Sunteți pe pagina 1din 24

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 11-12 (229-230) • 2017 • 24 PAG. • 2 lei

r
iþ ilo
16 lic
a
/ MIªCAREA IDEILOR.
20 Pub
de
- 10
In memoriam Vintilã Horia
ui ia
aþ nia -o-g
) a l a-

s
l i
oc mâ pler
u Semneazã:
(A Ro ile-a
an n
ER r di rem
i
l Mihaela Albu l Sanda Popescu Duma
ta L o
AP uril 7/12
/p l Dan Anghelescu l Theodor Codreanu
is de dit /201 l Pompiliu Crãciunescu l Vintilã Horia
ev t E
na ºi te.ro l Basarab Nicolescu l Petriºor Militaru
R sem are ecar
r
de ite tiad
iu L en
m g
e .a
Pr w
w
: //w
h ttp

Ion Militaru, Ionel Buºe -


Ad Honorem:
academicianul
Gheorghe Vlãduþescu

Petre Rãileanu –
Le grand écart

George Popescu ––
George Popescu
Ovidiu
Ovidiu Tomitanul
Tomitanul
într-un memorabil
într-un memorabil
spectacol-omagiu
spectacol-omagiu

Ilustraþia numãrului: Beatrice Iordan


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 11-12 ((229-230
229-230
229-230)) • 2017
2017
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Vintilã Horia –
Calea cãtre Sine l 2 Vintilã Horia –
MIªCAREA IDEILOR
In memoriam Vintilã Horia.
Dosar coordonat de Mihaela Albu
Mihaela ALBU: Vintilã Horia – „un
Calea cãtre
a rvantext

Cavaler al Cunoaºterii Ce Va Veni” l 3


Dan ANGHELESCU: Vintilã Horia:
Credinþã ºi Cunoaºtere l 4
Sanda POPESCU DUMA: Vintilã
Sine
Horia în „Cãlãtorie la Centrele Pãmân-

C
elebrarea în decembrie a naºte- editurile româneºti sã promoveze opera
tului” l 4 rii lui Vintilã Horia, unul dintre marelui scriitor într-un ritm ºi cu o con- Revista de culturã editatã de
te

Theodor CODREANU: Eminescu în


scriitorii români care formeazã stanþã care sã-i aducã ºi în spaþiul cultural
viziunea lui Vintilã Horia l 5 AIUS Printed
„careul de aºi” al generaþiei interbelice, naþional notorietatea ºi aprecierea merita-
Pompiliu CRÃCIUNESCU: „Þãranul
de la Dunãre”, un nomad imobil l 6 predestinaþi sã cunoascã, deopotrivã ºi te. Voi enumera, numai pentru ilustrarea
Vintilã HORIA: Jurnalul unui þãran simultan, tragedia exilului cu dorul nesfâr- acestui fapt, numele acestor edituri, folo- Apare sub egida Uniunii
de la Dunãre l 6 ºit de þarã ºi recunoaºterea universalã a sind „Bibliografia Vintilã Horia”, întocmi- Scriitorilor din România
Basarab NICOLESCU: „Nu este vor- valorii operei lor, devine emblematicã pen- tã de Basarab Nicolescu, acest mare cãr-
ba de o recuperare a exilului, ci de recu- tru imensele resurse interioare, profunde turar care a cunoscut el însuºi exilul, prie-
noaºterea faptului cã o parte a culturii ºi grave, ale unui popor care s-a încãpãþâ- ten apropiat ºi devotat al atâtor importanþi
române s-a fãcut dincolo de graniþele nat sã dãinuiascã în istorie, supravieþuind, scriitori ºi oameni de ºtiinþã români obli-
þãrii” l 7 aparent miraculos, evenimentelor de cele gaþi sã lucreze printre strãini, cu Patria în
DIRECTOR
mai multe ori ostile. suflet ºi în minte: Cartea româneascã, Bu-
„Întoarcerea acasã” a lui Vintilã Horia cureºti (Mai sus de miazãnoapte - 1992); Nicolae Marinescu
este la fel de semnificativã în plan simbo- Dacia, Cluj-Napoca (Moartea morþii mele
lic ca ºi „izgonirea” lui. Fiindcã tânãrul in- - 1999); Jurnalul Literar, Bucureºti (Intro- REDACTOR-ªEF
telectual-scriitor nu ilustreazã condiþia ducere în istoria filosofiei româneºti mo- Petriºor Militaru
„Fiului rãtãcitor”, care abandoneazã casa derne -1999, Sfârºit de exil - 2001, Suflete
pãrinteascã voluntar pentru a cãuta feri- cu umbra pe pãmânt. Portrete ºi reflecþii
cirea în loc strãin, ci este condamnat la memorialistice - 2004); Art, Bucureºti (O SECRETAR DE REDACÞIE
exil, sub ameninþarea pierderii definitive a femeie pentru Apocalips - 2007, Dumne- Maria Dinu
libertãþii. ªi nici nu a cunoscut bucuria zeu s-a nãscut în exil -2008, Cãlãtorie la
BELETRISTICÃ revederii casei pãrinteºti ºi a pãrinþilor sãi, Centrele Pãmântului - 2015) ºi îndeo- REDACTORI
Viorel Silviu PÃCALÃ: Poeme l 8 dar credinþa ºi rãbdarea/ îndurarea l-au iz- sebi editura Vremea, Bucureºti cu un pro- Cosmin Dragoste
bãvit, întrupându-i spiritul în atemporalul iect cutezãtor – „seria de autor Vintilã Mihai Ghiþulescu
CRONICA LITERARÃ Panteon al sufletului naþional. Horia” (Memoriile unui fost sãgetãtor - Daniela Micu
Ion BUZERA: Plãcerea dialogului Chiar dacã regimul comunist îi oculta- 2015, care numãrã deja un numãr de zece
(auto)revelator l 9 se (cu tenacitatea specificã) opera, ime- titluri, ultimul – jurnalul inedit (scris în lim-
diat dupã Decembrie 89, în atmosfera de ba românã), Sfârºit de ciclu fiind lansat REDACTORI ASOCIAÞI
BELETRISTICÃ libertate creatã de Revoluþie – nu ignor recent la Târgul de carte „Gaudeamus”. Denisa Crãciun
Mihai AMARADIA: Poeme l 10
lovitura de stat, doar cã majoritatea ro- Centenarul „Vintilã Horia”, organizat în Gheorghe Fabian
mânilor care au ieºit în stradã au partici- 2015 la Craiova, la Biblioteca Judeþeanã Silviu Gongonea
LECTURI
Geo CONSTANTINESCU: Jorge pat la Revoluþia care a ºi impus drumul „Alexandru ºi Aristia Aman”, cu sprijinul Luiza Mitu
Semprún ºi substiuirea identitãþii l 11 noii societãþi – cei care cunoºteau merite- Consiliului Judeþean Dolj, a încununat
Ioana Repciuc
Iulia ROªU: Africanul sau întoarce- le excepþionale ale cãrturarului ºi scriito- procesul de recuperare a operei lui Vintilã
rului Vintilã Horia au fãcut primii paºi pen- Horia pentru cultura naþionalã, actele co- Mihaela Velea
rea tatãlui rãtãcitor l 11
Maria DINU: Adrian Buzdugan ºi ma- tru recuperarea operei sale. locviului „Vintilã Horia – 100 de ani de la
nagementul riscului literar l 12 Capodopera sa de recunoaºtere univer- naºtere” adunate în volumul În cãutarea COLEGIUL DE REDACÞIE
Daniela MICU: Poetul din turn l 12 salã, romanul Dumnezeu s-a nãscut în e- „omului total”, apãrut tot la Editura Vre- Gabriel Coºoveanu
xil – Premiul Goncourt 1960 – vede pen- mea în seria de autor „Vintilã Horia”, con- Horia Dulvac
ARTE tru prima datã în româneºte lumina tiparu- stituind o hartã complexã a ceea ce s-a Lucian Irimescu
Florin COLONAª: Musée Dapper: lui, în 1990, la Editura Europa (sic!) din realizat pânã în prezent, nu numai în ce
ºiragul de perle ale unei colecþii l 13 Craiova, în traducerea din limba francezã priveºte promovarea operei horiane în
Geo FABIAN: Muzica uneºte! l 14 a lui Al. Castaing, revizuitã de autor, cu o conºtiinþa naþionalã, dar ºi sub aspectul COORDONARE DTP
George POPESCU: Ovidiu Tomitanul Postfaþã de Daniel-Rops, Membru al receptãrii ºi exegezei tot mai ample ºi mai Mihaela Chiriþã
într-un memorabil spectacol-omagiu Academiei Franceze, cu un studiu de profunde.
l 14 Monica Nedelcu: „Un roman al exilului: Alãturi de acesta, în demersul de cer-
Marius DOBRIN: Toþi la Naþional – între nostalgia spaþiului pierdut ºi dorul cetare ºi recuperare a operei lui Vintilã
primul pas, hm... l 15 metafizic” ºi cu note biobibliografice de Horia, editura Aius a publicat în 2015 ºi, Revista „Mozaicul” este membrã
Ion Deaconescu, care este ºi editor. Ace- respectiv, 2016 douã volume: Eseistica lui A.R.I.E.L.
SERPENTINE laºi editor aduce în faþa publicului româ- Vintilã Horia – deschideri cãtre trans-
Cezar AVRAM, Mihaela BARBIERU: nesc, tot în 1990, ºi volumul de versuri disciplinaritate (antologie ºi studiu intro- Partener al OEP (Observatoire
O „soartã providenþialã” a unui savant Viitor petrecut (note biobibliografice Ion ductiv de Mihaela Albu ºi Dan Angeles-
oltean – Dumitru Drãghicescu l 16 Européen du Plurilingvisme)
Deaconescu), publicat, în 1976, la Sala- cu) ºi Tinereþea unui fost Sãgetãtor (an-
Marian Victor BUCIU: Ion Negoiþescu
manca, în limba românã, de Asociacion tologie ºi studiu introductiv de aceiaºi au- Tiparul: Aius PrintEd
între lumesc ºi românesc l 17
Maria TRONEA: D.R. Popescu – lec- Cultural Hispano-Rumana. De menþionat tori), acesta din urmã recent premiat de
turã în verde l 18 cã Dumnezeu s-a nãscut în exil s-a tipãrit Filiala USR Iaºi cu premiul „Restitutio”. Tiraj: 500 ex.
în câteva zeci de mii de exemplare, iar Ne mândrim astãzi cã la Biblioteca Ju-
Viitor petrecut în câteva mii de exempla- deþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman” din ADRESA REVISTEI:
ANTHROPOS Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Ioana REPCIUC: Patrimoniul cultural re, tiraje semnificative pentru pãtrunde- Craiova, prin minunata colaborare dintre
european – obsesie pentru trecut? l 19 rea autorului ºi operei în conºtiinþa unui acad. Basarab Nicolescu ºi directorul bi- Tel/Fax: 0251 596.136/ 0351 467.471
public dornic sã îºi redobândeascã con- bliotecii, Lucian Dindiricã, beneficiind de
E-mail: mozaicul98@yahoo.com
AD HONOREM ºtiinþa de Sine. Relaþia personalã a edito- sprijinul Consiliului Judeþean Dolj, func-
Ion MILITARU: Scepticismul – func- rului cu Vintilã Horia, prin corespondenþa þioneazã prima Bibliotecã a Exilului Ro- ISSN 1454-2293
þie a spiritului l 20 facilitatã de Virgil Ierunca, a fãcut ca, mânesc din Paris ºi au început demersu-
Ionel BUªE: Filosofia imaginarului într-un termen relativ scurt, „trilogia exilu- rile pentru înfiinþarea primului Muzeu al
cosmogonic românesc l 21 lui” sã fie reîntregitã ºi în limba românã, Exilului Românesc din þarã.
tot la Editura Europa: 1991 – Cavalerul Revista Mozaicul ºi Editura Aius îºi fac
UNIVERSALIA resemnãrii (traducere din limba francezã o datorie de conºtiinþã ºi de onoare sã
Gianni TOTI: Poeme l 22 de Ileana Cantuniari, Postfaþã de Monica contribuie la acest demers, astfel încât, în 9 771454 229002
Petre RÃILEANU: Le grand écart (I) Nedelcu) ºi 1993 – Salvarea de ostrogoþi pragul aniversãrii a 180 de ani de la apari- Responsabilitatea asupra
l 23 – Prigoniþi-l pe Boetiu (traducere Ileana þia Mozaikului proeuropean al lui Con- conþinutului textelor revine autorilor.
Cantuniari). stantin Leca ºi a 20 de ani de la apariþia Manuscrisele nepublicate
TRANSDISCIPLINARITATE În ciuda rezervelor manifestate de fo- noii sale serii, care ºi-a însuºit acest pro- nu se înapoiazã.
Petriºor MILITARU: Viziunea trans- rurile culturale oficiale, eliminarea cenzu- gram, adaptându-l contextului actual, sã
disciplinarã ca revoluþie a gândirii filo-
sofice contemporane l 24
rii ºi libertatea cuvântului, dobândite în contribuie la afirmarea vocaþiei europene www.revista-mozaicul.ro
1989 prin Revoluþie, au fãcut posibil ca ºi universale a spiritualitãþii româneºti!

