Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 5 (211) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

poeme de
Alejandra Pizarnik

Festivalul
Shakespeare
2016

MIªCAREA IDEILOR.
IN MEMORIAM Literatura de cãlãtorie –
Patrel între ficþiune ºi
Berceanu antropologie
Semneazã:
l Ioana Repciuc
l Maria Dinu
l Mihai Ghiþulescu
l Daniela Micu
l Petriºor Militaru
Cristina Oprea

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii


n NICOLAE MARINESCU

AVANTEXT
Nr. 5 ((21
21
2111) • 20 16
2016
biblioteca
Nicolae MARINESCU: Biblioteca este
profitabilã l 2

MIªCAREA IDEILOR
(Urmare din pag.1)
este
Literatura de cãlãtorie – între ficþiu-
ne ºi antropologie. Dosar coordonat de
Daniela Micu
profitabilã
Ioana REPCIUC: Din jurnalul imagi- gat de dezvoltarea socialã, de integrarea
nar al cãlãtorilor strãini prin satele ro- pe piaþa muncii”.
mâneºti l 3 Plecând de la observaþia cã aptitudi-
Maria DINU: Adrian Marino: „evada- nea pentru lecturã, diferenþiatã individual,
rea spaniolã” a unui cãlãtor din Româ- se dezvoltã numai într-un context favora-
nia comunistã l 4

Î
n frãmântata ºi agitata noastrã „ac- bil, este foarte important sã-i dãm posibi- Revista de culturã editatã de
Mihai GHIÞULESCU: Cãlãtoriile ro- tualitate”, sfâºiatã de dileme exis- litatea tânãrului de a întâlni cartea, diver-
mânilor ºi evoluþia României l 5 tenþiale: de la „pericolul islamizãrii” sã, pentru a rãspunde atât nevoii sociale AIUS Printed
Daniela MICU: Cãlãtoria în epoca Europei, implicit a României, pânã la „cru- cât ºi a celei individuale, la standarde va-
„schimbãrilor de scalã” l 6 ciada marelui capital” împotriva spiritului lorice social agreate. În condiþiile de sãrã-
Petriºor MILITARU: Bine aþi venit în Apare sub egida Uniunii
naþional ºi a demnitãþii individului uman cie în care se aflã o mare parte din popula-
Parisul suprarealist! l 7 sacrificate pe altarul profitului financiar, a þia þãrii, Statul, ca beneficiar al celei mai
Scriitorilor din România
vorbi despre preeminenþa cãrþii ºi a biblio- importante resurse naþionale, resursa uma-
IN MEMORIAM tecii pare naiv, dacã nu ironic, ca sã folo- nã, este dator sã intervinã pentru asigura-
Patrel BERCEANU: Poeme l 8 sesc formule convenabile. rea creºterii calitãþii culturale de bazã a
Marius DOBRIN: Patrel l 8 Este unul dintre motivele pentru care cetãþeanului, în forma cea mai directã, mai DIRECTOR
textul acesta s-a nãscut cu dificultate, un puþin costisitoare ºi mai operativã, care Nicolae Marinescu
CRONICA LITERARÃ al doilea motiv fiind nevoia acutã de a pro- este biblioteca publicã.
Ion BUZERA: Virtuþile eului liminar duce nu o impresie sau o discuþie, ci un Investiþiile în fondul de carte al biblio-
l9 efect concret ºi cât mai rapid. ªi asta nu tecilor ºcolare sunt ca ºi abandonate de SECRETAR GENERAL
din vreun orgoliu, cât pentru cã subiectul mulþi ani, deºi planurile de învãþãmânt ºi DE REDACÞIE
BELETRISTICÃ nu este conjunctual. programele s-au schimbat de mai multe ori, Petriºor Militaru
Emil Iulian SUDE: Poeme l 10 În octombrie 2009, cea de-a XII-a ediþie astfel încât oferta este complet defazatã
a Colocviilor ºi Premiilor Mozaicul ºi-a faþã de cerere. Nici profesorii, nici elevii ºi
LECTURI propus ca temã Plãcerea lecturii, la dez- REDACTORI
studenþii nu au acces rapid la bibliografia
ªtefan BOLEA: Mitternacht l 11 batere participând ca invitaþi scriitorii Ion de specialitate, ceea ce explicã într-o mã- Maria Dinu
Eliza VOINEA: Cãlãtorii ºi metamor- Bogdan Lefter, Dan Lungu ºi Florin Lãzã- surã importantã „dezinteresul” acestora Cosmin Dragoste
foze într-un ceas al fantasmelor l 11 rescu, alãturi de universitarii craioveni pentru lecturã ºi bibliotecã. Mihai Ghiþulescu
Cosmin DRAGOSTE: Omul vechi ºi Marin Beºteliu, Ion Buzera, Constantin O falsã idee este ºi aceea cã interesul
viaþa nouã l 12 Daniela Micu
Crãiþoiu, Sorina Sorescu, membri ai redac- pentru lecturã este determinat de infor-
Victor RUSU: Lirismul nucleelor epi- þiei Mozaicului, colaboratori ai revistei ºi marea prin mijloacele electronice. O bizarã
ce regizate estetic l 12 prestigioºi profesori craioveni: Constan- îndepãrtare de realitatea socialã determi- REDACTORI ASOCIAÞI
Felix NICOLAU: Împãcãri, iertãri: o tin M. Popa, Xenia Karo Negrea, Horia nã decidenþii din domeniul social, dar ºi Gheorghe Fabian
mare familie l 13 Dulvac, Luminiþa Corneanu, Rodica Sto- unele cadre didactice, sã ignore lipsa de Silviu Gongonea
Al. IONAªCU: Abisurile plãcerii l 13 vicek, Mihai Ene, Coca Pârvulescu, Tibe- mijloace a unor importante categorii de Luiza Mitu
Ion MUNTEANU: Cutia cu giuvaere riu Neacºu ºi Aurelian Zisu. Intervenþiile români care nu îºi permit asemenea instru-
din Centrul Vechi l 14 s-au fãcut pornind de la un studiu socio-
Ioana Repciuc
mente de informare ºi comunicare. În plus,
Andreea Alina PÎRªU: Eric Emmanu- logic privind consumul de carte în Româ- este ignoratã inexistenþa platformelor di- Mihaela Velea
el Schmitt: obsesia aparenþei l 14 nia comparativ cu alte state din Europa ºi dactice pe care sã interacþioneze actorii
din întreaga lume, realizat la Universitatea transferului de valori culturale, ca ºi pro- COLEGIUL DE REDACÞIE
BELETRISTICÃ din Craiova, sub coordonarea lui Con- gramele de instruire a cadrelor didactice Marin Budicã
Alexandru DÃNIªOR: Poeme l 14 stantin Crãiþoiu, ºi prezentat în deschide- pentru a opera cu acest instrumentar în
Dominique IORDACHE: Poeme l 15 Gabriel Coºoveanu
rea reuniunii. clasã. Aceste procese pot fi iniþiate, diri-
Subiectul s-a dovedit deosebit de inci- jate ºi dezvoltate, dar numai în timp ºi
Horia Dulvac
EVENIMENT tant, intervenþiile, avizate ºi echilibrate sub sistematic, coerent, temeinic. Deocamdatã Lucian Irimescu
Marius DOBRIN: Festivalul Shake- aspectul analizei fenomenului lecturii ºi pot fi considerate, în cel mai bun caz, in-
speare 2016 l 16 efectelor ei sociale, demonstrând comple- cipiente.
Daria MOSKVITINA: Festivalul Inter- xitatea acestui segment al culturalitãþii, Nu în ultimã instanþã trebuie observat
naþional „Shakespeare” din Craiova: o COORDONARE DTP
multitudinea perspectivelor de abordare cã utilizarea mijloacelor electronice, eRea-
perspectivã ucraineanã l 17 ºi importanþa lui pentru modelul socio- Mihaela Chiriþã
der-e ºi iPad-uri, nu suplineºte în nici un
Traducãtori la Festivalul Shakespeare cultural de referinþã. Întreaga dezbatere a caz toate posibilitãþile formative ale cãrþii
l 17 fost consemnatã în nr. 11 (133)/2009 al re- clasice. Lectura textului solicitã, ºi deci Revista „Mozaicul” este membrã
vistei Mozaicul, prin grija Gabrielei Gheor- dezvoltã, suplimentar facultãþi intelectua-
ARTE ghiºor ºi a lui Petriºor Militaru, ºi poate fi A.R.I.E.L.
le ale omului de astãzi, cum ar fi imagina-
Ion Christian CHIRICUÞÃ: Refle- consultatã cu folos pentru „perspectivele þia, absolut vitale într-o lume atât de dina-
xiuni dupã lansarea albumului „Ion Þu- sintetice foarte bune”, cum opina în chip micã ºi competiþionalã. Partener al OEP (Observatoire
culescu la Craiova“ de Magda Buce de concluzie criticul literar Ion Buzera. Nu mult diferit stau lucrurile pentru bi- Européen du Plurilingvisme)
Rãduþ l 17 Aceastã oarecum lungã punere în temã bliotecile publice, de la cele comunale la
Gheorghe FABIAN: Cronica stagiu- îºi propune sã justifice cele câteva punc- cele judeþene, într-o lume a învãþãrii per-
nii Europa (VI) l 18 te de vedere personale privind urgenþa manente, unde vrem sã ne asigurãm un
Florin COLONAª: Real sur real l 19 unor mãsuri pe care, cu eforturi minime, loc pe mãsura resurselor umane ºi materi- Tiraj: 500 ex.
financiare ºi administrative, Ministerul ale ale poporului român. Convingerea mea
UNIVERSALIA Educaþiei ºi Ministerul Culturii le pot lua, este cã un proiect privind finanþarea bi- ADRESA REVISTEI:
Alejandra PIZARNIK: Poeme l 20 contribuind la creºterea „capitalului cul- bliotecilor ºcolare ºi publice poate fi te- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
tural” naþional, ca „indicator foarte impor- meinic definit pânã la aprobarea bugetu- Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
tant pentru capitalul social, care este le- lui pentru anul 2017, iar Legea biblioteci-
lor ar putea fi amendatã cu ajutorul spe- E-mail: mozaicul98@yahoo.com
cialiºtilor pânã la viitoarea sesiune parla-
mentarã.
ISSN 1454-2293
Am auzit un important intelectual ro-
mân afirmând la TV: „Citeºte cine vrea ºi
cine trebuie, nu trebuie sã fie toatã lumea
savantã”. Nu este numai un truism, dar ºi
eroare. Nu trebuie sã citeascã doar savan-
þii, ci ºi aviatorii ºi bucãtarii etc., ºi cu cât
România va avea mai mulþi „cititori”, oa- 9 771454 229002
meni instruiþi, pe diversele paliere sociale, Responsabilitatea asupra
cu atât va avea un prezent ºi un viitor mai conþinutului textelor revine autorilor.
bun ºi mai sigur! Manuscrisele nepublicate
Civilizaþia noastrã nu poate supravie- nu se înapoiazã.
þui fãrã instrucþie ºi educaþie, generaþiile
nu mai pot moºteni imensa zestre cultura-
Cristina Oprea lã a umanitãþii fãrã Carte. Indiferent de for- www.revista-mozaicul.ro
ma ºi suportul ei!

2 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
n IOANA REPCIUC

din jurnalul imaginar


al cãlãtorilor strãini
prin satele româneºti
R
elaþia textului antropo- cã antropologii îi priveau pe ru- veniþi din Vest, spre a se lãsa se-
logic cu relatarea de ralii europeni nu ca pe niºte loc- duºi de frumuseþea idilicã a vieþii
cãlãtorie s-a instituit þiitori ai primitivilor din Oceania, tradiþionale din Maramureº, Klig-
încã de la originile celui dintâi, ci ca pe semeni situaþi pe acelaºi man vrea sã regãseascã adevã-
atunci când etnografia îºi extrã- nivel de civilizaþie cu ei înºiºi. rul despre aceºti oameni aºezaþi,
gea datele pentru propriile teorii Interesant este faptul cã unul din- pânã atunci, de imaginarul occi-
ºi interpretãri din informaþiile tre argumentele aduse de Cole dental la limita dintre realitate ºi
aduse de pe terenul aflat în inima pentru demonstrarea familiaritã- legendã4 .
populaþiilor exotice de cãtre mi- þii antropologilor occidentali cu Nici Jean Cuisenier, etnolog
sionari, exploratori, adminstratori lumea europeanã este experienþa francez cu o îndelungatã experi-
coloniali. Marea despãrþire din- acestora în calitate de turiºti pe enþã de cercetare în majoritatea
tre cele douã tipuri de cunoaºte- bãtrânul continent3 . Vechea mez- regiunilor istorice ale României,
re, petrecutã în anii ’20 ai secolu- alianþã a etnografiei cu relatarea nu se poate elibera uºor de apã-
lui trecut, este determinatã de de cãlãtorie este folositã aici ca sarea imaginarului de cãlãtorie
apariþia antropologului în calita- un avantaj pentru consolidarea configurat de cãtre autorii de fic-
te de anchetator în persoanã, un noului statut de antropologi pe þiune ºi regizorii de film în privin-
cãlãtor distinct animat de þeluri terenurile europene. þa tãrâmului natal al lui Dracula.
ºtiinþifice precise. James Clifford În acea perioadã, John Cole era Consistentul sãu volum despre
subliniazã, într-un text important membru al unui grup de cercetã- „Memoria Carpaþilor” este strã-
pentru evidenþierea asemãnãrilor
dintre cele douã tipuri de de-
tori din cadrul Universitãþii din
Massachusettes, uniþi de intere-
bãtut de o apãsãtoare asociere
cu Tropicele triste ale lui Claude Literatura de cãlãtorie –
scrieri, cã, datã fiind mai vechea sul comun pentru investigaþiile Lévi-Strauss. Cartea antropolo-
relaþie de dependenþã a antropo- de teren în România. „Romanian gului francez din 1955, adevãratã între ficþiune
logului „de cabinet” cu aventu- Research Group” era format din piatrã de cotiturã în acceptarea
rierul cãlãtor, etnografia profesi- antropologi care ajunseserã în gradualã a reîntoarcerii relatãrii de ºi antropologie
onistã a tins sã se delimiteze cât þara noastrã ca urmare a fascina- cãlãtorie în manistream-ul antro-
mai clar de literaritatea sau sub- þiei americanilor, fie ei oameni pologiei, a fost vãzutã de analiºti Dosar coordonat de Daniela Micu
iectivitatea inerente în jurnalul de obiºnuiþi, fie antropologi de pro- ca o stranie îmbinare a descrierii
cãlãtorie1 . Totuºi, odatã cu noua fesie, pentru existenþa care se de cãlãtorie cu exprimarea liberã
direcþie textualistã în antropolo- desfãºura dincolo de Cortina de a sentimentelor personale ale lãtorilor strãini în România seco- buie sã-ºi asume statutul irevo-
gie, aceste graniþe autoimpuse Fier. Curiozitatea asociatã cu un autorului, ºi cu observaþia etno- lului trecut au fost stereotipurile cabil de mediator imperfect din-
încep sã fie relativizate ºi sunt im- soi de teamã de necunoscut sunt graficã de tip clasic. Dar Carpaþii generate de efectul prezenþei tre lumea studiatã ºi reprezenta-
portate iarãºi elemente comune perceptibile în textele etnografi- româneºti nu puteau fi, o spune acestor necunoscuþi printre lo- rea lumii respective. La finalul
cu dinadins ignoratul „récit de ce rezultate în urma anchetelor lor Cuisenier în mod explicit ºi con- calnici, situaþie generatã ºi de cãrþii despre „nunta mortului” în
voyage”. De pildã, este din nou în România. Astfel, s-ar motiva ºi cluziv la finalul volumului sãu, controlul strict al regimului aces- Transilvania, Gail Kligman mãr-
acceptatã folosirea persoanei în- spaþiul larg dedicat reflecþiilor niºte „tropice triste”5 ; etnologul tora de cãtre administraþia comu- turiseºte cu sinceritate cã, în ciu-
tâi singular ºi asumarea punctu- personale, trezite de descoperi- francez nu vrea sã rãmânã la re- nistã. Atracþia ºi totodatã teama da dorinþei sale de a scrie onest
lui de vedere auctorial, în timp ce rea unei lumi diferite, aproape la zultatele culese de pe teren prin pe care apariþia unui american în si obiectiv despre þãranii din Ieud,
monografia standard, consacra- fel de diferite pe cât li se pãrea intermediul acelei „priviri înde- satul lor o stârneºte în rândul þã- a fost mereu conºtientã cã demer-
tã de Malinowski ºi continuato- aristrocraþilor occidentali care pã- pãrtate” care i-a consacrat par- ranilor ºi autoritãþilor locale este sul sãu i-a transformat pe aceºtia
rii sãi, era dominatã de pluralul ºiserã pe terenul virgin al estului cursul mai marelui sãu înaintaº. analizatã pe larg în textele antro- în „texte sociale” – în termenii
autoritãþii etnografice absolute a european începând mai ales cu Din contrã, Cuisenier sperã sã pologilor. Este, aici, o altã ase- noii antropologii textualiste. Klig-
antropologului. secolul al XVIII-lea. contrapunã tipului de investiga- mãnare cu paginile pe care jurna- man ºtie cã descrierea ei nu a re-
Circumstanþele producerii cu- Raportul neîntrerupt dintre þie specific lui Levi-Strauss o „pri- lele de cãlãtorie le dedicã acelui levat decât una dintre ipostazele
noaºterii devin aproape la fel de paradigma literaturii de cãlãtorie vire interioarã” îndreptatã empa- contact iniþial pe care strãinul, oamenilor locului – rezultat al
importante ca rezultatul, impresii- ºi raportul etnografic este de- tic spre lumea þãranilor români din apãrut parcã dintr-o altã lume, îl imaginarului cultural, pe care un
le subiective ale anchetatorului monstrat ºi de detaºarea explici- Bucovina ºi Maramureº. are cu localnicii. Într-un text care cãlãtor strãin gãzduit îl aduce cu
tempereazã structura neutrã a ra- tã a unor antropologi de efectul Interesat sã desluºeascã sem- se vrea o cronicã generalã a ex- sine în bagaj.
portului de teren. Noua „politicã cultural creat de primii vizitatori nificaþiile de profunzime ale com- perienþei lor de teren în România
ºi poeticã a etnografiei” aduce ºi ai terenului pe care încearcã sã-l portamentului oamenilor locului, comunistã, David Kideckel ºi
1
asumarea folosirii în comun cu urmãreascã la rândul lor. Este ca- autorul francez ajunge pânã la a Steven Sampson alcãtuiesc o lis- James Clifford, Anthropology
textul literar a unor procedee es- zul lui Gail Kligman, care explicã resimþi firele ereditare care i-au tã a identitãþilor pe care românii and/as Travel, „Etnofoor”, IX (2),
tetice sau retorice, astfel încât de la începutul cãrþii sale dedica- unit, la un moment îndepãrtat din le atribuiserã americanilor, nefi- 1996, p. 10.
2
textul antropologic este recunos- te ritualului nunta-înmormântare istoria continentului, pe strãmo- ind convinºi de pura circumstan- Mondher Kilani, Du terrain au
texte. Sur l’écriture de l’anthropolo-
cut ca reprezentând o „scriere a într-un sat din Transilvania cã ºii daci ai ruralilor din Carpaþi de þã ºtiinþificã a sejurului acestora gie, în „Communications”, 58, 1995,
culturii”, ºi nu o descriere holis- intenþia sa de cercetare nu s-a proprii lui primitivi, galii ºi fran- atât de departe de condiþiile Ede- p. 53.
ticã ºi definitivã a unei realitãþi nãscut din dorinþa de a pãºi pe cii. Aceastã subitã alunecare a nului capitalist: turiºti excentrici, 3
John W. Cole, Anthropology
care-l precedã pe anchetator, o urmele lui Jonathan Harker ºi de realitãþii spre trecutul imemorial studenþi interesaþi de limbi strãi- comes half-way home: community stu-
„ficþiune a totalitãþii”2 ºi nu o re- a regãsi urmele lui Dracula, ci, din al locului vizitat este un trop în- ne, americani de origine românã dies in Europe, în „Annual Review of
flectare mimeticã. contrã, autoarea aspirã sã mear- tâlnit ºi în relatãrile cãlãtorilor ilu- care încercau sã-ºi regãseascã rã- Anthropology”, 6, 1977, p. 350.
4
În anii ’70, antropologii occi- gã dincolo de imaginea goticã a miniºti prin Þãrile Române. La fi- dãcinile ºi eventual sã-ºi recupe- Gail Kligman, Nunta mortului.
dentali au fost nevoiþi sã se reo- regiunii create de romanul lui nalul secolului al XVIII-lea, con- reze vechile posesiuni7 . Ritual, poeticã ºi culturã popularã
rienteze spre terenurile mai apro- Bram Stoker. Conºtientã de nu- tele D’Hauterive îºi petrecea pri- Datã fiind conjuctura politicã în Transilvania, traducere de Mir-
nefavorabilã occidentalilor veniþi cea Boari, Runa Petringenaru, Geor-
piate ale Europei ca urmare a di- mãrul mare de turiºti încântaþi, ma noapte dezolantã în Valahia giana Farnoaga, West Paul Barbu,
zolvãrii lumii coloniale care le ofe- dupã ce trecuse Dunãrea venind în þarã, un original jurnal imagi- Iaºi, Editura Polirom, 1998, p. 23.
rea avantaje organizatorice de a din Bulgaria. Spre a scãpa tem- nar al cãlãtoriei unui antropolog 5
Jean Cuisenier, Memoria Car-
realiza investigaþii de teren în mij- porar de spaimele provocate de american i-a avut drept autori pe paþilor. România milenarã: o privi-
locul populaþiilor exotice. Însã, iminenþa bolilor ºi vizita fantome- agenþii Securitãþii. Dosarul de re interioarã, traducere de Ioan Cur-
aici, ei au fost nevoiþi sã se con- lor care-l pândeau peste tot în urmãrire al cercetãtoarei Katheri- ºeu ºi ªtefana Pop, Cluj, Echinox,
frunte cu rezistenþa societãþilor aceastã þarã sãlbaticã, D’Haute- ne Verdery, bãnuitã cã, în afara 2002, p. 519.
6
europene care se vedeau compa- rive adoarme cu gândul la vitejii meseriei de antropolog, ar fi fost Larry Wolff, Inventing Eastern
rate implicit cu triburile în care daci pe urmele cãrora pãºea. Co- spion al guvernului american, s- Europe. The Map of Civilization on
cercetãtorii anglofoni îºi rafina- mentând aceastã scenã din jur- a transformat în mod arbitrar într- the Mind of the Enlightenment, Stan-
ford University Press, 1994, p. 119.
serã metodologia. Încercând sã nalul de cãlãtorie al diplomatului un veritabil jurnal de teren. Au- 7
David A. Kideckel, Steven L.
înlãture motivaþiile acestei sus- francez, în celebra sa carte despre toarea în cauzã citeºte acest text, Sampson, Fieldwork in Romania.
piciuni, antropologul american inventarea Europei de Est, Larry atunci când are în final acces la Political, Practical and Ethical As-
John Cole explica într-un articol- Wolff subliniazã rolul important el, dintr-o perspectivã literar-et- pects, University of Massachusetts,
manifest din 1977 cã, de fapt, noua jucat de imaginaþia cãlãtorului6 nograficã, punctând modul ima- 1984, p. 90.
preferinþã pentru comunitãþile tra- care-ºi defuleazã astfel sensibili- ginativ în care propria identitate 8
Katherine Verdery, Secrets and
diþionale din Europa era privitã tatea provocatã de contactul cu îi fusese recreatã prin prisma vi- Truths: Ethnography in the Archive
de oamenii de ºtiinþã occidentali o realitate neprimitoare. ziunii oamenilor Securitãþii8 . of Romania’s Secret Police, Buda-
ca un fel de reîntoarcere „pe ju- Interesante pentru reconsti- În concluzie, eroul cultural al pest, 2013.
mãtate” acasã („half-way home”), tuirea unui jurnal subiectiv al cã- antropologiei sau al cãlãtoriei tre-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 3
n MARIA DINU

