Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 3 (233) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR.
Alessandro Baricco 60
l Maria Dinu
l Gabriela Lungu
l Daniela Ghiþã Adi G. Secarã -
l Silviu Gongonea „Candida
l Anca ªerban mistificare”
l Roxana Ilie a unui „viol
încuviinþat”
de literaturã

Chimamanda Ngozi Adichie -


Americana

Adrian Bodnaru –
UnivVersuri

Sean Landers – Captain Homer Seven Pipes for Seven Seas


n NICOLAE MARINESCU

AVANTEXT
Nr. 3 ((233
233
233)) • 2018
2018
recursul
la istorie
Nicolae MARINESCU: Recursul la
istorie ca terapie l 2

MIªCAREA IDEILOR
Alessandro Baricco 60
Dosar coordonat de Maria Dinu ca terapie
a rvantext

Maria DINU: Mireasa tânãrã sau


lecþia despre trup l 3 informaþiile – inedite pentru majoritatea in-
Gabriela LUNGU: Laudatio în onoa- telectualilor români privind fenomenul
rea Domnului Alessandro Baricco, cu „emigraþiei” ºi „exilului românesc” din pe-

I
ocazia decernãrii înaltei distincþii maginea scenei publice româneºti, rioada postbelicã – furnizate de diarist,
universitare de DOCTOR HONORIS un fel de oglindã diformã ºi tulbure ºansa excepþionalã a confruntãrii cu reali- Revista de culturã editatã de
te

CAUSA al Academiei de Muzicã ºi al a societãþii postdecembriste, este tatea celeilalte feþe a medaliei, oferitã de
Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj- indubitabil generatoare de angoasã pen- „notele” bogate ºi consistente pe care
AIUS Printed
Napoca l 4 tru majoritatea conaþionalilor noºtri, epui- Stejãrel Olaru le pune cu rigoare la dispo-
Daniela GHIÞÃ: Lumina unui nou zaþi de intensa aºteptare a „luminiþei de la ziþia cititorului în subsolul paginilor, cele Apare sub egida Uniunii
început l 5 capãtul tunelului” inevitabilei „tranziþii”. mai multe întemeiate pe surse documen- Scriitorilor din România
Alessandro BARICCO: „Vorbesc de- Fenomenul cel mai dramatic, în evolu- tare din arhiva CNSAS, „obiective” ºi ele.
spre orice, dar nu despre cartea mea” l 6 þie progresivã, îl reprezintã migraþia fãrã Adevãrul – la care cititorul care aban-
Alessandro BARICCO: „Novecento al precedent în istoria de douã milenii a po- doneazã prejudecãþile, locurile comune ºi
meu, douãzeci de ani mai târziu” l 6 porului nostru, angajând toate straturile stereotipurile propagandistice –, de o par-
Silviu GONGONEA: Castele de ni- ºi categoriile sociale, aproape fãrã deose- te sau alta a baricadei ideologice, este, cu DIRECTOR
sip l 7 bire de sex, vârstã, pregãtire profesionalã certitudine, tulburãtor. Cãci buna credin- Nicolae Marinescu
Anca ªERBAN: Esenþa umanitãþii l 7 ºi chiar bunãstare, manifestatã ca o fatali- þã se dovedeºte nu odatã insuficientã ºi
tate cãreia nu-i poþi opune decât fuga. chiar înºelãtoare, de prea multe ori sursã
Pentru aceastã masã de emigranþi – de la
REDACTOR-ªEF
subtilã de erori.
BELETRISTICÃ hoþi ºi cerºetori pânã la proaspeþii milio- Confruntarea acestui summum de in- Petriºor Militaru
Aurora DUMITRESCU: ªamanul l 8 nari în valutã, de la necalificaþi la perfor- formaþii cu acelea din Confesiunile pen-
Adrian BODNARU: UnivVersuri l 8 meri în varii domenii – exodul pare o solu- tru istorie ale generalului Iulian Vlad, ºef SECRETAR DE REDACÞIE
þie magicã pentru toate insatisfacþiile ºi al Securitãþii din România comunistã, pro- Maria Dinu
aspiraþiile imaginabile. iecteazã o perspectivã holisticã asupra tre-
CRONICA LITERARÃ ªi totuºi… cutului nostru recent, condiþionând ine-
Ion BUZERA: Poezia noului deceniu Douã lecturi recente, Iulian N. Vlad – xorabil înþelegerea realitãþii profunde ºi REDACTORI
(Timorãri & postapocalipse) l 9 Confesiuni pentru istorie de Aurel I. Ro- intuirea liniilor de forþã ale viitorului. Cosmin Dragoste
gojan (Editura Proema, 2017, prefaþã Dinu Propunerea acestor lecturi vine din Marius Cristian Ene
C. Giurescu) ºi Ion Raþiu – Jurnal 1. În- convingere cã „a înþelege” este mai im- Daniela Micu
INTERVIU ceputurile unui exil îndelungat (1940- portant decât „a judeca”, oricum o condi-
Muzica Ceciliei Lauru-Paleolog, o Cristi Nedelcu
1945 ) ºi Jurnal 2. Printre spioni ºi trã- þie necesarã ºi obligatorie pentru o jude-
redescoperire în Franþa. Pe când ºi în dãtori de þarã (1955-1962) (Editura Co- catã sãnãtoasã, productivã.
Craiova? l 10 rint, 2017, prefaþã Nicolae Raþiu ºi prefaþã, Istoria este, ºi nu putem înainta în ea REDACTORI ASOCIAÞI
note ºi ediþie Stejãrel Olaru), însumând decât asumând-o, cu bune ºi cu rele, cu Denisa Crãciun
circa 2000 de pagini, îmi reveleazã ca Pã- izbânzi ºi cu eºecuri. Din ele, deopotrivã, Silviu Gongonea
ARTE cat originar al atomizãrii ºi disoluþiei lu- se naºte Viitorul!
Geo FABIAN: Cremona – oraºul le- Ioana Repciuc
mii româneºti de azi falsificarea conºtien-
gendarelor viori... l 12 tã sau inocentã a istoriei, de la lideri la Mihaela Velea
Cristian NEDELCU: Caragiale în omul obiºnuit, ºi, nu în ultimul rând, nea-
dulcele stil clasic l 12 sumarea ei. COLEGIUL DE REDACÞIE
Absenþa unor repere morale ºi intelec- Gabriel Coºoveanu
tuale în lumea româneascã de astãzi este Gheorghe Fabian
GAUDEAMUS 2018 sursa haosului care pare sã ne anuleze
Silviu GONGONEA: Poezia Eleano- dreptul la destin, transformându-ne în
Viorel Pîrligras
rei Mircea: un tango tendresse la grani- navigatori fãrã busolã, fãrã stele ºi fãrã
þa senzualului cu grotescul l 13 înþelepciunea lui Ulise de a se lega de ca- CONCEPTUL GRAFIC
Florina UNGUREANU: Poeme din targ pentru a înfrunta glasul Sirenelor Lucian Irimescu
colivia sufletului l 13 ce-l ademeneau între Scylla ºi Charybda!
Cosmin DRAGOSTE: Orice cãlãtorie Fenomenul este cu atât mai primejdios cu
începe cu un prim pas l 14 COORDONARE DTP
cât e contextualizat de o crizã a valorilor în
Marius ROIBU: O lansare fabuloa- toatã societatea umanã, generatã de dina- Mihaela Chiriþã
sã l 14 mica unei evoluþii accelerate, dar neclare
Petriºor MILITARU: Erosul, acest ºi incerte.
cascador liric l 15 O lecturã fãrã prejudecãþi a cãrþilor in- Revista „Mozaicul” este membrã
Mihai ENE: UNIVversuri. poetica ma- vocate este deosebit de instructivã ca sã A.R.I.E.L.
xima l 15 înþelegem prioritatea istoriei pentru înþe-
Sorin Liviu DAMEAN: Feþele lui Ceau- legerea prezentului ºi anticiparea viitoru- Partener al OEP (Observatoire
sescu l 16 lui. Jurnalul lui Ion Raþiu aduce, pe lângã
Memoriul profesorilor de istorie din Européen du Plurilingvisme)
judeþul Dolj faþã de proiectele planurilor
cadru - pentru învãþãmântul liceal l 16 Tiparul: Aius PrintEd
Tiraj: 500 ex.
ANTHROPOS ADRESA REVISTEI:
Ioana REPCIUC: Mic tratat de antro- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
pologie publicã l 17
Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
E-mail: mozaicul98@yahoo.com
SERPENTINE
Adi G. SECARÃ: Candida mistifica- ISSN 1454-2293
re” a unui „viol încuviinþat” de literatu-
rã l 18

UNIVERSALIA
Chimamanda Ngozi ADICHIE: Ame- 9 771454 229002
ricana l 19
Responsabilitatea asupra
conþinutului textelor revine autorilor.
Manuscrisele nepublicate
AVANGARDE nu se înapoiazã.
Petriºor MILITARU: René Magritte,
Marcel Broodthaers & arta contempo-
ranã l 20 www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018


n MARIA DINU

m iºcarea ideilor
mireasa tânãrã sau
lecþia despre trup
Alessandro Baricco, Mireasa mã liniºtitã, plãcerea eroticã tre-
tânãrã, Editura Humanitas Fic- buie privitã aici ca o altfel de
tion, Bucureºti, 2016, traducere moarte, care o anuleazã pe cea
din italianã de Gabriela Lungu biologicã, pentru cã echivaleazã
tocmai cu o renaºtere, cu o vic-

D
acã Mãtase ºi Nove- torie a frumuseþii fizice ºi, deci, a
cento sunt, fãrã îndo- întregului trup, în ciuda infirmi-
ialã, capodoperele lui tãþilor sale: „orice ar fi ucis în ea
Alessandro Baricco, în acelaºi Fiica, trupul îi pãrea fãcut pentru
„clasament” meritã inclus ºi ro- crima aceea, atât de bine se înca-
manul tradus la noi în 2016, Mi- dra în spaþiu, exact ca o unduire,
reasa tânãrã. Romanul se dis- în care dispãreau pânã ºi difor-
tanþeazã ca stil de cele douã cãrþi mitãþile ei de o ºchioapã, dispã-
menþionate, aparent simple ca reau în neant”. Privind-o transfi-
tehnicã narativã ºi de dimensiuni
reduse, dar cu personaje ºi sem-
nificaþii concentrate precum
guratã de propria plãcere, Mirea-
sã tânãrã pricepe cã plãcerea fizi-
cã este o purificare, când „te des-
Alessandro
esenþa într-o fiolã. Romanul Mi- prinzi de orice lucru”, prin care
reasa tânãrã se remarcã, în
schimb, prin perspectiva polifo-
nicã, fiindcã vocile personajelor
explicã totul.” Romanul debutea-
zã, deloc întâmplãtor cu „dansul”
lui Modesto, într-o ipostazã cva-
Fiica coboara în adâncurile fiin-
þei, pentru a-ºi recupera liberta-
tea interioarã, controlatã în pre-
Baricco 60
se suprapun, se completeazã sau sidemiurgicã, care alungã tene- zenþa altora sau aflatã, cum ar zice
se situeazã una în prelungirea al-
teia, discursul înregistrând simul-
brele nopþii ºi insuflã viaþã peste
membrii familiei, în zorii dimineþii,
Denis de Rougemont, sub „Le-
gea zilei”. Momentul determinã
Dosar coordonat
tan ceea ce fiecare ºtie sau as-
cunde despre celãlalt ºi despre
când lasã lumina sã pãtrundã prin
cele ºapte ferestre ale coridoru-
o dublã conºtientizare: pentru
naratorul prins în propria poves-
de Maria Dinu
sine. Polifonia aceasta nu-l exclu- lui întunecat ºi ghiceºte, în func- tire într-un joc al afirmãrii temeri-
de pe naratorul propriu-zis, o pre- þie de consistenþa luminii, cum va lor personale, el este pretextul ea”, Mama, pe atunci o fetiºca- începe sã vadã ceea ce este, cã
zenþã intrigantã, independentã de fi vremea în ziua respectivã. Re- recunoaºterii sentimentului inu- nã, îl seduce pe Tatãl Tatãlui, cu „trupurile sunt cele care dictea-
cea a personajelor, ce se autodez- levant nu doar ca strategie de tilitãþii, avut mereu la o orã fixã, toate cã acesta, dupã moartea zã viaþa, tot restul e o consecin-
vãluie pe parcurs. Reflecþiile aces- inserþie în spaþiul fictiv, momen- înainte de ivirea zorilor, dar ºi a soþiei sale, la naºterea fiului lor, þã. […] originea noastrã, a tutu-
tuia transformã cartea într-un ro- tul marcheazã simbolic un nou scrisului ca luptã cu demonii in- îºi jurase sã nu mai aibã altã rela- ror, era înscrisã în trupuri, cu li-
man al scrierii unui roman, dar îi început, triumful vieþii asupra teriori ºi formã de împletire a vie- þie. Vestea cã e însãrcinatã îl tere de foc – fie ea imperfecþiu-
conferã ºi un substrat identitar, morþii, al luminii asupra întuneri- þii cu moartea. În schimb, pentru ºocheazã pe Tãtãl Tatãlui, încât nea unei inimi, scandalul unei
cãci naratorul, care îºi asumã vi- cului ºi o genezã trãitã de Tatãl, Mireasa tânãrã, provocarea plã- moare „într-o noapte, între picioa- frumuseþi imprudente sau bruta-
ziunea auctorialã, este angrenat, Mama, Unchiul ºi Fiica. Odatã cerii erotice este o lecþie de recu- rele fetiºcanei, într-un zvâcnet al la necesitate a dorinþei.”
prin scris, la autoscopie ºi la con- ruptã vraja blestemului nocturn, perare a propriei feminitãþi – ges- pântecului, în penumbra unei ca- Consecinþele acestei „vederi”
ºtientizarea unor idei obsedante, ei se desprind din imperiul mate- tul Fiicei e repetat apoi de ea în- mere pe care de atunci n-a mai se observã poate cel mai bine în
definitorii pentru însãºi construc- riei anonime, ca sã îºi sãrbãto- sãºi –, feminitate reprimatã în folosit-o nimeni.” Pentru „a repu- relaþia Miresei cu Unchiul, per-
þia personajelor ºi a firului nara- reascã trezirea la viaþã printr-un urma sfaturilor primite de la bu- ne lumea în ordine”, Tatãl, pe sonaj care suferã de un sindrom
tiv al cãrþii. Apoi personajele – mic dejun „complex ºi intermina- nica ei, pe patul de moarte, ºi for- atunci foarte tânãr, decide sã se misterios, cãzând frecvent într-o
Tatãl, Mama, Unchiul, Fiica, Fiul, bil”, cum avea sã observe Mirea- mã de autoprotecþie, ca s-o fe- cãsãtoreascã cu cea devenitã ul- stare bruscã de somn ºi apoi sã-
Mireasa tânãrã –, cu excepþa va- sa tânãrã, sositã de curând în casa reascã de posibilele abuzuri se- terior Mama, în realitate Tatãl ºi ºi revinã, sã dea rãspunsuri sau
letului, Modesto, trimit la o lume familiei pentru a se cãsãtori cu xuale. Efectele se vãd în diminea- Fiul fiind fraþi. Astfel, Mama sim- sã continue discuþiile începute,
arhetipalã, deºi par sã se situeze Fiul. Departe de a fi o formã de þa urmãtoare, când Mireasa, si- bolizeazã feminitatea primordia- înregistrând totul în acest inter-
în afara ei prin misterul ce pla- snobism, dejunul opulent ºi so- gurã pe sine ºi îndrãzneaþã, se lã, cea care dã ºi ia viaþã, ambele val. O absenþã prezentã, Unchiul
neazã asupra lor, obiceiurile stra- fisticat este un ritual de mulþumi- integreazã lejer în cadrul ritualu- momente investite sexual. În plus, reprezintã întoarcerea în trup, din
nii ºi un mod deconcertant de re, practicat în fiecare dimineaþã lui dejunului. Atitudinea ei nu-i teama de moarte este dusã de ea neputinþa de a pune în legãturã
raportare la viaþã, ieºit din tipare- – momentul cel mai important al scapã lui Modesto care, ca un la un alt nivel, fiindcã remediul la interiorul cu exteriorul, în urma
le normalitãþii. Nu în ultimul rând, zile. În rest, Tatãl, Mama, Unchiul adevãrat atotcunoscãtor, o aver- care ea recurge este lectura, în unei decepþii amoroase. El e tru-
personajele ºi naratorul ascund ºi Fiica „ignorau succesiunea zi- tizeazã admirabil prin tusea sa condiþiile în care, în familie, cãrþi- pul lãsat pradã lui însuºi, readus
un trecut care justificã bizareriile lelor, pentru cã tindeau sã trãias- specificã: „Astãzi strãluciþi, dom- le erau interzise, tocmai pentru cã de Mireasa tânãrã la starea pre-
comportamentale ale fiecãruia, cã una singurã, perfectã, repeta- niºoarã. Aveþi grijã.” te priveazã de contactul cu viaþa zentului prin relaþia lor eroticã.
poveºtile vieþii acestora desfã- tã la infinit”, timpul fiind „pentru Lecþia de trezire a conºtiinþei realã. Ca ºi Unchiul, cãzut frec- Ruperea blestemului nocturn are
cându-se ºi împletindu-se într-o ei un fenomen cu contururi labile propriului e continuatã apoi de vent în meditaþii profunde, Mama loc odatã cu moartea Tatãlui, la
reþea al cãrei centru e generat de care rãsuna în viaþa lor ca o limbã Mamã, amanta ºi seducãtoarea are în construcþia sa anumite bordel, unde Mireasa tânãrã îºi
absenþa îndelungatã a Fiului, ab- strãinã.” desãvârºitã, despre care circulau note suprarealiste, în discuþiile aºtepta logodnicul. Este o moar-
sent pe tot parcursul romanului. Dar noaptea ºi frica devin co- o serie de legende privind bãrba- sale asociind diverse obiecte sau te controlatã, conºtientã, am pu-
Iar totul se desfãºoarã lent, foar- ordonate interioare dictate de þii pe care îi înnebunise. Dacã fapte, fãrã nici o legãturã între ele. tea spune, prin prelungirea ei
te lent, cãci asemenea existenþei trup, cealaltã dimensiune simbo- bunica, personaj aparent nesem- Într-o noapte petrecutã îm- pânã la ivirea zorilor ºi repetarea
lor, ºi timpul din romanul lui Ba- licã, ce înscrie romanul într-o pa- nificativ, reprezintã trupul abuzat, preunã, Mama nu doar cã îi re- scenariului în care murise Tatãl
ricco se supune altor reguli. radigmã a corporalitãþii. De fapt, care o iniþiazã în uitarea de sine comandã Miresei tinere Alba- Tatãlui. Suferind de o imperfec-
Acþiunea este plasatã la înce- cartea lui Baricco este un roman (o „antilecþie”, uitarea fiind ne- trosul lui Baudelaire, dar îi þine þiune a inimii, mereu prudent ºi
putul anilor 1900, însã reperele al corpului ºi al sexualitãþii, reve- cesarã stadiului urmãtor), iar Fii- o adevãratã prelegere eroticã raþional, dar lipsindu-i partea
temporale sunt mai puþin impor- late treptat Miresei de celelalte ca trupul diform, care prin plãce- despre dorinþã, atingeri, trupuri, afectivã, Tatãl încheie în braþele
tante, fiindcã timpul este subor- personaje, care o iniþiazã în se- re îºi omoarã frica ºi deficienþele, mirosuri ºi gusturi – denumite Miresei, ciclul karmic, printr-o
donat nopþii, element simbolic cretele propriului trup. Primul din- Mama întruchipeazã atât princi- de ea „sarea pãmântului” –, citi- simbolicã absorbire a principiu-
central al romanului Mireasa tâ- tre personaje este Fiica, de o vâr- piul feminitãþii afroditice, cât ºi rea chipului unui bãrbat, în cli- lui virilitãþii de cãtre cel feminin
nãrã. Noaptea înseamnã moarte, stã apropiatã cu Mireasa tânãrã pe cel demetrico-matern. Din pele de plãcere, în care e „toatã al materiei. Numai cã este o ab-
de aceea personajele au un com- ºi deosebit de frumoasã, cu toa- punct de vedere arhetipal, ea este viaþa, de la copil la bãtrânul mu- sorbþie luminoasã, marcatã de lu-
portament sacrosanct, ritualizat te cã are anumite diformitãþi fizi- deopotrivã Feciora ºi Mama, dar ribund”. De aceea, dimineaþa mina zorilor ºi de ultimele sale cu-
faþã de acest moment nefast. Res- ce, fiindcã la vârsta de opt ani, ºi Prostituata, adicã o expertã în urmãtoare e pentru Mireasa tâ- vinte – „Spune-i fiului meu cã
pectul lor coexistã cu teama ere- fusese victima unui accident din- tainele trupului. Conotaþiile aces- nãrã un moment al deplinãtãþii, noaptea s-a sfârºit.” –, care fac
ditarã, transmisã în familie de la o tre maºina în care se afla ºi o trã- tea sunt dezvãluite de trecutul ei al trãirii corpului ca prezenþã ºi din romanul lui Alessandro Baric-
generaþie la alta ºi trãitã de per- surã scãpatã de sub control. Într- straniu, când se îndrãgosteºte de întreg, ca materie primordialã ºi, co o carte tulburãtoare a trupului,
sonaje odatã cu lãsarea nopþii, o noapte, când cele douã dorm Tatãl Tatãlui, proprietarul unui mai ales, sexualã: „foarte încet esenþã a vieþii, incluzând aici mis-
cãci, atunci, ochii lor s-ar putea împreunã, Fiica îi dezvãluie solu- bordel în care ea sosise, cu do- am ieºit din aºternuturi, pentru terul sexualitãþii, al morþii ºi al scri-
închide pentru totdeauna: „De o þia prin care îºi exorcizeazã spai- uãzeci ºi doi de ani în urmã. „Li- cã pentru prima oarã mi se pãrea sului ca prelungire ºi conºtienti-
sutã treisprezece ani, trebuie ma de mortea nocturnã: provo- berã, cu o asemenea nemãrginitã cã mã miºc cu un trup dotat cu zare a temerilor auctoriale.
spus, în familia noastrã, toþi au carea plãcerii trupeºti. Nu doar naturaleþe, încât inocenþa ºi sãl- coapse, picioare, degete, miro-
murit în timpul somnului. Asta modul prin care ea reuºea sã ador- bãticia erau greu de deosebit în suri, buze ºi piele.” Dar mai ales,

, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 3


n GABRIELA LUNGU
LAUDATIO
m iºcarea ideilor

în onoarea Domnului Alessandro Baricco,


cu ocazia decernãrii înaltei distincþii universitare de
DOCTOR HONORIS CAUSA
al Academiei de Muzicã ºi al Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca
Stimate domnule Preºedinte al þea ºi limpezimea inconfundabilã
Academiei de muzicã, stimate a frazei lui Alessandro Baricco.
domnule Preºedinte al Universi- Urmeazã, în 1994, un alt ciclu
tãþii „Babeº-Bolyai”, distinºi de emisiuni cu titlul Pickwick –
membri ai celor douã Senate, o fascinantã cãlãtorie în lumea
doamnelor ºi domnilor, cãrþilor, unde Baricco a avut de-
seori tovarãºi de drum scriitori im-

M
ãrturisesc cã, atunci portanþi ºi a desluºit împreunã cu
când mi s-a propus aceºtia tainele nesfârºite ale scri-
sã fac aceastã Lau- sului ºi cititului. Pickwick a fost
datio pentru Alessandro Baricco, un asemenea succes încât în urma
am stat o clipã pe gânduri, apoi episodului în care Baricco a vor-
mi-am spus: de ce nu, doar îi cu- bit despre De veghe în lanul de
nosc foarte bine mare parte din secarã, cartea lui Salinger a ur-
operã, de aproape cinci ani cãrþi- cat în topul celor mai bine vân-
le sale îmi „bântuie” viaþa: îl ci- dute cãrþi din Italia. În sfârºit, în
tesc, recitesc ºi traduc. Când m- 1998, un ciclu de cinci emisiuni,
am gândit însã mai bine, mi-am intitulat Totem, dedicate miturilor
dat seama cã greºeam ºi cã mai ºi eroilor literaturii, muzicii ºi cine-
aveam multe de aflat înainte de matografului, în care Baricco urcã,
a-l putea prezenta cum se cuvi- metaforic vorbind, la catedrã pen-
ne, pentru cã Baricco nu e un tru a þine prelegeri despre Cyra-
scriitor, Baricco e o lume (muzi- no de Bergerac, Saroyan, Italo
calã, filosoficã, literarã, ºugubea- Calvino, Gadda, Rilke, Conrad,
þã, ironicã, vulcanicã, îndrãgos- Céline, Homer, lecþii însoþite de
titã, posomorâtã, tandrã) ºi ca muzica lui Mascagni, Mozart sau
atare e greu de cunoscut, Baric- a saxofonistului norvegian Jan
co e de fiecare datã altceva, Ba- Gabarek ºi a altor compozitori ºi
ricco e asemeni Mãrii Negre, care interpreþi contemporani.
e când verde, când albastrã, când A scris scenariul ºi a regizat, în
maro, când gri, care e deci fru- 2008, filmul Lezione ventuno (Lec-
moasã, pentru cã e schimbãtoa- þia douãzeci ºi unu) – povestea
re. Baricco este un adolescent lui Mondrian Kilroy – personaj
înþelept ºi un bãtrân (îºi spune el ieºit din paginile unuia dintre cele
însuºi bãtrân, în volumul Barba- mai ciudate romane ale sale – City,
rii. Eseu despre mutaþie), un bã- un profesor care þine toatã viaþa
trân, deci, ghiduº. Voi încerca în una ºi aceeaºi lecþie despre Sim-
cele ce urmeazã sã punctez câte- fonia a IX-a de Beethoven.
va din etapele profesionale ale Baricco are de ani de zile ru-
unuia dintre cei mai importanþi brici permanente în mari cotidie-
scriitori ai literaturii italiene, ale ne italiene, Stampa sau Repub-
unui mare om de culturã, pe care, blica de exemplu, strânse apoi în
dacã aº ºti cã-i place ºi matemati- câteva volume de publicisticã
ca, aº îndrãzni sã-l numesc un sub titlul Barnum, (titlu inspirat
modern Pico della Mirandola. de figura lui Taylor Barnum, cu-
Alessandro Baricco a studiat noscut mai ales graþie capacitãþii
filozofia luându-ºi licenþa cu o sale de a atrage publicul la circ
tezã de esteticã al cãrei coordo- printr-o intensã publicitate, ne
nator a fost ilustrul profesor spune autorul). Scrierile din aces-
Gianni Vattimo, el însuºi un Doc- te volume nu fac altceva decât
tor Honoris Causa al Universitã- sã punã în evidenþã trãsãturile
þii „Babeº-Bolyai”. În paralel a lumii contemporane, vãzutã ca un
studiat la Conservator pianul. imens show desfãºurat în faþa
Este scriitor, eseist, critic literar, ochilor noºtri într-o serie neîntre-
critic muzical, autor de programe ruptã de spectacole, unele în ade-
culturale la televiziune, regizor de vãratul sens al cuvântului, altele
teatru ºi de film, scenarist, a ju- devenite ca atare fãrã voia lor.
cat chiar ºi într-un film: Il cielo e A înfiinþat, la Torino, acum mai
sempre piu blu – unde nu ºtiu bine de 20 de ani, împreunã cu
dacã a interpretat un rol sau a ventiv ºi neliniºtit. Neliniºtea fru- maestru: L’amore onde ardo – normal, dar pe atunci însemna alte trei persoane, o ªcoalã de
fost doar el însuºi –, ºi s-ar putea moasã a marilor creatori. Dragostea care mã arde a deve- nebunia unui megaloman. Zeci scriere creativã, ªcoala Holden,
sã mai fie ceva ce eu nu am reuºit A publicat pânã acum 11 ro- nit L’amore e un dardo, Dragos- de ani la rândul muzica a fost în nume inspirat de personajul prin-
încã sã aflu. În câteva cuvinte: mane, 3 volume de povestiri, 4 tea e o sãgeatã). Aº vrea sã vã primul rând desfãtare, petrecere cipal din romanul De veghe în
Baricco e un formidabil creator scenarii, dintre care unul Nove- citesc ce spunea despre Beetho- plãcutã a timpului, cel mult o per- lanul de secarã, de Salinger, tra-
de culturã. Un spirit curios, in- cento a devenit un film – Legen- ven într-una din emisiunile aces- formanþã emoþionantã, eventual dus în italianã cu titlul Il giovane
da pianistului pe ocean - regizat tui ciclu: o schiþã a naturii sau a unui dul- Holden – Tânãrul Holden, car-
de laureatul premiului Oscar Giu- „În Simfonia I existã acelaºi ceag reflex sentimental, dar omul tea care a schimbat cursul litera-
seppe Tornatore, 11 volume de material cu care construiau Mo- acela a intuit cã în atât de mulþi turii universale „influenþând ima-
eseuri, reintrerpretãri ale unor zart ºi Haydn, doar cã arhitectul ani în care a fost mereu perfecþi- ginarul colectiv ºi stilistic al se-
opere celebre, articole, studii. e nebun: se gândeºte sã facã cu onatã, muzica a devenit o maºi- colului al XX-lea”. Citez din pa-
Þine conferinþe ºi face lecturi acelaºi material niºte zgârie-nori nãrie extrem de puternicã, în sta- gina de prezentare a ºcolii: „Ideea
publice în minunate teatre italie- în loc de un foiºor pentru grãdi- re sã facã mult mai mult. Asta tre- era aceea de a crea o ºcoalã priva-
ne, întotdeauna pline. Cãrþile sale nã. Fiþi atenþi la ce vã spun, pen- buie sã înþelegem despre Beetho- tã, o ºcoalã în care un tânãr sensi-
au fost traduse în numeroase tru cã nu avem de a face cu o ven. El s-a gândit cã muzica pu- bil, dar fragil din punct de vedere
limbi (Mãtase, de exemplu, în 45!). cotiturã oarecare. Ci cu Cotitura. tea povesti despre inima experi- emoþional, un neadaptat ºi un vi-
A primit importante premii. Un întreg patrimoniu de tehnicã, enþei umane, despre durere, spe- sãtor, sã nu fie dat afarã. Obiecti-
Este autorul ºi prezentatorul de cunoaºtere, de gust, o întrea- ranþã, moarte, utopie. În momen- vul ªcolii Holden e acela de a-i
mai multor cicluri de emisiuni cul- gã civilizaþie veche de mai bine tul în care s-a gândit, în exact acel învãþa pe tineri arta narãrii, iar cur-
turale la televiziunea italianã, în- de un secol e luatã în mânã de moment a inventat muzica clasi- surile sunt dintre cele mai variate:
cepând, în 1993, cu L’amore e un acest om care o priveºte ºi-ºi spu- cã. Beethoven nu e un compozi- de la scrierea unui roman, la scrie-
Alessandro
Alessandro dardo (titlu inspirat dintr-un vers ne: cu aceastã forþã putem sã tor de muzicã clasicã, este inven- rea jurnalisticã, de la cele despre
al ariei contelui de Luna, din opera povestim ceva despre om, putem tatorul muzicii clasice.” Mi-am cinema ºi despre benzi desenate,
Baricco 60
Baricco 60 Trubadurul: printr-un joc de cu-
vinte în care Baricco este mare
sã le povestim oamenilor ceva
despre ei înºiºi. Acum ni se pare
permis sã dau acest lung citat,
pentru a vã demonstra frumuse-
la fotografie, web ºi televiziune.
Obiectul fiecãrei lecþii are în fond