2 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


n MIHAELA ALBU

m iºcarea ideilor
Vintilã Horia – „un Cavaler
al Cunoaºterii Ce Va Veni”
Ca niºte sãbii tãcute, cãr- cesiuni, în Gândirea, nr. 2/ 1938, mai cu seamã idei grele de sen-
þile mele se strecoarã prin- p.104) În toatã opera sa vom în- suri. Întreaga sa operã este un
tre zgomotele secolului. tâlni, de fapt, o îmbinare perfectã dialog între literaturã, artã, ºtiin-
Vintilã Horia între cele douã coincidentia op- þã ºi religie, dar totodatã un dia-
positorum, care conferã scrierilor log al sinelui cu Lumea în cãuta-
S-au concentrat în câ- sale – indiferent de genul abordat rea necontenitã a Adevãrului. Un
teva zile toate cele bune, – deschideri cãtre cunoaºtere. drum al cunoaºterii pe care ade-
umane, spirituale ºi Un scriitor cerebral ºi sensi- sea îl mãrturiseºte ºi pe care îl
naturale (din naturã). bil, Vintilã Horia a îmbinat în în- parcurge prin literaturã, fie aceas-
O sincronizare perfectã treaga operã deopotrivã idei ºi ta roman, nuvelã sau poezie, dar
în timp ºi în spaþiu... ceva cuvinte meºteºugit alese (în alte ºi prin studii ºi eseuri, pe teme
foarte rar ºi preþios.
Cristina Horia
limbi), reuºind totodatã – în poe-
zie, în ultimul roman (Mai sus de
Miazãnoapte), precum ºi în Me-
diverse, toate de maximã actuali-
tate, ori prin dialog direct cu „cen-
trele pãmântului”, acele importan-
In memoriam
In memoriam
N
umele, dar îndeosebi moriile unui fost Sãgetãtor scri- te minþi ale veacului intervievate
Opera lui Vintilã Horia
îºi fac din ce în ce mai
mult loc în conºtiinþa cititorilor
din þara pe care atât a iubit-o ºi în
se în limba românã (în exil) – sã
exprime adevãrul unei experienþe
de viaþã într-o limbã nealteratã,
în Cãlãtoria sa.
Anul acesta, între 20-22 octom-
brie, un colocviu internaþional –
Horia
Vintilã Horia
Vintilã
frumoasã ºi elegantã. Îl vedem EXIPORA –, o combinaþie inge-
care nu s-a mai putut – prin te- aºadar pe omul ºi scriitorul Vinti- nioasã (ºi care se va impune) în-
roarea istoriei – întoarce nicio-
datã. Mult timp, nu numai omul,
lã Horia întruchipând douã iden-
titãþi complementare, cea nouã
tre exil ºi diaspora, organizat la
Mediaº de inimoºii profesori Li-
Dosar coordonat de Mihaela Albu
dar ºi cãrþile sale au fost interzi- (francezã, spaniolã, europeanã gia ºi Attila Csiki, a avut drept
se, continuând, aberant, sã fie adicã) altoindu-se – fãrã respin- temã personalitatea a doi mari
temute ºi astãzi. A nu cunoaºte, geri dramatice – pe trunchiul ro- reprezentanþi ai culturii române, Horia, sositã pentru prima oarã chiar, al unei etimologii.
dar a acuza din prejudecatã ori mânesc perfect pãstrat (lingvis- Vintilã Horia ºi Eugeniu Coºeriu. în þara pãrinþilor sãi. Cele împãr- Amintirile mele din copilãrie
din falsã informaþie, devine tic ºi identitar). Amintirile locuri- Întreaga manifestare – sub patro- tãºite de ea auditoriului au fost mã poartã spre o ambianþã fami-
uneori o obiºnuinþã, dar nu mai lor de acasã în cele mai mici deta- najul acad. Basarab Nicolescu – cu adevãrat cuvinte pentru ini- lialã liniºtitã, veselã ºi entuzias-
puþin ºi un delict. lii, ca ºi revenirea (cu Mai sus de a fost pusã sub semnul centena- mã ºi minte, venite din partea tã. O ambianþã în care nu-ºi avea
ªi totuºi, prin reeditãri ori tra- miazãnoapte) la limba românã, de rului Unirii, ideea de unire cultu- celei care a avut privilegiul de a locul prea mult „discursul edu-
duceri, în rândul cercetãtorilor, al asemenea în cel mai ascuns vo- ralã fiind totodatã subliniatã în sta alãturi de scriitor pe par- cativ”, poveþele, dar în care pã-
criticilor literari, al istoricilor ori cabular al ei, o demonstreazã mai multe rânduri în prezentãrile cursul elaborãrii unora dintre rinþii mei transmiteau un mod de
chiar al cititorilor obiºnuiþi îºi fac pe deplin. Iatã ce îi scria priete- participanþilor. Alegând pentru operele sale. Tatãl i-a sãdit în su- a vedea viaþa ºi de a vedea pe
tot mai mult loc în preocupãri nului sãu, Camilian Demetrescu, aceastã primã întâlnire dedicatã flet dragostea pentru locurile ti- aproapele ca pe ceva demn de
scrierile lui Vintilã Horia, aceºtia despre aceasta: „Am scris cam o analizei ºi promovãrii operei unui nereþii, dar ºi pentru limba româ- admiraþie, de respect ºi de grijã.
cunoscând totodatã omul, perso- treime din carte, am revenit deci scriitor ºi a unui lingvist, ambii nã, pe care o vorbeºte foarte O ambianþã curatã, în care se în-
nalitatea ºi faptele încadrate în la limba românã, pe care vãd cã o de notorietate universalã, ideea bine, în deschiderea colocviului tâlneau râsul, umorul, credinþa,
contextul istoric al vieþii sale. Toþi manipulez mai bine ca acum o ju- centralã a Exiporei a fost ºi ace- ea precizând cã a fost invitatã ºi iubirea de frumos, politeþea (ºi
cei care îi citesc opera (sã subli- mãtate de veac, deºi, mirabile ea de a conºtientiza faptul cã, aºa participã „plinã de emoþie, fiind cãrþi, multe cãrþi), totul în mod fi-
niem aici rolul special al editurii dictu, n-am scris un roman pe ro- cum afirma Adrian Dinu Rachie- aceasta cea dintâi vizitã în þara resc, nimic impus. ªi totul pãtruns
Vremea care continuã sã editeze mâneºte din 1946, pe când eram ru, trebuie sã vorbim mereu de- pãrinþilor mei”. de un spirit critic sãnãtos ºi sti-
seria de autor „Vintilã Horia”) vor la Assisi. Îmi vin în minte cuvinte spre cele cinci mari spirite ale Pentru o impresie generalã mulator. Însã, am avut cunoºtin-
fi de acord cu caracterizarea afo- cronicãreºti, pe care cred cã în culturii noatre în exil – Eliade, asupra colocviului Exipora, dar þã încã de micã de rana de nevin-
risticã prin care Basarab Nicoles- scris nu le-am utilizat niciodatã, Cioran, Ionescu, Vintilã Horia mai ales pentru o readucere în decat a exilului, o ranã prezentã
cu îi contureazã personalitatea uneori trebuie sã mã uit în dicþio- ºi E. Coºeriu. atenþia cititorilor a personalitãþii ºi deschisã. Ceva despre care se
creatoare, numindu-l Un Cava- nar ca sã mã conving cã acel cu- Timp de douã zile, cercetãtori creatoare a marelui scriitor ºi gân- vorbea fãrã dramatism sau para-
ler al Cunoaºterii Ce Va Veni. vânt existã.” (v. Marilena Rota- ai literaturii/ culturii exilului româ- ditor român, reproducem în con- dã, dar care se afla acolo, impreg-
Exilul cultural românesc a fost ru, Întoarcerea lui Vintilã Ho- nesc din þarã (Basarab Nicoles- tinuare câteva fragmente succin- nând vieþile noastre ºi opera ta-
– în parte – ºi o necesarã verigã ria, 2002, p. 193) cu, Eugen Simion, Mircea Tomuº, te din expunerile celor prezenþi. tãlui meu, ºi care l-a însoþit pânã
cu alte culturi, unii scriitori in- Scriitorul Vintilã Horia va tre- Theodor Codreanu, Pompiliu Începem cu amintirile Cristinei în ultima clipã.
trând – prin lucrãrile în alte limbi bui cunoscut de cititorul român Crãciunescu, A.D. Rachieru, Mir- Horia despre existenþa alãturi de Am cunoscut multe þãri, euro-
– ºi în istoria literar/culturalã a ºi recunoscut de critica literarã cea Borcilã, Marilena Rotaru, tatãl sãu, precum ºi despre omul pene ºi americane. Când eram micã
unor þãri din vest. Vintilã Horia de astãzi ca fãcând parte dintre Mihaela Albu, Georgeta Orian, Vintilã Horia care a trãit în exil cu Franþa, Elveþia, Italia… au fost lo-
este unul dintre aceºtia, opera sa aleºii fãuritori de limbã poeticã. Sanda Popescu Duma, Dan An- dorul de þarã. curile frecvente unde ne petre-
literarã scrisã în exil (în francezã, Pe tot parcursul vieþii sale crea- ghelescu º.a.) ori din alte þãri Aºadar, are cuvântul Cristina ceam vacanþa sau micile escapa-
spaniolã, italianã, dar ºi românã) toare, fin cunoscãtor ºi admira- (Aquilino Duque, Jessus Marti- Horia: de. Apoi multe altele. ªi când mã
a fost cunoscutã (ºi recunoscu- tor al marilor poeþi ai lumii, el va nez Del Castillo - Spania, Rudolf „Tatãl meu nu a fost, nicioda- gândeam sã plec undeva în cãlã-
tã!) mai întâi în strãinãtate. apãrea (ºi nu numai în poezie!) Windisch – Germania) au dezbã- tã, melancolic sau sumbru. Dim- torie, fãrã sã ºtiu de ce, pregetam
Personalitate proteicã, cu o ex- ca un „cioplitor” de cuvinte. tut teme legate de operele celor potrivã, ºtia cum sã mulþumeas- sã vin în România. Acum îmi dau
presie care nu acoperã însã nici Acestea, nu rareori într-o întâl- douã mari personalitãþi. cã bogãþiei fiecãrei zile: visele, seama, cred, cã o simþeam ca pe
pe departe multilateralitatea fiin- nire neaºteptatã, surprind ºi lasã Între participanþi, cea mai aº- neprevãzutul, cãlãtoria, savoarea pãmântul durerii pãrinþilor mei…
þei sale creatoare – de la roman la loc unui lung lanþ de conotaþii. teptatã prezenþã a fost Cristina unui pahar de vin, conversaþia paradisul pierdut din care fusese-
prozã scurtã, de la poezie la criticã Ascunziºuri de gând încifreazã Horia, fiica scriitorului Vintilã aleasã, prietenii, sensul, divin rã goniþi, fãrã vreo vinã originarã,
literarã, de la eseisticã la studii de trebuind sã poarte pentru tot-
amplitudine informativã ºi ideati- deauna greutatea enormei nedrep-
cã, interesat deopotrivã de litera- tãþi a acestei lumi (chiar dacã tata
turã în general ori de literatura fan- mi-a spus o datã cã pãmântul fã-
tasticã în particular, ca ºi de fizica gãduinþei este acela unde ai învã-
cuanticã, de esoterism, de filozo- þat sã trãieºti). O durere care a im-
fie ºi psihologie, de istorie ºi de pregnat ºi anii adolescenþei ºi ti-
istoria religiilor, pentru a-l înþele- nereþii mele ºi pe care aventura
ge trebuie sã-i cunoºti întreaga vieþii mi-a atenuat-o treptat când
operã – de la eseuri la romane, de m-am îndepãrtat de casa pãrin-
la studii la Cãlãtoria la centre, teascã. Dar durerea aceasta nu l-a
cãci toate dezvãluie o extrem de pãrãsit niciodatã, în adâncul fiin-
bogatã culturã ºi o complementa- þei, pe tatãl meu. /…/
ritate a contrariilor prin care se re- Mulþumesc în mod deosebit
alizeazã lupta cu Timpul. pentru faptul de a fi aici, putând
Când a publicat prima carte sã descopãr þara atât de iubitã de
(1937), o carte de poezie, Procesi- el, natura-i extraordinarã, frumu-
uni, tânãrul Vintilã Horia, nãscut seþea artisticã, istoria, literatura
în decembrie 1915, avea deci 22 ei, mirosul ºi savoarea, ospitali-
de ani, dar dovedea, aºa cum îl tatea, poporul, esenþa ei.”
caracteriza un coleg de generaþie,
Ovidiu Papadima, cã are deja o Continuãm cu fragmente din
personalitate formatã, iar aceasta alte câteva prezentãri de la Co-
era alcãtuitã dintr-un „foarte pre- locviu, dupã care vom încheia cu
þios aliaj sau mai bine zis o foarte un al treilea fragment din Jurna-
rarã stare neutrã: un hotar incert lul unui þãran de la Dunãre (Pri-
între cerebralitate ºi sensibilita- mele douã au apãrut în numere
te.” (v. Cronica literarã la vol. Pro- Cristina Horia la Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia” Aman din Craiova anterioare ale Mozaicului)

