Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 11 (217) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR.
Celebrating Dada 100
Semneazã:
l Henri Béhar
l Vladimir Panã
l Viorel Pîrligras
l Petriºor Militaru
l Denisa Crãciun
l Emmy Hennings
l Richard Huelsenbeck

Tristan Tzara:
Cinema calendar
al inimii abstracte

Cronica literarã
Ion Buzera:
La început a fost
perfecþiunea

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii Emil Paºcalãu - Vis


n NICOLAE MARINESCU
N r. 11 ((217
217
217)) • 20 16
2016

AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Naþionalism
versus globalizare? l 2 (Urmare din pag.1)
naþionalism
MIªCAREA IDEILOR
Celebrating Dada 100. Dosar coordo-
versus
nat de Petriºor Militaru
Henri BÉHAR: Postfaþã la volumul 25
de poeme de Tristan Tzara l 3
Henri BÉHAR: Postfaþã la volumul
globalizare?
Cinema calendar al inimii abstracte. Case
de Tristan Tzara l 3 bogãþiei ºi dinamicii fenomenului cultural
Vladimir PANÃ: Saºa Panã ºi „Insu- ºi, în special, literar românesc din afara
recþia de la Zürich” l 4

L
umea în care trãim este tot mai graniþelor României, care s-a vrut ºi se
Viorel PÎRLIGRAS: Vânând Dada în tensionatã între douã opþiuni constituie într-o parte consistentã a spiri- Revista de culturã editatã de
BD. ªi o revelaþie! Da, da… l 6 care mobilizeazã grupuri largi de tualitãþii naþionale. AIUS Printed
Petriºor MILITARU: Dada live cu Pe- oameni aparþinând unor categorii sociale – 3-e Millénaire. Les Sciences. La So-
tre Rãileanu l 7 foarte diverse, mobilizate însã de un ace- ciete. Les Arts. Les Religions. Les Homme
Denisa CRÃCIUN: Arta subversiunii laºi exclusivism care le opune într-o reci- – colecþie completã, an 1/1982 - an 4/1985; Apare sub egida Uniunii
în opera poeticã a lui Tristan Tzara sau procã identificare ca panaceu paradisiac Cahiers des Amis de Panait Istrati, 1976- Scriitorilor din România
La Început a fost Revolta l 8 sau creaþie infernalã. Naþionalismul ºi glo- 1979, editatã de Association Les Amis de
Emmy HENNINGS: Ultima bucurie l balizarea sunt genericele sub care omeni- Panait Istrati; Cahiers de l’Est, redactor
9 rea se antagonizeazã astãzi, în cãutarea ºef Dumitru Tsepeneag, redactor Sanda
Richard HUELSENBECK: Poeme l morganaticei Fericiri, care miºcã omenirea Stolojan, colecþie completã nr 1/1975 -
10 din totdeauna. 1976, publicatã la Paris DIRECTOR
În secolul trecut, comunismul ºi socie- – Cartea româneascã în Occident,
CRONICA LITERARÃ tatea de consum angajau mase uriaºe de Comitetul de redacþie: Matei Cazacu, Nicolae Marinescu
Ion BUZERA: La început a fost perfec- oameni, propunând, aparent altfel, soluþii Cicerone Poghirc, Sanda Stolojan, Paris,
þiunea l 11 izbãvitoare pentru toþi. Calea colectivistã 1983; REDACTOR-ªEF
a comunismului, care cuprinsese o treime – Contrapunct. Revistã trimestrialã Petriºor Militaru
LECTURI din lume, cu „democraþia” lui autoritarã, de politicã ºi culturã. Director: Ion Ra-
Mihaela ALBU: Câtã dramã, atâta lu- când nu dictatorialã de-a dreptul, era mo- þiu; Redactor-ºef: George Carpat Vock, pu-
ciditate! l 12 delul care trebuia sã îºi dovedeascã supe- blicatã la Köln; SECRETAR DE REDACÞIE
Andrei POPA: Ferrin sau „ceasul” rioritate faþã de calea „liberalã”, individua- – Ethos. Redactori: Ioan Cupºa, Virgil Maria Dinu
trezirii lupului interior l 12 listã, a mai „vechilor” democraþii occiden- Ierunca, publicatã la Paris în limba românã;
Maria DINU: Poezia lui Tudor Creþu tale. Rezultatul au fost douã rãzboaie mon- – Les Annales. Politiques et littérai- REDACTORI
ca ars continua sau lucrarea la negru l diale, cu zeci de milioane de morþi ºi mult res; Revue universelle, illustrée, hebdo- Cosmin Dragoste
13 mai multe victime obligate sã suporte de- madaire, 1919-1927;
Silviu GONGONEA: Un vademecum zastrele economice ºi sociale ale acestor – Limite, redactori: Virgil Ierunca, N. Mihai Ghiþulescu
de uzanþã poeticã l 13 confruntãri. Petra, nr. 1/1969 - 1986, colecþie completã, Daniela Micu
N-a fost interes sã se constate cã în publicatã la Paris, în limba românã;
ARTE spatele acestei tragice confruntãri existau – Lupta = Le combat, director Mihai REDACTORI ASOCIAÞI
Geo FABIAN: Inaugural de stagiune, asemãnãri profunde. Fericirea era promi- Korné; redactor Antonia Constantinescu, Denisa Crãciun
la Filarmonicã l 14 sã aici, pe pãmânt, ºi acum, în viaþa noas- 1989 - 1995;- Dosare de presã ce acoperã
Maria TRONEA: Centenar Émile Ver- perioada 2006 - 2016.
Gheorghe Fabian
trã de fiecare zi, conform unor planuri pre-
haeren l 14 cis etapizate ºi mãsurabile în bunuri mate- Meritã amintite, de asemenea, numere- Silviu Gongonea
Emilian ªTEFÂRÞÃ: Emil Paºcalãu riale. Prosperitatea, bunãstarea erau con- le speciale dedicate personalitãþilor româ- Luiza Mitu
– cãlãtor dinspre nicãieri spre niciunde ceptele mobilizatoare pentru a grãbi ºi pro- neºti din diferite domenii - menþionez aici Ioana Repciuc
l 15 duce catastrofa, amplificatã pe mãsura numãrul dedicat lui Constantin Brâncuºi Mihaela Velea
George POPESCU: Emil Paºcalãu: re- promisiunilor fãcute. Coborând în istorie, din The Little Review, publicat în toamna
suscitarea hierofanicului l 15 vedem cã mecanismul a funcþionat la fel ºi anului 1921 la Paris ºi Londra.
în timpurile mai vechi, când Fericirea ce- COLEGIUL DE REDACÞIE
BELETRISTICÃ lestã, întemeiatã pe valori spirituale, a ge- În ceea ce priveºte volumele de carte, Marin Budicã
Marina POPESCU: Poeme l 16 nerat rãzboaie „religioase”, ale cãror con- amintesc autori de mare notorietate pre- Gabriel Coºoveanu
secinþe destructive sunt diminuate numai cum Claude Sernet (Ernest Spirt) (1902- Horia Dulvac
ANTHROPOS cu mãsura potenþialului tehnic angajat. 1968), Ilarie Voronca (Eduard Marcus) Lucian Irimescu
Ioana REPCIUC: Folclorul – de la viu Revenind în prezent, constatãm cã, de (1903-1946), Horia Stamatu (1912-1989),
grai la interfaþa digitalã l 17 fapt, „nimic nu este nou sub soare”. Din- Elena Vãcãrescu (1864-1947), Prinþul
colo de aparenþe, esenþa rãmâne aceeaºi, Antoine Bibesco (1878-1951), Prinþesa COORDONARE DTP
SERPENTINE ca ºi nevoia de a gestiona prin raþiune, Marta Bibescu (1866-1973), Anna de Bran- Mihaela Chiriþã
Ion MILITARU: Cavalerii mesei ro- cunoaºtere ºi temperanþã, o experienþã covan, Comtesse de Noailles (1876-1933),
tunde l 18 care nu exclude acceptarea limitelor noas- Pierre (Petre) Sergescu (1893-1954), Ioan
Irina GÃRDÃREANU: Cãlãtor în ano- tre ºi a unei ordini superioare care ne-a Petre Culianu (1950-1991), Benjamin Revista „Mozaicul” este membrã
timpul pumnalelor l 19 creat ºi ne guverneazã, dincolo de voinþa Fondane (1989-1944), Matila Ghyka (1881- A.R.I.E.L.
ºi puterea noastrã de a înþelege ºi acþiona. 1965), Pius Servien (Nicolae Piu-ªerban
UNIVERSALIA „Globalizarea” ºi „naþionalismul” nefiind Coculescu) (1902-1959), Vintilã Horia Partener al OEP (Observatoire
Tristan TZARA: Cinema calendar al decât reformulãri conceptuale ale unor (1915-1992), Gherasim Luca (Salman Lo-
inimii abstracte l 20 experienþe istorice în parte consumate, aiu- cker) (1913-1994), L.M. Arcade (Leonid Européen du Plurilingvisme)
rea, de milenii, trebuie vãzute, dincolo de Mãmãligã) (1921-2001), Mircea Eliade
funcþia propagandisticã, voluntaristã ºi (1907-1986), Emil Cioran (1911-1995), Eu- Tiparul: Aius PrintEd
efemerã. gene Ionesco (Eugen Ionescu) (1909-1994),
Tiraj: 500 ex.
Douã recente evenimente culturale Stephane Lupasco (1900-1988), reprezen-
desfãºurate la Craiova luna trecutã (oc- taþi prin foarte multe titluri ºi dedicaþii sem- ADRESA REVISTEI:
tombrie, 2016) au determinat aceste reflec- nificative, dar ºi alþi autori, între care Mi- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
þii ºi nevoia de a le împãrtãºi. ron Kiropol, Virgil Ierunca, Pamfil ªeica- Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi ru, George Astalos, Petru Dumitriu, Con-
Aristia Aman” Dolj a fost protagonista stantin Virgil Gheorghiu, Sanda Stolojan, E-mail: mozaicul98@yahoo.com
unui eveniment cultural ale cãrui semnifi- Nicu Caranica, Virgil Nemoianu, George
caþii depãºesc mult interesul local ºi, în Bãlan, Theodor Cazaban, Ion Raþiu, Dora ISSN 1454-2293
opinia mea, chiar naþional. În urma mai d’Istria, Octavian Vuia, Isidor Isou, Prin-
multor colaborãri cu acad. Basarab Nico- þul Georges Bibesco, Ilie Constantin, Da-
lescu, acesta a decis sã doneze cãrþile ºi niel Boc, Mioara Cremene. Nu lipseºte
alte documente pe care le deþine, majori- Basarab Nicolescu (n. 1942) - Political
tatea cu autograf, de la personalitãþile exi- Theorems/ Theorems poetiques, cu 12 9 771454 229002
lului românesc, în vederea deschiderii aici, texte de Basarab Nicolescu ºi 14 gravure Responsabilitatea asupra
la Craiova, a Bibliotecii Exilului Românesc de Francis Rollet, ediþie bibliofilã, 50 de conþinutului textelor revine autorilor.
de la Paris. Donaþia este constituitã din exemplare, exemplarul nr. 5/50 semnat de Manuscrisele nepublicate
882 de titluri, din care 270 de publicaþii Basarab Nicolescu ºi Francis Rollet (Belz, nu se înapoiazã.
periodice, iar 612 titluri de carte. France, 2014).
Simpla enumerare a periodicelor din
fondul „Basarab” dã cititorului român o www.revista-mozaicul.ro
Emil Paºcalãu - Rãdãcini (fragment) imagine cu totul surprinzãtoare asupra (Continuare în pag. 16)

2 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
n HENRI BÉHAR

postfaþã la volumul 25 de
poeme de Tristan Tzara1
D
ada sau miºcarea înºiruire de gesturi, mai mult sau Tzara împãrtãºea aceastã opi-
Dada, aºa cum se mai puþin violente ºi semnificati- nie, estimatã ca fiind cel puþin
proclama în proiect, ve, dacã nu ar fi existat aceste negativã, lui Jacques Doucet co-
avea doi ani când Tzara, care de- poeme ale lui Tzara, punctate de lecþionarul ºi cumpãrãtorul manu-
venise principalul ei animator, gravurile în lemn ale lui Hans Arp. scrisului volumului de faþã. Nu
estimã cã sosise timpul sã fie Periodic, istorici fãrã valoare, fãrã câteva exagerãri menite sã-l
adunate într-o singurã plachetã, necunoscând nimic cu privire la impresioneze pe acest domn bur-
ilustratã cu gravuri în lemn reali- problemele creaþiei artistice ºi ghez, în stilul lui Cendrars, i-a
zate de prietenul sãu Hans Arp, prea puþin despre dinamica gru- explicat cã poemele au fost pu-
poemele publicate pânã atunci în purilor, se complac sã cultive blicate în timpul rãzboiului în re-
diferite reviste de avangardã, pre- polemici din trecut, arãtând cu o viste franþuzeºti Nord-Sud ºi Sic,
cum ºi cele declamate pe scena mulþime de citate scoase din con- italiene Cronache Letterarie, Le
Cabaretului Voltaire la Zürich. textul lor cã Tzara nu a fost in- Pagine, Crociere Barbare, Pro-
Bineînteles, volumul trebuia sã ventatorul numelui Dada (de alt- cellaria, Noi, etc. Piesele din
facã parte din Colecþia Dada, în fel, el nici nu a pretins-o, mulþu- 1916 au scãpat unui fel de crizã
continuarea volumelor Prima mindu-se sã spunã da, da, în lim- prin care trecea în momentul ace-
aventurã celestã a domnului ba sa maternã!); cã el nu a fost la, un fel de misticism fãrã obiect,
Antipirinã de Tristan Tzara ºi autorul primului manifest Dada, pur abstract ºi cerebral. Tzara
Phantastische Gebete (Rugã- etc. Însã ceea ce nu-ºi dau sea- continua : „În 1916, îmi propuse-
ciuni fantastice) de Richard Hu- ma aceºti bieþi scribi ai gândirii, sem ca sarcinã sã distrug genuri-
elsenbeck, de asemenea, ilustrat este cã totul se gãseºte deja în le literare. Introduceam în poeme
de Arp. Manifestul domnului Antipirinã, elemente considerate nedemne
ªtim destul de bine în prezent ce dateazã din 1916, ºi mai ales, sã facã parte din acestea, cum ar
ce a fost Dada (1916-1923): o miº- ei nu realizeazã cã astãzi nu am fi fi fraze din ziare, zgomote sau
care internaþionalã de scriitori ºi auzit vorbindu-se de Dada dacã sunete. Sonoritãþi (ce nu aveau
artiºti, ce a luat naºtere dintr-un nu ar fi existat aceºti creatori va- nimic în comun cu sunetele imi-
dezgust intens faþã de rãzboi, care loroºi cum sunt Tzara, Arp, Pica- tative) ce trebuiau sã constituie
însemna în ochii lor falimentul bia, Duchamp, etc. o paralelã la cãutãrile lui Picasso,
civilizaþiilor, al culturii ºi al raþiu- Cei dintâi cititori ai poemelor Matisse, Derain, care utilizau în
nii. Totuºi, reciproca este la fel din grupajul Vingt-cinq Poèmes tablouri materii diferite...”.
de adevaratã, cãutãrile unui anu- nu s-au înºelat. Poeþi avizaþi, Dar iatã un extras dintr-o notã
mit cerc de artiºti, poeþi ºi plasti- André Breton, Paul Éluard, Phi- despre poezie, ce însoþeºte ma-
cieni, anunþau o revoluþie ce nu lippe Soupault, Louis Aragon, au nuscrisul, care, scria el, „ar putea
avea altã ieºire decât un rãzboi, vãzut în acest volum expresia te- servi ca prefaþa”:
cel puþin simbolic vorbind.
Teroristã, provocatoare, icono-
clastã, refuzând orice constrânge-
re ideologicã, moralã sau artisti-
rorii însãºi, ajunsã, fãrã escalã,
dintr-un ostrov de pace într-o
Europã incendiatã. Cu ingenui-
tate, Éluard întreaba: „Aþi fãcut
„Poemul creºte sau adânceº-
te craterul, tace, ucide sau strigã
de-a lungul gradelor accelerate
ale vitezei. El nu va mai fi un pro-
Celebrating
cã, Dada propãvãduieºte confu-
zia, demoralizarea, îndoiala abso-
lutã ºi dã frâu liber anumitor vir-
sau aþi desfãcut toate acestea?”
(9 iulie 1919). Iar Aragon mãrturi-
seºte în 1922 cã lectura poemelor
dus al opticii, nici al sensului sau
al inteligenþei, impresiei sau ca-
pacitãþii de a transforma urmele
Dada 100
tuþi precum spontaneitatea, bunã- lui Tristan Tzara „este cea mai lãsate de sentimente. Dosar coordonat de Petriºor Militaru
tatea, bucuria de a trãi. Contrar mare traumã poeticã pe care am Comparaþia este un mod lite-
oricãrei aºteptãri activitatea sa de trait-o vreodatã”. Cât despre Tza- rar care nu ne mai mulþumeºte.
deconstrucþie ºi de distrugere a ra, el însuºi judeca a posteriori Existã mijloace de a formula o Libertate, libertate: nefiind Sub scoarþa copacilor tãiaþi,
limbajelor (verbal ºi plastic) se re- aceste versuri ca fiind de o bru- imagine sau de a o integra, însã vegetarian nu dau reþete. caut vigoare ºi imaginea lucruri-
flectã în opere durabile ce nu au talitate excesivã „de cele mai multe elementele vor fi cuprinse în sfe- Obscuritatea este productivã lor ce vor veni, ºi poate cã în ca-
încetat sã ilumineze cãile princi- ori declamatorii, fãcute special re diferite ºi îndepãrtate. dacã este luminã albã ºi atât de nale viaþa alimenteazã deja întu-
pale ale artei contemporane. pentru a fi recitate”. El merge Logica nu ne mai ghideazã, iar strãlucitoare încât semenii noºtri necimea focului ºi a cãrbunelui”.
Pentru moment, va fi suficient chiar pânã la a denunþa „efectele negoþul ei confortabil a devenit sunt orbiþi. Din lumina lor începe
sã rãsfoiþi acest volum al lui exterioare” ºi tot ceea ce, dupã neputincios, lumina-i palidã, în- lumina noastrã. Lumina lor este octombrie 2006
Tristan Tzara pentru a recunoaº- pãrerea lui, nu are a face cu nece- ºelãtoare, ce multiplicã monezile pentru noi, în ceaþã, dansul mi-
te în el una din operele majore ale sitatea poeticã. Ceea ce ne aratã relativismului steril, este pentru croscopic ºi infinit de restrâns al
poeziei de limba francezã, înscri- cã violenþa nu este vãzutã cu noi stinsã pe vecie. Alte forþe pro- elementelor din umbrã aflate în Traducere din limba
sã pe firmamentul creaþiei, nu ochi buni nici chiar de aceia prin ductive îºi strigã libertatea, înflã- fermentare imprecisã. Nu este ea francezã: Denisa Crãciun
departe de Iluminãrile lui Rim- care aceasta se manifestã în mod cãrate, de nedefinit, uriaºe, pe materia densã ºi stabilã în purita-
baud. Dada nu ar fi fost decât o spontan. munþii de cristal ºi ai rugãciunii. tea ei?

postfaþã la volumul Cinema calendar


al inimii abstracte. Case de Tristan Tzara2
M
iracol al prieteniei ºi ilustreze cu gravurile sale în lemn Berlin cãtre René Hilsum, mana- spre abstractizare în timp ce lim-
al pãcii reîntoarse! ºi sã se îngrijeascã de tipãrirea gerul librãriei Sans Pareil din bajul poetic dã naºtere unor ima- 1
Tristan Tzara, Vingt-cinq Poè-
Aceastã carte este lui. Îl rugã, de asemenea, sã gã- Paris în primãvara anului 1922, gini dintre cele mai neaºteptate. mes, couverture dessinée par Hans
rezultatul restabilirii comunicaþii- seascã o tipografie în Germania, din cauza dificultãþilor întâmpina- ªocul se atenueazã, linia se purifi- Arp, 10 bois gravés de Hans Arp,
lor poºtale între Elveþia, Germa- unde acesta trebuia sã meargã ºi te la vamã. cã, „acþiunea asceticã” programa- Postface de Henri Béhar, Éditions
nia ºi Franþa; multã vreme s-a cre- unde costurile erau mai mici de- Confruntarea limbajelor ºi dia- tã de Tzara cere o disciplinã iden- Dilecta, Paris, 2006.
zut cã pictorul ºi poetul au lucrat cât oriunde în altã parte, iar lu- logul dintre poet ºi artistul plas- ticã din partea pictorului pentru o 2
Tristan Tzara, Cinéma calen-
împreunã, cot la cot la Paris la crul de o calitate mai bunã decât tic, începute în 1916 la Zürich, se glorie ºi mai mare a abstractizãrii. drier du cœur abstrait. Maisons, 19
conceperea ei. cel executat de simpaticul Julius ªi totuºi revoluþionarii nu au bois gravés de Hans Arp, Postface
continuã aici, într-un stil mai do- de Henri Béhar, Éditions Dilecta,
De fapt, înainte sã pãrãseascã Heuberger. Arp a ales imprimeria mol. Volumul Cinema... este, se depus armele, convenþia lor o Paris, 2005.
Zürich-ul pentru a merge în capi- de artã a lui Otto von Holten, cu spune, exemplul cel mai desãvâr- cere ºi pe cea a publicului, câteo- 3
Henri Béhar se refera aici la
tala francezã, în ianuarie 1920, ocazia unei cãlãtorii la Berlin ºi ºit de carte dadaistã, datoritã ce- datã nu fãrã violenþã. Formele Aragon, Éluard, Picabia, Soupault,
Tristan Tzara îi încredinþeazã prie- se ocupã de transferul de colete lor 19 gravuri ale lui Hans Arp, a umoristice ale lui Hans Arp fac Breton, care apar în poemele din vo-
tenului sãu Hans Arp (care va între pãrþile interesate. Primele dispunerii lor variate în paginã, a trimitere la portretele prietenilor lumul Maisons (Case), compus de
rãmâne în Elveþia pânã în 1925) probe s-au încheiat la sfârºitul lui echilibrului dintre text ºi imagi- dadaiºti zugrãviþi de Tzara3 cu Tzara în Elveþia înaintea plecarii sale
un grupaj de poeme, publicate în februarie 1920, însã exemplarele ne. Astãzi, am fi tentaþi sã vorbim acuitate ºi premoniþie remarcabi- la Paris ºi publicat împreunã cu Ci-
mare parte în reviste dadaiste din nu sunt asamblate decât dupã un chiar de cuminþenia acestei cãrþi lã deoarece nu-i întâlnise încã. nema Calendar al inimii abstracte.
Franþa ºi din Germania încã din an (Arp precizeazã cã el însuºi a dacã nu am ºti cã ea sintetizeazã (n.t.)
1918, rugându-l sã vegheze la re- capsat paginile duble), totalita- revoluþia dadaistã atât a privirii Traducere din limba
alizarea unui volum pe care sã-l tea tirajului fiind expediatã din cât ºi a poemului. Formele tind francezã: Denisa Crãciun

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 3
n VLADIMIR PANÃ

Saºa Panã ºi „Insurecþia de la Zürich”