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018


de a face cu tot ce înseamnã «a ºti o hoardã pe care nimeni n-a reu-
sã spui o poveste». În ultimii ani ºit s-o vadã efectiv. Iar în jurul n DANIELA GHIÞÃ
ºcoala ºi-a diversificat profilul, celor scrise ori imaginate pluteº-

m iºcarea ideilor
transformându-se în ºcoalã de
Storytelling & Performing Arts.
Baricco o considerã cea mai bunã
realizare a sa. De-a lungul anilor
te privirea rãtãcitã a unor exegeþi
care, înfricoºaþi, povestesc de-
spre un tãrâm trecut prin sabie ºi
de niºte prãdãtori fãrã culturã ºi
lumina unui nou început
Alessandro Baricco, De trei
numeroºi scriitori italieni ºi nu fãrã istorie. Aceºtia sunt barba- ori în zori, Colecþia Raftul Deni-
numai au þinut lecþii aici (unul din- rii.” Încercând sã scoatã în evi- sei, Editura Humanitas Fiction,
tre ei, îl amintesc cu drag, a fost denþã schimbãrile petrecute în so- Bucureºti, 2015
Mario Vargas Llosa). Astãzi ªcoa- cietatea contemporanã, nu din
la Holden e cea mai cunoscutã punctul de vedere al unui bãtrân

L
icenþiat în filozofie, au-
ºcoalã privatã din Italia. nostalgic, cãruia generaþia sa i se tor de romane, eseuri,
A debutat în 1988, cu volumul pare infinit mai bunã decât cea piese de teatru ºi sce-
Il genio in fuga (Geniul în fugã) care îi urmeazã, doar pentru cã narii de film, Alessandro Baricco
alcãtuit din douã ample studii pe aceasta n-o înþelege, ci din s-a remarcat mai ales cu proza
despre Rossini (Morire dal ride- acela al unui om atent care com- scurtã Novecento, dupã care Giu-
re. Saggio sul carattere trascen- parã, dar mai ales mediteazã. Pen- seppe Tornatore a realizat filmul
dentale del teatro comico rossi- tru a ajunge la o nouã manierã de Legenda pianistului de pe ocean
niano – A muri de râs. Eseu de- a vedea lucrurile, la o nouã men- în 1998. Printre cele mai cunos-
spre caracterul transcedental al talitate, la un nou sens. Dincolo cute opere ale sale se numãrã:
operei comice rossiniene – ºi Il de faptul cã discutã despre fot- romanul Castele de furie, cu care
pipistrello e la porcellana. bal sau despre vin, ca ºi despre ºi-a fãcut debutul în literaturã în
Saggio sul teatro serio rossinia- cãrþi, aceasta este esenþa eseului 1991, apoi au urmat opere precum
no tra Tancredi e Semiramide – despre „barbari”. Oceano mare (1993), Mãtase
Liliacul ºi porþelanul. Eseu de- Debutul în prozã are loc cu (1996), City (1999), Senza sangue
spre opera seria rossinianã de romanul Castelli di rabbia (Cas- (2002), Questa storia (2005),
la Tancredi la Semiramida), în tele de furie) din 1991, care a brãz- Emaus (2009) sau Mr Gwyn
care opera celebrului compozitor dat ca un fulger cerul literaturii (2011). În 2012 publicã romanul
italian este analizatã mai degrabã italiene de la sfârºitul secolului De trei ori în zori, o aparentã
prin prisma „cunoaºterii filozofi- trecut. „Dupã acest roman, spu- continuare a cãrþii Mr Gwyn.
ce” decât cu mijloacele cercetãrii ne Mauro del Bianco, nimic nu Romanul nu este însã continua-
muzicologice. E începutul unei va mai putea fi ca înainte în lite- rea lui Mr Gwyn, dupã cum pre-
cariere strãlucite în care muzica ratura italianã.” ªi adaugã „Ba- cizeazã chiar Baricco legãtura din- doua, se implicã în povestea de Doi. Totuºi, începutul ºi sfârºi-
ºi filozofia se vor împleti armo- ricco se situeazã pe frecvenþe li- tre ele: „(…) poate cã nu e inutil iubire a doi tineri ºi încearcã sã o tul rãmân încã ambigue, deoare-
nios cu literatura de orice gen. terare destul de înalte pentru sã spun cã o poate citi oricine, scoatã pe fatã din relaþia toxicã ce nu se cunosc cauzele incen-
Câþiva ani mai târziu publicã media italianã comunicând ideea chiar ºi cei care n-au deschis nici- pe care o are cu Mike. Deoarece diului. Din punct de vedere sim-
un alt volum dedicat muzicii cã literatura ar trebui sã fie ceva odatã Mr Gwyn, fiindcã e o po- portarul petrecuse treisprezece bolic, scena are în centru lumina
L’anima di Hegel e le mucche di impetuos ºi pasionant, o vrajã, o veste de sine stãtãtoare ºi rotun- ani în spatele gratiilor, când s-a unui foc devorator, cãci pãrinþii
Wisconsin (Sufletul lui Hegel ºi materie de vis cum ºtiau s-o mo- dã.” Alcãtuit din trei capitole întors în cercul familiei, deja era tânãrului Malcom, în timp ce fo-
vacile din Wisconsin) – titlu cu- deleze Flaubert, Salinger, Gadda, (Unu, Doi, Trei), romanul are în privit diferit, cu toþii îndepãrtân- cul se extindea, stãteau ºi „Urlau
rios care-ºi gãseºte într-un fel ex- Dickens, Conrad, Celine, doar ca centru trei povestiri ambigue, la du-se uºor, uºor de el. Din cauzã unul la altul. Urlau cât îi þinea
plicaþia prin asocierea a douã ci- sã citãm câþiva dintre autorii sãi prima vedere independente, a cã nu s-a putut ocupa de copiii gura.”, fãrã sã acþiuneze în vreun
tate de la începutul cãrþii: unul preferaþi, ºi totodatã ceva nou, cãror acþiunea se petrece la ceas sãi aºa cum ar fi trebuit, se sim- fel pentru a se salva. Lumina ºi
din Hegel, care considera cã „prin ceva ce nu s-a mai fãcut înainte.” de noapte, adevãratele semnifi- þea dator sã o protejeze pe aceas- focul sunt aici pedeapsa pentru
muzicã sufletul se ridicã deasu- Baricco a rãmas fidel acestei caþii ieºind la luminã odatã cu ivi- tã tânãrã de ºaisprezece ani de sãvârºirea unor acþiuni necurate
pra lui însuºi” ºi celãlalt, recupe- intenþii întreaga viaþã. Operele sale rea zorilor. Acestea sunt amplifi- violenþa ºi vulgaritatea prietenu- ºi o formã de purificare, având în
rând concluzia unui studiu al într-o succesiune uneori ameþitoa- cate de prezenþa cifrei 3, a numã- lui ei. ªi, aºa cum se poate antici- vedere certurile regulate dintre
universitãþii din Madison, care re, în care proza convieþuieºte în pa, portarul reuºeºte sã încheie cei doi sau obsesia tatãlui de a
dezvãluie faptul cã, atunci când deplinã armonie cu eseistica ºi procesul odatã cu apariþia prime- þine mereu pistolul lângã el, pe
ascultã muzicã clasicã, vacile dau publicistica dovedesc „o ºtiinþã lor raze de luminã. masã. Este sugeratã doar o pãre-
cu 7,5% mai mult lapte. O asocie- literarã ieºitã din comun, o cu- Evenimentele trãite de copilul re, o presupunere a copilului:
re între sacru ºi profan, un eseu noaºtere a meseriei probabil fãrã din cea de-a treia parte a roma- „I-a dat cineva foc. Prietenii lui
despre muzica cultã ºi moderni- egal printre contemporanii sãi, nului este o dovadã cã oamenii tata? (…) I-au dat ei foc.”
tate în care autorul îºi propune mânuitã cu o ironie ascuþitã pot fi supuºi anumitor întâmplãri Cu începutul de tip ex abrup-
printre altele sã rãspundã la în- (uneori chiar cu autoironie)”. marcante în orice moment al vie- to ºi finalul deschis, cele trei po-
trebarea dacã are vreun un sens Rãmân pentru totdeauna în þii lor, indiferent de vârstã. Copi- vestiri lasã loc interpretãrilor ºi
sã se scrie în continuare muzicã memoria sufletului cititorului Mr lul doreºte sã vorbeascã despre nelãmuririrlor. Ideea de schimba-
în zilele noastre sau aceastã în- Gwyn, protagonistul romanului moartea pãrinþilor cu poliþista re este frecventã în romanul lui
deletnicire e doar un exerciþiu gra- cu acelaºi nume, scriitorul care, care îl are în grijã, deºi aceasta îi Alessandro Baricco („Renunþã ºi
tuit pentru câþiva aleºi, aflaþi în luând într-o bunã zi hotãrârea de spune mereu cã nu e nevoie sã ia totul de la capãt.” sau „La un
afara lumii. a nu mai scrie, inventeazã o nouã deschidã subiectul. Bãiatul dã moment dat mi-am schimbat via-
Dar pasiunea pentru muzicã e artã care îmbinã cu mãiestrie pic- semne cã ar poseda anumite cali- þa.”) ºi trimite la concepþia unui
prezentã ºi în multe din operele tura cu naraþiunea, Andre ºi prie- tãþi detectiviste ce reies din pre- dimensiuni temporale ciclice.
sale narative. De exemplu prota- tenii ei din Emaus care-ºi trãiesc supunerile pe care le face, din Astfel, personajele o pot lua de
gonistul monologului Novecen- adolescenþa fragilã sfâºiaþi între forþa interioarã de care dã dova- la capãt oricând doresc, deoare-
to este un pianist. ªi în multe alte regulile rigide impuse de o edu- dã în ciuda întâmplãrii tragice, dar ce circularitatea, noul început
romane ale sale magia cuvintelor caþie religioasã ºi descoperirea ºi de atracþia pe care o simte faþã semnificã ºi regenerarea interioa-
se transformã în muzicã. Seta primelor trãiri amoroase, Hervé rului 13, a cuvântului-cheie „ne- de echipamentele poliþiste. Sau rã, refacerea resurselor proprii
(Mãtase), cel mai cunoscut roman Joncourt, un om obiºnuit, cãru- potrivit” ºi, bineînþeles, de sim- este doar dorinþa de a face drep- pentru a putea porni pe un alt
al sãu ar putea foarte bine sã fie ia-i este dat sã trãiascã cea mai bolistica luminii în relaþie cu tate pãrinþilor sãi. Iniþierea în dru- drum. Condiþia este, înainte de
o baladã de Chopin. Questa sto- misterioasã poveste de dragoste transformãrile interioare trãite de mul spre maturitate, trecerea din toate, sã-ºi regãseascã lumina
ria (tradus în româneºte O po- posibilã, protagonistul fascina- personaje, ea reprezentând înce- lumea inocenþei în cea realã, durã interioarã, adicã forþa de a iniþia
veste) un concert, de ce nu, pen- tului roman Mãtase, personajele putul ºi cunoaºterea, momentul se realizeazã prin aceste probe pe acest început. Romanul este, aºa-
tru pian ºi orchestrã. stranii din Mireasa tânãrã ºi lu- în care cele trei personaje centra- care tânãrul de treisprezece ani dar, remarcabil prin situaþiile ºi
Demn de a fi amintit este ºi mea lor întrupatã parcã într-un le, dupã o noapte agitatã, pãrã- reuºeºte sã le treacã. ideile promovate ºi prin trimiteri-
volumul Barbarii. Eseu despre Macondo italian, rãmâne atmo- sesc întunericul îndreptându-se Cele trei pãrþi ale romanului le filosofice ºi religioase, care
mutaþie, publicat mai întâi sub sfera cãrþilor lui Baricco, rãmân spre luminã, asemenea încheierii par a fi independente, dacã, de odatã armonizate, nasc o nouã
formã de episoade în cotidianul poveºtile lui fabuloase. unui ritual de iniþiere. exemplu, copilul din a treia prozã perspectivã asupra vieþii.
Repubblica. Ideea de la care por- Preþiozitatea de bunã calitate Malcom Webster, figura mas- nu s-ar regãsi în ipostaza bãrba-
neºte Alessandro Baricco este a operelor sale, muzicalitatea sti- culinã principalã din prima poves- tului arestat din camera de hotel
aceea a unei mutaþii în curs în lului, magia degajatã de fiecare tire, a reuºit sã treacã peste moar- din prima povestire, datoritã ace-
societatea contemporanã. Pentru operã au fãcut ca Baricco sã fie tea bruscã a pãrinþilor sãi prin loraºi flashback-uri cu imaginea
a vã face o idee despre ce este azi un scriitor extrem de iubit. ajutorul primit din partea unui tatãlui, care stãtea la masã mereu
aceastã carte atât de specialã, Cãrþile sale – din care o bunã par- bãrbat care l-a învãþat sã fie or- cu sticla de vin ºi cu pistolul lân-
permiteþi-mi sã citez chiar spuse- te au fost traduse ºi în limba ro- donat. Probabil tocmai lipsa or- gã el, ºi a incendiului care a trans-
le autorului: „Dacã ar fi sã rezum mânã – s-au vândut în toatã lu- dinii fusese factorul ce dusese la format casa pãrinteascã în cenu-
aº spune aºa: toatã lumea stã sã mea în milioane de exemplare. incendiul în care pieriserã pãrin- ºã. Totodatã, personajul mascu-
audã în vãzduh, o apocalipsã imi- Faptul cã Universitatea „Babeº- þii lui. Dar, odatã cu ivirea zorilor, lin din prima prozã pare a fi pre-
nentã; ºi pretutindeni se aude Bolyai” ºi Academia de muzicã repetã întruna cã este momentul zent ºi în a doua, în ipostaza porta-
acest zvon: vin barbarii. Vãd din Cluj îi acordã astãzi lui Ales- „nepotrivit” ºi vrea sã îºi punã rului hotelului, cu care pleacã tâ-
minþi rafinate scrutând sosirea sandro Baricco titlul de Doctor capãt zilelor. Femeia cãreia îi po- nãra, iar acesta îi povesteºte de-
invaziei cu ochii aþintiþi în orizon- Honoris Causa nu înseamnã alt- vesteºte viaþa sa îl reþine, provo- spre cauzele care l-au împins sã
tul televizorului. Profesori capa-
bili, de catedrele lor, mãsoarã în
ceva decât o recunoaºtere depli-
nã a unicitãþii sale în cultura uni-
când întârzierea sinuciderii prin
prelungirea discuþiei, abordând
comitã o crimã, ceea ce a dus la Alessandro
Alessandro
arestarea sa. De fapt, conform
tãcerile elevilor ruinele lãsate de versalã. diverse subiecte.
Portarul hotelului din partea a
unui fir cronologic, ordinea celor
trei povestiri e alta – Trei, Unu,
Baricco 60
Baricco 60
, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 5
Alessandro Baricco:
m iºcarea ideilor

„vorbesc despre orice, dar nu despre cartea mea”


A
lessandro Baricco nu târziu, recunosc: în rândul scrii- ºcoli de literaturã. Ar pãrea cã
dezvãluie nimic cu pri- torilor italieni, Alessandro Baric- doar statutul de scriitor nu era
vire la romanele sale, co nu are egal în ceea ce priveºte suficient.
cãci: „Fiecare istorie trebuie sã îºi puterea de a vrãji cu ajutorul cu- A.B.: Iniþial, sã mã ocup de mai
urmeze propriul drum ºi fiecare vintelor. multe lucruri simultan reprezenta
cititor are dreptul de a o desco- Armele sale sunt vocea gra- doar un stil de viaþã ºi o modali-
peri singur”. Într-adevãr, despre vã, un mod de a folosi pauzele tate de a câºtiga bani. Nu aveam
noul sãu roman, Mr. Gwyn, nu care ar stârni invidia unui actor copii ºi, prin urmare, aveam mult
trãdeazã decât cã acþiunea se experimentat, cu gesturi mãsura- timp la dispoziþie. Eram ceea ce
desfãºoarã în Londra… te ce susþin discursul, dându-i o îmi propusesem sã fiu. Apoi am
Mãrturisesc cã, înaintea întâl- nuanþã mai incisivã. O capitulare avut posibilitatea sã aleg, dar sã
nirii cu Alessandro Baricco fuse- mai blândã decât neaºteptata sa mã strãduiesc sã fac atâtea lu-
sem avertizatã ºi venisem pregã- disponibilitate, chiar ºi eu m-am cruri diferite m-a fãcut curios.
titã sã descopãr un om antipatic. lãsat sedusã. Sunt un scriitor norocos, cãci
Câºtigãtor al premiului „La storia Însã nu renunþ la întrebarea pe scriu cu uºurinþã, însã sufãr de
in un romanzo” (Istoria într-un care o aveam în minte de la bun singurãtate ºi nu mã pot închide
roman), în cadrul Festivalului început. De ce, mã întreb, îi dis- într-o încãpere pentru a scrie o
Pordenonelegge (înaintea sa l-au plac atât de tare jurnaliºtii ºi in- carte dupã alta. Dupã doi ani de
primit Arturo Pérez-Reverte ºi terviurile? Cu un surâs pe chip, cufundare într-o poveste, doar
Abraham Yeoshua), autorul ro- acceptã provocarea. eu cu munca mea, am simþit ne-
manelor Oceano Mare, Seta „În realitate, lucrurile nu stau voia de mai mult. Odatã, laurea-
(Mãtase) ºi Emmausse dovedise aºa. Sunt cãsãtorit chiar cu o jur- tul Premiului Nobel, Vargas Llo-
a fi prea puþin disponibil când ve- nalistã, iar mulþi dintre prietenii sa, mi-a povestit cã el scrie în fie-
nea vorba despre interviuri. mei sunt jurnaliºti. Acum pânã ºi care zi în mod regulat: dimineaþa
Da, nu, poate, cine ºtie… Cu fiul meu spune cã vrea sã devinã la biroul sãu, dupã-amiaza în bi-
mulþi ani în urmã cãpãtase faima jurnalist. Însã este adevãrat cã nu bliotecã. L-am întrebat: „Nu vã
de scriitor singuratic. Iar apariþia îmi place sã vorbesc despre cãr- opriþi nici mãcar duminica?”. Iar
fiecãrei cãrþi noi, precum Mr. þile mele. Chiar dupã apariþia pri- el mi-a rãspuns: „Ba da, aveþi
Gwyn, de îndatã ce aceasta ajun- mului meu roman, Castelli di dreptate, duminica scriu doar ar-
gea în librãria Feltrinelli, era tot- rabbia (Castele de furie), am în- despre el, menþinând vii toate fi- zilelor noastre, iar protagonistul ticole pentru gazete”. Aºa cã, iatã,
deauna învãluitã în mister. Însã þeles cã fiecare vorbã în plus, rele narative”. este un scriitor, Jasper. Apoi apare putem spune cã sunt diferit.
bãnuiala cã aversiunea faþã de in- spre deosebire de cuvintele scri- un alt personaj care, treptat, îºi A.F.: Odatã cu trecerea tim-
terviuri ar fi o strategie bine cal- se, era futilã. Într-adevãr, dacã nu Anna Folli: Acesta este moti- apropriazã cartea. Am scris-o cu pului vi s-a schimbat ºi modul
culatã de publicitate mã afectase le pui stavilã – iar noi, scriitorii, vul pentru care, chiar dacã a drag, distrându-mã. Dupã Em- în care scrieþi?
mai mult decât voiam sã recunosc. avem tendinþa sã nu o facem – fost deja publicatã, nu doriþi sã maus, care a fost ca un pumn în A.B.: Aº spune cã nu. Conti-
Nu se ºtia cu certitudine dacã existã riscul sã devii prea vorbã- vorbiþi despre noua dumnea- stomac, aveam nevoie de simpli- nui sã alternez, în funcþie de sta-
prima zi a întrevederii va fi dedi- reþ ºi, prin urmare, sã strici totul. voastrã carte? tate, iar Mr. Gwyn este o ficþiune rea de spirit, cãrþi pe care încerc
catã întâlnirii cu jurnaliºtii. În Dintotdeauna am preferat sã fiu Alessandro Baricco: Da, aºa pe care o aveam în minte de mai sã le construiesc ca pe o maºinã-
schimb, cu o orã înainte de a ajun- rezervat în ceea ce priveºte mun- este. Nu am dezvãluit povestea mulþi ani. Nu a necesitat o muncã rie infailibilã, spre deosebire de
ge la teatru, unde sute de cititori ca mea, iar acest lucru s-a trans- nimãnui, cãci cred cã fiecare car- de documentare suplimentarã, altele, în cazul cãrora mã las pradã
nerãbdãtori aºteptau înmânarea format, cu timpul, într-un soi de te trebuie sã îºi urmeze propriul însã mi-a fãcut plãcere sã scriu plãcerii de a scrie, cum s-a întâm-
Premiului, Baricco îºi face apari- joacã, ce intrigã lectorii. Poveºti- drum ºi mã deranjeazã cã citito- câteva capitole în Londra pentru plat cu Mr. Gwyn. În ambele si-
þia ºi îmi rãspunde la întrebãri: în le sunt ca un fel de covor, pe care rul ajunge în situaþia în care a ci- a surprinde locaþii, mirosuri, lu- tuaþii, însã, este vorba despre o
blugi ºi cu o jachetã închisã la scriitorul trebuie sã brodeze un tit deja prea mult. Însã ceea ce mina, chipurile…. structurã pe care am prelucrat-o
culoare, se aºeazã ºi începe sã personaj. Trebuie sã deþii contro- pot spune este cã în Mr. Gwyn A.F.: Regizor, actor de tea- mult, cãci îmi place sã clãdesc o
povesteascã. Câteva minute mai lul total ºi nu e uºor sã vorbeºti acþiunea este plasatã în Londra tru, muzicolog, fondator al unei carte ca ºi cum ar fi vorba despre

„Novecento al meu, douãzeci de ani mai târziu”


Î n vreme ce în teatre (8 ºi 9
octombrie, PiccoloTeatro
din Milano) se întoarce
celebrul sãu monolog, scriitorul
tesc cum am stabilit cu editorul”),
o ºcoalã de literaturã, Holden,
care a trecut de la 60 la 400 de
cursanþi.
la naraþiune.
T.C.: Dar cine credeþi?
A.B.: Sandro Veronesi, primul
Andrea de Carlo, prima Susanna
A.B.: Se schimbã relaþia cu
profesia. La început, scrii pentru
a defeca pe capetele oamenilor.
Din aroganþã, furie, exhibiþio-
o pot atinge. „În ochii oamenilor
se reflectã ceea ce vor vedea, nu
ceea ce au vãzut deja” scrie în
Novecento. Fiecare cuvânt al
în vârstã de cincizeci ºi ºase de Ce reprezintã Novecento Tamaro, Daniele DelGiudice. nism, imprudenþã. unui scriitor se regãseºte în pri-
ani face un bilanþ. O scurtã trece- douãzeci de ani mai târziu? Un T.C.: De ce o generaþie întrea- T.C.: Furie faþã de cine? ma sa carte.
re în revistã a multelor sale suc- text ce nu are vârstã, un mic cla- gã? A.B.: La treizeci de ani aveam T.C.: Momentul central al ro-
cese, cu un sentiment pãtrunzã- sic. Pe vremuri, a fost un text ce a A.B.: Fiindcã a fost prima for- o frazã a lui Celine pe perete: manului Novecento este cel al
tor de dezamãgire. Douãzeci de revoluþionat, primul monolog în matã de televiziune ºi reviste. „Scriu pentru a face acest lucru duelului, ce semnificaþie are com-
ani de Novecento, piesa de tea- Italia. T.C.: Le spuneþi basme ºi fii- imposibil de fãcut pentru alþii”. petiþia pentru dumneavoastrã?
tru a lui Alessandro Baricco. Pe 8 lor dumneavoastrã? T.C.: ªi apoi? A.B.: Competiþia este o maºi-
ºi 9 octombrie la PiccoloTeatro Teresa Ciabatti: Cum a luat A.B.: Urãsc basmele. Le spun A.B.: Apoi scrii pentru a înþe- nãrie narativã puternicã. În fie-
din Milano se sãrbãtoresc douã- naºtere? poveºti inventate. Contribuim lege de unde provine talentul tãu. care poveste este prezent un duel.
zeci de ani de punere în scenã a Alessandro Baricco: Din ad- toþi trei când vine vorba de po- T.C.: ªi pe urmã? T.C.: ªi duelul pe care îl duce
acestui spectacol printr-o repre- miraþie pentru Gabriele Vacis ºi vestit. A.B.: Acum prevaleazã gestul scriitorul Baricco?
zentaþie, în regia lui Gabriele Eugenio Allegri. Aveam cu toþii T.C.: Dar dumneavoastã v-au în care regãsesc echilibrul. Adi- A.B.: Am un spirit sportiv. Îmi
Vacis ºi în interpretarea lui Euge- în jur de treizeci de ani ºi m-am fost povestite basme când eraþi cã: dacã la treizeci de ani aº fi pier- place sã câºtig, dar ºi sã pierd.
nio Allegri. Întocmai ca acum do- apucat sã scriu ceva pentru ei. copil? dut romanul pe care îl scriam, m- Vãd lucrurile ca pe un joc.
uãzeci de ani. În prezent, însã, Ne-am întâlnit la cinã la Vacis, iar A.B.: Nu. Eram savoiani. Însã aº fi sinucis. La patruzeci de ani, T.C.: „Oamenii sunt rãi cu cei
Alessandro Baricco are cincizeci eu le-am spus trei poveºti. Una am fost înconjurat de mari poves- aº fi ucis editorul. La cincizeci, ce pierd”, scrie în carte.
de ani, doi fii, nouã romane pu- dintre ele era Novecento. titori: tatãl meu, bunica mea, dar astãzi, aº spune: uitã-te la tine. ªi A.B.: Chiar ºi eu sunt.
blicate, unul ce urmeazã a fi pu- T.C.: ªi celelalte? ºi preoþi. aº scrie un altul. T.C.: Însã dumneavoastrã aþi
blicat în martie („Nu precizez care A.B.: Nu mi le mai amintim. T.C.: Ce fel de om sunteþi do- T.C.: ªi la optezeci de ani? înfiinþat o ºcoalã.
va fi titlul sãu, fiindcã nu îmi amin- Probabil cã au fost uºor de uitat. uãzeci de ani mai târziu? A.B.: N-am idee. A.B.: ªcoala nu se face din
T.C.: V-a fost greu sã îl scrieþi? A.B.: Ce fel de om sunt mã pri- T.C.: În Novecento scrie „te bunãtate.
A.B.: Era un lucru inedit în Ita- veºte doar pe mine. trezeºti ºi descoperi cã eºti bã- T.C.: Dar care este motivul?
lia. Nu pãrea a fi posibil sã deter- T.C.: Timid, mãcar acest lu- trân”, vi s-a întâmplat? A.B.: Am fost catolic, de stân-
mini un public sã vinã pentru a cru se poate spune? A.B.: Nu. Înainte de toate, fi- ga. Aº vrea sã las în urmã o lume
asculta un om care vorbeºte. Am A.B.: Aº fi putut avea o viaþã indcã nu sunt bãtrân. La un mo- mai bunã. Este ideea de a da îna-
debutat la Asti. Decorul era unul mai amuzantã, e adevãrat. Însã, ment dat, nu mai eºti aºa de tâ- poi. Sub acest lucru se aflã o plã-
foarte sãrac. Produs de Teatrul în primul rând, aº fi realizat mai nãr, însã este o descoperire len- cere narcisistã.
Settimo din Torino, de la care ca- puþine lucruri. La 35 de ani, când tã. Cel puþin, pentru mine. T.C.: În decurs de un an, ºcoa-
siera fugise cu factura. eram în televiziune, ieºeam de la T.C.: Existã o continuitate în- la s-a mãrit: de la douã sute la
T.C.: Ce importanþã are pen- SaxaRubra, evitam vreo admira- tre Novecento ºi filmul dumnea- patru mii de metri pãtraþi, de la
tru dumneavoastrã naraþiunea? toare, mã închideam înãuntru la voastrã, Lezione 21 ºi de ce? ºaizeci la patru sute de cursanþi.
A.B.: E prezentã în tot ceea ce Clodio ca sã scriu. Scriam Seta A.B.: Existã? A.B.: La un moment dat, tre-
fac: în romane, în jurnalism (Bar- (Mãtase). T.C.: Evenimentele persona- buie sã creºti. Creºterea puterii
num), în televiziune, la ºcoala T.C.: Relaþia dumneavoastrã le, istorice, pot schimba modul este un lucru pozitiv. Noi am tre-
Holden. Generaþia anilor nouãzeci cu Roma? în care se scrie? cut de la magazinul de obiecte
Alessandro
Alessandro a depãºit-o pe cea care a prece-
dat-o. Ne sãturasem de cerebra-
A.B.: Abia aºteptam sã mã în-
torc la Torino.
A.B.: Nu. Totul este stabilit de
la început pânã la sfârºit. Talen-
artizanale la un mare atelier, evi-
tând industria.
Baricco 60
Baricco 60 lism care, dupã pãrerea noastrã,
nu produsese nimic. Ne-am întors
T.C.: Ce scriitor sunteþi dupã
douãzeci de ani?
tul sãlãºluieºte într-o încãpere a
sa, unde evenimentele istorice nu
T.C.: Existã ºi un risc din
punct de vedere economic, aþi