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 3


n DAN ANGHELESCU
m iºcarea ideilor

Vintilã Horia: Credinþã ºi Cunoaºtere


I
ncontestabil, în configura- acestui secol – încercau desluºi- tãrii tuturor sensurilor (Schel- atât de sinuoasã, în veacul XX, a zimea fiinþei dincolo de hotarele
rea personalitãþii lui Vinti- rea marilor enigme ce apasã asu- ling) pe care Vintilã Horia o va cunoaºterii „contemplarea miste- depãrtãrii esenþiale care despart
lã Horia, dominantã rãmâ- pra Omului, a Timpului, a Civili- resimþi ºi o va denunþa cu toatã rului crucii, tocmai în acest mo- de Dumnezeire. Cuvântul Centru
ne imaginea romancierului al cã- zaþiei ºi, mai ales, a fracturilor din forþa spiritualã a scrisului sãu. ment de confuzie ºi incertitudine (prezent ºi în titlul acelei cãrþi
rui succes fulminant uimise, în sfera Cunoaºterii. Ecoul rostirilor lui Oswald Spen- pe care nici Biserica nu a ºtiut unicat, Cãlãtorie la Centrele
anii ’60, viaþa literarã ºi elita inte- Înþelegem de ce, în demersuri- gler l-a urmãrit mereu ºi pentru sã-l evite /.../ (îi) pare indispen- Pãmântului) pãstreazã proximi-
lectualã a lumii libere. Dar dacã le de mai târziu,Vintilã Horia, în- cã disolutivul Timp Faustic in- sabilã/.../ pentru cã simbolismul tatea cu inefabilul din care sur-
aprofundãm sensurile ºi semnifi- cercând sã gãseascã rãspunsuri, staurase refuzul oricãrei interio- crucii, în proiecþia sa ultimã, se vin esenþele ºi temeiurile tainice
caþiile profunde pe care le dega- transforma fenomenul Cunoaºte- rizãri. Prezentul ºi devastatoare- presupune cã ne antreneazã spre ale lumii, amintind heideggeria-
jeazã în integralitatea lor scrierile rii în subiect central al tuturor le urniri ale istoriei pãreau sã ade- un soi de explozie universalã a nul Das Wesen des Grundes. El
horiene, descoperim personalita- exprimãrilor sale, începând cu vereascã sensul cumplit al ver- adevãrului, ceea ce ar implica o scoate din ascundere rostul a tot
tea mult mai complexã, inclasabi- romanele, eseurile ºi publicistica. sului scris de T.S.Eliot: „This is nouã posibilitate de a înþelege fi- ºi a toate cele câte existã ºi, de
lã pe coordonate obiºnuite a unui Dar, obsesiv, pânã ºi în poezie the way the world ends” (The inþa. Filosofia ar putea astfel, de- asemenea, a celor câte nu existã
gânditor care lansa un amplu re- s-ar pãrea cã derapajele veacului Hollow Men). pãºind moºtenirea raþionalistã, – sau nu existã încã. Cunoaºte-
chizitoriu asupra epocii actuale, ºi ale Cunoaºterii continuã sã îl Vom înþelege astfel de ce, pen- sã-ºi recupereze funcþia preso- rea se situeazã astfel în comple-
iniþiind o epuizantã ºi tulburãtoa- urmãreascã. Un poem, veritabil tru exilatul scriitor român, Cru- craticã, în vreme ce teologia s-ar titudine gnoseologicã, acel
re investigaþie dedicatã fenome- dialog cu veacul ºi cu puþinãta- cea, într-un asemenea timp, de- reîntoarce la cãutarea unicã a ob- esenþial care se opune ºi se refu-
nului Cunoaºterii. Motivaþia ºi tea spiritualã a acestuia (dürfti- vine temã fundamentalã prin iectului sãu, redevenind, aºa cum zã dizidenþelor raþionaliste. /…/
sensurile demersurilor se circum- ger Zeit) începe cu tragica între- „...latura istoricã ºi eshatologicã o afirma Heidegger, o teologie a Eseul Crucea se alãturã altor
scriu ideii de „alcãtuire a unui bare lansatã în lume de Hölder- pe care acest simbol o ascunde crucii.” (Crucea, ed. Vremea, douã importante scrieri horiene:
vocabular general, a unui pact lin: „La ce bun poeþi pentru vremi ºi o releveazã în dubla sa proiec- 2017, pp. 9,10). Cãlãtorie la Centrele Pãmântu-
între înþelepciuni, care sã facã de cãdere/ Când din steaguri cad þie în spaþiu ºi în timp. Cãci exis- Eseul lui Vintilã Horia pune lui (1971) ºi Anchetã dincolo de
din nou posibilã o înþelegere putrede culorile-nfrângerii?/La ce tã, accentueazã el, un sens ori- simbolul Crucii într-un de-necu- vizibil (Encuesta detrás de lo vi-
totalã a omului, sã explice ceea bun poeþii când îngeri/ Se-nfrã- zontal ºi un sens vertical în me- prins în chingile raþionalitãþii, un sibile, 1975, încã netradusã la noi),
ce se întâmplã, în general cu þesc cu liliecii în turnuri/.../ Când tageografia crucii care indicã în veºnic departe ºi inexplicabil configurându-se ca o componen-
contemporanii sãi, scopul inves- lângã altare Cuvântul/ Se face mod precis o posibilitate de com- aproape. Centru al lumii ºi al tã esenþialã ºi întregitoare în trip-
tigaþiei fiind acela de a prezen- cântec de lume”...În altele apar pletitudine înscrisã în însuºi mis- istoriei el are o indelebilã identi- ticul consacrat cunoaºterii.
ta imaginea autenticã a umani- numele unor Planck, Söoren Kier- terul creºtin.” Din perspectiva tate cu puteri ce strãbat profun-
tãþii ºi a înaltelor ei potenþiali- kegaard, Regine Olsen (Comen-
tãþi, aceea în care a fost ea pro- tariu la „Jurnalul unui seducã-
iectatã de Creator.” tor”) ºi aluzii la filosofia existen-
Dincolo de figura spiritualiza- þialã – Die Existenzphilosophie.
tã a romancierului îºi face apari- Din întristãtoarea postumita-
þia imaginea discretã, parcã prea te a lui Vintilã Horia, unul dintre
discretã, a unui de savant ºi a cei mai importanþi scriitori români
unui profesor universitar a cãrui ai veacului trecut (acela pe care
amplitudine intelectualã este cel foºti adulatori din tatã-n fiu ai
puþin similarã cu aceea a lui regimului ceauºist încearcã azi,
Mircea Eliade. Oricine îºi va oferi din rãsputeri, sã îl eternizeze în
iscusita zãbavã de a pãtrunde în exil ºi uitare), ni se oferã acum
profunzimea scrisului ºi a medi- una din marile cãrþi ale exilului
taþiilor sale va descoperi pe unul românesc: Crucea. Ea a izvorât
dintre cei mai importanþi intelec- din conºtiinþa tragicã a celui care,
tuali din agitatul veac XX, con- traversat de un cataclism al isto-
statând cã el se situeazã alãturi riei, aspira la reinstaurarea ordi-
de un Oswald Spengler, Ortega y nii pe care, pierzând-o, umanita-
Gasset, Gabriel Marcel, Ernst tea nu a mai ºtiut sã se regãseas-
Jünger, ori Raymond Abellio, cã cu propria esenþã ºi nu a mai
aceia care – în tragic-dramatica reuºit sã se recunoascã pe sine.
desfãºurare de evenimente a Lumea se afla sub criza înnop-

n SANDA POPESCU DUMA

Î
n ceea ce mã priveºte, re-
cunosc cã este o sarcinã
dificilã cea pe care mi-o
asum, aceea de a încerca sã tra-
Vintilã Horia în Cãlãtorie demonstra convingerea cã este
din nou momentul ca ºtiinþa, reli-
gia ºi artele sã se reuneascã, pen-
tru a demonstra, prin cunoaºte-
sez profilul complet al lui Vintilã
Horia, om, gânditor ºi scriitor,
mare prieten, mentor ºi profesor.
Este totuºi imposibil sã separãm
la Centrele Pãmântului
l-au stimulat sã se apropie, sã in- nuarie 1969 pânã în mai 1970, nu
re, existenþa lui Dumnezeu ori
imposibilitatea existenþei Univer-
sului fãrã El; chiar dacã unii nu-i
pot dovedi prezenþa, nici nu Îl
aceste trei faþete intrinsece ale vestigheze ºi sã împartã cu cei- cãtre centrul geodezic al planetei neagã. In funcþie de aceastã tezã
autorului, un uomo universale lalþi o multitudine de teme din di- noastre, ci cãtre centrele spiritua- ºi-a ales personalitãþile marcante,
modern. Universul sãu intelectual feritele zone ale raþionamentului le care reprezintã gândirea actua- savanþii, literaþii ºi artiºtii ºi pe care
ºi spiritual, ºi prin aceasta înþe- uman al timpurilor noastre. Una lã din spaþiul tehnologiei, filozo- i-a intervievat. Întrebat astfel ce
leg curiozitatea ºi interesul sãu dintre dovezile cele mai conclu- fiei ºi ºtiinþelor, atras fiind cu pre- legãturi are cu Dumnezeu, Heisen-
juvenil pentru toate aspectele dente o constituie lucrarea de cãdere de fizica cuanticã ºi de fi- berg i-a rãspuns: „Mult mai bune
vieþii, vizibile, oculte sau ce vor „non ficþiune” Cãlãtorie la Cen- lozofia ºtiinþei. Rezultatul este decât cu oamenii”. /…/
veni, Cavaler al cunoaºterii ce trele Pãmântului (ed. Plaza y cartea de eseuri-interviu menþio- Odiseea vintiliana se sfârºeº-
va veni, cum îl numeºte bunul Janés, Barcelona, 1976), de cu- natã, Cãlãtorie la Centrele Pã- te cu o vizitã în Suedia, la Stok-
sãu prieten, Basarab Nicolescu, rând tradusã în românã de sub- mântului, elaboratã cu ajutorul holm, la centrul Fundaþíei pen-
semnata, ºi apãrutã – pãcat! – Revistei spaniole Tribuna Médi- tru premiile Alfred Nobel ºi citez
dupã mai bine de doi ani de aº- ca ºi realizatã in situ, la centrele concluziile autorului: „Sper sã nu
teptare în rafturile Editurii ART, de energie ale pãmântului, acolo fi dezamãgit (decât pe cei ce ar fi
în decembrie 2015, la scurt timp unde au trãit ºi lucrat creierele putut sã cãlãtoreascã mai bine
dupã centenarul naºterii lui Vin- cele mai evoluate ale istoriei noas- decât mine, precum ºi pe unii con-
tilã Horia. Cartea este o anchetã tre recente. formiºti confortabili, care ignorã
publicã, o investigaþie-eseu, aºa Un timp important a fost acor- cum va mãrturisi Vintilã în Nota din vocaþie frumuseþea a ceea ce
cum o numeºte propriul autor, un dat de autor selecþionãrii perso- Preliminarã – au durat numai reprezintã navegare necesse est).
rezumat a ceea ce se întâmplã în nalitãþilor pe care dorea sã le in- pregãtirea ºi peregrinãrile pe glob Sper ca cititorul sã-ºi poatã for-
minþile cele mai evoluate ale tim- terogheze, greutãþilor inerente în spre „centrele” pe care ºi le-a pro- ma o idee completã ºi sinteticã
purilor noastre. /…/ Nota Prelimi- contactarea acestora ºi în obþi- pus. /…/ O lungã perioadã a fost asupra artelor ºi disciplinelor care
narã cu care începe acest volum, nerea acordului lor, studierii ope- dedicatã apoi tãlmãcirii acestor conduc azi lumea, cu scopul de a
semnatã de autor, este cea mai bunã rei, a teoriilor, a faptelor ºi înfãp- conversaþii în spaniolã –limba în putea înþelege, odatã închisã car-
In memoriam
In memoriam prefaþã, ea explicã geneza ºi inten-
þia lucrãrii, cu mesajul ei.
tuirilor personalitãþilor respecti-
ve, din dorinþa de a putea realiza
care a apãrut lucrarea – din ger-
manã, englezã, francezã, italianã,
tea, cã adevãrul este unul singur
ºi cã numai modalitãþile noastre
Vintilã Horia
Vintilã Horia Vintilã Horia, turist motivat,
întreprinde o lungã cãlãtorie care
la un nivel corespunzãtor discu-
þiile profesionale cu interlocuto-
sau românã, limbi pe care le-a uti-
lizat în diferitele interviuri reali-
de a ne apropia de el diferã”.