Adrian Marino: „evadarea spaniolã”


a unui cãlãtor din România comunistã
P
e lângã opera sa volu- cãlãtori. Jurnalele sale sunt rezul- lalte note de cãlãtorie, numai aici O cãlãtorie pe oceanul Atlan- tãtorul obþinuse eliberarea inte-
minoasã, dedicatã idei- tatul unor confruntãri, pe care le intelectualul dã dovadã de adap- tic ºi contemplarea zborului rioarã la care aspira încã de pe
lor literare, Adrian Ma- presupune însãºi ideea de cãlã- tabilitate ºi, probabil, de aceea îºi pescãruºilor devine prilej de re- vremea uceniciei cãlinesciene.
rino scrie câteva jurnale de cãlã- torie cu implicaþiiei profunde asu- regãseºte vitalitatea moralã ºi in- culegere, de unde„sentimentul li- Paginile jurnalului spaniol
torie: ¡Ole! España (1974), Car- pra fiinþei celui ce cãlãtoreºte ºi telectualã. Se obiºnuieºte cu lip- bertãþii, expansiunii ºi relaxãrii, emanã o candoare tipicã unui
nete europene (1976), Prezenþe intrã în contact cu altceva. „Cã- sa de punctualitate a spaniolilor, prin eliberarea de constrânge- cãlãtor într-o þarã necunoscutã,
româneºti ºi realitãþi europene lãtoria lungã sau scurtã, circula- acceptã aglomeraþia urbanã la ore re.”6 Confesiunea surprinde un o candoare pe care Marino mi-
(1978), Evadãri în lumea liberã þia, deplasarea sunt moduri de vârf, consolându-se cã în alte moment al purificãrii în prezenþa zeazã, fiindcã în unele cazuri, ea
(1993). Semnificativ este cã aces- esenþiale de contact cu univer- oraºe occidentale e mai rãu, i se elementului acvatic, când Mari- e disimulatã ºi camufleazã o criti-
te cãlãtorii ale lui Marino, în þãri sul. Omul îºi defineºte propria par amuzante disfuncþionalitãþi- no îºi conºtientizeazã nemulþumi- cã la adresa regimului din þarã.
precum Franþa, Anglia, Olanda, personalitate prin raportare la un le tipice hotelurilor spaniole sau rile ºi decepþiile de care pare sã Nu mã refer, aici, doar la uimirea
Spania, Portugalia, Germania etc. context, iar astfel de raportare obiceiurile vestimentare. se detaºeze, regãsindu-ºi starea sa afiºatã în faþa diversitãþii gas-
se datorau reabilitãrii sale juridice este în fond o cãlãtorie; sfera În paginile dedicate explorãrii de echilibru interior ºi plãcerea tronomice ºi a abundenþei maga-
din 1969, precum ºi relativei libe- noastrã de acþiune, suma relaþii- Sevillei, regãsim unul dintre cele redescoperirii de sine: „Stau ore zinelor– contrastante cu sãrãcia
ralizãri politice de la mijlocul ani- lor în care intrãm cu obiecte, fe- mai reuºite pasaje descriptive re- întregi pe puntea superioarã ºi din þarã –, ci la o întreagã atitudi-
lor ’60. Regimul comunist oferea nomene ºi persoane, pãrticica din alizate de cercetãtor, prin plasti- gândurile încep sã mi se clarifice ne interogativã, aparent ingenuã
libertate de circulaþie intelectuali- univers pe care ne-o asimilãm – citatea cu care evocã grãdinile pânã la transparenþa cea mai cris- care, în subtext, e subversivã. Cu
lor români cunoscuþi în strãinãta- toate acestea le mãsurãm folo- exotice ale Alcázar-ului, pline cu talinã. De altfel, efectul moral surprizã, intelectualul constatã
te, dar ºi foºtii deþinuþi politici „pe sind drept etalon comun depla- portocali încãrcaþi de roade: „Dar purificator este unic. Dispar toa- libertatea sau mai bine zis liber-
baza politicii de «recuperare» pro- sarea, cãlãtoria. În acest sens s-a întâmplat sã vizitez Sevilla te obsesiile, preocupãrile dure- tãþile cãlugãriþelor spaniole, ieºi-
movatã de sistem”, dupã cum foarte larg, «jurnalul de cãlãto- chiar în perioada recoltei porto- roase, idiosincraziile, suferinþele, te din recluziunea regimului mo-
subliniazã Simona-Maria Pop în rie» devine o parte nelipsitã a calilor, cu crengile grele, încãrca- fie lãsate pe mal, fie aruncate în nahal ºi integrate vieþii cotidie-
cartea Adrian Marino. Vârstele cãlãtoriei înseºi, o adevãratã ca- te, cu portocale cãzute peste tot, apã una dupã alta. Simt cã aºa- ne, cu unghiile roºii ºi mestecând
devenirii. „Ei [foºtii deþinuþi poli- tegorie amplã, depãºind cu mult pe jos, prin parcuri, de-a lungul zisa «viaþã literarã», cu toate mi- gumã. Episodul este reluat în
tici – n.n.] beneficiau de o expu- cadrul literar restrâns; ea cuprin- strãzilor. Aceastã nemaivãzutã ri- cile sau marile sale mizerii, nu mã postfaþa celei de-a doua ediþii a
nere publicã vizibilã – afirmã cer- de orice înregistrare, relatare, sipã face ºi ea parte din ritualul mai intereseazãºi aº fi fericit dacã jurnalului, apãrut în 1995, dar
cetãtoarea –, acordându-li-se o naraþiune, concluzie ce decurge oriental al Sevillei, unde introdu- aceastã stare de spirit ar rãmâne acum semnificaþiile sunt transpa-
mare libertate de exprimare ºi de din cãlãtorie.”, noteazã Virgil Ne- ce încã o notã de paradiziac ºi permanentã.”7 Cu excepþia texte- rente, cãci pretinsa cãlugãriþã era,
miºcare, fiind integraþi în sistem moianu în textul intitulat Re- aur.[…] Alcázar-ul cu grãdinile lor de tinereþe, unde înclinaþia de fapt, o agentã care îl urmãrea.
prin reincluderea lor în posturi im- sursele jurnalului de cãlãtorie sale, de un farmec straniu ºi uºor spre introspecþie ºi armonie in- În altã situaþie, reflecþia asupra
portante, publicarea lor intensã în din 1967. Jurnalele de cãlãtorie pervers, dezarmeazã orice virtu- terioarã este afirmatã direct, acest informaþiilor istorice legate de
periodice sau de cãtre edituri, ale lui Adrian Marino nu se sus- te. Mã întreb, într-o deplinã ino- pasaj este, probabil, dacã nu sin- Inchiziþia din Spania ºi de infor-
acordarea facilã a paºaportului în trag acestor observaþii general cenþã, ce s-ar fi întâmplat cu Sfân- gurul, unul dintre puþinele reda- matorii ei devine un pretext care
vederea cãlãtoriilor din interes valabile, ba chiar aduc în atenþie- ta Tereza de Avila dacã ar fi frec- te de Marino în care atinge o sta- trimite la persecuþia fizicã ºi psi-
profesional.”1 ecoul noilor realitãþi din strãinã- ventat grãdinile Alcázar-ul, atât re de seninãtate ºi împãcare, hicã practicatã de regim, în þarã:
Aflat în marile centre univer- tate asupra lui Marino însuºi. Cu de obsedante, atât de insinuan- dupã anii de închisoare ºi domi- „Dar acest sinistru Ignaþiu de
sitare europene, Marino avea sã- alte cuvinte,nu e vorba numai de te…”5 Însemnãrile sunt o dova- ciliu obligatoriu. Spre sfârºitul Loyola, descoperit efectiv abia la
ºi petreacã cea mai mare parte a înregistrarea noutãþii, ci ºi de cum dã a fineþei ºi profunzimii cu care vieþii, îºi va scrie memoriile cu Sevilla, îmi dã serios de gândit.
timpului în biblioteci, adunând se percepe Adrian Marino pe sine, Marino recepteazã ceea ce-l fas- aceeaºi intenþie, însã e greu de Picat în mâinile organizaþiei sale
informaþii pentru lucrãrile sale ºi în calitate de cãlãtor. cineazã, dar ºi a umorului afiºat crezut cã revãrsându-ºi veninul specializate în Auto-da-fé-uri,
urmând un program de studiu ri- Autoscopia, atât cât e posibi- cu ingenuitate. acumulat nu sublimându-l, cerce- procese, arderi de cãrþi etc., nu
guros, bine planificat, dublat în lã în cazul sãu, e sporitã ºi de con- mai ai cum sã scapi. De când am
timpul liber de ceea ce el numeº- diþia sa de intelectual provenit aflat împrejurãrile în care a de-
te „turism intelectual”. Din aceas- dintr-o þarã comunistã. Dar nunþat Inchiziþiei catolice (riva-
tã cauzã, experienþele redate de aceastã eliberare temporalã din le) pe Michel Servet (rivalul sãu
Marino în jurnalele sale pãreau societatea româneascã comunis- personal), Calvin mi-a devenit la
cã se reduc la aceleaºi obsesii, tã contribuie, probabil, ºi la ac- fel de antipatic. «Cooperarea»
vizibile ºi în cãrþile teoretice, cu centuarea predispoziþiei pentru inchizitorilor religioºi funcþiona
toate cã nu într-un mod explicit: confesiune a lui Marino. Cãlãto- bine, nu mai încape îndoialã, încã
propriile proiecte ºi intenþii vi- ria în Spania, din 1972 – la care ne din secolul al XVI-lea. A inchizi-
zând ideile literare, receptarea vom raporta –, este singura pe torilor ideologici moderni este ºi
cãrþilor, relaþiile cu intelectualii din care cercetãtorul clujean o aºteap- mai perfecþionatã…”8
þarã ºi din strãinãtate.Nu e de tã cu plãcere ºi stã sub semnul În fond, cãlãtoria, pentru Ma-
mirare cã unii comentatori ai jur- revitalizãrii interioare. „Dupã o rino, capãtã semnificaþii multiple,
nalelor de cãlãtorie nu vor fi prea iarnã de ascezã, izolare ºi biblio- o datã ca acces la cunoºtinþe va-
încântaþi de abordarea lui Mari- tecã genevezã, evadarea spanio- riate de naturã istoricã, geografi-
no, fiindcã „nu reuºeºte decât lã devine aproape obligatorie. cã, artisticã etc., ceea ce trans-
foarte rar sã se elibereze de pre- Este un antidot radical împotriva formã jurnalul într-o sursã de in-
siunea «erudiþiei», de sugestia sclerozei, rigiditãþii ºi monotoniei formaþie, funcþie avutã iniþial de
paginii memorate ºi a albumului morale.”3 , sunt primele rânduri cu jurnalele de cãlãtorie a cãror apa-
de acasã. Citim paginã dupã pa- care se deschide jurnalul ¡Ole! riþie a fost legatã de descoperiri-
ginã, dar «viaþa» nu e prezentã. España. Cãlãtorie devine prilejul le geografice. Apoi, cãlãtoria re-
Avem impresia cã trecem printr- de a-ºi rememora pasiunea avutã prezintã un moment de regãsire
o þarã pustie ale cãrei realitãþi sunt pentru Spania încã din adoles- interioarã ºi echilibru, jurnalul
edificiile, tablourile, vastele pie- cenþã, ea cãpãtând semnificaþia transformându-se într-o biogra-
þe, vegetaþia abundentã.”2 , scrie unei redescoperiri: „Simt, de pe fie spiritualã redusã ca proporþii.
Mihai Ungheanu. acum, cã voi surprinde, în mod ªi, în final, ea implicã o scurtã
Totuºi, Marino are propriul stil inevitabil, ºi o serie de afinitãþi evadare din regimul comunist din
– erudit i-am putea spune – de a temperamentale: impetuozitate, þarã într-o lume liberã, de undea-
elan ideal, o anume fervoare ab- luziile critice din acest jurnal.
solutã, un gen propriu de volup-
tate trepidantã, simþul ritului su-
dic.”4
1
Datoritã acestei nevoi de eva- Simona-Maria Pop, Adrian
ziune – cuvântul libertate apare Marino. Vârstele devenirii, Editura
des în jurnal –, criticul clujean se Dacia, Cluj-Napoca, 2010, p. 77
2
aratã mult mai îngãduitor faþã de Mihai Ungheanu, Cronica lite-
rarã, în Luceafãrul (XVII), nr. 26,
diferenþele de mentalitate ºi obi- 1974, p. 2
ceiurile spaniole, e chiar dispus 3
Adrian Marino, ¡Ole! España,
sã treacã cu vederea evenimente Editura Aius, Craiova, 1995, ediþia a
imprevizibile care îi afecteazã pro- II-a, revãzutã ºi adãugitã de autor, p. 9
gramul de studiu. Are o seninã- 4
Idem., p. 15
tate menþinutã pe toatã perioadã 5
Ibidem.,p. 25
literatura
literatura surprinsã în jurnal ºi dacã aceas-
tã ordine interioarã dã semne cã
6
7
Ibidem., p. 37
Ibidem
de cãlãtorie
de cãlãtorie ar fi perturbatã, Marino recurge
la ironie. În comparaþie cu cele- Cristina Oprea
8
Ibidem, p. 30

4 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
Þuþu ºi Nicolae Filimon) întâlnim
n MIHAI GHIÞULESCU ceea ce Mircea Anghelescu a
numit, inspirat, „complexul Dini-
cu Golescu, al comparaþiei dintre

cãlãtoriile românilor ºi evoluþia României eficienþa economicã admiratã ici


ºi colo, în special în Germania, ºi
lipsa de înþelepciune sau de acti-
Mircea Anghelescu, Lâna de vitate susþinutã din Principate,
aur. Cãlãtorii ºi cãlãtoriile în defecte naþionale care lipsesc
literatura românã, Editura Car- gospodãria þãrii de veniturile cu-
tea Româneascã, Bucureºti, 2015, venite” (p. 145). ªi tot aºa în con-
336 p. tinuare... Putem observa un mo-
tiv al þãriºoarei frumoase, boga-

N
u e nevoie de vreo cer- te, dar rãu administrate ºi chiar
cetare ca sã ne dãm jefuite. În urma unei cãlãtorii prin
seama cã românii au Oltenia, în 1859, Vasile Boeres-
umblat mult în ultimele douã se- cu, care avea sã devinã o perso-
cole, ºi prin þãriºoarã, ºi pe-afarã. nalitate politicã marcantã, nota:
La început doar câþiva dintre ei, „cãlãtoria costã cel puþin întreit
apoi tot mai mulþi, pânã când azi mai scump [decât în Occident, n.
preumblarea s-a democratizat ºi M.G.] […], drumuri întreit mai rele,
numai cine nu vrea, nu ajunge pe birturi întreit mai proaste”, dar „ºi
acolo pe unde a fost, pe vremuri, plãcerea de a-ºi vedea þara este
Dinicu Golescu. Cã toate cãlãto- întreit mai mare” (p. 158).
riile lor au contribuit cumva la Scrierile de epocã trebuie pri-
transformarea României, e la fel vite cu anumite rezerve. Ele nu
de evident, chiar dacã e greu de exprimã atât o stare de fapt, cât
explicat ce ºi cum per ansamblu percepþii ale ei. Întrucât sunt ase-
ºi pentru fiecare etapã istoricã în mãnãtoare, existã tentaþia de
parte. Aceasta în primul rând pen- a le considera adevãruri absolu-
tru cã, dintre mulþii reprezentanþi te. Or, chiar dacã anumite date
ai elitei româneºti care au cãlãto- factuale sunt adevãrate, judecã-
rit prin Europa de-a lungul vre- þile de valoare nu pot fi decât re-
mii, relativ puþini au lãsat vreo lative. În primul rând pentru cã
însemnare de cãlãtorie. Apoi, ºi ele se bazeazã pe comparaþia cu
însemnãrile, câte sunt, au primit, Occidentul – de multe ori, cu un
cu câteva excepþii, insuficientã Occident idealizat. Contactul ini-
atenþie din partea istoricilor ge- þial cu acesta stârnise prima ne-
neraliºti sau literari. Probabil cã mulþumire ºi reprezentase înce-
formele lor au creat impresia (de- putul progresului. Permanentiza-
venitã repede prejudecatã) lipsei rea contactului a însemnat, poa-
de importanþã a conþinuturilor. Or, te, atât permanentizarea progre-
numai dacã ne gândim cã Bucu- Cristina Oprea sului cât ºi a nemulþumirii, cãci,
reºtiul nu putea deveni „micul dupã cum era de aºteptat, deca-
Paris” fãrã ca niºte români sã fi sant pentru cãlãtorii români, toc- percepþii în spaþiul public ºi, în lajele nu puteau fi anulate.
remarcat arhitectura parizianã, ne mai pentru cã li s-a schimbat gri- ultimã instanþã, la constituirea ºi Notã discordantã printre cã-
dãm seama cã o cãlãtorie nu era la de percepþie. la afirmarea unui puternic senti- lãtorii-autori ai secolului al XIX-
doar o circulaþie a oamenilor, ci ºi Spre sfârºitul secolului al XIX- ment naþional pe baza cãruia s-a lea face Ion Codru-Drãguºanu,
a ideilor de tot felul. Studierea lea s-au înmulþit cãlãtoriile ºi re- împlinit statul în sine, România cu al sãu Peregrin transilvan,
însemnãrilor de cãlãtorie presu- latãrile din zone mai îndepãrtate: de azi” (p. 6). Iar la final, a con- publicat în 1865. Printre multele
pune deci, pe lângã reconstitui- Africa, Asia, America de Sud. chis: „Contribuþia pe care o au merite ale cãrþii profesorului An-
rea de calendare/trasee sau par- Meritã notatã expediþia lui Iuliu cãlãtoriile la dezvoltarea acestui ghelescu se aflã ºi cel de a fi
curgerea unor descrieri de multe Popper în Þara de Foc (pp. 208- spirit ºi a culturii naþionale în ge- insistat asupra acestui „spirit
ori plictisitoare, ºi observarea 213) ºi, oricât ar suna de proto- neral este importantã, dar ea nu a european cu mult înainte de in-
gândurilor cu care cãlãtorii ple- cronist, ocolul pãmântului în 58 fost suficient studiatã pânã ventarea cuvântului” (p. 155).
cau de acasã, a celor care li se de zile, fãcut de Bazil G. Asan, în acum” (p. 317). Just! Dar a fost ºi Probabil cel mai puþin contempla-
nãºteau pe drum ºi a celor cu care 1899 (pp. 218-221). rãmâne greu de studiat. tiv ºi cel mai critic dintre cei pre-
se întorceau. Autorii de însemnãri de cãlã- E clar cã modernizarea româ- zentaþi în carte, caracterizat de o
Dupã ce a studiat ºi a predat, torie sunt diverºi. Avem, pentru nilor, atâta câtã a fost, s-a hrãnit „vânã ironicã, iconoclastã chiar”,
vreme de patru decenii, literatura perioada antebelicã, esteþi, explo- din contactul lor cu Occidentul. el vede ºi binele ºi rãul peste tot,
de cãlãtorie, profesorul Mircea ratori, aventurieri, savanþi sau ªi nu a fost vorba de vreo colo- nu idealizeazã, nu dramatizeazã,
Anghelescu a elaborat o remar- ideologi, iar pentru cea interbeli- nizare sau de vreun descãlecat. nu construieºte utopii. Iatã ce
cabilã sintezã, care ordoneazã ºi cã, hoinari, scriitori, gazetari. Nu Nu occidentalii au venit aici sã scria despre democraþie, îndrep-
discutã scrierile – surprinzãtor de publicã deschisã ideilor”, cãlãto- toþi ºi-au propus sã facã literatu- aducã un model, ci, în cea mai tãþindu-l pe istoricul literar sã îl
numeroase, pentru un neiniþiat – riile rãmânând singurul stimulent rã, cei mai mulþi se situeazã în sfe- mare parte, românii au mers la ei considere „un posibil adept al lui
de la începutul secolului al XIX- al „scoaterii din tipicul vieþii mo- ra paraliteraturii. Multora li se sã ºi-l ia. Aºa au stat, în fond, Tocqueville”: „... instituþiile de-
lea pânã spre Al Doilea Rãzboi notone zilnice” (p. 156). Mircea potriveºte ceea ce profesorul lucrurile ºi cu aducerea pe Tron mocratice se considerã a fi cele
Mondial. Este, vorba lui Gabriel Anghelescu grupeazã autorii pe Anghelescu spunea despre Geor- a lui Carol I, despre care Mircea mai bune, dar în adevãr ele ni-
Nedelea, o „carte exemplarã de categorii, fãcând diferenþa între ge Sion: „scrie bine când nu vrea Anghelescu se întreabã dacã a cãiri existã. Democraþia e numai
istorie literarã, straºnicã ºi elegan- cei care cãlãtoreau cu treabã (Di- sã facã literaturã” (p. 161). Alþii, reprezentat un factor sau un re- idealul spre care tindem ca ºi creº-
tã deopotrivã” („Cãlãtoria ca nicu Golescu, George Bariþiu, talente scriitoriceºti incontesta- zultat al modernizãrii (p. 181). A tinismul adevãrat […]; ea e ne-
temã ºarpantã a literaturii româ- Aug. Treboniu Laurian, Dimitrie bile una peste alta, nu au excelat fost, ca toate cele luate din Occi- plãcutã ignoranþilor pentru cã ei
ne”, Ramuri, nr. 2/2016), straºni- Ralet), din curiozitate (Mihail în scrierile de cãlãtorie; e cazul dent, ºi una ºi alta. Simpla orien- nu pricep cât e de dreaptã ºi fru-
cã prin densitate ºi rigoare, ele- Kogãlniceanu, Dimitrie Bolinti- lui Macedonski, a cãrui relatare tare spre vest vine dintr-o sãmân- moasã... Legi bune ºi drepte poa-
gantã prin claritate ºi moderaþie. neanu) sau din purã plãcere (Va- din Italia e etichetatã drept „o þã de modernitate, ajunsã aici cine te sã aibã numai un popor învã-
Partea grea a cãrþii este cea con- sile Alecsandri, Alexandru Peli- compunere cu numeroase pon- ºtie cum, ºi ajunge cu timpul sã o þat ºi cult” (p. 154).
sacratã perioadei antebelice – ºi, mon). Trateazã separat cãlãtorii- cife ºi stereotipuri” (p. 199). dezvolte. Oare cum ar fi arãtat istoria
în special, începutului moderni- le în spaþiul românesc ºi pe cele Dar nu latura literarã mã inte- Din relatãrile de cãlãtorie se modernã a românilor cu mai mulþi
tãþii româneºti – pentru interbe- în strãinãtate. Iar strãinãtatea în- reseazã în mod special aici, ci ace- observã lentoarea, ambiguitatea cãlãtori asemenea lui Drãguºanu?
lic neexistând decât câteva me- semna atât Occident, cât ºi Ori- ea politicã, în sens cât se poate ºi discontinuitatea modernizãrii
dalioane disparate. ent, de raporturile dintre ele în de larg. Sunt puþini cãlãtori-au- româneºti. Ele nu pot sã explice
Pentru istoria literarã, tema mentalul românesc depinzând tori, mai ales în perioada de înce- situaþia, dar pot sã sugereze une-
este mult mai importantã decât ar definirea unui „spaþiu identitar put, ale cãror scrieri sã nu aibã ºi le piste de cercetare ºi reflecþie.
pãrea, cãci, la o privire atentã, se propriu” (p. 101), spaþiu care nu o componentã de „pedagogie Primul care trebuie luat în seamã
vede cã „literatura românã moder- putea fi decât unul intermediar, naþionalã”. Într-un fel sau altul, e Dinicu Golescu, cel „preocupat
nã începe cu însemnãri de cãlã- cu o foarte complicatã geografie mai mult sau mai puþin, cãlãtorii de la început sã aºeze în paralel,
torie”, o posibilã explicaþie pu- simbolicã. Românii încercau sã se au comparat, au lãudat, au criti- într-o comparaþie elocventã, ceea
tând fi, potrivit autorului, cã pre- racordeze la un Occident cu care cat, au indicat modele, mereu ce vede în strãinãtate cu ceea ce
cum „orice altã naþiune ajunsã la se familiarizau destul de greu ºi mânaþi de „aceastã aspiraþie spre ºtie cã a lãsat în urmã, acasã, în
vârsta modernitãþii, ºi românii care îi percepea ca aparþinând miºcarea care sã declanºeze patria sa...” (p. 20). Schimbãrile
simt nevoia sã se aºeze într-un Orientului, numai cã ei, dupã cum noul” (p. 160). De la bun început, în bine vor începe la scurt timp
text ilustrativ, nu simbolic: în pro- reiese din notele de cãlãtorie, „se autorul ºi-a exprimat speranþa ca dupã semnalul sãu de alarmã – ºi
zã deci”. Particularitatea româ- situau mai degrabã în afara decât din cartea sa de istorie literarã „sã nu datoritã lui – dar se vor petre-
neascã o reprezenta lipsa unei
„adevãrate vieþi sociale”, a „unei
înlãuntrul acestui spaþiu, care era
totuºi un spaþiu familiar” (p. 104).
reiasã ºi o privire mai motivatã
asupra literaturii de cãlãtorie ºi a
ce prea lent pentru a reduce de-
calajele. Aºa se face cã în însem- literatura
literatura
pãturi intelectuale profesionis-
te”, a condiþiilor pentru „o viaþã
Pe mãsurã ce s-au occidentalizat,
Orientul a devenit tot mai intere-
contribuþiei sale la maturizarea
unor teme, la dezvoltarea unor
nãrile din deceniile urmãtoare (no-
tabile sunt cele ale lui Nicolae de cãlãtorie
de cãlãtorie
, serie nouă, anul XIX
IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 5
n DANIELA MICU

cãlãtoria în epoca „schimbãrilor de scalã”