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018


o clãdire. Acest lucru nu este un
impediment pentru pãstrarea unor n SILVIU GONGONEA
poveºti deschise într-un roman,

m iºcarea ideilor
precum în City, care rãmâne pre-
feratul meu. Însã cititorii nu apre-
ciazã întotdeauna aceastã liberta-
te, fiindcã li se pare destabiliza-
castele de nisip
toare. Sunt rãsplãtiþi cu recunoº- Alessandro Baricco, Castele îndestulãtor, captivant prin deta- propage printr-o þeavã de 565,8
tinþã scriitorii care oferã perspec- de furie, Traducere din limba ita- liul cultural al timpului ºi al locu- metri; în acelaºi timp, el conduce
tiva unei lumi bine definite ºi fini- lianã de Dragoº Cojocaru, Ed. lui (Anglia secolului al XIX-lea, o orchestrã numitã umanofon, fie-
te, închise. Humanitas, Bucureºti, 2007 în cazul de faþã) ºi prin conflictul care muzicant scoþând o singurã
A.F.: ªcoala de literaturã delicat dintre oameni ºi mentali- notã muzicalã. Hector Horeau are

Î
Holden din Torino are un mare ncã de la debutul editorial tãþi, redat aici mai ales printr-un nevoie de geamurile fabricate de
succes. Credeþi cã este cu ade- din 1991, cu romanul Cas- dinamism interior ce izbucneºte domnul Rail pentru a construi o
vãrat posibil sã înveþi o persoa- telli di rabbia, apãrut la la suprafaþã în mod surprinzãtor. clãdire numai din sticlã ºi fier. Dar
nã sã devinã scriitor? noi cu titlul Castele de furie, De aceea, caracterele puterni- farmecul romanelor lui Barricco
A.B.: Holden este o ºcoalã de Alessandro Baricco a venit cu o ce ale personajelor sunt foarte este dat tocmai de felul cum per-
artã a narãrii: este imposibil sã îi formulã narativã captivantã, pli- bine conturate. Ele au ca numitor sonajele îºi consumã eºecul.
înveþi sã fie creativi. ªi, într-ade- nã de umor, pe alocuri, ºi ludicã, comun o filozofie de viaþã ºi aces- Domnul Rail o pierde pe frumoa-
vãr, cãrþile scrise de cãtre autori dacã luãm în calcul ultimul capi- ta este elementul ce conferã uni- sa Jun atunci când îi aduce acasã
tineri ce au studiat la ºcoala noas- tol al cãrþii, al ºaptelea, ce oferã o tate unei lumi haotice, construite un copil cu ten mãsliniu, Mormy, na într-un amestec de sunet, triste-
trã nu se aseamãnã cu nimic. cheie post-modernã de lecturã, ca aparent aleatoriu. Dialogul dintre rod al unei escapade amoroase, þe ºi senzualitate, când fanfara lui
Scopul nostru este de a pune la mise en abyme a scriiturii. Proce- Pekisch ºi Pehnt, ucenicul sãu, cu care, în cele din urmã, îl va în- Pekisch defileazã de sãrbãtoarea
dispoziþie instrumentele, de a in- deul de aplicare a unei auto-her- prin care cel dintâi îi explicã celui- ºela. Averea o va pierde, de ase- Sfântului Laurenþiu: Jun se întâl-
strui tineri care sunt capabili sã meneutici, folosit la finalul altor lalt ce sunt „porcãriile”, pare o ast- menea. Mormy va muri în urma neºte cu masculinitatea lui Mor-
nareze, utilizând diverse metode, romane, pentru mine, cel puþin, a fel de lume cu douã faþete. De aici unei întâmplãri bizare lovit de o my, iar inima lui Ort din orchestrã
ale cãror principii de bazã noi le fost una dintre rarele dezamãgiri, ºilirismul adiacent, felul cum sunt piatrã. Pekisch, care putea sã vadã va ceda, astfel încât acolo se ating
formãm. Scrisul este o tehnicã autorul spulberând ambiguitatea prinse în plasa textului aspiraþiile sunetele, sfârºeºte prin a-i explo- „oribilul ºi miraculosul”.
artizanalã, aºa cum este ºi gãti- beneficã pe care tot el o crease. personajelor cãrora autorul le tra- da „muzica în cap”, Hector Ho- Nu pot fi trecute cu vederea
tul. Iar bucãtarii, pentru a învãþa, În afarã de aceasta, textul amin- seazã portretele din câteva linii reau va înnebuni ºi va muri în spi- performanþele narative din Cas-
merg la ºcoli. Din acest punct de teºte în bunã mãsurã de maniera fine, fãrã a le face caricaturale sau tal, dupã ce edificiul sãu din sticlã tele de furie. Perspectiva este
vedere, ne-am aflat mereu mult în de lucru a prozatorilor sud-ame- inadecvate, urmând un umanism ºi fier, Crystal Palace, se prãbu- polifonicã, firul diegetic este con-
urma Statelor Unite, fiindcã, în ricani, la care primeazã hedonis- al fidelitãþii faþã de model. Perso- ºeºte într-un voluptos spectacol struit pe mai multe planuri (cel al
Italia, cei care predau arta scrisu- mul, propunând personaje la gra- najele sale se întâlnesc în planul de flãcãri. De altminteri, Crystal familiei Rail ºi cel al lui Pekisch)
lui erau profesorii ºi universita- niþa mai multor tipologii (obse- abstract al acestor þeluri ºi, deºi Palace, sistemul de þevi al lui Pe- care interfereazã la un moment dat
rii. La Holden, însã, predau doar daþi de o idee, aventurieri, visã- ele mânuiesc materialitatea lumii, kisch, locomotiva Elisabeth ºi ca- într-o simfonie perceptivã pânã
cei care ºi-au fãcut o meserie din tori, inadaptaþi), proiectate în at- a societãþii în care trãiesc, o fac cu lea feratã ale domnului Rail capã- la nediferenþierea clarã, aºa cum
aceastã îndeletnicire. Iar eu cred mosfera specificã realismului o îndemânare infantilã. Domnul tã profilul unor personaje de o se întâmplã în secþiunea a doua a
atât de mult în validitatea acestei magic. Dar scrisul lui Baricco are Rail deþine o fabricã de producere stranietate hipnoticã. din capitolul al patrulea.
formule, încât în decurs de un an, ceva în plus, care nu se vede nea- a sticlei în orãºelul Quinnipak Existã câteva secvenþe de ero- Îndrãzneþ din punct de vede-
ªcoala Holden va fi de ºapte ori pãrat în Castele de furie, ºi anu- (analogie evidentã cu alþi topoi tism difuz dat de frumuseþea nea- re stilistic ºi tematic, romanul de
mai mare decât cea din ziua de me þesãtura narativã specificã li- celebri ca Yoknapatawpha lui Faul- semuitã a lui JunRail ce „popula început al lui Baricco anunþa un
azi: vor fi introduse discipline noi teraturii detectiviste,fãrã, totuºi, kner sau Macondo lui Marquez), fantezia tuturor”, de cea a lui Mor- prozator atipic, capabil sã sur-
ºi vor putea fi primiþi mulþi alþi a bascula spre cliºeele genului. însã visul sãu este acela de a con- my plasatã între adolescenþã ºi prindã în textele sale evanescen-
cursanþi. Romane ca Mãtase, Novecento strui o cale feratã care sã meargã copilãrie, pentru cã „Mormy creº- þa proiectelor umane, într-o ma-
sau Mr. Gwyn sunt sinonime cu drept douã sute de kilometri, Pe- tea ºi ochii slujnicelor din casa Rail nierã memorabilã ºi într-un ames-
Interviu realizat de Anna Folli stilul inconfundabil al acelor pro- kisch vrea sã revoluþioneze comu- îl priveau cu dorinþa care li se frã- tec greu de obþinut, aproape de
Publicat în revista italianã ze care oferã un univers ficþional nicaþiile, astfel încât sunetul sã se mânta înãuntru.” Totul va culmi- definiþia sublimului.
Grazia, 7 noiembrie 2011
tre cei doi dezvãluie latura profun-
Traducere din limba n ANCA ªERBAN dã a fiinþei umane ºi felul diferit în
italianã de Roxana Ilie care se raporteazã la realitatea datã.

investit banii dumneavoastrã,


esenþa umanitãþii
brevitatea formei, întâlnite ºi în ro- se ochii ºi se gândi: Nu te miºca,
Romanul se încheie cu reflecþia Ni-
nei asupra existenþei umane
„Atunci se gândi cât de neînþeles
este viaþa, probabil noi o strãba-
nu vã este teamã? manul Mãtase, adãugând însã ºi fii fericitã”, asistând astfel la sce- tem cu unica dorinþã de a ne în-
A.B.: Farinetti, partenerul meu velocitate povestirii în prima parte nariul de groazã al uciderii tatãlui toarce în infernul care ne-a nãscut
de afaceri, spune: „Dacã nu ar fi ºi delicateþe ºi profunzime în con- ºi a fratelui sãu. Unul dintre cei ºi de-a locui alãturi de cineva care,
teama, nu ar mai exista afacerea”. strucþia personajelor, a cãror uma- trei bãrbaþi, Tito, o descoperã în o datã, ne-a salvat din acel infern.”
T.C.: Dumneavoastrã aþi câº- nitate se contureazã spre finalul chepengul pivniþei, dar este atât Alessandro Baricco reuºeºte
tigat mereu? romanului. Topografia romanului de impresionat de imaginea feti- prin romanul Fãrã sânge sã atra-
A.B.: Lumea îºi aminteºte vic- ne determinã sã-l asemãnãm cu o þei care „avea ochii negri, cu o gã cititorul într-un univers extrem
toriile, nu înfrângerile. De fapt, am alegorie, acþiunea fiind plasatã la tãieturã ciudatã”, încât decide sã de vizual ºi provocator ºi sã-l þinã
avut o serie lungã de insuccese, finalul unui rãzboi civil de patru o cruþe. Deºi la plecare cei trei fãrã respiraþie de la început pânã
de lucruri pe care am vrut sã le ani, fãrã sã ne fie oferite date clare incendiazã ferma, Nina reuºeºte la final, sã-l fascineze ºi sã-l þinã
fac ºi nu am reuºit. despre care rãzboi este vorba, ºi sã supravieþuiascã. prezent. „Existã scriitori care sta-
T.C.: Cum ar fi? nici despre locul în care se petrece În partea a doua a romanului, bilesc un fel de complicitate cu
A.B.: Bãtãliile civile. Nu m-am acþiunea, putând fi vorba fie de- este redatã întâlnirea dintre Nina cititorii lor, ca ºi cum ceea ce scriu
mai ocupat de politicã, dar am Alessandro Baricco, Fãrã spre Spania, fie despre America de ºi Tito, ultimul rãmas în viaþã din- ar fi destinat exclusiv acelor citi-
avut câteva idei. Le-am spus alor sânge, Editura Univers, Bucu- Sud, coordonatele istorice fiind tre cei care i-au marcat existenþa ºi tori. Alessandro Baricco este
mei cum se cheltuie banii publici. reºti, 2015 abia sesizabile, adâncind astfel mai care au determinat-o sã ajungã fe- unul dintre aceºti scriitori, lucru
Nu m-am mai ocupat de politicã mult misterul scriiturii. meia de azi. Ea îl întâlneºte pe bãr- confirmat de capodoperele sale
pentru culturã.

L
iteratura trebuie sã fas- Romanul debuteazã cu imagi- bat în oraº la un chioºc vânzând Ocean Mare ºi Mãtase. Din acest
T.C.: ªi v-au ascultat? cineze, iar prozatorul nea fermei Mato Rujo, „unica bilete de loterie ºi îl invitã la o ca- raport cu totul special dintre au-
A.B.: Aº spune cã nu: dupã italian contemporan patã în profilul deºert al câmpiei”, fea. Amândoi bãtrâni, dar cu me- tor ºi cititorii sãi privilegiaþi, care
ºapte ani, lucrurile sunt la fel. Pe Alessandro Baricco reuºeºte sã unde Manuel Roca se aflã împre- moria vie a celor întâmplate îºi pun presupune fie construcþii fantas-
scurt, nu am schimbat lumea. ªi, surprindã cititorul cu fiecare vo- unã cu fiul sãu ºi fiica sa, Nina. în faþã temerile, trãirile ºi reflecþiile tice extraordinare, fie o limbã ex-
bineînþeles, îmi pare rãu cã nu le lum publicat. Romanele Mãtase ºi Patru bãrbaþi aflaþi într-un Mer- asupra celor petrecute. Deºi Nina trem de plasticã, s-a nãscut ºi cel
pot oferi fiilor mei o lume mai Fãrã sânge l-au cosacrat drept cedes merg spre fermã, trei din- nu lãsase lucrurile la voia întâm- mai recent roman al lui Baricco –
bunã. unul dintre cei mai traduºi scrii- tre ei coboarã ºi se nãpustesc plãrii ºi, într-un fel sau altul, rãzbu- Fãrã sânge –, scurt, plin de nerv
T.C.: Ce fel de copil aþi fost tori italieni contemporani. Roma- spre locul unde se afla Manuel narea ei îºi urmase cursul, în cazul ºi violent.” (La Stampa, Mario
dumneavoastrã? nul Senza sangue (Fãrã sânge) Roca. Atmosfera este similarã cu lui Tito, cel care o salvase lucrurile Baudino)
A.B.: Existã fotografii cu mine vede lumina tiparului în anul 2002 cea din filmele western, iar imagi- sunt diferite. Între cei doi apare o
de când eram copil, la un an, agã- ºi este tradus în limba românã de nile create sunt detaliate cu aten- legãturã emoþionalã, iar cititorul
þat de bretelele mele. Dacã dã- Adrian Popescu, apãrând în 2004 þie ºi migalã, creând o implicare asistã la o poveste de dragoste
deam drumul bretelelor, cãdeam. la Editura Polirom ºi ulterior în activã a cititorului în cele lectu- care se naºte odatã cu descoperi-
Mergeam astfel, nu mã agãþam de ediþia a doua la Editura Univers, rate. Pe acest fundal, o fetiþã de rea ei de cãtre Tito. Personajul este
altcineva, ci de mine. În fotogra- în anul 2015. zece ani este ascunsã de tatãl ei umanizat prin sentimentele pe care
fie stau în picioare fãrã ajutor. Cartea este împãrþiþã în douã sub podea: „Nina închise ochii. le nutreºte faþã de Nina, prin dorul
pãrþi: prima parte aduce în prim Se piti în pãturã, se ghemui ºi mai faþã de ea: „Mi-ar fi plãcut s-o vãd.
Interviu realizat de Teresa plan imaginea unei fetiþe de zece mult, ridicându-ºi genunchii spre Nu aº fi avut nimic sã-i spun, dar
Ciabatti ani care asistã la uciderea tatãlui piept. Îi plãcea sã stea aºa. Sim- ar fi fost plãcut sã revãd chipul ei,
Publicat în revista italianã Io ºi a fratelui sãu de cãtre trei bãr- þea þãrâna, jilavã, sub ºold, ocro- dupã atâþia ani ºi pentru ultima
donna, supliment sãptãmânal al baþi (Salinas, El Gurre ºi Tito), în tind-o – ea nu o putea trãda. ªi datã.” Deºi Tito gãsea firesc fap-
Corriere della Sera, 3 octombrie vreme ce a doua parte este marca- îºi simþea propriul trup adunat, tul ca ea sã-ºi doreascã sã se rãz-
2014 tã de întâlnirea acelei fetiþe, deve- rãsucit ca o cochilie – asta-i plã- bune, intenþiile ei nu par sã urme-
Traducere din limba
nite între timp bãtrânã, cu ultimul
ucigaº rãmas în viaþã, Tito, cel care
cea –, era carapace ºi animal,
adãpost sieºi, era totul, era pen-
ze acest curs în final. ªi pentru ea,
întâlnirea cu Tito în acel infern fu- Alessandro
Alessandro
decisese, în momentul fatidic, sã o tru ea însãºi totul, nimeni nu i-ar sese un punct cheie în existent ei,
italianã de Roxana Ilie
salveze. Alessandro Baricco revi-
ne în acest roman la simplitatea ºi
fi putut face rãu cât timp ar fi rã-
mas în poziþia aceea – redeschi-
ºi-ar fi dorit „ca bãiatul acela sã o
ducã de acolo cu el.” Discuþia din-
Baricco 60
Baricco 60
, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 7
n AURORA DUMITRESCU UNIVversuri
n ADRIAN BODNARU
ºamanul
(fragment de roman)
b eletristicã

V
ioleta nu renunþase la þinuta cepu sã sape cu mâinile goale tranºee suferinþã! ªi în loc de asta, intrase mai
nepalezã în culori stridente nici unde sã aibã un timp de respiro... Rãzbo- abitir în hurducãiala roþii! ªi dacã nu o va
pe drumul spre aeroport. Aºa iul era pierdut. Nu mai avea nicio ºansã mai cãuta, se va înjosi sunându-l ea, în-
parcã mai aparþinea încã locului... Nu era de câºtig... Nu mai putea decât sã nego- trebându-l într-o doarã cum se simte dupã
pregãtitã sã plece. Ar mai fi stat... Dar cieze... Pânã acum fusese un negociator cãlãtoria în Nepal ºi dacã a reuºit sã inte-
deh... Trebuia sã se întoarcã. Trebuia sã dezastruos. Abia scãpase cu viaþã... În greze noþiunile de bazã budiste în viaþa
fie lângã Monica ºi Mihai, lângã fiul ei rest pierduse foarte mult la fiecare bãtã- cotidianã. Avea deja o serie de întrebãri
Dan. ªi în plus începuse un nou an ºco- lie. O dãduse de fiecare datã în barã. ªi pregãtite ca sã nu fie prinsã pe picior gre-
lar. Trebuia sã se întoarcã la catedrã. Încã acum o va da din nou. Era sigurã de asta. ºit ºi telefonul ei sã fie interpretat ca o
puþin ºi ar fi avut probleme cu directoa- Nu avea cum sã fie altfel. Era acelaºi ta- invitaþie la o întâlnire romanticã, posibil
rea. κi pusese în bagajul de cabinã o pe- blou. El însurat, simþindu-se constrâns urmatã de o partidã de amor hormonal
reche de blugi, un tricou ºi un pulover într-o cãsnicie care scârþâia.Voia o femeie inhibat în cele 10 zile de meditaþii la mã-
pentru când va ajunge în România. Tre- care sã-l facã sã se simtã din nou viu, nãstire. O listã cu 50 de întrebãri. Le scri-
cuse de jumãtatea lui septembrie ºi deºi dorit ºi apreciat. Care sã nu-l batã la cap, sese în drum spre aeroport, pe un carne-
la meteo se anunþase vreme caldã toatã sã nu-l cicãleascã. Care sã gândeasã pro- þel minuscul, cu toate hurducãielile maºi-
luna, prefera totuºi sã se schimbe. Ar fi fund ºi cu care sã discute despre istoria nii care mergea pe un drum plin de gãuri
fãcut notã discordantã... De fapt se va religiilor, despre ºamanismul siberian ºi ca dupã un bombardament. Se pare cã se
schimba în Doha, unde trebuia sã aºtep- cel din America de Sud. Care sã înþeleagã lucra la infrastructurã. Nepalezii ajunse-
te vreo 12 ore pânã avea legãtura spre termeni gen ignoranþã, samsara ºi evolu- serã la concluzia cã ceva asfalt pe drum
Otopeni. Grija hainelor ºi a orelor de zbor þie spiritualã. Care sã fie boemã ºi non nu ar strica deloc în fluidizarea traficului.
o fãcea oarecum sã nu se mai gândeascã conformistã. Care sã fie cu o energie se- Le scrisese ca sã-ºi ocupe mintea efer-
atât la tot ceea ce se întâmplase, la amal- xualã ridicatã. Cam pretenþioºi bãrbaþii vescentã de gânduri care mai de care mai
gamul de trãiri contradictorii. Dar era sin- ãºtia... Dar dacã se gândea bine, nici pre- înnebunitoare de creier. ªi când te gân-
cerã... Simþea cã se îndrãgostise. Nu cre- tenþiile ei nu erau mai prejos. ªi Radu co- deºti cã abia plecase de la mãnãstire, unde
dea cã i se va mai întâmpla. κi fãcuse o respundea acestor pretenþii. Doar un mic li se citase de nenumãrate ori din Buddha
promisiune acum mulþi ani ºi nu putea sã obstacol. Era însurat. ªi însuraþii veneau cã oamenii sunt ceea e gândesc.
o încalce. Promisiunile nu pot fi încãlca- ºi plecau. Nu rãmâneau pentru totdeau- În faþa aeroportului o siluetã masculi-
te. Altfel nu ar mai fi avut deloc respect na. Era clar ca va fi din nou o victimã dacã nã grãbitã, în depãrtare, cam la 100 de
pentru propria-i persoanã... Dar era toatã Radu o va mai cãuta, aºa cum promisese metri. Îi stãtu inima. Trase tremurând de
numai o emoþie. ªi cu emoþia nu prea te cã o va face. Dar poate totuºi nu o va fermoarul genþii ºi îºi scoase ochelarii.
poþi lupta. E de neînvins. E parºivã. Doar face. ªi ea va fi liberã ºi uºoarã. Dar dacã Grãbi pasul, fugind în urma siluetei, cu
poþi sã devii observatorul ei. Aºa o învã- nu o va face, ea va fi în acelaºi timp ºi inima bãtându-i tare. Dezamãgitã, se opri
þaserã budiºtii. Sã devinã observator. Dar dezamãgitã. Ce era mai rãu, dezamãgirea în dreptul Arrivals de unde ieºi o tânãrã
ea era o incapabilã. Nu era în stare de cã a dat-o în barã, suferinþa dupã o relaþie asiaticã ce îi sãri bãrbatului în braþe. Nu... (Colofon)
nimic. ªi în loc sã devinã observator, mai eºuatã sau regretul cã nu ºi-a consumat nu era Radu... Nici nu avea cum sã fie
fãcea încã un pas ºi încã un pas în pârjo- o nouã iubire? Oricum ar fi fost, tot nu era Radu. Probabil ajunsese deja la Osho Când speranþa de viaþã-a
lul acestui foc al îndrãgostirii... Se gândi bine. Tot se lãsa cu o suferinþã. La naiba! Hotel, fãcuse un duº ºi acum se relaxa în unui an e chiar viaþa
atunci la o strategie de supravieþuire. În- ªi tocmai învãþase cã trebuie sã iasã din patul generos cu lenjerie imaculatã, la rã-
coarea aerului condiþionat. I-ar fi plãcut lui, sã fii c-unul ce-are
sã se cuibãreascã ºi ea lângã el... Dar... abia vârsta februare,
prostii! Gata cu imaginaþia! Era timpul sã
revinã acasã. Pentru început cu mintea ºi tocmai tu procuror –
sã nu mai viseze cu ochii în soare la po- cu un încã minor?!
veºti amoroase. Ruºinatã, se întoarse spre
Departures, trãgând dupã ea un geaman- Cum sã poþi sã-l descoºi pe-n-
tan uriaº, încãrcat cu suveniruri. Nu mai tregul douã mii opºpe?!
erau decât 20 de ore ºi ajungea în Bucu-
reºti. La aeroport o va aºtepta tatãl ei ºi Cum sã fii dupã când
vor merge direct la spital, la Mihai. Se þi-ai scris ultimul rând
simþea vinovatã pentru aceastã absenþã,
deºi pãrinþii ei o asiguraserã cã vor fi în alb pe-albastru-n coperta
permanenþã lângã micuþ. Dar poate o fã- operetei aperta,
râmã din meditaþiile ei vor ajuta cumva în
toatã povestea asta. Niciodatã n-ar fi bã- ºi, la trei sãptãmâni,
nuit cã ea ar fi fost în stare sã gãseascã o cu duminica-n mâini,
cale de comunicare în planuri superioare.
Intrã în aeroport, tot repetându-ºi cã pen- luna-a III-a, nu ceasul
tru moment ar fi indicat sã lase deoparte înainte, ci pasul
povestea cu Radu ºi sã se concentreze la
drumul de întoarcere în Romania. Avea înainte, la off-
atâtea lucruri importante de fãcut. Nu joa- side, îl face cu, of,
ca de-a sentimentele. Se îndreptã spre
check-in pentru a-ºi lãsa bagajul de calã. Nicolae de Fier,
Privi spre coada destul de mare de turiºti 3-ul Maximei, ieri,
care intraserã deja în atmosfera plecãrii
din aeroport. ªi inima o luã brusc la goa- 3 ºi azi, dupã 7
nã într-o cursã de vitezã de 100 de metri ºi-apoi 6, de noapte
garduri. De data asta nu mai avu nevoie
de ochelari ca sã-l recunoascã. Era el, ce-au plecat sã ajungã-n
înalt, bronzat, cu ochelari ºi cu ºapca ce-i deplasarea mai lungã.
ascundea capul tuns la chelie. Era el, emo-
þionat, aºteptând-o la check-in. O cãuta- Ce sã fii când un joc ºi-a,-n
se mult mai repede decât se aºteptase. tre Brãila ºi Bocºa,
– Am întrebat dacã þi-ai fãcut check-in
ºi la început nu au vrut sã-mi dea nicio în Craiovele mii
informaþie. Dar am manipulat-o cu zâmbe- (mii de sute de mii),
tul meu irezistibil pe domniºoara tuciurie
cu piercieng care a cãutat în calculator ºi joc de dor cu lumina,
mi-a spus cã nu. Era mai greu dacã ai fi mai dorit, poate,-Alina?!
trecut de poliþie. Dar eram în stare sã te
caut ºi acolo. Uite, am o propunere inde- Un pãrinte,-un copil,
centã. Sã-þi amâni zborul pentru câteva zile. cearã ºi..., ºi fitil,
Îþi plãtesc eu diferenþa de preþ. Ce zici?
Se uitã în ochii lui care se întrezãreau ca sã plângi ºi sã arzi
teribil de albaºtri printre dioptriile groase „ce e scris” – de ce barzi?!
ºi îºi zise cã a venit timpul sã redevinã
victimã. 25 martie 2018