„Am început sã scriu eseul mic imoral, nimic contra ordinei
despre miºcarea dadaistã. Îl voi de stat. Rãmîne doar titlul Insu-
intitula Insurecþia de la Zurich. recþia dela Zürich dat eseului
Titlul, gãsit spontan, îmi place.” meu despre Dadaism... [Situaþia
– pornind de la cele expuse în avea sã se repete, dar mult mai
Nãscut în ‘02 – ºi accesibile ori- drastic, la reeditarea din 1971
cui – m-am gândit cã ar fi intere- când cuvântul insurecþie nici nu
sant de ºtiut cum a gestat ºi s-a avea sã mai aparã pe copertã. Dar
materializat ideia volumului Pri- atunci Saºa Panã...nu s-a mai în-
mele poeme urmate de Insurec- trebat de ce! n. Vl. P.]
þia de la Zürich din 1934, care se 21 mart. Dupã amiazã, la Cul-
poate urmãri din jurnalul zilnic – tura Naþionalã, fac cunoºtinþã cu
inedit – al lui Saºa Panã. Iatã în- N.D. Cocea care e surprins vã-
semnãrile referitoare la subiect: zînd cã sînt atît de tînãr. Îmi face
„11 septembrie 1933. O intere- multe complimente ºi-mi comuni-
santã cunoºtinþã am fãcut seara cã o veste bunã. S-a ridicat – de
la Lutzi Hecht. Un grafolog, o azi – cenzura cãrþilor de literaturã
rudã a soþului ei, cred. Un maes- ºi ºtiinþã. Peste o orã Insurecþia
tru al acestei ºtiinþe. Aveam la e în vitrinã la Cultura. Seara pre-
mine ciorna scrisorii adresate azi par volumele cari vor fi depuse
lui Tzara spre a-mi permite sã-i mîine ºi fac expediþia la reviste ºi
editez opera în romîneºte. A stu- prieteni.
diat-o, fãrã sã ºtie cui aparþine 22 mart. Am dat cartea lui Tza-
scrisul ºi a dedus cã omul are griji, ra în librãrii. Oficiul îndeplinit îm-
cã e o persoanã înclinatã spre preunã cu Meriºor.
bizarerie, dar o bizarerie artisticã, 23 mart. Lui Roll, cãruia i-am
a insistat asupra acestei bizareri... dus azi dimineaþã cartea, i-a plã-
20 sept. ... Seara am primit o cut (îmi comunicã d.a.) mult de
frumoasã scrisoare de la Tzara. tot articolul meu despre miºca-
23 noem. Dimineaþã la batalio- rea Dada. Va publica ceva referi-
nul 2. - Seara transcriu materialul tor într-un cotidian, el sau Lucre-
pentru cartea retrospectivã cu þia Vîlceanu care cerîndu-i sub-
opera originalã în romîneºte a lui iect pentru Caleidoscopul ade-
Tzara. Mary e de pãrere sã nu verului i-a oferit Insurecþia dela
public acele încercãri simboliste, Zürich...
aproape pastiºe minulesciene, 26 mart. ...La expoziþie [a lui
din Simbolul. Dar acestea sînt Marcel Iancu] mã vãd cu Vinea.
scrise la 15 ani. În tot cazul voi Acesta e dispus sã publice un
cere pãrerea lui Tzara. articol mare – 3 coloane - relativ
27 noem. ...Am fãcut bruio- la cartea lui Tzara dar sã nu por-
nul scrisorii ce vreau a trimite lui neascã din redacþia Faclei.
Tzara. 1 apr. Dimineaþã mã viziteazã
29 noem. ...Dupã amiazã încep Portret de Victor Brauner Voronca. Nu atît ca sã-mi spunã
sã lucrez la Insurecþia de la noutãþi de la Paris cît sã-mi cearã
Zürich. De la Boz, cu care m’am cu împrumut Gongora. Vrea sã
întîlnit azi, aflu cã articolul meu dicaþiile cerute relativ la publica- dat ºi cîteva documente – publi- 7 feb. ...cu tot aranjamentul fi- traducã niºte sonete. Cu Victor
va apãrea în Vremea festivã de þiile unde au apãrut poeme de caþii atunci apãrute... xat ieri, din cauza unui defect la [Brauner] s-a vãzut o singurã
Crãciun. L-a citit Pompiliu Con- Tzara, înainte de expatriere. De- 11 ian. ...Tot în tren am dat o maºinã s-a întîrziat cu tipãrirea datã.
stantinescu ºi i-a plãcut. spre poema pãstratã ineditã la nouã versiune ultimei pagini din altei lucrãri. Eram enervat pe Ber- Acesta locuieºte cu Tanguy
Venind spre searã Roll, în mine a spus cã «e nostimã, nu-i Insurecþia dela Zürich, cu un covici, gata sã-i las acomptul ºi împreunã. Numã bucurã deloc –
chestia bolii tatãlui sãu, i-am ex- aºa?» ºi a revenit de multe ori interesant citat din Dostoevski. sã plec la altã tiparniþã. Dar cu ºtiindu-l invidios – acuma cînd
pus dorinþa de a edita o plachetã asupra ei... 12 ian. ...Seara fac un bruillon Bercovici e ca ºi cu amantele cu aºtept acele acvaforte de la aces-
cu poemele lui Tzara dinainte de 8 dec. ...Apoi la biblioteca de c.p. pentru Tzara: o revenire cari te cerþi pentru a reveni. ªi a ta...
Dada. Roll îmi comunicã despre academiei unde gãsesc 3 poeme la scrisoarea din 12 decembrie a.t. continuat o zi de activitate, co- 25 apr. ...Apoi mã duc la tipo-
existenþa unor poeme ºi în Lup- de Tzara, în Noua revistã romînã, 13 ian. Trimis c.p. lui Tzara. recturi, revizii. S-au tipãrit pînã la grafie, iau exemplarele de lux ºi
tãtorul, în Cugetul Romînesc. Mã Chemarea (lui Vinea)... Cred cã pot da sãptãmîna viitoa- orele 21 primele douã coli, pe fuga cu ele la legãtor. Sã mi le facã
sfãtuieºte sã mergem la Vinea 10 dec. ...Continui seara la ar- re la tipar cartea lui Tzara. ambele feþe... pînã disearã; dar trei (primele)
pentru a ne spune unde ar mai fi ticolul despre dadaism. 20 ian. Am dat la zincograf 2 10 feb. Dimineaþa la tipogra- pînã la ora 4, sã le pot expedia
material ºi poate are ceva inedit; 12 dec. Am trimis o scrisoare cliºee p. executare, la cartea lui fie...D.a. cu Mary, corecturi la chiar azi lui Tzara...”
deasemeni sã cer o prefaþã ºi un lui Tzara, arãtîndu-i unde sînt cu Tzara... coala 3... Sã urmãrim acum – din câte
desen (de Tanguy) lui Tzara. materialul pt. Plachetã. Seara am 21 ian. ...Acasã gãsesc o scri- 12 feb. Somn pripit de vreo am putut depista – ºi ecouri din
În interiorul cãrþii o paginã cu lucrat la eseu... soare de la Tristan Tzara cu pro- douã ore ºi restul în tren spre presa vremii despre aceastã car-
textul 13 dec. Am mai cercetat colec- puneri complementare la cartea Buzãu iar la înapoiere fuga la ti- te. Prima publicaþie în care gãsim
ACEASTÃ PLACHETÃ þii de ziare la Academie fãrã a gãsi lui. Desen pentru 10 ex. plus 3 îmi pografie unde stau pînã la 9 sea- referiri la aceasta („unu” nu mai
S-A TIPÃRIT nimic... va face Ives Tanguy. Sã-i trimit ra. (Coala 3 s-a tras pe faþã)... apãrea, deci nu putea avea întâ-
CU AUTORIZAÞIA LUI 14 dec. În tren – spre Buzãu – hîrtie. Eu îi voi propune, contra 13 feb. Ziua lui Meriºor. Deºi ietate!) a fost cotidianul Adeve-
(autograful) lucrez la Insurecþia de la cost, sã o cumpere acolo. aº vrea sã stau tîrziu cu ea în pat, rul, care anunþa, în 14 februarie
(ceia ce ar cãdea în cazul unei Zürich... 23 ian. ...Acasã am fãcut un trebuie sã plec la Buzãu. ªi la în- 1934: „Editura unu a pus sub ti-
prefeþe a autorului ºi din care fap- 15 dec. ...Seara continui a lu- bruion de rãspuns lui Tzara, am toarcere iar stau cîteva ore la ti- par Primele poeme ale lui Tristan
tul ar reieºi.) cra pînã la miezul nopþii la eseul adus modificãri textului de poe- pografie. Azi s-a terminat de im- Tzara (...) Lectura lor va da citito-
30 noem. ...Dupã amiazã la despre Dada. me - scoþînd cele 4 din Simbolul primat cartea lui Tzara. Vor fi 52 rilor posibilitatea sã cunoascã
academie. Am cercetat toatã co- 31 dec. ...Am continuat cu ºi punînd textul meu în concor- de pagini... evoluþia lui Tzara de la simbolism
lecþia Luptãtorului fãrã sã gãsesc Mary sã transcriu la maºinã încã danþã. 14 feb. Azi s-a tipãrit coperta la dadaism. Poemele sunt post-
ceva semnat de Tzara... un numãr de pagini din Insurec- 25 ian. ...Am expediat scrisoa- Primelor poeme. Pentru ediþia cedate de un amplu eseu asupra
3 dec. ...randevu [cu Voronca] þia de la Zürich... rea cãtre Tzara. Am depus Pri- obiºnuitã a trebuit sã pun hîrtie miºcãrii Dada scris de Saºa Panã
în holul cinemaului Splendid. Dar 1 ianuarie 1934 Dimineaþã scriu mele poeme ºi Insurecþia în mîi- galbenã, negãsind albã de care ºi care poartã sugestivul titlu In-
dela 16 pînã la 17 ¼ , cînd începe cu Mary – ea scrie la maºina Pod- nile lui Bercovici (tipograful n.n.) doream... surecþia dela Zurich. Va fi astfel
al doilea spectacol, discutãm de- goriei [un depozit bucureºtean de la ora 17. Seara îl caut acasã pe 16 feb. Zãpezi, înzãpeziri de prima încercare de a prezenta
spre volumul ce vreau a scoate vinuri, unde socrul era contabil Marcel Iancu, dar plecase. trenuri. Totuºi din Buzãu ºi spre, documentat aceastã miºcare în
lui Tzara, chestiile politico-gar- ºi locuia în incintã n. Vl. P] – din 26 ian. Dimineaþã am fost la trenurile circulã regulat. Întors de care îºi au rãdãcinile toate curen-
diste... Insurecþia de la Zürich. Luãm Buzãu ºi în continuare la Focºani. la serviciu am fost la tipografie. tele literare de dupã rãzboi ºi în
4 dec. La Focºani am tranºat acolo prînzul, la Podgoria, nu la Mi-am luat aprobarea ºefului S-a tras ºi coperta. Numai de mi- primul rând suprarealismul.” Zia-
chestia imputaþiei. Seara atac re- Zurich, nici la insurecþie. D. a. pentru un înprumut la Casa Mili- ar sosi desenul de la Tanguy. Azi rul revine în 29 martie cu o notã
vistele sãptãmînii ºi încep eseul continuãm scrisul. [Frumos reve- tarã de 25000 lei necesar o parte a depus, ca editoare,Mary, 3 din care... notãm: „Primele poe-
Insurecþia de la Zürich. ion! n.n.] pentru Primele poeme ºi restul exemplare la cenzurã... me ale lui Tristan Tzara editate
6 dec. ...M’am eclipsat sã-l în- 3 ian. ...Seara am fost la Mar- ca rezervã în casã pentru a evita 8 mart. Am lãsat la Vremea o de Unu au apãrut azi în vitrina
tîlnesc pe Vinea. M’a primit ex- cel Iancu. Mi-a dat necesarele sã mai rãmînem fãrã nici un ban, notã care anunþã amînarea apari- librãriilor. Saºa Panã a adãugat
trem de amabil. E tot tînãr. Pare informaþii, ºi altele în plus în pri- ca de pildã azi... þiei Primelor poeme dupã ridica- cãrþii un amplu eseu al miºcãrii
un prinþ medieval, distins, cu o vinþa miºcãrii de la Zürich, la care 3 feb. Am dus corecturile la ti- rea cenzurei care a interzis-o. De dadaiste al cãrui dinam a fost
suavitate în ochi ºi duritate dia- a fost martor ºi pãrtaº. Mi-a mai pografie. A început sã se culea- ce? Oricîtã bunãvoinþã am tot nu Tristan Tzara, exilat benevol la
mantinã în trãsãturi. Mi-a dat in- gã ºi partea mea de prozã... pot gãsi punctul încriminat. Ni- Zürich în anii tragici 1916-1919.

4 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
E prima prezentare documentatã nismul» în evoluâia propriei noas- El e firesc unei comemorãri! Dar rã mare faþã de care nici o laudã Dl Saºa Panã, poetul de subti-
ce se face despre aceastã «insu- tre literaturi de dupã rãzboi. totuºi ni se pare exagerat sã zici nu este destul de potrivitã.” le tonalitãþi ºi neobositul anima-
recþie» spiritualã, în România. Re- ªi din tonul Primelor poeme cã «Dada» se defineºte «chinte- Teodor Scarlat în Revista scrii- tor al modernismului la noi, pre-
comandãm aceastã carte cu nã- – comparat cu ceea ce i-a urmat, senþa supremei inteligenþe des- toarelor ºi scriitorilor români, zintã însã cu multã competinþã
dejdea cã va fi cetitã cu acelaº în activitatea lui Tristan Tzara – lãbþuitã printr’o supremã liberta- anul VIII, nr. 3-4/ martie-aprilie, aceastã «insurecþie» de la
interes cu care am cetit-o ºi noi.” ºi din istoricul miºcãrii «Dada», te a spiritului» = cãci asta nu în- constatã: Zürich, pentru a ne mai permite
În aceiaºi zi apãrea în numãrul se vede bine rolul determinant al seamnã nimic decât o frazã ridi- „Primele poeme ale lui vre-un comentariu. Ceiace am
5 (din cele numai 12 numere care comoþiunii rãzboiului în apariþia colã. ºi credem cã e anacronic, TRISTAN TZARA urmate de In- avea de adãogat ca titlu de infor-
au apãrut) al sãptãmânalului Via- fenomenului. Revolta ese din ex- forþat, sã pretinzi cã suprarealis- surecþia dela Zürich prezentatã maþie limpede pentru cititorii noº-
þa de azi o recenzie pe o coloanã cesul rigorii – ºi e tocmai ceea ce mul , = deºi mai nou = e mai viu ºi de SAªA PANÃ. Editura trii este valoarea ce acordãm da-
semnatã cu iniþialele D.O. (deºi a fãcut ca rãzboiul – cel mai mare mai actual decât dadaismul, când «UNU». daismului, ca inspirator direct, al
titularul cronicii literare era Petru determinant de rigori – sã ducã de fapt amândouã pot fi îngloba- Existã la noi, oameni, pentru unui curent cu destulã consisten-
Manoliu), din care citãm: „Pen- la revolta «dada». te în acelaº parastas... ” care poetul trebuie sã scrie ver- þã: suprarealismul.
tru literatura noastrã mare ºi rãs- «Starea de spirit» care a fost Pe 2 aprilie apare în Facla (lui suri rimate spre a fi considerat Revenind la primele poeme ale
pânditã în volume cu zeci de mii deci miºcarea dadaistã apare deci Ion Vinea) o ºi mai amplã recen- astfel. Toatã aceastã categorie de lui Tristan Tzara, scrise în limba
de exemplare tiraj, numele lui pentru noi, cei de acasã, ca un zie cu citate din eseul Insurec- oameni, intelectuali recunoscuþi, româneascã, în limba în care a
Tristan Tzara este necunoscut. fenomen firesc, care trebuia sã se þia...: „Au apãrut Primele poeme dealtfel, mai pretinde poetului sã început sã cunoascã pentru în-
Critica autorizatã nu vorbeºte de întâmple. ªi au înþeles de ce d-l editate de editura de avantgardã scrie pentru nivelul lor de înþele- tâia oarã drumurile spre apogeul
el; iar revistele îmbãtrânite igno- Saºa Panã se supãrã pe un critic unu, aducând printre noi ºi dân- gere. ªi când se întâmplã astfel, sãu actual, limbã pe care azi ne-
reazã – chiar pentru informaþia care calificã dadaismul drept o du-ne pentru bibliotecã versuri- apoi desigur, X are TALENT. Sin- motivat o destã spunem: deºi
cititorilor – cã Tzara este o ilus- «crizã». Cãci cred cã în adevãr a le incipiente ale celui care trebu- gura distincþie, pe care X se mul- scrise înainte de 1916, multe stro-
traþie strãlucitã a scrisului fran- fost o crizã, în sens medical, adi- ia, puþin dupã aceia, ca un Spar- þumeºte s’o poarte toatã viaþa la fe din poemele prime ale lui Tzara
þuzesc de astãzi. Explicaþia: cã o serie de puternice reacþiuni tacus, sã provoace rãzmeriþa în butonierã ca pe o ultimã floare trec cu mult în poezie ºi noutate,
Tristan Tzara este unul din crea- ale unui organism infectat de ger- artã. Saºa Panã ni-l prezintã cu o svârlitã din balconul iubitei. ªi ca unele pretenþii autohtone, ultim
torii dadaismului ºi suprarealis- menii maladiei ºi care tinde sã postfaþã în care expune succint X sunt mulþi ºi toþi mor poeþi ta- afirmate. Poema Duminecã re-
mului. (...) Placheta cuprinde ºi restabileascã echilibrul. ºi cu multã vervã istoria ºi eveni- lentaþi. Atât. produsã în corpul revistei este o
Insurecþia dela Zürich, un suc- Tabloul clinic al unei crize este mentul din 1916 dela Zurich. (...) Singurul care a refuzat publi- justã confirmare.
cint, dar luminos studiu asupra însã dominat tot de aspecte dez- O echipã de iconoclaºti dãdeau cului medalia talentului a fost Cu Primele poeme ale lui
dadaismului, datorat d-lui Saºa echilibrate, ce trãdeazã vigoarea buzna din centrul Europei, rãvã- Tristan Tzara. Tristan Tzara editura «Unu» în-
Panã. Volumul a fost tras numai luptei. În primul rând de febrã. ªi ºitã de obuze, cu un mãcel liric. Izolat numai în sfere în care cuie o bijuterie de valoare în ser-
în douã sute de exemplare. Aci de aceea, tocmai fiindcã noi con- (...) Lângã Tristan Tzara era ºi înþelegerea, niciodatã n’a putut tarul activitãþii sale.
sã se reducã oare numãrul celor cepem miºcarea dadaistã ca o cri- celãlalt compatriot al nostru, sã pãtrundã în massatã, Tristan N.R. Cliºeele reproduse în
ce se intereseazã la noi de izvoa- zã fireascã, înþelegem ºi aspectul Marcel Iancu, temperament aido- Tzara a înþeles, la un moment dat, cronica de mai sus sunt desena-
rele proaspete ºi curate ale artei?” ei febril. ma de inspirat ºi revoltat. Într-o cã sgomotul fãcut la timp, numai te de d. Victor Brauner.”
ªi ziarul Dimineaþa anunþa: Toate acestea însemneazã pânzã, într-un desen era un rãz- reclama unui secol îl poate echi- Mai semnalez aici recenzii din
„Primele poeme ale lui Tristan deci cã noi privim miºcarea boi civil dintre elementele ar- vala. Pentru un sgomot aºa cum Azi (Mihail Dan), în efemera pu-
Tzara au apãrut în vitrina librãrii- «dada», ca ºi cubismul, sau alte- tei...” îl dorea Tzara, România era prea blicaþie intitulatã Treisprezece
lor. Cartea pe care editura Unu a le, ca un moment istoric. Un mo- Cartea e semnalatã apoi în departe de lume ºi ecoul sgomo- (Pavel Nedelcu), braºoveanul
lansat-o în acest început de pri- ment necesar, dar depãºit. Un sãptãmânalul Vremea, iar la 1 mai tului de la noi abia dacã ar fi tre- Frize, Credinþa revine clamând:
mãvarã e ºi frumoasã ºi utilã pen- moment de analizã, de disociere, cotidianul Credinþa (dir. Sandu cut Dunãrea într’o þarã de grãdi- „...Se uitã deci cã dadaismul este,
tru iubitorul de literaturã care va care a curãþit terenul pe care se Tudor) nota: „...Primele poeme, nari paºnici. mãcar prin Tristan Tzara dacã nu
dori sã urmãreascã linia ascen- încearcã azi o nouã sintezã. Pri- scoase sub îngrijirea d-lui Saºa Iatã dece Trstan Tzara a minat ºi prin Marcel Iancu, prezent ca
dentã urmatã de autor, dela 1912 vim miºcarea aceasta ca un lucru Panã, care face ºi o prezentare a un centru de mare rezonanþã: originã ºi în România. Deci, de ce
(când avea 16 ani) pânã la expa- care a trãit, ºi a murit. Ceea ce e în insurecþiei dela Zürich din 1916, Zürichul. Bomba dadaistã a ex- este atât de necunoscut Tzara?
trierea sa (1916) în Elveþia. (...) istorie, e în muzeu, nu mai e viu. numitã a dadaismnlui. Poemele plodat acolo cu efectul dorit de Ce politicã a culturii ne face pe
Cartea se încheie cu un esseu ºi de aceia, neînþelegând sã ne sunt frumoase. Singura durere a inamicii convinºi ai logicei clasi- noi sã fim absenþi oridecâte ori
asupra miºcãrii dadaiste semnat fandãm inutil împotriva lui noastrã e cã Tzara n-a rãmas la ce ºi iatã-l pe compatriotul nos- suntem prezenþi în spiritualitatea
de Saºa Panã. Prezentarea aces- «Dada» sau imitaþiilor sale dela noi, aici în Bucureºti. Poate ne-ar tru Tzara, doctrinar prin hazard, europeanã? Sã rãspundã S.S.R-ul.
tei miºcãri e bogat documentatã noi – ºi ele azi definitiv, defunc- fi fãcut mai curagioºi, mai aven- al unei ºcoli care avea sã fie în- E singurul vinovat de aceastã
ºi abundã de date inedite, obþi- te, – înþelegem chiar ºi tonul atât turaþi, mai proaspeþi... De aceia curând abandonatã cu acelaº muþenie ziditã în jurul lui Tzara.”
nute de la promotorul acestui de apologetic al d-lui Saºa Panã. d. Saºa Panã înfãptuieºte o ope- elan de chiar ºeful ei spiriutal. Au mai fost în presa vremii ºi
curent pe care d. Saºa Panã l-a alte – nu multe – ecouri. Prezenta
intitulat Insurecþia de la Zürich.” „trecere în revistã” nu are preten-
La 1 aprilie, Mihai Ilovici, în þia exhaustivitãþii. M-am oprit
ziarul Timpul nostru sub generi- însã la primele, cele scrise „la
cul Cronica literarã, are o am- cald”. Ar mai fi de semnalat o
plã ºi laudativã intervenþie pe 3 controversã iscatã de cronica li-
coloane: „Am convingerea sin- terarã în care Pompiliu Constan-
cerã cã dadaismul, deºi o modã tinescu se face cã nu vede ghili-
ca sã spun aºa, consumatã, a fost melele ce însoþesc unele citate
expresia unei stãri de spirit dem- din Gide sau Valery inserate în
nã de luat în consideraþie. ªi, cu eseul lui Saºa Panã. În numãrul
atât mai mult cu cât în 1916 ea lua proxim, potrivit dreptului la repli-
drumul, dela noi din þarã, cãtre cã, apare rãspunsul autorului In-
cetãþile culturii apusene, unde, cu surecþiei... fãcând caduce expli-
destule mentalitãþi împotrivã, se caþiile ºi presupunerile ulterioare
poate impune prin aºa zisa Insu- ale recenzentului. Cei doi rãmân
recþie dela Zürich (...) Deºi pen- însã în relaþii „cordiale”, criticul
tru noi nu pot conta decât doi invitându-l pe poet sã colabore-
dintre aceºtia, Tristan Tzara, po- ze la Vremea. În parantezã fie
etul ºi Marcel Iancu, pictorul, spus, titularul cronicii sãptãmâ-
cred cã faptul acesta, ca o avan- nale a mai avut o intervenþie durã,
gardã a mentalitãþii apusene sã dar de aceastã datã fundamenta-
fie de sursã româneascã, denotã tã, legatã de o carte apãrutã în
cã acolo unde existã un tempera- editura unu. El avea sã punã ver-
ment de originalã atitudine faþã suri dintr-o ulterioarã carte a lui
de viaþã, existã deci ºi posibilita- Virgil Carianopol pe o coloanã
tea de a fi imitat ºi nu imitator.” alãturatã unor versuri din Patmos
În numãrul din aprilie al Con- de Ilarie Voronca. Comparaþia n-
vorbirilor literare, LXVII, nr. 4/ a fost prea plãcutã pentru cel ce-
aprilie 1934 sub titlul Parastasul ºi intitulase cartea Un ocean, o
„modernismului” Ioan I. Canta- frunte în exil !
cuzino comenta: Cam atât, deocamdatã, cu pri-
„D. Saºa Panã publicã câteva vire la aspectele pe care am încer-
poeme ale lui Tristan Tzara, sin- cat sã le supun atenþiei dumnea-
gurele scrise în româneºte, îna- voastrã. Într-un viitor pe care-l
inte de rãzboi, cãrora le adaogã sper nu prea îndepãrtat, când va
un scurt istoric, foarte apologe- apãrea jurnalul diurn al lui Saºa
tic, al «Insurecþiei dela Zürich », Panã – Notiþe pe calendar – cum
adicã al miºcãrii «Dada». îi plãcea sã-i zicã, cititorii vor pu-
În amândouã pãrþile sale tea observa poate ºi alte aspecte
aceastã plachetã este bineveni- legate de acest subiect.
tã, ca o contribuþie la istoria lite-
raturii. Cãci, cu toatã inutila în-
flãcãrare a pãrþii de istoric, va
permite poate sã se vadã mai just Portret de Victor Brauner
sensul a ceea ce a fost «moder-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 5
n VIOREL PÎRLIGRAS

vânând Dada în BD. ºi o revelaþie! da, da…


C
ând Petriºor Militaru Într-o a doua serie3, Mr. No- þie. Urmãrisem pânã în acel mo-
mi-a propus sã pregã- body este însoþit de data asta de ment referirile sau aluziile eviden-
tesc pentru anualul alþi acoliþi – Agent “!” (deoarece te la miºcarea Dada, dar nicioda-
Simpozion al Avangardei un ma- are un semnul exclamãrii mare ºi tã nu mã gândisem cã arta dada
terial care sã trateze legãtura din- roºu pe faþã, iar toracele îi este o ar fi putut continua dincolo de
tre bandã desenatã ºi miºcarea cuºcã auritã în care e þinut prizo- moartea lui Tzara, în 1963.
Dada, am avut intenþia, în primã nier o miniaturã a unui avion), Începutul anilor 70 a produs
fazã, sã refuz. Aparent, între cele Alias the Blur are figura faþetatã adevãrate mutaþii spectaculoase
douã subiecte nu existau interfe- de cioburi de oglindã ºi poate în lumea benzii desenate franco-
renþe. Gândul mi-a zburat apoi la mânca timpul, Number None poa- belgiene, fãrã îndoialã ca efect al
„Tintin ºi L’alph art”, ultima ope- te fi oricine apare în drumul tãu revoluþiei culturale din 68. Nemul-
rã a lui Hergé, o bandã desenatã sau nimic, The Love Glove – un þumirea unor autori care-ºi ve-
care ar fi avut tangenþã cu tema. tip flower-power, fãrã mâinei, dar deau refuzate creaþiile prea în-
Hergé, nume rezultat din iniþiale- cu mãnuºi zburãtoare, The Toy drãzneþe de cãtre revistele tradi-
le lui Georges Rémy, este o figu- – o tânãrã cu mascã gen Hanibal þionale au dus la crearea unor
rã legendarã în arta belgianã, fi- Lecter, pe care sunt aplicate niº- experimente publicistice noi. Trei
ind autorul unui personaj-simbol te buze, un personaj mereu în în- autori fondeazã în 1972 L’Écho
naþional, ale cãrui peripeþii le-a târziere, fapt care-i salveazã via- des savanes, apoi Fluide Glacial
desenat din 1929 pânã în anii ’80. þa în final. Deºi legãtura cu uni- în 1975, reviste de benzi desena-
Tirajele albumelor sale BD cu versul dada este mai îndepãrtatã te cu exprimare liberã, fãrã pudoa-
acest personaj, în mii de ediþii ºi în aceastã serie, scenariul o vi- re sau cenzurã. O adevãratã re-
traduceri, inclusiv cea românã, reazã cãtre fantastic ºi politic, voluþie în domeniu ºi, fãrã îndo-
depãºesc 230 milioane de exem- deoarece Mr. Nobody candidea- ialã, un pretext al puterii blocului
plare. Credeam, deci, cã „Tintin zã pentru preºedinþie. Excelentã comunist est-european de a exem-
ºi L’alph art”, cel de-al 24-lea vo- ºi mereu actualã concluzia unui plifica ideologic decadenþa lumii
lum ºi ultimul din serie, avea tan- elector: “That’s why I’m voting culturale capitaliste. Dar marea
genþã cu tema, deoarece nu-l ci- for Nobody” (joc de cuvinte: De revoluþie BD a fost apariþia revis-
tisem ºi asta dintr-un motiv se- asta votez cu Nimeni sau De asta tei Metal Hurlant. Fondatã de alþi
rios. Hergé nu a apucat sã-l de- nu votez cu nimeni)4 Membrii trei autori – Moebius, Druillet ºi
seneze niciodatã. Moartea, în Frãþiei sunt uciºi în episodul pa- Dionnet – care au urmãrit în pri-
1983, l-a surprins cu elaborarea tru al acestei serii ºi astfel ia sfâr- mã instanþã libertatea de expre-
albumului în faza de schiþe, de- ºit The Brotherhood of Dada. sie narativã ºi graficã, revista a
cupajul oprindu-se la pagina 42. Ajuns aici, am fost mulþumit cunoscut o aflenþã de producþii
Editura Casterman l-a publicat de cercetarea mea. Mai era de avangardiste a multor autori.
astfel ºi, chiar dacã aspectul pare semnalat apariþia ocazionalã a Unii, pe care dacã istoria BD, in-
unul avangardist, rãmâne ilizibil numelui lui Tzara într-o bandã gratã, nu i-a mai pãstrat în amin-
cititorilor de rând. Abia în 1992, ce calibru pentru binele omenirii. desenatã europeanã – persona- tire – France de Ranchin, Gilles
canadianul Yves Rodier reuºeº- Atâta doar cã autorii, în goanã jul Jelly Shawn care îl întâlneºte Bachelet, Claveloux, Zha sau
te, pe baza schiþelor, sã definiti- dupã inedit, îi opune echipei, într- pe Tzara într-un bar parizian din grupul Bazooka – au continuat
veze albumul, în maniera autoru- un ciclu de patru episoade, o gaº- anii ’30, dar asta nu avea mare ca artiºti avangardiºti, iar o sim-
lui. Dezamãgire pentru cercetãto- cã ciudatã denumitã The Brother-
rul din mine: e vorba doar de un hood of Dada1. Mr. Nobody este
policier, în buna tradiþia a lui capul rãutãþilor ºi este un perso-
Hergé, având ca temã traficul cu naj desenat schematic ca o um-
picturi false. Nimic avangardist. brã neagrã ºi abstractã, al cãrui
Aºa cã mi-am îndreptat aten- cap pare un cârlig de umeraº. El
þia spre o bandã desenatã ameri- are în echipã pe Frezy, un agra-
canã care, chiar dacã nu se afla mat cu un costum cu modele bi-
în siajul miºcãrii Dada, avea tan- zare ºi douã roþi de bicicletã în
genþã evidentã cu aceasta. spate, un individ care se poate
„Doom Patrol” este o serie cu o cum nu se poate mai potrivitã.
transforma în ciclon. Ceaþã (The
echipã de supermani, ca atâtea The Quiz – o japonezã într-un
Fog) este porecla lui Byron Shel-
altele din cultura BD americanã. halat verde plin de semne de în-
ley (vã evoca ceva acest nume?).
La fel ca în sutele de mii de pa- trebare, dotatã cu o mascã de
El se transforma într-o ceaþã mor-
gini care au clãdit banda desena- gaze, speriatã de murdãrie ºi de
talã care absoarbe oamenii ºi le
tã de pe celãlalt continent, echi- contaminare – are capacitatea de
poate lua minþile. Expresia româ-
pa se luptã cu rãufãcãtorii de ori- a zbura, de a cãlãtori în timp, de a
neascã „a-i bãga în ceaþã” este
face lucrurile sã se mãreascã sau
de a preface oamenii în vase de
toaletã pline cu flori! Sleepwalk
(o aluzie evidentã la Deadwalk)
este o tânãrã cu douã profiluri
pictate în jurul ochilor ºi care
posedã mari puteri în stare somn-
ambulã. Pentru asta ia tot timpul
somnifere ºi ascultã în cãºti mu-
zica lui Barry Manilow.
Acþiunea propune o urmãrire
printr-un tablou cu planuri infi-
nite, a la Escher, un tablou care a
mâncat Parisul. Membrii Doom
Patrol îi urmãresc, prin tablou, pe
cei din Frãþia Dada prin departa-
mentele Impresionist, futurist,
suprarealist, simbolist, fovist,
cubism, ºi reuºesc sã salveze ora-
ºul printr-un cãluþ de lemn (sã nu Alex & Daniel Varenne – Ardeur (edition du Square, 1980)
uitãm cã dada = „cãlu de lemn”
în limbajul copiilor), transformat, tangenþã cu miºcarea Dada, ci plã cãutare pe google vã va da
prin nonsens, într-un adevãrat avea doar un scop de localizare dimensiunea ºi ponderea creati-
cal cu cãlãreþ al apocalipsei. spaþio-temporalã a naraþiunii5. vã a artei lor. Alþii, rãmaºi legen-
Savuroase sunt ºi dialogurile. Scriitorii de început de secol XX dari, precum Moebius, Druillet,
„Dar ce e Dada?” „Dada e o stare au fost mereu în atenþia autorilor Caza, Forest sau Mandryka au
a minþii. Dada se aplicã pentru tot BD, iar unii au devenit chiar sub- fost ºi ei avangardiºti prin creaþii
ce este ºi totuºi nu-i nimic; este iectele unor albume de benzi de- psihedelice, new-age sau supra-
punctul în care se întâlnesc da ºi senate, precum Jack London6, realiste, ce negau tradiþionalul
nu ºi tot ce se opune” 2, afirmã Gainsbourg7, Camus8 sau Cio- mod de a concepe o bandã dese-
Mr. Nobody. Tot el peroreazã o ran9. Da, da… natã. Ori, în spiritul Manifestului
delicioasã invocaþie: „În numele Aveam de gând sã închei ma- din 1918, „Dada contrazice totul,
lui Duchamp ºi Tzara ºi Bre- terialul meu, când, o schimbare neagã totul, ridicând nihilismul ºi
Mattotti, Piersanti – Stigmata (Ed. Seuil, 1998) ton…” de opticã mi-a produs o revela- mistificarea la rangul de principii