D
eºi în România antro- tranzit, unde relaþiile sociale lip- de cãlãtorie învaþã despre o cul- tor al informaþiei prãfuite, mai ales întoarce sub diferite forme la no-
pologia poate fi con- sesc sau sunt reduse la minimul turã prin abordarea directã a cã ne confruntãm cu un subiect madism, pentru cã se aflã în na-
sideratã ºtiinþã oficia- interacþional. Se aplicã, în aseme- membrilor comunitãþii ei. Aceºtia de cercetare a cãrui însuºire este tura lor, iar o mare parte a socie-
lã de numai douãzeci de ani, tere- nea cazuri, metode care înainte observã ºi se informeazã de la tocmai transformarea ºi modifica- tãþii este construitã pe acest pi-
nul de cercetare antropologicã a nici nu puteau fi luate în calcul localnicii cunoscãtori ai propriei rea permanentã. lon sau datoritã acestuia.
suferit numeroase transformãri ºi de cãtre marile teorii antropolo- culturi, dar antropologii sunt ca- Dacã iniþial nomadismul era În timp, terenul antropologic
aici, ca ºi în alte medii mai dez- gice: i) observaþia (atenþie, nu pabili sã abstractizeze un set de firesc, a urmat o perioadã lungã se metamorfozeazã. Arnold Toyn-
voltate. Mai mult decât atât, se observaþia participativã, care se reguli pentru a reda comporta- de timp, în istoria civilizaþiilor, bee vorbeºte chiar despre un
recupereazã intens ºi ne confrun- aplicã conform unor norme bine mentul indivizilor dintr-o socie- când majoritatea omenirii era se- oraº mondial – Ecumenopolis –
tãm cu o aliniere la interesele glo- stabilite), ii) efortul interpretativ tate anume, în timp ce autorul jur- dentarã (începutul erei neolitice) în sensul cã „toate megalopoli-
bale de cercetare. Acest fapt se ºi generarea de ipoteze multiple nalului de cãlãtorie nareazã in- ºi se dorea desfiinþarea modului surile locale se vor contopi într-
datoreazã ºi unui nou val de ti- ºi dinamice, iii) observarea com- formaþiile, le trece adeseori prin de viaþã nomad, care intra ade- un singur oraº, ca rezultat al ex-
neri antropologi, ale cãror cerce- portamentului dramaturgic în so- filtrul reflecþiei personale, ºi nu- seori în conflict cu celelalte so- pansiunii zonelor rezidenþiale cât
tãri se întreaptã spre alte zone cietate (metoda goffmanianã, atât mai o persoanã din exterior poa- cietãþi sedentare. Conflictele se ºi a celor industriale” (1979:263).
considerate inedite. Sunt urmãri- de aspru criticatã de somitãþile te sã alcãtuiascã acel set de re- iscau cel mai adesea din cauza Dacã terenul antropologic se
te, de pildã, interacþini în mijloa- vremurilor sale) sau iv) interacþi- guli. Nu credem cã se pune pro- elementelor de pe prima treaptã a metamorfozeazã, ne confruntãm
cele de transport, ce au la baza onismul simbolic (Blumer, 1969), blema calitãþii informaþiei afecta- piramidei lui Maslow. Între timp, cu slãbirea metodologiilor de cer-
teoriile unui Marc Augé, despre metodã cu caracter exploratoriu, tã de subiectivitate. ªi unul ºi odatã cu modificãrile aduse de cetare ºi cu nevoia de a crea alte-
spaþiile antropologice de tranzi- ce cautã sã descopere lucruri noi celãlalt sunt subiectivi. Fiecare sfârºitul secolului al XIX-lea, ne- le, mai flexibile, mai adaptabile la
þie care nu au îndeajuns de mare fãrã sã aibã un anumit punct de observã ºi redã cele observate am întors la nomadism, o varian- schimbare. Metamorfoza se pe-
semnificaþie încât sã fie conside- plecare, ci numai ipoteza conform conform propriului cod de valori. tã diferitã, bineînþeles, situaþie în trece ºi din cauza faptului cã
rate locuri, sunt realizate studii cãreia societatea acþioneazã pur Doar cã unul, antropologul, este care conflictele persistã, dar sunt schimbarea poate fi asociatã pe
pe subiecte cum ar fi luptele de ºi simplu ºi se modificã perma- mai organizat ºi dispune de in- ºi de naturã mai profundã: „Strã- de-o parte cu cãlãtoria. Prin cãlã-
contact, sacrificiul animal etc., nent, iar informaþia vine spre cer- strumentarul care îi permite sã moºii noºtri dinainte de secolul torie, care, dupã cum am vãzut,
care acoperã o gamã generoasã cetãtor, nu cercetãtorul presta- formuleze concluzii. Jurnalistul al XIX-lea ar fi fost nu numai sur- este esenþa noastrã cea mai adân-
de comportamente în societatea bileºte ce sã analizeze. Interacþi- de cãlãtorie, oricât ar încerca sã prinºi, dar ºi dezorientaþi dacã ºi- cã, se realizeazã modificãri reale
actualã, aflatã ºi ea în continuã onismul simbolic este o metodã formuleze concluzii, va lãsa ar fi vãzut descendenþii de astãzi ale perspectivei personale, lucru
transformare. Diversitatea de de cercetare pur postmodernã, aceasta sarcinã cititorului care, abandonându-ºi modul de viaþã ce nu poate conduce decât la o
preocupãri de tip antropologic din urmãtorul punct de vedere: neafectat de informaþia anterioa- sedentar, aºa cum nomazii pas- evoluþie constantã a speciei uma-
vine ºi dinspre interdisciplinari- spaþiul postmodern de acþiune rã (de care dispun antropologii), torali îl abandonaserã cu vreo ne. Important ar fi însã ca cerce-
tate, în mãsura în care cele mai este difuz, fãrã limite bine defini- va avea o percepþie schimbatã. trei-patru mii de ani în urmã. Nu tãtorul de astãzi sã se focalizeze
multe cercetãri nu sunt realizate te, aflat în continuã negociere Diversitatea percepþiilor nu este le-ar fi venit sã creadã cã o fiinþã mai mult pe ceea ce în strãinãtate
de oameni care au la bazã o pre- pentru zona de intimitate, care se cauzatã totuºi de informaþii ero- umanã, obiºnuitã sã trãiascã într- se numeºte „antropologia riscu-
gãtire antropologicã, dar care pot obþine prin distanþare spaþialã nate sau structurate haotic, ci o casã stabilã, ar putea sã se sim- lui”, o ramurã a antropologiei ce
oferi o perspectivã de aceastã sau prin atitudine. Observarea pentru cã circumstanþele actuale tã mai bine cãlãtorind într-o ma- se ocupã cu studiul impactului
naturã asupra domeniilor lor. acestor atitudini a avut loc întâm- sunt modificate. Aceastã modifi- ºinã.” (Toynbee, 1979:21) ºi aici schimbãrii asupra oamenilor.
Trãim în epoca „schimbãrilor plãtor, ca un rezultat secundar ce care de perspective conþine în face referire la oraºele de rulote
de scalã” (Augé, 1995:12) ºi, spre apare în urma interacþionismului sine o antropologie proprie, care etc. Cei mai mulþi nu îºi abando- Augé, Marc, 1995, Non-places:
deosebire de începuturile ei, ac- simbolic ºi care oferã informaþii nu ne preocupã în acest moment neazã definitiv modul de viaþã Introduction to an Anthropology of
tualmente, antropologia se orien- preþioase cu privire la comporta- al cercetãrii, dar civilizaþia este sedentar, dar este acea nevoie Supermodernity, London: Verso.
teazã spre studierea prezentului mentul uman. O metodologie mai forþatã sã se adapteze la intere- strãveche de a cutreiera lumea. Grigorescu, Dan, 1994, Între
cucutã ºi Coca-Cola. Note despre
ºi a aproapelui, se distanþeazã de riguroasã nu ar fi atins niciodatã sele indivizilor ºi la cerinþele so- O întreagã industrie s-a dezvol- amurgul postmodernismului, Bucu-
studierea civilizaþiilor îndepãrta- aceste aspecte. Din acest punct cietãþii: „O culturã trebuie sã aibã tat azi datoritã acestei nevoi: in- reºti: Minerva.
te, spaþial ºi temporal, care, pânã de vedere, o abordare flexibilã ºi capacitatea de schimbare pentru dustria mijloacelor de transport; Kozma, Andrei, Glavce, C., Bã-
la urmã, constituia subiectul prin- calitativã este beneficã pentru a se adapta noilor circumstanþe ºi de aici s-au extins o mulþime de lãceanu-Stolnici, C., (coord.), 2014,
cipal al disciplinei. Aceastã trans- cercetarea antropologicã, iar jur- sau la schimbarea percepþiilor ramuri: agenþiile de turism, indus- Antropologie ºi culturã, Bucureºti:
formare a subiectului aduce cu nalele de cãlãtorie ilustreazã as- despre circumstanþele existente. tria hotelierã, restaurantele cu Niculescu.
ea necesitatea schimbãrii meto- pecte ale diferitelor civilizaþii Toate culturile se schimbã într- specific internaþional, cãlãtoria în Mihãilescu, Vintilã, Iancu, B.,
dologiei de cercetare, care de- printr-o astfel de abordare. un moment sau altul datoritã spaþiu, cercetãrile antropologice Stroe, M., (coord.), 2012, Noi cul-
vine din ce în ce mai flexibilã, ast- În contextul modificãrii terenu- unor motive variate. [...] prin etc. Totul, pentru cã omul deþine turi. Noi antropologii. Lucrãrile ce-
fel încât este tot mai greu de sta- lui antropologic, antropologia schimbare, culturile pot sã se curiozitatea ºi dorinþa de a cu- lei de-a VII-a conferinþe anuale a
Societãþii de Antropologie Culturalã
bilit o baza teoreticã. Cei mai mulþi jurnalului de cãlãtorie are calita- adapteze la condiþii alterate [...] noaºte cât mai mult din ce se aflã din România, Bucureºti: Humanitas.
cercetãtori încadreazã, deocam- tea cã investigheazã, aºa cum era Ea [cultura] trebuie sã aibã capa- în afara spaþiului sãu sedentari- Toynbee, Arnold, 1979, Oraºe-
datã, noile metode ca fiind com- programatã în mod tradiþional, citatea de a se schimba ºi adapta zat. Oricât de convenabil ar fi, le în miºcare, Bucureºti: Editura
plementare, dar acestea se vor alte culturi, spre deosebire de la noi împrejurãri sau sã modifice chiar ºi din punct de vedere poli- Politicã.
sedimenta la un moment dat în sociologie ºi etnografie care s-ar percepþiile asupra unor împreju- tic, sedentarismul, oamenii se vor
metodologii independente. Cele ocupa exclusiv cu studiul cultu- rãri existente.” (Kozma, Glavce,
mai noi dezbateri pleacã de la o rii noastre. Orientarea cãtre alte Bãlãceanu-Stolnici, 2014: 33)
problemã remarcatã cu ceva timp civilizaþii mizeazã spre obiectivi- Aºadar, din orice direcþie ai
în urmã, ºi anume, transformarea tate, dar, în timp, terenul antro- privi lucrurile, ceva trebuie sã se
„locurilor” în „spaþii”, prilej cu pologic s-a mutat si spre acasã: modifice, deoarece, parafrazân-
care putem vorbi despre o în- „studierea unui fapt sociocultu- du-l pe Skeldon (1997:4), mobili-
gustarea a spaþiului cercetat. Cer- ral pretinde oarecare distanþã tatea, capacitatea de transforma-
cetarea, care iniþial se fãcea la un epistemologicã, iar aceasta (se re ºi regenerare, ca ºi mobilitatea
nivel atotcuprinzãtor, este redu- afirmã) nu poate fi obþinutã în geograficã, sunt pãrþi ale norma-
sã, în zilele noastre, la relaþiile sim- cadrul aceluiaºi sistem de valori. litãþii. ªocul creat de dezvoltarea
bolice dintre indivizi. Aºadar, lo- În termenii formulaþi de Kirsten tehnologicã de la sfârºitul seco-
curile, caracterizate de istoricita- Hastrup, un antropolog nu se lului al XIX-lea a fost un astfel
te, relaþionalitate ºi identitate (sã poate apropia de adevãrul unui de instrument cu caracter demo-
ne gândim la comunitãþile arhai- fapt atâta vreme cât se situeazã lator al modelelor osificate ale
ce) se transformã, în mediul ur- în aceeaºi culturã cu el.” (Koz- percepþiilor senzoriale. Cel puþin
ban cu precãdere, în spaþii de ma, Glavce, Bãlãceanu-Stolnici, asta remarcau Tretiakov ºi Wal-
2014: 22) ter Benjamin, deoarece timpul a
Cercetarea propriei culturi im- arãtat cã a fost vorba mai mult
plicã numeroase riscuri, dar ºi despre o revitalizare decât de o
avantaje. Aceastã situaþie este transformare (Grigorescu,
abordatã, în antropologie, în ter- 1994:27), în orice caz o schimba-
meni de etic ºi emic, ce privesc re semnificativã, ce a reverberat
evitarea pericolului subiectivitã- în toate domeniile, inclusiv în cel
þii, fãrã a cãdea în raþiunea purei antropologic.
factologii. ªi anume, existã riscul Textul antropologic clasic nu
în cercetarea propriei culturi de a mai este separat de viaþa cãlãto-
fi subiectiv, dar tocmai aceastã rului, viaþa lui integreazã textul
familiaritate cu locul cercetat sau, altfel spus, îl creeazã, ajun-
poate constitui un avantaj, de- gând la rezultate empirice care
oarece etnologul înþelege uºor refuzã sã primeascã ceea ce i se
literatura
literatura detaliile greu vizibile care stau la
baza dezvoltãrii unei culturi. Ca
oferã prin istoricitatea textului,
acesta fiind totuºi un rezultat
de cãlãtorie
de cãlãtorie ºi antropologii, autorii de jurnale benefic, cu caracter reîmprospã-
Cristina Oprea

6 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
n PETRIªOR MILITARU

bine aþi venit în Parisul suprarealist!


G
hidul Parisului su-
prarealist1 reprezintã
o invitaþie, adresatã
turiºtilor, la promenadã pe strãzi-
le Parisului, cu intenþia de a in-
troduce cititorii pasionaþi de lite-
ratura suprarealistã în atmosfera
specific parizianã, sub pretextul
unor hint-uri ce fac trimitere la
literatura sau la „mitologia” su-
prarealistã. Oricine va putea
porni cu ghidul în mânã ºi par-
curge itinerariile preferate ale scri-
itorilor suprarealiºti (André Bre-
ton, Louis Aragon, René Crevel,
Robert Desnos, Jacques Prévert
ori Philippe Soupault) sau ale per-
sonajelor din cãrþile lor. Ghi-
dul este structurat în jurul celor
ºase suprarealiºti menþionaþi an- Les Deux Magots
terior, fiecare dintre capitolele
cãrþii având un titlu sugestiv – pecetluitã, cert este cã localul va lor pariziene, care au marcat isto-
Echivoc, modern ºi miraculos: deveni, în perioada imediat urmã- ria suprarealismului, dar ºi litera-
Parisul lui Louis Aragon de Mi- toare, martorul scandalurilor su- tura ºi arta generatã de adepþii
reille Hilsum, Paºii pierduþi ai lui prarealiºtilor, dintre care unele sãi, oferã o hartã geograficã ide-
André Breton de Emmanuel Ru- vor avea sfârºituri dramatice: alã a Parisului suprarealist dintre
bio, René Crevel, arhanghelul „Toate acestea au creat un scan- cele douã rãzboaie mondiale. Vo-
suprarealismului de Jean-Mi- dal imens, aºa cum au fãcut ºi lumul este un vademecum care,
chel Devésa, Parisul batjocori- evenimentele speciale pe care le- deºi nu i-ar fi stricat un index cu
tor, sângeros, ºi misterios al lui au organizat. Unul dintre ele a numele strãzilor ºi a bulevarde-
Robert Desnos de Laurent Flie- fost «Omagiu lui Saint-Pol-Roux» lor la care se face referire în lu-
der, Parisul real ºi suprareal al organizat de Les «Nouvelles lit- crare, nu are structura unui dicþi-
lui Jacques Prévert de Danièle téraires», pe bulevardul Montpar- onar, ci reprezintã mai degrabã o
Gasiglia-Laster, Philippe Sou- nasse, în La Closerie des Lilas. selecþie gânditã în jurul câtorva
pault, vagabondul dintre cele Aici, suprarealiºti i-au luat peste nume reprezentative: putem sã ne
douã maluri de Myriam Boucha- picior pe scriitorii care, în ochii imaginãm cum îl însoþim pe Ara-
renc –, volumul încheindu-se cu tare despre care scrie, având cel oferi indicii în aceastã direcþie, la lor, intrau în rândul autorilor pe- gon de-a lungul pasajelor acope-
un indice alfabetic al cafenelelor, puþin o carte publicatã despre orice colþ de stradã, faþadã, gest, rimaþi. În sine, comportamentul rite de pe malul drept al Senei,
cinematografelor, teatrelor, gale- suprarealistul pe care îl analizea- semn, sunet etc. ce le-ar putea lor era abuziv ºi inacceptabil: cum mergem alãturi de Crevel tot
riilor, librãriilor, muzeelor, atelie- zã cu o competenþã desãvârºitã. revela l’amour fou. Însã, dincolo Soupault, de exemplu, s-a agãþat drumul spre cimitirul unde este
relor ºi locuinþelor pe unde au tre- Henri Béhar, coordonatorul de valoarea spiritualã a locurilor de candelabru. Scriitoarea Rachil- înmormântat, fie cum trecem cu
cut suprarealiºtii sau companio- ghidului, subliniazã, în prefaþa evocate în carte (lãmurite de hãrþi de s-a plâns ulterior cã un tip înalt Soupault de-a lungul pontoane-
nii lor; sunt menþionate aici ate- intitulatã Parisul suprarealiºti- ºi ilustrate cu fotografii cât se ºi cu accent nemþesc a pocnit-o lor Senei sau cum se plimba Bre-
lierele lui Victor Brauner ºi Brân- lor, cã deºi sunt unele nuanþe ºi poate de expresive), existã ºi o (era probabil Max Ernst). Scan- ton între strada Fontaine ºi Hôtel
cuºi, adresele lui Tristan Tzara diferenþe în modul în care repre- valoare istoricã a spaþiilor citadi- dalul care a început în restaurant des Grands-Hommes. Aºadar,
etc. Dupã cum se poate remarca zentanþii miºcãrii suprarealiste se ne în cauzã. s-a extins în stradã. Cu toate aces- Ghidul Parisului suprarealist
din succinta prezentare a autori- raporteazã la realitatea urbanã, în O parte dintre locurile evoca- tea, pentru viitoarea miºcare su- reprezintã încã un mod de a
lor care alcãtuiesc acest volum esenþã, ei cautã oraºul bântuit te în carte existã ºi astãzi: Les prarealistã, viziunea exprimatã de (re)vedea capitala Franþei ºi de a
colectiv, fiecare dintre aceºtia de femeia-melusinã, fiind atenþi Deux Magots, La Closerie de ei în privinþa artei ºi a limbajului plasa suprarealismul în mintea
este specialist în sfera de cerce- la orice detalii care le-ar putea Lilas sau Studio des Ursulines artistic era cea care conta.” 2. cititorilor ºi dintr-o perspectivã
Dupã cum remarcã Nathalia Brod- topograficã. Este un mod de a
skaïa, scandalurile îi vor face ce- vedea Parisul în care imaginarul
lebri, însã revoluþia adusã în do- suprarealist se întâlneºte cu rea-
meniul literaturii ºi al artei va fi litatea urbanã; Parisul în care,
cea care îi face sã rãmânã în isto- într-un bistro de pe bulevardul
rie. Les Deux Magots, datând din Rachel, André Breton se va în-
1885, când magazinul era iniþial tâlni cu o prezenþã femininã afla-
specializat pe vânzarea de mãtã- tã sub semnul hazardului obiec-
suri orientale, are ca emblemã tiv, ce îl va face sã schimbe nu
douã figurine împietrite aduse din numai sensul cuvintelor din „ici
Orientul Îndepãrtat (în francezã l’on dîne” în „Ici l’Ondine”, ci
„magots”). Aici obiºnuiau sã vinã însãºi structura realitãþii în care
Verlaine, Rimbaud ºi Mallarmé ºi îºi ducea viaþa de zi cu zi.
sã bea absint pe terasã. În 1925,
1
aici se întâlneau frecvent André Henri Béhar (coord.), Guide du
Breton ºi prietenii sãi suprarea- Paris surréaliste, Éditions du Patri-
liºti Louis Aragon, Paul Eluard, moine, Paris, 2012, 200 p., •25.
2
Robert Desnos ºi Antonin Ar- Nathalia Brodskaïa, Surrea-
lism. Genesis of a Revolution, Par-
taud. De asemenea, Simone de kstone Press International, New
Beauvoir ºi Jean-Paul Sartre pu- York, 2012, p. 56.
teau fi vãzuþi adeseori pe teresa
Les Deux Magots.
În schimb, sunt ºi locuri care
au legãturã cu miºcarea suprarea-
listã ºi care au dispãrut, cum ar fi
apartamentul de pe 54, rue du
Château, din al XIV-lea arondis-
(unde în 1929, Buñuel ºi a um- ment, unde obiºnuiau sã se în-
plut buzunarele cu pietricele în tâlneascã Marcel Duhamel, Des-
cazul în care publicului nu îi va nos and Prévert sau Studio 28,
plãcea filmul sãu Un chien an- unde a fost proiectat, pentru pri-
dalou). Cafeneaua La Closerie ma datã, celebrul film suprarea-
des Lilas (de pe bulevardul Mon- list L’Age d’or (1930) al lui Luis
tparnasse) este locul în care, în Buñuel. Însã, „nu existã motive
1922, a avut loc o discuþie aprin- de întristare, atâta timp cât noi
nu vom uita lecþia suprarealiºti-
sã între Tristan Tzara and André
Breton ce a marcat în mod oficial lor care ne învaþã cum sã nu rã- literatura
literatura
mânem la suprafaþa lucrurilor”,
sfâºitul miºcãrii Dada în Paris. ªi
indiferent dacã soarta miºcãrii afirmã sapienþial Henri Béhar. de cãlãtorie
de cãlãtorie
pariziene dada a fost sau nu aici Aceastã inventariere a locuri-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 7
ºosea
n PATREL cu un icnet de prim plan sonor
ºtiu sunt un ignorant în arta colajului
BERCEANU
Cel mai scurt dialog
Baladã sau poate platonic
romanþã
Iubite prieteni cunoscuþi ºi necunoscuþi Platon: Þie, poete Amphilos, þi-a mers
cãrora v-am împuiat capul cu vestea
poeziile mele despre poezia mansardelor cã nu cânþi nici zeii, nici faptele lor.
acum vã cer iertare Este adevãrat ?
Amphilos: Aºa este, Platon.
ce poezie puteau avea odãiþele Platon: Atunci ce cânþi tu,
acelea sub acoperiºuri fierbinþi ºi coclite îndrãzneþule ?
odãiþe pe care le schimbam Amphilos: Eu cînt despre lucruri, o,
Platon. Cânt
ºi ele pe mine schimbîndu-mã aºa cum
unii îºi schimbã maºina despre noapte ºi laur, despre rouã ºi
unii amintirile în slujba prezentului cimbriºor. Despre piatrã ºi valuri.
Platon: ªi crezi tu, Amphilos, cã
noaptea ºi roua,
pentru poezia cãmãºilor vraiºte
pentru poezia desperecheatelor sticle cu þãrmul ºi valul nu ºtiu sã cânte ºi
apã stãtutã singure? Ascultã-le mai bine ºi-ai sã
pentru poezia igrasiei libidinoase le auzi cântecul.
Amphilos: S-ar pãrea cã ai dreptate,
pentru poezia ameninþãrii semnate („aþi
uitat nepot înþelept
chiuveta deschisã vã rog sã nu se mai al regelui Codrus. Dar oare nu ºtii
întîmple dna tu cã lucrurile sunt zeii poeziei?
Iar zeii sunt muþi.
vereº”)
pentru poezia arcurilor de somierã hlizite
la oasele mele arcuri care mi-au ºtampilat (Din vol. Întâmplarea cea mare)
cele mai frumoase iubite
poezia geamlâcului care vedea totul
ºi-apoi raporta cu înflorituri de stil
Patrel
Patrel Planetã de poet
stãpânilor casei

L
pentru poezia chiriei mai scumpe ca ui Patrel i se potrivesc cuvintele laºi timp a dat greutate unei generaþii de mai cunoscut decât un deputat
bursa din Balada pãguboºilor, de Mi- poeþi ºi de intelectuali. dar mai puþin cunoscut decît un medaliat
pentru poezia becului chior ron Radu Paraschivescu, el n-a A fost parte din marea echipã de jurna- olimpic cu
pentru poezia salamului de iarnã mâncat venit sã dãruie, a venit sã se dãruie. Cei liºti, evocatã de Traian Ungureanu, de la bronz
vara care l-au evocat în sala „Ia te uitã!”, la „Viaþa Studenþeascã”, jurnaliºti care au mai citit decît o bibliotecarã
pentru poezia scãrilor goale zece ani de la moarte, vorbind despre fap- marcat apoi presa româneascã imediat dar mai puþin decât cred doctoranzii
pentru poezia vrãbiilor umflate de frig tele lui, au reiterat, fiecare, „arderea” care dupã revoluþie. A învãþat pe alþii sã facã clarvãzãtor dupã cum se va dovedi
pentru poezia prosopului spãlat cu apã i-a marcat viaþa ºi activitatea. Pasiunea cu jurnalism, a dat consistenþã principalului cîndva
rece ºi sãpun care a creat, a animat, a „tras” de oameni ziar regional, „Gazeta de Sud”. dar mai puþin crezut decât un politician
cheia cãrora le-a facilitat accesul spre o deschi- Secretar literar al Naþionalului, a lãsat de duzinã
pentru poezia vitaminelor din unghiile dere culturalã, a slujit oameni ºi instituþii cãrþi care însoþesc marile creaþii cu care incomod ca un os de peºte în gât
roase de culturã. Purcãrete s-a impus în teatru, o întreprin- dar numai pentru cei care vor sã înghitã
în cinstea primelor sesiuni de examene Dintre cei care s-au bucurat de iniþiati- dere care a rãmas singularã ºi provoca- ºi adevãrul
pentru poezia ceaiului din china va lui Nicolae Coande ºi au fost prezenþi toare. mai fericit decât o aratã salariul
ºi-a cartofilor din ardeal în seara de 10 mai, mulþi ºi, totuºi, doar o S-a plasat totdeauna cu modestie în dar mai nefericit decît un ceferist
pentru poezia tablei de tinichea cu care parte dintre cei care ar fi putut sã vinã, postura discretã a celui care pune în lumi- mai norocos în dragoste decât Rotschild
mã-nveleam sub s-au revendicat a fi fost dãruiþi de genero- nã creaþia celor în care a crezut. Îi plãcea sã IV
cer zitatea culturalã ºi umanã a lui Patrel încât joace personajele despre care vorbea ºi a dar nu vom ºti nicicând ce simte un
pentru poezia aceasta la final Doina Berceanu a realizat zâmbind dovedit creativitate regizoralã puternicã. Rotschild
iubite ºi prieteni cunoscuþi ºi cã au rãmas în urmã mulþi „Patreli”, în tea- ªi dintre toate, pentru el a ales poezia, mai rezistent decât o litografie
necunoscuþi tru, în poezie, în jurnalism ºi, de ce nu, în duh ºi rouã. dar mai puþin etern decât o amforã
iertare iertare iertare pescuit. Pescuitul metaforic, de oameni, Pe 10 mai 2016 Patrel a privit de pe mai înalt decât veacul în care-a trãit
un apostolat întru culturã. ecran, cu toate chipurile sale, cãtre vorbi- dar cine a stat sã-i mãsoare?
A fost un dascãl în ale teatrului la ªcoa- torii adesea prea þepeni ºi gomoºi, ce-au
Mic testament la Popularã de Artã, la Casa Studenþilor, a ignorat invitaþia la colocvialitate ºi amin-
nu pot sã-i las fiului meu gustul pentru
dat nume ºi o nouã formã Teatrului „Co-
libri”, gândind la continuitate în formarea
tirile celor mai tineri.
Atât a putut face, sã ducã evocãrile
Cântecul scenografului (I)
poezie eu am fãcut din ea o unui public pentru teatru, azi o realitate. A începute cu pioºenia florilor aºezate pe
amuletã care m-a ferit de micile duhuri Duminicã ora 10 a.m. Orizont în
deschis o fereastrã spre artã ºi individual, mormântul sãu, spre tot mai palpabila în- poziþia lotus
locale celor pe care întâmplarea i-a adus în truchipare a omului. Un fel de virtualizare
vietãþi þepoase în limitele verosimilului În balcoane se udã ficuºii se schimbã o
cale-i la un moment dat. Într-o zi l-a detur- a personajului, într-un inedit 3D: gesturile samã de
rural nat pe Ionel Ciupureanu sã vadã un film reproduse de Angel Rababoc, vocea re- cuvinte Vântul de primãvarã
pe care i l-a analizat secvenþã cu secven- datã de Lari ªtefãnescu, replicile însufle- face manevre de toamnã pe valea
am sã-i ofer fotoliul de pe verandã sediul þã, în altã zi l-a luat alãturi pe Marcel Voi- þitoare ale lui Cornel Bãlosu.
reveriilor mele de searã de pe care am gangului;
nea pentru a vedea Tarkovski. A fost pro- Patrel este. Cu-o mînã copiii cartierului îºi potolesc
zãrit nu fund legat de opera lui Sorescu ºi în ace-
deºertul tãtarilor nici pe cel roºu ci o n Marius Dobrin neastâmpãrul
sclipitoare mucilor cu cealaltã aruncã
lipsã de orizont sã urci aºadar bolovani în spinarea câinelui din pompei
unde crede ea cã durerea stã sã valea gangului cãsuþe proptite în coate Pensionarii hârâie înþelept „ce-aveþi mã
sã zbori prin urmare dacã þi-e sufletul aþipeascã
îndeajuns de muºchiulos meritã ºi el un plouã ºi dãm dintr-una într-alta din iarnã cu Grivei”
plouã fãrã pic de talent dar îmbelºugat ºi în toamnã Intelectuale blonde la cincizeci de ani se
ºorþ adevãrat plouã scabros dacã stai sã iei bine lasã
unisex dacã-i vorba de cãdere ca poezia americanã
daþi-i un slip îndeajuns de larg sã parã aminte pipãite pe pulpe de instructori auto
dacã tot zici cã mã iubeºti iubita mea taci plouã pe dinãuntru ºi asta nu-i bine nu-i Volanul le arde în
sobru ºi ascultã bine nu-i mâini ca o coroanã de spini
cum plouã stai în pat ºi priveºte la bine chiar de-s lângã tine. Ca niºte pui din gãoace
în fotoliul acesta am semnat ºi eu mâna mea
constituþia Ies vorbe indignate prin vecini
cum sugrumã melancolii de duzinã „Poetul” intrã-n carcasa
frigului sub o lunã plinã de avânt iacobin pe asemenea
vreme se decerneazã premiul Nobel
„Te” s-a rostogolit televizorului o lãrgeºte cu umerii ºi
purificã prin
de-atunci proverbele au nãpârlit în ºapte
rînduri
pentru literaturã spre stînga vorbe faptele naþiunii În poezia Fraþii
plouã la rigoare simfonic dar radioul cînd m-am hotãrît sã dau Buzeºti
apoi ne-am rãspîndit în evantai sã le dacã-l deschizi
cãutãm singurãtatea pe din douã Fraþii Buzeºti se bat pe-ndelete cu tãtarii
psalmodiazã aceeaºi muzicã gãlãgioasã ca pe o portocalã ºi hunii
pieile cu insemne în dialectul nãdejdii ºi solemnã cele douã emisfere exotice se mai Duminicã ora 12 a.m. crucificarea
plouã peste peisajul troglodit în care legãnau încã pe amiezii
trãim: asfaltul Iar sunt cu-o orã-n urmã cehii dar mai
Tapiserie interioarã murdar lãzi hãmesite de gunoi stâlpi talerul toamnei ales
plouã ºi toate lucrurile sunt la locul lor scheletici cu neoane te s-a rostogolit spre stânga francezii
doar memoria ca o bãtrînã desfrânatã dã tuberculoase mai încolo lângã calea pe o frunzã de arþar (Din vol. Lacrimi civile)
fuga feratã cãsuþele din iubesc s-a dus de-a dura pânã la