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
poezia noului deceniu
(timorãri & postapocalipse)
cãcios, plin de bãlãrii ºi butaforii, modernii îndârjiþi sau la avangar-
în care nimeni nu câºtigã, în afa- diºtii pleoºtiþi. Simte ºi transmite
rã de cei care mint, manipuleazã cã poezia, câteodatã, nu-l poate
ºi vând seminþe spectatorilor ajuta deloc, dar reuºeºte sã nu-ºi

A
º vrea sã mã întind, he- aflaþi la pensie: amar câºtig! Cu ducã aceastã disperare, aproape
donist, pe canapeaua cât scriitorii sunt mai sãraci, cu hohotitoare, la extrem.
textului literar. Cu o atât cantitãþile de euro care-i pau- Poemul descrie, de cât ori poa-
singurã condiþie: sã fie excepþio- perizeazã (de exemplu: prin inter- te, „apucalipsa” (care e de multe
nal. (Te poþi situa, în astfel de rare mediul unor dadaiste procese) feluri, de la cea personalã la cea
momente, dacã îþi dã mâna, în afa- sunt mai mari. Aberaþia a înghiþit moralã, a lumii româneºti de azi, a
ra oricãrui canon, dar, naai ales, a de mult respiraþia „breslei”, care, politicii ºi cosmologicã propriu-
oricãrei conjuncturi literare mino- nãucã ºi euforizatã de atâtea drep- zisã), deci ar cam vrea s-o exorci-
re, cum sunt toate cele pe care le turi pe nu care le are, nici nu mai zeze. Dimensiunea „ecologicã”
trãim, într-o ucronie numai ºi nu- vrea altceva decât sã subziste, (ºi SF) a poeziei lui Komartin vine
mai a ta.) N-am de gând, totuºi, cum o fi. Aproape cã o înþelegi. dintr-o nostalgie a originii, pe
sã neg marile liste: cea a lui H. Trei: pe mine mã intereseazã care ºtie cã n-o (mai) poate atin-
Bloom aproape cã-mi dã speran- scriitorii autentici, liberi ºi nede- ge: „Un nufãr uriaº se scutura/
þe. De altminteri, criticul literar pendenþi de capriciile cutãrei au- de fãpturile moi care-ºi fãcuserã-
(viabil) nu poate fi decât conser- tointitulate „instanþe” critice. Îmi n el sãlaº pentru o noapte./ Pe
vator în sens istorico-teoretic (de plac multiplicitatea ºi impredicti- cer ardeau câteva supernove,
care, oricât s-ar zbate, nu poate bilitatea estetice, refuzul cutume- sateliþii bâiguiau/ pe frecvenþe de
scãpa) ºi cât poate el de „avan- lor „politicii literare” (sintagmã, mult istovite, metal/ sfârâind la
gardist”, deschis, noninfluenþa- prin definiþie, abominabilã) ºi intrarea în atmosferã, amintiri glo-
bil, dispus la risc etc. în planul spunerea pe nume a lucrurilor. rioase sub/ pãturile rãrite, piele
reactivitãþii de zi cu zi: felul în care Ipocrizia (cu multe nuanþe pato- descuamatã, timp-glod.” (p. 63)
conciliazã „fundalul” cu imedia- logice, greu de descris în cuvinte ªi asta îl enerveazã la culme, obli-
tul aproape cã îi defineºte forma- obiºnuite) e plaga societãþii româ- gându-l sã propunã astfel de vi-
tul! Sã vedem dacã, de data asta, neºti (dacã s-ar putea cuantifica, ziuni compensative E o febrilita-
am avut parte de ceva rãsfãþ. s-ar vedea cã ne costã milioane te în devenire. Spasmele eului se
Pentru cã, n-avem ce face, pen- de euro pe zi, cu mult mai mult transmit, netrucate, unei sintaxe
tru a ajunge la oþiu, trebuie sã tre- decât amintitele procese, deci nu „whitmaniene”, fin-devoratoare:
cem prin muncile îndeplinirii câ- e deloc o bagatelã!), iar scriito- e ºi plãcere (ciudatã, sadicã sau
torva condiþiuni. rimea nu e decât un microsistem, covulsiv-înspãimântatã?) în invo-
Mai întâi: nu prea vãd funcþi- printre multe altele, oarecum la carea extincþiei finale. Are ceva
onând, în spaþiul criticii literare grãmadã, în unul mai mãricel, în ºi din Labiº: o inocenþã a violen-
de azi, ceea ce eu numesc „amen- care se zbate ca un ºoricel, în loc þei, o precipitare a formei ºi o foa-
damentul Cãlinescu”: poþi pole- sã caute (deoarece are posibilitãþi) me de imposibil. Poemele din par-
miza oricât de înverºunat cu ci- sã-l punã pe direcþia cea bunã. tea finalã (Cobalt, pp. 157-246)
neva, dar dacã preopinentul este Acestea fiind zise, sã trecem au un sound recognoscibil: v.
valoros (nu mai vorbesc de foar- la lucrurile care ne intereseazã di- Mozaicul, nr. 7/2016, p. 11. Aº
te valoros º. a. m. d.!) ºi tu ai re- rect. Claudiu Komartin e unul din- confirmi. Omul „concret”, nepu- crede în proiecte utopice, cu ex- zice cã nu am prea multe de adã-
flexe profesionale corecte, nu ai tre aceste spirite neinserabile. tincios, dar nu nesigur, acela la cepþia acelora pe care le concepi ugat. În afarã de observaþia cã,
cum sã nu-l validezi. Nu ai voie Editeazã una dintre cele mai bune care ajunsese blazat-geniala de- tu însuþi.” (DK). κi promoveazã oricât l-ar încolþi insectele mutan-
sã amesteci, precum cãrþile de joc, trei reviste literare din România rivã bacovianã, nu-ºi ascunde ca nimeni altul congenerii, dar în- te, radioactive, nu are altã alege-
criteriile: „e bun, cã-l cunosc”, „e (între ele se aflã, în treacãt fie zis, deloc, în aceste texte luminos- cearcã sã nu uite nici îndemnul: re decât cea pe care a fãcut-o.
remarcabil, pentru cã a scris de- ºi cea pe care o citiþi acum), e un crispate, vulnerabilitãþile, dispe- „Refuzã pe cei ce merg în haitã Am gãsit destulã încântare:
spre mine cã sunt ºi eu: nu pot promotor neobosit ºi cvasi-fana- rãrile, vertijurile (atât de plãcute?) cu generaþia lor.” (DK) Nu se as- Claudiu Komartin este unul din-
decât sã-i dau dreptate”, „e sub- tizat al poeziei lumii (din care, in- ale angoasei. Dar parc-ar vrea sã cunde, aºadar, în vers, dar nici tre cei cinsprezece mari poeþi eu-
mediocru, pentru cã a spus cã evitabil, face parte ºi cea daco- le „îndrepte”, sã le îmblânzeascã, nu-l asediazã: „Generaþia mea nu ropeni care scriu azi în limba lui
sunt indecent”, „e veleitar, deoa- latinã), aºa cum o ºtie ºi o înþele- sã le „satisfacã”, pânã la urmã, mai e generaþia mea, dacã o fi fost Eminescu.
rece aºa a hotãrât ºeful” etc. O ge, dar pe care o trãieºte ca pe o prin încercãri de intensificare, vreodatã.” (p. 27) Depãºirea e
astfel de culturã (criticã!) nu face religie pe care n-ar trãda-o nici în unele, naive. ªtie, însã, cã trãieº- colocvialã, destinsã, nu ca la
decât sã-ºi postuleze, iar ºi iar, 2091 A. D. Poate fi depresiv cu te într-o lume degradat-cinicã ºi-
minoratul, primitivismul, gãºcãra- lunile, rãspândind cobalt în jur ºi revine destul de repede: „Ce-
ia apterã: bârfa a învins orice boa- (cf., passim, jurnalul lui Radu Van- lulele au început s-o ia razna/ grã-
re de savoare a inteligenþei anali- cu ºi Maeºtrii…, practic în între- dina s-a transformat într-o pâr-
tice. A te amãgi cã dacã îl „dis- gime), poate exulta gratuit, dar nu loagã/ unde se hârjonesc, cât mã
trugi” pe x sau y, pentru cã aºa va renunþa la darul cel mai de preþ aºteaptã, niºte animale sãlbãtici-
vrei tu (ºi, pe cale de consecinþã, care i s-a fãcut. Nu suportã ab- te./ Sunt rãbdãtoare. ªi sunt în
l-ai scos din joc) sau, invers, a jecþia literarã sub nicio formã ºi stare de orice.” (p. 27) În princi-
spera sã-l poþi magnifica la mo- poate reacþiona excesiv, dintr-o piu, e o entitate „aricioasã”, nu
dul aberant (crezând cã „l-ai fã- exasperare care refuzã sã tacã ºi prea permite vizitele prin interio-
cut om mare”) pe bietul medio- care are ambiþia „nebunã” de a ritatea-i zbuciumatã. Vã dau eu
cru sunt pure inepþii (la care nici lichefia poetic neîncetat chihlim- cât cred cã meritaþi, nu cât pof-
unul dintre criticii literari notabili barul de plumb în care sistemul tiþi, pare a zice. Dacã nu vã place,
ai perioadei interbelice, de pildã, vrea sã-l prindã. (Cum vrea sã facã citiþi-l pe Cioran, cu toate cã
nu a „achiesat”, dintr-o minimã cu toþi: lichefiaþi dacã vreþi sã „Nihilismul e la fel de inutil ca îm-
decenþã), care rezistã cât „muºti- scãpaþi!) Spre sfârºitul anului tre- brãþiºarea ideologiilor pentru
le de-o zi”. Plus cã, dacã se adu- cut a publicat un volum antolo- care/ oamenii se agitã dintotdea-
nã, te ºi compromit: e o modalita- gic, alcãtuit dintr-o selecþie a al- una înnebuniþi.” (p. 234) Sunt,
te sigurã de a te descalifica la lo- tora trei. A ajuns, între timp, la a acestea, unele dintre puþinele
cul de muncã. doua ediþie: Maeºtrii unei arte versuri slabe ale cãrþii, dar care
În al doilea rând: e mai mult muribunde. Poeme alese. 2010- spun foarte multe, din perspecti-
decât evident cã, dacã nu con- 2017, Editura Cartier, fotografii va unui eu situat deliberat, cu
ºtientizeazã ºi nu trãiesc (pe pie- de Ana Toma, 253 p. Prima secþi- îndârjire, în afara oricãrei poluãri
lea lor, ca sã zic aºa) ce înþelegea, une e ºi cea mai recentã: Douã- a minþii. E de presupus cã a inte-
bunãoarã, Radu Petrescu prin sprezece secunde pânã la dispa- riorizat multe din celebrele sfaturi
sintagma „scriitor român”, seme- riþia luminii, pp. 11-84. Exaspe- ale lui Danilo Kiš cãtre un tânãr
nii noºtri care se îndeletnicesc cu rarea bântuie prin mai toate tex- scriitor. (A ºi primit, nu numai a
literatura nici nu pot fi ce li se tele ºi îi face bine poetului: pare dat.) „Nu te însoþi cu nimeni, scri-
pare cã sunt. N-ai cum sã-i for- cã-l mai calmeazã. Se foloseºte de itorul e singur.” (DK) Ca un ecou,
þezi sã fie demni: adicã sã înþelea- cel mai greu ºi fin instrument pen- în poemele lui CK singurãtatea
gã ce se petrece cu ei. Privitã de tru a-i face ºi pe cititori sã vibre- are multe chipuri. El spune/ scrie
aproape (cãci de departe nu prea ze, cât vor putea: vinovãþia e uni- pânã la capãt ce are pe suflet ºi
existã), literatura românã de azi versalã, vine din ancestralitãþi se înºurubeazã în obsesie pânã
Sean Landers - Longhi Girl (2016)
aratã ca un câmp de bãtãlie sãrã- biblice ºi nu-þi rãmâne decât s-o se devorã unul pe celãlalt: „Nu

, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 9


C
ompozitoare francezã
de origine, Cécile Lau-
ru a fost soþia bine cu-
noscutului exeget al operei brân-
muzica Ceciliei Lauru-Paleolog,
o redescoperire în Franþa.
cuºiene V. G. Paleolog, alãturi de
care a locuit ºi a creat în Oltenia.
Opera sa muzicalã a fost marcatã
de aceastã experienþã de viaþã ºi
de contactul cu universul melo-
dic carpato-dunãrean. În anii
1928-30 a susþinut concerte la
Craiova ºi Calafat, oferind în pri-
pe când ºi în Craiova?
mã audiþie un numãr de creaþii per- rea familiei la Paris îi va facilita
sonale precum Duminica Florii- accesul la studii superioare de
lor la Cozia, Bâlciul la Tisma- muzicã. Conservatorul parizian ºi,
nter viu

na, Sonata nouã româneascã, mai cu seamã, profesoratul lui


etc. În 1974, Filarmonica de Stat Charles Tournemire – eminent
nterviu
interviu

„Oltenia” din Craiova a introdus muzician, elev ºi succesor al ce-


în programul sãu de concerte lebrului Cesar Franck ca ºef or-
unul din poemele sale simfonice. ganist al bisericii neo-gotice Sain-
România a uitat-o apoi, în timp te Clotilde din Paris – i-au fost,
ce în Franþa începe sã fie redes- evident, benefice. Contrapunct,
coperitã. Conform informaþiilor armonie, orchestraþie... Tânãra
oferite de unul dintre nepoþi, muzicianã a devenit, pare-se, o
Andrei Paleolog, în ianuarie ºi „tânãrã speranþã”, mãcar cã la
aprilie anul acesta, compozitoa- sfârºitul secolului al XIX-lea des-
rei Cécile Lauru i-au fost consa- tinul femeilor, burgheze sau nu,
crate evenimente muzicale foarte era dinainte trasat, independent
bine primite de lumea melomanã de calitãþile ce puteau dovedi. O
parizianã. Artiºti de valoare, pre- oportunitate neaºteptatã va
cum violonistul de renume Chris- schimba însã parcursul oarecum
tophe Giovaninetti, pianista clasic al Ceciliei Lauru. Datoritã
Dana Paul ºi soprana Anna Stai- unui concurs de imprejurãri (asu-
cu au readus lucrãrile Ceciliei pra cãruia nu voi stãrui), domni-
Lauru în actualitate. Prin e-mail, ºoara Lauru va fi recrutatã ca pro-
am adresat câteva întrebãri lui fesoarã de limba francezã ºi de
Andrei Paleolog, stabilit în Fran- muzicã la curtea imperialã germa-
þa de mai bine de 30 de ani. nã având drept sarcinã exclusivã
instruirea fiicei cuplului imperial,
Ion Jianu: Domnule Andrei prinþesa Viktoria Luise... (von
Paleolog, mi-aþi trimis progra- Preussen)! O asemenea ofertã
mul seratei muzicale ce a avut este greu de refuzat, chiar dacã
loc în incinta „Palatului Marin- „les Bosch” (în traducere liberã:
cu” din Calafat pe data de „nemþãloii tembeli”) nu sunt pe
1 martie 1930 „la orele 9 p.m. placul familiei Lauru. Cum ar fi
precise”: muzicã de camerã putut fi altfel în condiþiile în care
având drept tematicã „stilul ro- protestanþii francezi, deºi pro-
mânesc musical comparat”, fund ataºaþi culturii germane, nu
acordând prioritate compoziþii- au acceptat nicio clipã agresiu-
lor Doamnei Cecilia Lauru-Pa- nea ºi invazia militarã prusacã
leolog, executate de compozitoa- declanºatã de Bismarck în anii
rea însãºi, acompaniatã de fiii 1870. Cu toate acestea, ºi în ciu-
sãi... Cum s-a putut întâmpla un da tuturor animozitãþilor, Cécile
asemenea eveniment remarcabil Lauru îºi va lua postul în primire,
într-un mic orãºel din România, prezentându-se în vara anului
cum era Calafatul anilor 30, în 1903 la Potsdam ºi Berlin. Se va
condiþiile în care în România achita de sarcina primitã timp de
de atunci puþini erau cei ce îºi 10 ani...
puteau permite organizarea I.J.: Înþeleg cã bunica dum-
unor asemenea manifestãri? neavoastrã se referã la aceastã
Andrei Paleolog: Ar fi bine de epocã în memoriile ce le-a re-
amintit totuºi, cã în cazul evocat, dactat în anii 50 ºi aflate încã
ne aflãm pe mal de Dunãre, unde în manuscris.
populaþia pestriþã era la acea epo- A.P.: Aceste memorii manu-
cã foarte cosmopolitã ºi, adesea, scrise, au fost de altfel semnala-
extrem de cultivatã. Seara de pe Fotografia soþiei lui V.G. Paleolog te ºi prezentate parþial de cãtre
1 martie 1930 la care vã referiþi, considerau ca fãcând parte din km de Cetate (pe malul Dunãrii). A.P.: Parcursul Ceciliei Lauru doamna Sanda Ionela Georges-
meritã câteva precizãri. Ar fi de cei puþini care, în urbele provin- În ochii multora, o idee cel puþin pânã în anii ’30 este cel puþin ui- cu într-o publicaþie apãrutã la
subliniat mai întâi faptul cã o ciale din România, manifestau „trãznitã” ce a ºtiut s-o impunã mitor, pentru a nu spune unul Bucureºti în 2005, având drept
întrunire muzicalã similarã avuse- interes pentru cultura europea- întregii sale familii. romanesc. A venit pe lume în titlul Excerpte din memoriile lui
se deja loc cu doi ani mai devre- nã contemporanã. I.J.: Revenind la evenimentul 1881, perioadã în care inginerul Cécile Henriette Lauru... Proba-
me, pe 28 martie 1928, la Craiova, A urmat o lungã primãvarã la muzical de la Calafat din 1930... Henri Lauru, ºef de ºantier la bil cã ar merita traduse ºi publi-
la invitaþia Societãþii „Prietenii mãnãstirea Cozia, în aºteptarea A.P.: Cécile Lauru Paleolog Saint Nazaire, locuieºte cu fami- cate integral. În afara mãrturiei de
ºtiinþei” ºi anunþatã ca: „Întâia „conacului” pe care V. G. Paleo- este muzicianã, iar copiii (tradi- lia la Nantes, bogat oraº vecin ºi interes strict istoric, memoriile
searã de muzicã / cu concursul log îl va construi pe terenurile fa- tion familiale oblige !) stãpânesc vechi centru protestant. Membrii Ceciliei Lauru relevã faptul cã, în
Dnei C. Lauru Paleolog, a micilor miliei de la Corlate (Dolj) conside- fiecare un instument muzical familiei se þin toþi de „hughenoþi”. ciuda noilor responsabilitãþi,
Tretie ºi Preda ºi a d-lui V. Geor- rat de mulþi drept fantezia unui (pian, vioarã, violoncel). Iatã, Subliniind acest detaliu, veþi în- muzica nu va fi nici o clipã aban-
gescu-Paleolog”. Cu alte cuvin- personaj ieºit din comun care, deci, o micã formaþiune muzicalã þelege cã sunt descendenþii co- donatã. Din contrã chiar, acom-
te, trio-ul Paleolog dispunea deja convins cã agricultura modernã „a ad-hoc invitatã spre bucuria ºi munitãþilor calviniste persecuta- paniind, adesea amuzatã ºi cu
de o oarecare „experienþã”. Ar fi l’americaine” poate avea mare vi- curiozitatea calafetenilor ºi a ami- te care, în urma revocãrii de cãtre mult humor, muzica de camerã
de notat apoi, cã d-na Cécile Lauru itor în Câmpia Dunãrii, se întoar- cilor politici ai Marincilor. Invita- Ludovic al XIV-lea (1685) a Edic- stângace a tinerilor moºtenitori
– soþia muzicianã, francezã de ori- ce, dupã mai bine de 15 ani petre- þie acceptatã, evident, cu plãce- tului promulgat la Nantes (1598) imperiali, ea va continua sã com-
gine, a celui care se va face cu- cuþi în Occident, pe pãmânturile re, cu bucurie chiar, ca între veri de bunicul sãu Henric al IV-lea, punã cu frenezie. Cum lied-urile
noscut sub pseudonimul V. G. moºtenite pentru a se transforma care se admirã ºi se ajutã reciproc. au ales exodul. Ulterior, liberta- erau la mare modã, a creat un
Paleolog – cunoºtea deja ºi casa într-un autentic „gentleman far- Programul propus : creaþiile d-nei tea religioasã fiind restabilitã în numãr apreciabil, onorând atât
ºi gazdele din Calafat unde, mer” oltean. Revenit, deci, în þarã Lauru Paleolog cu precãdere, la perioada imperiului napoleonian, poezia francezã cât pe cea ger-
proaspãt sosita în România (în cu un vagon de utilaje agricole, care se adãugã comentariile inci- unii hughenoþi s-au reîntors. Este manã a epocii. ªi-a atras, astfel,
1922), dupã o îndelungatã pere- dar ºi cu o familie de hrãnit: o tative ale lui V. G. Paleolog cu re- cazul familiilor Lauru ºi Ducasse simpatia protipendadei aristocra-
grinare occidentalã (Paris, Berlin, soþie de origine francezã ºi trei ferire la un posibil stil muzical în sânul cãrora va creºte ºi va fi tice ce o va fi ajutat sã publice un
Milano), tânara familie Paleolog bãieþi nãscuþi unul dupã altul la neaoº „românesc”. Aº dori sã educatã Cécile. În mediul protes- numãr de partituri la Berlin. La
se vãzuse în situaþia de a fi gãz- Roma, la Paris ºi pe malul lacului reþinem ineditul absolut al unei tant, muzica este o obligaþie ab- Paris s-a vãzut admisã în Socie-
duitã timp de o iarnã întreagã. In Como, nu departe de Milano, astfel de manifestãri: Calafat, solutã chiar dacã ai sau nu voce tatea compozitorilor din capita-
casa verilor din Calafat, membrii V. G. Paleolog se va instala într-o 1 martie 1930 ! sau ureche muzicalã. Pian, orgã, la Franþei începând din anul 1906.
familiilor Marincu, Miricã ºi Gui- localitate practic ruptã de lume, la I.J.: În definitiv, cine este violã, violoncel, flaut – Cécile va Unele compoziþii i-au fost cânta-
cã, ºcoliþi în occident ºi vorbitori 52 km de Craiova, la 22 km de Cécile Lauru, soþia olteanului fi cu certitudine muzicianã întru- te la Beethoven Saal (Berlin), al-
de limbi strãine, au primit-o cãl- Pleniþa sau, mai bine spus, la 25 V. G. Paleolog? cât anturajul constatã talentul tele la Salle Pleyel (Paris). În 1907,
duros cu atât mai mult cu cât se km de prima garã (Bãileºti) ºi la 37 muzical natural al tinerei. Muta- formaþia orchestralã Les Con-

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018


certs Laënnec va introduce une- ºi genial. Pentru Cécile Lauru, tului direct cu universul melodic canalul, domiciliul obligatoriu... tinua valorizarea „cazului Cécile
le dintre creaþiile ei în repertoriul opera muzicalã a lui Erik Satie va religios ortodox ºi folcloric româ- Cécile Lauru va locui la Bucureºti Lauru” s-au dovedit deºarte.
sãu permanent. deveni subiect de conferinþe, iar nesc. Poemul simfonic Dumini- sub aripa bãieþilor Tretie ºi Pre- I. J.: Franþa începe s-o des-
I.J.: Cu alte cuvinte, putem V. G. Paleolog îi va dedica un eseu ca Floriilor la Cozia ºi trioul în- da. Trei nepoþi, copii ai Republi- copere, de ce n-ar fi posibil ca ºi
vorbi de o carierã promiþãtoa- de toatã frumuseþea. titulat Bâlciul la Tismana i-au cii populare (1946, 1947, 1951), în Craiova noastrã culturalã sã
re... E legendã faptul cã bunica România a intrat în rãzboi de asigurat un loc, poate modest, vor beneficia de afecþiunea rea- fie redescoperitã ?!
dumneavoastrã ar fi cântat alã- partea Antantei în 1916. La dis- dar cu atât mai inedit ºi semnifi- lã, dar niciodatã manifestã a aces- A.P.: De la o vreme încoace,
turi de Einstein? poziþia comisiei militare române cativ în contextul muzicii româ- tei „bonne-maman” care nu se- interesul stârnit în Franþa pentru
A.P.: Nu ocolesc rãspunsul, (col. Vasile Rudeanu), ca aliat pe neºti. Viorel Cosma a þinut morþiº mãna cu nicio altã bunicã. La mai creaþia Ceciliei Lauru este legat
dar trebuie subliniat cã toate cele teritoriul francez, V. G. Paleolog a sã-i acorde o paginã întreagã în mult de 75 de ani îºi va redacta mai cu seamã de promovarea
menþionate mai sus pot fi consi- primit ordinul de a escorta câte- Lexiconul muzicienilor din Ro- memoriile cu creionul pe hârtie muzicii „feminine” foarte la modã
derate, într-adevãr, drept semne va convoaie navale încãrcate de mânia reeditat în 2006. Pierdutã pelur de maºinã de scris, 631 de în acest moment. De ce cred, in-
ale unei reuºite profesionale ex- muniþii ºi armament destinate vremelnic în inima Olteniei în anii pagini manuscrise. Exerciþiu, evi- dependent de acest detaliu, cã ar
ceptionale, rar întâlnite în rândul frontului rusesc ºi românesc. ’20, Cécile Lauru va întâlni în anii dent, riscat într-o epocã unde per- fi necesar ca muzica Cecilei Lau-
tinerelor femei la acestã epocã. Cécile Lauru îºi urmeazã soþul la 1940, la Bucureºti, pe George Brea- cheziþiile puteau fi decise ca ur- ru-Paleolog sã fie mai bine cunos-

nter viu
În mod evident, timp de mai bine Lorient – locul de îmbarcare în zul ºi va întreþine un fructuos mare a unei simple pâre. În mod cutã atât în Franþa cât ºi în Ro-
de un deceniu, Cécile Lauru a direcþia Mãrii Nordului pentru a chimb de idei cu Dimitrie Cuclin. deliberat, poate, a întrerupt brusc mânia ?