6 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
supreme. Dada se îndoieºte de
tot”, spunea chiar Tristan Tzara. n PETRIªOR MILITARU
„Métal Hurlant apparaît com-
me une des revues majeures de
la presse adulte, un véritable la-
boratoire d’où sont sortis quel-
Dada live cu
ques chefs-d’œuvre et un bon
nombre de grands noms de la
bande dessinée contemporai-
ne”10 Pentru mine a fost clar: arta
Petre Rãileanu
dada nu murise, iar Marcel Ian- Petre Rãileanu, Dada în direct
cu, Francis Picabia ºi Marcel urmat de Tristan Tzara, schiþã de
Duchamp aveau dacã nu urmaºi, portret, Colecþia Avangarda, Edi-
mãcar influenþe clare într-un do- tura Tracus Arte, 2016.
meniu pe care nu l-ar fi anticipat

D
nimeni. Dar nici nu-i de mirare: in mai multe puncte de
„dada însemna ºi abolirea profe- vedere, apariþia cãrþii
iilor: dada - abolirea viitorului” (cf Dada în direct de Pe-
aceluiaºi manifest). tre Rãileanu este un eveniment
ªi când sã pun punct acestui editorial. În primul rând, fiindcã
text ºi sã ºterg partea de început miºcãrii dada nu i-a fost dedica-
ce mi se pãruse irelevantã în con- tã, în România, nici un studiu,
textul de faþã, am realizat cã Hergé oricât de general ºi de succint ar
chiar a fost la un pas de avangar- fi el. Dar poate cã împlinirea a 100
dã, de dada. Dupã ultimul sãu al- de ani de la naºterea miºcãrii ini-
bum editat, în 1973, era bântuit þiate la Zürich de Hugo Ball & Co
de o nouã idee, care-i venise în este cel mai potrivit moment. De-
timpul unei lungi escale pe aero- sigur cã referinþe fragmentare
portul din Roma-Fiumicino. Avea apar la Saºa Panã (Insurecþia de
locul: aeroportul unde totul vine la Zürich, 1934), Ion Pop (Avan- a înþelege viziunea dada despre
Gilles Bachelet – L’Anniversaire (Metal Hurlant nr.14/ 1977) garda în literatura românã, poezie (subiectul celui de-al doi-
ºi pleacã. Conform notiþelor din
vol. VI al „L’Univers d’Hergé: 2000), Claudiu Soare (Ghidul lea eseu), pornind de la douã con-
Projets, croquis, histoires ina- avangardei europene, 2004), cepte ce stau la baza acestei vi-
chevées”, apãrut la Ed. Rom- George Bãdãrãu (Avangardismul ziuni: „secvenþe-poem” ºi „esca-
baldi11, timp de câteva luni îºi românesc, 2006) etc., însã o cer- motarea referentului” în discur-
face însemnãri pe tema asta. Visa cetare sistematicã dedicatã miº- sul poetic dada. Urmãtorul capi-
o poveste fãrã fir narativ, în care cãrii dada nu am avut pânã acum tol este dedicat unui artist nãs-
personajul sãu, Tintin, sã fie tot în exegeza româneascã din zona cut în România care a avut con-
timpul pe cale sã facã ceva eroic, fenomenelor avangardiste. tact cu miºcarea nãscutã în cen-
dar sã nu reuºeascã niciodatã, un În al doilea rând, este foarte trul vechi al oraºului Zürich: Ar-
album în care nu se petrece ab- important modul în care Petre thur Segal, pe care Petre Rãilea-
solut nimic, dar care ar putea fi Rãileanu abordeazã subiectul nu îl considerã un premergãtor al
citit de la oricare paginã pânã la cercetat: mai precis, el alege un imaginarului digital contempo-
sfârºit ºi apoi de la cap. Spiritul discurs direct, de la faþa locului ran. Apoi seria de portrete conti-
Dada este în întregime aici. Din sau – cum ar spune comentatorii nuã cu Marcel Iancu (cel care
nefericire, pãrintele tehnicii „liniei sportivi – de la firul ierbii. Rapor- prin creaþiile sale vizuale a arãtat
clare” din banda desenatã n-a fi- tându-se la cele trei „cronici” „cu expresia inspiratã a lui Tzara,
nalizat nici acest proiect. Cauze- publicate de Tzara despre mani- cã materia este vie”), Constantin
le sunt multiple: vârsta ºi mai ales festãrile dada de la Cabaretul Vol- Brâncuºi („un dadaist de ultimã
starea de sãnãtate l-au împiedi- taire, Petre Rãileanu reface suc- orã”, selectat de Tristan Tzara
cat. Dacã ar fi reuºit, cel ce i-a cint istoria miºcãrii utilizând ra- printre cei 50 de autori care sã
inspirat pe Spielberg ºi Lucas în portându-se la toate mãrturiile bi- reprezinte miºcarea dada în an-
filmele lor ar fi devenit un autor bliografice ale membrilor prezenþi tologia DadaGlobe) ºi, la final,
complet. Chiar ºi aºa, „Georges la aceste manifestãri. Autorul sur- un portret al lui Tristan Tzara.
Rémy este pentru banda desena- prinde momentele definitorii în Premisa de la care porneºte Petre
tã ceea ce a fost Bach pentru evoluþia fenomenului dada, nuan- Rãileanu este cã personalitatea
muzicã” (Bruno Frappat, Le þele ce definesc relaþiile dintre poetului nãscut la Moineºti este
Monde, 5 martie 1983). membrii dada, dar ºi viziunea/ „o realitate de ordinul nisipurilor
Concluzia este clarã ºi ar pu- contribuþia fiecãruia despre sem- miºcãtoare” – dar asta nu face
tea fi rezumatã, parafrazându-l pe nificaþia ºi menirea miºcãrii dada. decât ca demersul exegetic sã fie
Pãstorel: Tristan Tzara nu fi trist, Senzaþia lectorului este de parti- ºi mai palpitant de urmãrit de cã-
arta Dada merge înainte cu parti- cipare directã la faþa locului alã- tre cititor.
dul bedeist! Da, da… France de Ranchin - Cosmogonie (Metal Hurlant nr.14 1977) turi de narator la aventura dada Nu putea lipsi din carte unul
aflatã în plinã desfãºurare. Acest dintre cele mai controversate
1
Doom Patrol nr. 26-29/ 1989- prim eseu creeazã contextul isto- subiecte de dezbatere din sfera
1990, DC Comics ed.; Grant Morri- ric ºi psihologic necesar pentru exegezei dadaiste: paternitatea
son – scenariul, Richard Case – cre- conceptului dada. Edificatoare
ionaj, John Nyberg – tuº, Danny pentru contribuþia lui Tzara în
Vozzo – culori, John Workman - le- cadrul miºcãrii dada sunt, în spe-
trajul cial, eseurile aºezate consecutiv
2
„Dada is a state of mind. Dada
applies itself to everything and yet în carte: Tzara (re)lanseazã miº-
it is nothing; it is the point at which carea dada; Dada nu înseamnã
yes and no and all opposites meet. nimic, dada înseamnã totul ºi
” (Doom Patrol nr.27/1989, p.19) Galaxia dada. Capitolul dedicat
3
Doom Patrol nr. 49-52/ 1991- revistelor ºi publicaþiilor dada,
1992, DC Comics ed.; Grant Morri- glosarul de nume ºi bibliografia
son – scenariul, Richard Case – cre- structuratã în jurul principalilor
ionaj, Mark Badger – tuº, Daniel actanþi dada nu fac decât sã în-
Vozzo – culori, John Workman - le- tregeascã imaginea complexã ºi
trajul
4
Doom Patrol nr.51/ 1992, p.
exuberantã a acestei miºcãri ce a
12 dinamitat lumea artisticã ºi litera-
5
«Memoires d’une entraîneuse», rã în al doilea deceniu al secolu-
sc. Michel Deni ºi Philippe Mellot, lui XX. Ilustraþiile color ºi alb-
des. George Lavis, Ed. Aedena, 1987 negru din carte sunt binevenite,
6
Corto Maltese – La jeunesse, mai ales cã unele dintre ele sunt
Ed. Casterman, 1985 raritãþi greu accesibile chiar ºi ca
7
Le petit Ginsbourg illus- reproduceri. Prin stilul dinamic,
tré,_Source Publishing, 2001. succint, accesibil ºi percutant,
8
Camus – Entre Justice et mere cartea lui Petre Rãileanu se do-
– sc.José Lenzini , des.Laurent Gnoni
(Ed. Soleil, 2013) vedeºte a fi un instrument profe-
9
Un anneé sans printemps, de sionist pentru bibliografia dada
Ambre et Lionel Tran, Ed. 6 Pieds româneascã, capabil sã deschi-
Sous Terre, 2001 dã noi orizonturi de cercetare în
10
Gaumer (2004), p. 544. domeniu, dar ºi sã stârneascã
11
Benoît Peeters le citeazã în pofta cititorilor pentru a aprofun-
Hergé fils de Tintin, Ed. CampsArts/ da ºi (re)descoperi fascinanta lu-
Flammarion, 2006 mea dada.
Bazooka – Pelicula en color (Metal Hurlant nr.16 1977) Petre Rãileanu

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 7
n DENISA CRÃCIUN

arta subversiunii în opera poeticã a lui


Tristan Tzara sau La Început a fost Revolta
P
arafrazând incipit-ul le imitative) ce trebuiau sã con-
„Evangheliei dupã stituie o paralelã la cãutãrile lui
Ioan”, unde se spune Picasso, Matisse, Derain, care
cã la începutul creaþiei a fost Cu- utilizau în tablouri materii diferi-
vântul, se poate spune cã la înce- te...”. Introducerea în pictura cu-
puturile aventurii Dada a fost Re- bistã a unor materiale precum ni-
volta unor tineri ce doreau sã eli- sipul, pietrisul, fierul, etc l-a in-
bereze Cuvântul, altfel spus lim- spirat pe Tzara în demersul sãu
bajul sau chiar însãsi viaþa, de sub de reîmprospãtare a artei poeti-
jugul opresant al convenþiillor ºi ce. „Babelizarea” ºi disoluþia ge-
formalismelor de orice fel: grama- nurilor literare fiind realizatã de
ticale, literare, morale, sociale, po- poet prin aducerea de elemente
litice etc. Revoltã, rãzvrãtire sau „proscrise”, de colaje de „fraze
ºi mai bine spus stare de spirit pur din ziare”, de fragmente muzicale
subversivã, dadaismul – rãposat ºi de tot felul de sunete „primiti-
oficial în 1924 – a creat un mit ce ve”, ce denotã vitalitate, liberta-
continuã sã fascineze ºi sã inter- te de exprimare. Un suflu nou
peleze chiar ºi astãzi la o sutã de este adus în poezia lui T.Tzara ºi
ani distanþã. Tristan Tzara a prac- de arta „neagrã”. Pasionat încã
ticat o scriitura subversivã, ce din 1916 de arta popoarelor aºa-
îmbracã mai multe forme de rebe- zise primitive, Tzara petrece ore
liune: revolta împotriva autoritãþii îndelungate în bibliotecile de la
literare, revolta împotriva unei Zurich ºi Paris ºi traduce în fran-
societãþi absurde devastatã de cezã un grupaj de texte (intitulat
rãzboi ºi brãzdatã de numeroase de el Poeme negre) culese de et-
nedreptãþi ºi inegalitãþi, iar mai târ- nologi ºi de misionari creºtini.
ziu revolta împotriva conformis- Descoperite postum ºi publicate
mului impus de autoritãþile Parti- în 1975, Poemele negre amintesc
dului Comunist din care se retra- de poezia abstractã ºi sonorã de
ge în 1956, degustat de lipsa de la Cabaret Voltaire. Câteva
umanitate ºi de ororile comise de exemple ilustrative: Cântecul
caracatiþa roºie. Subversiunea în uºilor împovãrate al triburilor
opera lui T.Tzara este îndreptatã Suaheli în care par sã se îmbine
împotriva autoritãþii, fie cã e vor- mai multe voci ºi care uimeºte
ba de cea socialã, politicã, literarã printr-un lirismul neaºteptat de
sau artisticã. Atitudinea lui anar- modern: „Astãzi este începutul,
histã, nihilistã viza, în prima eta- iatã/începutul/Devreme azi de
pã1 a operei sale, detronarea ºi dimineaþã/vorbeam cu Zeul/Sapã
distrugerea valorilor dominante sapã/fata lui Hemedi/sã cultive
ale societãþii burgheze de la înce- ogorul de cuiºoare/sapã sapã/
putul secolului 20. Scandalul, bu- Noi o sã mergem la Mama Yaya/
foneria fiind modalitãþile folosite Astãzi la Mama Yaya/ºi vom bea
de poet pentru demascarea ºi de Kassawa cu vin de palmier dul-
ridiculizarea formelor vetuste de Tristan Tzara - desen de Marcel Iancu ce/la Mama Ya ya2”. Poemul Zan-
exprimare. Iatã cum descrie Henri lui de soare/soldul din contul la ceea ce este dincolo de con- poate sã fie tradusã ºi printr-un zibar aminteºte de textele, de
Béhar acþiunile miºcãrii dadaiste, umbrelor atrofiate/combat cu ºtient, la rezervorul fãra limite al dolce far niente, printr-o atitudi- muzica ºi dansurile „negre” in-
în Postfaþa la ediþia din 2006 a vo- miºcãri de box-trot goarnele/ani- vieþii; în acelaºi timp putem „citi” ne de relaxare a intelectului ce ventate la Zurich : „o mam re de
lumului Douãzeci ºi cinci de poe- male semnaleazã conjunctivita de în aceastã imagine aspiraþia lor la sfideazã agitaþia lumii înconjura- mi ky/am scãpat teferi de la Wah-
me lui Tzara: „Teroristã, provoca- oþel a gardurilor/ºi angajaþii ser- o existenþã fãra limite sau îngrã- toare, ce nu e altceva decât un ha, ha ha/Wawinzii nu ne vor mai
toare, iconoclastã, refuzând orice viciului maritim/asemeni ocaziilor diri de orice fel. Adepþii dadais- cinema, un teatru al deºertãciu- chinui de acum încolo o o/Mion-
constrângere ideologicã, moralã în balon/se aruncã în apã/în cos- mului sunt de asemenea „fumã- nilor. Condiþia ca acest spaþiu vir- wu nu o sã mai aibã pânzeturi de
sau artisticã, Dada propãvãduieº- tume de sateliþi albaºtri ºi vino- tori de filtre inter-regn”. Filtrul are tual sã devinã real, este aceea ca la noi hi hi/iar Kiala niciodatã nu
te confuzia, demoralizarea, îndo- vaþi”. În acest poem din Calen- rolul de a reþine impuritaþile, ceea el sã treacã mai întâi prin focul ne mai revede he he”. Puterea
iala absolutã ºi dã frâu liber anu- dar, întâlnim cuvinte ce aparþin ce nu este dorit în feluritele purificator ce face sã se nãruie magica a cuvântului rostit, expe-
mitor virtuþi precum spontaneita- vieþii cotidiene: „gin cocktail”, regnuri ale naturii : mineral, ve- formalismele inutile ale limbaju- rimentatã în poemele simultane
tea, bunãtatea, bucuria de a trãi. „sold” de cont bancar, „box- getal, animal, uman, deci la nive- lui, ajungându-se astfel la o abs- de la seratele elvetiene de pe
Contrar oricãrei aºteptãri activita- trot » (cuvânt inventat de Tzara lul fiecãreia din parþile compo- tractizare favorabilã apropierii de Spiegelgasse, nr. 1, rãsunã preg-
tea sa de deconstrucþie ºi de dis- care trimite la fox-trot), dar ºi ter- nente ale ei. Acþiunea de a fuma Real. Datoritã acestei deschideri nant în poemul tahitian Cântec
trugere a limbajelor (verbal si plas- meni ce þin de alte discipline : „filtre inter-regn”, adicã sã con- a limbajului poetic spre zone pro- pentru homar, ce aduce mult cu
tic) se reflectã în opere durabile sanatate („conjunctivitã”), admi- sumi prin ardere întrega creaþie funde ale conºtiinþei, manifesta- un descântec din literatura po-
ce nu au încetat sã ilumineze cãile nistraþie portuarã („angajaþii ser- ºi deci sã o asimilezi prin foc, este te în text datorita operaþiei de pularã de la noi: „Varo, varo, miº-
principale ale artei contempora- viciului maritim”). ªi mai metisat specificã atitudinii adoptate de abstractizare, cititorul descope- cã-te-ncoa/De cap sau de coadã
ne”. încã este poemul Treisprezece al tinerii dadaiºti: totul trebuie su- rã savori nebãnuite ºi poate în- sã te putem apuca/înghite bucã-
Figurã marcantã a miºcãrii aceluiaºi volum din al cãrui prim pus acþiunii lui tejas, element trezãri miezul viu, nealterat al þoiul ista de peºte/de eºti mas-
Dada, rebelul Tzara merge pânã vers aflãm cui îi este adresatã care dincolo de aspectul sãu dis- Realitãþii. Din acest punct de ve- cul/ieºi afarã/de eºti femelã/ieºi
la inventarea unui limbaj propriu cartea: „calendar pentru fumãtori trugator este simbol al purificãrii dere Henri Béhar afirma în „Post- afarã/un duh te urmãreºte grã-
prin care doreºte sã dea ºah mat de alge ºi de filtre inter-regn/ist- ºi regenerãrii. Fãrã intenþia de a faþa” la Cinema calendar al ini- beºte-te/un duh te urmãreºte grã-
convenþionalismelor de orice tip, me inventarii invenþii manej cri- face aici hermeneutica poeticii lui mii abstracte cã acest volum al beºte-te3”.
dulcegãriilor lirice din poezia tra- mã/lixiviation/dadaiºtii la cârmã Tzara, remarcãm totuºi o coinci- lui Tzara este „exemplul cel mai
1
diþionalã. De asemenea, umorul, gulf-stream-ului sarbacanã/poar- dentã destul de semnificativa, desãvârºit de carte dadaistã”. Lãsând deoparte începuturile
caricatura, sarcasmul, parodia, tã mustãþi legitime ºi latine/îngri- aceea cã în versul al optulea al Louis Aragon spunea în 1922 „simboliste”, trebuie menþionate aici
jocurile de cuvinte, hibridizarea jesc fistule de lapis-lazuli/lazuli poemului, dadaiºtii sunt puºi în cã lectura poemelor lui Tzara operele dadaiste ale lui Tzara: Pri-
ma Aventurã celestã a Domnului An-
discursului poetic prin introdu- lazuli/ce escaladeazã capricornul relaþie cu „capricornul”, semn in- „este cea mai mare traumã poeti- tipyrinã 1916, cu gravuri în culori de
cerea de termeni din alte domenii atracþie a vaccinului tetrarh ze- augural al zodiacului, ce simboli- cã pe care am trãit-o vreodatã”. Marcel Iancu; Douãzeci ºi cinci de
ale vieþii ºi ale ºtiintei (cinemato- los/ºi face provizii de fisuri fosi- zeazã sfârºitul unu ciclu dar mai Din „Prefaþa” lui Henri Béhar la poeme 1918, gravuri în lemn de Hans
grafie, chimie, navigaþie, sport, le/de erecþii filtrate de torax-ul lui ales Începutul unei epoci noi de Douãzeci ºi cinci de poeme aflãm Arp; Cinema calendar al inimii abs-
botanicã, artã africanã, etc.) sau isus/pronosticuri atacuri shackel- o mare ingenuozitate ºi jucãuºe- cã însuºi Tristan Tzara, conside- tracte 1920; Inima cu gaz 1921, ur-
de cuvinte din diferite limbi sunt ton ale sub-creierului”. Dedicat nie a omului eliberat de muncile ra a posteriori versurile din acest matã de Inima cu barbã 1922; De-
tot atâtea mijloace de a denunþa camarazilor dadaiºti, aºa cum sezoniere – aºa cum afirma Jean volum ca fiind de o „brutalitate” spre pãsãrile noastre 1923; ªapte
închistarea, conformismul, îndoc- aflãm din versul patru, volumul Chevalier în Dicþionarul sãu de împinsã la extremã : „În 1916, îmi manifeste Dada 1924, volum de ma-
trinarea ºi îndepãrtarea de la ade- sintetizeazã revoluþia dadaistã simboluri, de mituri ºi de vise. propusesem ca sarcinã sã distrug nifeste citite sau scrise între 1916-
vãrata realitate a lumii ºi a entitã- prin faptul cã limbajul poetic crea- Deci, o erã a lui homo ludicus genurile literare. Introduceam în 1924.
2
Découverte des arts dits primi-
þilor ce o populeazã. Iata câteva zã imagini neaºteptate pentru ci- unde jem’enfoutismul ºi „simpli- poeme elemente considerate ne- tifs, suivi de Poèmes nègres (Desco-
exemple de hibridizare a discur- titor. Portretizarea acestora în „fu- tatea activã” sunt atribute ale demne sã facã parte din acestea, perirea artelor asa-zise primitive,
sului poetic, extrase din volumul mãtori de alge”, de plante acvati- „spontaneitãþii dadaiste”, procla- cum ar fi fraze din ziare, zgomote urmatã de Poeme negre), Editura
Cinema calendar al inimii abs- ce ºi nu terestre –, face trimitere mate de Tzara în Manifestul Dada sau sunete. Sonoritãþi (ce nu Hazan, 2006, p. 119.
tracte : „gin cocktail al rãsãritu- la o lume ce nu poate fi distrusã, din 1918. Imaginea „fumãtorilor” aveau nimic în comun cu sunete- 3
Idem, p. 121.