8 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
n ION BUZERA
nie e ceva de-a dreptul luminos,
te poþi resemna cu fragmente pre-

virtuþile eului liminar cum acestea: „Suntem aruncaþi,


heideggerian, spune Pleºu, în
strãinãtatea exterioritãþii, a inau-
tenticitãþii. Cam asta gãsim ºi la
prea depistat filonul acesta în Rilke, în a patra elegie duinezã:
carte, sincer!, n. m., IB] Habar nu totul e subterfugiu în ce facem
am ce fac. [asta, da!, n. m., IB] aici. ( s. a.) „Nimeni nu-i el în-
Dacã-i bun, dacã-i prost. Vorba suºi” Nimic nu e autentic, nimic
lui ªerban: „Merge? Nu merge? nu e consistent.” (pp. 183-184)

N
u e nevoie sã ai cine
ºtie ce aºteptãri de la Gãseºti cã e stupid?”. Dar n-o fac Sau: „ „Doamne, fereºte-mã de
Urmare ºi sfârºit, ca sã mã întrec cu careva. Nici oameni cu caracter!” Aº spune
noua carte a lui Livius Ciocârlie mãcar cu mine. Repet: ca sã risc. mai curând: „Fereºte-i pe artiºti
(Editura Tracus Arte, 2016, 280 Dacã se poate, sã mã fac de râs.” de caracter!” Caracterul e produ-
p.), mai ales dacã ai citit-o deja în (p. 213) [Aici nici nu e foarte de- sul tranzacþiei dintre naturã ºi ci-
serial. La ce pot, în schimb, citi- parte de nobilul deziderat!, n.m., vilizaþie. Arta nu are interes ca
torii sã se aºtepte e un mic, dis- IB] Livius Ciocârlie nu cã nu vrea autorul ei sã fie civilizat. Caracte-
continuu spectacol intelectual- sã meargã mai departe, dar nu-ºi rul e o carapace. E bine ca artis-
critic de bunã calitate, propulsat propune, pentru cã ºtie cã nu are tul sã fie cât mai împrãºtiat.” (p.
de o inteligenþã benignã, uºor rost: nu ar ajunge nicãieri. ªi 247) Cinismul lui Livius Ciocârlie
resemnatã, nesofisticatã, foarte atunci intensificã ceea ce îi este nu e o deversare virulentã, for-
corect aºezatã în albia ei delibe- propriu. Felul în care „se pune în þat-stilisticã, precum la Cioran, ci.
rat-mãruntã ºi de o curiozitate paginã” are, totuºi, un triplu tem- o constatare „platã”, fãrã pic de
genuinã, care nu aratã deloc a fi po, bineînþeles fãrã nicio ordine emfazã. Fragmentarismul e, ori-
saturatã, cum se prezintã, ci, dim- prestabilitã. Mai întâi, cum am cum l-am lua, chiar ºi în cele mai
potrivã, precum un izvoraº inex- vãzut deja, recunoaºterea situa- înalte realizãri ale lui, o autoreve-
tingibil. Ce mã frapeazã e abilita- þiei: „Nu mai am energie sufle- lare a neputinþei creatoare. (Bi-
tea (molatecã ºi aproape indife- teascã decât pentru azi. Tot ce neînþeles cã existã ºi aici gradien-
rentã) a autorului de a propune, trebuie fãcut mâine, poimâine, þe.) Stilul lui Livius Ciocârlie ar
când te aºtepþi mai puþin sau de- sãptãmâna viitoare pare de spe- putea fi definit, simplu, ca agrea-
loc, prins în fluxul lecturii, ceva riat.” (p. 168). Apoi „apucã” ceva, bil: „Tehnica de lucru a literaturii
esenþial, cu adevãrat memorabil, orice: un citat, o amintire, o ob- mari este exagerarea” (p. 76);
care nu dureazã mult, ce-i drept, servaþie, un început de febricita- „Obiºnuit sã crezi cã gândeºti
de regulã câteva rânduri. Aceas- re, o tresãrire, o recãdere în sta- aspru despre tine, constaþi cã lu-
tã picurare a inexpectabilului (ca rea iniþialã, un biografem, o intui- crurile stau mai rãu decât ai cre-
punere în scenã fulgurantã a ma- þie, o aºteptare. (Printre scriitorii zut.” (p. 123); „Întâi am avut ac-
ximului interpretativ) mi se pare care-l incitã: Joyce, Borges, T. S. ces la teorie. Dupã aceea, la vid.
o trãsãturã care ar fi putut fi defi- Eliot, Sylvia Plath, Mircea Cãrtã- Acum, la fleacuri. Mãcar, la astea
nitorie pentru Livius Ciocârlie. rescu, Ioan Es. Pop. Cartea e al- mã pricep.” (p. 143) Din nou, are
Dar pe autor nu l-a interesat nici cãtuitã din sute de astfel de „fe- perfectã dreptatate. Tonul cãrþii
asta. (Sau mai ales asta!) Eul care lii” de viaþã, alternate cu felurite e abonat la firesc, inclusiv pe
se exprimã aici este unul liminar comentarii.) Nivelul respectiv e motivul absenþei unor posibilitãþi
ºi care doreºte sã rãmânã aºa: sintetizat aici: „Afarã de asta, ori- lipsitã de trup.) Aºa stând lucru- plata e nesigurã, necuantificabi- mai mari.
nonostentativ (nici gând sã vrea cât de aspru aº fi cu mine, nu pot rile, diletanþii nu concep. Se lasã lã, provizorie. Se pune întrebarea: Te distrezi ce te distrezi citind
vreo expunere mai îndelungatã!), sã nu-mi recunosc un merit în re- duºi de impuls, nu ºtiu dinainte face autorul vreo ierarhie a aces- aceastã carte (Livius Ciocârlie are
dar nici chiar atât de diluat încât fuzul de a mã preface cã nu vãd. ce va fi. tor paliere de discurs? Rãspun- ºi un simþ al umorului natural),
sã nu se bage deloc în seamã. Ar În acest sens, sunt un revelator Scriitorii buni au capacitatea sul este: nu. Textul lui este o emi- dupã care începi sã-þi spui între-
vrea sã se agaþe ceva mai mult de al conºtiinþei noastre încãrcate, de a reface un model preexistent. sie pulsatilã a unei infragândiri. bãri. Ne putem mulþumi cu atât?
scris, dar ceva îl opreºte: nu-ºi conºtiinþã pe care congenerii mei Sunt profesioniºti. Procedând astfel, le ºi cam ia pâi- Cu strãluciri de-o clipã, sufocate
ascunde aceastã laturã. Ce e foar- nu vor sã ºi-o descopere, poate Scriitorii mari, înzestraþi ºi cu nea de la gurã celor care vor sã de ele însele? Putem sã rãmânem
te important, totuºi: nu scrie dacã pentru cã a celor mai mulþi ar fi ºi feminitate creatoare, ºi cu raþiu- scrie despre el, aceºtia fiind „obli- la „spuma” (fie ea ºi relativ inteli-
nu are ceva de spus. (Cum fac mai grea. Am trãit, cu sentimen- ne întrupatã, îºi concep singuri gaþi” sã gãseascã alte idei, acolo gentã) a zilei? Nu cumva sporim,
astãzi cei mai mulþi.) Ba chiar i se tul inadmisibilului, la frontiera un model. unde e greu, în exterioritatea tex- în acest fel, a lumii tainã: entro-
întâmplã sã aibã ceva „tare” de dintre a nu te compromite ºi a nu Bineînþeles, e o epurã. În rea- tualã. Toate aceste trei tipuri de pia? Sau poate nu. Autori precum
scris, dar sã amâne ºi sã uite. De reacþiona.” (p. 15) Punerea în miº- litate, lucrurile stau, ca în orice, instanþiere sunt „împletite” atât Livius Ciocârlie (care, sã ne înþe-
multe ori, e surprins (nu neapã- care a dispozitivului consemna- mult mai amestecat.” (pp. 135- de bine, încât nici nu le vezi. Sau legem, la noi e un nec plus ultra
rat în sens plãcut!) de ce a „pro- tiv, analitic, autoanalitic este, la 136) Aceastã „schemã” i-ar pu- nu e nevoie sã le vezi. al literaturii fragmentare) nu pot
dus” acum un an, doi, trei. La ni- Livius Ciocârlie, o consecinþã di- tea fi folositoare oricãrui critic li- Autobiograficul „brut” îºi face depãºi stadiul unei apercepþii
velul lui, nepretenþios, vag-bla- rectã a activãrii celui mai adânc terar care se respectã. (Dacã ar loc (decent, ºerpuitor, constat) obosit-neclare. Ei se aflã într-o
zat etc., Livius Ciocârlie e un pro- resort al fiinþei umane vii (indife- aplica-o riguros ºi în cunoºtinþã printre rânduri: „Pe neaºteptate, cãutare dispersatã (v. citatul de
fesionist. De fapt, subliminal, ne rent dacã l-a citit sau nu pe Kant), de cauzã, „scriitorii mari” ai lite- mã gãsesc în situaþia, deloc pre- la p. 247) care îi face, la intervale
transmite urmãtoarele: luaþi, dacã cel moral. raturii române de azi nu ar mai fi meditatã, de a putea publica o imprevizibile, fermecãtori ºi, pe
puteþi, exemplul meu, nu vã gon- Tempo-ul terþ este (din punc- chiar atât de mulþi – câtã frunzã, carte. Una scrisã mai demult. Nu- ansamblu, plictisitori.
flaþi inutil, nu „pozaþi”, evitaþi sã tul meu restrictiv de vedere) cel câtã iarbã –, ci câþi sunt: sub mi stãtea gândul la ea. Acum, mai Normal cã s-au gãsit câþiva
scrieþi chiar atât de multe stupi- cu adevãrat retenibil, „major”, dar zece.) Câte nu s-ar mai putea dis- nu vreau, mai mã las. Bine, zic, care sã-l decreteze pe Livius Cio-
zenii, mai ºi „sãriþi” peste ele, nu e mai mult ca sigur cã nu ar putea cuta pe marginea ei! (De ex.: nu mã duc s-o recitesc. ªi mã duc s- cârlie „mare scriitor”. La cum se
acordaþi ºanse prea mari doam- exista fãrã celelelate douã, fiind, existã scriitor mare care sã nu o recitesc. Închei operaþia cu cinci aruncã la noi cu etichetele de
nei Grafomania, nu neapãrat re- la o analizã atentã, un strict epi- parcurgã, chiar de mai multe ori minute înainte de a se anunþa re- acest fel (pentru cã tot celebrãm
flectaþi mai mult (cãci, într-ade- fenomen al lor, al acelor straturi în viaþã, traseul veleitarism-gran- zultatul alegerilor la americani. O centenarul Dada, sã observãm
vãr, e un lucru greu), dar fiþi mai care secretã cu adevãrat „supa doare; ce îi deosebeºte de cei- închei în sensul cã mã lãmuresc: cã dadaismul axiologic e în floa-
puþin îngãduitori cu solipsismul primordialã” a reflecþiei: lalþi, care se pierd pe drum, adicã nu face prea mulþi bani. Sau, ca re: practic, nu e veleitar care sã
D-voastrã. „Îmi completez „teoria”. Cinci rãmân într-un „stadiu” sau altul, s-o spun mai nuanþat: nu e de nu fie proclamat scriitor mare!),
Prima obligaþie, dacã ar putea categorii: veleitarii, amatorii, di- e un fel de accelerare a destinu- nivelul meu.” (p. 137) Dacã mai nici nu e de mirare: din perspec-
fi vorba de aºa ceva, este sã-l iei letanþii, scriitorii buni, scriitorii lui ºi/sau a potenþelor creatoare.) mulþi scriitori ar avea astfel de tiva restului populaþiei „scriito-
în serios: „Balzac mai spune ade- mari. Primii simt un impuls auten- Mã opresc aici, pentru a semnala scrupule de autoexigenþã, cu to- riceºti”, bineînþeles cã poate fi
vãrul banal, însã inconturnabil, tic, dar n-au deloc talent. Din ca- un context similar, autoreflexiv: tul altfel ar arãta peisajul literatu- ºi aºa ceva. Raportat la el însuºi,
cã ai nevoie de elaborare înde- uza intensitãþii impulsului, sunt „Bilanþ. Aparþin cazului, destul de rii române contemporane, nu cum la felul în care se observã, „de-
lungatã. Numai cã pentru asta tre- convinºi cã ce scriu e nemaipo- rãspândit, al omului care ºi-a su- se prezintã la un rapid survol: scrie”, manifestã etc. în Urmare
buie sã poþi gândi. Din pãcate, menit. Îi urãsc pe toþi cei care nu praestimat posibilitãþile, un timp. devastat de micime sufleteascã, ºi sfârºit, în celelalte cãrþi sub-
forma n-o gândesc. Nici formã, vor sã recunoascã, pe critici în Eroare nu lipsitã de fertilitate. Te nonvaloare promovatã orgiastic- secvente Fragmentelor despre
nici idei. Doar pãreri. Îmi trece câte primul rând. determinã sã faci câte ceva. Pri- obscen ºi mulþime de surogate vid etc., este, mai degrabã, cine-
ceva prin cap, brusc. Îmi pierd Amatorii, ºi ei fãrã talent, au vitã retrospectiv îþi apare, totuºi, ale spiritului critic. va care încearcã sã devinã scri-
timpul când încerc sã gândesc.” îndemânarea de a imita. Le ºi reu- ca pierdere de vreme. De la ce? În zilele noastre, de accelera- itor, ºtiind foarte bine ce înseam-
(pp. 36-37) E mai mult decât just: ºeºete câte o paginã, dar ei nu se De la fericita ocazie, pierdutã, de re, globalizare ºi glorificare a in- nã asta ºi fiind mai mult decât
e foarte exact. Este un nivel al pretind scriitori. Plãcerea de a a nu face nimic. Sau, mã rog, pen- digenþei spirituale, când te poþi convins cã, de fapt, nu poate.
pregãtirii, al lansajului ideatic, scrie le e de ajuns. tru cã trebuie sã-þi câºtigi pâinea: trezi cu cel mai inautentic ins cã Pe scurt, aºa cum se autocarac-
poate cel mai important dintre Diletanþii sunt cei care-ºi acti- cât mai puþin.” (p. 113) Aici Li- îþi reproºeazã lipsa de autentici- terizeazã foarte bine, cel mai
toate. Dacã acesta nu e, nimic nu veazã feminitatea creatoare, dar vius Ciocârlie e, claramente, cio- tate, cu cel mai incult cã-þi dã lec- bine: un „diletant”. Nici mai mult,
e. ªi, de cele mai multe ori, nu e: le lipseºte raþiunea, spiritul con- ranian. Ce e atirant la el e cã nu-ºi þii culturale, cu cel mai imoral cã dar nici mai puþin. Cea mai adân-
„ªi totuºi, îmi place: „Jocul ºi pri- structiv. (Nu-i vorba de raþiunea propune sã „atingã” un nivel sau îþi aratã drumul drept în viaþã etc., cã lecþie a acestui spirit nonin-
mejdia, hazardul periculos.” De obiºnuitã, aceea a intelectualilor, altul, ci – pur ºi simplu – îl atin- într-o hãrmãlaie pentru a cãrei seriabil este, totuºi, detaºarea
aceea ºi scriu. Ca sã risc. [N-am cea, vorba Angelei Marinescu, ge. E drept cã ai de aºteptat: rãs- caracterizare noþiunea de cacafo- infinitezimalã de sine.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 9
n EMIL IULIAN SUDE

poeme
O furnicã micã Libidoul cãpuºelor
e le t ris tic ă

se priveºte sau uitarea atomicã


într-o oglindã micã Frida, Adelaide, Amber
au primit cadou
Eu. nu mã pot sãruta pe buzele mele. bãieþelul chelios în pantaloni scurþi
îþi spun. în acest exerciþiul de oglindire ºi cu ochii albaºtri cãzuþi din orbite
strânge-þi ridurile de pe faþã. sângele uºor îngroºat a strigat
între pliurile buzelor. priveºte-te în ochi cancer canceraºul meu
cu ochii închiºi. fie cît de firav sãrutul. ce m-i te-a dat Dumnezeu
cosmetizeazã-l în liniºte. aceeaºi peliculã eu sunt mic tu fã-mã mare
de apã. eu sunt slab tu fã-mã tare
ofensã. în exil cãtre tine din tine. uimite Frida, Adelaide, Amber
pânã la dispariþia apei. care eu. sunt s-au mutat pe rãnile de rãzboi
acolo ale criminalului de rãzboi
mie ne spuneam. care împlineºte vârsta de rãzboi
lângã nepoþii de rãzboi ai viitorului
rãzboi
Greierele ºi furnica Unchiul Sam ºi Scufiþa Roºie ne
împãrtãºesc bãieþelul
Înainte de greiere înainte de furnicã
purtau un rãzboi corect
Metamorfoza
A nu ºtiu câta oarã mi se schimba visul
Retorica mãrului din acest daimon,
viermãnos În care sãlãºluiam, într-o bucatã de piele
strânsã de mi se deschideau pleoapele,
Doar vegetez De auzeau clipocitul lichidului amniotic,
ca singura De mi se conturau degetele sã sparg
însuºire a lui adam acest piept uriaº,
ascult Sã iau din respiraþia lui o datã pe an de
cum cade mãrul din vierme ziua mea.
Întâiul nenãscut în daimonul pe care îl
exploram încet, încet
cum un vierme inocent, care roade un
ºi sã recunosc Unde se duc muºtele
Un gândac pe nume john fruct prea copt pentru el,
am pãduchi
sunt pãduchiosul clasei iarna
Un om pe nume john Nu s-a vrut niciodatã flutur voia doar sã te mãnânce pielea capului Îmi pare fericirea un mod
aleargã sã omoare sã-i croiascã labirint prin viscerele încât sã simþi prostesc de a-mi ascunde nefericirea
un gândac pe nume john crude, cu spaþii largi, cum te mãnâncã tãlpile spre ce zãri mai îndepãrtate
john e cheratinos prea largi pentru a deschide braþele, Dar eu nu aveam pãduchi mai apropiate de urmãtorul
are antenele lungi Care vor fi obosite sã poatã zbura, sã-i numai ceilalþi copii aveau pãduchi hoit vor zburda spre ce primãveri
ºi ochii bulbucaþi sfâºie pielea în care daimonul se roagã.
mãsura hoitarei calculul frumuseþii
ºi john ºi john mama nu ne-a tuns în ce cotlon aºteaptã cu neruºinare
se ascund pe piele sã mã dezgheþ
într-o fustã-pantalon Nãuntrul lãcustei vom a spus cã nu suntem puºcãriaºi ºi mãruntaiele mele lichefiate
un gândac pe nume john însã îndoia gazul cu spirt medicinal sã umple într-atãt
aleargã sã omoare Vom trece ºi cu sare scrotul meu încât sã aibã dimensiunea
un om pe nume john vom trece ºi niciodatã nu am recunoscut unui craniu de bebeluº
john e cheratinos vom trece cã am pãduchi unde au plecat
are antenele lungi peste Vom deºi albit pãrul meu hoitarele mele cu aripi
ºi ochii bulbucaþi insectivom de lindenii copilãriei sunt mai singur
ºi john ºi john între noi fie vorba împãrþitã se lasã aºa: fãrã carnea mea
se ascund îmblînzitã ca un roi ca mama fãrã sângele meu
într-o fustã-pantalon de tãuni care din sânge sã mã despãducheze mereu fãrã conþinutul inimii mele
ghici cine e jon strigã strigare dar sã nu mã tundã niciodatã pe piele imaginaþia mea imaginaþia hoitarelor
a gurii ca pe un puºcãriaº mele
a vorbei care urcã
Musca din tomberonul pânã la creºtet
invocaþie te va durea
galben puterea vorbei cuvânt La dreapta la stânga Ziua femeii
În tomberon, naºte ºi blestem ºi botez în centru (festivism sau poate nu)
oase de pui, mãnuºi de damã nãuntrul al nãuntrului
o caserolã, un sutien albastru cuvânt al vorbei Câteodatã îl vãd pe Dumnezeu
cuvânt al nãuntrului al vorbei aºa abstract Dintre toate femeile
doi pamperºi, hârtie coloratã, dimineaþa femeia-fluture
coji de portocalã, ºi mult întuneric, ah doamne între a ºi h ºi noi niºte gângãnii
sunt hohote de plâns dupã chipul ºi asemãnarea Lui în interiorul meu sau poate al tãu
ºi s-ar putea sã vorbesc despre muscã
de râs câteodatã mã întreb cu aripile deslipite zgomotos
asemãnarea dintre lucruri se aflã la capãt are rãu de înãlþime
în burta viermelui nesãtul între inimà ºi inimã într-o gânganie
vom trece peste vom sau gângania se întreabã convertibilã
în hohote cu ce mã asemãn eu congruentã
râde eu cu cine mã asemãn contorsionistã cum rugãciunea
Acarieni de piele plânge la dreapta gânganiei e e ziua bãrbaþilor care recunosc
chiuie la stânga gânganiei e sunt femeia-fluture
I se spune oase de bãrbat calcinate e ziua femeilor care nu recunosc
nãuntrul din afarà în centru ce gânganie mai e
i se spune plete de femeie arse la soare marþea de obicei
nãuntrul din nãuntru e un fruct de vedere
în trupul de duminicã întinde aripile
sau o poamã dintr-un copac
e o bisericã în aºteptare în cadru
vederea asta care a cãzut
ºi trupul de luni ºi marþi familiar
în El abstract
e în aºteptare de miercuri Desimbolizarea ºi noi gângãniile frate sorã prieten
când slãbit cu trupul se voiniceºte ziua femeii este atunci
(despãducherea. instinctul matern) credem cã ne sãturãm
de joi din zi în zi atunci
Mama îndoia gazul cu sare de pe masa Lui
e mai curat ca o cruce goalã femeia-fluture
ºi spirt medicinal Sã þi se ia minþile tale mici
ºi vineri pare-mi-se c-a murit este atunci
sã ne ajungã la toþi ai casei de catre cel care s-a recomandat
cu zilele mele de naºtere este o zi pe an
despãducherea în familie personal numai o datã
insectele mele de naºtere când bãrbaþii se întorc asupra lor
bun prilej al iubirii ºi a început cu Eu
terminaþiile mele nervoase
la ºcoalã era foarte greu sunt o gânganie ce sunt
mâncatele nemâncatele mele insecte
de paºtele cailor sã nu mã scarpin pe cap

10 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
Oliviu Crâznic, Ceasul fantas- la izvorul oniric. sã vã fure inima.// Ia. Nu ea. Asta
melor, Editura Crux, 2015. n ªTEFAN BOLEA O constantã tematicã Ceasu- spusese localnicul. ªi, într-ade-
lui fantasmelor este o explorare vãr, fata lua inimi.// Am ridicat

O
liviu Crâznic (n. 1978),
autorul romanului
cult... ªi la sfârºit a
Mitternacht
rococo (folosesc acest termen cu Domnului. Ale diavolului ºi ale
temeinicã a arhetipului animei
(Lenore Arras, Pivniþele palatu-
lui Charron, Transport pericu-
pumnalul ºi mantia ºi alunecã de
pe umeri ºi am scãpat arma când
zeiþa mã îmbrãþiºã caldã ºi goalã
mai rãmas coºmarul (Editura los, Ellen Lee, etc.). Însângera- ºi îmi ºopti vorbe vrãjite la ure-
Vremea, 2010), una din primele admiraþie). Aº compara, din per- lui Moros, la fel.// Boala îºi ale- tã, luna – din punctul meu de che. ªocul veni totuºi abia sim-
încercãri (neo)gothice din litera- spectiva atenþiei pentru detalii, a sese sãlaºul putrid ºi dezolant în vedere cea mai reuºitã piesã, alã- þit, ºi când se trase în spate zâm-
tura noastrã, revine în 2015 cu ornamentaþiei strãlucite (ºi în murii coºcoviþi ai palatului falnic turi de Trecãtoarea – reprezintã bind eu am rãmas clãtinat pe pi-
Ceasul fantasmelor (Editura principiu deloc superflue), a de- odinioarã, puroind de acum tri- o sinteticã incursiune în terenul cioare, cu cadavrele putrezite ºi
Crux), un volum de prozã scurtã, corativului care oscileazã amfibo- vial peste lichenii crescuþi rãpã- arhetipului contrasexual, în „Eva moi lovindu-mi-se lin de ge-
în care întâlnim subgenuri varia- lic între arhaism ºi neologism, nos sub zid. Hulpav, pe cerul interioarã” a bãrbatului. nunchi.// În mâna cu unghiile
te ºi multiple ale literaturii fanta- volumul Ceasul fantasmelor cu mortifer, croncãneau paserile „Nu vã uitaþi la ia ... altfel o delicate ºi lungi, ia þinea o inimã
sy (dark fantasy, steampunk, pla- Asamkirche din München. hoitare. Nici un oºtean al senio- însângeratã ºi roºie care bãtea
netary romance, conform prefa- Nu este de mirare cã O. Crâz- rului nu pãzea marea poartã des- încã.” (53)
þatorului sãu, scriitorul ªerban nic este atât de popular ºi are fani ferecatã, deschisã lubric pe jumã- Fiica Lunii, din punct de ve-

ecturi
Andrei Mazilu). Trebuie menþio- atât de dedicaþi: înainte de a crea tate, drept invitaþie la un vals dere simbolic o divinitate htonia-
nat chiar de la început cã autorul povestea (care de cele mai multe obscen. În alte vieþi, un zâmbet nã care înfãþiºeazã – printre alte-
Coºmarului exceleazã nu numai ori nu dezamãgeºte), scriitorul cald, feciorelnic, zâmbetul ste- le – fertilitatea, care iubeºte omo-
în prozã, fiind (re)cunoscut ca nãscut la Lupeni inaugureazã un lelor. Nimeni în turnul strãjii. rând (ne amintim de conexiunea
teoretician ºi critic literar, deþi- fel de literarische Raum, un teri- Cuºtile câinilor, deteriorate ºi romanticã a LiebesTod-ului), care
nând rubrica Studii fantastice din toriu specific, pe care nu-l gãsim goale. Zãpada în curtea pietruitã conjugã raptul cu specificul fe-
revista electronicã EgoPHobia. la altcineva în literatura noastrã cu marmuri romane pirotea, ne- minin (ia cu ea), este o personifi-
Comparat chiar de la debutul contemporanã. Te duci la Crâz- primenitã, de evuri.// Palatul du- care autenticã, periculoasã ºi
sãu cu Lovecraft, Poe ºi Baude- nic, ca la Poe sau la Cioran, pen- celui Alier de Arras era deºert.” charismaticã a arhetipului menþi-
laire, Crâznic se remarcã în pri- tru cã eºti dependent de o anu- (25) Stilul nu este numai ornamen- onat. „Ia þinea o inimã însânge-
mul rând ca un stilist deosebit. mitã atmosfera ºi – mai mult – de tal ci ºi epistemic, fiind dificil de ratã ºi roºie care bãtea încã”: ima-
Povestirile sale, finisate aseme- un anumit parfum stilistic, a cã- procesat pentru un lector mediu. ginea sufletului (anima) se hrã-
nea unor bijuterii din care nu rui complexã formulã sãlãºluieº- În ciuda splendorii luxuriante, neºte cu inimi (o nouã conjunc-
lipseºte o tuºã de unheimlich (mai te în id-ul prozatorului. Iatã o Crâznic nu este strãin de o anu- þie, cea dintre sufletul metafizic
degrabã sublime decât frumoa- mostrã paradigmaticã: me ascezã, de o rigoare abisalã, ºi cel material: psyché – kardía).
se), oscileazã între manierism ºi „Necunoscutele sunt cãile ce îi permite sã-ºi adape proza de În încheiere, aº menþiona cã
povestirea Tempus fugit îmi
aminteºte de Strania moarte a
n ELIZA VOINEA profesorului Antena de Mário de
Sá-Carneiro, Imora de filmul Pre-

cãlãtorii ºi metamorfoze destination iar izbutita Spiridu-


ºii albi de serialul Supernatural.
De altfel, proza lui Crâznic are un

într-un ceas al fantasmelor imens capital cinematografic prin


naraþiunile sale tensionate ºi dez-
nodãmântul deseori ambiguu.
Mai mult, aº vrea sã observ pro-
Oliviu Craznic, Ceasul Fan- unile într-o multitudine de þãri ºi bare retoricã care pare sã înglo- fantasticul cu realitatea, ci la o
pensiunea autorului pentru filo-
tasmelor, Editura Crux, 2015. continente, pentru a evolua trep- beze o idee generalã lãsatã în armonizare a celor douã lumi
sofie (dincolo de cea pentru ocul-
tat spre universuri imaginare. În- urma lecturii: „La urma urmei, nu spre un numitor comun. Volumul
tism), ceea ce nu poate decât sã