nterviu
interviu
evoluat într-un climat aproape fe- ocoli Norvegia pânã la Arhan- Mai puþin cu Enescu, în ciuda in- înºiruirea memoriilor la data so- Mai întâi, pentru cã este mãr-
eric. O adevãratã „Belle époque”, ghelsk. Îl va aºtepta aici, cu cei sistenþelor Celei Delavrancea. sirii ei în România (1922). Astfel, turia autenticã a interesului pe
cel puþin pentru ea! ªi acum rãs- doi copii abia nãscuþi, cunos- I. J.: Îmi imaginez cã adapta- din pãcate, perioada „româneas- care orice muzician demn de acest
pund la întrebarea dumneavoas- când angoasa neprevãzutului. rea d-nei Paleolog la realitãþi- cã” a parcursului ei neobiºnuit nume o poate acorda sincer mo-
trã: nu e legendã povestea cu Ein- Mulþi au fost îmbarcaþi, dar nu le rurale olteneºti n-a fost sim- este mai greu de reconstituit. delelor muzicale româneºti. În
stein! Violoncelista Cécile Lauru, mulþi au fost cei care au revenit plã. Viaþa bate... filmul: de la I.J.: Presupun cã prezenþa acest sens, aº spune cã Dumini-
des solicitatã pentru a participa dupã înfruntarea aleatorie cu mi- Paris, la curtea imperialã de la acestei bunici franceze v-a mar- ca Floriilor la Cozia este o ade-
la seratele muzicale organizate de nele ºi primele u-boot-uri germa- Potsdam ºi Berlin; de la Mila- cat personal... vãratã declaraþie de dragoste
familia von Oppenheim de la ne. Martori fericiþi ai pãcii reveni- no, la Corlate-Dolj ºi, de aici, A.P.: Fãrã doar ºi poate. Sacul pentru þara ºi oamenii pe care i-a
Charlottenburg, s-a gãsit de mai te (Versailles, Trianon, Neuilly, din nou la Berlin, înainte de a de amintiri de ordin personal, care descoperit la poalele Carpaþilor
multe ori alãturi de violonistul Saint-Germain), Cécile Lauru îºi va deveni, în anii ’40, „bucureº- nu cred cã ar putea interesa mul- ºi în incinta mãnãstirilor. Cu atât
amator Albert Einstein – proas- cadorisi bãrbatul oferindu-i, în teancã”. În final, revine la Pa- tã lume, este chiar prea plin. În- mai semnificativã cu cât aparþine
pãt membru al Academiei de ºtiin- 1919, o odã muzicalã sub forma ris, dar la numai trei zile de la trucât scopul dialogului nostru unei artiste care provine din me-
þe din Berlin. Nu-i nimic de mira- unui „Marº” dedicat victoriei! sosirea în capitala Franþei, este evocarea ºi redescoperirea diul protestant reformat francez.
re, ºi vã asigur, nimeni nu bãnuia Imediat apoi, afacerile l-au condus 1959, va sfârºi sub roþile unei unei muziciene uitate ºi a unei Apoi, cu riscul de a fi acuzat
în 1913 cã tânãrul fizician Einstein pe V. G. Paleolog ºi ai sãi, în Italia. camionete pe Champs-Élysées! creaþii muzicale prea puþin cunos- de subiectivism (cum as putea sã
va obþine premiul Nobel în 1922! Un al treilea bãiat se va naºte la Un itinerar neobiºnuit... cute, vã mãrturisesc cã îmi amin- nu fiu „subiectiv”!), deoarece gã-
De altfel, în anii 1900-1913, Céci- Blevio, în frumoasa casã achiziþi- A.P.: Într-adevãr... Absorbit de tesc perfect demersurile întreprin- sesc cã muzica Ceciliei Lauru-Pa-
le Lauru a avut ocazia de a întâlni onatã pe malul lacului Como. aventura sa agricolã, V. G. Paleo- se de „reabilitatul” V. G. Paleolog leolog este plãcutã, agreabilã, cu
ºi de a frecventa numeroase per- I.J.: ªi, în fine, România. log nu a anticipat dificultatea în anii ’70 pentru a convinge Fi- alte cuvinte, de excelentã calitate.
sonalitãþi ºtiinþifice, culturale ºi Când ºi de ce ? ºcolarizãrii copiilor care, în pra- larmonica de stat „Oltenia” din Terþio, de vreme ce stima fran-
politice germane, pentru a nu A.P.: În 1920, în pragul unei gul adolescenþei, se gãsesc la Craiova de a introduce în reper- cezã acordatã inteligenþei româ-
spune cum a avut de descurcat, reforme agrare iminente, moºte- Corlate-Dolj foarte departe de toriul sãu poemul simfonic Du- neºti nu s-a dezminþit pânã azi,
în mod discret, relaþii adesea în- nirea Elizei Alexandrescu – sora colegii ºi licee. Hotãrârea, dure- minica Floriilor la Cozia sub cred cã pasiunea româneascã
câlcite între curtea imperialã ger- mamei – a impus familiei craiove- roasã, a fost luatã fãrã echivoc. bagheta talentatului Teodor Cos- pentru Franþa inteligentã nu ar
manã ºi reprezentanþii Franþei re- ne luarea unor decizii importan- Vajnica mamã a celor trei bãieþi tin. Concertul a avut loc la data trebui sã slãbeascã nici o clipã.
publicane. Sã admitem cã aseme- te. De comun acord, fraþii ºi su- îºi va ºcoli copiii la Berlin, tatãl de 23 mai 1974, spre bucuria mul- Promovarea româneascã a muzi-
nea situaþii nu sunt date oriºicui! rorile – Beyon, avocatul penalist, „gentleman farmer” asumând, în tora ºi spre invidia altora. Îmi cii Ceciliei Lauru-Paleolog s-ar
Total dezinteresatã, a ajutat pe viitor primar al Craiovei, Gheor- consecinþã, finanþarea studiilor ºi amintesc ºi mai bine încã, de dis- impune, deci, de la sine, aºa cum
mulþi, chiar dacã nu a desluºit în- ghe, tânãrul general, Aniºoara, a cotidianului acestora. Ce-i cuþiile ºi întrebãrile, unele vãdit s-a încercat acum vreo 40 de ani.
totdeauna corect mersul istoriei. soaþa eroului de la Jiu, Ioan Anas- drept, în capitala Germaniei, Céci- rãuvoitoare, ale epocii. Este mu- În fine, dar nu în ultimul rând,
Dar cine ar fi putut prevede ºi în- tasiu ºi Maria Bãlãcioiu – îl vor le Lauru se gãsea pe teren cu- zica Ceciliei Lauru-Paleolog „ro- îmi permit sã insist asupra ideii
þelege dezastrul ulterior? Astãzi convinge pe Vasile, mezinul (bu- noscut, relaþiile ei din tinereþe mâneascã”? Pro, contra? Nu dau cã Franþa ºi România nu au în
ne vedem, încã, incompetenþi ºi nicul meu), sã-ºi asume sarcina constituind un capital social im- nume. O parte din lied-urile ei au comun doar latinitatea limbilor ci,
descumpãniþi. Proiectele gene- exploatãrii ºi valorificãrii moder- portant: von Oppenheim, von fost interpretate imediat apoi de de asemenea, un anumit spirit de
roase franco-germane ale Ceciliei ne a „moºiei” pãstrate cât de cât Arnim, de Beaulieu, von der cãtre soprana Aurelia Diaconu la solidariate „europeanã” ce, per-
Lauru din 1913 au eºuat lamenta- intacte. Cum aº putea sã nu ad- Goltz... O lume apusã, dar încã vie Bucureºti (Sala micã a Palatului, sonal, consider cã e departe de a
bil în 1914. Consideratã inamic mir curajul ºi sentimentele puter- ºi înstãritã într-o Germanie peri- 8 martie 1976). S-a vãzut, astfel, fi demonetizatã. Muzica ºi viaþa
francez, a trebuit sã pãrãseascã nice ale celei ce va fi „bunica mea culoasã înaintând mascat. Cine inclusã la rând cu alte femei com- Ceciliei Lauru-Paleolog sunt, în
degrabã Germania ºi Berlinul strã- franþuzoaicã” care, fãrã sã se plân- ar fi putut bãnui în 1931 evoluþia pozitoare ale epocii: Mansi Bar- acest sens, un argument ºi o re-
lucitor al anilor 1910. gã, ºi-a urmat omul pe meleaguri- politicã a acestei þãri civilizate? beris, Myriam Barbé, Hilda Je- ferinþã.
I.J.: A început Primul Rãzboi le estice ale Europei, într-o lume, Bãieþii, studenþi la Technische rea... Cum, la începutul anilor ’80
Mondial... Ce stare de spirit a pentru ea, total necunoscutã. În Hochschule Charlottenburg, (anii Mitterand), relaþiile franco-
avut Cecilia Lauru, revenitã în aºteptarea edificãrii „conacului” vor fi expulzaþi din Reichul nazist române s-au vãzut bine „înghe- Interviu realizat
Franþa natalã, þarã agresatã de familial de la Corlate, a fãcut, aºa în septembrie 1940. Gestapoul ar þate”, toate speranþele de a con- de Ion Jianu
germani, adicã de cei pe care i- cum am amintit deja, un popas la fi preferat sã-i interneze la Da-
a servit ºi chiar afecþionat timp Calafat ºi apoi la Cozia. Încerc sã chau grupaþi cu ceilalþi dizidenþi
de 11 ani ? Cum l-a cunoscut pe imaginez efectul ce-l va fi avut germani ºi strãini, dar Paleologii
olteanul V.G. Paleolog? asupra unei protestante calvinis- sunt... români! Tratatul româno-
A.P.: Conform memoriilor lãsa- te cotidianul mãnãstiresc orto- german i-a salvat oarecum. Trau-
te, decepþia resimþitã a fost con- dox. Rezultatul acestei experien- matizatã de ocuparea Franþei,
siderabilã. Dacã rãzboiul de po- þe a fost însã mai mult decât neaº- Cécile Lauru se va simþi la rândul
ziþie, tranºeele frontului vor de- teptat. De-a lungul lunilor petre- ei protejatã în România anilor ’40.
veni cimitirul a zeci de mii de sol- cute la Cozia, Cécile Lauru va Copiii, în schimb, vor participa la
daþi, Parisul a fost de astã datã compune un întreg poem simfo- rãzboiul antisovietic. Deþin foar-
cruþat, efervescenþa creativã a nic ce-l va intitula Duminica Flo- te puþine informaþii legate de ac-
capitalei nefiind, deci, direct afec- riilor la Cozia. Muzica psalticã, tivitatea dânsei în anii rãzboiu-
tatã. Evenimentul care însã i-a totodatã liberã ºi tradiþionalã, lui, pardoxal benefici pentru agri-
schimbat din nou cursul existen- sonoritatea modului „doric” al cultura intensivã a lui V. G. Pale-
þei a fost, fãrã îndoialã, întâlnirea fluieraºului ciobãnesc românesc, olog, devenit peste noapte fur-
cu V. G. Paleolog în 1914. Trec ca ºi aurul icoanelor, au fost pen- nizor al armatei române.
peste ºocul familiei franceze cã- tru ea fascinante descoperiri. Sã O ciudatã emulaþie artisticã ºi
reia i-a trebuit un lung moment nu uitãm cã ne gãsim într-o mo- culturalã pare sã fi supravieþuit
pentru a accepta cã un „bizantin ment în care melosul exotic sau în condiþiile unor transformãri
carpatic” nu este neapãrat un folcloric, dar ºi cel religios, devin politico-sociale extrem de grave.
„barbar” periculos ! Alãturi de V. surse de inspiraþie pentru mulþi Compasiunea ºi prietenia mani-
G. Paleolog – anarhistul hãituit tineri compozitori. Precum pre- festate de întreaga pãturã inte-
devenit, din 1909, „parizian avan- mergãtorii Liszt ºi Brahms, pre- lectualã francofilã olteneascã ºi
gardist”, Cécile Lauru i-a cunos- cum mult adulaþii Ravel ºi Debus- bucureºteanã, i-au fost de un
cut pe Apollinaire, pe Cendrars, sy, în anii ’30, Bartok, Brãiloiu ºi mare sprijin moral. Nici Paul
pe Modigliani ºi, mai cu seamã, Enescu vor topi în focul creaþii- Eluard în 1946 ºi nici Yves Mon-
pe Brâncuºi, marele prieten „mai lor lor ritmuri ºi sonoritãþi etnice. tand în 1957 – atinºi de boala
mare”, care, aflând cã e muzicia- Etno-muzicologia devine o dis- comunistã – n-au fost sensibili
nã, a îndrãgit-o pe loc, dupã spu- ciplinã ºtiinþificã foarte aprecia- la strigãtul de disperare a france-
sele bunicului meu. În atelierul lui tã, iar Cécile Lauru, admiratoarea zilor din România care cereau in-
Brâncuºi, tânãra soþie Cécile La- lui Erik Satie, nu era deloc strãinã sistent repatrierea. Dramele s-au
uru-Paleolog îl va întâlni pe Erik de aceastã pasiune „modernã”. succedat într-un ritm susþinut.
Satie. De altfel, cuplul Paleolog a Mai mult, îndrãznesc sã afirm cã Reforma agrarã, nationalizarea,
sucombat definitiv sub farmecul opera ei muzicalã s-a îmbogãþit reclasarea lui V.G. Paleolog prin-
acestui muzician hâtru, sãlbatic considerabil ca urmare a contac- tre chiaburi, confiscarea casei,
Portretul Ceciliei Lauru, fãcut de pictoriþa Magdalena Rãdulescu

, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 11


Cremona – oraºul legendarelor viori...
C
remona, micul oraº ita- liene a constructorilor de viori. Garilli. Primul grup din juriul in-
lian cu o impresionan- Între 7 septembrie ºi 14 octom- ternaþional a fost format din cinci
tã tradiþie, comparabi- brie 2018, se va organiza a XV-a maeºtri lutieri ºi avea ca obiect
lã poate chiar cu epoca romanã, ediþie a Concursului Internaþio- sã aprecieze instrumentele din
a fost proslãvit în trecut prin cul- nal de Lutierie „Antonio Stradi- punct de vedere al îndemânãrii
turã, artã ºi îndeosebi prin muzi- vari”, în semn de perpetuare în tehnice, al funcþionãrii ºi con-
cã. Nu fãrã temei, acest oraº a conºtiinþa publicului larg a acti- strucþiei stilistice ºi artistice a in-
primit, în timp, atributul de „oraº vitãþii ºi meritelor excepþionale ale strumentului, al alegerii materia-
al artei ºi muzicii”. S-a nãscut, aici, marelui lutier. lului, al folosirii lacului ºi al „ma-
Claudio Monteverdi (1567-1643), Una dintre ediþiile de referinþã nualitãþii” instrumentului. Al doi-
primul reformator al operei, pe ale concursului a avut loc în anul lea grup al juriului avea sã deter- Afiº concurs 2018
care a ridicat-o la cel mai înalt ni- 1994, la împlinirea a 250 de ani de mine valoarea acusticã a instru-
vel artistic. Cu ocazia împlinirii a la moartea lui Antonio Stradivari, mentului; grupul, tot din 5 mem- crãri de Vivaldi, Paganini, Boc- sebit de important, numeroºi stu-
350 de ani de la moartea compo- când s-au organizat mai multe brii, a fost format din muzicieni cherini, J. S. Bach, Brahms ºi al- denþi proveniþi de la multe ºcoli
zitorului (în 1993), s-au organizat manifestãri, printre care ºi o ex- profesioniºti, care apreciau in- þii. A fost organizat ºi un salon europene de vioarã.
multe concerte, reprezentaþii tea- poziþie de 20 de instrumente ori- strumentele cu privire la culoa- de business în sala Camerei co- România are în proprietate
a r te

trale, spectacole ale ansambluri- ginale ale acestui „monstru sa- rea sunetului, „pãtrunderea” su- merciale a Cremonei, unde expo- douã instrumente cremoneze de
lor italiene ºi internaþionale de cru” al lutieriei la Metropolitan netului, valoarea corzilor ºi „ma- zanþii, gazde ºi oaspeþi, ºi-au pre- valoare deosebitã: Stradivarius
madrigale, precum ºi alte mani- Museum of Art din New York. În nualitatea” instrumentului. zentat instrumentele, unele folo- (1702), care a aparþinut lui Joseph
festãri. Însã, Cremona este cu- toamna acelui an, în Cremona, Expunerea instrumentelor din site în construcþia ºi repararea Joachim (1831-1907), cumpãrat
noscutã, înainte de orice, prin s-a derulat a VII-a ediþie a con- concurs a fost gãzduitã de pala- instrumentelor, corzi, pãr pentru de statul nostru, în 1956, ºi oferit
arta constructorilor de viori, le- cursului – Triennale Internazio- tul Trecchi. Cu ajutorul oglinzi- arcuº ºi alte materiale folosite în spre folosinþã celebrului violonist
gatã de nume precum Antonio nale degli Strumenti ad Arco – în lor situate în vitrine, pregãtite în domeniu. A fost prezentatã ºi Ion Voicu (1923-1997); actual-
Stradivari (1644-1737) ºi fiii sãi, cadrul a 4 categorii: vioarã, violã, acest scop, au putut fi vãzute in- bogata literaturã de specialitate. mente, pe acest instrument cân-
familia Amati, îndeosebi Andrea violoncel, contrabas. Condiþia strumentele din toate pãrþile. S-au legat multe contacte între tã Alexandru Tomescu (n. 1976);
Amati (1505-1578), fondatorul impusã a fost ca toate instrumen- Maeºtri lutieri puteau sã exami- violoniºti profesioniºti ºi con- Guarneri del Gesù (1731), pe care
ºcolii de lutieri din Cremona, ºi tele participante la concurs sã fie neze instrumentele ºi sã prezinte structori, chiar furnizori de mate- a cântat George Enescu (1881-
Nicolò Amati (1596-1684), care a construite în ultimii 3 ani. S-au instrumentele lor care erau înscri- riale specifice. În timpul concur- 1955), aparþine Muzeului Naþio-
format mulþi lutieri importanþi. înscris 474 de instrumente de se în concurs. Calitatea lor a fost sului, s-au realizat ºi seminarii de nal „George Enescu”, fiind dat
Apoi, au fost familiile Ruggeri ºi maestru din 36 de þãri ale lumii, de un înalt nivel artistic, atât în specialitate cu participare inter- spre folosinþã violonistului Ga-
Bergonzi, îndeosebi Giuseppe din care dupã preselecþie au in- ceea ce priveºte latura muzical- naþionalã; de exemplu, cu tema briel Croitoru (n. 1965). Pe un Stra-
Guarneri del Gesù (1698-1744), trat în concurs 218. Aprecierea acusticã, cât ºi cea artistico-meº- „Muzica – instrumentul muzical divarius (1729) cântã ºi reputatul
ale cãrui viori, împreunã cu in- juriului s-a desfãºurat, în paralel, teºugãreascã. – cercetare”.S-au organizat ºi alte violonist român, stabilit iniþial în
strumentele lui Antonio Stradi- pe douã grupe, sub conducerea În perioada concursului, s-au acþiuni ºi expoziþii cu tematicã Statele Unite ºi apoi în Anglia,
vari au atins apogeul epocii ita- preºedintelui juriului, Fabrizio realizat ºi alte acþiuni. Au avut loc muzicalã: filatelicã, design ºi mu- Eugen Sârbu (n. 1950), care a fost
un ºir de concerte, în cadrul cã- zicã, ezpoziþie de afiºe º.a. Este invitat, în 1994, sã cânte pe un
rora s-au folosit instrumente câº- unul dintre concursurile centrale Guarneri del Gesù în concertul de
tigãtoare din aceastã ediþie, dar din lume, pe care le trãieºte, din închidere a Expoziþiei de la New
ºi din precedente. Au evoluat trei în trei ani, întregul oraº. Cre- York. Tot pe un Stradivarius
ansambluri camerale, soliºti renu- mona devine, în acest timp, locul (1709) cântã ºi craioveanul Liviu
miþi ºi membri ai juriului concur- de întâlnire al celor mai cunoscu- Prunaru (n. 1969), stabilit în Olan-
sului. S-au cântat lucrãri camera- te personalitãþi din domeniu, ex- da, concertmaestrul celebrei or-
le de Mozart, Schubert, au putut perþi, curioºi, iubitori ºi comer- chestre „Royal Concertgebouw”
fi ascultaþi soliºti de marcã în lu- cianþi din lumea întreagã ºi, deo- din Amsterdam, dupã ce, ante-
rior, cântase pe un Guarneri
(1676) ce a aparþinut violonistu-
lui Jan Kubelik (1880-1940). La
rândul sãu, violonistul român
Rãzvan Stoica (n. 1986), stabilit
în Olanda, cântã tot pe un Stradi-
varius (1729), ce a aparþinut vio-
lonistului Heinrich Wilhelm Ernst
(1812-1865).
n Geo Fabian
A. Stradivari Vioara„Francesca” (1694 – lutier A. Stradivari)

Caragiale în dulcele stil clasic


R
eferirea la Caragiale a misele spectacolului „Douã lo-
devenit un loc comun turi”, o adaptare dupã textul omo-
în spaþiul public româ- nim al lui Caragiale, cãruia i se
nesc, în special atunci când vor- adaugã fragmente extinse din
bim despre viaþa politicã. Asta „CFR”, „Moftul român”, „Miti-
pentru cã, lucrurile nu s-au schim- cã”, „Moftangii”, „Politicã ºi lite-
bat radical în ultimul secol, în ceea raturã”. Adaptarea este semnatã
ce priveºte metehnele vieþii publi- de Nicolae Poghirc, care este ºi
ce. Totuºi, acest apel la Caragiale, regizorul spectacolului, ºi Nico-
uneori, în exces are un efect dãu- lae Coande. Dupã cum mãrturi-
nãtor asupra receptãrii operei lui. sea Nicolae Poghirc, este un
La fel ca ºi în cazul lui Eminescu, spectacol care îndeamnã publi-
Caragiale începe sã fie mai curând cul, ºi nu neapãrat doar cel tânãr,
citat decât citit. Iar unul dintre efec- sã se întoarcã la citit. Regizorul
tele acestui fenomen, este cã mon- ºi-a propus sã creeze o frescã a
tãrile din Caragiale încep sã fugã epocii respective, iar rezultatul
de cheia clasicã, pentru a nu cã- este un spectacol plin de tinere-
dea în ºablon. ªi aºa apar inrepre- þe ºi de energie. Este multã muzi-
tãri dintre cele mai diverse, unele cã, multã miºcare (de altfel Nico-
originale, alte bizare. În acelaºi lae Poghirc este director al Tea-
timp, unul dintre segmentele de trului Alexandru Davila din Pi-
public ignorate de regizori, sau teºti, care are o secþie de revis-
chiar de directori de teatru îl re- tã), toate acestea demonstrând cã
prezintã elevii din ciclu gimnazial poþi face un Caragiale clasic, fãrã rul personajului Lefter Popescu, evitã sã cadã în capcanele copie- ªtefan Cepoi, Corina Druc/Alina
ºi liceal. Publicul de teatru se edu- a cãdea în cliºeele vechilor mon- intrepretat de ªtefan Cepoi. Aces- rii sau confruntãrii acelui rol ºi îºi Mangra, Alex Calangiu, Cristina
cã în timp, ºi de multe ori, acest tãri pe care le ºtim cu toþii. În plus, ta reuºeºte sã construiascã un gãseºte propriul drum cãtre un Albiºoru, Diana Bagdasar, Theo-
public este pus direct în faþa unor Nicolae Poghirc îl aduce pe sce- personaj viu care trece de la bu- Lefter Popescu uman, tragic ºi co- dora Bãlan, Laura Dumitrescu,
soluþii regizorale moderne ºi pro- nã chiar pe Caragiale, cel care le curie la dramã, în mod natural ºi mic în acelaºi timp. Arina Pãvãlan, Victoria Zubenco,
vocatoare, fãrã sã fi „trecut” prin pune la un loc. Interpretat de Ni- fãrã stridenþe. Dupã cum mãrtu- Scenografia îi aparþine Miru- Ionuþ Bãnicã, Alex Ciontu, Ale-
montãrile clasice, care sã îi asigu- colae Vicol, Caragiale este croni- risea actorul, cel care joacã un nei Varodi, iar coregrafia este xandru Nica, Andrei ªtefãnescu,
re baza necesarã citirii unei mon- carul întregii întâmplãri, cel care astfel de rol are mereu deasupra semnatã de Andreea ºi Mihai Andrei ªchiopu, Anastasia Ce-
tãri moderne. leagã toate episoadele între ele. capului spectrul interpretãrii ge- Dragnea. Din distribuþia specta- poi, Ioana Vicol, Romana Vicol.
Toate acestea, reprezintã pre- Întreaga poveste se axeazã în ju- niale a lui Birlic. ªtefan Cepoi colului fac parte: Nicolae Vicol, n Cristi Nedelcu
12 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018
n SILVIU GONGONEA

2018
2018
audeamus2018
poezia Eleanorei Mircea: un tango tendresse
la graniþa senzualului cu grotescul

audeamus
Gaudeamus
Printre temele cel mai des reite- poeziei sale: unul întunecat, pla- se gãsesc mai ales în spaiul me-
rate gãsim moartea. Grav ºi apã- sat în registrul nocturn; celãlalt moriei. Sau, cel puþin, poezia adu-
sat. Erosului, feminitãii ºi condiþi- luminos, uneori vesel, nu departe ce cu un soi de exerciþiu amnezic,
onãrii ei sociale le este rezervatã o de accentele cântecului de lume de pliere pe secvenþe electrizan-
abordare (auto)ironicã. De fapt, (un poem se numeºte Menestrel!). te, amintind de imaginarul supra-
aceºtia sunt cei doi versanþi ai Urmele întâlnirii celor douã planuri realist în care reperele sunt liche-

A
flându-se la cel de al
treilea volum de ver- fiate sau de-a dreptul franjurate.
suri, putem afirma de- Astfel, poezia este un pansament
spre Eleanor Mircea cã ºi-a gãsit imaculat prin care supureazã ex-
deja temele axiale pe care ºtie sã perienþe-limitã, aºa cum gãsim în
ºi le accentueze contrapunctic ºi poemul ce dã numele cãrþii. Este
sã le mixeze în diferite registre. ceva colcãitor ºi neliniºtitor în
ªi cum de la puterea poetului de a amintirea legatã de fetiþa „cu ochii
evita locul comun vine frumuse- rotunzi“ ce este însoþitã la ºcoalã
ea ºi profunzimea poeziei, Eleanor de „mama ºi tata“ ºi care se joacã
Mircea propune acum o partiturã cu bãieþelul mucios, „bãrbierit“ din
tot mai personalã, cu deambulãri- cauza pãduchilor ce vor umple
le fireºti ce dezvãluie, pe colinele toatã familia.
însorite sau tãiate de ceaþa izvo- Depozitul preþios din Tango îndepãrteazã admirând câte o
râtã din viziunile catabazice, cãrã- tendresse rãmâne, totuºi, realita- bucatã din peisajul urban, împin-
rile bine delimitate ale sinelui. tea privitã în straturile ei, lucru sã de curiozitatea celui care poa-
Tango tendresse este un titlu ce poate fi dovedit de titluri ca te gãsi ceva de înalt voltaj. ªi ast-
potrivit pentru aceste cãutãri înso- La kilogram, Odã urbanã, Nici fel de întâlniri miraculoase pot fi
þite de melodia fredonatã pânã la curvele nu mai sunt ce-au fost gãsite la tot pasul, când textele
absurd, mereu ºi mereu, când elan- sau Poem despre âe. Eleanor poetei comunicã cu marea poe-
sat, generatã de un vitalism conta- Mircea nu dã frâu liber unei con- zie de la noi ºi de aiurea. Voi mai
gios, când gâtuit, curmatã de un fesiuni realiste, ea se þine depar- da un sigur exemplu ºi anume
povârniº neprevãzut ce îi taie re- te de deliciile dramelor dintre Balada cîinelui de pe asfalt,
spiraia. Sunt ritmurile ºi miºcãrile douã oftaturi ale vieþii de zi cu zi. pentru cã mi-a amintit de un poet
dramelor personale, ale melanco- Este vorba despre o realitate pe transilvãnean, în versurile cãruia
liilor, ale resemnãrii ºi, nu în cele care vrea sã o consemneze trã- un câine mort, umflat de apã, de-
din urmã, ale propriilor paºi care gând cu coada ochiului spre un vine „un cimpoi pentru cine se
compun fraza unui limbaj îndrãz- punct al reflectãrii („ne-am întâl- încumetã,/ Cu degete uºoare ºi
neþ ºi pe alocuri provocator, la gra- nit în oglindã“ sunã un vers din fãrã scârbã pe/ Burta lui doldora
niþa senzualului cu grotescul. La un Mall (I)), se apropie ºi se de sunete stranii.“
Silviu Gongonea, Petriºor Militaru ºi Eleanor Mircea la lansare

poeme din colivia sufletului mai degrabã, în poezia Marilenei


Tiugan, florile, natura pot îmbrã-
ca ºi alte culori, fãrã a pierde din
intensitate, ba dimpotrivã, propu-
tine însuþi, ca in poezia Când nându-ne un exerciþiu de imagi-
pleacã pãsãrile: „ai încercat naþie, cum ar în poemul „o petalã
vreodatã sã-þi pui aripi/ eu mã de mac roz”, în care omul se de-
simt vinovatã pentru ceea ce nu materializeazã si se naºte doar din
am încercat/ acum nu mai are rost patimã: „mi-a apãrut/ odatã în vis/
sã mã agit/ fac din cuvinte cuib/ un câmp de maci roz/ sa-mi amin-
ºi liniºtea mã va stãpâni”. Poeta teascã de atunci în fiecare zi/ ca
jongleazã cu ideile, care, asemeni nu sunt nici fluture, nici pasãre/
pãsãrilor, zboarã atât de liber, ºi ci nãscutã din patimã”. Lia, stã-
zboarã lin, plãcut: „gândul între- pâna pãpãdiilor (simbol al liber-
ce întâmplarea canarului/ scãpat tãþii, dar ºi al efemerului), devine
din colivie/ zboarã înainte ºi îna- de fapt întruchiparea fiecãruia
poi” (Lumi calde în colivie). dintre noi, cãci suntem, fãrã doar
Alteori ideile, în zborul lor spre ºi poate, asemãnãtori ºi avem,