8 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
n EMMY HENNINGS

ultima bucurie
(poeme)
Strofe eterice
Pentru Fränzi
Acum trebuie sã cad din globul mare.
Este o sãrbãtoare frumoasã la Paris. Trec pe uliþe însinguratã,
Oamenii se strâng la Gare de l’Est Se lasã seara lent.
Iar steaguri de mãtase fluturã-n vânt, Cânt cântecele tale încet.
multicolore. Ah mã simt atât de pãrãsitã.
Eu nu sunt însã prin mulþime.
Zbor în spaþiul grandios. În lumina roºie, palã,
Mã amestec în orice vis O, cât de plinã de durere era gura ta,
ªi citesc în miile de chipuri. Dulce ºi palidã faþa ta iarã,
Un bãrbat bolnav zace în suferinþa lui. Cântecul tãu popular atât de candid
Mã hipnotizeazã ultimul licãr al privirii. suna.
Tânjim sã întoarcem o ultimã zi a verii...
O cruce neagrã umple odaia-i... Ochi care ºtiau de lacrimi,
Aflaserã suferinþa din iubire,

E
(Aceastã poezie este pentru Hardy) (Ochi) ce erau ca douã stele obscure, mmy Hennings (Emma Maria Cordsen, 17 ianuarie 1885 – 10 august 1948)
În care ardeau mocnite focuri... este poetã ºi performer, nãscutã la Flensburg, în cea mai nordicã regiune din
Germania. A fost soþia lui Hugo Ball, motiv pentru care activitatea ei artisticã
este de cele mai multe ori asociatã cu cea a fondatorului Cabaretului Voltaire. De-a
*** lungul timpului, în Germania s-au tipãrit mai multe biografii ale lui Emmy Hennings. În
În geamuri ploaia izbeºte. Un vis 1913, când l-a cunoscut pe Ball, era actriþã la Cabaret Simplizissimus din Munich. Încã
O floare roºu lumineazã. Stãm lungiþi într-un lac în adâncire de pe atunci, ea publicase versuri în reviste de stânga precum Pan sau Die Aktion. În
Aerul rece faþa-mi loveºte. ªi nu ºtim nimic de suferinþã ºi mâhnire. acelaºi an a publicat o plachetã de versuri intitulatã Die letzte Freude, iar apoi devinã
Oare veghez sau sunt o stafie treazã? Ne þinem îmbrãþiºaþi colaboratoare la revista Revolution, fondatã de Hugo Ball împreunã cu Hans Leybold.
ªi în jur sunt nuferi. În 1915, Hennings ºi Ball s-au mutat la Zurich unde au creat Cabaret Voltaire, marcând
O lume e departe, foarte departe, Nu mai vrem nimic ºi nu mai avem astfel începutul miºcãrii Dada. Ca actriþã, ea a interpretat un rol în Das Leben des
Lent un ceas bate ora patru. temeri. Menschen (Viaþa unui om), împreunã cu Ball – aceasta fiind premiera piesei semnatã
Iar vremurile trec deºarte, Nu suntem de nimic legaþi. de Leonid Andreev. În plus, ea a jucat în piesa Simultan Krippenspiel (Concert brui-
Lent în braþe-þi cad tandru... Iubitule, ceva-mi lipseºte totuºi, tist, premiera: 31 mai 1915) a lui Hugo Ball. Dupã închiderea Cabaretului Voltaire (1917),
O dorinþã mai am: cei doi au perforamt mai ales în sãli de spectacole ale hotelurilor. Emmy Hennings era,
(Dedicatã lui Robert Jentzsch) Dorul dorului. pe rând, cântãreaþã, actriþã mânuitoare de pãpuºi, dansatoare pe muzica creatã chiar de
Ball. Uneori îºi recita, pe scenã, propriile poeme. Apoi, cei doi creeazã propria lor trupã
de teatru Arabella, în care Hennings juca sub numele de scenã Dagny. Pe 21 februarie
*** Hipnozã 1920 s-au cãsãtorit. Deºi nu au avut nici un copil, Hennings a avut o fiicã dintr-o relaþie
anterioarã. Dupã moartea lui Ball (1927), ea a mai trãit douãzeci de ani ºi s-a mutat la
În întunericul adânc, în noapte, Trupul meu doare, undeva într-o þarã Magliaso (Elveþia), între 1942 ºi 1948. A decedat la o clinicã din Sorengo, Elveþia.
Cad tablouri de pe pereþi atunci, strãinã, Volume publicate: Die letzte Freude (Ultima bucurie, 1913), Gefängnis – Das graue
Cineva râde atât de obraznic departe, De mult nu-mi mai simt corpul, Haus – Das Haus im Schatten (Închisoare-Casa gri-Casa din umbrã, 1919), Das
Cineva încearcã sã mã atingã cu mâinile Picioarele sunt grele ca plumbul, Brandmal (Stigmat, 1920). Poemele traduse mai jos fac parte din volumul Ultima
lungi. Pieptul este gol ºi pustiit. bucurie. (P.M.)
ªi o femeie cu pãrul verde, fiinþa, Nu mã doare nimic ºi totuºi sunt plinã
Mã priveºte tristã, sãrmana de dureri,
ªi spune cã ea cândva a fost mamã, În ochii tãi ca fermecatã mã uit. La mine acasã Pleacã deja la piaþã þãranii,
Nu-ºi poate suporta suferinþa. Cad în somn, ard lumânãri, La bisericã se merge în liniºte ºi în
(Îmi înfig în inimã spini Îmi lumineazã drumul spre necunoscuta Bunica mea stãtea de veghe vârstã.
ªi nu fac nicio miºcare, þarã. - În paharul verde ardea o lumânare - Din turn bat sumbre clopote,
ªi vreau sã simt orice chin, În faþa unei ferestre cu grilaj în noapte Iar o prostituatã cu sãlbatice bucle
Pentru cã asta mi se pare.) (Pentru Siurlai) Vedeam faþa ei palida. Încã mai bântuie de colo colo rece ºi
obositã.
Mobila din camera albastrã,
Pe ea apasã toatã suferinþa.
Iar când cineva moare, atunci, ***
Se opreºte ceasul cu durerea noastrã.
De douã ori m-am nãscut,
ªi pe atunci pe bani cânta’,
Dar mai însoritã lumea-mi pãrea,
La spital Iar voiciunea mi-am pierdut.
Toate toamnele trec pe lângã mine, Undeva în depãrtare trece timpul,
Bolnavã zac în camere albe, Scurgându-se în braþul meu îl simt.
Sã dansez aº prefera poate. Mã gândesc la primul meu început.
La viori mã gândesc în neºtire. Cât de tare mã face sã fiu confuzã
ªi pâlpâie mii de lumine. nemãrginitul!
O, cât sunt de frumoasã sunt astãzi!
Machiate feþe, stridente
Îmi trec repede prin faþã dansezi? ***
O, mulþii trandafiri ofiliþi,
Pe care i-au dus noaptea acasã Singurã bântui prin nopþi ºi mã gândesc
De atâtea mângâieri striviþi la tine.
Zãceau dimineaþa pe masã. Uneori vãd un palton care seamãnã cu al
Mã gândesc iar la fetele, tãu.
Care fac dragostea ca mine ªi atunci te strig încet pe nume.
Fredonând cântece de acasã, Inima-mi stã pe loc de tristeþe.
Plângând, râzând. Obositã mã reazãm de zid ºi ochii închid.
Iar acum zac de tot pãrãsitã Încet pe pãmânt multe lacrimi sunt
În alba ºi liniºtita încãpere. scurse.
O, voi surori de pe uliþã, Lumea rãmâne departe-n urmã.
Veniþi noaptea la mine-n visare! Printre nori albi plutesc în braþe
deschise.
O ploaie de trandafiri cade pe urma mea
ºi îhmi rãcoreºte ochii bolnavi.
Dupã cabaret Totul e atât de alb ºi de gingaº
Merg dimineaþa devreme acasã. Ah, atât de dulce.
Ceasul bata ora cinci, se lumineazã deja,
Însã lumina la hotel mai arde. (Dedicatã lui Ferdinand Hardekopf)
Cabaretul s-a terminat în fine. Traducere din limba germanã
Într-un colþ stau chirciþi copiii,
Hugo Ball ºi Emmy Hennings - 1918 de Anca ªerban

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 9
n RICHARD HUELSENBECK

poeme
Sfârºitul lumii în paturi pline de sudoare. plinã de sudoare
iar tu te simþi ca o rudã de-a lui
Pânã aici i-a fost acestei lumi Vino, tu, târfã dulce cu gura umedã Einsenhower
Pe stâlpii de telegraf stau vacile ºi joacã ºi pasul gingaº ºi foºnetul rochiei mici aleasã în funcþia de trimis al Shangri-La1.
ºah vesteºte-mã.
Atât de melancolic cântã un cacadu sub Vom sta de vorbã lângã râu.
fustele dansatoarei
Cu pânze de aur ºi roºii
R
Unde umbrele bat ca evantaie ichard Huelsenbeck, nãscut pe
spaniole ca un gornist al regimentului iar 23 aprilie 1892 în Frankenau, în
tunurile se tânguiesc iar reflexia soarelui îþi miºcã dorinþa
buzelor pânã la-nflorire. Cu pânze de aur ºi roºii Germania, ºi-a petrecut anii ti-
întreaga zi nereþii în oraºul Dortmund (Germania).
Acesta este peisajul purpuriu despre Aici ne-om sfãtui. am mers în Central Park West în
cartierele dezordonate, unde portoricanii Huelsenbeck este unul dintre primii
care vorbea domnul Mayer când ºi-a membri ai grupului Cabaret Voltaire, care a
pierdut ochiul cu cãþel
cu gãinuºe, îºi reclamã alene portretul fost înfiinþat în Elveþia, la Zürich, ca urma-
Numai pompierii pot alunga coºmarul
din salon
Câteodatã cad în calde prin þipete re a nevoii stringente de a strânge laolaltã
nopþi de varã între scoarþele ºi scaieþii vechii patrii. tineri scriitori ce militau prin intermediul
dar toate furtunurile sunt fãcute bucãþi literaturii, rãspunzând absurdului cu ab-
Da da Sonia priviþi pãpuºa din celuloid Câteodatã cad în calde nopþi de varã surd, pentru conºtientizarea inutilitãþii pri-
ca un copil schimbat În vise ºi pe strãzi, înveliþi în
Haine, pãlãrii de oameni ºi animale lumina ºi pãcla nordicã a curentului din mei conflagraþii mondiale. Bazele sale fi-
ºi strigaþi: God save the king Magii, ce altminteri privesc la soare ind puse de Hugo Ball ºi Emmy Hennings,
Întreaga Ligã Monistã s-a reunit pe Golf,
încet în recile galerii murmurarã. cu mâinile ºi capul pline de sudoare - acestora li s-au alãturat, pe rând, scriito-
vaporul cu aburi „Meyerbeer” rul român Tristan Tzara, iar apoi, în decur-
ºi doar cârmaciul ºtie ce e Do minor o patrie în sânul sudului ºi al furtunii,
Pastorul pe-o-naltã terasã aºa ne amintim de tine. sul aceleiaºi luni a anului 1916, ºi Hans
Îmi scot atlasul de anatomie din degetul a fost lovit ºi faþa sa purpurie Arp ºi Richard Huelsenbeck. Acesta din
de la picior se strânse ca o bucatã de hârtie urmã s-a numãrat printre cei trei scriitori
începe un studiu temeinic De ce piepturi hrãnitoare nu aþi
micã ºi albã ca o smântânã scursã. dat suficient lapte, ca sã îngrãºãm care au prezentat primul poem simultan,
Aþi vãzut peºtii care stau în Cutaway în recitat în trei limbi (germanã, englezã, fran-
faþa operei viitorul?
Deja sunt multe ore scurse De ce nu a ajuns aurul aramei cezã). Începând cu anul 1911 a studiat li-
de douã nopþi ºi douã zile? ºi cãlãreþii-au dispãrut la orizont, pe teraturã ºi istoria artei în München, iar din
Ah Ah Voi un mare drac - ah ah Voi asfinþitului la cingãtoare sau pâine
unde praful de rupt pentru foame ºi câine...? 1914 medicina la Paris, studiu pe care îl
apicultorilor ºi comandanþi se scurge în tornadã ºi de pe trunchi continuã la Zürich. În 1916, îi apare volu-
ai locului copacul mul de poezii Phantastische Gebete (Ru-
Voinþã ham ham ham Voinþã unde unde Ah, astfel am mers cu pânze roºii în
îºi vede frunzele iar smulse. Central Park West, pe ciment ºi le- gãciuni fantastice), în 1918 publicã Ma-
unde cine nu ºtie astãzi ce a nifestul dadaist semnat de aproape toþi
compus pãrintele nostru Homer gãnat de ºalul acoperit de piele al
Cât timp într-o mãsurã moderatã benzinei. dadaiºtii din Zürich ºi din Berlin, iar în 1920
Pãstrez rãzboiul ºi pacea în propria-mi vom mai pãºi, cu ochii la picioare revista „DADA Almanach” („Almanahul
togã dar a- iar oamenii de zi cu zi m-au
de parc-am fi ºi regi ai strãzii vreodatã salutat ºi mâhnirea apei DADA”). Se mutã la Berlin ºi se afiliazã
leg un Cherry - Brandy flip cu nestemate mii, urale, ba chiar ºi-o Clubului DADA, continuând din 1923 sã
Astãzi nu mai ºtie nimeni dacã a existat salutare...? lucreze ca medic, inclusiv pe Hapag-Llo-
mâine din jurul meu iar ei îi fãceau semn cu
mâna frumu- yd în Estul Asiei ºi în Africa.
Tactul se bate cu un capac de sicriu În spital pe râul ce tulbure vuieºte Dupã preluarea puterii de cãtre Hitler
De-ar avea cineva curajul sã îi smulgã seþii, care nu ºi-a cunoscut pieptul,
profesorul Pretorius pe un bolnav de ºi chipurile femeilor cu în 1933, Richard Huelsenbeck se vede
tramvaiului penele din cancer l-a ajutat nevoit în 1936 sã plece în exil în America,
coadã sunt timpuri memorabile privire fixã, muze ale ceasului,
sã intre-n camera fãrã otravã. Unde-au au spus Da începutului meu. unde îºi continuã cariera de psihiatru ºi
Profesorii de zoologie se adunã pe scãpat psihanalist sub numele de Charles R. Hul-
pajiºte nu ºtie nimeni ºi nici nu trebuieºte. beck. În 1952 apare volumul Die New Yor-
Resping curcubeul cu palmele Aici sunt, marinar al oraºelor,
legat de catarg, pe fluturele ker Kantaten (Cantatele New York-ului),
Marele vrãjitor îºi aºazã roºiile pe frunte Scopuri ºi obligaþii, ce ºtim noi toþi de în 1954 Die Antwort der Tiefe (Rãspunsul
De vei umple iarãºi tufã ºi castel dorului într-o butonierã deschisã,
ele un luptãtor care se bâlbâie înainte ºi adâncurilor), în 1957 Mit Witz, Licht und
Fluiera-va cãpriorul, calul þopãi-va chiar Pe care ºi bãtrânii ni le-au prevãzut Grütze (Cu glumã, luminã ºi minte). A mai
ºi el vestitor
Când în Pireu pe zidul de piatrã au al portului, ce se ascunde. scris Dada siegt (Dada învinge), En Avant
(Cine oare nu s-ar tâmpi de tot) ºezut? Dada. Eine Geschichte des Dadaismus
Trebuie sã simþi ceea ce faci. Bate paharul opt ºi noi stãm la (En Avant Dada. O istorie a miºcãrii da-
masã. Unde-i Biblia ºi unde-i sensul? daiste) ºi Memoirs of a Dada Drummer
Aici în Times Square este Nu am înºelat noi milã dupã milã pof- (Memoriile unui toboºar dada).
îmbulzeala din Shanghai ta rechinilor ºi nu suntem noi, În 1970, s-a întors în Elveþia, unde a ºi
Aisbergurile sunt murit la data de 20 aprilie 1974 în Muralto.
cei care se grãbesc înaintea valurilor,
pe cerul Alaskãi uniþi cu cerul?
Aici în Times Square este îmbulzeala din
Shanghai Aisbergurile au cãzut în cerul
la ea acasã ca ºi pe Jangtse iar un culi cu Alaskãi ºi coada rozalie a iepurelui de Ah, te legãnãm în mâini, se-
ricºa aici ca ºi acolo îºi vomitã zãpadã col al sensului, al suferinþei ºi al frumu- aºteaptã siluete în porturi de lemn.
plãmânul. nu mai existã. Exploratorii regiunilor seþii femeilor, care ne încolþeºte.
polare dorm Imagine scãldatã în rãsuflare a eliberãrii - Undeva în New York bate ceasul nopþii,
Aici ca ºi acolo oamenii sunt decapitaþi acoperiþi de medalii ºi nimicuri. îþi suntem acoperiþi. probabil în Battery2, unde trec vapoarele
cu cu aburi.
securi ascuþite, acolo trupuri peste Ieri noul primar stãtea în fracul cel nou Mama ºi tata au pãzit
trupuri, pe estrada oratorilor, preamãrind pacea, uºile deschise.
aici aduc mai mult cu metoda mai aleasã.
New York este seara
astãzi însã lumea este diferitã
Iar preoþii zumzãie placet-ul lor de ieri cu gust diferit. ca o pajiºte Fericiþi cei bogaþi, care viseazã în
New York este seara ca o pajiºte paturile lor despre varã, dar se ºi întorc
aici ca ºi acolo ºi ei stau cu picioarele S-au petrecut multe lucruri între timp înfãºuratã-n strãlucirea multor dorinþe, fãrã somn, când noua zãpuºealã a
desfãcute precum copacii vârâþi bine în mai mult sau mai puþin importante, iar strãzile ºi ceasurile se pierd în zãpãceala dimineþii
pãmântul vântul mulþimii. Seara este grea de-atâta promite o egalitate deºartã.
chinezesc ºi cu rãdãcini, siluete vizibil a suflat din câte o direcþie. Aºa cum sunt dulceaþã.
împovãrate de revãrsãri la maree.
Prezentare ºi traducere din
oamenii nu pot fi înþeleºi.
Ici-colo vezi încã un cãlãreþ întârziat limba germanã de Roxana Ilie
Fãrã vreo diferenþã se rostogolesc Cântãreþii cântã seara pe scene scãldate în parc, unde rãsunã chemãrile
veacurile în îndrãgostiþilor. 1
Un loc fictiv, considerat a fi Paradisul pe
ca un covor întins în faþa principilor, luminã, când Obositul om de afaceri cu Lacurile se odihnesc, dezosate de peºti, pãmânt, care a fost imaginat de cãtre John Hil-
preºedinþilor, escrocilor ºi târfelor, chelia aplecatã se lasã în voia artei ca morþii, întinºi ºi pãrãsiþi de toþi. ton în romanul Lost Horizon, localizat undeva
iar portarii aprobã aprobarea lor. iar cãmãºile pentru frac sunt umflate ca în munþii Himalaya (în nord-vestul provinciei
dunele. Caruselul, unde copiii s-au învârtit ºi au Yunnan din China). Denumirea, care înseamnã
Aºa a fost dintotdeauna ºi aºa va fi, “trecãtoare prin muntele Shang“, desemneazã
râs un tãrâm, unde oamenii îmbãtrânesc mai încet,
Câtã vreme sexul pieilor roºii, albe ºi Cel mai bun lucru dintre toate este fiorul ziua acum e o stafie, scãpatã din umbrã fiind aproape nemuritori.
galbene fericirii, ºi acolo, unde mateloþii se-afundã în vin 2
Battery Park, parc în Manhattan, New
se va numi om ºi iubirea se va consuma când Iisus Hristos îþi atinge fruntea ºi pariuri York.

10 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
n ION BUZERA

la început a fost perfecþiunea


pe Jung însuºi. propria grãdinã.” (p. 66) E fraza
Recomand, pe cât posibil, lec- din cartea lui Mihãieº care îmi pla-
tura în paralel a cãrþii (a segmen- ce cel mai mult. Fãrã îndoialã cã
tului median, în speþã, pp. 295- anumite pasaje din roman le-aº fi
824) despre roman cu romanul interpretat altfel, e de la sine înþe-
însuºi. (Eu am avut în permanen- les cã „vãd”diferit geografia ro-

C
artea lui Mircea Mihã- þã traducerea lui Mircea Ivãnes- manului. Dacã te implici cât de cât
ieº Ulysses, 732. Ro- cu la îndemânã.) Vom putea ob- hermeneutic, nici nu ai putea alt-
manul romanului (Po- serva urmãtorul fenomen: exege- fel: „Dinamismul interior al roma-
lirom, 2016, 1015 p.) te þine aproa- tul reuºeºte sã aplice multe grile nului a fãcut posibile cele mai
pe de ea o sãptãmânã ºi mai bine fãrã sã piardã deloc din vedere nãstruºnice interpretãri – de la
(depandã de cititor; totuºi, ori- literalitatea romanului, de fapt cele feministe ºi postcoloniale, la
care ar fi viteza lui, e o rãsplatã pornind de fiecare datã de la ea. cercetãrile cu pretenþii ºtiinþifice
mai mult decât meritatã pentru Justificarea modalitãþii de lectu- abstracte, referitoare la mit, sim-
efortul autorului, care a scris car- rã poate fi gãsitã la p. 776: „E im- bol, stil ºi ideologie. Deºi ele for-
tea între 1 mai 2013 ºi 22 iulie posibil sã nu vezi în acest pro- þeazã realitatea textului, trebuie
2016), fãrã a-þi da voie vreo clipã iect bloomian [referitor la o recla- remarcate, drept scuzã pentru
sã moþãi. Împleteºte continuu pe mã „idealã”, n. m., IB] un mani- multiplicitatea interpretãrilor
docere cu delectare, te plimbã fest al lui Joyce însuºi. Citit printr- (s. m., IB), permanentele rãsuciri
prin Trieste, Zürich ºi Paris, ora- o astfel de lentilã, Ulysses ar fi (s. a., n. m.,IB) ce se produc chiar
ºele în care a fost scris romanul, opera literarã perfectã, care pe parcursul unei lecturi simple.
dar ºi prin multe localitãþi ameri- ºocheazã prin noutate, dar se Ele sunt mai uºor de observat la
cane, pe unde s-au „împrãºtiat” împrieteneºte cu cititorul tocmai nivel stilistic. Inconsecvenþa, me-
manuscrisele care vor coagula prin faptul cã nu conþine nimic canism al generãrii romanului, e
Arhiva Joyce, suficient de mult nefamiliar, nimic neºtiut deja ori transcrierea unei serii de alterãri
încât „nicio surprizã sã nu fie ex- mãcar presimþit.” Prin urmare, controlate ale modelului iniþial,
clusã” (p. 831), prin Londra ºi putem spune cã la început a fost derapaje textuale pe conturul
Timiºoara, Dublin ºi Roma, îþi perfecþiunea. (O „perfecþiune” unor semnificaþii dinainte stabili-
pune capabilitãþile inferenþiale, care, în ediþia princeps, de la te.” (p. 30) Mihãieº nu se sfieºte,
anamnetice, vizionare etc. serios „Shakespeare and Company”, de altminteri, deloc sã facã ºi rai-
la treabã ºi te trece prin mai toate avea cel puþin câteva sute de gre- duri blând-devastatoare de criti-
frãmântãrile joyceologiei, ca sã te ºeli de corecturã, sesizate „in- ca criticii. Aista m-a cucerit: „Ul-
înveþi minte. Zece-cinsprezece stantaneu” de Joyce, numãrul zona din care pleacã e naveta pe fecþiuni îi pun cu mai multã strã- timele decenii au fost o epocã a
cãrþi din astea pe an, apãrute în total fiind, dupã unele surse, de care o face criticul. El se foloseº- lucire în luminã realizãrile” (p. elogiilor nezãgãzuite, dar ºi, din
famelicele (cu cele trei-cinci ex- 5000, v., de ex., p. 894.) Ei bine, pe te, pur ºi simplu, de concatena- 990). ªi asta întrucât: „Provoca- pãcate, a prãbuºirii romanului sub
cepþii cunoscute, inclusiv Aius!) Mircea Mihãieº l-a interesat sã rea episoadelor, de sintaxa roma- rea lansatã de Gabler constã în zeci de mii de abordãri tehniciste,
noastre edituri, ºi critica literarã vadã de aproape, de foarte aproa- nescã, sã zicem aºa, pentru a ambiþia de a propune un text mai de trefilãri dictate de modele ºi
scrisã în limba românã ar putea pe, cum funcþioneazã acest con- „evada” în orice direcþie pe care bun decât cel girat (s. a., n. m., ideologii ale momentului: de la
spera sã scoatã capul în lume. struct epic magic, sã-l deconstru- o considerã oportunã. Empiria IB) de James Joyce.” (p. 898) E ºi estropiantele structuralisme la
Tomul lui Mihãieº nu numai cã iascã (aºa cum desfaci o jucãrie orizontalitãþii e intersectatã de ea o completare, care intrã în re- terorismul studiilor de gen. Ele
sperã, dar s-a ºi plantat confor- de complexitate elveþianã, pentru nenumãrate „verticale” (evident gula unui joc perpetuu, antamat n-au adãugat nimic cunoaºterii
tabil, de cum a ieºit pe piaþã, aco- a încerca, dacã-þi dã mâna, s-o cã informaþiile sunt prelucrate din înainte chiar de a începe lucrul la (s. a., n.m., IB) lui Joyce, dar au
lo unde îi e locul. Pe care îl voi refaci), sã-i urmãreascã pe înde- enorma bibliografie criticã par- carte ºi continuat, evident, ulte- avut totuºi un merit: dupã ce s-a
detalia în continuare. lete geneza, fenomenologia ºi re- cursã, inclusiv foarte bunele note rior: „Protoistoria neartisticã a scuturat de zgura bibliograficã,
Joyce era sortit ºi pregãtit sã-l ceptarea, tocmai pentru cã, în „in- ale lui Mircea Ivãnescu: unele cãrþii devenea parte integrantã a Ulysses ºi-a pãstrat intactã înmãr-
gãseascã, într-un fel sau altul, pe failibilitatea” lui, era ºi atât de dintre cele mai briante fragmente post-istoriei sale critice.” (p. 893) muritoarea frumuseþe ºi expresi-
noul Ulise. Unul al secolului XX, ofertant, nu excesiv de ermetic din carte sunt, fãrã nicio ironie, Ce apare aici e un fel de „mãcel vitate, asemenea unei zeiþe vii
fraîche, dacã se poate spune aºa, (imaginaþi-vã, ca simplu Gedan- citate din criticii strãini, ceea ce lingvistic”(sintagma lui Mihãieº) care acceptã de bunãvoie sã-ºi
cu totul altul (poate), mai modest kenexperiment, un poem de Ion indicã meºteºugul indiscutabil ºi între specialiºti: „afacerea” John petreacã zilele într-un muzeu.” (p.
(în orice caz), dar care nu îl va Barbu scris în sute de feluri ºi la acest palier), în aºa fel încât Kidd, implicarea NYRB ºi TLS, 255) Putem admira, în acest citat,
putea „uita” deloc pe strãmoºul derulat pe 732 de pagini!), aºa rezultã un covor analitic strãluci- comentarii de toatã mâna, inclu- ºi stilul criticului însuºi, care, în
lui. Pe Telemah îl avea: într-un fel, cum au crezut mulþi. Nu chiar toþi, tor, baroc, „nesfârºit”, „3D”, hip- siv ale lui Updike etc., etc. E ºi rest, e de gãsit peste tot. Ulysses
era chiar el. (Vezi, de ex., episo- bineînþeles. Chiar din start, ime- notizat de-adânca ºi pluristratifi- asta o odisee, una a postumitãþii a fost scris în aºa fel încât sã se ºi
dul Scylla ºi Charibda, în care diat dupã apariþia în mica editurã cata luminã pe care o re-croºe- ulyssiene. (Istoria umanitãþii în- autoconþinã, dar sã conþinã ºi
Stephen Dedalus, referindu-se la parizianã, au fost cititori care au teazã, în conformitate cu tehnica sãºi, eventual ca hiperreflex ho- orice „supliment” de idee care þi-
Shakespeare, îºi revelã, involun- folosit termenul „perfecþiune”. La joyceanã însãºi: „Scrisul ºi rescri- meric, e alcãtuitã din miliarde de ar putea veni în timp ce citeºti.
tar-hamletian, creatorul, pus in- rândul lui, de când a citit pentru sul sunt operaþii ce se desfãºu- „odisei” care se intersecteazã Aberaþia de azi poate fi, în acest
clusiv într-o mimezã explicitã cu întâiaºi datã capodopera (v. p. rau concomitent.” (p. 155) Dacã destul de aletoriu! Numai douã irepetabil caz ºi în anumite con-
enormul antecesor.) Iar oraºul îi 843), Mircea Mihãieº a încercat cei mai mulþi interpreþi nu reu- au atins însã maximul reprezentã- diþii, confirmarea de mâine.
era la îndemânã: nu putea fi de- sã-i pãtrundã „misterul” ºi sã-l ºesc, oricât ar vrea, sã decoleze rii artistice. În treacãt fie zis, am Ca sã închei. Mircea Mihãieº
cât Dublin. Penelopa era ºi ea decompozeze. (Procedura e simi- din imanenþa textualã, Mircea regretat cã Mircea Mihãieº nu l-a a scris o carte extrem de valoroa-
acasã. Ceilalþi vor veni ºi ei, prin larã cu cea a lui Barthes din S/Z, Mihãieº a reuºit aceastã perfor- citat ºi pe Radu Petrescu, care a sã, care poate fi cititã (în sensul
forþa de atracþie a unui realism dar e evident cã nuvela lui Bal- manþã. Strategia lui a fost una a propus câteva interpretãri spec- de contextuatã) ea însãºi în mai
care, cu aceastã ocazie, se va zac nu se poate compara cu ro- tatonãrii, a unei false nepãsãri, a taculoase ale romanului.) O posi- multe feluri: este, poate, cea mai
epuiza pe sine: de la cel natura- manul lui Joyce nici ca întindere, apropierii pe nesimþite, ca o feli- bilã ipotezã, de psihanalizã cul- fertilã contaminare de textul joy-
list la cel dadaist, trecând prin nici ca importanþã.) Aºa cum mãr- nã de superclasã care se trans- turalã, e urmãtoarea: convulsiile cean. A desfãºura atât de creativ
toate felurile de psihologism ima- turisea în interviul televizat cu formã, din necesitãþi de dozaj ºi enorme ale scrierii (la un moment un „fir” exegetic nu numai cã nu
ginabile. Acþiunea se va muta Robert ªerban (cei doi au mai fã- spaþialitate, nu în prãdãtor, ci în dat, romancierul puncta într-o e la îndemâna oricui, dar chiar nu
însã masiv în interior, în cugetul cut încã unul, la fel de bun, ca ascultãtor. scrisoare: „creierul îmi arde”, v. vãd pe altcineva dispus sã o
ºi simþirile personajelor, în labi- avancronicã a apariþiei cãrþii) ini- Deºi nu sunt mai slabe decât p. 223), pluralitatea inumerabilã a facã. Lectura e, cum spuneam,
rinturile conºtiinþei ºi inconºtien- þial n-a înþeles „mare lucru” din toate celelalte, fiind scrise cu ace- stilurilor, limbajelor, tranziþiile na- cursivã, cvasi-adictivã. (Doar
tului (pentru acesta din urmã: în Ulysses. E o afirmaþie nu numai eaºi tensiune destinsã, participa- ratoriale care sunt, câteodatã, douã reiterãri m-au sâcâit pe par-
special episodul Circe), care nu onestã, ci ºi inevitabilã. Ar fi fost tivã, paginile finale (827-996) sunt aproape imposibil de urmãrit, curs: a verbului „a reda” ºi a sub-
sunt deloc mai puþin aventuroa- de mare mirare sã fi susþinut alt- uºor fastidioase. Altfel spus, nu schema originarã mereu îmbunã- stantivului „erou”. Pentru o car-
se decât cele ale lui Odiseu ºi ceva. Într-un fel, cartea de faþã din cauza lor, ci pe criterii de refe- tãþitã ºi, paradoxal, mereu confir- te de o mie de pagini e uluitor de
companionilor sãi. Aºadar, cãlã- este „precipitatul” (ãsta da, pre- rent. Nu mai participãm la spec- matã etc. s-au „transmis”, într-un puþin!) Þi se face un dar al între-
toria în spaþiu a personajului ar- cipitat!) unei experienþe de lectu- tacolul extraordinar al relecturii fel sau altul, ca turbulenþã, tutu- girii, unul nesperat, aproape ne-
hetipal, homeric (timpul se dilatã rã ºi adâncire de vreo patru de- romanului, ci la o relatare despre ror celor care au intrat în contact verosimil: constaþi, cu fiecare filã
acolo atât de mult, încât aproape cenii. Autorul s-a obiºnuit lent cu cherele ale editãrii. În stilul lui cu romanul, dar mai ales celor care pe care o întorci, cã Ulysses îþi e
cã nu mai conteazã!) devine, la toate formele de relief ale lui Ulys- subtil, autorul o ºi afirmã: „Cum a au fost confiscaþi de pasiunea din ce în ce mai puþin strãin. Nu
romancierul modern, una în timp. ses, cu întreaga lui „insuportabi- reuºit un roman apãrut cu peste dezbaterii pe tema editãrii, con- se estompeazã ele chiar toate se-
De fapt, în infratimp: cca. 20 h. lã” geologie livrescã, aluzivã, in- o jumãtate de veac în urmã sã po- firmând, astfel, cel puþin pentru cretele acestei „fenomenale Wal-
S-au scris studii întregi (pe care tertextualã, a acelor declicuri cul- larizeze în asemenea mãsurã min- moment, butada joyceanã cu cei purgisnacht cerebrale” (Stefan
Mircea Mihãieº le citeazã) care turale(megagenettianul episod þile aºezate ale unor oameni de trei sute de ani în care le va da de Zweig), dar multitudinea de cla-
urmãresc aproape minut cu mi- Oxen of the Sun!), care te medu- ºtiinþã, cum a fost posibilã anihi- lucru mohorâþilor savanþi. Asta rificãri nu are cum sã nu te mulþu-
nut miºcãrile lui Leopold Bloom. zeazã fãrã somaþie dacã nu eºti larea „comunitãþii pluraliste” din nu înseamnã cã nu sunt posibile meascã. Eºti „prins”, ca cititor, în
Dar ºi pe cele ale lui Stephen De- pregãtit, a parcurs bibliografia campusurile occidentale rãmâne oricând recuperãri ºi reinvenþii douã universuri de discurs, eºti,
dalus ºi, când va fi cazul (adicã la criticã esenþialã (ajungând, între încã un mister nedezlegat.” speculative adevãrate, pe urmã- oarecum, între ele. Despre cel de-
sfârºit) ale lui Molly Bloom, cea altele, la concluzia scontatã cã e (p.989) Cu toate cã pe parcurs torul principiu: „Joyce s-a mulþu- al doilea ce ai putea spune mai
cãreia i se oferã ºansa de a se ºi foarte mult moloz la mijloc) ºi face relativ puþine referiri la aceas- mit sã-ºi cultive individualismul, frumos decât cã se apropie de
manifesta pe larg într-un „pene- pe 1 mai 2013 a trecut la treabã. ta, „ediþia Gabler este o realizare vãzându-ºi asemenea unui nou primul ca valoare? Chiar o face,
lopic” discurs care l-a dat gata Mai importantã, totuºi, decât de mare valoare, ale cãrei imper- Candide nimerit între barbari, de în mai multe rânduri.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 11
n MIHAELA ALBU
câtã dramã, atâta luciditate!
D
upã debutul din 1996 ta însãºi la un moment dat: „ce e ºtie de unde ºi cum. Dumnezeu într-un cântec negru, George Po-
cu volumul Daþi-mi creierul/ dacã nu o busolã de- însuºi este ºi nu este acolo, par- pescu scotea în evidenþã provo-
voie sã trec (Editura fectã cu acele fixate în coºmarul cã ºi el maladiv. Limbajul devine carea pe care o include poezia
Aius), titlu cu o conotaþie desci- cã toþi vom muri singuri”. un scormonitor de traume visce- Gelei Enea, iar prin titlul cronicii
frabilã (ºi descifratã de critici)1, Ideea poemelor („aici e nevo- rale („ochii sunt douã patinoa- trimitea direct la neacceptarea re-
acum, la o privire retrospectivã, ie de vorbe/ în stare sã cumpere re rotunde/ pe care-alunecã alitãþii lumii înconjurãtoare.2
putem afirma cã pentru Gela Enea bunãvoinþa morþii/.../ senzorii fãpturi bizare/ glezne subþiri mi- Un condei care are ceva de
poezia a devenit un fel de… sta- vieþii pâlpâie încã”) se întregeº- ating retina”), iar maladia este, spus ºi o spune în manierã inedi-
re naturalã de a fi. te în cãutarea a ceva ce nu înca- deopotrivã, ºi a sufletului sãu, ºi tã, originalã, cu imagini ºi metafo-
Dupã 18 ani, într-o grabã re- pe în cuvinte. Nu rareori, poeta a unei lumi cãzând mereu, bol- re ce izbutesc sã surprindã, chiar
cuperatorie, în 2015, va scrie ºi uzeazã de imersii în întunecimile nav, în întomnare: „murim de po- sã ºocheze uneori, vers alb în
publica alte douã volume: Steag organicului, bântuit de rãul unor ezie ca dintr-o boalã,/ visul se metricã proprie, la fel ca ºi în volu-
ecturi