va dura un an ºi jumãtate, din ia- rii sãi. Un an ºi jumãtate – dupã zate. Scopul a fost acela de a-ºi

4 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


n THEODOR CODREANU

m iºcarea ideilor
Eminescu în viziunea lui Vintilã Horia
P
ersonalitatea de excep- semnate de E. Lovinescu (Mite,
þie care a fost Vintilã Bãlãuca), exprimându-ºi opþiu-
Horia nu putea sã trea- nea pentru romantismul de pro-
cã indiferentã pe lângã geniul funzime al vieþii poetului, de gãsit
eminescian. Mai mult, se poate în suferinþele omului, rãzbãtute în
vorbi, pe de o parte, despre emi- operã: „Eminescu omul a fost mai
nescianismul funciar al celui care deplin realizat în ciclul suferinþei
a scris Dumnezeu s-a nãscut în lui romantice, decât Eminescu
exil, iar, pe de alta, despre înþele- poetul, a cãrui operã este inegalã
gerea a ceea ce a însemnat, la ºi ale cãrui poeme timpul le-a dis-
nivel ontologic, cultural, literar ºi trus în parte.” (Am putea recu-
social-politic statura covârºitoa- noaºte aici ceea ce, peste ani,
re a poetului ºi jurnalistului, re- George Munteanu va numi „bio-
plicã strivitoare la inepþiile mu- grafia interioarã” a poetului, Hy-
tanþilor „dilematici” postdecem- perion 1 fiind cea mai complexã
briºti, coborâþi pe scara neomar- biografie eminescianã din toate
xistã a corectitudinii politice. timpurile.) De altfel, existenþa, sub
Vintilã Horia nu ne-a lãsat un semnul suferinþei romantice, de-
studiu aprofundat asupra lui vine, pentru Vintilã Horia, propria
Eminescu, imaginea lui asupra condiþie umanã, cea a exilului. De
poetului configurându-se din aceea, Mihaela Albu ºi Dan An-
note, articole, de gãsit în activi- ghelescu se simt îndrituiþi sã con-
tatea publicisticã interbelicã ºi în chidã: „Am putea spune cã V.
cea din exil, culminând cu apre- Horia ºi-a trãit exilul (ºi) sub sem-
cierile din cartea postumã Memo- Odobescu ºi pe Duiliu Zamfires- avea sã statorniceascã un impre- „…Eminescu e tipul de om ºi de nul tutelar al lui Eminescu, citin-
riile unui fost Sãgetãtor, scoasã cu.” Aºa se explicã de ce geniul sionant punct de plecare ºi sã ne scriitor cãtre care au tins toate strã- du-i mereu poeziile sau scriind
la ivealã cu prilejul centenarului poetului va deveni spiritus aºeze dintr-o datã în cadrul uni- daniile romantismului. Viaþa sa, despre opera sa. Alteori, pornind
naºterii scriitorului, în 2015, de rector al revistei „Meºterul Ma- versal al literaturii. De la localis- mai bogatã în experienþe ºi în sen- de la scrierile eminesciene, eseis-
cãtre Silvia Colfescu ºi Cristian nole”, întemeiatã în 1939, cu pre- mul proaspãt ºi reconfortant al zaþional intim decât a oricãrui tul îºi argumenteazã propriile teo-
Bãdiliþã. Acesta din urmã, care þul „rupturii” de Nichifor Crainic cronicarilor ºi al barzilor din vea- Musset, Lamartine, Schelling, rii cu o susþinere în cele afirmate
semneazã ºi o substanþialã pre- ºi de „Gândirea”. O va mãrturisi cul al XVIII-lea, trecem prin gla- Schlegel ori Leopardi, e atât de de gazetar.”
faþã, are revelaþia (pe care o con- în nr. 5-6 al noii publicaþii, care îºi surile intermediare ale lui Grigore conformã unei ortodoxe trãiri ro- Pentru Vintilã Horia, Eminescu
firm) cã ne aflãm în faþa uneia din- propunea sã propulseze literatu- Alexandrescu ºi Vasile Alec- mantice încât s-a dãruit cu uºu- a fost principalul centru al Pãmân-
tre marile cãrþi ale exilului româ- ra românã pe coordonate univer- sandri, la strãlucirea de anvergu- rinþã biografilor cari nu trebuiau tului, ca sã invoc semnificaþia ce-
nesc, memoriile sale fiind compa- sale ºi europene, într-un articol rã europeanã a celui mai mare poet sã fie inventivi pentru a oscila lebrului titlu al cãrþii sale Cãlãto-
rabile cu ale lui Mircea Eliade (I, programatic intitulat Eminescu al timpului, Mihai Eminescu.” cãtre latura romanþatã a genului. rie spre Centrele Pãmântului,
II, 1991), dar ºi cu Jurnalul feri- vãzut de „Meºterul Manole”. De Reluând, în manierã proprie, Iar «Luceafãrul» e fãrã îndoialã acel centru arheic de luminã care
cirii al lui N. Steinhardt (1991) sau altfel, cu un an înainte, întâmpi- cunoscuta profeþie maiorescianã cel mai sublim poem al ultimelor l-a ajutat sã reziste prin culturã în
cu excepþionalele „convorbiri” ale na elogios cartea lui Basil Mun- din finalul studiului Eminescu ºi douã veacuri.” /…/ De timpuriu, toþi cei 46 de ani de exil. De altfel,
lui Theodor Cazaban din Captiv teanu Panorama literaturii ro- poeziile lui (1889), Vintilã Horia într-un articol intitulat Ceva de- dupã cum remarcã Mihaela Albu
în lumea liberã (2002). mâne contemporane (1938), car- recunoaºte în poet arheul cultu- spre Eminescu, Vintilã Horia su- ºi Dan Anghelescu, în substanþi-
Cunoaºterea lui Eminescu nu te scrisã în limba francezã, deve- rii ºi literaturii române, în sensul pune discuþiei controversele lega- alul lor studiu la Eseistica lui Vin-
s-a fãcut prin intermediul ºcolii, nind cea mai cunoscutã istorie cã „sub uriaºa umbrã a lui Emi- te de evaluarea, în epocã, a perso- tilã Horia – deschideri cãtre
explicaþia putând fi gãsitã în Jur- literarã româneascã în spaþiul nescu” creºte ºi va creºte întrea- nalitãþii scriitorului, împãrþitã în- transdisciplinaritate (2015), au-
nalul unui þãran de la Dunãre. european ºi care venea chiar în ga noastrã culturã (Sã înviem strã- tre numeroºii preþuitori ºi detrac- tenticul exil românesc s-a sprijinit
[…] În Memorii, se aratã recu- sprijinul proiectului sãu, cu atât moºii), fenomen subliniat ºi extins, torii aflaþi, totuºi, în minoritate, pe moºtenirea eminescianã, în po-
noscãtor, tot în privinþa apropie- mai mult, cu cât autorul recunoº- altminteri, de cãtre Mihaela Albu primii, la rându-le, situaþi în douã fida acelora care, despãrþindu-se
rii de Eminescu, profesorului tea eponimia eminescianã în sâ- ºi Dan Anghelescu la cvasi-între- tabere: unii admiratori ai poetului, de România, au crezut cã se pot
Raul Teodorescu, asistent al lui nul literaturii noastre. gul exil românesc, de la Vintilã în defavoarea partizan ideologicã despãrþi ºi de Eminescu. Vintilã
Mihail Dragomirescu, considerat În articolul intitulat Basil Mun- Horia la Horia Stamatu, Mircea a jurnalisticii, alþii ai poetului ºi Horia a înþeles cã Eminescu este
„centrul formaþiei mele”: „ªtia sã teanu, Vintilã Horia face urmãtoa- Eliade, Emil Cioran, Mircea Popes- publicistului deopotrivã. Vintilã centrul iradiant al canonului li-
ne explice pe Eminescu, ceea ce rea referinþã asupra propulsãrii cu sau Constantin Amãriuþei. Ar- Horia recuzã, în context, ºi „bio- terar ºi cultural românesc ºi fap-
pentru mine însemna totul, însã noastre în universalitate de cãtre heitatea acestei creºteri vine toc- grafia subþire”, abundentã, rãzbã- tul rãzbate din articolele pe care i
tot el m-a învãþat sã-i iubesc pe Eminescu: „Apariþia lui Eminescu mai din romantismul eminescian: tutã ºi-n romane de felul celor le-a dedicat, din paginile de jurnal
ºi din Memoriile unui fost Sãge-
tãtor, carte de o profunzime sin-
gularã. Nu întâmplãtor, Vintilã
Horia îi scria, cu puþin timp înain-
te de moarte, fiicei lui Ovid Cale-
doniu, la 24 aprilie 1990, Lilianei
Georgescu Tulicã, profesoarã de
francezã în Tecuci: „Ne vom în-
toarce acasã cu Eminescu de
mânã!” Vorbea în numele sãu, dar
ºi al marilor exilaþi. N-a mai apucat
sã se þinã de cuvânt. Astãzi, s-ar
vedea (pentru a câta oarã?) din
nou exilat, atât din Segarcea lui
natalã, cât ºi din postura de mo-
del cultural românesc ºi european,
condiþie care ar trebui sã i se recu-
noascã, oficial, cu asupra de mã-
surã, cum ar zice Eminescu.