S
criitoare prolificã, talen- înalt, întocmai ca ºi pãsãrile, þin- evident, rãdãcini comune („nu e
tatã ºi dedicatã, Marile- tesc spre cuiburi de luminã, ca în o fetiþã din oraº sau dintr-un sat”),
na Tiugan a publicat poemul Colivia de aur: „mai bine copilul din noi nu ne pãrãseºte
deja douã volume de versuri, zboarã/ deasupra mai multor co- nicicând: „nu plânge, copilã,
Clepsidra îngerului (2008) ºi Din livii/ poate va gãsi una liberã sã pentru galbenul acelor zile/ vor fi
arierplanul unui surâs (2013), fie numai a lui/ sau poate n-a pã- mai multe cele ce lumineazã” (Di-
precum ºi trei romane ºi un vo- rãsit-o niciodatã”. Asumându-ºi mineaþa de copil). Femeia este
lum de prozã scurtã. Anul acesta trecerea prin lume, poeta ne mãr- vãzutã ca o pisicã, la fel de capri-
Marilena Tiugan revine cu un turiseºte cã îºi scrie propria po- face mai mult este redata in poe- („noaptea”) ºi vieþii ispititoare cioasã , care face salturi spre lunã,
nou volum de versuri, publicat veste, în poemul Ceva din mine zia” aº cere iertare pasarilor”, prin („ºarpele scos din minþi de miro- cu care se poate juca aºa cum
de Editura Aius ºi lansat în ca- are aceeaºi vârstã cu pãsãrile, versuri de o simplitate jucãuºã cu surile paradisiace”), in poemul “ s-ar juca cu un ghem, ca în poe-
drul Târgului de carte Gaudea- ºi pentru a-si scrie povestea, po- un impact major: „nu le pot da înãuntru rãmâne noapte”. mul acoperiºul cu ochi de pisi-
mus, ediþia de la Craiova. Recu- eta se întoarce la naturã: „nimic înapoi/ zborul cum l-am închipuit/ Legãtura dintre creator ºi ope- cã sau în cel intitulat cum aº fi
nosc cã titlul acestui volum de nu e mai frumos ca un basm spus/ înalt pânã la cerul/ din care cad ra de artã (în cazul de faþã „statu- arãtat dacã aº fi fost pisicã: „am
poezii, Colivia cu aripi, m-a atras de un copac bãtrân/ de aceea îmi seminþe aurii/ încolþite sub pie- ia”), o regãsim în poemul Izolare curajul sã ating necunoscutul/
încã de la început, pe cât de cat- place pãdurea/ copacii oraºelor lea/ genunchilor aflaþi in rugãciu- albã: „si iarãºi mã întreb despre dar cum sã vorbeascã despre
chy, pe atât de profund ºi plin de sunt triºti sau poate nepãsãtori” ne”. Aºa cum bãnuiam din titlu, rãdãcini/ când omul ºi marmura mine ca despre o/ rasã birmanezã
semnificaþii. Poate fi înþeles ca Dincolo de metafore ºlefuite colivia prinde aripi ºi uita pasa- se înþelegeau deasupra vremuri- spre exemplu/ cu ochi albaºtri”.
eliberare a sufletului prin scris perfect precum „singurãtatea e un rea pe care a râvnit-o ea însãºi lor”, aducând o umbra de nostal- Poezia Marilenei Tiugan tre-
sau poate fi înþeles ca un suflet teatru de rãzboi”, „ostaºul nu precum sufletul: „coliviei ii cresc gie plãcutã, ademenitoare. Între- buie cititã, visatã, imaginatã. Tre-
închis într-o colivie ºi cãreia îi scrie scrisori de dragoste în timp aripi/ de vulture intr-un þipãt de bându-se retoric daca ºtie ceva buie cititã cu ochii deschiºi, dar
sunt necesare aripi. Universul de pace”, ca in poemul Zorii se triumf/ uitând ca a râvnit sã iu- despre realitate, poeta ne decla- ºi cu ochii închiºi, uneori, pentru
poetic al Marilenei Tiugan este adunã în interiorul unei colivii, beascã pasãrea”. Visând, poeta ra ca prefer acest basm curat (po- cã poeta doar sugereazã, iar prin
divers ºi surprins într-o deplinã poeta scrie despre lucruri grave rescrie mitul Evei intr-o manierã ezia), ca mod de viaþã: „pentru ritmul acesta lent ne lasã loc sa
serenitate, într-o pace care te cu- cu certitudinea unui filosof antic proprie: „rãtãcitã în pânza visã- semenul meu nepãsãtor/ nu în- ne închipuim ºi sã ne imaginam o
prinde de la prima pânã la ultima dar cu o delicateþe feminina care rii/ ªi obiºnuitã sã nu mã mai tem/ seamnã nicio silabã/ mie însã îmi lume caldã, coloratã, cu arome flo-
poezie. Chiar ºi regretele sau în- rãzbate aproape în orice poem: o mânã de femeie mângâie/ coaja place/ acest basm curat/ acest dus rale ºi muzici binefãcãtoare.
trebãrile sunt îmbrãcate într-o li- „m-aº pregãti pentru un pic de mãrului/ vrãjmaºã miezului”, al- rece – gheaþã/ risipind vedenii-
niºte care te face mai împãcat cu iubire”. Neputinþa de a putea ternând tablouri ale morþii, le”. Culorile sunt redefinite, sau n Florina Ungureanu

, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 13


n COSMIN DRAGOSTE
2018
2018
audeamus2018

orice cãlãtorie începe cu un prim pas


surprinzãtoare) ºi conduce cã- metodologicã, cu analize diacro- cea a studiilor de caz, unde au-
tre concluzii ce oferã deschideri nice ºi sincronice, cu necesare toarea are ocazia de a-ºi mani-
audeamus
Gaudeamus

spre viitoare cercetãri. Simbioza apropieri ºi raportãri la arii tema- festa talentul, cultura, capacita-
analiticã, permanenta glisare în- tice ºi analitice apropiate, cu in- tea de a jongla ºi aplica metode,
tre domenii, relaxarea metodolo- ventarieri ºi treceri în revistã. Ex- concepte, de a le adapta ºi di-
gicã (fãrã rabat de la calitate) fac punerile ºi clarificãrile metodolo- versifica. Ar fi fost de dorit ca
din cartea Danielei Micu o lec- gice sunt bine realizate, trasate tocmai aceastã parte dedicatã
Daniela Micu, Literatura de turã atractivã, seducãtoare, di- cu siguranþã ºi talent. Binomul scrierilor de cãlãtorie, analizei lor,
cãlãtorie ca mijloc de reflecþie namicã. obiectiv-subiectiv devine unul sã fi fost mai extinsã ºi abordatã
antropologicã, Aius, Craiova, Structural, cartea respectã ri- dintre principalele instrumente cu mai mult curaj. Daniela Micu
2017 gorile ºi împãrþirile deja aproape analitice, ce produce realinieri, s-a oprit asupra a cinci jurnale
clasicizate ale unei lucrãri de doc- reconfigurãri ºi restructurãri. de cãlãtorie, încercând sã alea-

L
a origine tezã de docto- torat, cu expunerea ºi motivarea Partea cea mai aºteptatã este gã dintre scrieri reprezentative
rat, Literatura de cãlã-
torie ca mijloc de re-
flecþie antropologicã poartã
semnãtura Danielei Micu, tânãr
cadru didactic, dar ºi poetã, tra-
ducãtoare ºi critic literar. La nivel pentru anumite aspecte aborda-
intenþional enunþiativ, cartea îºi te în lucrarea sa. Orice selecþie
propune, ambiþios, sã exploreze, implicã, invariabil, posibile con-
cu instrumentarul specific antro- testãri, fie privind includerea, fie
pologiei, literatura diaristicã de neincluderea unor cãrþi pe aceas-
cãlãtorie româneascã recentã. tã listã. Însã autoarea reuºeºte sã
Acest tip de literaturã a produs, armonizeze opþiunile sale, sã le
ºi la noi, o fascinaþie mereu vie, confere unitate analiticã tocmai
mai ales prin prisma mediilor so- prin diversitatea abordãrii, prin
cio-culturale descrise, percepu- glisarea constantã a aparatului
te, în general, ca spaþii exotice, critic pe paliere diverse.
indiferent de amplasamentul ge- Literatura de cãlãtorie ca
ografic mai apropiat sau mai în- mijloc de reflecþie antropologi-
depãrtat de lector. Întâlnirea cu cã este un volum care se sustra-
zone aflate undeva la conjuncþia ge categorisirii facile (dincolo de
dintre mit ºi realitate, oferã citito- expunerea intenþionalã) ºi care
rului emoþii dintre cele mai diver- oferã mãsura devenirii, într-un
se, precum ºi trãiri mediate, care moment de maturitate, a unei cer-
se ancoreazã puternic în registrul cetãtoare în plinã dezvoltare.
subiectivitãþii alteritãþii. Cãlãtoria prin universul cãrþii de-
Dublajul filologic se simte în spre literatura de cãlãtorie a
spatele cercetãrii Danielei Micu, Danielei Micu este un exerciþiu
ceea ce face ca volumul sã ca- util, unul care meritã a fi fãcut,
pete noi valenþe ºi potenþe de plin de savoare ºi de cãutare per-
cercetare, sã evite cantonarea manentã a echilibrului între
într-o rigoare metodologicã ste- obiectiv ºi subiectiv.
rilã, îi conferã capacitate adap-
tativã (de multe ori proaspãtã, Daniela Micu, Nicolae Panea, Gabriel Nedelea

M
iercuri, 28 februarie
2018, am avut prile-
jul sã fiu prezent, sã
o lansare fabuloasã
mã bucur, sã vorbesc, într-un nu ocolite, prieten din tinereþe, rouã ºi-a cuiburilor împletite fin. flet ºi fac, mut, sã lãcrimeze orice
mediu cultural de un ales dichis, chiar din fragedã pruncie, al cu- Reinterpretãri uluitoare ale ochi înduioºat de scene foarte
la una dintre lansãrile de carte vântului, al artei, al marii înþelep- unor creaþii clasice de gen, rãs- comune, dar ieºite din comun,
care s-au succedat în foaierul ciuni din tezaurul istoric al cuge- tãlmãciri menite sã lãrgeascã ori- cum ar fi dispariþia unui „modest”
Teatrului Naþional „Marin Sores- tãrii umane. zonturi, adaptãri cu tâlc ºi sur- oþetar dintr-un colþ de grãdinã.
cu” din Craiova, cu prilejul Târ- Compoziþiile literare, brodate prinzãtor de actuale, þesute în rãz- Aproape cã nu existã o crea-
gului de carte Gaudeamus-Radio cu desene ale autorului însuºi, boiul perpetuu dintre personaje þie din carte în care sã nu fie pre-
România. Apãrut la Editura Aius, alese, dedicate ºi poziþionate cu ca greierele ºi furnica, fac pace, zentat, expus, uneori indus, un
prezentã cu trup ºi suflet la eve- mare aplecare, îmi inspirã, iarãºi, sub raza harului poetic, în ace- fel de binom de genul „Alt greie-
niment, lansarea cochetã ºi dis- regãsirea într-un univers marcat eaºi carte, cu teme de o frumuse- re ºi altã furnicã”, „Mãgarul ºi
tinsã a volumului cuprinzând ºi de o realã chemare artisticã, pre- þe rarã, ce, prin simplitatea lor ºi primarul”, „Calul ºi cãþeii”, „Oul
numit „Fabule”, al Maestrului sãrat cu tandreþea picãturilor de prin acurateþe înfioarã orice su- ºi gãina”, ªoimul ºi iepuraºul”,
P.I.F. Vasilescu, sculptor, carica-
turist, poet ºi epigramist, ne-a
purtat paºii gândirii spre o salã „Vulturul ºi scriitorul”, mãmãliga
de oglinzi doldora de moravuri ºi ºi aþa (cuþitul) care o taie º.a.m.d.
nãravuri, cu personaje din lumea Între copertele acestei bijute-
celor care nu grãiesc, dar în care rii trudite, la rându-le tot creaþii
trebuie sã ne regãsim tãcuþi, per- ale autorului, stau cuminþi po-
sonificãri ce au menirea de-a re- veºti pentru copii ºi fac nãzbâtii
flecta omul ºi societatea, perso- file de poveste. Corolar al genu-
nalitatea de bazã, precum ºi baza lui, morala poate induce un zâm-
fiecãrei personalitãþi în parte, în- bet subînþeles, o regãsire de
suºiri perene sau de conjunctu- sine, un lanþ de coincidenþe ori
rã, toate fiind cu prisosinþã de o asemãnãri ce tind spre o conto-
mare trebuinþã. pire între luciul cristalin al fiecã-
Prefaþatã magistral de doam- rei creaþii ºi creaturile oglindite.
na Elis Râpeanu ºi având o post- Vã recomad sã citiþi aceastã car-
faþã semnatã cu implicare dar ºi te frumoasã, dorindu-i autorului
cu preocupare de domnul Petri- succes, putere de muncã, sãnã-
ºor Militaru, cartea înmãnun- tate ºi-o grabnicã revenire pe
cheazã între cele douã referinþe, piaþã, cu alte nestemate, o viaþã
fabule ºi minifabule croite prin adunate.
dibãcia unui autor cultivat ºi ani-
mat cu iubirea de frumos, cu ha- n Marius Robu
rul înþelepciunii unei vieþi trãite,
Petriºor Militaru, Nicolae Marinescu, Marius Robu, P.I.F. Vasilescu

14 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018


n PETRIªOR MILITARU

2018
2018
erosul, acest cascador liric

audeamus2018
datã cu air-bag-uri. Dacã în ado- Volumul Florinei Ungureanu ploi”, Eterna poveste). Cum este
lescenþã îndrãgostirea era perce- este alcãtuit din cinci cicluri de ºi firesc se gãsesc în volum do-
putã ca o dramã cosmicã, ea poa- poeme, iar primul reprezintã – în rinþele ºi visurile unei poete în-

audeamus
te sã capete trepte ºi uºoare ac- termeni cvasi-freudieni – faza de drãgostite, amãgirile ºi dezamã-

Gaudeamus
cente bulevardiere, descoperim negare: „Nu þi-am mai scris nicio girile, împlinirile ºi speranþele de
treptat ºi alte condimente ºi în- poezie”, de unde deducem cã reîmplinire, poli extremi ai sensi-
vãþãm sã zâmbim – fie ºi amar – implicit poemele sunt dedicat bilitãþii feminine de la fineþurile

D
upã publicarea volu- în situaþii ce iniþial pãreau un ca- unui el („poate de asta/ nu þi-am în spirit de haiku (din poeme ca
melor Interior de feme- pãt de lume. Amorul-cascador mai scris nicio poezie”) ce lipseº- Fazele lunii sau Memoria împle-
ie (Aius 2016) ºi Lu- este erosul care învãþã sã nu se te de la “datorie” ºi de aceea nu titã), la sentimente de tip pop gen care traverseazã volumul (vezi
mea nu avea nimic împotrivã (tan- mai rãneascã indiferent în ce sce- mai meritã atenþia poetei („ce fe- Shakira ori Rihanna (poemele ciclurile „Te aºtept sã-mi schimbi
dem poetic cu Daniel Dumitru, ne periculoase este pus sã joa- meie frumoasã am fost/ pânã te- WTF sau Epic fail), la complexul iernile-n veri” ºi cel intitulat „Ab-
Aius, 2016), Florina Ungureanu ce. Amorul de situaþie devine am cunoscut/ m-ai sfâºiat/ ºi mi- Cenuºãresei (Pânã la mine), o senþa ta” sau poemul Nerostit)
continuã sã scrie poezie de dra- uºor-uºor umor de situaþie: „iubi- ai pierdut sufletul/ a rãmas în redundantã poeticã a absenþei ce este sublimatã uneori în poe-
goste, insistând mai mult pe la- rea zãludã/ îºi face de cap/ prin me precum Ereticã, unde dorin-
turã eroticã a poemelor ceea ce minþile noastre/ devine mai cru- þa devine chiar o formã de practi-
mã face sã cred cã, din punct de dã// ne strânge de gânduri/ cu cã religioasã.
vedere tematic cel puþin, se în- menghini de dor/ amor cascador// Dincolo de toate aceste încer-
scrie în tradiþia deschisã de avem mâinile moi/ din lut, amân- cãri, dincolo de mãºtile pe care le
Sappho, cea mai de seamã poetã doi/ sub un cer plin de ploi// sã- purtãm zilnic, poate cã amorul
a antichitãþii greceºti, nãscutã în rutul tãu muºcã/ din coapsele cascador este tocmai acela care
insula Lesbos. Deci ce ar putea fi mele. în cuºcã/ mi-e sufletul gol reuºeºte sã treacã dincolo de ori-
amorul cascador? Dincolo de puºcã/ secunda e glonþ/ prin tru- ce obstacole ºi sã îºi revitalizeze
necesitatea rimei, de jocul sonor, pu-mi golit/ cât soare pripit/ câtã „poezia” ºi prospeþimea: „în ora-
ar putea fi chiar incarnarea amo- lunã nebunã/ urlã la lupi” (Amor ºul acesta pustiu/ nu mai e nici-
rului adolescentin ajuns la matu- cascador). În acest poem este un loc pentru doi/ pe o stradã
ritate. Mai precis, este acel eros evocat amorul cascador care îngustã-un chefliu/ bea ºi se uitã
absolut din tinereþe care, o datã vrând-nevrând trebuie sã facã la noi// oraºul acesta e lacom ºi
cu trecerea timpului, începe sã se faþã constrângerilor interior-exte- hâd/ ne sfâºie ºi ne-nghite cu
relativizeze, sã îºi schimbe rolul, rioare ºi iatã cã ni-l imaginãm per- totul/ saltimbanci ºi nebuni încã
pathos-ul e înlocuit de ludic, fo- sonificat exact ca actorul Harold râd/ din biserici a rãmas doar clo-
cul nestãvilit al pasiunii este trep- Lloyd agãþat de ceasul imens din potul// în oraºul acesta grotesc
tat suplinit de o tandreþe mai cal- captivanta scenã a filmului Safe- suntem toþi, rând pe rând, niºte
culatã sau, altfel spus, amorul- ty Last! (1923), una din cele mai trupuri/ care mor zi de zi ºi firesc/
eroic este substituit de amorul- celebre imagini de comedie ro- ne ascundem iubirea sub chi-
cascador, prevãzut de aceastã manticã din istoria filmului mut. puri” (Oraºul sub chipuri).
Florina Ungureanu ºi Nicolae Marinescu

n MIHAI ENE

UNIVversuri. poetica maxima


D
upã ce a dedicat, în
urmã cu câþiva ani, o
carte de poezie „Poli-
tehnicii” Timiºoara, echipa din
oraºul care l-a adoptat cu cãldu-
rã, Adrian Bodnaru (în)scrie din
nou, de data aceasta despre echi-
pa de suflet, prima ºi cea mai mare
iubire, în alb ºi albastru, „Univer-
sitatea” Craiova. Dacã albastrul
din Bãnie este culoarea primarã,
violetul de Banat este culoarea tã aceleaºi numere ca cele de pe
derivatã, rezultat al unei combi- tricourile pe care cei doi le-au fã-
naþii biografice. Spre deosebire cut celebre în Oltenia: ºase ºi
de cartea despre „Poli” Timiºoa- ºapte. Multe ecouri le vor trezi
ra, intitulatã Poliversuri (Ed. Dia- eventualilor cititori de o anumitã
critic, 2012) una mai descriptivã, vârstã invocarea unor nume pre-
mai aplicatã ºi mai „exactã”, car- cum Anderlecht, Fiorentina sau
tea despre „U” Craiova, denumi- Kaiserslautern, care fãceau sã vi-
tã, cum altfel decât UNIVversuri breze înfriguratele cartiere munci-
(Ed. Aius, 2017) este una mai per- toreºti ale sfârºitului perioadei
sonalã, mai pasionalã ºi mai nos- ceauºiste chiar ºi când se stingea
talgicã, plasatã în anii ’80, anii de Mihai Ene, George Popescu, Adrian Bodnaru lumina. Bucuria simplã ºi explozi-
glorie ai ªtiinþei ºi anii de uceni- vã se transformã, cu timpul, în me-
cie (citeºte „adolescenþã”) ai au- rapide, ritm de tiki-taka poetic, niali, aºa cum gustul dulceag- ºi aºa, în moduri diferite. Pentru lancolie secretã ºi tulburãtoare.
torului. în timp ce alte poeme se deschid suspect al Brifcor-ului pentru ceilalþi, rãmâne un spaþiu exotic Cele 15 poeme ale cãrþii, mar-
Adrian Bodnaru face parte din epopeic, precum o pasã lungã, în generaþia mea „optzecistã”. Invo- ºi, eventual, mitologic, populat cate grafic în stilistica numerelor
ultraºii poeziei, jucând mereu pe adâncime, care gãseºte coechi- carea lui „Amaral”, un fotbalist de zeitãþi necunoscute ale unor de pe tricourile alb-albastre din
extrema limbajului, pe care îl su- pierul/ cititorul doar dacã acesta celebru al Balºului, pe care l-am alte civilizaþii, cum era pentru noi perioada lor de glorie, sunt cam
pune cu autoritatea unui fundaº este atent ºi gata de sprint prin- vãzut jucând în copilãria mea, reveria unui dribling pe nisipul cât o echipã de fotbal cu tot cu
central ºi îl executã cu rafinamen- tre apãrãtorii plictiselii grave. undeva prin a doua jumãtate a de aur al Copacabanei. rezerve. Diferenþa o constituie
tul unui atacant de lux. Mizând Povestea „Universitãþii” Cra- anilor ’80, amintirea lui „Mannix”, Silviu Lung, Ilie Balaci, Cãmã- faptul cã, în cazul poemelor din
pe un joc tehnic, ce le pare neofi- iova, a „ªtiinþei Maxima”, este cum era poreclit un fost director taru, dar ºi Oblemenco sau Þarã- volum, toate sunt titulare de
þilor extrem de complicat, el are aproape un bildungspoem nos- din anii de glorie ai IOB Balº lungã, unele dintre cele mai pro- drept, cu roluri bine stabilite de
mereu la îndemnã un artificiu de talgic despre o adolescenþã „con- (Întreprinderea de Osii ºi Boghiuri), nunþate nume de pe buzele olteni- antrenorul-autor. Ele încheagã o
efect, un dribling spectaculos, sumatã” la juniori. Scene, perso- cât ºi prezenþa „Artex”-ului, lor, cel puþin în prima parte a anilor echipã în care, cum se spune, de
executând, nonºalant, din când naje ºi momente, unele dintre ele mingea oficialã a maidanului din ’80, la care se adaugã Emil Sãndoi, multe ori, în jargonul analiºtilor
în când, câte o „brazilianã” ºi pen- „criptice”, pentru un cerc restrâns spatele blocurilor ºi a terenurilor Gicã Popescu sau Pavel Badea, sportivi, forþa grupului e dublatã
tru uralele peluzei. Ca orice tacti- de iniþiaþi, aficionados nu doar cu nisip dintre aceleaºi blocuri, sunt prezente, în mod firesc, în „uni- de valoarea individualã.
cian redutabil, îºi calculeazã mili- ai fotbalului oltean, ci chiar ai doritã de orice puºtan care îºi vversurile” lui Adrian Bodnaru. În final, nu pot sã nu adaug cã
metric paºii, îºi studiazã aºezarea Balºului personal, ies din matca spunea, în secret, Maradona sau Douã poeme speciale sunt dedi- mi-aº dori ca jocul actualei echi-
în teren/ paginã ºi reuºeºte me- memoriei pentru a construi o altã Lãcãtuº, toate re-compun o at- cate celor doi mari jucãtori ai Cra- pe a Universitãþii Craiova sã aibã
reu sã câºtige partida, complica- lume, dacã nu mai bunã, cu sigu- mosferã ºi un areal sentimental iovei „Maxima”, dispãruþi în mod supleþea, ingeniozitatea ºi farme-
tã, cu literatura. Ritmul unor poe- ranþã mai autenticã. Referinþe, de care poate avea reverberaþii doar tragic dintre noi, Costicã ªtefãnes- cul jocului poetic al lui Adrian
me este cel al paselor scurte ºi altfel, ininteligibile pentru mile- pentru generaþiile noastre ºi chiar cu ºi Zoltan Criºan, poeme ce poar- Bodnaru.

, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 15


Victor Gabriel Osãceanu, Fe-
þele lui Ceauºescu, Craiova, Edi-
feþele lui Ceauºescu
2018

tura Aius, 2017, 414 p.


audeamus2018

C
artea istoricului Victor Departe de a fi o lucrare bio- Aºa cum o demonstreazã ºi dom- domeniul preferat al lui Ceauºes-
Gabriel Osãceanu abor- graficã, cartea de faþã se distinge nul Osãceanu, fãrã putinþã de tã- cu, în care va demonstra reale
deazã un subiect inci- prin lejeritatea expunerii ºi spiri- gadã, Nicolae Ceauºescu s-a do- abilitãþi diplomatice, de mediere
tant, mereu deschis dezbaterilor tul critic al autorului, care abor- vedit a fi un politician redutabil, ºi negociere.
în ultimii ani, pe mãsurã ce regi- deazã multiplele faþete ale lui un adevãrat maestru al manipu- Caracterul detestabil ºi dupli-
mul comunist din România Nicolae Ceauºescu, de la ascen- lãrii ºi un adversar de temut pen- citar al liderului de la Bucureºti
s-a prãbuºit, iar liderul care l-a în- siunea politicã din anii adoles- tru tovarãºii de încredere ai lui va ieºi la ivealã în momentul tra-
Gaudeamus

truchipat timp de un sfert de se- cenþei ºi pânã în momentul decã- Gheorghiu-Dej, atât înainte de a ficãrii cetãþenilor români de ori-
col, Nicolae Ceauºescu, a deve- derii. Parcurgând o bibliografie accede la putere, cât ºi pe par- gine evreiascã sau germanã, ex-
nit personaj istoric. Acum, când variatã ºi impresionantã, precum cursul exercitãrii acesteia. torcând de la aceºtia sau de la
au trecut aproape trei decenii de ºi numeroase surse documenta- Speculând imaginea pozitivã statele gazdã impresionante
la aceste evenimente, istoria co- re inedite din arhive, autorul reu- ºi prestigiul dobândite în urma sume de bani în schimbul libertã-
munismului din România ºi a per- ºeºte sã sintetizeze, în mod ana- atitudinii sale protestatare la adre- þii. Megalomania ºi narcisismul
sonajelor cheie din conducerea litic, bogãþia de informaþii ºi sã sa puternicului stat comunist de puterii din ultimii ani, tolerarea la nivel documentar ºi bibliogra-
de partid ºi de stat pot fi studiate ne ofere o imagine cât mai cuprin- la rãsãrit (U.R.S.S.), care interve- cultului personalitãþii, mania con- fic, lãsând cititorul sã tragã con-
cu mai multã obiectivitate ºi în zãtoare asupra personalitãþii lide- nise armat pentru înãbuºirea re- strucþiilor impozante, precum cluziile. De altfel, ultimul capitol
mod argumentat, atât ca urmare rului comunist. Tânãr ºi ambiþios, voltelor din Cehoslovacia (1968), cele din Coreea de Nord sau Chi- se constituie într-o veritabilã ra-
a trecerii timpului ºi a detaºãrii influenþat încã de la începutul ca- Ceauºescu va reuºi sã atragã na, ambiþia de a achita datoriile diografie a liderului comunist ro-
emoþionale, cât ºi prin deschide- rierei politice de „modelul” imba- atenþia liderilor politici occiden- externe în dauna nivelului de trai mân, atât cu argumente pro, cât ºi
rea arhivelor fostului Comitet tabilului lider sovietic Stalin, tali. Vizitele la Bucureºti ale pre- tot mai scãzut al românilor sunt argumente contra.Cu siguranþã,
Central al Partidului Comunist Nicolae Ceauºescu va reuºi sã se ºedintelui francez Charles de doar câteva din ipostazele ce se cartea domnului Victor Gabriel
Român ºi desecretizarea arhive- strecoare în cercul de apropiaþi Gaulle (1968) sau ale preºedinþi- regãsesc în paginile cãrþii ºi care Osãceanu reprezintã o contribu-
lor fostei Securitãþi a Statului. În ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi lor americani Richard Nixon reconstituie imaginea dictatoru- þie istoriograficã demnã de luat în
aceste circumstanþe, lucrãrile ce apoi, printr-o strategie bine pusã (1969) ºi Gerald Ford (1975)au lui Nicolae Ceauºescu. consideraþie, dar ºi o lecturã plã-
trateazã istoria comunismului ro- la punct ºi urmãritã în mod con- fost exploatate cu dibãcie pentru Fãrã a emite judecãþi de valoa- cutã care îndeamnã la reflecþie.
mânesc ºi biografiile consacrate secvent, sã-i urmeze la conduce- a obþine avantaje politice, eco- re tranºante, autorul prezintã fap-
liderului Ceauºescu sunt din ce rea partidului, înlãturând cu di- nomice sau comerciale. De altfel, tele aºa cum le-a putut reconsti- n Prof.univ.dr.
în ce mai numeroase. bãcie potenþialii contracandidaþi. domeniul politicii externe va fi tui, pe baza informaþiilor existente Sorin Liviu Damean