alb într-un cântec negru (Editu- necunoscute extincþii al cãror naºte conspirativ,/ când noaptea mele anterioare, sunetele stranii,
ra „Aius”) ºi Mãºti (Editura „Scri- purtãtor este timpul, ºi acesta face sex în grup ºi nu-i pasã al rãscolind obsesiv organicul cor- noire – al literaturii noastre con-
sul românesc”). stors ca o rufã/ pe dos: târziul e cui e bastardul;/ înghite dimine- poral, o dramã ce rãzbate aproape temporane.
În prima jumãtate a anului 2016 cãmaºa de forþã/ tenia din pânte- þile ca pe niºte prune uscate/” din fiecare cuvânt, estompatã
1
poeta ne propune o nouã iposta- cul secundei/ o molie ce roade În multe dintre poemele volu- însã cu luciditate – acestea ar fi Într-o manierã metaforicã, re-
zã liricã. tunica aezilor/ ºi iese prin mâne- mului secvenþe suprarealiste in- succint câteva dintre caracteristi- gretatul critic C. M. Popa comenta
Prezentã în antologii ºi în di- cã porumbel purtând rãvaº la pi- trã într-un joc al imaginaþiei, bine cile proprii poeziei autoarei volu- astfel aceastã intrare curajoasã în lu-
ferite reviste literare – Mozaicul, ciorul rãnit/ târziul/ e un tren de controlatã însã de luciditatea mului Neurophobia. mea poeziei: „Asemeni schiorului
Ramuri, România literarã, Noul plãcere oprit între staþii/ numai autoarei: „ultima poveste a fost „A transfera lumea în text echi- care vijelios strigã „pârtie!”, poeta
Literator, Fereastra, Observato- aºa ca sã te facã sã-l pierzi... ” alimentatã de zvonul trecerii pe valeazã, la Gela Enea, cu o recu- ºi-a fãcut loc prin ceea ce numeºte
rul Cultural (Canada) º.a. –, cu În întreg volumul, imaginile la noi/ a circului mare din mos- noaºtere explicitã a condiþiei de „insurecþia inimii”, depãºind mani-
un stil personal tot mai uºor re- sunt puternice, depãºind conven- cova/ biletele s-au epuizat / spec- poet”, subliniase C.M. Popa în festãrile inexpresive, fãrã ambiþie ºi
þionalul, verbul e atent suprave- tacolul se þine cu uºile-nchise/ articolul citat. Gela Enea – o spu- fãrã stil.” (v. „Jurãmântul de s(u)pu-
cognoscibil, poeta se impune nere”, Scrisul românesc, nr. 12/ 2015)
mereu mai vizibil în peisajul lite- gheat, metaforele sunt nu de pu- aerul iese prin gaura cheii în va- nem cu toatã rãspunderea – poa- 2
v. „Gela Enea sau revolta disi-
rar românesc contemporan. Nu- þine ori insolite, iar uneori dedu- luri radioactive/ înãuntru/ spec- te fi deja un nume de poet care mulatã elegiac”, în Mozaicul, nr. 3-
meroasele premii obþinute la con- blarea trimite la luciditate: „toate tatorii descresc/ devin tot mai completeazã mozaicul – nu nu- 4/ 2015
cursuri de gen (de asemenea în rãnile acestea singurã mi le-am mici/ pânã nu se mai deosebesc mai divers, dar ºi în continuã în-
2015 ºi 2016) demonstreazã apre- fãcut/ alunecând pe patinoarul de copii/ pânã le iese râsul pe
cierea originalitãþii poeziei sale. altei identitãþi/ scriu sã-mi scur- gurã roºu ºi sec”
Iatã acum un nou volum, cu teze detenþia/ am auzit cã poveº- ªi totuºi – creativitatea hrãni-
un titlu ºi el original, Neuropho- tile condamnaþilor ies prin aco- tã din adâncurile subconºtientu-
bia (Editura Rafet, 2016). Terme- periºuri/ asemenea unor coºuri/ lui, aºa cum era definitã scrierea
nul, pus în circulaþie în 1994 de eliberând în aer fumuri de liberta- automatã clamatã de suprarea-
Ralph Jozefowicz, neurolog nor- te/ se disperseazã în pulbere/ pe liºti, cu imagini într-o aparentã
damerican (aºa cum rezultã din tratatele despre câinii din oa- discordanþã ºi chiar incompati-
informaþiile on-line), se referã la meni/ de unde vâslesc înspre pri- bilitate, lasã cu uºurinþã – în
teama studenþilor de la medicinã mele pagini/ întrebãri ºi rãspun- multe dintre secvenþele poeme-
ori a tinerilor medici de o discipli- suri frivole/ ce e timpul/ dacã nu lor scrise de Gela Enea – posibi-
nã – sã recunoaºtem – dintre cele un ghem de crime împins cu pi- litatea descifrãrii mesajului, a
mai dificile în domeniu. ciorul din poartã-n poartã/ sensului ascuns dincolo de per-
Fiind un termen fãrã legãturã pânã se umple tabela de marcaj deaua înºelãtoare a îmbinãrilor de
cu literatura, ne putem întreba la cu goluri” … termeni incompatibili în plan se-
ce trimite, ce conotaþie poate avea … cãci cea care rosteºte ºi se mantic: „îi place gustul toamnei,
în cazul unui volum de poeme, rosteºte trãieºte marcatã de o electricitatea din sâmburi a lumii;
cu alte cuvinte ce transfer de sem- lume ce o sileºte sã aibã „o mie Disperarea e cumplitã, mare cât
nificaþii propune autoarea volu- de feþe ºi niciun chip” un întreg continent: mimãm trans-
mului? Cititorul va afla deschi- Într-o astfel de lume, rostirea cendentul/ liberi/liberi ºi efemeri/
zând cartea ºi încercând sã înþe- vine dintr-un întuneric al clipei moartea vine/ pe îndelete ....”
leagã ºi sã accepte rãspunsul la obsedat de trecerea ei de-neoprit Scriind despre cel de-al doi-
întrebarea pe care ºi-o pune poe- cãtre extincþii ce planeazã nu se lea volum al autoarei, Steag alb Emil Paºcalãu - Tensiuni

Ferrin sau „ceasul” trezirii lupului interior


L
iteratura denumitã fan- carte etc. Una dintre cele mai re- cul, care a fost furat de la zei ºi acestuia cu zeul Phobetor, la care
tasy este o subspecie a cente scrieri ale autorului o re- oferit oamenilor. Titanul este, ast- face adeseori referire, fiind zeita-
fantasticului, un gen al prezintã cartea Ceasul Fantas- fel, considerat binefãcãtorul oa- tea pãgânã direct responsabilã
literaturii fabuloase ºi a unei mul- melor, care include zece scurte menilor, scutul iluminat ce are sã pentru somnul animalelor, rezul-
titudini de alte genuri artistice povestiri fantasy: Lenore Arras, þinã întunericul departe de lumea tând dualitatea om-animal (lup),
precum cele ale domeniului ani- Pivniþele Palatului Charron, celor vii ºi sã înlãture orice spur- Ferrin fiind sub aria de guverna-
maþiei, apropiatã de miraculosul Însângerãtã, luna, Trecãtoarea, cãciune a nopþii. Însã, odatã ce re a ambilor zei, Hypnos ºi Pho-
folcloric, cu o multitudine de ele- Ellen Lee, Spiriduºii albi, Anna acesta îºi va pierde puternica strã- betor. Frica de licantropi este strã-
mente ce implicã supranaturalul Lise, Tempus fugit, Imora, Mas- lucire, intrã în joc Zeiþa nopþii, veche, ce dãinuie încã de pe vre-
adeseori reprezentat prin magie carada învinºilor, Transport pe- Zyx, care cere sacrificii prin in- mea Greciei Antice, vârcolacii fi-
sau vrãjitorie. Întregul univers riculos, Edana Rose ºi Domini termediul convocãrii sufletelor ind din totdeauna exotici ºi rari,
este unit laolaltã de o forþã invi- Canes. Dar cea care cã îi pune în morþilor, întoarse sub înfãþiºarea dar, cum omul s-a separat de ade-
zibilã, dar palpabilã, pe care oa- valoare talentul ca autor de pro- mutilatã a unor vieþuitoare difor- vãrata lui naturã, moºtenirea lui
menii au numit-o supranatural, zã fantasy este Lenore Arras, cea me, ascendenþi ai diavolului. miticã ºi religioasã îi sunt puse la
fiind forþa care þine soarele, luna mai consistentã ca întindere, di- Aflat uneori în impas, eroul încercare.
ºi stelele pe cer, dar care, în ace- vizatã în trei capitole. acesta face apel la zeul Morros, De asemenea, mi se pare inte-
laºi timp, a reprezentat liberul ar- Ca orice tip de scriere fantasy, care înseamnã destin. Deºi nu îl resantã o posibilã interpretare a
bitru în diversele deliberãri refe- proza lui Oliviu Craznic valorifi- invocã în mod direct, simplul numelui Ferrin. Alcãtuit dintr-un
ritoare la geneza pãmântului. cã atât aspecte mitologice, cât ºi gând la acesta îl face sã-i fie sim- F, un E, doi R, un I si un N, nume-
Probabil cel mai cunoscut ºi simbolice. Protagonistul întregii þitã prezenþa, deoarece gândurile le face trimitere la lupul Fenrir, din
important autor de lucrãri fanta- cât este mai vie o poveste, cu atât scrieri îl reprezintã un tânãr pe creeazã rezultate imediate. Toate mitologia nordicã, ce reprezintã
sy al literaturii universale este este mai predispusã spre inter- nume Ferrin, a cãrui lume spiri- cuvintele, fie ele rostite, nerosti- nãpasta asupra lumii, Fenrir fiind
J.R.R Tolkien, renumit pentru pretãrile alegorice; ºi cu cât este tualã se învârte în permanenþã în te, scrise sau cântate creeazã re- considerat lupul ce în ziua Rag-
scrieri sale Silmarillion, Hobbi- mai bunã o alegorie deliberatã, cu jurul zeitãþilor pãgâne, pe baza verberaþii, asemeni valurilor ocea- narok-ului va rupe lanþul cu care
tul ºi Stãpânul inelelor. Alego- atât va fi mai acceptatã ca simplã cãrora îºi situeazã stãrile ºi trãiri- nului. Gândul este, de fapt, o ener- a fost prins ºi se va alãtura gi-
ria este un procedeu elementar poveste.).” le. Cele mai puternice referiri apar gie care rãspunde altor energii. ganþilor în lupta împotriva zeilor,
ce stã la baza oricãrei creaþii fan- În peisajul literar autohton, un la adresa Zeul Hypnos, care este Simplul gând sau simplele între- având sã aducã lumea înapoi în
tasy. Iar aici îl putem cita chiar pe autor de opere fantasy ce mi-a înrudit cu Zeul Phobetor, amân- bãri retorice ale lui Ferrin atrag haosul primordial, dar care va fi
Tolkien, care vorbeºte despre captat puternic atenþia este Oli- doi având ca domeniu de guver- raspunsuri potrivite, asemeneau- înfrânt în cele din urmã de Vidar,
necesitatea limbajului alegoric viu Craznic. Acesta a debutat în nare somnul, fiind ºi zeitãþile care nei încheietori cu cheia sa, repre- fiul zeului Odin, care cu mâinile
într-o scrisoare adresatã lui Mil- beletristicã în anul 2010, cu ro- îl urmãreau sistematic pe Ferrin. zentând o înþelegere intuitivã goale va rupe fãlcile lupului, ºi
ton Waldman, în 1951, ºi inclusã manul gotic ... ºi la sfârºit a mai De asemenea, la vreme de care depãºeºte logica ºi raþiunea. îºi va rãzbuna tatãl. Aºadar, Cea-
în versiunea în românã a prozei rãmas Coºmarul, considerat de ananghie, întâlnim prezenþa Zeu- Dupã lungi ocoliºuri ºi rãtã- sul Fantasmelor de Oliviu Craz-
Silmarillion, din 2013: „Nu-mi revista culturalã Familia un mo- lui Terorii, Deimos, care este o ciri chinuitoare, Ferrin ajunge sã- nic surprinde o lume plinã de sim-
place Alegoria – alegoria con- ment important în literatura goti- abstractizare a agresivitãþii pure ºi conºtientizeze cea de-a doua boluri ºi semnificaþii ce fascinea-
ºtientã ºi intenþionatã –, dar, pen- cã româneascã. Ulterior, a publi- aduse de rãzboi sau de confrun- lui naturã, de licantrop, iar abia zã, dar îndeamnã ºi la posibile
tru a explica înþelesul mitului sau cat numeroase povestiri fantas- tãrile violente, protagonistul în- acum toate încep a se lega, atât decriptãri.
al basmului, trebuie sã foloseºti tice ºi ºtiinþifico-fantastice, arti- cercând sã-ºi întârzie destinul pentru protaginist, cât ºi pentru
limbajul alegoric. (ªi, desigur, cu cole, eseuri, interviuri, cronici de invocând darul lui Prometeu, fo- cititor. Interesantã este relaþia n Andrei Popa

12 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
n MARIA DINU poetree of life

poezia lui Tudor Creþu ca ars


continua sau lucrarea la negru
acestor «fragmente continue»”. derile, mãcinãrile din planul exis- gata/ ºi rãnile-s multicolore/
Ideea e cã „poemele live” ºi tenþial petrecându-se ºi în forul sã-mi suflec mâinile ºi sã le ru-

N
u e exclus ca, propu- implicit stilul lui Tudor Creþu evi- interior al creaþiei: „imagineazã- lez/ atent ca husa de pe armã/ de
nând titlul volumului denþiazã un discurs poetic ine- þi vei înþelege// cultul vinului ºi pe maºinãrii/ sã luceascã braþul
sãu de versuri din puizabil calitativ ºi cantitativ, ca- al piperului/ floarea de oþet/ via- pãros ºi pixul apucat/ ca un har-

ecturi
2014 Fragmente continue. Poe- meleonic, mergând pe cãrãrile þa e arderea ºi mãcinarea/pietrei pon/ pe toate panourile din ora-
me live, Tudor Creþu sã urmãreas- experimentului literar. Ceea ce el ponce/ spuma corozivã/ sune- ºul cu viaduct/ jos”.
cã afiºarea programaticã a unei realizeazã este o ars continua în tul înãbuºit”. În altã parte, viaþa Polifonia, discursul când de-
concepþii personale despre poe- care limitele dispar în direcþia ºi textul þes organic o reþea de scriptiv, când confesiv, când de-
zie. Nu întâmplãtor, în ultima parte unui continuum viaþã-scriiturã. fire ce pluteºte într-o convulsi- dublat, teatral, patetic sau decla-
a volumului, Crestãturi, subinti- Impresia e accentuatã ºi de lip- vitate suprarealistã: „nu este real mativ, cu rime interioare ºi cuvin-
tulatã din presa altei vremi, dãm sa titlurilor prin înlocuirea lor cu realul e altceva/ rezervaþie de te cu iz arhaic (vãzduh, nouri) ne
peste un colaj de fragmente criti- datele sau chiar orele când au coroane de arbori amiaza/ amplã/ apar ca o consecinþã a situãrii în
ce sau pseudocritice, un fel de fost scrise poemele, de transfor- tremurul ºi pânza de pãianjen proximitatea acestei disoluþii, a
rescrieri, reinterpretãri ale unor mã paginile cãrþii într-un fals jur- plutind/ între planete/ realã e unei atotcuprinderi ºi supraaglo-
pasaje din cronicile dedicate vo- nal poetic. Spun fals, pentru cã dala spãlatã de faianþã/ ºi apa merãri pe mãsura realitãþii care nu
lumelor sale precedente (Dante- nu regãsim la Tudor Creþu bio- care curge/ marea cu vârfuri de exclude disoluþia interioarã ºi ne-
lãriile Adelei, 2001 ºi Obiectele grafismul specific scrierilor au- suliþe ºi ghioage la/ þãrm/ în loc bunia: „minþile þi le pierzi oricum/
oranj, 2005), fãrã referinþe la au- toreferenþiale, versurile sale fi- de stânci// se leagã totul ca tu- se dã drumul zarurilor peste strã-
tori sau la revistele în care au apã- ind aglomerãri din tot ºi din toa- sea scuipatã de cea/ din piept// zile/ înguste/ ca niºte tauri sunt
rut. Aceste versiuni personale în te care dau maºtere poemelor- firele se-ntind înapoi”. De altfel, slobozite/ colþurile mor ne fãrâ-
care poetul – devenit propriul ochi viaþã. Nu lipsesc alãturãrile in- universul poetic e unul al obiec- mã obloanele// cunoaºterea-i/ o
critic – redã opiniile critice, imi- compatibile de termeni, dar cul- telor descompuse, pisate, mã- distilerie într-o încãpere cu hãrþi”.
tând limbajul tendenþios, axat pe tivate mai puþin insistent ºi os- runþite, cum prin defragmenta- Poetul nu rateazã nimic, inclusiv
verdicte al criticii literare, pun în tentativ pentru a ajunge la ha- rea, decojirea materiei de înveli- moartea, fiindcã scrisul reprezin-
evidenþã particularitãþile discursu- zardul de tip dadaist cu dislocã- ºurile inutile, autorul urmãreºte tã o modalitate de a devora totul,
lui sãu: „Ne-au atras, în primul rile semantice specifice: „calori- sã ajungã la miezul scrisului: „ri- chiar ºi pe sine. Din aceastã per-
rând, atenþia poemele «cu voci», ferul gabriela vrânceanu firea/ dic niþel textul de pe paginã/ sã spectivã, poezia lui Tudor Creþu
cu fragmente-n cursive. E vorba, clãdirea de vizavi/ ardeiul se vântul halou cuvântul pietrici- strecor ceva dedesubt/ miezul nu este numai o soluþie, cum ex-
de fapt, de constructe poli-discur- umple cu apã/ plopii înfrunzesc// cã/ spune nourii sunt pastã de nelaminat/ ºi locul-punct/ unde clamã undeva, ci ºi o disoluþie, ºi
sive, de intervenþiile spontane ale alta e ecuaþia ºi cântecul trompe- dinþi/ (ou – vastitatea pântecu- vreau ºi eu s-ajung mamã/ de- ne apare o lucrare la negru în sen-
unor critici imaginari, cu «vorbi- tei/ pe piscuri alcaline//sunt ciur/ lui tumultuos/ bulele evanes- spre care vorbesc/ cu bâta dea- sul alchimic, poetul cufundându-
re» poematicã/ poematizatã. De un sitã de boxã pe fereastrã”. din cente)”. supra capului/ deasupra expedi- se în strãfundurile interioare pen-
metadiscurs care relanseazã poe- rândurile sale rãzbate o perma- Cu „plãmânii” poetici des- þiei mele de reni”. Textul devine tru o transformare continuã, live
mul. De altfel, comentariile asupra nentã preocupare de raportare chiºi spre aerul realitãþii, Tudor expresia unei interioritãþi dezve- a materiei oferite de realitate, ca
textului – asupra poeziei în gene- la propriile texte, pe alocuri ver- Creþu mizeazã pe suprapunerea lite în urma sondãrilor fãrã me- etapã de întoarcere spre un sta-
re sau asupra cuvântului ca «en- surile aducând a exerciþii de scriiturii ºi vieþii, cãci din aceas- najamente: „textul e deschis un diu originar. Un veºnic catharsis
titate» – se numãrã printre moda- scriere creativã: „sã mã întorc iar tã contopire îºi trage seva în- lan porumb cu/ ºtiuleþi exfoliaþi de care poetul profitã din plin.
litãþile predilecte de regenerare a la textele mele/ sã vãd uite/ cu- treaga sa identitate poeticã, ar- textul «respirã prin/ rãni» nu e

n SILVIU GONGONEA

un vademecum de uzanþã poeticã


picioarele pe pãmânt printr-o lo- ºi fãptuim cu adevãrat totul.“ mã/ nu mai sunt aºa sigur. E po-
viturã bine plasatã. Misiunea sa nu este aceea de a sibil sã supravieþuim ºi fãrã./ Un
Autorul a pãstrat câte ceva din cârmui blând sau tiranic lumea, os-douã.“ (Vara Tequila). Ben-
volumele anterioare, cum ar fi ci prezintã aceeaºi nevoie de pla- zinarul, deºi nu este singurul
dezvrãjirea poeziei prin recupe- sare a ei sub semnul îndoielii rod- text de acest fel, este un excelent
rarea socialului ºi absurdului, nice. De asemenea, ipostaza in- poem pe tema fortuna labilis ºi
violenþa verbalã distructivã, dar fantilã este o aºezare fãþiºã în meritã citat în întregime pentru
a adãugat ºi o mare dozã de au- braþele poeziei ºi, chiar dacã se felul în care dezvãluie noua faþã
toironie. Atraciþa polului menta- lasã abandonat acolo, imaginea a poeziei sale: „Ia-mã cu tine sã
litar este în continuare la fel de ei rãnitã este un bun pretext pen- vînãm duminica în pãmînt vechi/
Nicolae Coande, Nu m-au lã- puternicã. Ca poet, între sudici, tru a-ºi lansa anatemele. Irina Pe- dupã inima zeilor tãi pierduþi,/ adu
sat sã conduc lumea, Casa de el este un sudic veritabil ºi poe- traº vedea cartea ºi ca pe una a ºi cãrþi din care sã citeºti vechile
Editurã Max Blecher, 2015. zia sa reflectã ceva din spasmele copilãriei. Poetul retrãieºte mira- descîntece/ prin care le insufli
locului pe care îl percepe ca iri- colul acestei vârste – de altmin- pofta de a trãi din nou/ printre