In memoriam
In memoriam
Vintilã Horia
Vintilã Horia
O mare parte dintre participanþii la colocviul internaþional – EXIPORA

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 5


n POMPILIU CRÃCIUNESCU
m iºcarea ideilor

„þãranul de la Dunãre”, un nomad imobil


P
rin parcursul sãu exis- te de cãtre Vintilã Horia? Ba, chiar ºi despre moarte decât un doctor resurecþia din Divina Comedie. odatã, în ciuda „faunei microbie-
tenþial, Vintilã Horia a dincolo de acel „muy rústico vil- în filosofie, prizonier al cunoºtin- Numai Dante a putut sã treacã ne din Kali Yuga”; au fost doar
fost un „nomad poli- lano” care descinde în senatul þelor sale (pe care Platon le nu- din Infern în Purgatoriu, fiindcã îndepãrtaþi de o semanticã reduc-
glot”; în acelaºi timp însã, graþie roman pe vremea lui Marc Aure- mea opinii) ºtiinþifice, la fel de era destinat sã aducã mãrturie tivã, care credea cã, dimpotrivã,
statorniciei sale reflexive fãrã fi- liu, dupã cum ne spune Antonio friabile ca ideologiile ºi la fel de ºi sã lase urme” (p. 169). îi uneºte: sub zodia cartezian-
surã, scriitorul se dovedeºte un de Guevara în Rejoj de Principes îndoielnice” (pp. 54-55). Pentru Sincronizând densitatea onto- scientistã, simbolul a fost ocul-
nomad imobil. Expresia plenarã (Valladolid, 1529), neinvocat? Ce Vintilã Horia, „expresia cea mai logicã ºi vizionarismul cognitiv tat de sintem (synthêma). Or, sin-
a acestei inedite simultaneitãþi înseamnã, aºadar, „þãranul de la completã a þãranului de la Dunã- întemeiat pe înþelepciunea expe- temul nu-i decât un simbol sche-
emerge în Journal d’un paysan Dunãre”, privit de dincoace, din re” este Eminescu. „Imobil ca o rimental-apofaticã, Vintilã Horia letizat: tesera are un rol clar de-
du Danube (1966; Jurnalul unui miezul Jurnalului? Sã vedem. bazã chimicã, el neutralizeazã aci- proiecteazã, în fine, imaginea þã- terminat, n-are mister, în vreme ce
þãran de la Dunãre, traducere de Mai întâi, el scapã determinã- zii cei mai puternici” (p. 168). Cã ranului de la Dunãre ca om total: Realitatea se prelungeºte în in-
Doina Jela, Bucureºti, Editura rii etnice: el este „o rasã spiritua- este aºa, o probeazã eºecul tacti- „omul viitorului, cel în care ceea sondabil, iar comprehensiunea ei
Vremea, 2016), text scris în plinã lã [...], care acceptã în aparenþã cilor din anii ’50 (duºman-aliat) ce a fost întâlneºte pe cel ce va fi nu se poate dispensa de simbol,
glorie flagelatã de hidra ideolo- ordinea asfalticã a ideologiilor, de a-i distruge mitul, cu – trebuie într-un spaþiu-timp ne-euclidian” înþeles ca, parafrazându-l pe Du-
gicã (atunci, ca ºi acum). dar continuã sã-ºi practice filo- adãugat – violente ecouri în zile- (p. 236). Socot cã „întâlnirea” la rand, epifanie a Sensului.
Dar ce înseamnã „þãranul de sofia ºi religia, de altfel strâns le noastre. Dar, vorba scriitoru- care gânditorul trimite este o
la Dunãre”, dincolo de Larousse înrudite”; „ostil istoriei”, el ºtie lui: „Este o poveste asemãnãtoa- anagnorisis, cãci omul interior ºi
ºi fabula lui La Fontaine, invoca- „mai mult despre destinul uman re cumva cu scufundarea ºi cu omul exterior nu s-au separat nici-

sese cãsãtorit de douã ori, a avut


n VINTILÃ HORIA o fatã pe care n-am cunoscut-o,
se mutase de mai multe ori

jurnalul unui þãran de la Dunãre dintr-un oraº într-altul, nu ºi-a


gãsit niciodatã locul în viaþã.
Foarte simpatic ºi la fel de strãlu-
cit ca fratele mai mare, îi plãceau
(Fragmente) petrecerile ºi întrunirile de fami-
1 februarie 1965 mai scurt, cel mai rapid spre Dum- Marele Trecut invadeazã defileul noastrã prezenþã ºi de tot ce-mi lie sau cu prietenii, avea o mulþi-
Lângã casa lui Moº Toma lo- nezeu, singurul nostru sprijin. acesta subtil, abia înverzit, lumi- era necunoscut din ceea ce se me de prieteni, pe care ºi-i fãcea
cuia primarul satului, un anume Rãmâneam nemiºcat pe toatã nat de primãvarã. /…/ Abando- petrecuse aici ºi lãsase urme în peste tot, cum ar fi semãnat niºte
Popescu, al cãrui fiu, prietenul durata cãlãtoriei acesteia, din care nat leneº într-un ºezlong, cu ochii întuneric, efluvii pe care le perce- seminþe de aur, care în acelaºi
meu, un bãiat brunet, cu pielea ieºeam ca buimãcit ºi obosit ºi mijiþi ºi pleoape apãsate plãcut de peam limpede vara, în umbra cer- timp îl îmbogãþeau ºi-l sãrãceau,
oacheºã, cu niºte ochi negri, in- despre care nu vorbeam nicioda- masa tremurãtoare a luminii, mã nutã a obloanelor. Camerele goale cãci era în stare sã-ºi dea cãmaºa
tenºi ºi plini de viaþã, mã iniþia în tã cu nimeni. Decât cu fratele meu simþeam solidar cu sevele ºi cu unde verii mei îºi petrecuserã co- de pe el, pantofii ºi mai ales bnii
tainele universului sãu de copil care ºtia totul despre mine, dar albinele, crescând uºor întru pro- pilãria mã îmbãtau cu amintiri; le ca sã ajute pe cineva. Ce-i lipsea
de þãran. Casa lor era mare ºi fru- care era prea mic la vremea aceea pria mea devenire. Totul în jurul populam cu secretele ºi cu vocile ca sã fie om de succes, ca tatãl
moasã ºi în spatele ei aveau o ca sã mã poatã însoþi în expediþii- meu era de o curãþenie pe care nu noastre ºi cu aroma fructelor de meu? Cel de-al treilea, Alexandru,
întreagã fermã apicolã, modernã le mele istorice. Uneori îl luam, ºtiu cum sã o definesc altfel decât altãdatã care le umplea ca o tãmâ- a fost ofiþer ºi, dupã amintirea pe
ºi organizatã ca o uzinã de fabri- eu ºi Costicã Popescu, în cãlãto- creºtinã; pãsãrile se abþineau de ie laicã pe cale de a se canoniza. care a lãsat-o, ar fi putut face o
cat miere. Ne puneam mãºti din riile noastre în spaþiu. la zbor în aceastã ortodoxie ºi un Visez adeseori aceastã casã. carierã strãlucitã, cãci era înzes-
plasã de sârmã, ca spadasinii, Ne era suficient sã ieºim în faþa întreg þinut se strângea în jurul Curios amestec de inteligenþã trat cu o inteligenþã puþin obiº-
pentru a intra fãrã pericol în tu- casei ºi sã traversãm uliþa plinã meu, ca un zid de scuturi gata sã vie ºi spontanã ºi de apatie pro- nuitã ºi un spirit cavaleresc, o
multul muzical al albinelor. Ieºeam de praf care lega oraºul de satul mã apere. Mã simþeam protejat de vincialã accentuatã de bãtrâne- loialitate ºi un curaj, prin care a
de acolo cu gura plinã de faguri Dumitreºti ºi continua spre nord coline ºi tufiºuri, de vrãbii ºi de þe, unchiul meu era pentru mine rãmas pentru totdeauna în inima
de miere aurii ca soarele sau de pânã la Poiana Mãrului, de-a lun- vite; respiram un aer la care aveam un mister pe care nu reuºeam celor care l-au cunoscut. A cãzut
culoarea chihlimbarului. Când se gul meandrelor Râmnicului Sãrat, tot dreptul, ca un abonat la prime- sã-l descifrez. Întors din rãzboi în 1916, în luptele de la Turtucaia,
termina mierea ºi simþeam pe lim- ca sã ajungem în livada familiei le exemplare ale unei ediþii rare. (Primul Rãzboi Mondial), îºi re- îmbrãþiºând þeava tunului pe care
bã ceara cu gustul ei uscat ºi Popescu, ocupând toatã coasta Timpul trecea încet, ca o barcã cu luase postul la Prefecturã ºi vre- l-a mânuit, ca pe o puºcã, pânã în
moale, îmi închipuiam de fiecare dealului din sat ºi pânã la râu. pânzele lãsate, pe un lac fãrã bri- me de douãzeci sau douãzeci ºi ultima clipã. O stradã din Râmni-
datã cã mã aflu într-o bisericã de Printre pruni, observam în vale zã. Seara mã urcam pe bicicletã, o cinci de ani, ieºise dimineaþa din cu Sãrat purta numele lui, cu men-
þarã, în mireasma lumânãrilor încã un ochi scânteietor de apã, cen- luam pe drumul prãfos care cobo- casã, o luase la stânga, dând col- þiunea înscrisã sub el pe plãcuþã:
neaprinse, lucind slab, galbene, trul acestui univers fabulos, a ra printre plopii înalþi, spre Râmni- þul strãzii Elisabeta, la dreapta ºi, „Erou al Rãzboiului pentru reîn-
în acea strãlucire a sacrului, aºa cãrui simplã apariþie în memorie cu Sãrat, traversam podul ºi pe- ajungând pe bulevardul Gãrii, tregirea Neamului”. Mã opream,
cum le vãzusem în regiune, în bi- îmi ajunge pentru a deveni cu dalam de-a lungul malului plini de urcase scãrile monumentale ale plin de mândrie, sã mã uit la ea de
serici, capele sau troiþe ascunse adevãrat cel de odinioarã, dure- gãini, ca sã-l vizitez pe unchiul Prefecturii, intrând în biroul lui. fiecare datã.
în adâncurile codrilor seculari, ros sfâºiat ca ºi acum între rãzboi Constantin, fratele mai mare al ta- Rostise zilnic aceleaºi cuvinte ºi O fotografie din 1907 sau 1908
unde veneau sã se roage cava- ºi pace. Când ajungeam pe malul tei, care locuia pe strada ªtefan se întorsese la prânz acasã par- îi înfãþiºeazã pe toþi patru, dintre
leri în armurã sau þãrani, femei ºi iazului, prietenul meu împingea în cel Mare, o gospodãrie mare de curgând exact acelaºi drum în care doi în uniformã: unchiul Ale-
bãtrâni, în vreme ce tãtarii, turcii apã nava, vehicul al celor mai provincie, cu o grãdinã în faþã, ºi sens invers. Iar dupã-amiaza o xandru sublocotenent, iar tata stu-
ºi ruºii jefuiau ºi pârjoleau satele ambiþioase vise ale noastre. Era cu o vie ºi o livadã în spate. luase de la capãt. În fiecare searã dent la Academia de Agriculturã
de la câmpie. În timp ce meste- un butoi tãiat în douã, de-a lun- Mã duceam destul de des sã jucase cãrþi acasã sau la prieteni, din Bucureºti. Patru fraþi, dintre
cam ceara pentru a stoarce din gul doagelor, închipuind un fel stau de vorbã cu acest om ciudat, ceea ce pânã la urmã, dacã nu l-a care doar mezinul, tatãl meu, mai
ea ultimele picãturi de miere, su- de barcã ovalã, susþinutã de jur- cult ºi inteligent, care vreme de ruinat, l-a obligat sã recurgã la este încã în viaþã, singurul care a
fletul îmi plutea în clar-obscurul împrejur de un cadru de lemn care mai mult de douãzeci de ani fuse- ajutorul tatãlui meu, iar mai târ- reuºit sã se realizeze, sã clãdeas-
populat de fantome ºi, deºi sim- n-o lãsa sã se rãstoarne. Loveam se directorul prefecturii oraºului ziu, sã vândã via aflatã pe coas- cã o casã, sã strãluceascã într-un
þeam lumina verii care mã încon- malul cu vâsla ºi aventura înce- ºi care, ajuns la pensie, îºi petre- tã, la vreo zece kilometri de sat, fel pânã la sfârºitul carierei. A fost
jura ca un foc binefãcãtor, mã pea. Vedeam raci ascunzându-se cea timpul tihnit, recitindu-i pe cla- mai sus de Râmnicu Sãrat. Cum senator, director de bancã, direc-
aflam totuºi departe, în bisericã, pe fundul nãmolos al apei, lãsând sici. Îi plãcea sã stea ore întregi la se face cã omul acesta plin de tor ºi consilier în mai multe insti-
dincolo de vremi, auzeam suspi- în urmã nori minusculi marcând umbra unui prun, uitându-se la calitãþi, fin, cultivat, fermecãtor, tuþii importante. A fost permanent
nele femeilor, ºoaptele litaniilor, locul unde dispãruserã. Apa lim- stradã, rãspunzând la salutul oa- n-a fost niciodatã tentat sã eva- în miºcare, dintr-o locuinþã în alta,
sfârâitul lumânãrilor cu parfum de pede se întuneca la asfinþit, când menilor care treceau, cu palmele deze din mediul sãu? A fost o vic- dintr-un post în altul, aventurier-
albine, scrâºnetul sãbiilor pe da- briza dãdea glas stufãriºului. /…/ sprijinite de mânerul bastonului, timã de elitã a vieþii de provincie. constructor, niciodatã bogat, vic-
lele de piatrã, vocea nazalã a cã- Aº fi capabil sã scriu mii de pa- gândindu-se la ale lui, chemând Împotmolit în aceastã mlaºtinã timã, dacã pot spune aºa, a unei
lugãrului bãrbos, acea voce de gini povestind ce au fost copilã- un servitor ca sã alunge un câine blândã, n-a reuºit niciodatã sã onestitãþi scrupuloase care l-a
român care-ºi cãuta drumul cel ria ºi adolescenþa mea, de la doi rãtãcit prin grãdinã sau gãina vre- iasã din ea. Tatãl meu pare un împiedicat sã facã avere. Avea
pânã la douãzeci ºi cinci de ani, unui vecin (se învecina cu o ºcoalã aventurier al Renaºterii în com- pãrul alb de la treizeci de ani, obra-
când am devenit brusc adult. O elementarã într-o parte ºi cu o fa- paraþie cu destinul plat al fratelui zul roz ºi neted pânã la ºaizeci,
fac în fond în romanele mele, milie de italieni în cealaltã parte). sãu mai mare. ochii albaºtri, sinceri ºi lipsiþi de
unde personajele mele îºi poves- Vorbea bine; romanele franþuzeºti Într-o zi din mai sau iunie 1938, reproºuri, mã umpleau de teroare
tesc adeseori copilãria, care este fãceau parte din comorile lui inti- unchiul meu a venit singur la când veneam cu o notã micã la
chiar copilãria mea (ca Ovidiu în me; nu cãlãtorise niciodatã în strãi- Bucureºti, fiul lui l-a dus la Sina- matematicã. Fratele meu a moºte-
Dumnezeu s-a nãscut în exil sau nãtate; nu fãcuse avere. Copiii lui, ia cu maºina, avea un „Topolino”, nit cinstea ºi farmecul de la toþi
ca Radu-Negru în Cavalerul re- verii mei primari, doi bãieþi ºi douã ºi, pe drumul de întoarcere, în patru. Eu nu sunt decât un fel de
semnãrii). (pp. 63-68) fete, toþi mai mari decât mine, se faþa pãdurii Snagov, s-au izbit de reflex tumultuos al spiritului de
cãsãtoriserã. Casa, devenitã prea o cãruþã cu cai. Vãrul meu, care aventurã care i-a animat pe toþi
Martie, Duminicã 21 mare, avea cel puþin trei sau patru era la volan, a fost rãnit uºor, patru ºi care m-a azvârlit în aceas-
camere nelocuite, care se goleau unchiul meu a murit la spital, douã tã cruciadã care e viaþa mea, cal-
De îndatã ce mã întorc într-un încetul cu încetul de mobile ºi de zile mai târziu. A fost singura lui mã ºi furioasã în acelaºi timp, de-
loc cu care viaþa mea a fost deja în viaþã, nemaipãstrând din trecutul aventurã în spaþiu. molatoare de latitudini geografi-
In memoriam
In memoriam contact, legãturile cu trecutul se
restabilesc. Îl adulmec, asemenea
glorios decât freamãtul umbrelor,
îmbinat cu aroma ºi parfumul me-
Mã gândesc adeseori la el. Cei
patru fraþi semãnau mult din
ce, proiecþie exageratã a celor pa-
tru pasiuni fraterne, pe care Râm-
Vintilã Horia
Vintilã Horia unui cãþel, îmi amintesc tot. ªi, prin
intermediul trecutului meu recent,
relor ºi perelor, pe care le-am de-
vorat aici, impregnate de vechea
punct de vedere fizic. Cel de-al
doilea, George, era farmacist; fu-
nicu Sãrat le-a azvârlit în marea fãrã
nume. (pp. 93-97)