O
liviu Craznic, scriitor tâlnim personaje din Anglia, suntem, cu toþii, Câinii Domnu- lui Oliviu Craznic are capacita-
adauge un plus de semnificaþie
de literaturã fantasti- Franþa, România, dar ºi spaþii vag lui?” De aici, autorul pare sã uni- tea de a transforma cititorul într-
operei sale multiple ºi fascinan-
cã, publicist ºi consi- conturate care, prin denumirea fice toate fantasmele, gãsind atât un pasager al ficþiunii, ce îºi în-
te. „Când vremea e rea ºi locul e
lier juridic, aduce odatã cu cel mai lor, depãºesc barierele cotidianu- realitãþii, cât ºi ficþiunii o unani- cepe cãlãtoria odatã cu „prelu-
rãu, clipele trec toate deodatã ºi
recent volum al sãu, Ceasul fan- lui verosimil spre irealitate: „Mun- mitate, punând un blazon uni- diul”: „Este miezul nopþii...ºi tu
seamãnã teribil una cu alta. Ast-
tasmelor, o nouã perspectivã asu- þii Cerului ºi Pãdurii”, „culmile versal asupra multiplelor lumi. CITEªTI.”, cu tonalitate de in-
fel, nici mãcar veºnicia nu durea-
pra literaturii science-fiction au- Craniului Orb” sau lumi „cunos- Asistãm, astfel, nu doar la o în- cantaþii ºi transã.
zã mult” (151-2).
tohtone. Volumul sãu de prozã cute” precum Makemake, Hau- cercare a autorului de a îmbina
scurtã cuprinde povestiri ce reu- mea ºi Eris.
ºesc sã punã în umbrã realitatea În ultima parte a cãrþii, Întâl-
trãitã pânã în prezent. Aducând
în scrierile sale motive întâlnite la
Edgar Allen Poe sau Bram Stocker,
nire cu Ermengaarde, ni se des-
chide perspectiva de „viaþã pe
alte planete”, de unde deschide-
ocheanul întors
prozatorul distorsioneazã percep- rile utopice ale prozei, cãci pu-
þia asupra realitãþii prin misterul tem vedea cã „terranii” coexistã
proiectat în jurul evenimentelor ce cu alþi locuitori ai Universului.
ascund un univers tenebros. Aflaþi în aceeaºi Galaxie ºi fãcând
Structuratã în patru secvenþe, parte din Clasele Superioare din Buciu dezbate în eseul Etica matã din Daniela Sitar-Tãut – re-
la rândul lor secþionate în mai Lumea Centralã, personajele sunt (non)canonicã problematica ca- dactor ºef, Mihaela Albu, Dan
multe capitole, cartea cuprinde scindate de cele douã lumi: Terra nonului alternativ în viziunea lui Anghelescu, Flori Bãlãnescu,
povestiri în care predominã acþi- Nobilia ºi Lux Venus. Tot aici, Numãrul 3/ martie 2016 al re- Sorin Alexandrescu. Christian Alecu Ivan Ghilia ºiLorenþa Po-
unea ºi aventura, dându-i impre- apare o notã explicativã ce dã vistei Cafeneaua literarã se Crãciun scrie despre Fenomenul pescu – redactori, Mihai Vinerea-
deschide cu un text de Virgil Dia- K ºi alte priveliºti literare de nu - New York, NY, USA - fiind
sia cititorului cã se aflã într-un acþiunii verosimilitate, iar acþiu- redactor extern.
conu despre conferinþa Noi ºi Florin Dochia, carte în stil kaf-
spaþiu straniu. Indiferent de ge- nea fictivã face saltul spre ceva kian, ce are în centru destinul ma- Sumarul numerelor apãrute
nul povestirii, tema rãmâne ace- ce pare a fi real, un eveniment al Eminescu, susþinutã pe 25 fe-
bruarie de Alex. ªtefãnescu la nuscriselor autorului ceh. La ru- aratã fireasca deschidere a publi-
eaºi – cea a morþii – în care atmo- secolului XXI care se petrece în Centrul Cultural Piteºti. Acelaºi bricile de poezie regãsim ver- caþiei pentru prezentarea perso-
sfera sumbrã se îmbinã cu con- paralel cu vieþile muritorilor. Au- critic, Alex ªtefãnescu în eseul suri de Valeria Manta Tãicuþu, Ion nalitãþilor literare româneºti din
templaþia fantasmelor. Motivele torul e ludic în ceea ce priveºte Postmodernismul – un moder- Toma Ionescu sau citim „poezii exil precum Paul Goma, Horia Sta-
recurente produc groazã, dar ºi personajele ºi evenimentele sale, nism de post contestã valoarea pe calapod” de Romulus Florin matu, Vintilã Horia, un interes
fascinaþie, ºi sunt înscrise în zona povestind despre „revolta lui autorilor afirmaþi în anii ‘80. Lia- Sãlãgean. (Maria Dinu) necomplexat faþã de marii clasici
grotescului, a misticismului, a George Washington”, „dinastia na Alecu continuã traducerea din ai literaturii române ca Liviu Re-
timpului „reînviat” sau invocat ºi Shakespeare”, „Tratatul de cola- numãrul precedent a textului Ju- breanu, Camil Petrescu , George
a simbiozei dintre cotidian ºi uni- borare Marto-Terran” ºi alte fap- liei Kristeva, Etica lingvisticii, Bacovia ºi, nu în ultimul rând,fa-
versul imaginat. De asemenea, te fictive ce par a se intersecta cu iar Alexandru Mãlãescu traduce Semnalãm numerele 1-2 (ia- þã de scriitori importanþi de azi ca
scriitorul creeazã un cadru natu- viaþa pãmântenilor. În acest con- eseul lui Michel Foucault, Ce nuarie- februarie) ºi 3-4 (martie- Ion Mureºan sau Ioan S. Pop.
ral suprarealist în care dã viaþã text plin de fapte sumbre care este un autor?. Consemnând aprilie) - 2016 ale revistei Pole- Nefiind printre cei angoasaþi
„armãsarilor kyrenieni”, „Pãdurii menþin suspansul, spiritul ludic apariþia jurnalului de cãlãtorie E mici, apãrutã între 1988-1991 la de noile apariþii literare (autori,
Brocelainde”, divinitãþilor pãgâ- al naratorului reiese din natura- noapte-n Trinidad-Tobago de New York sub direcþia lui Alexan- publicaþii, cãrþi, edituri) salutãm
ne ºi zeitãþilor deopotrivã, aspec- leþea pe care o are atunci când Nicolae Dan Fruntelatã, Floren- dru Buican, reluatã, în serie îmbogãþirea peisajului nostru
te valorificate pe parcursul între- plaseazã cronologic timpul acþi- tin Popescu pune problema in- nouã, de astã datã în þarã. cultural cu un periodic ce îºi pro-
gului volum. Denumirile folosite unii în trecutul îndepãrtat sau vi- teresului pe care îl mai ridicã as- Editorialul care deschide noua pune sã fie o voce distinctã, prin
transcend planul fantastic ºi tri- itor ºi din felul în care îºi clãdeºte tãzi aceastã specie literarã. Ver- serie a publicaþiei, „De ce pole- noi abordãri ale fenomenului li-
surile din acest numãr sunt sem- mici” precizeazã: „Spre deosebire terar românesc de ieri ºi de azi în
mit la o lume a fabulosului, însã credibilitate pe fapte greu de asi- context universal, din perspec-
nate de Emanuel Toma ºi Al. de revista din trecut, care era o
sunt îmbinate alternativ cu loca- milat realitãþii. Asistãm ºi la o «revistã de politicã ºi culturã» ea tiva transformãrilor pe care „lu-
þii întâlnite în realitate: „Pietrele metamorfozã a naratorului ce re- Francisc.
Numãrul 4/ aprilie 2016 al ace- se intituleazã azi, mai modest, doar mea modernã le impune spiritu-
lui Olethros” întâlnite în acelaºi lateazã douã dintre povestiri din leiaºi reviste se continuã cu par- «revistã de literaturã» pentru cã lui public.”
context cu „Sacre-Coeur”, „For- perspectivã femininã. De aici re- tea a doua a textului Ce este un noi credem cã mai mult oricând cã Salutãm ºi temerarul proiect
tul Omului Mort” ºi „Valea Lupu- iese complexitatea scrierii ºi a lec- autor?, tradus ºi extras din vo- literatura este un punct de trecere propus de Editura ActaeonBo-
lui” aflate în Transilvania. Tot în turii ce atinge toate genurile, lu- lumul Language, Counter-Me- obligatoriu pentru întreaga socie- oks, din Baia Mare, în cadrul cã-
acelaºi stil de simbiozã între real mile ºi timpurile. mory Practice (1977) al lui Mi- tate, cu toate instituþiile ei. ruia apare ºi revista Polemici.
ºi fabulos, autorul plaseazã acþi- Volumul se încheie cu o între- chel Foucault. Victor Marian Echipa redacþionalã este for- Succes! (N.M.)

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 11
n COSMIN DRAGOSTE

omul vechi ºi viaþa nouã


tar condiþiilor specifice ale tim- sunt, însã, mai puþin semnificati- telivi ºi fricoºi/ cã zeci de coco-
pului ºi copilãria propriilor ur- ve. Mecanicitatea gestualã nu loaºe de hârtie îmi umplu coºul
maºi. Niciuna dintre cele douã are forþã anihilatorie, destructu- de gunoi/ cã puºtii se prind rapid
variante nu pare a oferi un pan- ralizarea onticã este instauratã ºi pe care mânecã dispar monedele
dant viabil fricii care izvorãºte din îºi urmeazã cursul perfid ºi ine- mele/ cã pe obrajii femeii ºterg
orice gest banal. luctabil: „pare cã ºtiu tot timpul lacrimi dupã lacrimi” (Pare cã
Inducerea stãrii de siguranþã ce fac/ ºi când bag cheia în con- ºtiu).
se face, uneori, prin apelul la au- tactul maºinii/ ºi când pun mâna Dispariþia care produce aceste
Robert ªerban, Puþin sub li- tomatismele cotidiene, care sunt, pe cuþit sã curãþ peºtele/ ºi când temeri incontrolabile este cu atât
nie, Cartea Româneascã, 2015
ecturi

însã, demascate prin esenþa lor butonez telecomanda/ ºi când mai înfricoºãtoare cu cât afectea-
dualã. De altfel, multe dintre po- arunc cu pietre spre haita de zã mai profund esenþa. Vidarea
„de fapt/ n-aºtept nimic când emele lui Robert ªerban funcþio- câini/ ºi când îmi aºez vârful sti- esenþialã înseamnã o anihilare fi-
în faþa mea/ stã aºternutã hârtia/ neazã dupã aceastã schemã: ar- loului pe coala de hârtie/ ºi când inþialã ireversibilã, încercãrile de peºte strãlucirea bucuriei, semne
cum nimic altceva nu aºtept/ când gument-demontare, ipotezã-re- fac magicuri pentru copiii mei ori autoasigurare ontologicã nu pot ale pãºirii cãtre o nouã etapã sunt
sunt pe un pod/ decât sã mã trea- semnatizare a ipotezei. Orice ten- ai altora/ ºi când îmi mângâi fe- depãºi stadiul unor însemne ale trãite în toatã plenitudinea lor. Sta-
cã dincolo/ sau sã se prãbuºeas- tativã de aflare a unui echilibru, a meia pe obraji/ tot timpul pare cã disperãrii. Punctul în care a ajuns rea de fantoºã are în ea un zbu-
cã” (Un pod). Scrisul ca salvare, unei stãri compensatorii este anu- sunt foarte sigur de mine/ ºi ni- eul poetic este unul al dubitabi- cium incredibil: „existã ani mai rãi
ca soteriologie personalã în faþa latã de însãºi instanþa liricã. Dar meni n-ar tãgãdui asta/ nici mã- liului, al întrebãrilor câteodatã re- decât anul morþii/ ani când pari a
timpului îndreptat ireversibil cã- aceastã infirmare nu se produce car dacã ar afla/ cã nu e nicio pi- torice, al strãdaniilor de punere în fi om/ clipeºti respiri vorbeºti mã-
tre neantul cu multiplele sale faþe- prin gesturi lirice patetice, majo- cãturã de benzinã în rezervor/ cã oglindã, al comparaþiilor inegale nânci mergi/ însã nu eºti decât o
te, cu diversele sale stadii de insi- re, ci printr-o derogare cãtre uni- am degetele crestate/ cã televi- fãrã sfârºit, fãrã o finalitate utilã. placentã care înveleºte ermetic
nuare ºi instaurare onticã este una versul mic, aproape insesizabil, zorul s-a ars de o jumãtate de an/ Depãºirea zenitului existenþial cu- nimicul// din când în când/ te zgâ-
dintre temele recurente în Puþin al vieþii de zi cu zi. Traumele nu cã haita înseamnã doi câini cos- tremurã, panta descendentã rã- rii cu unghia/ aºa cum fac fraþii
sub linie, cel mai recent volum de mai mari pe peretele casei/ ca sã
versuri al lui al lui Robert ªerban. vadã cât se vor înãlþa cei mai mici
O carte în care liniile devin fragile, ºi sã le arate/ peste o vreme/ plini
mobile, în care contururile se dilu- de uimire// eºti numai semne/ dar
eazã pânã la estomparea ce face nu-i recunoºti niciunuia dintre ele
uneori imposibilã decelarea din- rostul/ zgârii încã o datã/ ºi mai
tre planurile ontice. Scrisul nu este adânc/ pare cã ºtii ce faci/ pare cã
o tentativã de eternizare, nu exis- ai gãsit ieºirea/ dar nimicul lucrea-
tã preocuparea orgolioasã a sta- zã imperturbabil/ ca un voluntar
bilirii de repere pentru posterita- japonez într-un reactor nuclear fi-
te, ci, mai curând, atenueazã spai- surat// // un an mai rãu decât anul
mele declanºate în faþa trecerii morþii-i acesta/ ºi nimeni nu ºtie/
cãtre alte planurile ºi forme ale câte zile mai are” (Anul negru)
existenþei. Volumul lui Robert ªerban este
Puþin sub linie, în ciuda to- o mãrturie fãcutã cu multã since-
nului voit lejer, abordeazã relaþia ritate, fãrã a epata, fãrã a jongla
mereu complicatã dintre viaþã ºi ineficient cu atitudini ºi poze ar-
moarte. O relaþie cu numeroase tificiale. Gesturile pe spaþii mici
inserþii pe diferite paliere. Ponde- oferã ample deschideri cãtre o
rarea spaimei cu interstiþii neaº- realitate înfruntatã cu francheþe,
teptate se face adesea prin recur- dar în faþa cãreia deznodãmântul
sul la copilãrie. ªi aici avem douã fatal nu poate fi evitat. Recursul
paliere care fac joncþiunea nu prin la memorie, apoi reiterarea situa-
ideea de perpetuare specificã, ci tivã în prezent oferã cãi, ipoteze
prin gãsirea de diferenþe ºi ase- de soluþii, dar niciodatã ºi o re-
mãnãri capabile de alternare: pro- zolvare propriu-zisã a angoasei
pria copilãrie, revãzutã în flas- tanatice.
hback-uri ale unui cotidian tribu- Cristina Oprea

lirismul nucleelor epice regizate estetic Se face apel la tehnica decu- calã de un pitoresc ºi o patinã rii noastre cã textele lui Constan-

Î
n bibliografia de pe acum pajului de întâmplãri, sãrbãtori, arhaicã aparte. tin Pãdureanu, au, în principal,
bogatã ºi diversã a poetu- evenimente, datini ºi tradiþii, toa- Prozo-poemele volumului pot statut estetic de prozo-poeme, fã-
lui, prozatorului ºi publi- te încorporate într-un sui-gene- fi citite ºi ca „momente ºi schiþe”, când apel la una dintre cele mai
cistului craiovean Constantin Pã- ris spectacol al vieþii unei comu- ca texte narative concentrate, la- frecvente formule poetice post-
dureanu, noul volum bilingv de nitãþi rurale de tip tradiþional, ce pidare, uneori ca percutante lito- moderniste – epicizarea discur-
poeme „Focuri pe colnic” mar- se constituie, în cele din urmã, te morale. De altfel, o observaþie sului liric, substanþiala infuzie de
cheazã, cu certitudine, un moment într-un complex, pitoresc perso- criticã asemãnãtoare, formulatã în realitate în structura sa, aduce,
fast, de referinþã. Autorul se în- naj colectiv, cu o fascinantã, mi- legãturã cu poemele din ciclul „La fãrã îndoialã, scriitorul ªtefan
scrie cu acest volum, cu un plus ticã identitate, iar aceste secven- lilieci” de Marin Sorescu, dar va- Mitroi într-o tabletã cu turnurã
de decizie ºi claritate, în rândul þe selectate, centrate pe „sâmburi labilã, în bunã mãsurã, ºi în cazul poematicã, scrisã cu eleganþã ºi
poeþilor de azi care dau o convin- epici” ºi nuclee anecdotice pito- textelor lui Constantin Pãdurea- rafinament stilistic ºi intuiþii criti-
gãtoare, viabilã replicã esteticã reºti, mustoase, de un realism dur nu, a fost fãcutã de istoricul ºi ce de o elevatã fineþe disociati-
postmodernistã poeziei de factu- ºi de o exultantã concreteþe, dau criticul literar Ion Rotaru în „O vã, cu titlul inspirat, sugestiv:
rã tradiþionalistã, demers insur- substanþa narativ-descriptivã a istorie a literaturii române”: „Dacã „Culoarea poveºtilor de dragos-
gent ºi înnoitor, ce vizeazã con- fiecãruia dintre prozo-poemele se mai îndoieºte cineva cã avem te”: „Aparent nepoetice, ... le sal-
stant, programatic, demitizarea, incluse în sumarul volumului „Fo- în faþã niºte schiþe din viaþa sa- veazã poveºtile din poeme, ... mai
desacralizarea viziunii, fondului curi pe colnic” de Constantin tului oltenesc ºi doljan, atunci ieie exact spus, încãrcãtura lor de
arhaic de mentalitãþi, datini ºi obi- Pãdureanu. Pentru cã anecdoti- acest dialog ºi punã-l lângã cele- duioºie, ...le salveazã chiar poe-
ceiuri, a iconografiei rurale, con- tetic de revelatoare parabole exis- ca la care se face apel, imaginile brul „Cum se înþeleg þãranii” al zia, cea din gesturile personaje-
sacrate din vârste imemoriale, a tenþiale sau de alegorii investite secvenþelor de viaþã sunt la un lui Caragiale, spre care Sorescu lor, care pare s-o întreacã în in-
imaginii de ansamblu a universu- cu nebãnuite, plurale semnifica- grad înalt semnificative ºi emble- trage permanent cu ochiul... Ori, tensitate pe cea din cuvinte”.
lui satului românesc tradiþional, de þii ºi sugestii. Seria unor aseme- matice pentru întregul din care au atunci, ne putem ºi noi erija în ... Dupã atâtea consideraþii criti-
un idilism desuet, inexpresiv. nea demersuri poetice a fost des- fost decupate, autorul, poetul teoreticieni ºi, trãgând tare lucru- ce pertinente ºi la obiect, ne mai
Se propun, în schimb, radio- chisã în poezia noastrã contem- epic, creator de „ficþiuni narati- rile de pãr, vom arãta cã la urma rãmâne doar sã formulãm convin-
grafii de o aparentã obiectivita- poranã de Marin Sorescu, cu ve”, compoziþii ºi scenarii, izbu- urmei ºi schiþele lui nea Iancu pot gerea noastrã cã scriitorul dol-
te/ neutralitate, de un realism substanþialul, epopeicul sãu ci- teºte sã configureze, în final, în fi „poeme”. De ce nu? Orice artã jean Constantin Pãdureanu a în-
frust, cu frecvente tuºe expresi- clu de poeme „La lilieci”, cu care mod mozaical, fractal, imaginea a cuvântului adevãrat, autenticã, registrat prin apariþia volumului
oniste, configurate de un discurs a izbutit sã impunã pentru tot- de ansamblu a satului, aproape este poezie”. Consideraþie criti- „Focuri pe colnic” una dintre cele
poetic masiv epicizat, de un voit deauna, într-o posibilã geografie monograficã, de facturã etnolo- cã discutabilã, sub anumite as- mai importante reuºite artistice
prozaism, translatat, adesea, în a poeziei româneºti, un topos gicã ºi sã sugereze, sã recreeze ºi pecte, dar nu lipsitã cu totul de din prodigioasa sa activitate de
registru parabolic ºi alegoric, fapt generos în zãcãminte lirice ines- sã restituie cititorilor, cu autenti- orice temei, ca sã nu fie demnã creaþie de pânã acum.
ce le conferã nucleelor epice se- timabile, satul Bulzeºti cu lumea citate emoþionalã ºi fior liric, at- de a fi luatã în seamã. Un argu-
lectate ºi încorporate statut es- ºi spiritualitatea lui ancestralã. mosfera spiritualã ºi culoarea lo- ment forte în favoarea convinge- n Victor Rusu