memoriul profesorilor de istorie din judeþul


Dolj faþã de proiectele planurilor cadru –
pentru învãþãmântul liceal
Î
n anul Centenarului Marii tru naturã ºi mediul înconjurã- România, membru al Uniunii Eu- 7. În condiþiile scãderii perma- liceu ºi nu reprezintã o conti-
Uniri, atragem atenþia asu- tor natural, social ºi cultural”. ropene din anul 2007, este sin- nente în ultimii 15 ani a nivelului nuitate;
pra faptului cã toþi cetãþe- În mileniul al treilea, întreaga gurul stat membru, conform sta- calitãþii în educaþie, istoria în 3. Stabilirea clarã a scopuri-
nii României ar trebui sã asimile- planetã ºi noi, locuitorii conti- tisticilor publicate de cãtre Con- ºcoalã este responsabilã de for- lor educaþionale pentru învãþã-
ze valorile care stau la baza for- nentului european, suntem mar- siliul Europei, în care elevii înva- marea unei culturi generale con- mântul liceal ºi corelarea lor cu
mãrii identitãþii naþionale ºi a ati- torii unor importante transfor- þã în medie 1 orã de istorie pe sistente, despre lume ºi viaþã, cele de la sfãrºitul ciclului gim-
tudinilor civice. Realizarea aces- mãri, care ne marcheazã inexora- sãptãmânã, în timp ce în celelalte fapt evident ignorat de factorii nazial;
tor atitudini civice moderne este bil viaþa, inclusiv pe cea a tine- state membre UE în planurile – decidenþi din politicile educaþio- 4. Prevederea în planurile de
un proces de duratã, proces care rei generaþii. În epoca globali- cadru sunt prevãzute între 2-4 ore nale din România, în ciuda ape- învãþãmânt pentru liceu la toate
poate fi asigurat numai prin in- zãrii ºi a apartenenþei la marea la istorie. lurilor insistente adresate de cã- clasele, începând de la a IX-a ºi
termediul disciplinei ºcolare Is- familie a Uniunii Europene, s-ar 2. Lipsa finanþãrii necesare tre Academia Românã, facultãþi- pânã la a XII-a, filiera teoreticã,
torie, abordatã coerent ºi în pro- putea crede în mod simplist cã unei logistici adecvate lecþiilor cu le de istorie ale Universitãþilor din tehnologicã ºi vocaþionalã, a 2
funzime. omul rãtãcit în Univers, ar pu- caracter aplicativ ºi la standarde Bucureºti, Iaºi, Cluj Napoca, Cra- ore de istorie (3 ore pentru spe-
Cunoaºterea istoriei are un rol tea trãi oriunde, fãrã a fi influen- de calitate (de exemplu: absenþa iova, asociaþiile profesionale ale cializarea filologie-istorie ºi
decisiv în formarea modului în þat de meleagurile natale. Asta cabinetelor de istorie, materiale cadrelor didactice de specialita- ºtiinþe sociale);
care oamenii înþeleg lumea în ar echivala cu pierderea identi- didactice perimate sau insuficien- te, sindicate, organizaþii nongu- 5. Introducerea istoriei ca
care trãiesc ºi acþioneazã apoi tãþii proprii ºi naþionale. Nu este te, dotarea cu mijloace moderne vernamentale, etc. probã obligatorie la examenul de
pentru a modela viitorul. Progre- nimic exagerat în acest avertis- inexistentã, º.a.). Ca atare, se impune cu acuita- bacalaureat la toate profilele ºi
sul lumii moderne a fost în mare ment, deoarece fiecare om este 3. Absenþa motivaþiei persoa- te ca procesul educaþional din filierele de la nivel liceal;
mãsurã legat de creºterea însem- produsul civilizaþiei în care a nelor implicate în procesul edu- România sã creeze premisele edu- 6. Refacerea curriculei de is-
nãtãþii educaþiei ºcolare cu pri- apãrut. El poartã „sigiliul” locu- caþional pentru asigurarea tran- caþiei pentru conºtiinþa aparte- torie – programele pentru cla-
vire la trecutul istoric ºi de ca- lui în care s-a nãscut. Conºtient ziþiei de la orele teoretice de isto- nenþei la un popor cu o istorie sele de la a IX-a la a XII-a, cu
pacitatea acesteia de a asigura sau nu de aceastã determinare, rie, la activitãþi cu caracter prac- remarcabilã, stima de sine ºi sti- respectarea principiului crono-
un set comun de cunoºtinþe ºi omul simte ºi acþioneazã în func- tic ºi formativ. Astfel, subfinan- ma faþã de valorile perene româ- logiei istorice. Acestea ar tre-
valori care au modelat apoi acþi- þie de aceasta. þarea sistemului ºi numãrul redus neºti, care au creat condiþiile pen- bui sã includã ºi referiri la va-
unea socialã. În contrast cu Începând cu anul 2000, cu pre- de ore nu susþin vizitele de stu- tru rezistenþa în faþa oricãror vi- lori ºi simboluri perene româ-
acest trend, în România reduce- cãdere, în România, ieºitã deloc diu, cercetarea istoriei locale, vi- cisitudini istorice. neºti, la rolul Bisericii în isto-
rea numãrului orelor de istorie, uºor din perioada comunistã, se zitele la muzee ºi obiective istori- Noi, profesorii de istorie din ria naþionalã, principalele eta-
la finele anilor 1990, a avut ca manifestã o crizã profundã de ce, crearea de materiale didactice judeþul Dolj, solicitãm deschis pe ale culturii româneºti;
efect imediat confuzia ºi criza identitate naþionalã, care se re- inovative, auxiliare, sprijinirea urmãtoarele: 7. Realizarea manualelor de
sistemului de valori democrati- percuteazã asupra sistemului de iniþiativelor de învãþare activã 1. Redarea rolului ºi locului istorie cu respectarea principii-
ce. Din perspectivã teoreticã, în valori, la care tinerii se raportea- prin teatru istoric, activitãþi spe- cuvenit istoriei ca disciplinã de lor didactice, metodice ºi ºtiin-
România educaþia ar trebui sã fie zã. Aceastã crizã are drept con- cifice cercurilor/cluburilor de is- studiu în ºcoalã, având în vedere þifice moderne, în care calitatea
o prioritate vitalã. Articolul 4 din secinþã negativã lipsa de impli- torie). menirea formativã a acestei dis- ºi nu preþul sã fie factorul de-
Legea educaþiei naþionale 1/ care a tinerilor în viaþa societãþii, 4. Dificultatea elevilor de a cipline de studiu în planul per- terminant;
2011 stabileºte ca finalitãþi ale absenþa responsabilizãrii socia- obþine performanþe ºcolare, ca sonalitãþii elevilor; 8. Respectarea ºi aplicarea
educaþiei: „integrarea socialã ºi le ºi pericolul deznaþionalizãrii, urmare a motivaþiei mai sus 2. Atragem atenþia cã cele 3 prevederilor principalelor docu-
participarea cetãþeneascã activã cauzat de defãimarea statului ro- menþionate. variante de plan-cadru puse în mente europene cu privire la lo-
în societate”, „formarea unei mân. Sistemul educaþional româ- 5. Tânãra generaþie s-a format dezbatere public de M.E.N. pre- cul ºi rolul istoriei în ºcoalã, la
concepþii de viaþã, bazate pe nesc este afectat de o crizã siste- în umbra acestor carenþe educa- vãd un numãr total de 31-32 de care România a subscris ºi s-a
valorile umaniste ºi ºtiinþifice, pe micã, marcatã, între altele, ºi þionale, ce au provocat consecin- ore pe sãptãmânã, la clasele de angajat sã le respecte, ºi anu-
cultura naþionalã ºi universalã ºi de marginalizarea permanentã þe devastatoare asupra sentimen- liceu IX-XII, propunere necore- me: Recomandarea 1283/1996
pe stimularea dialogului intercul- a istoriei ca disciplinã de studiu tului patriotic al apartenenþei la latã în ceea ce priveºte numãrul privind istoria ºi învãþarea isto-
tural”, „educarea în spiritul dem- în ºcoalã, ce a devenit o perma- naþiunea românã ºi la distorsio- minim ºi maxim de ore cu pla- riei în Europa, adoptatã de Adu-
nitãþii, toleranþei ºi respectãrii nenþã a ultimului sfert de veac. narea conºtiinþei naþionale. nul-cadru pentru învãþãmântul narea Parlamentarã a Consiliului
drepturilor ºi libertãþilor funda- Aceasta se manifestã prin: 6. Formarea profesionalã a gimnazial, care prevede pentru Europei ºi respectiv, Recomanda-
mentale ale omului” ºi „cultiva- 1. Reducerea drasticã a numã- dascãlilor a avut de suferit ca ur- clasa a VIII-a, un numãr total de rea 15/2001 privind predarea
rea sensibilitãþii faþã de proble- rului de ore de istorie la clasã, fapt mare a ofertei de ºcolarizare ex- 31-34 de ore. Aceasta reprezin- istoriei în Europa secolului XXI,
matica umanã, faþã de valorile care împiedicã formarea ºi dezvol- cesive, la nivel universitar, fãrã tã o lipsã de coerenþã în profilul adoptatã de Comitetul de Miniºtri
moral-civice ºi a respectului pen- tarea conºtiinþei naþionale la elevi. criterii evidente de selecþie. de formare al absolventului de al Consiliului Europei.

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018


n IOANA REPCIUC

mic tratat de antropologie publicã


A
preciat profesor uni- eaºi categorie, þãranul român cul- cis ºi psihologia poporului este români identificatã ºi numitã ast-
versitar ºi autor proli- tivã printre obiceiurile sale stri- o reacþie negativã indirectã la în- fel de Mihãilescu, sunt figuri ca-
fic, Vintilã Mihãilescu garea peste sat ºi toate manifes- cercarea lui Daniel David de a rismatice, profesioniºti autentici
îºi pune cunoaºterea socio-an- tãrile carnavaleºti cu rol de purifi- configura o actualã „psihologie care, acþionând împotriva curen-

nthropos
tropologicã în slujba explicãrii care magicã ºi de cenzurã socialã a poporului român”, care poate fi tului de ignoranþã, cleptocraþie ºi

nthropos
a nthropos
unor fenomene ºi personaje-tip spre a reaºeza lumea pe temelia citit astfel cu toate cã numele anomie, reuºesc sã „þinã sistemul
care populeazã spaþiul civic au- rânduielii tradiþionale (p. 67). universitarului clujean nu este în viaþã” (p. 198).
tohton. În Antropologia pârlea- În a doua parte a volumului se niciunde menþionat. Dupã ce descrie cu satisfacþie
zului1, autorul se dedã, într-un continuã aceastã cronicã îngemã- Vintilã Mihãilescu nu pregetã ºi uimire clasa temerarilor, auto-
stil deja consacrat, analizelor sale natã a vechiului ºi noului, auto- sã se manifeste împotriva ridicã- rul e nevoit sã-ºi astâmpãre en-
jumãtate jucãuºe datoritã unei rul descriind existenþa îmbinatã a rii unor fapte individuale, cazuri tuziasmul în faþa „baronilor cu-
scriituri relaxate, jumãtate serioa- câte douã Românii, cum ar fi una în sine sau pure opinii personale noaºterii”, „feudali mãrunþi ºi acri
se prin gravitatea temelor abor- a autohtonului învins Decebal ºi la rangul de argument imbatabil cu un crâmpei de cunoaºtere pe
date menite sã trezeascã simþul alta a învingãtorului occidental funcþionând ca fundament fie care îl ascund cu gelozie” (p. 203),
autocritic al contemporanilor. Traian (p. 129), sau una realã ºi pentru epatante verdicte din pre- veºnic amânaþii pensionari ai sis-
Textele adunate aici sunt „pilule- alta ideologicã (p. 139). Din punc- sa zilei, fie în arbitrare decizii po- temului academic, dispreþuind
le” publicate în „Dilema veche”, tul de vedere al temporalitãþii, litice cu larg impact. Asupra aces- strategic expertiza tinerilor sau a
alãturi de câteva care au apãrut românii se situeazã între tendin- tui aspect se opreºte în textul care strãinilor. Spirit fãrã îndoialã mult
în alte reviste. þa de a visa la un viitor strãlucit dã titlul celei de-a treia secþiuni a mai deschis schimbãrilor decât
Elaborând un excurs care fo- ºi întoarcerea iarãºi ºi iarãºi la volumului, Durkheim ºi bunica colegii sãi de generaþie, autorul e
loseºte argumente atât din trecu- eternitatea satului (p. 80). De- românului. Decepþionat cã „ro- îngrijorat totuºi de excesele ob-
tul þãrãnesc al societãþii româ- montarea cliºeelor patriotarde ºi mânii nu cred în faptele sociale”, servate pe „piaþa neoliberalã a
neºti, cât ºi dintr-un registru to- a tarelor culturale se continuã în adicã în statistici ºi verdicte so- cunoaºterii”, blocatã între obse-
tal diferit al cazurilor populariza- textele în care comenteazã „pas- ciologice, ci mai degrabã îºi plea- siile scientometrice ºi delegitima-
te în presã sau din propria expe- toralofilia româneascã” (p. 120) cã urechea la experienþa senec- rea grãbitã a tradiþiilor teoretice.
rienþã, totul filtrat printr-o notã – percepþia pozitivã a românilor tuþii ipostaziatã în bunica de la În fine, ºi în lumea academicã ro-
finã de umor, autorul rãmâne ne- faþã de ciobanul sau omul de la þarã (p. 162), autorul se referã la mâneascã se profileazã o nouã
greºit relevant ºi din perspectiva munte atât de faimos ipostaziatã îngrijorãrile demografice, frica dualitate: sincroniºtii – promo-
disciplinei pe care o reprezintã în în sacralizarea naþionalã a Miori- ontologicã a românilor, pericole- torii alinierii la standardele occi-
mediul academic bucureºtean. þei. Se revoltã de asemenea îm- le ascunse ale dezindustrializãrii dentale ºi protocroniºtii – refrac-
Reflecþii bibliografice pasionale potriva sado-masochismului grãbite, lipsa unor iniþiative cen- tari din principiu la intruziunile din
din autorii favoriþi se îmbinã ar- românului care se autodenigrea- tralizate pentru revigorarea rura- Occident deoarece acestea nu s-
monios cu tablouri ale locurile de zã cu nonºalanþã de fiecare datã lului românesc, sensibilitãþile so- ar plia pe sacrosanctul „specific
vacanþã preferate, adãugând ast- când are ocazia înºiruindu-ºi de- cial-morale ale dascãlilor, gradul naþional” (p. 211).
fel câteva tuºe senine printre cro- fectele public (p. 118). Remarcã redus al educãrii românilor º.a. Deºi încredinþat de capacita-
nicile scrutãtoare, uneori amare, aici pesimismul congenital al ro- Atunci când argumente soli- tea sociologiei de a contrapune
ale realitãþilor româneºti. mânului, greu totuºi de tratat cu de îl constrâng sã ajungã la con- date concrete impresionismului
Volumul este organizat în pa- soluþii occidentale, cãci „positi- cluzii oarecum defetiste, profeso- public, autorul rubricii Socio hai-
tru pãrþi care întrunesc însã mul- ve thinking” ºi alte tehnici impor- rul bucureºtean atenþioneazã cã hui din „Dilema veche” e capabil
te locuri comune, conform prefe- tate de construire artificialã a spe- „nu este resemnare ºi nici fata- ºi sã recunoascã limitele instru-
tropologice despre carnavalesc
rinþelor tematice ale autorului. În ranþei necesitã o disciplinã ºi lism, dar chiar ºi cel mai ireducti- mentelor statistice în anticiparea
prima parte, „Cuvinte de acces”, practici socio-culturale dificil de bil optimism trebuie sã rãmânã schimbãrilor sociale. În câteva ºi communitas. Abordãrile clasi-
ce ale ritului ar genera producti-
acesta îºi demonstreazã talentul implementat în spaþiul carpato- lucid” (p. 200). Într-o societate în texte în care abordeazã miºcãrile
de a aduce în actualitate subiec- danubian (p. 257). care exemplele negative abundã, de stradã spontane care au con- ve explicaþii pentru impulsul so-
cietãþii de a se revolta nu împo-
te fundamentale din antropolo- Priveºte în profunzime abuzu- apar timid ºi exemple de speran- dus în ultimii ani la trezirea spiri-
gia tradiþionalã, fãrã a aluneca rile sãrbãtoreºti ale românului þã. „Thymocraþii”, o specie de tului civic, apeleazã la teorii an- triva unui anumite structuri gu-
vernamentale sau politici, ci îm-
însã în ceea ce George Stocking drastic înfierate de tagma com-
numea „etnologia domesticã”: patrioþilor cumpãtaþi, amin- potriva sistemului în sine, aºa
cum carnavalul reprezintã o re-
familie, corp, tradiþie, ospitalita- tind cã, din perspectivã ritualã,
te. Urmãtoarea secþiune este de- excesul este regulamentar, ba voltã temporarã împotriva ordi-
nii instituite (p. 282).
dicatã „retrocedãrilor” – subiec- chiar obligatoriu (p. 143). Emble-
te extrase din realitatea imediatã ma alimentarã a acestora rãmâne Încercând sã adopte o poziþie
mai optimistã decât majoritatea
care par sã trezeascã aproape ºi astãzi porcul, care-i uneºte pe
spontan simþul analitic al croni- românii de pretutindeni drept compatrioþilor sãi, Vintilã Mihãi-
lescu îºi aºazã textele sub meta-
carului, dar încã legate de o eta- „animalul nostru de suflet ºi
pã trecutã a societãþii autohto- trup” (p. 255). Aceastã concretã fora „pârleazului”, punte îngustã
plasatã de un antreprenor rural
ne. A treia secþiune privilegiazã „moºtenire culturalã a porcului”
întâlnirea fericitã între instrumen- capãtã în sine mai multã rezonan- nouãzecist între buticul de la poar-
tã ºi restul gospodãriei (p. 82).
tele sociologului ºi dinamica so- þã decât slãvita mioarã din onto-
cialã, iar ultima parte este desti- logia zoologicã autohtonã. În Ca antropolog e fascinat sã ob-
serve efectele culturale ale trece-
natã exclusiv unui text mai amplu acelaºi context zoolatric se inte-
despre „mitocãnia ca fapt social”. greazã ºi câteva articole despre rilor concrete sau ritualizate din
cultura popularã, urmând fidel o
Consacrat încã de la cunos- ameninþãtoarea „ordine postdo-
cutul sãu volum în colaborare din mesticã” ce impune animalul de idee moºtenitã de la bunicul sãu
geograf, care-l avertizase, pe ur-
1992, Paysans de l’histoire, drept companie ca membru cu drepturi
înverºunat critic al mitemelor na- depline al familiei românului mele lui Ratzel, cã românii sunt
„un popor de margine”. E capa-
þionaliste ºi al esenþialismelor et- (p. 225). Deºi iubeºte sãrbãtoa-
nice, Vintilã Mihãilescu nu se li- rea, românul nu e leneº din prin- bil astfel sã constate cã, mai cu-
tezãtori decât contemporanii, ro-
miteazã la a le ignora pur ºi sim- cipiu (p. 176), ci pur ºi simplu îi
plu atunci când le întâlneºte în lipseºte, din pricina unei istorii mânii trecutului au ºtiut sã con-
struiascã pârleazuri ºi peste opre-
discursul public, ci le supune nefaste, o stabilã eticã a muncii,
unei evaluãri oneste ºi sistemati- el nefiind capabil încã sã evolue- liºtile naturale ca Dunãrea sau
Carpaþii. Elogiul pârleazului e
ce. De pildã, mitul ospitalitãþii ze de la stadiul de „muncitor-gos-
românilor e deconstruit pornin- podar” la cel de „muncitor profe- deci expresia unei credinþe impli-
cite în capacitatea concetãþeni-
du-se de la proverbele din lumea sionist” (p. 178).
ruralã, care în fapt îl dezavueazã, Profesorul bucureºtean nu lor de a-ºi clãdi punþi rezistente
între complexele trecutului ºi spe-
la concluzia cã bunãvoinþa noas- ezitã sã-ºi declare deschis admi-
trã faþã de oaspeþi e semn ca n- raþia pentru proiectele editoriale ranþele viitorului, între cele douã
Românii care încã se ciocnesc în
am evoluat încã la regulile polite- ale unor colegi (Constanþa Vinti-
þii occidentale. Deºi nu vede nici- lã-Ghiþulescu, Sanda Golopenþia, loc sã se îmbrãþiºeze frãþeºte.
un mit aici, antropologul conchi- Dorin Bodea) sau dezaprobarea,
de cã datele concrete aratã cã cum este cazul recenziei la bine- 1
Vintilã Mihãilescu, Apologia
românii sunt într-adevãr mai os- cunoscutul eseu din 2013 al isto- pârleazului, Iaºi, Editura Polirom,
pitalieri decât vecinii din Vest (p. ricului Lucian Boia, De ce este 2015.
62). Tot prin apelul la izvoarele România altfel?, transformatã 2
Vintilã Mihãilescu (coordona-
rurale se judecã batjocura cu ra- recent într-un volum editat în tor), De ce este România astfel? Ava-
murile ei mai emancipate – satira colaborare cu alþi recenzenþi con- tarurile excepþionalismului româ-
ºi ironia, ºi cu cele inferioare – trariaþi de respectivul demers ima- nesc, Iaºi, Editura Polirom, 2017.
zeflemeaua ºi bãºcãlia. Din ace- gologic2. În schimb, textul Nar-

, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 17


n ADI G. SECARÃ

„candida mistificare”
a unui „viol încuviinþat” de literaturã
Maria Dinu, Noaptea pãrului acesteia, ci ºi al forþei de a se eli- poemul în cheie fabulisticã „Co- cãtor, provocator: „Pânã atunci îþi
s er pentine

liber, Colecþia Poesii, Editura bera de durere, de prejudecãþi, de muniune”!). „Puiul” de poet ºtie plimbai degetul/ printre vertebrele
Aius, Craiova, 2017. trecut, de neputinþe. Existã în foar- ce înseamnã sã fii „desculþ în mele din file de carte/ te roteai din
te multe dintre poemele autoarei parc” (este un poem „Cu tãlpile rãdãcinã pânã la opt/ ºi seva ta

P
rospeþime, ºarm, magie experienþe care se desprind din goale”, p.37) ºi când spun „puiul îmi bãtea mai verde în obraz./ În-
(unde ar fi un Fowles al inconºtientul colectiv, acestea de poet” nu mã refer la maturita- cepuserã deja sã cadã ploi/ în zig
secolului XXI?), ero- nelegându-se neapãrat de trãirea tea poemelor „prinse” în carte; zag sau cãderea lor atârna/ în
tism (dincolo de toate trucurile personalã, ci de experienþele fun- aici nu se poate discuta despre ºuviþe de pãr sau/ eu nu mai
literaturii, tehnicilor artei cuvin- damentale ale speciei. Iar femeia neajunsurile unei cãrþi de debut, ºtiam” (p.42)
telor, care, la urma urmelor, nu este o specie în sine.” Mi-am per- deoarece nu existã aºa ceva: când Femeia care se joacã referen-
intereseazã decât arheologii ºi mis sã citez ceva mai mult tocmai scrii despre cuvinte interzise, þial, ºi la literaturã, „Galeria cu viþã
arhivarii fantomelor literare!), flu- pentru cã punctul de pornire/ve- debutul este doar o convenþie! sãlbaticã”, titlu de poem de final,
turi (dar cei care sunt de obicei în dere al criticului sucevean este Etologic, se poate raporta la… ºi la filme, „What dreams may
stomac au evadat, dupã incendii mai mult decât interesant, poate un animal pereche: „Je suis le come”, poate un omagiu adus lui
demne de orice „California drea- la fel de revoluþionar: bãrbaþii choc de quelques syllabes/ cã- Robin Williams (p.58), dar care ne
min”, adicã incendii de suflet: mereu pot bãnui cã au de a face dere dupã cãdere vocea de din- poate sugera cã aºa cum se fã-
„hârtia arsã de fluturii negri”; „sã- cu o altã specie, dar orgoliul fe- colo/ îþi vorbeºte o recunoºti/ cea în acel film cu culorile în con-
rutã fluturii pe aripi./ astãzi ai sã-i minin ar trebuie sã declare cã doar ºarpele îºi þine în dinþi pielea îna- strucþia propriului paradis, poa-
simþi înflorind/ poate pentru ulti- Femeia este Omul! Glumesc, evi- inte/ sã-i dea drumul în foc/ o ar- te aºa vom putea face ºi cu aces- te, oboseala de dupã iubirea cu-
ma oarã/ în venele tale./ zborul dent! Dar sunt de acord cã, într- dere amânatã de mult/ contempla- te cuvinte prin care ne vrem con- vintelor poate fi fiind la fel de
lor te pãtrunde/ ca eºarfa þesutã/ un fel sau în mai multe feluri, fe- þia ei doare cãci nu ºtie/ ce-i va strui, spre amuzamentul zeilor, importantã ca ºi fuga, care poate
din firele de mãtase./ ºi eºarfa o meia este altceva decât bãrbatul creºte în loc/ de peste margini apa probabil, un alt paradis, în care fi ºi dans, dupã iubire: „E o con-
sã-þi fie/ o moarte frumoasã”, p.67, ºi mai ales… „altceva decât bãr- se-n toarce/ în aburi spre sine/ Borges poate este deja: „Vorbeº- spiraþie egalã/ unei învieri dure-
cu un pic de strãduinþã prozaicã, batul”, cel puþin în câteva punc- din punctul de unde se urcã/ în te-mi de sânge, de ziduri,/ de cu- roase/ ca mãseaua de minte ce
fluturii ar fi putut deveni precum te esenþiale… cercuri identice,/ starea se ºterge vinte care se spun fãrã glas./ Vor- creºte/ în corpuri cereºti. (n.a.g.s:
pãsãrile lui Hitchcock, deºi ºi ur- Dar nu cred cã Maria Dinu a cu ultimele rânduri/ golite de beºte-mi de mâini, de oricare/ din Doar suntem praf de stele!)/ ªi
maºele dinozaurilor sunt de gã- vrut sã sublinieze aceste aspect: sens” (p.39), „Animalul pereche” ele. Abia acum vãd printre noi/ tot acest întuneric/ se lasã mai
sit, punct pe o, iar nu pe i, p.66: Poezia care sãlãºluieºte în ea este fiind titlul poemului, „mireasa” corpuri difuze ºi suflete/ cu o sin- tare, mai dens pe umeri/ ca sân-
„priviri învineþite ºi gânduri de- dincolo de orice mizã care ar viza putând vorbi cu sine astfel: „Eºti gurã faþã./ Ca sã mã apãr pe un fir gele nostru în straturi.// De ace-
vorate/ de pãsãrile care au migrat „politicul speciilor” la modul ab- casantã, rochia ascunde bucãþi de aþã lung/ cât tot corpul am ea îmi pipãi ochii/ ºi simþi prospe-
dinspre est./ O realitate care tre- solut; Poezia este acea Pasãre a de porþelan. La margine cineva adunat boabe/ de culori diferite./ þimea/ urmei monedelor./ ªi nu-
buia privitã/ printr-un ochi de Fiinþei care cautã sã ocroteascã te-a pictat cu flori ºi pãsãri exoti- În pendulãri de ºapte ori câte mai atunci,/ la intersecþia apelor
pãun.”), nu în ultimul rând aceas- în abstractul cuib sufletesc al ce. Au uitat sã mai zboare. Au ºapte/ încerc sã le stabilizez într- noastre,/ la temperatura trupului
tã realitate amintitã mai sus în omului, indiferent de sex, Frumu- sângele lent. Dar sã-þi continui un punct/ pe o numãrãtoare de mulat/ pe un trup de liniºte pri-
contrast cu poetica sunt oferite seþea în sine, fruct (ºi metafizic) mersul. O sã daþi din aripi unde aer./ dar mai bine vorbeºte-mi/ de mã,/ tu sã dai de mine/ lângã aces-
cititorului împãtimit de poezie de pârguit sau nu, ou dogmatic sau aerul pe care-l aºtepþi se revarsã mâna ta stângã cu o singurã ari- te sticle nude/ din aceleaºi cu-
cãtre Maria Dinu, o poetã tânãrã nu: „Glasul de clopot înghiþit/ de dintr-o cochilie. Parfumul lui îþi va pã/ ºi dacã apucãm ziua de dupã/ vinte cu dinþii ºi canea,/ cu firul
care a pornit mica revoluþie a nop- þipãtul pãsãrii rãzbate/ pânã la îngheþa plãmânii ºi-þi va arde pe limba sexului/ vorbeºte-mi de de iarbã fãcut nod/ de coada ce-
þilor pãrului liber: „În plan închis/ mine printre/ copaci fantomatici,/ obrajii. Abia atunci vei fi de o vo- suflet.” Bref, o carte surprinzãtor lei din care/ toate se trag.// Fãrã
suntem singura verticalitate po- în haine verzi, militãreºti./ Pe mar- luptate fãrã contur. ªi nu vei mai de îndrãzneaþã, ecou, autentic, al sã ºtiu unde se duce,/ îi privesc
sibilã./ De sus realitatea se reflec- ginea patului sunt/ un fruct de o ºti frica” (p.40). Sunt motive care valului feministo-erotic din anii sensul/ lunecãrile mel prin tine/
tã/ în piciorul meu stâng pe o po- stare incertã,/ împãrþind orele, tot reapar, poþi spune cã poeta a ’90, în care simbolistica clasicã de la un capãt la altul.” (p.13-14)
eticã mov.” (p.12) Isabel Vintilã, lumina…” (p.35) Omul sãlãºluieº- jucat cartea ca pe niºte cãrþi-poe- îºi gãseºte… gãuri de ºarpe, nu- Maria Dinu dã cititorului „În-
în prefaþa intitulatã „Poezia Ma- te, huzureºte întru suflet, pânã sã me de joc, le-a amestecat ºi apoi, mai pentru a reveni (ºi a demon- tâlnire în cercuri de cretã”: îmi vine
riei Dinu, spaþiu al conºtiinþei fe- se (re)contopeascã, oare?, cu el, poate nu chiar dadaist, le-a pus stra deloc didactic complexitatea în memorie cântecul Cleopatrei
minine”, începe aºa: poezia Ma- dacã este atent sã nu se rosto- într-o ordine aleatorie: apare co- trãirilor fiinþei umane… autenti- Stratan, cu al sãu „Ghiþã” ºi „mai
riei Dinu „surprinde complexa na- goleascã din el, omul este mereu pilul de la primul poem ºi la pagi- ce, scuzatã sã ne fie accentuarea vino la portiþã, dar nu cum vii tu
turã femininã, curioasã ºi energi- un pui care refuzã jarul, dacã vreþi, na 34, ambele poeme având ceva aspectului de acest gen, erotis- de obicei, cu mâna goalã” – oare
cã, misterioasã ºi temãtoare, în- pentru festinul zeilor abstracþi: cu cercurile lui Arhimede, vorba mul este, totuºi, mãcar pe limba câþi vor ºti sã iubeascã cartea
drãgostitã ºi cercetãtoare, capa- „pe undeva, tot prin acele/ mã- vine, primul poem intitulându-se românã, ibovnica noastrã cea de Mariei? ªi sã nu atingã cercurile?
bilã sã transforme lumea. «Am runtaie (n.a.g.s.: ale pãmântului) „Întâlnire în cercuri de cretã”, ce- toate sufletele, neutru): „poate Desigur, flaubertian, se va putea
descoperit toate oglinzile/ cu fe- stã rãtãcit un ou./ În fiecare dimi- lui de la 34 „i se spunea „ „Ieºirea sunt eu cea care/ îþi cheamã ºer- vorbi ºi despre o educaþie senti-
mei ghemuite», spune Maria neaþã/ puiul face abstracþie de din cerc”, de pãsãri ºi fluturi am pii, îmi desfac/ bluza, îmbrac pie- mentalã… dar Maria Dinu ne ofe-
Dinu, prefigurând totodatã ºi vulpe/ (oricum, ea îºi doreºte alt- scris deja, culorile, stãrile, când lea lor.” (p.64); „mã gândeam cã rã (ºi) o „Educaþie senzorialã”
miza acestui volum: în fiecare con- ceva)/ ºi pleacã în lume. La cãde- apare ºi trupul, „s-ar putea sã fie tu acum/ îþi mângâi ºarpele sau/ (p.26), unde materiei i se dã ceea
ºtiinþã femininã existã mai multe rea nopþii/ se retrage din nou în obscen” (p.40), dar de fapt, deºi îl hrãneºti cu file din cãrþile/ sa- ce este al ei ºi într-un „Postludiu”
femei care ºi-au pus amprenta de- gãoace./ Acolo sunt toate culo- uneori adevãrul e obscen, ca ºi cre ºi pietre marine” (p.65). cuvintelor arãtându-li-se limitele
a lungul timpului ºi care aºteaptã rile lumii/ sau poate numai una/ frumuseþea, poezia este o înfrân- Au poate doar comentatorul (dacã liturghia e întoarsã): „Cuvin-
momentul sã acþioneze. Femeia de la-nceput. ªi puiul e fericit./ A gere a obscenitãþii, ºi Maria Dinu se gândeºte doar la prostii, aluzii tele se rup de la mijloc/ sau poate
din poemele Mariei Dinu este de descoperit originea curcubeului./ sugereazã multe, dar cu alte arme, ºi iluzii, vede literatura ca „viol chiar de la rãdãcinã.” (p.27). Ne-
fapt una liberã, pãrul fiind nu doar Adoarme uºor, mai uºor/ ca pu- deºteptând primãveri ascunse: încuviinþat”, poate cuvintele nu maiºtiind ce este frica, Maria Dinu
atributul frumuseþii ºi fragilitãþii ful din aripile lui.” (p.18 – superb „ºtiau drumul spre punþi în adân- sunt decât o ispitã, pentru a nu poate revela un „Interior cu soare
curi/ Unde era vizibilã/ Urma ºar- vedea viaþa ºi lumea, iubirea au- apus”: „Trag în piept cea din urmã
pelui încolãcit în pulpã.// Atunci tenticã, de dincolo de poeme, gurã de aer./ Cu vârful limbii separ
Concursul Naþional de Poezie Ana respira ca dupã prima face-
re./ între picioare riscase sã-ncer-
mântuirea noastrã ºi „din trupuri
sufletul alunecã,/ bãlteºte în con-
la margine/ gândurile spuse de
cele nespuse./ Animalul ºi-a po-
„Constantin Nisipeanu”, ce necuprinsul.” (p.15), ca sã nu
mai spunem nimic de sugestia fi-
tinuare la picioare”, poate din
cauza cuvintelor Poezia ni se
tolit foamea/ cu câteva bucãþi de
carne mai nou./ De la mal însoþim
ediþia a IV-a (2018) nalului poemului care dã titlul cãr-
þii: „ªi-acum cã þi-am spus, dacã
pare o dansatoare care 㔼i face
numãrul/ în dosul unor paravane
cãlãtoria trupului/ într-o barcã, pe
ape pustii./ Orbitã de apunerea