6 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


Basarab Nicolescu: „nu este vorba de

m iºcarea ideilor
o recuperare a exilului, ci de recunoaºterea
faptului cã o parte a culturii române
s-a fãcut dincolo de graniþele þãrii”
Petriºor Militaru: Colabora- tia Aman“, au înþeles importanþa B.N.: În fond, este vorba de o
rea dvs. cu Universitatea din înfiinþãrii unei astfel de instituþii deschidere faþã de celãlalt fãrã a
Craiova a început odatã cu re- la Craiova. trãda nimic, dimpotrivã: eu sunt
þeaua de „Dialog între ªtiinþã P.M.: Putem spune cã deschi- creºtin ortodox, de aceea pentru
ºi Religie” (proiect ce s-a desfã- derea Muzeului Cãrþii ºi Exilu- mine Iisus Christos este o pre-
ºurat pe o perioadã de zece ani), lui Românesc implicã ºi anga- zenþã vie nu numai istoricã, cu
apoi i-aþi avut la Universitatea jarea unor tineri cercetãtori, de alte cuvinte timpul istoric are un
Babeº-Bolyai pe cei trei docto- formaþie transdisciplinarã, în sens. Timpul aduce mereu ceva
ranzi craioveni (Luiza Mitu, domeniul literaturii – ºi cultu- nou în istorie. Deci, într-adevãr,
Marius Cristian Ene ºi cel care rii în general – româneºti de este o fazã istoricã în care tezau-
a iniþiat dialogul de faþã) ºi a dincolo de graniþele þãrii? rul gândirii ortodoxe poate fi fruc-
urmat, în 2015, decernarea ti- B.N.: Eu sper cã Muzeul Cãrþii tificat în mod fabulos. La Paris,
tlului de Doctor Honoris Causa ºi Exilului Românesc va fi des- ortodoxia face lucruri minunate
din partea Universitãþii din Cra- chis în primul rând tinerilor cer- în acest efort de deschidere spre
iova. În octombrie 2016 s-a des- cetãtori, doctoranzilor, masteran- dimensiunea istoricã. Aºadar, or-
chis Biblioteca Exilului Româ- zilor, studenþilor pentru cã mate- todoxia poate juca un rol imens
nesc din Paris „Basarab Nico- Basarab Nicolescu, Lucian Dindiricã, Bénédicte Mãmãligã rialul este atât de bogat ºi încã prin invitaþia la dialog, fiindcã
lescu” la Biblioteca Judeþeanã atât de necunoscut în România. noþiunea centralã este dialogul,
„Alexandru ºi Aristia Aman” din lumea sã îºi îndrepte atenþia spre Dovadã cã Vintilã Horia sau Leo- soluþia nu este niciodatã impu-
Craiova, iar din iunie 2017 sun- Muzeul Cãrþii ºi Exilului Româ- nid Mãmãligã nu sunt citaþi în nerea propriei viziuni. A impune
teþi Cetãþean de Onoare al Mu- nesc de la Craiova. Astfel am reu- istoriile literare pentru cã, fie cri- o viziune înseamnã a acþiona în
nicipiului Craiova. Din aceas- ºit sã o conving pe doamna Cris- ticii nu i-au citit, fie faptul cã au virtutea unei fantasme, a unei
tã perspectivã cronologicã se tina Horia care este fiica lui Vintilã scris în altã limbã îi excludea din fantasme puternice. Când unii îºi
poate spune cã relaþia dvs. cu Horia ºi ea a fãcut deja o donaþie literatura românã, ceea ce mi se sacrificã viaþa pentru a ajunge în
oraºul Craiova s-a consolidat în Bibliotecii Naþionale din Madrid pare a fi o atitudine primitivã. E paradis, nu este numai o joacã a
timp? (cuprinzând mai mult cãrþi), dar adevãrat cã, de exemplu, Virgil minþii, ci o credinþã, iar dacã nu
Basarab Nicolescu: Da, este documentele rãmãseserã fiindcã Ierunca era adeptul acestei vi- înþelegem credinþa lor nu vom
vorba de o acumulare de fapte ºi nu erau clasate: corespondenþa, ziuni cã nu poþi aparþine culturii face faþã situaþiei. Existã un de-
de relaþii foarte profunde de cola- fotografii, reviste etc. Aºadar sunt române dacã nu scrii în limba ro- calaj între mentalitãþi. Nu putem
borare care au început odatã cu în Fondul Vintilã Horia, pe de o mânã. Dar ce ne facem atunci cu dialoga cu asasinii, dar putem
formarea grupului craiovean de parte, peste 100 de scrisori de la Gherasim Luca? Aceasta e o vi- dialoga cu potenþiali asasini. Sin-
cercetãtori coordonat de Radu Mircea Eliade, Horia Stamatu, ªte- ziune românistã, totuºi eu cred gura manierã de a soluþiona e dia-
Constantinescu ºi Gelu Cãlina din fan Baciu, Ion Caraion ºi alte nume Leonid Mãmãligã cã, într-o viziune mai largã, însãºi logul, nu asimilarea. Marea gre-
cadrul proiectului axat pe dialo- ilustre ale exilului românesc, dar circulaþia dintre limbi contribuie ºealã a fost faptul de a crede cã
gul dintre ºtiinþã ºi religie. Ulte- ºi scrisori de la personalitãþi de care îi este dedicat. Sper ca prin în mod esenþial la menþinerea ei pot fi asimilaþi de mentalitatea
rior, s-a produs un salt disconti- renume internaþional precum Mar- donaþia mea, prin cele ale doam- identitãþii naþionale. Aºadar isto- occidentalã democraticã. Nu poþi
nuu odatã cu sãrbãtorirea Cente- tin Heidegger, Werner Heisenberg nelor Bénédicte Mãmãligã ºi Cris- ria literaturii române trebuie asimila ceva ce contravine pro-
narului Vintilã Horia la Biblioteca sau Dominique de Roux, fonda- tina Horia sã dãm un exemplu rescrisã de tinerii critici literari, de priei tale mentalitãþi, dar poþi in-
Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia torul publicaþiei Les Cahiers de constructiv în aceastã direcþie. În aceea va fi necesar ca, dupã in- tra în dialog.
Aman” din Craiova, unde a avut L’Herne. acelaºi timp mi-aº dori sã dãm o ventariere, sã se facã teze de doc- 31 august 2017
loc ºi o discuþie cu dl. Lucian Din- De asemenea, am convins-o ºi cu toatã altã imagine exilului, fi- torat pe baze de documentare
diricã despre faptul cã eu am une- pe doamna Bénédicte Mãmãligã, indcã momentan avem o imagine concrete, cu date etc. Speranþa Interviu realizat de
le documente pe care aº vrea sã soþia celebrului fondator al Ce- deformatã asupra lui, adicã nu mea este cã o datã cu apariþia Petriºor Militaru
le donez despre literatura ºi cul- naclului de la Neuilly ºi pãstrã- este vorba de o recuperare a Muzeulului Cãrþii ºi Exilului Ro-
tura româneascã din exil. Aici s-a toarea unui veritabil tezaur cul- exilului, ci de recunoaºterea fap- mânesc se va deschide o direcþie
produs saltul imens: de la relaþiile tural sã doneze documentele din tului cã o parte a culturii române
universitare ºi dialogul dintre arhiva soþului sãu. Fondul Leo- s-a fãcut dincolo de graniþele þã-
ºtiinþã ºi religie am trecut pe un nid Mãmãligã cuprinde pe lângã rii. În primul rând, din punctul meu
alt plan, cel al valorilor exilului ro- activitatea cenaclului ºi toatã is- de vedere, este esenþialã ideea
mânesc, al familiei mele spiritua- toria Asociaþiei Hyperion care se reîntregirii culturii române fi-
le, fiindcã Mircea Eliade, Emil Cio- ocupa cu distribuþia cãrþilor ro- indcã asta îi va da o dimensiune
ran, Vintilã Horia, Horia Stamatu, mâneºti în Occident, fiindcã erau de universalitate ºi, în al doilea
ªtefan Lupaºcu, Leonid Mãmãli- destui editori care editau cãrþi în rând, din diverse motive, dupã
gã, Horia Damian etc. sunt oame- limba românã, dar nu aveau o re- ’89 cultura românã s-a centrat
nii cu care eu am interacþionat în þea de distribuþie, de aceea am cumva pe trei nume – Eliade, Cio-
exil. Iar acest salt nou ºi disconti- realizat un buletin al centrului ºi ran, Ionescu, ceea ce mi s-a pã-
nuu care s-a produs la Craiova cu timpul el a devenit un comple- rut o atitudine de þarã subdezvol-
integreazã tot ceea ce a avut loc ment în plan cultural al cenaclu- tatã, cultura românã nu se redu-
anterior, dupã cum ai amintit mai lui. Sunt ºi documente legate de ce la aceste trei nume. Sunt oa-
sus. Titlul de Cetãþean de Onoa- activitatea lui Leonid Mãmãligã meni foarte mari ºi din alte dome-
re al Craiovei mã onoreazã cu atât la Academia Româno-Americanã, nii care au purtat flacãra româ-
mai mult cu cât el a apãrut în acest plus publicaþii ºi cãrþi din exil pe neascã în toatã lumea ºi atunci
context al punerii în luminã a per- care el le-a publicat sau îngrijit. trebuie sã luãm în considerare ºi
sonalitãþilor româneºti din exil ºi Tot eu am adus ºi fotografii ºi acest lucru. Deci cum evaluãm Vintilã Horia ºi Stephane Lupasco, Paris, cca 1970
al fondãrii unui Muzeu al Cãrþii ºi documente din Arhiva Paul Bar- valoarea? Într-un fel este ca la
Exilului Românesc la Casa de pa- bãneagrã, fotografii inedite cu rãzboi: dacã am avea doar gene- de cercetare imensã care va da o
trimoniu Dianu. Mircea Eliade ºi Emil Cioran etc. rali rãzboiul ar fi pierdut. Deci exis- dimensiune mai amplã culturii
P.M.: În acest caz, v-aº ruga Sunt în arhivã documentele de la tã generali, maiori, colonei ºi sol- române actuale.
sã ne vorbiþi despre noile dona- marele congres dedicat lui Mir- daþi. Ce ar fi dacã reducem cultu- P.M.: Pornind de la conferin-
þii care au intrat în 2017 în Bi- cea Eliade la Sorbona imediat ra românã la Eminescu, Blaga, þa pe care aþi þinut-o de curând
blioteca Exilului de la Craiova dupã moartea sa, la a cãrui orga- Barbu ºi Arghezi? Trebuie sã per- la Biblioteca Judeþeanã „Ale-
ºi sã ne spuneþi care este semni- nizare am participat. cepem fenomenul ºi în globalita- xandru ºi Aristia Aman” din
ficaþia lor. P.M.: Care este în viziunea dvs. tea lui. Muzeul Cãrþii ºi Exilului Craiova („Transdisciplinarita-
B.N.: Imediat dupã ce a avut menirea unui Muzeu al Cãrþii ºi Românesc este un muzeu al cul- tea ºi noua barbarie – pantero-
loc actul de donaþie oficial cu ar- Exilului Românesc la Craiova? turii române, de aceea în prezent rismul, antropocenul ºi transu-
hivele mele, am avut ideea de a-i B.N.: Eu sper cã în doi ani se el reprezintã un act cultural ne- manismul”) voiam sã vã întreb
convinge ºi pe alþii sã doneze do- va deschide Muzeul Cãrþii ºi Exi- cesar, iar pentru mine este sem- dacã nu cumva ºi iubirea de
cumente pentru Biblioteca Exilu- lului Românesc ºi, pentru înce- nificativ faptul cã domnul Ion aproape specificã viziunii creº-
lui Românesc. De fapt, în viziu-
nea mea, arhiva donatã de mine
put, ideea este cã documentele
care alcãtuiesc valorile exilului
Prioteasa, preºedintele Consiliu-
lui Judeþean Dolj, ºi domnul Lu-
tine autentice nu ar putea juca
un rol semnificativ în relaþia din-
In memoriam
In memoriam
reprezintã nucleul care sã susþinã
ºi sã atragã colecþionarii din toatã
românesc sã nu se împrãºtie ºi
sã fie centralizate în acest muzeu
cian Dindiricã, directorul Biblio-
tecii Judeþene „Alexandru ºi Aris-
tre creºtini ºi alteritate, în dia-
logul dintre culturi?
Vintilã Horia
Vintilã Horia
, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 7
n SILVIU VIOREL PÃCALÃ