A
vea dreptate Mircea A. tant ºi abrutizant. „Am trãit în teri, minunile fiului Andrei de blidele cu lapte ºi miere/ în care a
Diaconu, analizând partea suprarealistã ºi ieftinã a numai cinci ani sunt ºi minunile turnat o mânã dulcea dorinþã de
poezia lui Nicolae lumii“ (Bãrbaþii din literatura poeziei sale de acum – ºi, totuºi, a fi-mpreunã/ cu caii care au vã-
Coande din Persona, sã consta- familiei noastre) poate fi versul în lumina ce rãzbate dinspre mi- zut rãzboaiele cum vin ºi trec/ ºi
te în cazul ineditelor adãugate la ce sintetizeazã felul cum poþi vie- rabilul rãsãrit pluteºte otrava pre- cele mai frumoase prãzi oferite
Fincler ºi Folfa, o schimbare de þui, în acelaºi timp, în lãuntrul ºi zentului. învingãtorilor./ Cum ºtii, învinºii
tonalitate ºi de temperaturã. Mai în afara istoriei. Privit grosso modo, volumul au rãmas cu poezia,/ rasa uitatã care n-a scos în viaþa ei un su-
mult, autorul Atelierelor poeziei Fãrã a se îndoi vreo clipã, Ni- Nu m-au lãsat sã conduc lumea, în cuºtile în care nici un pãun net?/ Vino cu mine, chiar dacã nu
se întreba dacã nu a hrãnit cum- colae Coande îºi prezintã la mo- ca aproape toatã poezia lui Ni- prost nu locuieºte,/ cei care, ca s-a-ntors vreodatã nimeni/ sã ne
va în permanenþã un fond melan- dul absolut crezul poetic: „mai colae Coande, este o amplã ars mine, ca uitaþii, cîntã disperarea/ spunã ce-a gãsit.“
colic demonismul ºi dezgustul cred ºi azi (...) cã insul care scrie poetica, pentru cã aratã ce este de a nu se fi înãlþat cîndva – / nici Este inutil sã demonstãm dacã
acestui poet. Cert este cã, venind poezie este homo sacer al tutu- ºi ce nu ar trebui sã fie poezia, în pãmînt nu se scufundã, doar recenta carte de versuri a auto-
pe aceastã linie, Nicolae Coande ror epocilor, excomunicatul, cel expune o deontologie a scrisu- trec rãniþi pe faþa lumii,/ cum de- rului Fundãturii Homer se ridi-
i-a dat poeziei sale din recentul autodesemnat sã provoace ºi sã lui care demonstreazã încã o datã seneazã enigma timpul pe chipul/ cã la înãlþimea celorlalte publi-
volum, Nu m-au lãsat sã conduc ilustreze diferenþa, dincolo de constanþa unui traiect la capãtul celei mai frumoase curtezane./ cate pe parcursul a douãzeci de
lumea, un alt tempo, o curgere lege ºi totuºi înãuntrul ei“, ca în cãruia se gãseºte, aºa cum subli- Nimic nu mai e al nostru, trebuie ani. Ea marcheazã dacã nu o rup-
mai linã. Încrâncenarea s-a îm- continuare sã punã accentul pe nia Al. Cistelecan, cel mai sever sã dãm înapoi tot ce am primit./ turã, mãcar o cotiturã la fel de
blânzit, icnetul s-a preschimbat o vârstã edenicã specificã poe- mistic al poeziei de la noi: „Pu- Tu ce ºtii?/ Ne vom întoarce în interesantã. Putem gãsi aici un
într-un surâs autodenunþãtor mai ziei: „am ajuns la concluzia ‘sa- team sã jur cîndva cã omul are luna mutã care ne-a lãsat cîndva remarcabil manual de uzanþã
larg. Poetul pare cã se redesco- vantã’ cã doar la cinci ani putem nevoie de poezie cum are leul de aici/ sau vom fi efigii nãruite pes- poeticã, cum puþini poeþi au reu-
perã la limita abandonului extatic fi cu adevãrat poeþi, atunci când carne zilnic/ dar de cînd am aflat te care se va înãlþa, ca mîine, vreo ºit sã ne lase, un vademecum
cu rememorarea, dar în stilu-i ca- puterea noastrã se uneºte, cum cã fiara trebuie sã mãnânce 7 ki- benzinãrie de unde Benzinarul ne fãrã de care nu poþi înþelege po-
racteristic ne aduce imediat cu cerea Nietzsche, cu o altã putere lograme pe zi pentru a fi în for- toarnã direct/ în hãul unei guri ezia, în genere.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 13
inaugural de stagiune, la Filarmonicã
N
oua stagiune a Filar- compozitoarei engleze Shirley J. cii, coralei academice (maestru de
monicii „Oltenia” (14 Thomson, „New Nation Rising” cor Pavel ªopov), soliºtilor Olga
octombrie 2016 - 16 („Înãlþarea noii naþiuni”), o verita- ªain (sopranã), Janina Spiridon
iunie 2017) a fost conceputã, pri- bilã incursiune în istoria districtu- (mezzosopranã), Cristian Tãlîngã
vitã în ansamblul ei, din dorinþa lui londonez Newham. Cele cinci (bas), rapperilor Mihai-Alexandru
de a veni în întâmpinarea prefe- pãrþi ale simfoniei se doresc a fi Ene ºi Liviu-Marius Toma. Echi-
rinþelor variate ale unui public tot atâtea tablouri muzicale ce de- pa de interpreþi a fost condusã
divers, punând accentul, cum era scriu crâmpeie din tulburãtoarea de dirijorul Alexandru Iosub, cu
de aºteptat, pe unele manifestãri istorie a zonei: primele trei pãrþi, în evidentã dãruire faþã de comple-
care sã atragã o asistenþã cât mai exclusivitate orchestrale, evocã xa partiturã ºi deosebitã compe-
numeroasã în sala de concerte a imagini sonore pastorale (partea tenþã în ceea ce priveºte transmi-
Filarmonicii: concertele de Crã- I), recreative (partea a II-a), de rãz- terea intenþiilor compozitoarei.
ciun, de Anul Nou, de Paºti ºi boi (partea a III-a). Partea a IV-a Seara muzicalã la care ne referim
bineînþeles, Festivalul Internaþi- reprezintã punctul central al sim- a beneficiat ºi de concursul pia-
onal „Craiova Muzicalã”, ajuns foniei: corul, orchestra, soliºtii nistei Rebeca Omordia, care, în
în 2016, la a 43-a ediþie, o ediþie vocali, rapperii îþi unesc „forþele” „Do minorul” beethovenian, s-a
consacratã muzicii contempora- remarcat prin sensibilitatea ºi vir-
r te

în a înãlþa un imn de slavã actuali-


ne (secolele 20-21). Stagiunea se tãþii, valorilor umaniste. Partea a tuozitatea uimitoare cu care par-
doreºte a fi o pledoarie întru prie- V-a este un fel de Epilog, compo- curge spaþiile sonore, dovedind
tenie (de unde genericul ei Friend- zitoarea dorind, probabil, sã rea- un control intelectual riguros al
ship Season). firme convingerea cã o recapitu- claviaturii ºi o interpretare auten-
Primul concert, susþinut de Ansamblul craiovean a sunat mai brie) al Filarmonicii a fost dirijat lare a ideilor ce privesc trecutul, ticã, de înaltã configuraþie ºi emo-
Simfonicul craiovean, s-a desfã- închegat ºi mai „explicit” din de Alexandru Iosub, sub bagheta prezentul ºi viitorul Londrei se þie artisticã. Opus-ul Titanului de
ºurat sub bagheta lui Nicolae punct de vedere al transmiterii cãruia am ascultat o capodoperã poate constitui într-un summum la Bonn s-a bucurat de acompa-
Moldoveanu, dirijor stabilit de emoþiei, decât în alte dãþi. Daniel beethovenianã (Concertul nr. 3 în mobilizator. niamentul atent, la obiect, al diri-
multã vreme în Elveþia, cu o im- Podlovschi, în Concertul mozar- Do minor pentru pian) ºi un opus Lucrarea lui Shirley J. Thom- jorului Alexandru Iosub ºi or-
presionantã carierã muzicalã in- tian, ne-a produs o impresie deo- vocal-simfonic în primã audiþie în pson a beneficiat de concursul chestrei craiovene.
ternaþionalã, ºi cu concursul so- sebitã: aduce cu sine bucuria România, purtând semnãtura orchestrei simfonice a Filarmoni-
listic al artistului bucureºtean profundã a artei, de o autentici- n Geo Fabian
Daniel Podlovschi (decanul de tate fãrã cusur; este un gânditor
vârstã al violoniºtilor români). În al violinei, reuºeºte sã emoþione-
programul serii, am remarcat o ze. Arta sa se aflã dincolo de „teh-
primã audiþie de anvergurã: Fan- nicã”; porneºte de la ceea ce este
tezia simfonicã „Aus Italien”, op. mai specific muzicii, se contopeº-
16, de Richard Strauss, geniu al te cu ea, i se dãruieºte. Nu per-
muzicii descriptive, lucrare cân- fecþiunea este aceea care „ºo-
tatã pentru prima datã de orches- cheazã”, ci viziunea de ansamblu
tra din Bãnie. Alãturi de aceastã asupra fluxului interpretativ. Bis-
impunãtoare lucrare, programul a urile acordate (Bach, Paganini),
mai cuprins frecvent cântata la cererea insistentã a publicului,
uverturã „Euryanthe”, purtând ne-au întãrit pãrerea cã ºi la 77 de
semnãtura compozitorului ro- ani se poate cânta ca în „tinere-
mantic german Carl Maria von þe”. Acompaniamentul asigurat
Weber, ºi foarte-rar-abordatul de maestrul Nicolae Moldovea-
Concert nr. 7 în Re major pentru nu s-a situat la înãlþimea demer-
vioarã (cu cadenþe de George sului neechivoc al violonistului,
Enescu), aparþinând solarului re- contribuind la crearea unei atmo-
prezentat al clasicismului muzical sfere de vrajã, de prospeþime ºi
vienez, Wolfgang Amadeus Mo- sinceritate, proprie muzicii com-
zart. Apreciem, în mod deosebit, pozitorului din Salzburg. Comu-
evoluþia dirijorului Nicolae Mol- nicarea, stabilitã în repetiþii ºi în
doveanu, care, în Fantezie, a „mo- concert, dintre dirijor ºi orches-
bilizat” de o manierã exemplarã trã a fost de o rarã eficientã, con-
întreaga orchestrã pe drumul per- ferind întregului concert inaugu-
formanþei, realizând o execuþie ral caracterul unei veritabile sãr-
coloratã de pronunþatã ºi toto- bãtori artistice.
datã delicatã nuanþã romanticã. Al doilea concert (21 octom-

S
criitor belgian de expre- Sparte (1912). Acestea vor fi

Centenar Émile Verhaeren


sie francezã, Émile Ver- puse în scenã atât la Bruxelles,
haeren (1855-1916) îºi cât ºi la Paris. Drama liricã Les
înscrie numele, prin vitalismul Aubes (Zorile) este remaniatã de
operei sale, în cartea de aur a li- autor, în 1912, la sugestia lui Ste-
teraturii europene. Nãscut în Adevãrata consacrare o va sonaj poate fi însã ºi simbolul drãznelile lexicale, stilul enumera- fan Zweig, în sensul diminuãrii
apropiere de Anvers, la Saint- cunoaºte însã ca poet simbolist. Poetului, acceptând cã „verdele tiv ce caracterizeazã scriitura ver- lirismului, dar noua versiune nu
Amand, pe malul fluviului Es- Este ºi calea care îi faciliteazã ac- este culoarea nemuririi”, aºa cum haerianã, trimit spre experienþa va fi publicatã. În 1922, Meyer-
caut, se stabileºte în 1888 în Fran- cesul în lumea literarã parizianã. afirmã Bachelard, în volumul deja Poemelor în prozã (1887-1892), hold monteazã aceastã piesã sub
þa, la Saint-Cloud, fiind, alãturi de Dincolo de aura exotismului nor- citat, L’Eau et les Rêves. „Privi- care se remarcã printr-o deosebi- forma de «teatru-meeting». Uu
simboliºtii Rodenbach ºi Maeter- dic, Verhaeren aduce în spaþiul rea halucinatã” a tãcutului barca- tã originalitate. alt domeniu în care s-a afirmat
linck, un nume recunoscut la Pa- simbolismului poezia socialã, im- giu este lentila ceþoasã prin care Poet prin excelenþã, Verhaeren Verhaeren este cel al criticii de
ris. Victimã a unui accident fero- punând „reflecþia poeticã asupra se percepe lumea. Alte personaje este ºi autorul unor povestiri în artã. Publicã numeroase articole
viar, în 1916, va fi înmormântat modernitãþii urbane ºi industria- fantomatice, singuratice, ce trã- prozã, care se caracterizeazã în- în L’Art Moderne. Printre cei care
iniþial în Franþa, apoi reînhumat le” (Cf. Benoît Denis, Jean-Marie iesc sub semnul liniºtii, în acord deosebi prin „descrierea unor îi reþin atenþia figureazã : Grüne-
la Saint-Amand, în apropierea Klinkenberg: 2005). Dinamismul cu acest spaþiu (sate «singure pre- perturbaþii în percepþia realului ºi wald, Delacroix, Gustave Mo-
fluviului iubit. imaginilor ºi preferinþa pentru frag- cum moartea»), sunt: morarul care a comportamentelor ce se vor re- reau, Odilon Redon (ilustratorul
Poet prin excelenþã, Verhaeren mentar se vor regãsi la Apollinai- ascultã îndelung „ceea ce gurile gãsi, exacerbate, la reprezentan- „trilogiei negre”) ºi Fernand
este, asemenea lui Baudelaire, re ºi Blaise Cendrars. Volumul care de umbrã ºi de vânt” ale stelelor þii fantasticului ºi ai realismului Khnopff. Este ºi autorul unor
pasionat de artã. Dimensiunea îi aduce scriitorului gloria, atât în dezvãluie aleºilor, groparul înspãi- magic” (Cf. Marc Quaghebeur: monografii ale pictorilor:
plasticã a versurilor sale este vi- Belgia, cât ºi în Franþa, este Les mântat de misterul morþii, „bãtrâ- 2006). O astfel de povestire este Rembrandt (1905), James Ensor
zibilã începând cu volumul Les Villages illusoires (1895), dedicat nii pescari”, „pândiþi de ursita cea intitulatã Un Soir, care are ca (1908), Pierre-Paul Rubens
Flamandes (1883), cu tentã par- lui Camille Lemonnier. Titlul reia rea”, „tâmplarul care citeºte uni- decor Spania, þarã a cãrei vizitã i- (1910). Scriitor european de no-
nasianã. Între 1886-1890, Verha- ideea - sugeratã deja în Les Flam- versul”, „bãtrânul clopotar”, stã- a inspirat La España negra torietate, novator - alãturi de con-
eren traverseazã o crizã psiholo- beaux noirs ºi prezentã, de altfel, pânit „de teamã ºi demenþã”, vi- (1899). „Seara” descrisã este una fraþii simboliºti, francezi ºi bel-
gicã, oglinditã în versurile „trilo- în estetica simbolistã - cã percep- zionarii, „fabricanþii de frânghii”, dominatã de „frica arzãtoare” ºi gieni – al esteticii literare, Verha-
giei negre”, numitã de Albert þia realului este înºelãtoare. Teh- fierarul care viseazã la o „umani- de timpul tensionat, cu totul de- eren se impune ºi prin implicarea
Mockel „trilogia suferinþei”: Les nica simbolului, specificã scriitu- tate paºnicã, armonioasã” etc. osebit de timpul din ciclul Heu- în viaþa socialã ºi preocuparea
Soirs (1887), Les Débâcles (1888) rii lui Verhaeren (Cf. Charles Bau- Volumul Les Villages illusoires se res, aflat sub semnul serenitãþii pentru destinul popoarelor. Remy
ºi Les Flambeaux noirs (1890). douin: 1924), aliatã cu aceea a ale- impune ºi prin sonoritatea armo- ºi al fericirii. De data aceasta, tim- de Gourmont îl numeºte, de alt-
Aceasta reflectã ºi influenþa exer- goriei, a hiperbolei ºi a personifi- nicã, în virtutea crezului exprimat pul este plasat sub semnul an- fel, în cartea sa Livre des Masqu-
citatã de Schopenhauer asupra cãrii, transfigureazã spaþiul, tim- de poet : „Consider cã rima, aso- goasei: „ªi orele, deasupra capu- es, „fiu direct al lui Victor Hugo”.
poetului. Viziunile, de un fantas- pul ºi umanul, proiectându-le în nanþa ºi aliteraþia sunt mijloace lui meu, bãteau în catedrale, ase- Împreunã cu prietenul sãu Ste-
tic morbid, trimit spre Bosch. În mit. Ilustrativ în acest sens este directe de susþinere ºi afirmare a menea unor spade de fier luptând fan Zweig, el visa la o Europã a
ultimul volum al trilogiei, Verhae- memorabilul poem Le Passeur ritmului. Acesta este, în definitiv, între ele”. armoniei. Influenþa sa asupra
ren face apel la versul liber. Tot d’eau, în care viteazul luntraº asal- miºcarea însãºi a poeziei”. (Cf. A. Verhaeren a fost atras ºi de simbolismului european a fost
aici se prefigureazã ºi tema „ora- tat de valuri, simbol al forþei uma- Fontaine : 1909). Poemele La Plu- teatru, fiind autorul pieselor: Les considerabilã, simbolismul româ-
ºului inextricabil”, cu „imensele ne, trimite spre mitul lui Caron (Cf. ie ºi Le Silence sunt ilustrative în Aubes (1898), Le Cloître (1900) nesc fiind ilustrativ în acest sens.
uzine de neîmblânzit”. Bachelard : 1942). Misteriosul per- acest sens. Dislocarea frazei, în- ºi Philippe II (1901), Hélène de
n Maria Tronea
14 , serie nouă, anul XIX
IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
Emil Paºcalãu - Emil Paºcalãu:
cãlãtor dinspre resuscitarea
nicãieri spre niciunde hierofanicului
Î B
n artele vizuale, de o bunã bucatã lor lor, care din „paternalism” ºi-au îndru- ântuie, printre multe altele, ºi în semantica ºtiutã ºi consacratã a termenu-
de vreme, unui artist nu îi este sufi- mat ucenicii pe drumuri liniºtite, fãrã hâr- spaþiul artei de azi, nelipsit de lui. E mai curând un act de provocare, cãci
cient talentul, are nevoie de mult toape, fãrã suiºuri ori coborâºuri, fãrã cap- controverse circumscrise dezor- în cele peste douãzeci de lucrãri expuse
mai mult, de lecturi serioase, de bagaj es- cane, pe drumul întâmplãrilor previzibile, dinii insidioase a prezentului ignar, o mai publicului craiovean, vizitatorul descope-
tetic ºi filosofic, de creier cu duiumul, ta- departe de pericole, dar ºi de viaþã în toa- veche ºi egal gratuitã prejudecatã a unei rã, într-o succesiune cvadruplã „tematic”,
lentul ajungând un apendice, care uneori te aspectele ei sordide, macabre ori cini- distribuþii taxonomice cu o istorie de înce- nu evadãri în zone ale vreunei geografii
poate mai mult sã încurce, redând chipuri, ce, departe de sfâºieri interioare, dar ºi de put de veac XX a protagoniºtilor lor în îndepãrtate, ci în imediatul ofertant în care
plante ºi peisaje. Cu greu capeþi rãspun- rãspunsuri. De la aceºti mentori învãþai „tradiþionaliºti” ºi „inovatori”. Utilã, când- figura umanã intrã ºi re-intrã într-un schimb

r te
suri la probleme existenþiale, iar astãzi arta meºteºugul ºi doar meºteºugul, nu tot- va, unor simple demersuri scolastice, pre- cu peisajul într-un seducãtor joc combi-
este mai mult decât un mijloc de delectare. deauna artã. judecata aceasta ºi-a pierdut, cred, orice natoriu între culoare ºi desen, ambele într-
Alãturi de ºtiinþã, a ajuns instrument de Emil Paºcalãu creeazã peisaje nemai- legitimitate în decursul aceluiaºi secol în o interferenþã mãiestrit dozatã.
introspecþie. vãzute, care nu cred cã au fost realizate în care, de la futurism, expresionism ºi, mai Gestiunea atentã (rod al travaliului di-
Emil Paºcalãu trãieºte ºi lucreazã într-o plein air, dupã cum nu cred cã artistul, ales, de la DADA ºi pânã la ultimele „teh- sipat în forma finalã a lucrãrilor) a desenu-
aºezare ardeleneascã, declaratã de artist sub arºiþa soarelui, a pictat ramurã cu ra- nici”, inclusiv cele programatic-compute- lui, distribuþiile liniaturilor ca în migala fas-
unicã prin pitorescul ei. Opþiunea de a se murã, frunzã cu frunzã, piatrã cu piatrã, cu riste, aventura experimentalistã n-a ºtirbit tuoaselor ii autohtone, uzul unei croma-
autoexila într-un ungher uitat de þarã, re- siguranþã „alchimia” trebuie sã se fi pro- nimic din supremaþia gustului: care, cu tici în tonuri stinse, celestiale, cum le re-
fuzând confruntarea, refuzând sã ridice dus în atelier, de unde aerul idealizant pe vorba dictonului antic, nu se discutã. gãsisem încã într-o altã etapã a creaþiei
probleme, refuzând sã hãrþuiascã, ori sã care îl emanã pânzele sale, edenul brico- Premisa aceasta asumat disociativã sale, „încastrarea” în structura tabloului a
fie hãrþuit, acceptând sã-ºi reprime prin lat, sublimul în exces, mirificul bine dozat. implicã, nu mai puþin asumat, ºi indiciul unor forme cu simetrii varii – viziuni sub-
proprie voinþã dreptul de a fi arogant, in- Adevãrate mise en scène din armonii pa- unei situãri precaute în determinarea – sumate circumscrise dreptunghiular ori
solent, dreptul de a tânji ori de a fi dispe- tentate respirã din fiecare lucrare expusã. preponderent de gust, aºadar – a unei triunghiular – sunt generatoare ale unor
rat aparþine artistului. Acea parte a publicului „neperveritã” poziþionãri faþã de arta lui Emil Paºcalãu, perspective în miºcare.
Pentru mine, artistul nu este un guru, de teorii absconse, dãruitã cu o Sancta egal disputat între rãdãcinile ardeleneºti E reconfortant, astfel, sã descoperi, ca
un vraci, un eremit pe care neofiþii sã îl Simplicitas, ºi care crede cu toatã fiinþa strãbune ºi ramurile nativ-formative ol- în „Catedrala” ori în „Zenit”, deschiderea
caute, sã-l descopere ºi sã-l venereze. Îna- cã frumosul e ceva simplu, uºor, dar, mai teneºti. acestor încastrãri spre înalt, invitând la
inte de a dobândi sacralitatea, trebuie sã ales, la îndemâna oricui, a rãmas cu sigu- Un artist în plinã maturitate de-acum, motivul unei tulburãtor sentiment al aspi-
loveascã ºi sã fie lovit, sã lupte ºi sã fie ranþã unanim încântatã. cu un parcurs înscris în ordinea devenirii raþiei, augmentând ºi pe aceastã cale pe
înfrânt ºi iar sã lupte, fãrã sudoare, sfâ- fezabile în etape ce structureazã, cu un cel al infinitului ce-i este atât de propriu,
ºieri lãuntrice, fãrã zbateri ºi spasme, fãrã n Emil ªtefârþã firesc al unui abc sub sigla firescului, tot aproape obsesiv, artistului.
umilinþe ºi aroganþe, rãmâne cantonat cel atâtea cãutãri subîntinse vocaþiei sale par- Din aceste motive mi se pare ºi inadec-
mult într-un ungher, ºi dacã ºansa îi va ticulare – ºi particularizate – care este cer- vat ºi hazardat ca lucrãrile sale de aceastã
surâde, va gãsi un public care din exces cetarea de sine într-un permanent ºi acerb facturã sã fie alocate „peisagisticii”, pas-
de condescendenþã, ori bigoterie asuma- act sinestezic cu Natura. O cercetare a Si- telate ori nu; ele rãmân, pe o linie pe care o
tã, ezitând estetic la rândul lui sã îl aºeze nelui al cãrui pendant organic în relaþie de remarcam cu un deceniu în urmã, într-o
pe piedestalul aprecierii sincere, ºi final- alteritate, id est un Celãlalt, rãmâne veci- zonã în care se distinge acurateþea sensu-
mente, poate, sã-l facã celebru, asta nega- nãtatea naturalã, cu abia disimulate con- lui cãutãrii Sinelui, arhetipal de sorginte
rantând intrarea în istorie, pentru cã acolo vergenþe cosmice ºi care, mai nou, aºa junghianã ºi care, de data aceasta, pe ca-
sita e deasã, poteca îngustã, cântarul ne- cum ne propune artistul în recenta sa per- lea cãlãtoriei-cãutare, converteºte moti-
milos. Imaginaþi-vã gospodina din faþa sonalã de la galeriile craiovene „Arta”, se ve ale sacrului consacrat liturgic în ima-
gherghefului lucrând un goblen, atentã decanteazã sub semnul cãlãtoriei. gini apofantice, cu un pronunþat accent
deopotrivã la telenovela preferatã ºi la cra- „Cãlãtor” (genericul acestei expoziþii) pe tainic ºi oferind, astfel, o cuceritoare
tiþa de pe aragaz, migãlind punct cu punct nu trimite, cum grãbit s-ar putea crede, la deschidere spre câmpul hierofanicului în
o „mândreþe din Serai”, care, odatã dusã accepþie eliadianã.
la bun sfârºit, va gãsi destui admiratori În acest sens ºi cu supralicitatea unei
care sã îi acorde calificative la superlativ, lecturi, recunosc, prea personale, ciclul
fãcând-o sã simtã cã este o „artistã ade- ori, dacã se vrea, secþiunea lucrãrilor cu
vãratã”. motive, urmare a aceleiaºi opþiuni cu sub-
Când eºti la vârsta copilãriei ºi vrei sã zistent iz provocator, „bucolico-rustice”
meriþi laudele bunicilor, sub bradul de Crã- („Dojana”, „Vis”, „Baciul”, „Boierul”,
ciun spui o poezie de Topârceanu, nu una „Transumanþã”) îmi par sugestive ºi taini-
de Ion Barbu, dacã e sã cânþi la pian, alegi ce, dar nu mai puþin autentice invitaþii li-
o piesã de Chopin, nu una de Pierre Bou- turgice.
lez. Superficialitatea naivã are farmecul ei, „Scepticul mântuit”, cum l-am caracte-
când se aplicã celor fragezi, dacã o practi- rizat cândva pe Emil Paºcalãu, nu renunþã
cã maturii, se aºeazã sub semnul clar al la cãutarea luminii prinse halucinant, pe
cabotinajului, la amatori cabotinajul este alocuri, în confruntarea cu umbrele (co-
scuzabil, în cazul profesioniºtilor, este bla- pacii, ierburile sãlbãticite din tufele din
mabil. Subiectele predilecte la Emil Paºca- care câinele devine Dojana mutã indicând
lãu sunt portretele ºi peisajele. Gãseºti la tainica strãlucire de departe ºi de Sus).
el lucrãri marcând perioade trecute, cu Cãlãtorul – prin coclaurile pãdurii me-
chipuri transfigurate de durere, marcate tamorfozate în ferestre spre infinitul ob-
de sfâºietoare frãmântãri lãuntrice, sau sesiv, învins în propriile-i opreliºti – e cã-
astãzi chipuri venind de nicãieri, privind utãtor ºi receptor norocos al semnelor
spre nimic, levitând în decoruri ce respirã decantate ºi risipite la tot pasul ºi cãrora,
o pace îngheþatã, seraficã, de sorginte ne- cu actul creativ cel mai firesc, le restituie
definitã. transparenþa, în fapt, perenã.
Peisajele sale sunt mirifice, uºor l-ar Fizionomiile umane capãtã, la acest ar-
califica pe autor drept purtãtorul de cu- tist sedus de darul unei inocenþe sapien-
vânt vizual al României, iatã de ce îl declar þiale, funcþii sacrale ºi, cum anticipam, ar-
potrivit pentru România, potrivit pentru hetipale, surclasând graniþele tipologice
Oltenia, potrivit pentru Craiova, este ge- ºi, la nivelul aperceptiv al vizitatorului
nul de artist pe care majoritatea ºi-l apro- atent ºi, mai ales, avertizat, intrã într-un
pie natural pentru cã hiperrealismul place, dialog cu celãlalt versant al creaþiei sale
stucaturile pe edificii contemporane plac, aºezat sub spectrul, deopotrivã arhetipal
reinventarea la început de mileniu III a ºi hierofanic, al rãdãcinilor.
unui centru al oraºului, apelând la un re- ªi, revenind la aserþiunea iniþialã, ceea
gistru de forme niciodatã existent, place ce ar putea fi catalogat, cu o grabã emfati-
ºi ea. În noi existã, trebuie sã recunoaº- cã, în creaþia lui Emil Paºcalãu, drept re-
tem, filonul viguros al unei ingenuitãþi manenþã, fie ºi înnoitoare ºi originalã, a
milenare. Emil Paºcalãu se declarã elev al vreunor borne „tradiþionaliste”, este în
profesorului Brãdiceanu. Ca ºi alþi elevi ai mod legitim renegat de refuzul sãu, prompt
profesorului, are o picturã aºezatã, mol- ºi temerar, al derizionismului atât de ten-
comã, previzibilã, adesea obositã. Obosea- tant, vizitat ºi chiar canonizat în arealul
la, în opera unui artist, este de înþeles la experimentalismelor din arta noastrã cea
final de carierã. Sunt destui care sunt aºe- de toate zilele.
zaþi din naºtere, ei sunt plãmada mentori- Emil Paºcalãu - Boierul (fragment)
n George Popescu
, serie nouă, anul XIX
IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 15
n MARINA POPESCU