12 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
n FELIX NICOLAU

împãcãri, iertãri: o mare familie


D
iscursul de predicatoa- ful memoriei, acolo unde fac vâr- rãsuflarea lor, devin comori” (Iatã mele de la Bollywood” (Trebuia tãlpi, biserici ºi rãstigniri peste
re ortodoxã al Ioanei tejuri amintirile exemplare. Memo- fiul tãu). Drept e ºi cã poeta mai s-o iert pentru cã lucrurile sunt la care se suprapun umbrele foto-
Bogdan a fost întot- ria conþine arhetipuri mai vizibi- are urme ale entuziasmelor subli- fel). grafiate ale mâinilor artistului. O
deauna scurt-circuitat de plonjã- le. Tabieturile din viaþa bunicilor mitãþii din volumele anterioare. În Dacã existã un poem reprezen- idee agerã ce reflectã luciditatea
rile nesãþioase în consumism, dar explicã ciudãþeniile impenetrabi- acele momente, poezia devine alt- tativ pentru aceastã viziune poe- aranjãrii viziunilor care parcurg
ºi condimentat de o auto-ironie le ale bãrbatului: „Poate aº fi aflat fel decât religioasã, devine bise- ticã în care forma ºi conþinutul se toatã gama trãilor textuale.
cu trei seturi de zimþi. Structura cã uneori bãrbaþii// au nevoie, ca riceascã: „Liturghiile sunt ace- subîntind perfect, acela este Dupã câteva accidentãri, Ioa-
aceasta contrastivã ºi hibridã a lupii, de locul lor unde, la nevoie, leaºi peste tot. Sufletele/ oame- Apocalipsã: „În orice colþ m-aº na Bogdan revine în ring cu o
fost rafinatã în volumele Anumi- sã/ plângã, cãci altcumva cum,/ nilor au o frumuseþe neasemui- uita existã/ o femeie care þi se poezie inteligentã, maturã ºi sen-
te femei (2006) ºi Poeme înainte – în vãzul lumii sau în vãzul ne- tã./ Sângele lor primeºte sânge potriveºte mai bine/ ca mine.// sibilã. Doar câteva momente dog-

ecturi
ºi dupã Claudiu (2009), iar cris- vestei e tot aia –,// au nevoie de sfânt ºi timp/ sã se vindece” (Iatã Cunoaºte exact visele tale, scrie matice mai sunt de gãsit (printre
talizarea ei a avut loc în Frate locul lor în care sã meºtereascã fiul tãu). mai iscusit/ ca mine, e mai fru- care ºi titlul), în rest, minimalis-
Zaheu, Editura Prier, 2004. idei,/ pentru cã bãrbatul are un Printre jocul energetic cu con- moasã,/ tânãrã,/ avutã,/ priete- mele de diverse facturi ºi femini-
Vizualul ºi contextualizarea au marsupiu în spatele minþii ºi aco- trariile – într-un fel de tridialecti- noasã, inimoasã, înþelegãtoare ºi tatea nutritã cu sacrificii ºi bucu-
avut mereu un loc important în lo el naºte idei” (Cu timpul trãim cã à la Stephane Lupasco – este poartã/ tricouri cu/ Marilyn rii solipsiste asambleazã un vo-
poezia Ioanei Bogdan, acum de- duminicile). ºi procedeul extragerii unei con- Monroe ºi pantaloni/ scurþi.// lum impecabil.
corul fiind unul jumãtate dunã- În aceastã artã mereu bãrba- cluzii cvasi-luminoase din premi- Despre aceastã femeie nu ºtiu mai
rean, jumãtate virtual: „Sicriele tul a fost problema, nu femeia. Ea se întunecate. În Împreunã rudele mult, dar ea existã./ ªi-þi spun:/
plutesc pe Dunãre, ca niºte cren- îºi rezolvã dorurile ºi depresiile apropiate mor în prietenul cel mai înainte ca eu sã fiu oase ºi ulcele,
vurºti fierþi,/ înfãºurate în veste relativ uºor: prin shopping ori bun, ca ºi cum prietenia ar ascun- ea va veni ºi iureº va face./ Vor fi
antiglonþ”. Dar mai importante promenade în rochiþe-cizmuliþe- de o înrudire, dar diminuarea can- ploi, inundaþii, incendii, copiii se
sunt obsesiile, refrenurile, iden- eºarfe ce exprimã buchete de cu- titãþii de prietenie nu înseamnã ºi vor ridica împotriva/ pãrinþilor,
titãþile temelor ºi motivelor. No- lori. scãderea calitãþii: „Din prietenul morþii vor/ învia, rochiile cu flori
roc cã acestea sunt dinamice, Întotdeauna am gãsit cã e un meu cel mai bun azi a murit se vor/ demoda.// Oriunde te-ai
uneori simili-masculine, ºi nu se mare câºtig sã poþi îmbina agita- mama./ Spre searã vor muri suro- duce, aceastã femeie te va gãsi./
dilueazã în arabescuri bizantine: þia din Piaþa Amzei cu parabola rile ºi fraþii mei./ Bunicii din prie- Plouat, dezaxat, nimicit, un zero./
„Data viitoare o sã-mi pãzesc bãr- biblicã. E un fel de a aresta reali- tenul meu cel mai bun vor muri/ / Pe marginea prãpastiei.// Te va
batul cu puºca de vânãtoare sub tatea ºi de a o proiecta în real fãrã mâine./ Poate cã vor muri îmbrã- lua de bãrbat, veþi trãi fericiþi pânã
pat/ ºi la prima femeie care o sã sã îi iei ceva din carne, din con- þiºaþi.// A rãmas cineva care nu la sfârºitul/ zilelor, poate cã mai
aparã în viaþa noastrã, o sã-i creteþe: „Dar ce am fãcut împreu- vrea sã moarã/ în prietenul meu trãiþi/ ºi astãzi”. Binecunoscuta
spun:/ -Împuºc-o!” (Poemul nã e mir/ ºi primãvarã, cãci fãrã cel mai bun.// Afarã e cald./ Torc religiozitate mondenizatã este
acesta sârbesc). Graniþa sârbeas- de veste/ Judecãtorul va veni” de fericire. Prietenii mei încap într- prezentã ºi aici, însã metafora
cã din vecinãtate genereazã vi- (Toate câte se spun). Poetica lu- o mãnuºã”. unei anti-posesivitãþi erotice ului-
ziuni de un morbid baudelairian. crurilor ºi a faptului divers vine Domesticitatea constituie un toare este cea care înalþã creaþia
Dupã catharsis, se cuvine so- dinspre Heine. Un suprasens este regat spectaculos, descris în ima- pânã la rafinamentul scrisului
licitarea iertãrii prin Acatiste ºi identificat în orice aparenþã ba- gini de picturã naivã ºi cu un lim- Magdei Isanos ºi dincolo de el.
parafraze biblice. Flux ºi reflux: nalã ºi acesta este declarat la baj savuros: „Acum mã-ta ºi gã- Mai este o poveste ºi cu ilus-
cufundãri în realitate, þâºniri spre modul firesc, fãrã aroganþã artis- luºtile ei se-nvârt fãrã oprire,/ traþiile lui Lucian Irimescu, pro-
ceruri ºi înot pe spate cãtre gol- ticã: „Lucrurile bune au în timp numai tu stai în mijloc/ ca-n fil- priu-zis desene în peniþã de mâini,

vreun proiect semnificativ ºi nu


abisurile plãcerii crede în virtuþile maturitãþii) sunt
strategiile cinicului în confrunta-
rea cu grotescul unei lumi ireme-
douã texte – sexualitatea înseam- rând absurditatea morþii (,,Moar- însoþite ºi de o imagine a identi- diabil decãzute – a se vedea no-
nã fie o modalitate de gratificare tea te lasã mereu cu gura cãsca- tãþii masculine în prezentul urban. taþiile de la pagina 169. În con-
spiritualã (în contextul refluxului tã. E o chestie totalmente tâmpi- Astfel, în unele momente, falo- cluzie, luciditatea ca marcã a miz-
religiei instituþionalizate), elibera- tã. Nu-þi vine sã crezi, pur ºi sim- centrismul lasã locul unei diluãri antropiei, observaþia continuã a
re de norme constrângãtor-ana- plu.”) ºi inevitabilele întrebãri a identitãþii (,,Nici acum nu simt propriei persoane ºi dezgolirea
cronice ºi cãutarea identitãþii (lo- despre rostul suferinþei (,,De ce ceva foarte precis, foarte bine lumii, erosul ºi cãutarea unui
gica revoluþiei sexuale din dece- existã atâta suferinþã în oasele conturat, dimpotrivã sunt fluid, sens, dar ºi un abis al corporali-
niul ºapte al secolului trecut) sau noastre moi, în curburile lascive imprecis, polimorfic.”), a fantazã- tãþii – revelator în câteva scurte
chiar eºuarea iubirii în mecanici- ale minþii ºi-n spaþiul crepuscu- rii la un corp ºi o identitate femi- cartografii corporale (,,Propriul
tate carnalã, pentru naratorul din lar al inimii?”), apoi suprasatura- ninã (,,Mi-aº fi dorit sã fiu fetiþã, meu corp trãind o viaþã numai a
Abisex sexualitatea ºi sexul opus rea de cuvinte ºi dificultatea au- ca Lim. Toatã lumea la picioarele lui, ºi pe care o înþeleg prea pu-
sunt denudate prin sinceritatea tenticitãþii în contextul incomu- mele, rotindu-se în jur extaziatã þin sau chiar deloc. Combinaþia
lipsitã de orice fel de iluzii. Denu- nicãrii permanentizate: ,,Cu oame- ºi dulce”), diluare declanºatã, de de þesuturi moi, oase, muºchi,
dare fãrã sfârºit, sexualitatea ne- nii, cu cei mai mulþi dintre ei, nu regulã, de rememorarea copilãriei. cartilagii ºi vene.”), cartografii
oferind o împlinire amoroasã, la poþi vorbi decât despre lucruri Drept soluþie la efectele alienan- proiectate ºi asupra corpului fe-

R
oman cu un ciudat ti- fel cum nu duce nici la o ieºire fãrã importanþã. Vorbeºti din afa- te ale oraºului-leviatan – cu teh- minin –, sunt trãsãturi care fac
tlu portmanteau, Abi- din absurdul cotidianului. De alt- ra ta, ca un obiect. Nu poþi fi tu nica, divertismentul, orarul zilnic din romanul poetic ºi concentrat
sex de Sorin Delaskela fel, meritul romanului este chiar însuþi.”). ºi relaþiile-i sociale – este propu- al lui Sorin Delaskela o lecturã
(Editura Herg Benet, 2011) se re- lipsa oricãrei iluzii în explorarea Este interesant de observat sã copilãria în naturã ºi libertate. plinã de plãceri estetice.
marcã prin luciditatea de tip miz- existenþialã ºi socialã. cum diversele portrete feminine Evocarea copilãriei ºi inacþiunea
antrop cu care un naratorul-per- Cu o naraþiune restrânsã în – diferite vârste, profesii ºi situa- (protagonistul nu este un ratat, n Alexandru Ionaºcu
sonaj-bãrbat navigheazã prin favoarea poeticitãþii (,,O splen- þii existenþiale – din roman sunt din moment ce nu este animat de
hãþiºurile realitãþii cotidiene, a doare amuþitã ce urcã din viscere
propriului eu ºi, în special, in- în sunet demenþial de tobe.”, p.
teracþioneazã cu sexul opus – 69) ºi balansãri maturitate-copi-
cunoaºterea femeii este o mizã lãrie, romanul ne prezintã miºcã-
centralã a romanului. Inclusiv, în rile naratorului-personaj – un
câteva capitole ºi secvenþe, iden- bãrbat blazat de 34-35 de ani – în
tificãm încercãri de-a trasa o ti- diferite medii profesionale ºi vi-
pologie femininã specificã locu- ziunile sale cinice asupra existen-
lui ºi timpului, namely România þei ºi a relaþiilor. Aceste viziuni
de început de secol XXI, mediul cuprind rolul ºi optica pe care þi-
urban predominând. Pentru înce- o dã alcoolul, anume coniacul
put, titlul portmanteau menþio- (,,Îmi construiam un scut lichid.
nat în primul paragraf. Cuvântul Punte spre o lume moale ºi dul-
telescopat ar denota – din per- ce.”), facultatea cu ale ei cursuri
spectivã masculinã – sexul ca plictisitoare ºi alternativa slujbe-
abis sau abisalitatea sexualitãþii lor mãrunte, beþii á la Urbanco-
bãrbat-femeie, punct în care pro- lia lui Dan Sociu (alãturi de în-
za lui Sorin Delaskela a fost com- soþitoarele licite, tutun ºi cafea),
paratã cu Leonard Cohen ºi Hen- masturbãri poetizate, filosofia de
Cristina Oprea

ry Miller. Dacã pentru protago- agent imobiliar a lui Octav (cu-


niºtii din Frumoºii învinºi – ro- noscuþii sunt ,,prieteni” ºi ,,cola-
manul cohenian cu care Abisex boratori”, iar restul ,,golani”), ti-
are puncte comune, în ciuda di- pologii feminine dar, mai ales,
ferenþei mari de timp dintre cele absurd insurmontabil. În primul

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 13
cutia cu giuvaere din Centrul Vechi n ALEXANDRU
DÃNIªOR
P
ublicat la sfârºitul anu- femei, carierã ºi bani./ Când sã cofetãria Ambasador./ Nici sã-mi
lui trecut la Editura termin,/ vârful de cãrbune/ se povesteºti/ din Márquez/ la un

poeme
„Prier”, din Drobeta- consumase deja,/ iar degetele mi ceai yerba mate/ bãut cu bom-
Turnu Severin, ne reþine atenþia se dizolvaserã/ în apa de ploaie,/ billa/ pe terasã la Iberico./ Aºa
volumul de debut al Mihaelei Io- care se scurgea impasibilã/ în iubitoare de literaturã/ sud-ame-
van, intitulat Centrul Vechi, în- canalul colector.” (Ploaie). Altã ricanã cum sunt,/ nu mai vreau
nobilat cu desene de interior ºi o datã, „pe strada Romain Rol- nici mãcar/ apã platã cu lãmâie.” Pentru cã tãlpile-mi sunt în cer,
sugestivã copertã, în deplin land,/ fostã Edgard Quinet,/ fos- (Mofturi). ªi totuºi, asemenea Norii se vor sparge la pasul
acord cu titlul, de pictorul ºi gra- tã Copertarilor, la nr. 6” (Con- naturii regenerative, refuzul nu meu greoi
ficianul craiovean Marcel Voinea. tratimp), poeta ni se confeseazã este definitiv, aºa cum ar interzi- de negustor ambulant,
Poeta ne pare a fi o voce distinc- cã traseul cunoscut duce doar ce zãpada culoarea ierbii, ceva în de când þi-am vândut gravitaþia
tã a poeziei din Cetatea Bãniei, spre sine, dar nu la însingurare: fiinþa poetei rãmânând mereu în în schimbul unui coº de
surprinzându-ne cu note domi- „Îmi uitasem daemonul/ pe scã- aºteptare, ca un strigãt mut, în sãrutãri,
ecturi

nante în planul introspecþiei, al rile de la Universitate,/ la o-ntâl- permanenþã amânat: „Cum se im- ca sã poþi trãi printre
prospeþimii ºi al culorii renova- nire în parcul Romanescu...” (Me- pregneazã/ parfumul în rochia pãmânteni.
toare. Venitã oarecum târziu în mento), întrucât întâlnirea aºtep- mea/ neagrã cu trandafiri roºii,/
peisajul liricii din Oltenia, dupã tatã, pregãtitã cu migalã, este de aºa mirosul tãu/ fãrã de tine/ îmi ªi pentru cã-þi cutreier
ce va fi trecut de toatã cenzura fapt o Neîntâlnire, de vreme ce: rãmâne în piele/ surâs de neînþe- gândurile numai noaptea,
interioarã a unei modestii inhibi- „Îmi zâmbeºti perfect calculat/ les./ Iar eu precum Mona Lisa/ în O sã-mi alunece sandaua de
toare, Mihaela Iovan ne convin- parcã rezolvi un radical/ de prin aºteptare/ pânã la Apocalipsã,/ samurai pe stele,
ge cu o confesiune sensibilã, nu ceþuri de sine./ Mã priveºti, cu sã-mi spunã da/ da Vinci.” trosnind comete din greºealã,
lipsitã de strãfulgerãri de gând, spasmodic./ Însemnam cu dispe- mâinile/ îmi torni ceaiul,/ îmi aºezi Deocamdatã da îi spune poe- lumini pe cai ºi nebuloase grele,
construitã cu intuiþie ºi migalã, rare/ cuvintele mele/ pe fiecare loc pe farfurioarã/ câteva cuburi de zia. O poezie sincerã, necontor- toate-ntr-o rafalã.
asemenea „pereþilor vieþii” din rãmas gol./ Cu oasele mele ascuþi- zahãr-/ mici catarge de corãbii/ sionatã în ateliere experimentale
Centrul ei Vechi, imaginar. În te,/ însemnam ce va sã fie,/ pânã dar nici o rostogolire./ Inima ta sau atinsã de ambiþiile vreunei ªi tot cãzând în ceruri, cu
definitiv, asistãm la o reconstrui- la liziera morþii,/prizonier în altã de sticlã/ bate încet/ cautã cifre-/ mode trecãtoare. Alte poeme iz- katane de priviri
re de sine, prin cuvânt ºi sacrifi- dimensiune.” (Rãboj). pare/ impare.” Condamnatã prin butite, de un neîndoielnic rafina- ce-þi întretaie dimnesiunile,
carea unei alteritãþi comune, de Într-o tonalitate nostalgicã, simpla condiþie umanã la o dedu- ment, precum mici bijuterii din m-am oprit!
vreme ce „Zeii îmi aratã labirintu- uneori cu acute justificãri, atent blare perpetuã, ca la o „metamor- vitrina giuvaergiului din adevã- Nu mã lãsa singur aici, sã
rile./ Pipãi la nesfârºit/ cu mâna construite, dar ºi de o ironie ase- fozã capriciosã”, solar-lunarã, ratul centru vechi al Cetãþii Bã- discut cu Dumnezeu
pereþii,/ cu trupul,/ pânã mi se mãnãtoare sãbiilor de Toledo, se poeta strãbate drumul regãsirii niei, sunt: Descântec, Între tim- despre cât eºti de frumoasã!
jupoaie/ pânã la os./ Mã vãd goa- contureazã în poezia Mihaelei asemenea unui personaj mitolo- puri, Cosmicã, Timpul probabil, Cã prea bine ºtii, iubire,
lã/ ºi fãrã final./ E o tragedie so- Iovan un itinerar recognoscibil, gic în cãutare lânii de aur sau a Scenariu ºi regia º.a. Mihaela iubirea-i interzisã în Grãdina
focleeanã,/ cu un singur perso- ca într-o picturã de Aurel Petres- nemuririi: „Ziua te-aº purta/ cã- Iovan ne face o surprizã plãcutã Raiului.
naj”. (Tragedie). cu: Stradã în excavare, Piaþã, maºã pe trup,/ noaptea – un ta- cu acest prim volum de versuri, Dar nouã nu ne pasã.
Naºterea poeziei este un tra- Pe strada mea, Strada Amara- tuaj./ Ziua – om,/ noaptea – un dar neaºteptat, aducând liricii
valiu asemãnãtor Facerii. Este dia, ca sã ne oprim doar la câte- zeu...(Excursie). feminine din zonã un spor de
deschiderea în spirit, care urmea- va titluri de poeme... „M-ai invi- Rãzvrãtirea în poezia Mihae- prospeþime, de bun gust ºi de *
zã închiderii în materie. Pânã la „ter- tat grãbit/ în Centrul Vechi/ la lei Iovan este livrescã ºi radicalã, autenticitate.
men”, ni se confeseazã poeta: Murphy’s Pub./Aveam creion,/ ireversibilã precum în mitul lui
„Zgâriam pereþii vieþii,/ lãsam urme vream sã notez/ despre ce citi- Hesiod despre vârstele lumii: „Nu n Ion Munteanu În spatele dioptriilor de
însângerate/ din venele circuite sem/ în zaþul de cafea,/ despre mai vreau prãjituri/ de citit/ la moºneag
ºedeau ochii ãia monstuoºi,
ridicaþi din carte.

Eric Emmanuel Schmitt:


Iar albul din ei se miºca
aleatoriu,
într-o cãutare de motive
aleatorii.

obsesia aparenþei Mã nimiceau. Îmi striveau


corneea
de prea mult sens al staticului

P
rima datã când am auzit salvare) pe mezinul familiei Firelli les regulile jocului într-o societa- dintre noi...
de Eric Emmanuel de la suicid printr-o propunere te bolnavã „ pentru cã oamenii Parcã eram ceva nepermis,
Schmitt a fost acum câ- care îi stârneºte interesul – ace- cred cã lucurile despre care se de un gri suav, dar brut, în
teva luni, când fãceam slalom, ea de a deveni o opera de artã vorbeºte mult sunt ºi cele mai sevraj de miºcare... .
plictisitã, printre canalele de te- vie, un obiect. La început, Adam meritorii, el vrea sã vorbeascã Brusc, palmele lui groase ºi
leviziune. Cât timp a durat inter- exalteazã, primeºte în final aten- despre el pentru ca nimeni sã nu- uscate
viul, nu am reuºit sã mã dezlipesc þia cuvenitã, dupã anii în care a i punã la-ndoialã valoarea. Fiind- petreceau un timp în pãrul meu
de ecran, omul ãsta hipnotizea- fost eclipsat de frumuseþea ce- cã observatorul grãbit poate sã sârmos.
zã. Vorbeºte cu o blândeþe ºi o lori doi fraþi mai mari, apoi cade confunde calitatea operei cu ca- Îmi tranºa privirile. Toate
calmitate rar întâlnite ºi poþi ve- în depresie pentru cã Zeus vrea nititatea comentariilor, lui îi place pietrele se spãrgeau
dea cu ochiul liber cum simte cu- sã îi ia ºi ultimul drept, cel mai sã stârneascã orice fel de comen- la izbirea dintre mine ºi albul lui.
vintele, cum le palpeazã, le aºea- important de altfel, conºtiinþa. tarii” ºi le exploteazã la maxim, ªi-mi mai renãºteau doar
zã ºi le transmite cu naturaleþe. Acesta este momentul propice în folosindu-se totodatã ºi de veri- amintirile
Ca un magician. Atunci mi-am zis care apar Fiona ºi tatãl sãu, Ha- gile slabe. Zeus îºi joacã rolul de cu urme de talpã-n creºtetul
cã trebuie sã-l citesc. Apoi, tim- nibbal. Cu ajutorul acestora, Binefãcãtor al naibii de bine, ges- fericirii.
pul a trecut ºi întâmplãtor, una Adam începe sã realizeze faptul turile, atitudinea sunt studiate
dintre puþinele persoane pe care cã este captiv al propriilor dorin- minuþios. Doctorul Fichet este
le apreciez cu adevãrat, mi-a re- þe ºi motivat de iubirea pentru pionul principal al lui Zeus. Aces- cã devin la rândul lor frumoºi. *
comandat sã citesc Schmitt. Din- Fiona, decide sã lupte pentru a- ta profitã de slãbiciunea lui pen- Fraþii mei cãºtigau milioane vân-
tre cãrþile lui, am ales Pe când ºi recãpãta condiþia de om. tru jocurile de noroc, oferindu-i zând aceastã iluzie ” ºi „oamenii
eram o operã de artã fãrã sã-i Schmitt creeazã personaje bani în schimbul serviciilor este- vã iubesc pentru cã sunteþi fru- Ochii tãi, prinºi în ciorchine de
ºtiu subiectul, abia când am cum- puternice, cu psihologie comple- tice pentru experimentele sale. moºi, ºtiu foarte bine cu nu voi fructe,
pãrat-o mi-am amintit cã se nu- xã, ce-ºi gãsesc reflexia în reali- Hannibal ºi fiica lui, Fiona aþi inventat marºarierul. Nu vã se zvântã-n ploaie ºi clipesc
mãrã printre cãrþile recomandate. tate. Adam, „e o victimã a vremu- sunt lumina de la capãtul tunelu- tolerez decât cu preþul ãsta. Dacã simultan cu mâhnirea,
Mulþi spun cã Pe când eram rilor noastre. Sau mai degrabã a lui pentru Adam. Diametral opus începeþi sã vorbiþi ca laureaþii pãrând jumãtate ochi - jumãtate
o operã de artã are un titlu ten- discursului vremurilor noastre de Zeus, Hannibal este esenþã, Nobel, s-a sfârºit cu cariera voas- strugure.
tant. Desigur. Pentru cã vorbeº- despre ele însele. Ni se spune cã echilibru, puritate, poezie. „[...] trã, bomboanelor ”. Însã contrar Iar tu eºti înauntrul meu,
te despre noi, oameni lacomi ºi aparenþa este importantã, ni se În tabloul lui apãrea invizibi- tuturor, nu existã tabere de buni devoratã,
obsedaþi de aparenþe, de mine, de propune sã cumpãrãm bunuri ºi lul. [...] El picta aerul.” Fiind orb, ºi de rãi ca în basme. „Frumoºii pe jumãtate strugure - jumãtate
tine. Pentru cã titlul conþine afu- servicii care ne schimbã sau ne acesta îl îndrãgeºte pe Adam fãrã cu orice preþ” sunt niºte victime tu,
risitul ãla de verb „a fi” ºi asta-i îmbunãtãþesc aparenþa – haine, sã-l vadã, iar Fiona se îndrãgos- slabe, niºte prizonieri de bunã albastrã cum eºti, în cuvintele
tot ce conteazã. Însã cartea asta regimuri de slãbit, coafuri, acce- teºte de el, în ciuda înfãþiºãrii de voie, iar „Binefãcãtorii”, oameni mele simandicoase.
are ºi un misticism aparte. Cel sorii, maºini, produse de înfru- monstru. mai inteligenþi care aleg calea mai Tu devii cuvintele mele, ochiul
puþin, pe mine aºa m-a ales. Sã museþare, medicamente, produ- Aº tinde sã vã spun cã Pe uºoarã de a face bani. Demni de ºi culoarea mea ºi tot ce
invitãm în scenã personajele prin- se pentru menþinerea frumuseþii, când eram o operã de artã este compãtimit. devorez,
cipale: Adam Bis, Zeus-Peter cãlãtorii pe litoral, operaþii este- o caricaturã a societãþii noastre. Cartea lui Eric-Emmanuel pe jumãtate tu ºi pe jumãtate
Lama, doctorul Fichet, Fiona ºi tice. Presupun cã Adam, ca atâ- Însã reprezintã mai mult de atât. Schmitt meritã cititã ºi, mai ales, eu;
Hanibbal. Cred cã aþi înþeles miza þia alþii, a cãzut în aceastã capca- Este un desen realistic, pânã la ridicã unele semne de întrebare ºi pe de-a-ntregul noi doi,
– frumuseþea, celebritatea ºi nã. Trebuie sã se fi simþit foarte cele mai mici detalii a unei lumi care ne scot din zona noastrã de tãvãliþi de dor,
aparenþele. Opera, creatorul ºi nefericit, dacã s-a cãutat acolo sufocate de frumuseþe falsã ºi de confort ºi care fac parte din far- de-a lungul unei jumãtãþi de
salvatorii. Mai concret? „Binefã- unde nu se putea regãsi: în apa- camuflare. Câteva personaje mo- mecul acestei cãrþi. covor.
cãtorul” Zeus-Peter Lama îl sal- renþe.” Pe de altã parte, Zeus tiveazã cã „forþa frumuseþii este
veazã (dacã asta se poate numi este maestrul manipulãrii. A înþe- cã le dã impresia celor din jurul ei n Andreea Alina Pîrºu

14 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
n DOMINIQUE IORDACHE

poeme
lunã de tinichea ºi când nu e praf

e le t ris tic ă
mã întind pe burtã
sunt o femeie frumoasã ºi pipãi cu degetele
aºa le spun oamenilor când trec pe ºi vreau sã cânt la un pian in asfalt
stradã
mã aplec dintr-o data la urechea lor ºi le timpul mã linge pe spate
spun în ore se fac niºte gãuri mici
ei þin oraºul cu picioarele prin care mã ruºinez
apoi îl ridicã brusc
e atât de elastic cã poþi sã þi-l pui dupã
gât noapte
fac paºi veseli
de oameni care vin de la cumpãrãturi e aºa de îngust patul
pe care îi aºteaptã acasã o femeie tânãrã cã toatã tristeþea se scurge pe podea
cu un surâs veºnic ºi firele de pãr mi se despicã
uite ce am cumpãrat iubito doar genunchii îmi tremurã ghemuiþi
si seara se terminã alungindu-se de spaima cã aº putea sã-i muºc
uite ce am cumpãrat
îmi spune vânzãtorul
ºi îmi agaþã la ureche luna de tinichea la o terasã
atât de frumoasã
cã adorm îmi place aici în colþul terasei
de unde vãd poze de epocã
doamne cu pãlãrii sofisticate ºi domni
galanþi
când treceam cu omul în uniformã strigând ultima
pe un pod urcare în vagoane
mâinile tale nu sunt aºa de moi
ascultam cesaria evora ai ochi frumoºi
în timp ce întorceam pe dos burta unui dar aº da un bãnuþ sã ºtiu la ce te
miel gândeºti
ºi o râcãiam cu un cuþit îmi spui în ºoaptã
tu stai sub pod ºi te prefaci cã mã vezi ºi vreau sã ajung cã aº fi o cârpã stoarsã ºi lãsatã la uscat
ºi eu aºa de îndrãgostitã ºchiopãtând cu asta sunt pregãtitã de fapt
când eu trec pe deasupra îþi explic despre praful de cretã
cu mâinile pline de un sînge pierdut sã ies în curte printre trandafirii
care îmi face pielea albã cãþãraþi pe gard cu picioarele ridicate
besame mucho în timp ce privesc îngrozitã cum un
ºi nu ºtiu ce naiba se întâmplã animal
într-o searã sau poate de teamã sã nu-i muºte câinele
ºi-n sus doamne în sus
trag cât pot
ºi nu curge
te târãºte în întunericul din mine într-o noapte iese ºi din ei o spaimã greþoasã
inima se zbate prin celãlalt cotlon ca niºte flori
îmi fãcusem planuri pentru o casã nouã ºi de fapt asta miroase
eu nu mã zvârcolesc în care soarele sã-ºi taie unghiile cu
m-am urcat pe cruce bandaj încrederea unui membru de familie
indiferentã când merg mi se înfãºoarã strada de apoi sã ne tãiem ºi noi unghiile
picior sã ne arãtãm reciproc umbrele cu când zic ãia
cu pomii de pe margine degetul sunt liniºtitã
sens cu trecãtorii aºa de grãbiþi ºi claxoane ºi sã adormim noapte bunã dragostea pot sã adorm
sã nu fiu recunoscutã dupã tristeþe mirosul teilor abureºte cu perdele mea ºi în vis sã fiu tot liniºtitã
de aceea mã uit numai în jos fluturând iatã se ridicã o prãpastie toate zgomotele vin de pe stradã
am învãþat sã schimb direcþia în dreptul genunchiului este o casã în care noi urcãm papucii vin din dulap
dupã forma prafului în ea un bãrbat scrijeleºte pereþii ºi ne zdrobim unul de celãlalt pãsãrile bat cu ciocul în uºã pe
dinãuntru
zic intrã
dimineaþa care acum câmpul are doar câteva fire de
mã are în grijã iarbã
ºi când ãia îmi zic în cap
unele dimineþi sunt cu totul altfel deschide sertarul
vin peste mine ºi-mi bagã forþat degetele deschid sertarul
în ochi iau durerea ºi mi-o pun sub coaste
rãcorindu-mã pânã în plãmâni ºi chiar mã doare
îmi trag de pleoape într-un mod
profesional
în timp ce îmi ating obrajii cu halate albe
ca niºte mâini unse cu cremã de
cubism ºi macaroane
gãlbenele
îmi cicatrizeazã visele în dreptul ferestrei de exemplu gândul la tine
ºi ele nu mai trec niciodatã în luminã taie masa dintre mine ºi zid în douã
rãmân cu gura deschisã gata sã þipe prind realitatea în staþie
dar nu þipã deoarece sunt moarte ascult tot drumul criticile cãlãtorilor
ºi nu le învie nimeni ºi nu le îngroapã despre modul defectuos în care mã aºez
nimeni pe scaun
dintre toate dimineþile a mea este de sau poate cã îi deranjeazã lipsa hainelor
dimineaþã de tot la prima frânã îl prind pe Marcel
se agitã sã îºi termine treaba Duchamp de picior
mã împinge în camera de baie ºi se deschide cerul se deschide uºa
în timp ce eu ridic capacul ºi mã aºez cu o luminã orbitoare întind piciorul
tropãie pe lângã mine cu tãlpile ei mici repetat pe treaptã
pe gresia rece nud coborând scara
mã gândesc de când nu mai gândesc de printre sirenele maºinilor gândul la tine
una singurã se grãbeºte spre ºcoalã
în timp ce ea mã întoarce pe burtã ºi vãd niºte macaroane care vin vertical
pregãteºte înjecþia plouã
bãtându-mã uºor cu palma peste fesã doamna directoare cu-n deget în sus
îmi înfige acul ºi apasã pistonul seringii cu un alt deget ºtergând uºor praful
cubismului
Cristina Oprea

mã înjecteazã din ºase în ºase ore cu


tine apoi scrie pe tablã cu litere mari
apoi îmi bagã în cap niºte pietre ai întârziat ai întârziat
care sunt de fapt ideile mele n-am putut sã mã dezlipesc îi spun
preconcepute ascunzându-te.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 15
n MARIUS DOBRIN