poeme
dragostea e circularã prin buzunarele lui
b eletristicã

mai gãseºti ºi alte lucruri utile


aº putea sã beau o sticlã pânã la fund dar care nu te ajutã
aº putea iubi o femeie pânã dimineaþã sã-þi plãteºti consumaþia
dar eu m-am îndrãgostit de o bicicletã o gaurã mare în acoperiº
fãrã pedale
***
un poem fãrã tine ninge iubito
ºi noi avem o gaurã mare în acoperiº
un poem fãrã tine ºoricelul din pivniþã nu mai ronþãie
încã n-am inventat iar unele cãrþi au mucegãit
ninge iubito
cântec ºi noi avem o gaurã mare în acoperiº

singurãtatea mea adormeam pe vatã


e prietena
singurãtãþii tale eram amândoi pe o bicicletã
ºi treceam prin zile ca o libelulã þi-au amanetat inima
sms-uri ºoptite ce viraje doamne ºi continuu visez de unul singur
ce cãderi în pântec cã tãcerea ta în asemenea circumstanþe
cum mai e viaþa ta ce orbeli nebune e o blândã amânare e aproape
te mai hrãneºti cu poezie patinam pe viaþã imposibil
mai porþi sãrutul gândului patinam pe prune inspiraþie iar
pe vertebre sentimentul ce mã cotrobãie
de fiecare datã când mori e altfel am mintea ocupatã cu tine am sã-þi dãruiesc ostentativ ºi nu mã lasã sã dorm
un coº de lampã cald vã aparþine
*** cred cã pe undeva atinge-1
sexul ei seamãnã cu inima mea ºtiu de unde vine tristeþea asta gloria poeticã eu vara adorm în bostãnãrie
zdrenþuit de neliniºti azi m-ai bucurat nu-mi e la îndemânã
plin de arsuri ºi mi-ai pãtat pielea ca sulfatul de cupru dacã te excita ideea un greier minor
ºi cicatrici mã acompaniazã
ca o scrumierã de plastic poveste vânãtoreascã singurãtatea bãutorului de ceai cum sforãi uºor
dintr-o cârciumã de cartier pe nimeni nu deranjez la amiazã
pândeam viaþa sufletul de rezervã al elveþienilor
fericirea mea e o unealtã pentru tine pândeam moartea e exact trec pãsãri în zbor
cu degetul pe trãgaci al tãu iubito e albastru eu dorm fãrã vise
am inima îndoitã peste coapsa ta ºi miroase a vagin înspãimântat direct pe ogor
ºi sunt îndrãgostit de cuvinte frivole mi-a spus bunicul de scãderea preþului la petrol tresar când ºi când cu gândul la
un fel de boalã manuscrise
care te þine pe picioare sã-þi speli picioarele cu mare grijã scâncetul cãþeluºei somnul meu e profund
mã pipai pe sub haine în fiecare zi poemele sunt compromise
nu cumva fac sex ºi dacã poþi sã le speli ºi pe ale altora stãm într-o ceainãrie cui vând eu pepeni
aºa cum ºi scriu ai gãsit drumul spre sfinþenie copile bem cu înghiþituri mici citim când muzele mele sunt triste
tu eºti pãmântul care lipseºte din lunca
fire de praf în raza de luminã oamenii s-au mutat în cealaltã parte a mea peisaj
oraºului cu douã vulpi ghemuite
un vechi principiu minimalist aº vrea sã fiu
nu te încurca cu o persoanã mai poezia umblã prin oraºul meu nud ca un muftiu
complicatã ca tine ca un asasin sã fiu prea alb
mi-a ºoptit cu privirea te sprijini sufletul ei dezvelit sau prea încet
jartiera neruºinatã pe genunchii bãrbaþilor de primãvarã neobservat
ºi cu tãceri de egretã instigi tãcut
eu nu pot dormi cu chiloþii pe mine la o fericire dupã program ceva nu s-a spus tapet

iubita mea e o caprã doar un armurier încã nu ºtim minimalist aº vrea sã fiu
ºi deºi mã înþelege într-o mica mãsurã inima cui zace în formol ca un muftiu
pãºeºte goalã pe marginea dimineþii ea cãuta un bãrbat fãrã parfum ºi poate fi întinsã pe pâine pe covoraº
spre sufletul meu din frunze gata oricând sã renunþe la inima lui ca un avocado sã beau sã cânt
sinucigaº ºi sã dansez doar pânã când
asta chiar nu e treaba mea dependent de luciditate dar mãrturisesc
incapabil de o iubire exactã minimalist aº vrea sã fiu
în unele dimineþi niciodatã nu ai adormit în mintea mea ca un muftiu
de la înãlþimea nebãnuitã a viselor dar nu îmi trece cu aºa de puþin zahãr te-am vãzut aºa doar într-o poezie sã vã aprob
iubita mea se sinucide apoi sã neg
în fiecare dimineaþã mã droghez dragostea e o trusã de scule sã înþeleg
eu nu o salvez niciodatã cu spumã de ras sã nu înþeleg
inima mea are multe ore de zbor uneori aud
toþi cãutãm ceva ºi dacã e sã vorbim despre ce e legal cum foºnesc sânii goi balada posibilã
tu eºti interzisã în mansardã
ploaia fãrã sfârºit în proximitatea poeþilor vrãbiuþele sunt din ce în ce mai noi ne-am putea împrieteni
atingerea unei buburuze îndrãzneþe chiar am putea iubi aceeaºi fatã
o aripã dimineaþa ca o monedã anticã ne furã sentimentele poetã cu picioare lungi
mai apoi sã aflãm ne apar pistrui ºi vinovatã
dupã ce inima se zgribuleºte cu mâinile în buzunare ºi apoi mirosim a viºinatã
cã dragostea nu se repetã printre cuvinte dacã am zãri o muzã rafinatã
dacã vã vine sã credeþi uneori ne salutãm fericirea te stricã tu sigur n-ai putea sã mã previi
de parcã ne-am cunoaºte când ar intra cu bluza decoltatã
nu se mai scrie aºa sexul tãu sã bulverseze strugurii din vii
Matilda miroase a salcâm
când vântul îþi ridicã fusta e o cãþeluºã cândva în visele mele de cazarmã cuminþi am fi ºi am posti
printre atâtea cuvinte strãine nebunã pe coapsele tale aterizau pãpãdii departe am sta de nerozii
eu încã studiez de altfel e normalã iar eu am uitat cã sângele se electrizeazã cerul sã se deschidã doar o clipã
partea generalã a poeziei doar în anumite zile cã inima are ºi ea doi poli magnetici sã facem loc în el la poezii
când devine om care te iubesc deodatã
ºi nu mã poþi contrazice noi ne-am putea împrieteni
eºti dependentã de cafeaua din avion Nastasia Filippovna chiar am putea iubi aceeaºi fatã
îngerul meu grijuliu poetã cu picioare lungi
vara poartã permanent o frapierã nu te mai iubesc trebuie sã recunoaºteþi ºi vinovatã
ºi un tirbuºon deoarece cã
toþi amanþii te bârfesc de bine pentru a gãsi fericirea

8 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
plãcerea dialogului (auto)revelator
detaliilor ºi preferinþelor expuse citate care poate pãrea neverosi-
scot ansamblul din orice zonã a milã, dar e „numai” imediatã.
convenþionalului, cu toate dife- Virgil Nemoianu este extrem de
renþele de viziune/interes ale ce- atent la nuanþe, farã a pierde de-
lor ce pun întrebãrile ºi în ciuda loc din vedere categorialul, dacã
unor suprapuneri informaþionale se poate nici holisticul, oricât de