poeme
e le t ris tic ă

rânjetul pisicii chiar ºi noi suntem atunci


fiinþe provizorii,
într-o bunã zi rãmâi fãrã gânduri, ne amintim identitatea doar la vamã,
tot ce ºtii se rezumã la când tipul în uniformã comparã poza
smartphone cu mutra noastrã
games ºi trece mai departe plictisit,
job aºa cã mi-am zis ar fi mai bine sã ne
televizor împãcãm,
mers pe jos asta era undeva spre prânz
cantitatea idealã de proteine ºi când insula din faþã strãlucea,
carbohidraþi deasupra noastrã ploaia fãcea miºto,
8 fãrã 5 dacã vrei ai spus nu avem ce face, e anul
sã prinzi un tramvai maimuþei
mai puþin aglomerat ºi ploaia e tot o maimuþã
cafeaua neapãrat cu 2 þigãri care râde cu stropi
prima o fumezi mecanic
e ca atunci când gudronul ºi nicotina am râs ºi noi, am aºteptat seara
s-ar dizolva în celulele altcuiva când deja nu mai aveam nevoie de
revii spre searã, pe alee soare
preotul explicã unui puºti ceva sau de cuvinte.
cu gesturi largi
aproape prietenoase
trebuie sã vezi lucrarea lui Dumnezeu cei despre care ºtiam cã nu mai e mult,
trebuie sã crezi
staþia
nu se vorbeºte ºtiam ºi niciunul
la câþiva paºi pisica rânjeºte albã ºi acelaºi om vine nu spunea nimic.
moartã în fiecare dimineaþã lângã mine,
nu spune nimic, ieºeau din ascunziºuri doar noaptea,
încerci ºi tu un zâmbet,
aºteaptã tramvaiul ºi crede atunci traversau strãzile închid telefonul, încerc
în locul tãu se strâmbã un necunoscut
cã putem fi prieteni. cu discreþia unor melci,
ºi îþi dai seama cã s-a fãcut târziu
le gãseam urmele strãlucind dimineaþa, sã procesez detaliile
în întuneric pisica Tac ºi eu.
Nu o sã recunosc niciodatã urinã ºi cârpe ºi cartoane murdare acum viaþa e o femeie cu sânii cãzuþi
strãluceºte tot mai tare
cã am ºtiut asta un puzzle greu de descifrat pe trotuar care încearcã o ultimã fazã de cochetãrie
ai vrea sã te gândeºti la ceva
dar tot ce ºtii e cã atunci când poliþiºtii vor face dar zâmbetul ei emoþioneazã
mãsurãtori, soare li se dãdea în doze mici precum pumnalele încruciºate de
somn uºor
vor întreba martorii de ce. chiar ºi atunci gauchos
mâine job
era un praf dubios într-o hârtie de ziar, pe strãzile din Buenos Aires,
tramvaiul la 8 fãrã 5
deschideau gurile frumuseþea ei e un taxi pe care-l gãseºti
mic-dejun cu proteine ºi
foarte puþini carbohidraþi dramã domesticã sau ºi el se topea în salivã, preatârziu
despre limbajul pãsãrilor se luminau aºa unii pe alþii ca sã te mai ducã undeva
pisica strãluceºte,
pânã spre searã.
rânjeºti ºi dai cu piciorul desfaci o bere,
în ea. uºoara amãrealã îþi alunecã pe gât þi-am spus, într-o zi vom plânge
habar n-ai ce se întâmplã mai departe, de dorul strãzilor pe care ne-am certat,
îþi lipeºti mâna rece de coapse break up într-o zi totul se va face ghem ºi va
ºtii cã singurul tãu sprijin vine din dispãrea
spre searã cuvintele am împãrþit o pizza, am fãcut într-un buzunar
interior
se transforma în poeme îþi spui cã totul e bine ºi de data asta, dragoste ca niºte liceeni,
între prima ºi a doua bere te imaginezi direct pe covor, în soare, dincolo de geam sunt frunzele roºii pe
aproape cã nu mai ºtiu când a fost miriapod, am rãsturnat cu genunchiul paharul cu care
dimineaþã, un simplu tub aºezat pe zeci de picioare bere, am râs, am promis cã þi le aduc
când am bãut cafeaua pe balcon între a doua ºi a treia îþi aminteºti cum lichidul ºi umbrele noastre s-au infiltrat într-o dupã-amiazã,
între dealurile cu mãslini, undeva ai citit cã dac-am avea pentru totdeauna în fibre, în spatele zidurilor sunt paturile cu
când ne-am certat pentru cã fiecare limbajul simplu al pãsãrilor am fi mai forever, aºa scria maldãre de trupuri,
vroia sinceri ºi mai fericiþi pe zidul de care ne-am sprijinit prima coli albe pe care doar boala
sã facã altceva în ziua aia în camera de alãturi þipetele nu au nimic oarã mai poate mâzgãli ceva.
am cãutat ceva de trântit cu zgomot pe omenesc,
gresie, se izbesc de ziduri precum capul unui prin ceasul tãu în spatele norilor un astru învechit
dar în concediu nu avem nebun, timpul era un metrou întârziat rãsare ºi apune,
decât chestii provizorii de plastic þipetele înceteazã de fiecare datã vibraþiile lui rãsare ºi apune
- farfurii, cãni, furculiþe - abia dupã a patra sticlã cu bere. produceau fisuri tot mai adânci dar pentru tine asta
nu mai înseamnã nimic.

naþionalism versus globalizare?


(Urmare din pag. 2)
Colecþia cuprinde numeroase afiºe, Românesc ºi de Casa de Culturã Traian
scrisori ºi documente, numeroase foto- Demetrescu, a municipiului Craiova, în
grafii, cronici la cãrþi, lucrãri ºtiinþifice, care cercetãtori ºi scriitori de vârste dife-
invitaþii, cataloage de expoziþii, texte, pla- rite au evidenþiat contribuþia româneascã
chete. la efortul mondial de înnoire a artelor, de-
Toate acestea stau de acum la dispozi- monstreazã cã suntem într-o etapã fireas-
þia cercetãtorilor, chemaþi sã restaureze cã a dezvoltãrii noastre în libertate.
încrederea în vocaþia creativã universa- Colocviile au reunit cercetãtori de vâr-
listã a românilor, în capacitatea lor de a ste diferite din întreaga þarã, cãrora li s-au
participa cu demnitate la dialogul cultural adãugat români stabiliþi în strãinãtate, cu
al lumii. Întemeierea Bibliotecii Exilului o prodigioasã activitate culturalã recu-
Românesc la Paris – Basarab Nicolescu, noscutã internaþional. Menþionãm între
la Biblioteca Judeþeanã Alexandru ºi Aris- aceºtia pe Andrei Codrescu, Carmen Fi-
tia Aman Dolj, exprimã deschiderea so- ran, Adrian Sângeorzan, scriitori din New
cietãþii româneºti, dupã 25 de ani de la York, ºi Petre Rãileanu, de la Paris.
Revoluþia din Decembrie 1989, spre dia- Ataºamentul faþã de þarã, limba românã
logul intercultural, ca formã de existenþã ºi cultura naþionalã se dovedesc îmbogã-
a unei naþiuni care îºi redobândeºte con- þite de contactul cu diversele civilizaþii ºi
ºtiinþa de sine, iar recentele Colocvii de- culturi, de libera circulaþia românilor în
dicate Centenarului Dada ºi Avangardei lume, reprezentând o ºansã nouã de afir-
europene, organizate de revista Scrisul mare a potenþialului creator românesc.
Emil Paºcalãu - Exil

16 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
n IOANA REPCIUC
folclorul – de la viu grai la interfaþa digitalã
Î
n anii ’60, folcloristica tanþei enorme pe care trebuie s- Simon Bronner, unul dintre Toate beneficiile pe care apa-
americanã se strãduia sã-ºi o strãbaþi, ca folclorist, de la in- cele mai sonore nume din cuprin- rent le aduce limbajul electronic
gãseascã noi terenuri ºi ventarierea reminiscenþelor unei sul acestui volum, se concen- în existenþa noastrã ºi a amatori-
abordãri teoretice capabile sã culturi care dispare la analiza re- treazã asupra genului umoristic lor de folclor nu-i pot înlãtura
explice lumea modernã ºi globa- alitãþii dinamice ºi schimbãtoare ºi inventariazã glumele construi- întru totul defectele. De pildã,
lizarea în condiþiile în care schim- a unei culturi care e pe cale de a te pornind de la evenimente po- Lynne S. McNeill aduce în dis-
bãrile socio-economice rapide se naºte. litice foarte mediatizate care au cuþie un tip de produs creativ
ameninþau subiectele clasice cu La un nivel general, alãtura- populat mediul on-line înainte ºi integrabil în categoria recent
dispariþia. La criza internã de vi- rea a douã realitãþi care par la dupã apariþia Internetului. Pro- definitã a literaturii populare on-
ziune încearcã sã gãseascã so- prima vedere incompatibile: fesorul de folclor american ajun- line care încuraja, la sfârºitul ani-
luþii o întâlnire a celor mai impor- „folclorul” ºi „Internetul”, este ge la concluzia cã un grad mai lor ’90, întoarcerea în lumea rea-
tanþi specialiºti americani finali- motivatã de echivalarea în tota- mare de creativitate caracterizea- lã. McNeill analizeazã paginile
zatã cu publicarea unui volum litate a universului virtual cu zã anecdotele beneficiind de li- web care mimeazã încheierea In-
colectiv în 1972. Folclorul este unul de tip folcloric. În definitiv, bertatea neîngrãditã a lumii vir- ternetului vãzut ca o enciclope-
comunicarea artisticã ce are loc afirmã Trevor J. Blank, informa- tuale din ultimele douã decenii, die voluminoasã, dar care, ca
între membrii unui grup restrâns, þia care circulã on-line nu a fost în comparaþie cu cele care circu- orice material finit, este investit
sublinia Dan Ben-Amos în res- niciodatã investitã cu credibili- lau prin viu grai. ªi Russell Frank cu un „Sfârºit”. Autoarea pune
pectivul volum, anulând astfel tatea de care se bucurã cea fãu- analizeazã glumele care populea- aceastã creaþie pe seama frustrã-
cu bunã ºtiinþã una dintre com- ritã în mediul academic ºi ºtiinþi- zã de aceastã datã poºta elec- rii sau a incapacitãþii utilizatorilor
ponentele pânã atunci exponen- fic. Lipsa de control asupra sur- tronicã prin ºirul infinit al redi- de a se obiºnui cu infinitudinea plauzibilã doar în mediul de cir-
þiale ale definirii folclorului: ipos- selor, autorilor, modificãrilor adu- recþionãrilor. universului virtual, precum ºi pe culaþie.
taza tradiþionalã. Sunt accentua- se de-a lungul lanþului de trans- Sub egida acestui aºa-numit preferinþa lor pentru realitate. Proiectul lui Trevor J. Blank
te în schimb idei ca: performarea miþãtori, precum ºi asocierea lu- „computerlore” Elizabeth Tucker Un alt tip de problemã este dovedeºte capacitatea folcloriº-
în context direct, interacþiunea mii virtuale mai degrabã cu ceea include o altã specie folcloricã sugerat de William Westerman tilor americani de a descoperi sau
socio-culturalã între membrii ce înseamnã cultura de masã recognoscibilã din repertoriul care viziteazã conturile autorilor inventa noi teritorii odatã cu dis-
unui grup; este extinsã chiar în- decât cu cea folcloricã au repre- clasic: poveºtile cu fantome. Ba celei mai importante surse de pariþia îngrijorãtoare a celor tra-
þelegerea grupului, de la cel folc- zentat mereu un fapt sui generis chiar, sugereazã autoarea din cunoaºtere pe care Internetul a diþionale, dar stârneºte ºi intere-
loric la o accepþie foarte largã al World Wide Web, fapt privit New York, specialistã în naraþiu- generat-o: Wikipedia. Posibilita- sul asupra migraþiei unor teme ºi
capabilã sã includã comunitãþi de poate ca un dezavantaj de cãtre nile de acest gen care bântuie tea de a numi acest grup de per- procese folclorice clasice spre
diverse mãrimi ºi îndeletniciri, de consumatori, dar ca un element campusurile universitare ameri- sonaje – de la cele anonime sau spaþiul virtual, acolo unde le aº-
la cea a filateliºtilor la colegii de familiar pentru folcloriºti. Renun- cane, vechile teorii ºi reguli de cu profiluri inventate la autori cu teaptã transfigurãri fãrã prece-
birou. þarea pe rând la caracterul tradi- analizã pot fi cu uºurinþã adop- un statut real credibil – o verita- dent ºi greu de urmãrit de cãtre
În curând însã, nici aceastã þional ºi oral prin care a fost de- tate ºi pentru poveºtile din me- bilã comunitate folcloricã se con- specialiºtii antrenaþi pe câmpu-
definiþie mai generoasã nu avea finitã cultura popularã de cãtre diul electronic. O atmosferã fu- figureazã în mãrcile de identitate rile etnografice reale. Dacã e sã
sã se dovedeascã îndeajuns de primii sãi teoreticieni este oare- nestã se desprinde ºi din sub- vizuale ºi scripturale pe care le privim în final cu îngãduinþã
incluzivã pentru realitatea dina- cum contrabalansatã de exacer- iectul ales de Robert Dobler, care aceºtia le aleg. Dar discuþia rele- aceastã propunere, ar trebui sã
micã a societãþii americane. barea, în epoca virtualã, a altor aseamãnã pietrele comemorative vantã se poartã aici pe tema gra- definim pe scurt Internetul cu
Transmiterea oralã a faptului trãsãturi: lanþul nesfârºit al col- din apropierea drumurilor cu dului de obiectivitate pe care ajutorul faimoasei expresii folc-
folcloric va fi îmbunãtãþitã prin portorilor (în consens cu natura „peretele” membrilor decedaþi ai Wikipedia (botezatã dupã cu- lorice româneºti: „de la lume adu-
introducerea condiþiei sale scrip- colectivã a folclorului în viziu- comunitãþii MySpace. Devenit vântul Hawaian „rapid”), prin nate ºi-napoi la lume date”.
turale ºi urbane, fapt consacrat nea clasicã) ºi condiþia lor ano- spaþiu de expresie a religiozitãþii subiectivitatea autorilor ei, îl
oficial prin volumele editate de nimã (amintind de binecunoscu- populare, Internetul este folosit poate asigura acestui repertoriu
1
cel mai important folclorist ame- tul creator anonim al folclorului). de unii membri ai comunitãþii semnificativ de date. Dacã ac- Folklore and the Internet. Ver-
rican al ultimei jumãtãþi de veac, În ciuda dificultãþilor întâm- evangheliºtilor americani pentru ceptãm apartenenþa ºtiinþei din nacular Expression in a Digital
Alan Dundes, intitulate grãitor pinate, Trevor J. Blank gãseºte colportarea unor mesaje funda- enciclopedia on-line la reperto- World, edited by Trevor J. Blank,
Urban Folklore from the Paper- câþiva autori interesaþi de supra- mentaliste pentru clãdirea bine- riul folcloric, trebuie sã recu- Logan, Utah State University Press,
2009.
work Empire începând cu 1975. punerea celor douã lumi, aceºtia lui spiritual comun, aratã aici noaºtem de asemenea cã aceas-
Tot Dundes este cel care, într- numãrându-se printre cutezãto- Robert Glenn Howard. ta este doar o ºtiinþã popularã,
un faimos discurs în faþa Ameri- rii care nu s-au lãsat copleºiþi de
can Folklore Society din 2004, sarcina de a-ºi transfera instru-
încearcã sã îndepãrteze pesimis- mentele de lucru forjate în ve-
mul confraþilor în privinþa viito- chea anchetã de teren în cea a
rului domeniului în secolul al unui spaþiu al contururilor flui-
XXI-lea arãtând cã vitalitatea de ºi populat de informatori de
acestuia va fi asiguratã inclusiv multe ori lipsiþi de identitate.
de posibilitatea transmiterii vir- Atrãgãtor datoritã efortului
tuale a informaþiei de tip folclo- minim de a-l accesa, acest nou
ric. În loc sã-i grãbeascã sfârºi- câmp etnografic deosebit de ver-
tul, prezicea Dundes, Internetul satil îl poate supune pe anche-
îi va oferi folclorului ºansa de a tator la cãlãtorii fãrã sfârºit. Cu-
supravieþui. noºtinþele cu care l-a înzestrat
Sugestia lui Dundes ºi apari- folcloristica tradiþionalã s-ar pu-
þia Internetului în anii ’90 pun la tea sã nu-i serveascã în niciun
dispoziþia înnoitorilor folcloriºti fel. Este meritul autorilor din
americani o nouã platformã de volumul de faþã cã reuºesc sã
studiu, cu toate cã, aºa cum ob- rãmânã totuºi în preajma unor
servã Trevor J. Blank, coordo- teme de observaþie care mai
natorul volumului Folclorul ºi amintesc de preocupãrile clasi-
Internetul. Expresia vernacula- ce ale disciplinei. Legendele ur-
rã într-o lume digitalã1, rele- bane, umorul de nuanþã popula-
vanþa modului virtual de comu- rã rezultat din subiectele sociale
nicare a informaþiei folclorice nu sau politice ale zilei, credinþe din
a fost imediat evidentã pentru bogatul repertoriu al religiei po-
cercetãtorii domeniului. Con- pulare sunt studiate la limita din-
ºtient de avangardismul propu- tre cele douã vârste ale folclo-
nerii sale îndreptate cãtre lumea risticii.
academicã americanã, Trevor J. Lipseºte în cele din urmã ca-
Blank nu a fost suprins sã pacitatea autorilor – unii benefi-
constate cã puþini colegi i-au rãs- ciind de profiluri prestigioase în
puns la propunerea de a colabo- lumea universitarã americanã –
ra la volumul de faþã. E dificil de de a propune reflecþii teoretice
crezut cã circumspecþia acesto- convingãtoare ºi care se pot
ra ar fi cauzatã de inflexibilitatea dovedi eficiente atunci când
la reformã, dacã ne gândim la sunt transferate unei cercetãri
compromisurile teoretice fãcute ulterioare. Analizele de faþã rã-
de reprezentanþii disciplinei ame- mân aventuri solitare ºi intere-
ricane de-a lungul timpului în sante probând curajul explora-
relaþie cu nucleul european al toriu ºi lupta cu inerþia tematicã
acesteia. Blank pune respectiva de care disciplina s-ar face vino-
atitudine rezervatã pe seama dis- vatã în ochii unora.
Emil Paºcalãu - Baciul

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 17
M
asa rotundã este tuia putea redresa lucrurile vor-
Marea Britanie. În n ION MILITARU bind nu despre strãlucirea ºi mi-
numele ei s-a decis nunea conceptelor, ci despre otra-
pãrãsirea Europei. În numele ca-
racterului ei, al faptului de a fi en-
glez, în numele identitãþii.
cavalerii mesei rotunde va ºi neajunsul lor, despre perico-
lele ºi riscurile întârzierii în eluci-
darea ºi numirea bolii din ele. Ai-
Brexit: în numele crizei identi-
tare, al periclitãrii acesteia, al do-
– când Brexitul omoarã o þarã – doma omului, în concepte sãlãº-
luieºte boala. Ea este prezentã, de
rinþei de a fi ceea ce au fost ºi frumoasã, cultura occidentalã nu deasupra tuturor, a semãnat des- Un fapt cultural se aflã în ca- nedislocat ºi neînlãturat.
continuã sã fie: al faptului de a fi putea primi. Acum, poate pentru cumpãnire, derutã, confuzie. Cei uzalitatea toxicã a Brexitului. Un Excesul conceptului, excesul
englez. Or, tocmai acest fapt a întâia oarã, putea fi mulþumitã, care l-au dorit, puºi în faþa faptu- concept, fala creºtinãtãþii – conceptelor, aºa ceva explicã
fost resimþit acut, la limita supor- fericitã de-a dreptul. Esenþa ei nu lui împlinit, s-au vãzut depãºiþi, dupã omagiul pe care marele nos- ceea ce s-a întâmplat. Dacã nu ar
tabilitãþii: englezii nu mai puteau se mai supunea unei expresii es- incapabili de minimala gestiune. tru povestitor îl aduce mamei sale fi fost decât un gest politic, o
fi englezi, erau pe cale sã se trans- tetice, formulatã într-o utopie ªi totuºi trebuie mers mai de- atunci când aceasta îºi mãsura decizie ad-hoc, un plebiscit nu-
forme, sã devinã altceva. obiºnuitã sau naivã proiecþie fi- parte. Cum? Nimeni nu ºtie. În- ambiþia dorindu-l un al doilea mit referendum, fãrã rãdãcini în
Un semnal de alarmã trebuia losoficã. Nici mãcar de ideologie trebãri de felul: de ce – atunci – a Cucuzel, faimã a creºtinãtãþii – ceva care sã preceadã, în ceva
tras, mãsuri de urgenþã se impu- nu mai putea fi vorba. Scurtul rãs- fost fãcut? trebuie precedate de fala culturii: identitatea englezã, care sã înceteze de a fi strict un
neau: faptul de a fi englez se afla timp în care s-au petrecut lucru- câteva precizãri. În momentul de menþinerea fermã a faptului de fapt: un fapt care sã decurgã din
pe ultima sutã de metri. Ce era rile nu oferea rãgazul necesar faþã Brexitul a aruncat Marea Bri- a fi englez…Toate aceste dintr-o alt fapt, acesta, la rândul lui sã
dincolo? Orice, indiferent ce – constituiri unei ideologii. Aces- tanie pe acelaºi peron de garã, acutã, vie ºi fermã conºtiinþã de decurgã din altul º.a.m.d., încã nu
cu acesta englezul nu mai putea tea nu se construiesc de azi pe de staþie sau peron: aºteptând. sine. De aici, din toxinele acestui era mare lucru. Indiferent cã lu-
fi de acord. Brexitul este mãsura mâine. Decenii, secole ºi milenii Pe cine? ªi ce? Nu pare un ase- concept a izvorât Brexitul, cel mai crurile se puteau opri la un fapt
dezacordului la faptul ameninþat reprezintã timpul necesar consti- menea scenariu, construit de la grav gest politic al marii Britanii, sau altul sau nu se puteau opri
de a fi englez. ªi toate acestea tuirii lor. sine, atât de cunoscut? Tot un greu de imitat, greu de urmat de nicãieri, acolo unde faptele an-
provenite dintr-o acutã conºtiin- Despre ideologie nu poate fi englez formulase ºi mãsurase cât aici înainte, de oricine altcineva treneazã fapte, decurgând unele
þã de sine, dintr-o vastã, istoricã vorba în cazul Brexitului. Nici de absurdã este aºteptarea de (în pedagogia politicã a gestului din altele, nu poate fi vorba de
ºi îndrãgitã cunoaºtere de sine. despre utopie: niciun gânditor nimic provocatã. Când cel aºtep- regãsindu-se aceeaºi moralã a lui istorie profundã. Existã istorie -
Douã concepte par sã susþinã nu a fost excedat de presiunea tat nu-ºi dã decât numele sau ºi- Creangã: de va mai dori cineva ºi istorii! –accidentale, ºi isto-
întreaga tevaturã politicã de aici. unui gând politic devastator, ei l oferã închizând pe cei doi într-o sã facã asta, aºa va pãþi ( Poves- rii profunde. Istorii bazate pe
Ele nu-ºi au originea în altã parte au fost la fel de luaþi prin sur- lungã, stupidã, aºteptare. tea unui om leneº). contingenþe ºi istorii bazate pe
decât în partea cea mai lãudatã a prindere ca ºi mai vârstnicii lor Marea Britanie nu depãºeºte Cu Brexitul conºtiinþa de sine principii. Contingenþele au de
culturii, a celei engleze ºi a celei colegi: ideologii. cu nimic perimetrul logic pe care, a ajuns la capãtul ei istoric: a partea lor – partea lor bunã, fru-
continentale. Cãci cele douã con- Numai politica a fost aici de profetic, un co-naþional al ei – dat peste. De peste douã mii de moasã, – faptul cã pot fi repara-
cepte nu sunt venite de aiurea. faþã. Pragmatismul, activarea ei un irlandez! – i-l trasase: aºtep- ani s-a vorbit despre conºtiinþa te, reconstruite, dirijate ºi corec-
Cu aºa ceva, alþii nu se pot lãu- instantanee, spontanã a înlocuit tându-l pe Godot! Marea Brita- de sine ºi binefacerile ei. Nicio- tate. Sunt istorii de corecþie ºi
da. O poate face însã Europa. În ºi fãcut de prisos totul. nie a cãzut în cea mai stupidã dra- datã, de nimeni contestate. Nici- îndreptare. Dincolo însã, acolo
numele acestora ea nu a obosit Atâta pedagogie neluatã în maturgie, la vârful ei cel mai as- odatã, nimeni, vorbind despre unde faptele nu se mai bazeazã
sã fluture steagul superioritãþii ºi seamã în cazul acesta surprinzã- cuþit. Doi sunt cei care îl aºteap- toxinele, prefacerile ºi pericolele pe contingenþe, pe accidente sau
al excelenþei de sine douã mii ºi tor, ºocant!… De ce cuvântul tã pe Godot, doi în gara pustie, inerente conceptului: oricãrui capricii, istoriile devin necesare,
ceva de ani. Nu a obosit nici as- ºocant revine atât de des în cali- fãrã nici un alt gând de rezervã, concept, tuturor. Orbiþi de ceea profunde ºi, ca atare, periculoa-
tãzi – cultura ei, a Europei ºi a ma- ficarea gestului englez? De ce, de fãrã nicio o altã strategie de aº- ce sunt conceptele în cea dintâi se. Acolo unde gesturile politice
rii Britanii – când încã mai aveau, la mic la mare, de la analize rapi- teptare. Godot trebuie sã vinã, înfãþiºare, de punerea în luminã – Brexitul, provin din principiu,
cu o zi înaintea marelui vot, cu- de, comune, simpliste, la cele trebuie aºteptat pentru cã a pro- ºi strãlucire a raþiunii lor eviden- un principiu al conºtiinþei de sine,
vinte de laudã pentru aºa ceva. complicate, analitice, unul ºi ace- mis. Cei doi se închid în strategia te, nimeni sã îndrãzneascã rãstur- al dorinþei de a fi englez ºi de a
A urmat însã votul. Rezultatul laºi cuvânt are cea mai mare frec- tautologicã a aºteptãrii fãrã nimic narea lor de cealaltã parte: partea persista în acest fapt, acolo unde
era cum nu se poate mai favora- venþã? ªi pentru minþile simple, altceva: aºteaptã, ºtiu numele invizibilã, blestematã ( blesteme- identitatea este chestiune de
bil, mai convenabil pentru ambe- ºi pentru cele educate, situaþia celui aºteptat ºi le este suficient. le sunt totdeauna ascunse, invi- principiu istoria este profundã ºi,
le. Ce putea sã le confirme mai este ºocantã. Lipsitã de antece- ªi totuºi iritarea este prezentã: de zibile, întunecate). în egalã mãsurã, periculoasã.
bine – faptul cã indivizii ºi po- dente, neprevãzutã, surprinzã- ce nu vine? De ce întârzie? Doar În elegia întocmitã pentru Brexitul îºi are originea în cri-
poarele se conduc dupã exigen- toare… Nimic din instrumentele ei vor sã vinã. Domnul Goe al lui moartea conceptelor, pentru în- za manifestã de identitate. Nu s-a
þele lor - decât gestul politic? Bre- la zi ale analizei ºi înþelegerii, din Caragiale nu este departe: sim- târzierea în analitica lor întuneca- vorbit suficient, în acest caz, de-
xitul a pus în practicã ceea ce moºtenirea politicã ºi dotarea pla voinþã înlocuieºte orice alt- tã, un singur nume este, sau poa- spre Narcis. Nu s-a vorbit deloc.
conceptele culturii se mulþumeau imediatã nu a folosit la nimic. Bre- ceva. Ea þine loc de orice altceva. te fi deplâns: un nume în absenþã ªi nici despre cât de prezent este
sã trãncãneascã. Fapte, nu vor- xitul nu a putut fi prevãzut. El a ªi totuºi, suntem la limita ei: aº- – Nietzsche. Pentru o astfel de si- Narcis în orice conºtiinþã de sine
be, fapte care sã decurgã din vor- întrecut orice previziune, orice teptarea iritatã, nerãbdarea for- tuaþie, pentru o astfel de cerceta- devenitã excesivã. Cãci orice ex-
be – o confirmare mai înaltã, mai aºteptare, orice profeþie. A fost þeazã graniþele ºi aratã absurdul. re a toxinelor numai analiza aces- ces al lui Narcis dã peste, se în-
toarce în afarã, ºi devine agresi-
une. Dialectica radicalã a lui Nar-
cis îl întoarce pe acesta de la pri-
virea cãtre luciul apei, în privire
cãtre întinderea lumii ºi contes-
tare a acestei întinderi. Narcis
devenit fundamentalist este un
Narcis care se întoarce spre lume
din excesivã dragoste de sine.
Descoperindu-ºi eul excedat, co-
pleºit, apãsat, Narcis se întoarce
cãtre lume contestând-o în nu-
mele dreptului sãu de a fi, de a fi
el însuºi: în numele tautologiei
care rãspunde în cel dintâi mo-
ment de identitatea fiecãruia.
Conºtiinþa de sine ºi conºtiin-
þa de altul… În perimetrul primeia
– ce se gãseºte? Conºtiinþa de
sine este cea mai primejduitã în-
tre toate felurile de conºtiinþã.
Cea mai mincinoasã ºi ipocritã.
Fiind cea mai subiectivã, cu prin-
cipiu în cel mai radical narcisism
ºi originatã în cel mai absurd per-
sonaj mitologic, este ºi cea mai
inverificabilã. Orice test, orice pro-
bã care i se solicitã, se topesc în
toleranþa faþã de sine. Toleranþã
cititã ca incapacitate de lecturã: a
probelor, dovezilor, testelor cele
mai elementare. Nicio conºtiinþã
de sine nu se poate întoarce îm-
potriva sieºi fãrã a-ºi adjudeca ºi
revendica avantajele. Totul este,
la nivelul infirmãrii aserþiunii de
faþã, doar aparenþã.
Brexitul – un puseu de egoism
naþional evident, incapabil de
orice gestiune de sine, consecin-
þã necesarã a nesiguranþei narci-
siace originare. Siguranþa de sine
a lui Narcis, în ciuda exactitãþii ºi
preciziei matematice, nu înseam-
nã nimic, este cea mai purã, com-
Emil Paºcalãu - Orizont rãsturnat pletã nesiguranþã.