Festivalul Shakespeare 2016


S
ã tot fie mai bine de zece ªi totul ar fi bine când se ter-
ani de când, la finalul minã cu bine dar se întâmplã ºi
unei ediþii a Colocviilor ca mai binele sã fie duºmanul
Mozaicul, m-am trezit întrebân- binelui.
du-l pe Nicolae Marinescu de- Premiul Europa pentru Tea-
spre tema anului urmãtor. Spre tru s-a dovedit o provocare la
mirarea descurajatã a celui care limita puterilor noastre. Un suc-
îºi trãgea sufletul dupã un efort ces în sine rãmâne aducerea lui
remarcabil de a fi creat un eveni- la Craiova, probabil rezultatul
ment de referinþã. unei vechi politici de promovare
Dar nu ºtiu cum se face cã am a teatrului autohton. Eforturi în-
ajuns sã pun preþ pe construc- cununate ºi de atribuirea unui
þiile în duratã. Aºa cã de pe acum premiu special lui Silviu Purcã-
ar fi schiþat urmãtoarea ediþie a rete. De altfel pandantul lui Emil
unui festival care tocmai ce ºi-a Boroghinã a fost George Banu,
derulat-o pe a zecea. Mai ales cã, cãruia cultura noastrã îi este de
dacã nu s-au nãscut cumva, asemenea datoare.
acum o fac spectacolele ce pot fi Dar, cum spuneam, Purcãrete
selecþionate pentru 2018. Pentru a fost marele absent. Nu doar prin
cã, e de subliniat de la bun înce- persoana sa, nici mãcar printr-o
put, visul omului de teatru Emil legãturã audio-video online, ci ºi,
Boroghinã a devenit nu doar re- mai ales, prin creaþia sa. Deºi
alitate, dar a cãpãtat alura unui Teatrul „Marin Sorescu” are în re-
brand de calitate, cu o consis- pertoriul curent O furtunã, s-a
tenþã de un nivel de la care nu se jucat abia dupã terminarea festi-
mai poate face rabat, cu o ºta- vitãþilor, iar foarte numerosul grup
chetã înaltã. Departamentul de Arte, Universitatea din Craiova - Regele Lear de jurnaliºti ºi oameni de teatru
Discutam despre asta cu un din Europa, un desant impresio-
alt „visãtor”, Lari ªtefãnescu, pe nant, nu a putut vedea, eventual,
treptele Universitãþii, privind la o proiecþie nocturnã. Cei doi au
mulþimea de oameni care luase fost remarcabili ºi la dezbaterea
cu asalt uºa miraculoasã ce du- prilejuitã de o descindere a re-
cea cãtre spaþiul de joc al unui vistei Dilema Veche la Craiova,
artist neconvenþional, care a rãs- cu o ediþie specialã dedicatã lui
colit Europa, Romeo Castellucci. Shakespeare.
Un spaþiu la rândul sãu ne- Dacã pentru publicul craio-
convenþional ºi, totodatã, într-o vean a fost bunã deschiderea
fireascã asortare cu aspectul de spre alte sãli de joc din oraº, pen-
lume romanã. Un spectacol, to- tru evenimentul european a fost
tuºi, convenþional, dezminþindu-l prea mult. Pentru cã noi suntem
pe artist, atâta vreme cât ºi-a obiºnuiþi cu toalete jenant de-
delimitat forma ºi nu s-a deschis gradate, fãrã garderobã, dar mi
spre realitatea solicitãrilor celor se pare nepotrivit a duce aceste
care au dorit sã vadã. Care au lipsuri pe un palier superior de
fost cel puþin de douã ori mai reprezentare.
mulþi decât cei care au avut acest La Gala decernarii premiilor
privilegiu, în ciuda repetãrii. Este s-a rostit numele oraºului de
ºi acesta un semn al dimensio- zeci de ori, într-o neplãcutã îm-
nãrii unui festival. Care îºi pro- pãunare, dar nu putem omite
pune sã fie de top, polarizând in- detalii precum autobuzele insu-
teresul oamenilor de specialita- ficiente sau faptul cã prima sce-
te ºi al degustãtorilor. nã craioveanã a fost accesatã
În 2016 însã am sesizat ºi o doar la final.
deschidere spre un public mai Producãtorii televiziunii care
Teatrul Laborator SFUMATO - Poveste de Iarnã
larg. Pe de-o parte prin distribui- a transmis aceastã galã ar fi tre-
rea spectacolelor în mai multe spaþiului urban, a fost o benefi- tacole greu de egalat. Mai întâi Constantin, fiind o mostrã a pof- buit sã-ºi ia mãsuri pentru a se
sãli, pe de alta prin formele de cã armonizare a pasiunii unor Robert Wilson, prezent la Craio- tei de joc. încadra în timpul alocat, fãrã a
manifestare. actori amatori ºi a unor actori în va cu mari montãri ºi cu propriul Cel mai emoþionant spectacol asista la neplãcutele momente
A fost inspiratã intenþia de formare ori deja formaþi. De alt- joc. Dupã Femeia mãrii, dupã pe care l-am vãzut în festival, de a întrerupe un laureat.
asociere a Teatrului Colibri, un fel aceastã armonizare vine ca o Sonetele lui Shakespeare, nici mergând direct la suflet, mi s-a Astea ºi încã alte aspecte ar
teatru ce ºi-a recâºtigat un sta- continuare a unei mai vechi pre- mãcar Rinocerii nu au mai avut pãrut a fi 7x7, creat de Baczó fi fost mai puþin invocate dacã
tut respectabil, ºi a Casei de Cul- ocupãri a Companiei Teatrules- acelaºi impact. Ce ar mai putea Tünde, un spectacol în care mu- nu ar exista repetata obiºnuinþã
turã a Studenþilor, un spaþiu ui- cu care a oferit în 2014 o þesãtu- sã ne uimeascã? zica a avut materialitate iar pro- a unor ditirambice discursuri
tat, unde doar inimoasa trupã rã savuroasã de poveºti urbane. Dupã Hamlet, într-o minuna- iecþia video a fost un partener care se rup de realitate ºi induc
Theatron continuã sã slujeascã Populare au fost ºi acrobaþii- tã ediþie dedicatã în exclusivita- de dans. false percepþii.
acestei arte. Programarea unor le ori jocurile cu torþele aprinse te acestei piese, Thomas Oster- Cumva la paritate, emoþie a Dinspre premiile europene au
spectacole aici a însemnat un în noapte, spectacolele de tea- meier are parte de o evaluare de stârnit ºi neaºteptatul Richard fost ilustrate pe scenã doar pa-
discret semnal cãtre tineri, sem- tru sau de muzicã de pe scena genul „da, dar...”. II oferit de trupa din Saitama, în tru, într-o ascendenþã valoricã.
nal ce ar trebui sã rodeascã mai deschisã a noului perimetru de Ne-au lipsit Oskaras Koršu- regia lui Yukio Ninagawa. Dar ja- Teatrul Naþional al Scoþiei a ofe-
departe. Fie ºi numai urmãrind entertainment. novas, Eimuntas Nekrošius, Lev ponezii au impresionat nu doar rit un spectacol remarcabil prin
cum spectacolul Teatrului Beer- Prezenþa tonicã a tinerilor de Dodin, deºi teatrul rusesc a fost prin spectacolul propriu-zis atributul tehnicii vocale, al teh-
Sheva a fermecat, mai greu la în- la Compania Okaua a venit sã prezent, de valoare, firesc. En- (sunt convins cã despre con- nicii audio în sine, Juan Mayor-
ceput dar cert spre final, un pu- sublinieze împrospãtarea gene- glezii au fost mai discreþi, deºi cepþia regizoralã ºi despre joc se ga a scris ºi regizat un spectacol
blic aparent mai puþin obiºnuit. raþiilor de oameni care roiesc în actorii Teatrului de Repertoriu va scrie pe larg) ci ºi prin imagi- care a pus în valoare calitãþile
Despre Aula Buia ºi scena teatru. din Worchester au fãcut dova- nea de ansamblu, de echipã, de cuceritoare ale actorilor iar An-
Departamentului de Teatru nu De altfel este prima datã când da profesionalismului din Albion politicã de promovare a culturii, dreas Kriegenburg a impus o
putem spune decât cã sunt festivalul se remarcã printr-o dar, din nou, amintirile noastre prin chipurile ºi gesturile actori- montare, impresionantã ca idee
vechi, constante ºi fireºti parte- echipã de voluntari, prin activi- au fost mai tari. lor pe scenã ºi în afara ei. Rigoa- ºi generoasã cu actorii, a piesei
nere pentru Teatrul Naþional. tatea de PR ºi îºi produce efec- A lipsit Purcãrete. Cea mai re ºi delicateþe la detaliu, sobrie- lui Lessing, Nathan, înþeleptul.
Caracterul popular al acestei tele colaborarea cu o discretã mare absenþã. tate ºi inocenþã nedisimulatã, ja- Cortina tuturor acestor zile de
ediþii a fost dat ºi de includerea echipã de profesioniºti sibieni ai Blazonul a fost respectat, ponezii au venit cu douã gene- de sãrbãtoare s-a lãsat dupã o
în program a unei forme inedite gestionãrii unor evenimente de însã, pe scenele de la Departa- raþii de actori, impresionantã alã- exemplificare de mare emoþie a
de manifestare, teatrul comuni- asemenea anvergurã. Era de alt- mentul de Teatru. Mai întâi a fost turare de „bunici” ºi „nepoþi”. Mi creaþiei lui Mats Ek, cel rãsplãtit
tar. Compania Parrabola ºi Com- fel ºi cazul, e un pas normal ºi e Regele Lear, regizat de Alexan- s-a pãrut cã m-am trezit într-un cu a XV-a ediþie a Premiului Eu-
pania Teatrulescu au reuºit un de-abia începutul. dru Boureanu ºi Alina Mangra, film al lui Ozu. ropa pentru Teatru.
spectacol, Romeo ºi Julieta, care Pânã acum am vorbit puþin o propunere a studenþilor craio- Am amintit câteva spectaco- ªtiu cã viitorul se creioneazã
a purtat publicul, la propriu, prin despre teatrul propriu-zis. E un veni, cu metafore ºi cu laborio- le, am omis altele, dintre care þin deja. Sufletul mare al celui, al ce-
mai multe locuri în interiorul ºi în subiect sensibil ºi care suscitã sul recurs la mãºti. Apoi a fost sã remarc, prin minunãþia de a lor care au adus lucrurile pânã
exteriorul teatrului. A fost o in- discuþii, benefice în fond. iureºul specific vârstei ºi am- imagina o lume prin marionete aici, împinge lumea mai departe.
serþie inspiratã de scene care s- Pentru cã Emil Boroghinã a prentei UNATC, A douãspreze- inefabile, Furtuna regizatã de Ni se iartã mult pentru cã iu-
au încadrat firesc în realitatea adus de-a lungul timpului spec- cea noapte, în regia lui Mihai Alina Hiristea la teatrul Gong. bim mult.

16 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
Festivalul Internaþional
„Shakespeare” din Craiova: reflexiuni dupã lansarea
o perspectivã ucraineanã
albumului
A
prilie 2016 a fost o pe- din punct de vedere cultural cum
rioadã intensã pentru a fost Richard II în regia lui Yu-
actori, critici, stu- kio Ninagawa (piesa favoritã a
denþi, jurnaliºti ºi, în general,
pentru toþi cei pasionaþi de
Shakespeare. Aniversarea din
festivalului de anul acesta) din
Japonia, Macbeth Badya în re-
gia lui Manish Mitra din India,
„Ion Þuculescu la Craiova“
de Magda Buce Rãduþ
acest an a marelui dramaturg a Hamlet de Fred Abrahams din
constat într-o serie de evenimen- Africa. Aceastã reprezentaþie a
te de înaltã þinutã artisticã, în fost inspiratã de versiunea cla-
condiþiile în care festivitatea din sicã, realizatã în timpul vieþii lui

R
2014 a impus standarde calitati- Shakespeare, pe coasta de Est a evenirea mea la Craio-
ve ºi mai înalte. Cu aceastã oca- Africii de Sud când, în 1608, echi- va a fost determinatã
zie, Festivalul Internaþional pajul navei Red Dragon a Com- de prezentarea albu-
mului de artã dedicat lui Ion Þu-

r te
„Shakespeare” din Craiova – un paniei Indiilor Orientale a jucat-
adevãrat punct de lansare a ce- Hamlet la bordul navei.Ca întot- culescu, realizat de doamna Mag-
lor mai moderne adaptãri drama- deauna, este o plãcere sã vizio- da Buce Rãduþ. Primul contact cu
Craiova l-am avut în toamna anu-
turgice shakespeariene –a con- nezi astfel de producþii dramati- lui trecut, cu ocazia participãrii la
firmat din nou cã face parte din- ce gãzduite de Teatrul Naþional o conferintã naþionalã organiza-
tre cele mai prestigioase eveni- „Marin Sorescu”, a cãrui piesã tã de Facultatea de Medicinã.
mente europene de acest gen. Julius Cezar, pusã în scenã de Impactul acelei vizite a fost pro-
Programul festivalului din Peter Schneider cu actori craio- fund, deoarece am avut ocazia sã
anul acesta s-a remarcat prin veni a constituit una dintre re- vizitez Muzeul de Artã in forma
marea varietate a producþiilor velaþiile festivalului. actualã, în Palatul Jean Mihail.
puse în scenã de la versiunile Revenitã de ceva timp acasã, Impresia lasatã de prezentarea
extinse cu un numãr foarte mare departe de calda ºi ospitaliera muzeului ºi de colecþiile valoroa-
de artiºti, la cele cu un singur Craiova, încã pãstrez în profunzi- se prezente acolo, în special de
interpret. Acestea au fost înso- mile interioare plãcerea de a lua lucrãrile lui Brancuºi ºi lucrãrile
þite de atelierele unor tineri cri- parte la un eveniment pãtrunzã- lui Ion Þuculescu, a fost atât de
tici, de dezbateri, lansãri de car- tor. O atmosferã revigorantã de puternicã, încât a apãrut dorinþa
te, seminarul Asociaþiei Interna- amiciþie, bucurie ºi apreciere faþã de a reveni cât mai repede din nou
þionale a Criticilor de Teatru (In- de Shakespeare, întreþinutã de în acest oraº ºi în acel loc. Lansa-
ternational Association of Thea- festival ºi de Emil Boroghinã, ge- rea noului album de artã dedicat
tre Critics – IATC) ºi al Asocia- niul organizator, creeazã amintiri lui Ion Þuculescu a grãbit acel
moment. Ion Þuculescu - Coºul cu fazani
þiei de Cercetare Europeanã a lui de neuitat ºi dorinþa puternicã de-
Shakespeare (the European a te reîntoarce. Sã-l lãsãm pe ma- Ion Þuculescu ºi pictura lui sorului Iacobovici a marcat întrea- terea de cãtre un public larg a
Shakespeare Research Associa- rele dramaturg sã se odihneascã este reprezentatã ºi în colecþia ga evoluþie profesionalã a medi- acelor fapte ºi documente extrem
realizatã ºi donatã Muzeului din cului Ion Chiricuþã. de importante din viaþa artistu-
tion– ESRA). O atenþie deosebi- pe veci în Biserica Holy Triniy din Bârlad de cãtre tatãl meu, profe-
tã a fost acordatã expoziþiilor de Stratford ºi sã-l cãutãm acolo Perioada rãzboiului ºi implica- lui care ar fi rãmas „ascunse” în
sorul Ion Chiricuþã. A reuºit rea celor doi medici, Ion Þucu- „saltare ºi dulapuri neºtiute de
costume din perioada elisabeta- unde ºtim cu toþii cã trãieºte cu atunci cu greu sã obþinã cele trei
nã, expoziþiei Shakespeare – adevãrat – în Craiova. lescu ºi Ion Chiricuþã, în acest nimeni”, dupã ce a fost desfiin-
picturi: „Coºul cu fazani”, „Co- eveniment va marca viaþa lor. În þatã casa artistului unde era lo-
400, asiguratã de Institutul pii la ºcoalã” ºi „Totem”. Tablou- pictura lui Ion Þuculescu, pe- cul lor. Datoria Muzeului de Artã
Shakespeare din Stratford-upon- n Daria Moskvitina, rile lui Ion Þuculescu sunt pe larg rioada postbelicã este marcatã ºi din Craiova, în afarã de prezen-
Avon, sau Shakespeare ad fini- Centrul Ucrainean prezentate ºi în albumul de artã prin tabloul „Noaptea salcâmi- tarea operei lui Ion Þuculescu,
tum a Oanei Maria Cajal. „Shakespeare” dedicat colectiei Ion Chiricuþã, lor” care este reprezentativ pen- este ºi întreþinerea ºi crearea
Desfãºurat sub motto-ul recent apãrut în Romania. Un tru aceasta. Din scrisoarea de pe unui spaþiu adecvat prezentãrii
„Shakespeare pentru toate tim- (traducere din limba film cu prezentarea tablourilor lui front trimisã de Ion Þuculescu cãtre publicul larg a restului do-
purile”, festivalul din Craiova a englezã de Maria Dinu) Ion Þuculescu a fost de aseme- cãtre familia sa, dintr-un loc de naþiei fãcute de cãtre soþia pic-
oferit publicului piese diferite ºi nea realizat de domnul Adrian tristã amintire pentru armata ro- torului, doamna doctor Maria
Buga ºi de mine. mânã ºi anume Cotul Donului Þuculescu. Prezentarea operei
Prin lectura albumului „Ion Þu- (unde 120-150.000 de ostaºi ro- celor doi mari artiºti Brâncuºi ºi
culescu la Craiova” am vãzut
traducãtori la Festivalul teza de doctorat în medicinã ºi
chirurgie prezentatã de medicul
mâni si-au pierdut viaþa), publi-
catã în albumul Ion Þuculescu,
reiese activitatea lui în cadrul
Þuculescu meritã un spaþiu ex-
poziþional separat, absolut nece-
sar pentru a face posibilã perce-
Shakespeare 2016 Ion Þuculescu în anul 1939. Pro-
fesorul lui de chirurgie din aceea
perioadã a fost profesorul Iacob
spitalului nr. 22 de campanie. Pro-
fesorul Chiricuþã a lucrat în ace-
eaºi perioadã tot pe frontul de la
perea dimensiunii acestor artiºti
de excepþie. Putem sã ne mân-
drim numai dacã facem ceva pen-
„Ce m-a impresionat cel mai interacþionare cu japonezi din Iacobovici, care a intrat în istoria
mult la staff-ul japonez de la tea- lumea artisticã. Aº putea spune Cotul Donului în cadrul spitalu- tru arta lor. Altfel este o „mân-
medicinii prin crearea la Cluj, în- lui de companie 26. Amintirile drie” nemeritatã.
trul din Saitama a fost hotãrârea cã existã o diferenþã între japo- cepând cu anul 1918 a ºcolii de celor doi medici din perioada Cele douã zile petrecute la
de a nu face niciun compromis, nezii din lumea artelor ºi cei din chirurgie din Transilvania. Primul frontului sunt total diferite. Ion Craiova au fost extrem de pline
ci de a urma cu dedicare viziu- afara acestui domeniu, care nu chirurg român la Cluj a fost un Þuculescu descrie cã s-a întors de satisfacþii care rãmân în amin-
nea regizorului Ninagawa pânã au cutreierat multe alte þãri ºi nu elev al profesorului Iacob Iaco- cu o decoraþie ca rãsplatã a su- tirea mea: vizita la renumitul Li-
în pânzele albe ºi de a face orice au avut legãturi cu alte culturi; bovici. Profesorul Ion Chiricuþa ferinþelor de acolo, în schimb ceu Carol I ºi „lanþul cãrþii” reali-
sacrificiu personal necesar pen- practic, noi am avut ocazia sã a fost intern al domnului profe- doctorul Chiricuþã, în urma unei zat de elevii din Craiova.
tru a oferi spectatorilor un spec- interacþionãm cu o bibliotecã sor Iacobovici la spitalul Brânco- declaraþii a unui ofiþer, a ajuns în Muzeul de Artã din Craiova,
tacol complet, unitar, fermecãtor vie, ambulantã, care a adunat de venesc, unde a profesat ºi medi- faþa plutonului de execuþie la Cra- prin colecþia de picturã Ion Þu-
ºi, desigur, diferit. Ca atare, am peste tot câte o bucãþicã din în- cul Ion Þuculescu medicina. Ca- iova. Prin intervenþia în ultima se- culescu ºi colecþia acelor reali-
observat cã pentru ei orice pro- treaga lume. Nu doar cu actorii, litãþiile omului, chirurgului ºi pro- cundã a lui Lucretiu Patraºcanu zãri din arta lui Brâncuºi ºi îm-
blemã avea o soluþie, ºi a te da dar mai ales cu staff-ul a fost o fesorului Iacob Iacobovici au a fost posibilã evitarea execuþiei. preunã cu Târgul de carte Gau-
bãtut nu reprezenta o alegere plãcere sã lucrãm. Ei se miºcã fost preþuite de cãtre toti cei ce Albumul doamnei Magda deamus de la Craiova contribuie
viabilã. În ceea ce-i priveºte pe repede ºi corect, sunt foarte po- l-au cunoscut, ºi în special de cã- Buce Rãduþ în prezentarea vieþii la crearea unei baze solide de
actori, dar nu numai, s-au dove- liticoºi ºi sãritori, þin foarte mult tre Ion Chiricuþã. Influenþa tim- acestui mare artist care este Ion educaþie pentru tinerii din Cra-
dit a fi foarte deschiºi, calzi, glu- cu grupul. Un lucru care m-a sur- pului petrecut în preajma profe- Þuculescu face posibilã cunoaº- iova ºi din þarã. În situaþia dra-
meþi ceea ce contrasteazã poate prins în mod plãcut la actori a maticã în care se aflã România,
cu imaginea stereotipicã a japo- fost schimbarea de posturã ºi prin analfabetismul funcþional ce
nezului distant ºi reþinut. Dar un atitudine în funcþie de îmbrãcã- depãºeºte în unele regiuni ale
lucru s-a dovedit a fi adevãrat: mintea pe care o purtau ºi nu mã þãrii cifra de 50%, organizarea
cea mai micã unitate a societãþii refer la rolulile jucate, ci la ce se acestor evenimente este de mare
japoneze este grupul, ºi nu indi- întâmpla în backstage. Þin min- importantã.
Ion Þuculescu - Copii la ºcoalã

vidul. Actorii se ajutau între ei, te cum Genki, actorul care îl juca Ion Christian Chiricuþã1
ajutau staff-ul la strânsul costu- pe Thomas Mowbray, stãtea pe
melor ºi al recuzitei la sfârºitul scaun în culise, aºteptându-ºi Universitatea Wursburg
reprezentaþiilor, toþi erau atenþi liniºtit rândul, ºi, îmbrãcat în hai- din Germania
ca acþiunile lor sã nu deranjeze ne japoneze avea o posturã
1
pe nimeni ºi sã fie, totodatã, în dreaptã, sobrã, ca a samurailor Prof. univ. dr. Ion Christian
beneficiul tuturor.” din trecut. Însã, atunci când pur- Chiricuþã este medic specialist în
ta fracul occidental, postura sa Radioterapie Oncologicã la Univer-
n Cristiana Dumea era mult mai relaxatã, stând pi-
sitatea Wursburg din Germania ºi la
Universitatea de Medicinã Carol
cior peste picior, ºi pãrea mai Davila din Bucureºti
„Experienþa cu teatrul Saita- abordabil.”
ma (Japonia) la Craiova a fost o
oportunitate extraordinarã de n Laura Alexandra Gîrbea