C
oncursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este nu e noapte/ sã mã legi la ochi ºi e hârtie/ ºi niciodatã nu e mai fru- soarelui,/ privirea se obiºnuieºte/
organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nu sã-mi sãruþi umerii.” Sau la final moasã/ ca acum./ S-ar putea sã cu perspectivele proprii.” (p.41).
au publicat pânã acum un volum de versuri. de „Melanj” (nu în trei, cum s-ar fie goalã,/ dar oricui îi place sã Neacademic vorbind, Maria Dinu
Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem- gândi cei care ºtiu ce înseamnã creadã/ cã mai gãseºte ceva/ sã nu a tras poezia în piept, ci a co-
plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un menaj, sic!): „Închid ochii, trag rã- dea jos.” (p.16) Poezia ºi sora ei coloºit-o bine acolo, a amãgit-o ºi
plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele ceala aerului/ în piept, ca ºi cum geamãnã, Realitatea… a coborât orfic cu ea în peºterile
ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul de ar fi de ajuns./ pe undeva simt la Da, noi, oamenii, suntem mai lui Platon: poate o sã o scoatã de
telefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã este mijloc/ un viol încuviinþat.” (p.22). mult decât bãrbaþi ºi femei sau acolo, poate cã nu… Expresia
cazul). Asistãm la o metamorfozare, muza putem fi, uneori intuim asta „candida mistificare” din titlu apar-
Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018, (care va fi sau nu decapitatã, ca („Panoramã dublã”, p.16), dinco- þine lui Felix Nicolau, care a scris
pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj, mai întotdeauna, sic!) care ºi-a lo de libertate (a liberului arbitru), câteva rânduri inspirate pe coper-
200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie fost sieºi muzã („Pentru dinþi care angoase (la care mai face aluzie ta a IV-a, care se sfârºesc aºa: „Re-
2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro vor sã muºte/ din propria gurã Isabel Vintilã), de dedublãri, de alitatea ºi simþurile par cã nu au
Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” împãrþim/ miezuri neîncepute ºi/ erotismul lumii acesteia… Poate nici un sens oglindite ca atare. Altã
este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi- trupul memoriei proaspete.”, Dorul ºi implicit Dorul dupã Eli- ºansã nu este decât sã visãm ºi
turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi p.46), se preschimbã frumos în berare, Liniºtea primã dicteazã, a noi împreunã cu Maria Dinu, în
Maria Dinu – critic literar. femeia-carte care zâmbeºte sedu- dictat noua potrivealã de cuvin- regim cvasi-diurn, oriºicât.”

18 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018


n CHIMAMANDA NGOZI ADICHIE

americana (fragment)

P
rinceton, pe timpul ve- exacte, cum e chimia, probabil. ºi care creau legãturi ºi postau

u niver salia
rii, mirosea a nimic, ºi, cu Înainte, ar fi spus „ªtiu”, acea pe mai multe pagini, ºtiau mult
toate cã Ifemelu se bu- stranie expresie americanã, care mai multe decât ºtia ea; întot-
cura de verdeaþa imperturbabilã exprima mai degrabã confirmare deauna o bãgaserã în sperieþi ºi
a copacilor, de strãzile curate ºi decât empatie, iar apoi ar fi înce- o binedispuseserã în acelaºi timp.
de casele impunãtoare, de maga- put o conversaþie cu el, pentru a SapphicDerrida, unul dintre uti-
zinele cu preþuri uºor piperate ºi vedea dacã va spune ceva ce ar lizatorii care posta cel mai des,
de aerul liniºtit, persistent, de putea folosi pentru blogul ei. scria: Sunt eu însãmi surprins de
graþie meritatã, doar absenþa Oamenii se simþeau mãguliþi cât de personal iau toate lucru-
unui miros anume o atrãgea cel atunci când erau întrebaþi despre rile acestea. Success în cãuta-
mai mult, poate pentru cã toate ei înºiºi, iar dacã ea nu reacþiona, rea acelei nenumite „schimbãri
celelalte oraºe americane, pe care aceºtia continuau sã dezvãluie a vieþii”, dar te rog sã revii cu-
le cunoºtea bine, avuseserã un mai mult. Trebuiau sã umple tã- rând în blogosferã. Prin modul
miros aparte. Philadelphia avea cerile. Dacã însã era întrebatã cu neîndurãtor, intimidant, amu-
mirosul rânced al istoriei. New ce se ocupa ea, dãdea un rãspuns zant ºi stimulant în care ai abor-
Haven mirosea a neglijenþã. Bal- vag: „Am un blog despre life- dat problema, ai creat un spa-
timore a apã sãratã, iar Brooklyn style” deoarece a spune cã „Am þiu unde au loc conversaþii rea-
a gunoi încins la soare. Dar Prin- un blog anonim numit Particu- le pe o temã delicatã. Urmãritori
ceton nu mirosea a nimic. Când laritãþi ale raselor sau diferite precum SapphicDerrida, care ve-
se afla aici, îi plãcea sã inspire observaþii cu privire la ameri- neau cu statistici ºi foloseau cu-
adânc. Îi fãcea plãcere sã urmã- canii de culoare (cunoscuþi îna- vinte precum „a reifica” în comen-
reascã localnicii, cum conduceau inte ca negri) din perspectiva tarii, o indispuneau pe Ifemelu, o
cu o politeþe înþepatã ºi îºi par- unei americane albe” i-ar face fãceau sã fie dornicã de a veni cu
cau maºinile ultimul rãcnet în faþa sã se simtã prost. O spusese, to- ceva nou ºi de a impresiona, aºa
bãcãniei bio de pe strada Nas- tuºi, de câteva ori. O datã unui cã a început, cu timpul, sã se simtã
sau, ori în faþa restaurantelor care bãrbat alb cu dreaduri care se precum un vultur care culegea ºi
serveau sushi, sau în faþa gelate- aºezase pe locul de lângã ea în ultima rãmãºitã din poveºtile oa-
riei în care se gãseau cincizeci de tren, cu pãrul ca o legãturã de menilor în cãutarea a ceva ce pu-
arome diferite de îngheþatã, inclu- sfori vechi împletite ce se termi- tea folosi. Fãcând uneori vagi tri-
siv cea de piper roºu, ori în faþa na cu o grãmadã de pãr blond miteri la rasã. Câteodatã, îi venea
oficiului poºtal unde personalul încâlcit, cu o cãmaºã ruptã pe greu sã îºi dea crezare sieºi. Cu
expansiv se întrecea în a-i întâm- care o purta cu o pietate menitã cât scria mai mult, cu atât mai
pina la intrare. Îi plãcea campu- sã o convingã cã era un rãzboi- nesigurã se simþea. Cu fiecare
sul, ce mustea de informaþie, clã- nic neobiºnuit ºi cã ar fi un bun postare se descoperea din ce în

C
dirile în stil gotic, cu zidurile lor blogger invitat. „Rasa este supra- ce mai mult pânã când a ajuns sã himamanda Ngozi Adichie s-a nãscut la data de 15 sep-
îmbrãcate în viþã de vie, dar ºi apreciatã în ziua de astãzi, oame- se simtã goalã ºi falsã. tembrie 1977 în Enugu, Nigeria. Autoare de romane, non
modul în care se transforma totul nii de culoare trebuie sã se auto- Bãrbatul care mânca îngheþa- ficþiune ºi povestiri, a crescut în oraºul Nsukka, urmând
în semiîntunericul nopþii într-un depãºeascã, acum totul se învâr- tã se aºezase lângã ea în tren ºi, timp de un an ºi jumãtate Facultatea de Medicinã ºi Farmacie la
peisaj fantomatic. Dar cel mai mult te în jurul noþiunii de clasã, în pentru a se asigura cã acesta nu Universitatea Nigeria ºi ocupându-se în acest timp de revista uni-
îi plãcea cã în acest loc atât de funcþie de ce ai ºi ce nu ai”, i-a va începe o conversaþie, a fixat versitãþii, „The Compass” („Busola”). Înscriindu-se la Universitatea
liniºtit putea pretinde cã este o spus el pe un ton monoton, pro- cu privirea o patã cafenie de lân- Drexel din SUA, unde studiazã Comunicare ºi ªtiinþe Politice, se
altã persoanã, extrem de sigurã poziþie pe care ea a folosit-o în gã piciorul ei, de frapuccino cu transferã la Eastern Connecticut State University, pentru ca apoi sã
pe sine, care fusese acceptatã în deschiderea unei postãri cu titlul gheaþã care fusese vãrsat, tot urmeze cursurile unui program de masterat de Creative writing la
mod excepþional într-un club „Nu toþi bãrbaþii americani albi cu drumul pânã la Trenton. Peronul Universitatea John Hopkins. Primeºte burse de un an la Universitã-
american sfânt. dreaduri sunt la pãmânt”. Apoi era inundat de negri, majoritatea þile Princeton ºi Harvard (Institute for Advanced Study), dar ºi titlul
Însã faptul cã trebuia sã mear- bãrbatul din Ohio, care a fost în- supraponderali, în haine scurte de doctor honoris causa din partea Universitãþii John Hopkins.
gã pânã la Trenton pentru a i se ghesuit lângã ea în avion în tim- ºi subþiri. Încã o surprindea ce Publicã volumul de poeme Decisions (Decizii – 1997), piesa For
împleti pãrul o indispunea pro- pul unui zbor. Un manager de diferite se dovedeau a fi cãlãto- Love of Biafra (Din dragoste pentru Biafra – 1998), romanele Pur-
fund. Era lipsit de sens sã te aº- mijloc, putea bãga mâna în foc, riile de câteva minute cu trenul. ple Hibiscus (Hibiscus purpuriu – 2003), Half of a Yellow Sun (Ju-
tepþi sã existe în Princeton un dupã costumul ca o cutie ºi gule- În primul ei an în America, pe mãtate de Soare Galben – 2006), Americanah (2013), volumul de
salon unde te poþi duce pentru a rul care contrasta cu restul þinu- când cãlãtorea cu New Jersey povestiri The Thing around Your Neck (În jurul gâtului tãu – 2009),
þi se împleti pãrul – cei câþiva lo- tei. A vrut sã ºtie la ce se referea Transit pânã în gara Penn, iar apoi discursul ei We should all be feminists (Toþi ar trebui sã fim feminiºti
calnici de culoare pe care îi putu- atunci când spunea „blog despre lua metroul pentru a-i face o vizi- – 2012) luând forma unei cãrþi, apãrute în anul 2014, discurs din care
se vedea, aveau pielea de un cio- lifestyle”, iar ea i-a rãspuns, aº- tã Mãtuºicii Uju în Flatlands, a Beyoncé a preluat anumite pãrþi în single-ul Flawless (2013).
colatiu atât de deschis la culoare teptându-se sã devinã rezervat fost uimitã sã constate cã cei mai Este distinsã cu premii precum „David T Wong International Short
ºi pãrul atât de subþire, încât nu ori sã încheie discuþia rostind mulþi oameni care coborau în sta- Story Prize” (Half of a Yellow Sun - 2002/ 2003), „O. Henry” (The
ºi-i putea imagina cu pãrul împle- ceva defensiv ºi lipsit de esenþã þiile din Manhattan erau albi ºi American Embassy - 2003), „Hurston-Wright Legacy Award” (Pur-
tit – în timp ce aºtepta trenul în precum „Singura rasã care con- slabi, pe când, pe mãsurã ce gar- ple Hibiscus – cel mai bun debut la categoria „ficþiune” - 2004),
gara Princeton Junction, într-o teazã este rasa umanã”. În nitura de metrou pãtrundea în „Commonwealth Writer’s Prize” (Purple Hibiscus – 2005), „Anis-
dupã-amiazã dogoritoare, se în- schimb, el a spus „Ai scris vreo- Brooklyn, cei care coborau erau field-Wolf Book Award” (Half of a Yellow Sun – categoria „ficþiune”
treba, totuºi, de ce nu exista ab- datã despre adopþii? Nimeni nu negri ºi supraponderali. Nu îi con- - 2007), „PEN Beyond Margins Award” (Half of a Yellow Sun - 2007),
solut niciun loc unde sã i se poa- îºi doreºte bebeluºi de culoare în siderase totuºi „graºi”. Îi încadra- „Orange Broadband Prize” (Half of a Yellow Sun - 2007), pentru
tã împleti pãrul. Batonul de cio- þara asta, ºi aici nu mã refer la se în categoria „supraponderali”, Herself primeºte „Reader’s Digest Author of the Year” (2008), „Futu-
colatã din poºetã i se topise. Pe mulatri, ci la negri. Nici mãcar fa- fiindcã unul dintre primele lucruri re Award, Nigeria: Young Person of the Year” (2008), „MacArthur
peron se mai vedeau câþiva oa- miliile de negri nu îi vor”. asupra cãrora o avertizase prie- Foundation Genius Grant” (2008), iar în 2013 obþine premiul „Chica-
meni, care aºteptau, slabi, cu pie- I-a povestit cã el ºi soþia lui tena ei Ginika fusese acela cã go Tribune Heartland” ºi „National Book Critics Circle” pentru Ame-
lea albã, în hainele lor subþiri ºi adoptaserã un copil negru, iar „gras” în America era considerat ricanah.
scurte. Bãrbatul care se afla cel vecinii îi priveau de parcã ar fi a fi un cuvânt urât, încãrcat de
mai aproape de ea muºca dintr- ales sã devinã martiri pentru o prejudecãþi, aºa cum era „prost” adauge postãrii eticheta „rasã, sã, singurul cuvânt pe care îl sim-
un cornet de îngheþatã; întot- cauzã îndoielnicã. Postarea ei de sau „nemernic”, nu oferea o sim- sex ºi dimensiune corporalã”. þea real. Ignorase ºi gheaþa care
deauna i se pãruse un gest ires- pe blog despre el „Managerii de plã descriere, cum era cazul unor Odatã întoarsã acasã însã, con- îi acoperea sufletul. Blogul ei era
ponsabil din partea bãrbaþilor mijloc albi din Ohio prost îmbrã- cuvinte ca “scund” sau „înalt”. fruntându-se cu realitatea reflec- apreciat, cu mii de vizitatori unici
americani sã mãnânce cornete de caþi nu sunt întotdeauna cum te- Aºa cã eliminase cuvântul „gras” tatã în oglindã, ºi-a dat seama cã în fiecare lunã, primea bani fru-
îngheþatã, mai ales în public. El ai aºtepta sã fie”, avusese cel mai din vocabularul ei. Dar acest cu- ignorase prea mult timp cât de moºi pentru discursurile ei, pri-
se întoarse spre ea ºi spuse: “În mare numãr de comentarii din luna vânt „gras” îi reapãruse în cale strâmte deveniserã hainele ei, mise o bursã la Universitatea Prin-
sfârºit” când trenul se opri în cele respectivã. Încã se întreba dacã iarna trecutã, aproape treispreze- cum coapsele ei se frecau una de ceton ºi avea o relaþie cu Blaine
din urmã, cu familiaritatea pe care el o citise. Spera sã o fi fãcut. De ce ani mai târziu, când un bãrbat alta pe partea interioarã, cum anu- – „Eºti iubirea vieþii mele”, scri-
o adoptã strãinii atunci când îm- multe ori, când se afla în cafene- care îºi aºtepta rândul la coadã la mite pãrþi ale corpului ei, care se sese el pe felicitarea de la ultima
pãrtãºesc acelaºi sentiment de le, aeroporturi sau gãri, urmãrea supermarket a mormãit un „Oa- rotunjiserã ºi deveniserã mai moi, ei zi de naºtere – cu toate aces-
dezamãgire faþã de serviciile pu- persoanele necunoscute, imagi- menii graºi nu au nevoie sã mã- se cutremurau cu fiecare miºcare tea, sufletul ei era pustiu. O vre-
blice. Ea îi zâmbi. Pãrul încãrunþit nându-ºi vieþile lor ºi întrebân- nânce prostia asta”, în timp ce ea a ei. Era grasã. me, se confruntase dimineaþa
de la ceafã fusese adus spre faþã, du-se care dintre ei i-a citit deja plãtea punga imensã de Tostitos. Spuse cuvântul „gras” înceti- devreme cu o senzaþie de obo-
într-o încercare amuzantã de a-ºi blogul. Fostul ei blog. Scrisese L-a privit, surprinsã, simþindu-se ºor, întorcându-l pe toate pãrþile sealã, un semntiment de pustie-
ascunde chelia. Trebuia sã fie un ultima postare în urmã cu câteva uºor jignitã, dar gândindu-se, în ºi se gândi la toate celelalte cu- tate, de neþãrmurire.
universitar, dar nu în domeniul zile, la care se adãugaserã deja acelaºi timp, cã ar fi o postare vinte despre care învãþase cã nu
ºtiinþelor umaniste, altminteri ar douã sute ºaptezeci ºi patru de perfectã pentru blogul ei, cum trebuie rostite cu voce tare în Traducere din limba
fi dovedit mai multã siguranþã de comentarii. Toþi cititorii aceia, al acest necunoscut o catalogase America. Era grasã. Nu era plinu- englezã ºi prezentare
sine. Mai degrabã al ºtiinþelor cãror numãr creºtea lunã de lunã drept o persoanã grasã. Urma sã þã sau avea oasele mari; era gra- de Roxana ILIE

, serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018 19


n PETRIªOR MILITARU

René Magritte, Marcel Broodthaers


& arta contemporanã
Magritte din Bruxelles unde se aflã cea mai mare expoziþie Ma-
vangarde

gritte din lume. De asemenea printre artiºtii conteporani expuºi


la Muzeul Regal de Arte Frumoase din Bruxelles se numãrã ºi
a vangarde

Andy Warhol, Jasper Johns, Robert Rauschenberg, Ed Rus-


cha César, Sean Landers, David Altmejd, George Condo sau
Gavin Turk.
Marcel Broodthaers s-a raportat în mod constant la opera
lui Magritte ºi a dezvoltat în lucrãrile sale concepte iniþiate de
supraealistul belgian. Broodthaers se referã la Trãdarea ima-
ginilor (La Trahison des Images), o operã de artã de maximã
importanþã, la o serie de lucrãri ale sale fie cã sunt plãci plasti-
ce, desene sau filme care cuprind o pipã sau imaginea unei
pipe: multiplele versiuni de la filmul Ceci ne serait pas une
pipe (Un film du Musee d’Art Modeme, 1968-70), dar ºi plãcile Broodthaers - Quatre Pipes Alphabet
plastice precum Quatre Pipes Alphabet (1969), Les Pipes cas-
Magritte - Ceci n’est pas une pipe
sees (c. 1969-70) sau Modele: La Pipe (1972). Pipa este semnul
care, conform lucrãrii La Trahison des Images, nu este o pipã,

M
uzeul Regal de Arte Frumoase din Bru- iar în opera lui Broodthaers reprezintã conceptul de cuvânt-
xelles a organizat, la 50 de ani de la trece- imagine. Aºa cum se poate observa Broodthaers nu l-a privit
rea în nefiinþã a pictorului supraealist bel- pe Magritte fãrã o atitudine criticã, dupã cum spune în Ten
gian, expoziþia cu titlul „Magritte, Broodthaers & arta Thousand Francs Reward, el crede cã autorul celebrei lucrãri
contemporanã” (13 octombrie 2017-18 februarie 2018) pe care scrie Ceci n’est pas une pipe ar fi putut merge mai
ce îºi propune sã ne arate modul în care Magritte ºi departe. Broodthaers a fãcut mai multe versiuni la placa de
Broodthaers au influenþat arta contemporanã, por- plastic intitulatã Rue René Magritte straat (1968) ce înfãþiºea-
nind de la ideea cã Broodthaers îl numea pe Magritte zã un perete de cãrãmidã roºie, cu un nor de fum deasupra, în
„maestrul” sãu. În plus, pop art-ul ºi arta conceptualã colþul din stânga. Privitorul va subînþelege cã fumul vine de la
au valorificat o parte din temele specifice operei lui o pipã, în contrast cu acele filme în care pipa fumegã fãrã sã fie
René Magritte. Expoziþia cuprinde 50 de capodopere o prezenþã umanã prin preajmã. Pe tãbliþa de pe peretele de Broodthaers - Rue René Magritte straat
ale lui Magritte ºi o mulþime de lucrãri aparþinând ar- cãrãmidã se poate citi „Rue René Magritte straat” – Bruxelles
tei contemporane, în centrul manifestãrii rãmânând este un oraº bilingv, în care strãzile poarã nume bilingve, aces-
dialogul permanent dintre Marcel Broodthaers ºi opera ta fiind un aspect cotidian care subliniazã arbitraritatea sem-
lui Magritte, bazat pe faptul cã amândoi aveau sub- nului lingvistic ce prezintã douã versiuni diferite ce sunt si-
iecte artistice comune pe care le explorau precum scrie- multan valide. Lucrarea a fost interpretatã de unii exegeþi ca un
rile lui Mallarmé, cercetarea relaþiei dintre obiect ºi fel de omagiu adus lui Magritte, cu toate cã Broodthaers a
imagine, ceea ce a dus la descoperirea unor noi rapor- þinut sã sublinieze cã „Nu este suficient sã intri pe strada René
turi între cele douã elemente, punând sub semnul în- Magritte, ci este necesar sã ºi ieºi”. O altã operã artisticã ce ne
trebãrii unele certitudini pe care le aveam în privinþa aratã dubla raportare a lui Broodthaers la Magritte este Bleste-
acestor raporturi ºi a modul în care privim relaþia nos- mul lui Magritte (Norii)/ La Malediction de Magritte (Les
trã cu obiectele din jur. Nuages) din 1966. În aceastã lucrare tridimensionalã vasele de
În cadrul acestei expoziþii, vizitatorii au avut acces sticlã sunt umplute cu vatã de bumbac ºi sunt aºezate pe un
la peste 150 de tablouri, sculpturi, instalaþii, desene, raft, ataºat la o placã de suport, pe care este pictat un cer
fotografii, înregistrãri video, documente din arhivã, albastru cu nori. Trimiterea este clarã, la seria de picturi cu nori
iar experienþa putea fi prelungitã cu o vizitã la Musée realizate de Magritte în anii ’30 în care sunt prezenþi nori albi pe
un fundal albastru, fiecare purtând denumirea La Maledic- Keith Haring - Hommage a Magritte: This is not a pipe
tion, titlul ales de Paul Nougé (care a dat de mai multe ori
numele operelor lui Magritte) pentru a sublinia juxtapunerea
dintre cerul albastru ºi starea de spirit pozitivã cu care este
adesea asociat.
Alte lucrãri care se remarcã în expoziþie sunt Magritte, Bro-
odthaers (cu o fotografie a lui Mallarmé) în drumul lor spre
Sala y Gomez de Yola Minatchy – o lucrare tridimensionalã ce
exploreazã artistic chiar triada Magritte-Broodthaers-Mallarmé;
Hommage a Magritte: This is not a pipe (1989) de Keith Ha-
ring (celebrul artist new-york-ez ale cãrui opere de pop art sau
în stil degraffiti au cãpãtat o popularitate iconicã); Le temps
n’est plus menaçant (1996) de Arman (aka. Armand Pierre Fer-
nandez, 1928-2005), o transculpturã formatã dintr-un extinctor
ºi douã jumãtãþi de trombon, lucrare ce face trimtere la celebra
La découverte du feu (1935) a lui Magritte sau Captain Homer
(Seven Pipes for seven seas) din 2016 a lui Sean Landers, artist
american conceptual faimos pentru cã foloseºte diverse stiluri
ºi mijloace media într-o manierã performaticã pentru a crea o
operã de artã. În concluzie, opera suprarealistã a lui Magritte
nu este doar obiectul unei expoziþii fascinante în sine, ci se
dovedeºte a fi ºi una din cele mai seminale opere moderne
Magritte - La Malediction pentru artiºtii vizuali contemporani.
Broodthaers - La Malediction de Magritte (Les Nuages)

Magritte - La découverte du feu Broodthaers ºi Magritte Arman - Le temps n’est plus menaçant

20 , serie nouã, anul XXI, nr. 3 (233), 2018