18 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016
Cauzele confuziei. În câºtiga- nimic de-a face cu empirismul bri- sunt atât de desãvârºite încât fac
rea celui mai formidabil concept,
cel mai strãlucit ºi popular, cu raza
de acþiune completã: el luminea-
tanic ºi nici cu alte note ale aces-
tui spirit ( ceea ce nu înseamnã
cã istoria britanicã nu-l explicã
imposibilã ieºirea. Ceva-ceva din
posibilitatea depãºirii se pãstrea-
zã în orice labirint, astfel încât nici
cãlãtor în
zã ºi pentru cei buni, ºi pentru sau nu-l poate explica: psiholo- un labirint de acest fel nu este
cei rãi, ºi pentru cei slabi de min-
te, ºi pentru cei puternici - ºi-au
dat mâna toþi/ toate: cultura anti-
gia britanicilor, clãditã istoric din
atâtea ingrediente, nu este feritã
de riscul alterãrii spiritului brita-
perfect.
Labirintul desãvârºit este cel
cãruia îi lipsesc zidurile: pustiul.
anotimpul
pumnalelor
cã greco-romanã ºi cea creºtinã, nic ºi chiar al trãdãrii acestuia!). Englezii se aflã în labirintul pus-
cultura medievalã ºi cea moder- O falsã hermeneuticã, o falsã tiului, în non- labirint, în ceva mult
nã. Nici mãcar anarhicul postmo- citire a trecutului, o falsã inter- mai cumplit decât orice labirint.
dernism nu a îndrãznit sã refuze pretare ºi invocare a conºtiinþei
conceptul: conºtiinþa de sine este de sine.
bunã, frumoasã, dezirabilã, onto- De unde, ºi cu ce explicaþii, lip- Steaua polarã putere de a fascina prin limbajul
logicã chiar (în ea este dedusã sa de entuziasm ºi fericire a brita- sau artistic ºi sensibilitatea ce se
cu uºurinþã fiinþa: gândesc, deci nicilor dupã ieºirea din UE? Sim- Englezii au crezut în steaua ascunde dincolo de mãºtile asa-
exist, adicã eu sunt cel care face plu: absenþa unei viziuni episte- polarã a naþiunii lor. A fost enun- sinilor. De asemenea, romanul
asta - o fac conºtient ºi, evident, mice asupra viitorului, excesiva þul primordial, axioma lor politi- reflectã probleme cu care socie-
fãcând-o, sunt! -Descartes). definire dupã regulile moarte ale cã. Pe drumul urmãririi acesteia tatea de astãzi trebuie sã se con-
ªi totuºi, ultimul venit la masa unei istorii trãite parþial ºi parþial au încetat sã-i urmãreascã pozi- frunte, precum corupþia ºi sãrã-
celor cu drept de vot, de opoziþie asumate: o istorie opacã prin ab- þia, coordonatele ºi direcþia. cia, acestea devenind poate o
ºi cuvânt – postmodernismul – o senþa caracterului holist. Neînþe- Cu origini în anxietatea lor de exagerare a celor întâlnite în zile-
putea face: putea contesta con- legând de ce au fãcut ce au fã- popoare ale mãrii – întreaga lor le noastre.
ceptele cu atât mai mult cu cât îºi cut, invocând post-factum raþiu- politicã a fost determinatã an- Odatã cu interesanta acþiune
declarase divorþul de ele. Despãr- nea, o imensã tristeþe cuprinde xios. Faimosul scepticism en- pe care o oferã romanul, primim
þirea de concepte nu însemna însã Regatul Unit. Tristeþea se revar- glez, sã nu fie el, într-un dintre ºi diversitatea personajelor. De la
ºi disecarea lor, descoperirea bo- sã asupra a ceea ce este suprafa- originile sale decisive, originat preoþi perverºi la asasini sensi-
lii conceptuale. þã a regatului: unitatea. Aceasta în temerea de continent, de pã- bili, Anotimpul pumnalelor le are
Poate cã acestea, conceptele , se resimte cea dintâi de pe urma mântul întins, temere a insularu-
lui de a nu fi invadat? pe toate, Mazilu demonstrând o
nu sunt atât de formidabile pe cât tristeþii. Scoþia, Irlanda de nord,
ne-a obiºnuit o mult prea lungã Tara Galilor, vor sã se desprindã Una dintre cele dintâi temeri abilitate extraordinarã de a crea
tradiþie. Poate cã existã limite ale de Marea Britanie. Vor sã o lase ale lui Robinson, odatã naufra- personaje complexe. Aendo As-
acestora, hybris ºi exces. pe aceasta singurã în faþa opþiu- giat pe insulã, poate cea dintâi sermore se descrie pe sine ca pe
un „sociopat”, fiind în stare de a

ª
nii sale. Nu vor sã-i împãrtãºeas- temere, este atunci când pe insu- erban Andrei Mazilu îºi
cã decizia proprie, o decizie care lã ajung oameni. Nu fricã de ani- face intrarea pe scena ucide nenumãraþi oameni, majo-
Când empirismul nu le priveºte. male, de viitor, de precaritate – lumii literare româneºti ritatea nevinovaþi, fãrã nici cea
pe limba lui piere Englezilor li s-a promis o re- toate acestea sunt cumva obloji- în 2015, atrãgând aten- mai micã urmã de regret. Însã, pus
velaþie, iar revelaþia întârzie sã te, prevãzute ºi depãºite – ci te- þia publicului cu prima sa lucrare în faþa unei eventuale relaþii ro-
Englezii ºi-au luat þara înapoi, aparã. Însuºi locul revelaþiei, mere de semeni. Brexitul este tea- în limba românã, romanul clock- mantice, acesta se transforma
þarã care avansase devenind flui- muntele Sinai, le este necunos- ma celor insulari de semeni ai lor, punk Anotimpul pumnalelor, în într-un tânãr vulnerabil, asasinul
dã, extinzându-se spre continent, cut. Mai mult, locul în care ar fi de europeni ºi continentali. care nu totul este ceea ce pare. nemilos, ce pretinde a nu avea
spre un continent de care englezii trebuit ca revelaþia sã se petrea- Deci uzurã a conceptelor, uzurã Tratând subiecte precum lupta sentimente sau emoþii, rãtãcindu-
nu au încetat niciodatã sã le fie cã se obnubileazã pe zi ce trece. a hermeneuticii, refuz al tuturor pentru dominaþie totalã, rãzbuna- se pe sine la gândul eventualei
teamã. ªi-au luat þara înapoi, pen- Din faþa deciziei britanice, Lon- acestora. Lunga traversare a is- re sau chiar iubire inoportunã, pierderi a persoanei iubite. Au-
tru a putea deveni în siguranþã ei dra înþelege sã se despartã. Poa- toriei pare sã oboseascã nu nu- Mazilu reuºeºte sã captiveze prin torul distruge stereotipul asasi-
înºiºi. Devenind ceea ce au fost, te fi un subiect de teatru absurd mai popoare, indivizi, unelte, pe stilul sãu unic de a scrie ºi farme- nului impasibil ºi construieºte un
ceea ce ºi-au închipuit cã sunt. ªi mai convingãtor, mai strãlucit ºi unele pãstrându-le, pe altele se- nou personaj, ce va ajunge în-
totul pe baza celui mai de încre- cãtuindu-le ºi excluzându-le din cul personajelor, atrãgând citito-
mai inspirat? Din sobri, cu umor drãgit de cititor dupã un scurt
dere legãmânt: empirismul en- pe mãsurã, englezii pot candida pricini ale oboselii ºi epuizãrii rul în universul distopic creat în
cele 343 de pagini ale cãrþii. Cu timp, în jurul acestui concept de-
glez. Au fãcut ce au fãcut cu în- la tristeþe, la un loc al acesteia în ontologice, traversarea istoriei
credinþarea de consecvenþã ºi oboseºte ºi uzeazã conceptele toate cã romanele fantastice nu molat. În acelaºi timp, Mazilu nu
topul afecþiunilor curente.
punere în continuitate: Brexitul ca Resuscitarea mândriei de a fi însele. sunt tocmai cãutate în rândul ci- se opreºte aici ºi presarã apariþii-
act derivat al empirismului con- englez nu s-a produs. Dimpotri- Dupã douã mii cinci sute de titorilor români, ªerban Andrei le lui Assermore cu umor, publi-
secvent ºi pur, un act întemeiat vã! Mândria s-a transformat în ani conceptele au obosit. Au în- Mazilu reuºeºte sã scrie un ro- cul fiind captivat ºi amuzat de
filosofic ºi transcendental. nesfârºitã unduire a tot ce este cetat sã-ºi mai ofere servicii ºi man de succes, publicându-l la acest personaj neobiºnuit, fiind
mai indefinit. Mândria, faimoasa asistenþã. Sensurile lor au fost editura Crux Publishing, ce îºi ia incapabil sã nu îl simpatizeze. Un
Când o naþiune mândrie englezeascã a reuºit per- pervertite ºi diabolizate. Aspec- numele din romanul sãu anterior, alt aspect pe care îl consider un
devine formanþa de a se vedea contra- tele întunecate, þinute în peniten- Crux din seria publicatã în State- punct forte al cãrþii este descrie-
nerecognoscibilã riatã fãrã intenþie. Cariatã pe di- ciarul de relativã siguranþã al le Unite, editura fiind înfiinþatã de rea realistã a personajelor femi-
nãuntru, lipsitã de credit în afarã, logicii, au spart zidurile evadând el, împreunã cu partenera sa, nine. Cu excepþia ocazionalelor
Luându-ºi þara înapoi, englezii se aratã astfel: mândrie în zdren- fãrã nicio pregãtire prealabilã. Andreea Sterea. remarci misogine din partea per-
au devenit mai conºtienþi de sine. þe ale istoriei. Gilles Deleuze avea dreptate: Când asasinul Aendo Asser- sonajelor masculine, Anotimpul
Cel dintâi câºtig se mãsoarã la ni- O sigurã perspectivã în faþa este nevoie urgentã de concepte more este trãdat ºi ucis de clien- pumnalelor prezintã femei puter-
velul conºtiinþei de sine satisfã- unei astfel de politici, a unei poli- noi. Nietrzsche a spus-o în felul ta lui, lady Mequette, lumea sa ia nice, independente, cu o perso-
cute. De unde pânã acum, drama tici ajunse în derutã: perspectiva sãu: în loc de prelegeri, el a în- nalitate egal de multilateralã cu a
acesteia, gata sã devinã tragedie, o întorsãturã drasticã. Fiind rea-
pustiului. Istoria devine un pus- tocmit descrieri; în loc de demon- dus la viaþã de o entitate divinã, bãrbaþilor. Lady Mequtte este un
era cauza nefericirii, acum devine tiu atunci când trecutul se rupe straþii – imagini; în loc de con- bun exemplu, ea sfidându-i pe cei
cauza derutei. Sociologic, nici un pe nume Thanos, ºi aruncat într-
brusc încetând sã ofere orice fel cepte – personaje. ce îi ordonã, din cauza sexului
englez nu este mai fericit, în ciuda Cum se va resimþi de acum îna- o misterioasã societate secretã
de reper, când viitorul devine tot sãu, sã nu intre în politicã, aces-
conºtiinþei de sine fericite. Pro- ce poate fi mai incert iar prezentul inte continentul (filosofia), când de asasini profesioniºti, Aendo
priul caracter naþional a intrat în se gãseºte nevoit sã lupte împo- ta „nefiind un loc potrivit pentru
nu poate fi de nimeni gestionat. conceptul sãu central, conºtiin-
derutã: au acþionat ei, cum era de þa de sine (travesti metafizic al triva unei catastrofe iminente. O femei”. Lady Mequtte ajunge sã
Conform lui Borges, cel mai
aºteptat, în virtutea principiului perfect labirint nu este labirintul subiectului istoric Marea Brita- contesã obsedatã de putere ºi un devinã nu doar una dintre cele
dominant al spiritului englez? Pot ale cãrui ziduri întortocheate nie) a ales? preot corupt comploteazã împo- mai importante persoane din Ar-
dormi liniºtiþi mai departe Francis triva conducerii Arhipelagului hipelag, ci ºi cel mai de temut
Bacon, John Locke, David Hume? Voss, stat format din patru insule adversar al asasinilor, dovedin-
Sau mormintele acestora au deve- du-le tuturor de ce este capabilã.

ocheanul întors
extrem de sãrace, plãnuind sã
nit atât de neîncãpãtoare încât o preia tronul fãrã a cântãrii conse- În orice caz, unele persoane pot
întoarcere a lor pânã la rãsucire cinþele ºi cãlcând în picioare toa- considera acest roman greu de
nu mai este posibilã? Se mai pot te barierele morale. Pe deasupra, citit, fiind prea încãrcat de figuri
mãcar rãsuci în propriile mormin- inevitabila moarte a oamenilor a de stil. Dacã cititorul poate sã
te cei care niciodatã nu au obosit fost disturbatã de rapidã avan- treacã peste aceastã inconve-
sã vorbeascã despre empirism, sare neplãnuitã a tehnologiei, nienþã, se va bucura de o aven-
toleranþã ºi eficienþã? Nu, nu o mai prelungind cu mult durata de via- turã unicã, fãrã precedent, in-
pot face! þa a persoanelor ce ar fi trebuit sã trând în fascinanta lume a Arhi-
Însãºi conºtiinþa de sine en- Frontiere ale Cunoaºterii Fer-
gonautului ºi prezentând even- pãrãseascã lumea viilor, deran- pelagului Voss ºi a lui Aendo
glezã a devenit nimic altceva de- Assermore.
cât un set de preconcepþii ºi pre- tualele probleme ale unei noi spe- jând astfel atât echilibrul lumii, cât
cii de fergonaut, dar ºi motivele ºi comfortul lui Thanos, zeul mor- Anotimpul pumnalelor este
judecãþi despre sine ºi alþii, aºa
cum niciodatã înainte nu fusese, Numãrul 26/ octombrie 2016 al inexistenþei sale. Episodul 2 din þii. Coliziunea dintre aceste douã un roman bine structurat, cu per-
ºi nu fusese istoric ºi metafizic. revistei HAC!, editatã de Mihai Deblo-Cat, realizat de Nicu Nis- pericole presante poate duce lu- sonaje complexe, ce realizeazã o
Panu-Ionaºcu, publicã, în cadrul tor, George Pater ºi Marius An- mea în dezastru, dacã nu este subtilã paralelã cu problemele
seriei Harap Alb Continuã, epi- tim, urmãreºte aventurile pisicii opritã la timp, lucru de care Aen- realitaþii, un roman ce nu poate fi
Când conºtiinþa sodul 26 al benzii desenate reali- ajunse la Polul Nord. La finalul do este cât se poate de conºtient. ignorat, meritându-ºi locul în ori-
de sine se perverteºte zate de Marian Coman, Andrei revistei este tipãrit episodul doi „Corectitudinea nu face parte din ce bibliotecã, autorul sãu, ªer-
Moldovan ºi Daniel Rosa Duran, din Zina, serie creatã de Marian joc” – pare sã fie deviza acestei ban Andrei Mazilu, dovedindu-
Deja am spus-o: aºa ceva are continuând evenimentele petre- Coman, ºi desenatã de Bogdan lumi de coºmar, în care nimic nu se unul dintre cei mai talentaþi ti-
loc în varianta devenirii acesteia cute în episodul anterior cu neaº- Chelaru, pe culorile lui ºi Daniel mai pare cinstit. Anotimpul pum- neri români scriitori de fantasy ºi
un set de prejudecãþi. Resortul teptata rãpire a lui Harap Alb. Rosa Duran, numit Departe de nalelor este un roman violent ºi science-fiction, reacþiile pozitive
acestora este localizat ambiguu: Apare, de asemenea, ºi episodul casã, în care protagonista are primite din partea presei fiind pe
ele nu rezultã neapãrat din tradi- brut, capabil sa uimeascã uneori
trei din Fergonautul conceput de parte de o întalnire neaºteptatã deplin justificate.
þie, din moºtenirea empiristã: prin lipsa de scrupule a protago-
Viorel Pîrligras ºi colorat de Ro- ºi de o poveste captivantã. (Iri-
exemplul englez de astãzi nu are niºtilor, însã este deopotrivã în
xana Ionaºcu, intitulat Noile na Gãrdãreanu) n Irina Gãrdãreanu

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016 19
n TRISTAN TZARA

cinema calendar al inimii abstracte (1920)


1 printre stâlpii de beton aflaþi în
fulg cu aripi de cearã roºie în floare construcþie se prãbuºesc
calendarul meu face salturi medicament deasupra mulþimii întretãiate de naturã
astral de inutilã ameliorare grãdinar de jasp sanguin
se dizolvã la lumânarea aprinsã a iatã o minge
nervului meu capital braserie cu dans din buric pe
îmi plac accesoriile de birou de exemplu neaºteptate se omoarã
la pescuit de niºte zei mici un peºte enorm
har al culorii ºi al farsei un altul
pentru capitolul mirositor unde este cu culorile sunt cifre ce le ucidem ºi sar
totul egal carusel
pe pista reconfort al sufletului ºi ca toatã lumea
muºchiului
pasãre cralle 9
fibrele se supun cãrnii tale stelare
2 o lampã se numeºte verde ºi vede
cu degetele tale crispate lungindu-se ºi prudentã pãtrundere în anotimpul febrei
clatinându-se precum ochii vântul a mãturat vraja fluviilor
flacãrã cheamã pentru a strânge ºi am perforat nervul
eºti tu aici sub pãturã cu lac limpede îngheþat
magazinele scuipã angajaþii prânz a rupt sabia
strada îi duce pe sus însã dansul meselor rotunde de la terase
claxoanele tramvaielor taie fraza forte învãluie ºocul marmurei frison
nou sobru
3
vânt dorinþã pivniþã sonorã de insomnie 10
furtunã tâmplã gin cocktail al rãsãritului de soare
cãderea apelor soldul din contul umbrelor atrofiate
ºi saltul brusc al vocalelor combat cu miºcãri de box-trot goarnele
în privirile ce þintuiesc punctele animale semnaleazã conjunctivita de oþel
abisurilor a gardurilor
ce vor veni ce vor trebui depãºite trãite ºi angajaþii serviciului maritim
concepute asemeni ocaziilor în balon
cheamã corpurile umane uºoare ca niºte se aruncã în apã
chibrituri în costume de sateliþi albaºtri ºi vinovaþi
în toate incendiile toamnei vibraþii ºi
copaci 11
sudoare de petrol vântul pentru melc vinde pene de struþ
vinde senzaþii de avalanºã
4 autoflagelarea lucreazã sub mare
degetele tale cãlãresc pe claviaturã ºi niºte deºerturi leºinate în aer liber cu
poþi tu sã-mi oferi gama de sughiþuri decoraþie vase
m-am arcuit deasupra-þi ca un pod întins roata de transmisie aduce o femeie prea
ai cãrui piloni rãvãºiþi de val nu crapã grasã
ºi incertitudinea în formã de decizie câmpuri de pergament gãurit de pastile
îngheþatã ce a înþeles utilitatea evantaielor pentru
se declanºeazã cu miºcare bruscã de roþi intestine
iatã muºchiul inimii mele ce se deschide lejerã circulaþie de argint în venele
ºi strigã orologiului mi-au dovedit legile cele noi ale inimii înspre timbrele aurorei albe aortã
prezintã precizia dorinþei de a pleca abstracte apa diavolului plânge peste raþiunea mea
5 trãsurã fierbinþoasã ºi patru trosnituri
sub scarã 12 acre ºi macabre în barcã 19
ghemuiþi în cãldura motrice a acestui gâdilituri în gât de litere mici în flãcãri „sub podurile din paris” între douã burlane ºi trandafirul
aeroplan crucifix câteva picãturi de luminã eºec în oglindã diagonal
umbrã roºcatã sunt de ajuns 15 deschis robinetul pentru luminã peach
familiarã în aburi ºi cel mai bun cinematograf este oglinda pe frânghiile albe ale miezului de noapte brandy
o þigarã apropiindu-se ca un vapor diafragmei atrofiat crucea se ridicã dintr-un pahar
ºi fumul acru de benzinã pe lac telegramã de sosire a fiecãrui grad de primesc impermeabil emisar lunatic garderobã
o ace traversând ceasul peºtii striaþi ger uscat bec femeie de cauciuc de verde pe violoncel fiert albastru hipermanganat
urcã ca lifturile telegrafiazã-mi intensitatea iubirii kilometru angrenaj embrionar
ºi aurul muºtelor active: ca sã umplu cântarea din rebec cu angrenajul subteran al simþului tactil ºi urmele creionului trident
celãlalt cernealã din china
16 20
6 13 culoare înaltã a dorinþelor maritime lãmpile hipnotizate din mina de sare
bruma a injectat ochiul calendar pentru fumãtori de alge ºi de proiecþie rece fac sã pãleascã scuipatul în gura
ce aduce culoare vederii noastre filtre inter-regn în diagonalã celestã nobilã ºi corectatã vigilentã
de sânge uºor ºi de lichior opac domol isme inventarii invenþii manej crimã pe corpul tau gravat de cruci rãni vagoanele încremenite în zodiac
se mecanizeazã dãnþuirea coºciugelor lixiviation aruncate la coºul redacþiei un monstru îºi aratã creierul de sticlã
sau a paginilor multicolore neprevãzute dadaiºtii la cârmã gulf-stream-ului mãsoarã fineþea calculatã în dolari calcinatã
în vene sarbacanã fum gros pãianjen metal fetus iatã adevãrul ce scapã salutului cordial
roatã împietritã cenuºie dezgolitã de poartã mustãþi legitime ºi latine ºi se aseamãnã turturelei rag-time-ului
crengi îngrijesc fistule de lapis-lazuli 17 fãrã opoziþie la parfumul iniþial cu
de lucruri ce sar prin distanþã lazuli lazuli somnifer adâncime ce coace cucul kaki speculaþii hipice
trãiesc intervalele morþii subterane ce escaladeazã capricornul atracþie a clopot autodidact ºi temperat cu vocalele de sare dinþi nemiscaþi pe ºine
vaccinului tetrarh zelos sudoare de umezealã cacao retragem scãrile
7 ºi face provizii de fisuri fosile din alte licori cerebrale tulburã ursa mare semnal
eliberaþi de agremente prea france pe de erecþii filtrate de toracele lui isus în creuzete
divan pronosticuri atacuri shackelton ale sub- tresãrind precum aþele cultivate la 21
funie proaspãtã legând pietrele creierului ecuator foot-ball în plãmân
gândurilor aparat ghilotinat mersul familiar al sparge geamurile (insomnie)
sau nisip din muºuroaie nedesluºite albe 14 vagoanelor în fântâni punem la fiert piticii
menta þi-a înconjurat sufletul sub palton semnul crucii ºi mântuire funcþie pentru vin ºi nebunie
cu maliþiozitate gimnasticã memorie 18 picabia arp ribemont-dessaignes
izotrop luminã aºezatã pe tisã ºi se degajã automat respiratoriu politeþe purgatoriu anunþã marele anotimp bunã-ziua
divertisment inevitabilã jandarmul dragoste care face pipi atât de
ora înainteazã în os ºi lasã dâre de liniºte repede Traducere din limba francezã:
8 pansament îngrijit de maºini cocoº ºi gheaþã se culcã sub ochiul Denisa Crãciun
geamurile din stofã ºi frunziºul defectuoase cazãrmi maxilare galant
accentueazã sare oþel ghips tutun antracit mentã mare lampã digerã fecioarã maria
scuza celor patru peisaje ºi diversitatea strada saint jacques se duc ibovnicuþii

20 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 11 ((217
217 ), 20
217), 16
2016