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 17
cronica stagiunii Europa (VI)
C
roaþia a fost reprezen- semnate de compozitori slovaci:
tatã în cadrul concer-
tului Simfonicului cra-
Ján Cikker (Amintiri) ºi Pavol
Krška (Concertul pentru pian ºi
– concertele 21, 22, 23, 24 –
iovean (1 aprilie) de cãtre dirijo- orchestrã). Unul dintre marii re-
rul Miran Vaupotiæ, soliºtii serii prezentanþi a ºcoli componistice
fiind Ivana Levak-Vaupotiæ (ban- slovace, Ján Cikker, în „Amintiri-
doneon) ºi Frane Verbanac (chi- le” sale face trimitere la expresia
tarã). Programul prezentat a cu- intimã, de o coloristicã impresio-
prins douã lucrãri semnate de nistã, cu evidente „trimiteri” pas-
compozitorii croaþi – Davor Bo- torale ºi profunde confluenþe
biæ (Vara•din 1776) ºi Pero Šiša emoþionale de relevanþã medita-
(Arie pentru orchestrã simfoni- tivã. Pavol Krška pãstreazã, în
cã); alte douã opusuri au fost ale- Concertul sãu pentru pian, struc-
se din marele repertoriu univer- tura formei clasice (repede-lent-
sal – Uvertura Hebridele de F. repede) ºi pune în valoare posi-
Mendelssohn-Bartholdy ºi Sim- bilitãþile instrumentului cu taste,
fonia nr. 40 de W.A. Mozart -, alternând melodismul de facturã
r te

pentru ca în finalul serii sã avem seducãtoare cu idei muzicale pli-


parte de o primã audiþie la Craio- ne de umor (staccato), bazându-
va de Astor Piazzolla (Dublul se pe un eficient dialog între cele
concert pentru bandeon, chitarã douã planuri sonore (pian-or-
ºi orchestrã de coarde, intitulat chestrã). Matej Arendárik a im-
„Hommage à Liège”). Miran presionat prin dezinvoltura cu
Vaupotiæ este un dirijor înzestrat care abordeazã aspectul tehnic,
cu reale calitãþi: este bine pregã- cãutând, la fiecare pas, sã eviden-
tit din punct de vedere profesio- þieze sensuri ºi idei dintr-un text
nal, cunoaºte în cele mai mici de- aparent „încâlcit”, ale cãrui fru-
talii partiturile din program; în museþi pot fi descoperite doar de
relaþia cu ansamblul, izbuteºte sã „cãutãtorii” de elitã. Simfonia nr.
„transmitã” concepþia sa interpre- 4 de Beethoven, aºa-zisa „simfo-
tativã fãrã cusur! Se pare cã mu- nie pastoralã”, a cunoscut sub
zica postromanticã îi este mai la- bagheta lui Lukáš Pohùnek o
ndemânã, în sensul cã atât cele evidentã „turnurã” clasicã: a fost
douã lucrãri croate, inedite pen- pusã în valoare în toate detaliile Frane Verbanac (chitarã),
tru public, precum ºi Dublul con- ei, fiecare frazã a cãpãtat înfãþi- Ivana Levak Vaupotich
cert au cãpãtat contururi sonore ºarea adecvatã, dinamica ei inte- (bandoneon),
mai clar exprimate faþã de „turnu- rioarã, îndeosebi o muzicalitate dirijor Miran Vaupotich
ra” mai scolasticã a „ºlagãrelor” plinã de vitalitate. Gestul dirijo- (Croaþia)
(ne referim la Hebridele ºi Simfo- rului a avut precizie ºi plasticita-
nia în Sol minor). Soliºtii serii au te. Nu s-a manifestat ca un ele- Pierre Louis Attard (vioarã),
evoluat de o manierã ce a pus în ment dominant; el a fãcut parte dirijor Colin Attard (Malta)
evidenþã disponibilitãþile lor vir- din „viaþa” intimã a ansamblului.
tuozice, impresionând asistenþa

Î
care i-a rãsplãtit cu aplauze fre- ntâmplãtor sau nu, concer-
netice. tul dedicat Marii Britanii
(22 aprilie) a coincis cu Matej Arendárik (pian),

Î
n seara zilei de 8 aprilie, or- desfãºurarea la Craiova a Festi- dirijor Lukáš Pohùnec
chestra filarmonicã „Olte- valului Internaþional „Shake- (Slovacia)
nia” a fost dirijatã de Co- speare” (ediþia a X-a); Simfoni-
lin Attard, un fel de generalmu- cul din Bãnie s-a aflat sub con-
sikdirektor al Maltei; în posturã ducerea dirijorului Christopher Tanya Sweiry (vioarã),
solisticã, l-am urmãrit pe fiul aces- Petrie care, într-un program ex- dirijor Christopher Petrie
tuia, tânãrul violonist Pierre Lo- clusiv de muzicã britanicã, ne-a (Marea Britanie)
uis Attard, cântând Rapsodia nr. oferit o searã de o spectaculozi-
1 de Béla Bartók, o partiturã ce tate rarissimã, atât ca diversita-
pune la încercare, din plin, virtu- te stilisticã, cât ºi ca manierã de
þile tehnice ale instrumentistului abordare a fiecãrei piese din cele
în mãsura în care cele mai elemen- cinci propuse. Dupã Variaþiuni-
tare procedee (de arcuº, în pri- le simfonice de R. Matthew-Wal-
mul rând) sunt bine puse la ker, având la bazã un cântec po-
punct. Solistul a fost pus într-o pular irlandez, ºi douã fragmen-
stare „conflictualã” în ceea ce pri- te din muzica la filmul „Henry V”,
veºte confruntarea pãrþii sale cu semnatã de Sir William Walton,
orchestra; aici, am sesizat o oa- programul a inclus douã lucrãri
recare „izolare” sonorã, vioara fi- aparþinând lui R. Vaugham Wil-
ind, uneori, „acoperitã” de inci- liams (Cinci versiuni pe tema pa-
sivitatea ansamblului. Poemul rabolei „Bogatul nemilostiv ºi
simfonic „Bernardette” de Carme- sãrmanul Lazãr” pentru orches-
lo Pace ºi scurta lucrare pentru trã de coarde ºi harpã; Romanþa
vioarã ºi orchestrã de coarde pentru vioarã ºi orchestrã „Cio-
semnatã de dirijor în calitate de cârlia în zbor” – solistã Tanya
compozitor, intitulatã „Împreunã Sweiry). În partea a doua a con-
pentru o viaþã mai bunã”, s-au certului, am reascultat binecu-
constituit în tot atâtea „puncte noscutele Variaþiuni „Enigma”
de atracþie” pentru public, dar ºi de Edward Elgar, lucrare pe cât
pentru interpreþi, prin expresia de „enigmaticã”, din punctul de
muzicii de facturã meditativã, in- vedere al conþinutului, pe atât
trovertitã. Simfonia nr. 9 de A. de „substanþialã” ca expresie ºi
Dvoøák este, întotdeauna, pen- determinare componisticã, auto-
tru dirijor ºi orchestrã, un mo- rul dezlãnþuindu-se în veritabile
ment de bravurã, o culme a sim- „ditirambe” apoteotice ºi nu nu-
fonismului internaþional. Am pu- mai (14 variaþiuni) de un luxuri-
tea spune (exagerând, desigur) ant colorit orchestral portretis-
cã este o lucrare pe care un an- tico-emoþional. Christopher Pe-
samblu, precum cel craiovean, îl trie este un tânãr dirijor cu un
poate cânta din memorie, îl poate extraordinar potenþial de „vrajã”
cânta chiar ºi „fãrã dirijor”. De ºi culturã muzicalã, un interpret
aceea, contribuþia ºefului de or- de new age, extrovertit, nu nea-
chestrã din Malta poate fi situa- pãrat extravagant; ºtie muzicã ºi
tã la nivelul decenþei artistice ºi a o slujeºte cu sinceritate nedisi-
demersului subînþeles. mulatã. Tanya Sweiry, în postu-
rã solisticã dar ºi în cea de con-

S
lovacia a fost reprezen- certmaestru, s-a dovedit o bunã
tatã în concertul din 15 cunoscãtoare a violinei, pe care
aprilie de cãtre dirijorul o mânuieºte cu evidentã dexte-
Lukáš Pohùnek ºi pianistul Ma- ritate, aplomb ºi muzicalitate.
tej Arendárik. În prima parte a
serii, am ascultat douã lucrãri n Geo Fabian

18 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016
P
lecând de la gara cen-
tralã din Zürich într-o n FLORIN COLONAª sibilitãþile creatoare ale celei de-
a ºaptea arte, descoperind în mij-
plimbare pe Limmat
loacele mereu perfectibile ale
Quai, pe malul stâng al râului cu
acelaºi nume, constaþi cã ai par-
curs o distanþã bunicicã pânã la o
mare suprafaþã pietonalã. Drumul
real sur real montajului, un mijloc major de a
istorisi visul ºi întâmplarea. Un
exemplu grãitor este secvenþa cu
se parcurge uºor pentru cã privi- suprarealismului, André Breton care debuteazã capodopera cine-
rea îþi e atrasã continuu nu numai afirmã cã în fotografie, prin nu- matograficã semnantã de Bunu-
de arcadele clãdirilor care adãpos- meroasele tehnici, supraimpresi- el ºi Dali, Câinele andaluz,
tesc nenumãratele magazine ºi une, asociere de negative, sola- atunci când lama de ras traver-
sumedenia de restaurante care îºi rizare, tehnici la îndemâna unui seazã prin faþa ochiului tinerei
etaleazã mesele acoperite cu apre- Maurice Tabard ºi Raoul Ubac, fete, imagine reprezentativã pen-
tate ºi imaculate feþe de masã, cã- conduc toate la acelaºi þel: legã- tru abaterea de la regulile obiº-
rora muºterii le cad pradã. În ega- tura dintre vis ºi realitate. nuite audio-vizuale ale spectato-
lã mãsurã privirea e atrasã de strã- Asocierea artisticã a cehilor cu rului. Într-o expoziþie de aseme-
zile înguste, în pantã, care se fofi- miºcarea Bauhaus condusã de nea nivel era imposibil sã nu în-
leazã printre clãdiri seculare. Wather Grapius sau cu Parisul, tâlnim ºi secvenþe referiatoare la
În piaþa impunãtoare clãdirea sunt axe cu efect benefic asupra artiºti legaþi de pãmântul româ-
operei dominã cu autoritate. În tinerii democraþii, creându-se un nesc. O revistã de primã mãrime
faþa tramvaielor silenþioase din climat cultural abundent, arta fo- Minotaure, numãrul 3-4/ 1933, ne

r te
preajma se desluºeºte lesne de tograficã înflorind fulgerãtor. La prezintã fotografii de sculpturi
ce nu existã aglomeraþia. Cu mare Praga, prin joncþiunea între Noua realizate de Brassaï. Sã nu uitãm
fast este anunþat spectacolul cu Viziune, Noua Obiectivitate ºi su- cã artistul, originar din Braºov, a
opera lui Debussy, Pelléas ºi Eli Lotar lângã o sculpturã a lui Alberto Giacometti prarealism, se favorizeazã o atmo- fost cel care a fotografia sculp-
Mélisande într-o distribuþie de sferã novatoare de mare amploa- turile lui Picasso.
þinutã, instituþia din Zürich fotografiei William Henry Fox ple ºi diferite experimente. Privi- re ºi prestigiu. În 1921, are loc ex- O mare plãcere este aceea de
având un prestigiu care obligã. Talbot, la numai cinci ani de la rea directã a realitãþii este ilustra- poziþia americanului-ceh Ruzika, a-l întâlni pe Eli Lotar (Eliazar fi-
Per pedes apostolorum am invenþia epocalã a fotografiei, tivã în Mocirlele pariziene sem- partizan al fotografiei pure, ameri- ind fiul ilegitim al lui Tudor Ar-
ajuns în zona lacului Zürich care vorbea despre un creion al na- natã de Nador sau în Câmpul de cane, cu un puternic impact asu- ghezi) cu o imagine revelatoare
el însuºi oferã un balet al lebede- turii, capabil sã confere o imagi- instrucþie Châlons de Gustave pra tinerei generaþii. Sã nu uitãm pentru latura artisticã intitulatã
lor, raþelor ºi gâºtelor, acompania- ne fãrã mâna omului, ceea ce dã- Le Grey, maestru al imaginilor cu gruparea cehã Devetsil (Nouã for- Aux abattoirs de la Villette
te de valsul neîncetat al nenumã- tea apã la moarã unor critici pre- nave de rãzboi, aflate la intrarea þe), grupatã în jurul revistei cu (1929). Trebuie sã amintim cã
ratelor ambarcaþiuni de tot felul cum Delacroix sau Baudelaire. salã, de multe ori surprinse în acelaºi nume, condusã de Karel Lotar a fost în ultima parte a vie-
ancorate pe luciul tremurând al Aceºtia erau adepþii ideii cã ope- pâclã, de maestrul-fotograf. Cât Teige (1922) care avea sã prezinte þii model pentru giganticul sculp-
apei de cleºtar. ra de artã este produsul unui ar- entuziasm a stârnit printre con-
Cheiul se numeºte în acest loc tist dotat cu imaginaþie ºi discer- temporani fotograma Fragment
Bellerive. Nimic mai sugestiv! nãmânt, nicidecum o imagine în- de dantelã de Nevil Story-Mas-
Aici, între somptuoase vile în- tâmplãtoare a unui belºug de kelyne atunci când aceºtia au
conjurate de spaþii verzi, minu- amãnunte lipsit de mesaj. putut desluºi migala lucrului de
nat îngrijite, se aflã un muzeu Colecþia de la Bellerive, cu- mânã prin intermediul aparatului
purtând numele lacului Bellerive. prinzând peste 220 de piese, fo- fotografic, fapt care peste vea-
În atmosfera expoziþionalã, efer- tografii dar ºi tipãrituri privind curi l-ar fi uimit ºi pe cãrturarul
vescentã, a aniversãrii Centena- arta tipograficã, este prezentatã sfânt Antim Ivireanul, între altele
rului Dada ºi aceastã instituþie de în aceastã formã pentru prima un virtuoz al broderiei.
culturã s-a aliniat organizând o datã. În anii 20 o serie de tineri Expoziþia a fost gânditã în trei
expoziþie a capodoperelor foto- artiºti studiau posibilitatea teh- secþiuni: Noua Viziune în Germa-
grafice ale avangardei. Menite sã nicilor fotografice. Pentru ei ob- nia, Suprarealismul la Paris ºi
suprindã noua viziune (1916- iectivul fotografic era un mijloc Avangarda praghezã, toate însã
1940), expoziþia este realizatã în perfect pentru a surprinde lumea într-o legãturã fireascã, urmãrin-
colaborare cu Muzeul de Artã din din jur ºi, totodatã, ochiul purtã- du-se linia dezvoltãrii mijloace-
Wolfsburg (oraºul în care se fa- torlui. Fotografii noii viziuni do- lor de expresie, totul în concor-
bricã celebrul autoturism Vol- reau sã prezinte lumea aºa cum danþã cu amplificarea mijloace-
kswagen) având la bazã colecþia era ea. Spectrul fotografic între lor tehnice.
münchenezului Dietmar Siegert. noua viziune, noua obiectivita- Astfel, dupã primul Rãzboi
Pornind de la antitezã expunerea te ºi suprarealism cuprinde spa- Mondial, apare filmul pe bobinãm
cautã rãspuns la întrebarea: fo- þiul aflat între reproducerea fide- (înlocuindu-se placa fotograficã),
tografia este o reproducere fi- lã a vizibilului în fotomontaje ºi ceea ce uºureazã munca amato-
delã a realitãþii sau o imagine în imagini montate (puse în sce- rului. Ilustraþia fotograficã cuce-
pusã în scenã, regizatã? Încã de nã), optând pentru detalii insoli- reºte media. κi fac apariþia în are-
la invenþia fotografiei în 1839, ea te. Aceste diferenþe destul de nã femeile fotograf, estompându-
a fost raportatã la artele plastice apropiate sunt de multe ori nãs- se în aceastã direcþie diferenþa
deoarece avea capacitatea de a cute din adevãrate iluzii optice, dintre sexe. În anii 20, doi lideri ai
putând fi percepute diferit, rea- Noii Obiectivitãþi îþi propun sã Grete Stern, Das Ewige Auge, 1950
reproduce cu mare fidelitate con- întregii lumi artistice pragheze ex- tor Giacometti. L-aº mai aminti ºi
temporaneitatea. Criticii socot, list sau suprarealist de cãtre fo- reproducã cu fidelitate realitatea.
tograf sau privitor. De-a lungul August Sander imortalizeazã perienþele lui Man Ray privind pe Paul Morand, fost ambasador
însã, cã acest lucru duce la o lip- tehnicile fotografice, rayograme. în România, academician ºi autor
sã de creativitate. Un clasic al unui secol ºi trei sferturi pasio- portrete individualizate tipolgic,
naþii lentilei foto au fãcut multi- iar Albert Renger-Patzsch fixea- De amintit, fotomontajele dadais- al unui volum celebru Bucharest
zã în prizã directã obiecte ºi ob- te ale lui Teige sau Styrsky, acele (1935) apãrut la Editura parizianã
iective arhitecturale. László Mo- poeme-imagini, colaje de texte ºi Plon. Acesta semneazã ºi volu-
holy-Nagy, portavoce a unui al imagini foto cu care vor ilustra, de mul Paris nuit, pe copertã având
doilea val în Noua Viziune, explo- asemenea, ºi cãrþi. pietrele cubice ale unui caldarâm,
reazã ºi experimenteazã cu mai Tocmai pentru a ilustra acest fotografie realizatã de Brassaï.
multã vehemenþã ºi îndrãznealã experiment, organizatorii expozi- Acelaºi fotograf are ºi în expu-
teritoriul imaginii foto. Tot el dã þiei au expus o serie de ºapte vo- nere o imagine cu un cartof în-
urmãtorul verdict: Analfabetul lume ilustrate în aceastã tehnicã, colþit, care mã face sã mã gân-
viitorului nu va fi necultivat, dar tipãrite între 1922 ºi 1936. Inter- desc la acea fotografie cu acelaºi
va fi ignorant în materie de fo- acþiunea dintre fotografia de subiect expusã în urmã cu vreo
tografie. Trebuie sã subliniem cã avangardã ºi cinema se va face trei ani la Centrul Pompidou,
marele constructivist László prin producþii cinematografice unde, între operele semnate de
Moholy-Nagy a fãcut multe fil- care, parþial, sunt prezentate în 70 de fotografi ai lumii, era ºi ace-
me cu deosibite inovaþii tehnice, douã sãli, una dintre ele fiind chiar ea (alãturi de încã 6) a lui Aurel
studiind totodatã diverse tehnici: în camera de baie de la etaj a lu- Bauh. Mã întreb când vom vizita
fotomontajul, supraimpresiunea xoasei vile care gãzduieºte Mu- în Bucureºti o expoziþie de foto-
sau fotograma. zeul Bellerive. Filmele acoperã un grafie, hai sã-i zicem sub semnul
Magia lucrurilor îi atrage pe spectru larg, cuprins între repor- literei B, cu realizãri din domeniu,
suprarealiºti prin ambivalenþa taj social, scurt metraj experimen- semnate de Bauh, (Victor ºi Ted-
actului fotografic în care apara- tal, abstracþie ºi expresie supra- dy) Brauner, Berman, Brâncuºi,
tul permite revelarea necunoscu- realistã, rãspunzând prin proprii- aceastã adevãratã chintã royalã.
tului în cunoscut. Eugéne Atget le mijloace exigenþelor artistice Din regalul fotografic al lui
ºi Karl Blossfeldt îºi tipãresc fo- ale Noii Viziuni. Exemplificãrile Real sur Real-ului nu puteau lipsi
tografiile documentarei în revis- argumenteazã vizual ideile teore- ºi câteva portrete ale unor cori-
te suprarealiste care, într-un nou tice prin secvenþe din pelicule fei: Dora Maar, portretul lui Mar-
context, prezintã viaþa prozaicã a semnate de László Moholy-Nagy cel Duchamp, André Breton, un
unei strãzi pariziene sau etape din (1931), Hans Richter (1931), ce- portret-colaj al lui Paul Eluard,
viaþa unei plante în creºtere, de- hul Otakar Vavra (1931 ºi 1934) alãturi de operã de referinþã din
clanºând serii de asociaþii magi- sau cele venite din Franþa: Henri creaþia lui Paul Bellmer. Raoul
ce. Colajele lui George Hugnet Chomette (1923-1925), Loui Bu- Haussmann, Max Ernst, cu nu mai
sau fotografiile lui Brassaï în Pa- nuel cu al sãu Câine andaluz puþin de ºase lucrãri, Hugo Er-
risul nocturn au o valenþã supra- (1929) sau Jean Cocteau cu Sân- furt, Georges Hugnet sau un alt
realistã pe care o gãsim sub o altã gele poetului (1930). De altfel, us- portret al lui Brecht, piese din
formã în tiparele fantastice ale lui prarealiºtii anilor ’20-’30 erau ci- corola de foc a punþii dintre real
Herbert Bayer, Einsamer Grossstädter, 1932-1969 Man Ray. În Primul manifest al nefili pasionaþi ºi fascinaþi de po- ºi suprareal.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016 19
n ALEJANDRA PIZARNIK

poeme
Copilãrie
Ceasul când iarba creºte gol ºi purtând o pãlãrie din frunze
în amintirea calului. uscate.
Vântul þine discursuri naive Am avut multe iubiri – am spus – dar
în cinstea tufelor de liliac, cea mai frumoasã-ntre ele a fost cea de
iar cineva intrã în moarte oglinzi.
cu ochii deschiºi
precum Alice în þara lui déjà-vu.
Tete de jeune fille
locuinþe (Odilon redon)
Lui Théodore Fraenkel
de muzicã ploaia
În mâna-nþepenitã-a unui mort, de tãcere anii
în memoria unui nebun, ce trec într-o noapte
în plânsul unui copil, trupul meu niciodatã nu-ºi va mai
în mâna ce cautã cana, putea aminti
în cana de negãsit,
în setea dintotdeauna. Lui André Pieyre de Mandiargues

Glas de cerºetoare Izbãvire


ªi tot mã mai încumet sã iubesc ªi e tot grãdina de liliac de peste râu. Iar
sunetul luminii într-o orã moartã, dacã sufletu-ntreabã dacã-i departe îi

P
e numele din acte Flora Pizarnik Bromiquier, poeta Alejandra Pizarnik s-a
culoarea timpului într-un zid pãrãsit. vor rãspunde: de cealaltã parte a râului,
nãscut în data de 29 aprilie 1936, în localitatea argentinianã Avellaneda, din
nu acesta acela.
pãrinþii evrei de origine rusã, respectiv slovacã: Elías Pizarnik (Pojarnik) ºi
În ochii mei am pierdut totul. Lui Octavio Paz
Rejzla (Rosa) Bromiquier.
E-atât de departe ca sã mai cer. ªi-atât de Având o copilãrie plinã de probleme, printre care faptul cã vorbea spaniola cu un
aproape ca sã ºtiu cã nu mai existã. foarte vizibil accent european, se bâlbâia, suferea de grave tulburãri de personalitate
Inevitabilul din cauza acneei ºi a tendinþei spre îngrãºare, accentuate ºi de continua pornire de a se
compara cu sora sa mai mare Myriam, a devenit la un moment dat dependentã de
Hotare fãrã rost ªi cheiul cenuºiu ºi casele roºii. ªi nu e amfetamine ce-i provocau lungi perioade de insomnie.
chiar singurãtatea ªi ochii vãd un pãtrat În 1954, dupã bacalaureat, a intrat la Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii
un loc negru cu un cerc melodios-violaceu în din Buenos Aires, ale cãrei cursuri le-a urmat doar pânã în 1957. În paralel, a luat lecþii
nu spun un spaþiu mijloc ªi grãdina plãcerilor existã doar în de picturã.
vorbesc despre afara grãdinilor ªi singurãtatea e sã n-o Între 1960 ºi 1964, a locuit la Paris, unde a lucrat pentru revista „Cuadernos”/ „Caiete”
ce poþi spune ªi cheiul cenuºiu ºi casele ºi pentru câteva publicaþii franceze, a tradus din operele lui Antonin Artaud, Henri
vorbesc despre ceea ce nu e roºii Michel, Aimé Césaire ºi Yves Bonnefoy, studiind, în acelaºi timp, istoria religiilor ºi
vorbesc despre ceea ce ºtiu literatura francezã. Tot aici s-a împrietenit cu Julio Cortázar, Rosa Chacel ºi Octavio Paz.
S-a întors la Buenos Aires în 1964, publicând volumele sale de poezii cele mai
nu vremea importante: MUNCI ªI NOPÞI/ LOS TRABAJOS Y LAS NOCHES (1965), EX-
ci doar toate clipele Soarele, poemul TRACÞIA PIETREI NEBUNIEI/ EXTRACCIÓN DE LA PIEDRA DE LA LOCURA
nu dragostea Bãrci pe apa de-acasã. (1968), INFERNUL MELODIOS/ EL INFIERNO MUSICAL (1971). Alte volume:
nu ÞINUTUL CEL MAI STRÃIN/ LA TIERRA MÁS AJENA (1955), CEA DIN URMÃ
Apã neagrã, vietate-a uitãrii. Apã viorie,
da priveghi singuratec. CANDOARE/ LA ÚLTIMA INOCENCIA (1956), AVENTURI IROSITE/ LAS AVEN-
nu Taina plinã de soare a glasurilor din TURAS PERDIDAS (1958), COPACUL DIANEI/ ÁRBOL DE DIANA (1962) etc.
parc. Oh atât de vetustã. Influenþatã de simboliºtii francezi – în special de Rimbaud ºi Mallarmé – , de spiritul
un loc al absenþei romantic, dar ºi de suprarealiºti, Alejandra Pizarnik a scris o poezie ale cãrei teme-
un fir de mizerabilã unire obsesii sunt singurãtatea, copilãria, durerea, teama ºi moartea.
În 1969 a obþinut o bursã Guggenheim, graþie cãreia a vizitat New York-ul, iar în 1971
În pierdere de tot – o bursã Fulbright.
Un vis în care tãcerea Vrãjile-ºi au izvorul în noul miez al unui În ziua de 25 septembrie 1972, a plecat din aceastã viaþã, înghiþind 50 de pastile de
poem adresat nimãnui. Seconal (barbiturice), în timpul unei permisii acordate de spitalul psihiatric din Buenos
e de aur Vorbesc cu glasul din spatele glasului ºi Aires, unde se afla internatã ca urmare a repetatelor depresii ºi a douã tentative de suicid.
scot minunate sunete
Câinele iernii îmi ronþãie zâmbetul. Era de bocitoare. O privire albastrã-mi nimba
pe pod. Eu eram goalã ºi purtam o poemul. Ah viaþã, viaþã, ce-ai fãcut din
pãlãrie cu flori ºi-mi târam cadavrul, ºi el viaþa mea?
Îþi vorbesc L´obscurité
Lui H. M. des eaux
Sunt îngrozitã. Ascult cum sunã apa ce-mi picurã în vis.
Mi s-a-ntâmplat lucrul de care mã Cuvintele cad precum
temeam cel mai mult. apa eu cad. Desenez în ochii-mi forma
Nu sunt la strâmtoare: propriilor ochi, înot în apele
eu chiar nu mai pot.
mele, îmi vorbesc în tãcerile mele.
N-am pãrãsit golul ºi pustiul. Noaptea-ntreagã aºtept ca limbajul
Trãiesc în primejdie. sã izbuteascã a-mi da un chip. ªi mã
gândesc la vântul ce vine la mine ºi
Cântul tãu nu mã ajutã. rãmâne în
Din ce în ce mai mulþi cleºti, mine. Noaptea-ntreagã am umblat prin
mai multe temeri, ploaia strãinã. Mie mi-au
mai multe umbre negre. dat o tãcere plinã de forme ºi-nchipuiri
(zici). ªi-alergi mâhnitã
precum singura pasãre-n vânt.
Semne
Totul face dragoste cu tãcerea.
Îmi fãgãduiserã o tãcere aidoma focului, Prezentare ºi traducere:
o casã a tãcerii. George Nina ELIAN
Deodatã templul e un circ, iar lumina o
tobã.
Cristina Oprea

20 , serie nouă, anul X IX


IX,, nr
XIX nr.. 5 ((21
21
2111), 2016
2016