E
diþia Virgil Nemoianu de inerente. (E nevoit, de pildã, sã „niºat” ar fi el. (De remarcat cã
la Spandugino a ajuns rãspundã de mai multe ori la „so- existã „n” feluri de holisticitate.)
la al optulea volum: licitãri” legate de Mircea Eliade. Gândirea lui e permutabilã, com-
Înþelepciunea calmã. Di@loguri Consider fragmentul de la p. 64 binatorie, alertã. Dar ºi molcomã,
în cyberspace cu Robert Lazu; lãmuritor. Începe aºa: „Eu cred cã dacã e cazul, apãsatã, sinteticã.
România noastrã. Conversaþii Eliade e un scriitor destul de mo- (Poate chiar ºi expeditivã.) O
berlineze; Varia. Dialoguri ºi dest, sau mãcar inegal în opera nostalgie fecundã îi vertebreazã
interviuri, 2017, 678 p. Ritmul edi- sa ficþionalã.” La fel de important mare parte din rãspunsuri. Teme-
torial e bun, iar acumularea deja e, însã, ºi ce spune la p. 116: „Da, le româneºti sunt abordate cor-
realizatã ne poate da o imagine iatã în sfârºit un punct în care mã dial, cu toate cã, nu de puþine ori,
clarã despre anvergura unei cer- gãsesc în deplin acord cu Eliade. îºi reproºeazã o excesivã apleca-
cetãri deloc obiºnuite. Sunt re- ªi eu sunt deplin persuadat cã re spre ele. Numai cã fac ºi ele
cuperate aici cele douã cãrþi an- homo religiosus este cu adevã- parte din el, din eul sãu critico-
terioare de convorbiri (cu Robert rat complet, cã învãluie ºi explicã teoretic, aºa cum face parte, de
Lazu, 2002 ºi Sorin Antohi, 2009), mult mai bine ce este omul în ge- exemplu, romantismul mondial.
plus 39 de interviuri, unele pre- neral, în specializãrile sale.” Am- Gãsesc diverse situaþii ce apro-
luate din Tradiþie ºi libertate bele poziþionãri sunt de apreciat pie formaþia eminamente euro-
(2001), altele din reviste. ªi încã nu numai ca fiind foarte adecva- peanã a teoreticianului de un fel
nu sunt toate. Câteva, „tematice”, te, ci ºi pentru cã sunt intrinsec- de pragmatism blând, nebruscat,
au fost cooptate în volumele an- argumentate.) Gândeºte replicile evident, american, dar filtrat prin
terioare ori au rãmas, pur ºi sim- ca pe o formã de confesiune des- grila precedentã, inclusiv… româ-
plu, pe dinafarã. Lectura-împreu- tinsã, dar propusã ºi spre even- neascã: „lucrul individual rãmâ-
nã a tuturor acestor texte ne ofe- tuala (re)interogaþie a altuia. E ne treaba cea mai de ispravã” (p.
rã posibilitatea de a re-cunoaºte drept, îmi plac ºi rãspunsurile de 49); „Locul firesc al omului este
de aproape (oarecum „în direct”, acest fel: „Nu ºtiu, nici mãcar nu în minoritate.” (p. 130); „Aplati-
în plinã spontaneitate a elaborã- le-am citit” (p. 46) Modelul aces- zarea globalã mi se pare pericolul
rii ºi reacþiei) un mare gânditor, tui discurs subiectiv (sã nu ui- cel mai limpede în zilele noastre”
comparatist, teoretician ºi critic tãm cã nu e decât un sector al for- (p. 662); „Compromisul implicã în
literar româno-american de azi. Se mulei autobiografice a lui Virgil primul rând o pierdere de sine, o
vede, încã o datã, cã literatura Nemoianu!) este, neîndoielnic, renunþare la propria umanitate ºi
este precuparea lui dominantã, Goethe, despre care H. W. Auden sivã a postmodernismului, apare cazurile fericite, reuºesc sã clari- la propria construcþie, o cãdere
dar nici pe de parte singura. Aº spunea cã „was essentially an au- ºi aici: „Sunt cãrþi – Thomas fice (v. p. 8, chiar dacã e enunþaã în stadiul infantilizãrii, o pierdere
spune, totuºi, cã „importã” în in- tobiographical writer, whose life Mann e primul exemplu care îmi numai posibilitatea), neaºteptat, a propriei calitãþi de adult.” (p. 73)
terpretarea altor fenomene (de la is the most documented of any- vine în minte – pe care le-am citit un întreg set de tatonaje ori în- „Nicio ascezã. E vorba de muncã
religie la muzicã ºi de aici la poli- one who ever lived”. (De când în feluri deosebite în momente doieli. Cel care rãspunde poate temeinicã, foarte bine organiza-
ticã etc.) strategii ale hermeneu- cu FB-ul, care e un fel de vid din diferite ale vieþii mele. În ce pri- avea revelaþia unui unghi incre- tã, de o atitudine raþionalã faþã
ticii literare mai mult decât invers. ce în ce mai plin, mai ales cu pro- veºte recitirea de la prima lectu- dibil din sinea sa, provocat de te de muncã, de chibzuirea eforturi-
E ceva ce mã reconforteazã, nu ducte egocentrate, fie ele ºi þan- rã, asta e în fond direcþia spre care miri ce lansaj al interlocuþiei. Con- lor, de eficienþã, de calcul strate-
are rost sã ascund. þoº-nule, nu ºtiu dacã mai putem þinteºte postmodernismul.” (p. teazã, evident, foarte mult con- gic, de o mare deschidere faþã de
Înlãnþuirea interviurilor lasã avea astfel de certitudini!) Con- 393) Nu e de neglijat nici expu- sistenþa întrebãrilor, dar ºi impre- tendinþele moderne ºi de alte lu-
loc ºi unei vizualizãri (ca o con- vorbirile cu Eckermann sunt un nerea adeziunii la un mare istoric dictibilitatea lor. Orice smulgere cruri de acest fel” (p. 278) Se pot
tragere esenþializantã sau strã- fel de naraþiune „autocentratã”, literar contemporan: „Wellek era din rutinã e potenþial creatoare. raporta toate acestea la un credo
pungere eideticã a materiei tex- dar ºi incredibil de deschisã spre un democrat în buna tradiþie mul- Dar ºi solul din care cresc ideile al unui spirit care nu a evitat nici-
tuale) a nucleului dur al convin- mai toate zãrile culturii. Nu e de tisecularã cehã, pentru cã, sã ne are relevanþa lui. Mentalul post- odatã confruntãrile de idei, dar
gerilor lui Virgil Nemoianu. Acela mirare cã a stârnit aprecierea ma- fie cu iertare, Cehia era o þarã mai modern a sesizat, între altele, bre- care a ºtiut ºi sã le transfere în
pe care îl gãsim peste tot în ope- ximalã a lui Nietzsche, dar ºi cã – democraticã decât erau ºi Fran- ºa irezolvabilã pe care o creaserã alte zone, sã le „îmbuneze”, aºa-
ra sa, dar îmbrãcat în foarte multe mai important – a devenit o sur- þa, ºi Germania. S-a întâmplat cã, o epistemologie, ontologie ºi zicând, sã le ductilizeze: „Contro-
– unele, poate, derutante – feluri sã inepuizabilã a modernitãþii ºi istoric, Cehia nu a putut sã se macrostilisticã muribunde: „Lup- versa este un exemplu strãlucit,
ºi care þine, esenþialmente, de postmodernitãþii. dezvolte integral, dar are o tradi- ta contra modernitãþii trebuie valabil, într-un fel, oriunde, al
aceastã „definiþie” borgesianã În interviurile lui Virgil Nemo- þie excelentã. Wellek reprezenta dusã în solitudine. Unde sunt doi, modului în care energia, fãrã a
involuntarã a literaturii: „simþim ianu, într-adevãr, dorinþa elucidã- deci tradiþia unui umanism ceh începe trãdarea.” (Nicolas Gómez înceta sã fie energie, se întruchi-
lucruri care nu au sens în aceas- rii a ceea ce a scris ºi, implicit, a multisecular ºi a devenit una din- Dávila, citat de Virgil Nemoianu peazã în ordine.” (Opere, 4, p. 26).
tã viaþã”. Suplimentul „senzitiv” comprehensiunii de sine în faþa tre figurile centrale în perioada la p. 113) Þin enorm la acest indi- Bunãoarã, rãspunde astfel, ele-
în chestiune (insignifiant, pe celuilalt (v. p. 8) sunt constante. respectivã, ascultat cu respect. vidualism „orgolios”, ieºit la bã- gant-erudit ºi relaxat-dislocant,
bunã dreptate, pentru orice min- Iatã expunerea unui concentrat Eu personal îl consider ca pe taie cu „peptul gol”, dar nu mai unei întrebãri spãriete: „Ce sã
te obtuzã: nu e vorba numai de- al (re)lecturilor formatoare: „Cred unul dintre maeºtii mei.” (p. 229) puþin hiperconºtient de sine ºi de spun? Eu citesc altfel Cartea
spre miliardari!) a pasionat de mii cã am citit Faust al lui Goethe de În schimb, ceea ce a secat nu îl limitele-i inerente, „idilic” ºi dis- Apocalipsei, poate sunã eretic.
de ani ºi va pasiona mult timp de cel puþin 30 de ori în viaþã, dacã poate atrage pe Virgil Nemoianu. cret-autonom: „Strict tehnic (lite- Pentru mine, Apocalipsa nu e un
acum încolo cele mai strãlucite nu de mai multe ori. Revin din Diminuarea aproape cã îl stupe- rar) vorbind, am putea spune: idi- eveniment punctual. Cartea fina-
minþi ale planetei. când în când cu mult drag la Ho- fiazã: de unde mobilitatea excep- licul vine spre finele realismului, lã a Bibliei o vãd ca pe un rezu-
Mai întâi, e de remarcat aceas- mer. Recitesc frecvent pe Evelyn þionalã a intelectului sãu (cf. ºi: barocul are un sfârºit rococo, mat al întregii istorii a lumii. Deci,
tã pluralã disponibilitate spre dia- Waugh, pe Ernst Jünger, T. S. „ªi-apoi nu uita cã sunt un cititor modernismul are o „coadã de peº- un eveniment sau altul, o întâm-
log a autorului. Nu e de colea sã Eliot, Anthony Burgess, am citit omnivor, veºnic la pândã.”, p. te” în postmodernism.” (p. 401) plare sau alta nu mã influenþeazã
rãspunzi la câteva bune sute de de vreo trei ori Iosif ºi fraþii lui a 114. Sau: „lecturi multiple simul- În ce mã priveºte, sunt mai mult cine ºtie ce.” (p. 665) Vezi ºi:
întrebãri, chiar dacã acoperã 27 lui Thomas Mann, îi ador pe Cha- tane”, p. 649. Ori: „Evident cã decât convins de posibilitatea „Biblia e, dintr-un anume punct
de ani. (E ºi ceva stoicism la mij- teaubriand ºi pe Scott, dar ºi pe fondul de bazã rãmâne neatins: resuscitãrii „îmblânzirilor” cu pri- de vedere, o carte post-moder-
loc.) Gãseºti aici „ce vrei”, de la Balzac sau Manzoni, îmi plac Leibniz înainte de toþi ºi de toate, cina în postmodernism. Te inse- nistã, datoritã ameþitorului ames-
consideraþii asupra lui Bill Gates enorm Borges ºi Nabokov; pe- Goethe, Schelling, Montesquieu, rezi cu un „global” mai cuprinzã- tec de genuri ºi stiluri…” (p. 58)
(p. 630-631) sau aprecieri super- riodic rãsfoiesc în Aulus Gellius Toma d’Aquino, Seneca, Cicero, tor decât paradigma care te „con- Dar ºi postmodernii „noºtri” foar-
lative despre Levantul lui Mircea ºi Macrobius. Apoi sunt anumi- Plotin ºi inegalabilul Aristotel”, þine” sau crede cã o face. (E sufi- te valoroºi, cei de azi (creatorii
Cãrtãrescu (p. 297) ºi pânã la o te fragmente din Claudel sau p. 594), care nu exclude din raza-i cient de „slabã” pentru a nu pro- care – mie, cel puþin – îmi stâr-
scrutonianã microfenomenologie Baudelaire la care revin întruna aperceptivã nici Turul Franþei, nici testa…) O minte autentic post- nesc bucuria esteticã maximã!) ºi-
a preferinþelor în materie de vi- ºi de care nu mã mai satur. Reci- ultimele teorii cosmologice, nici ce modernã de-plaseazã orizontul au dat seama cã scrierea nu e alt-
nuri (pp. 668-669). Promptitudi- tesc cu delicii din piesele sau a mai scris, în 2017!, cutare autor „de suprapunere” dinspre exte- ceva decât retrãrirea splendorii de
nea plierii pe interlocutor, pe in- sonetele lui Shakespeare, mã în- român, francez sau englez. riorul spre interiorul operei. Zeit- odinioarã sau din viitor. Prezen-
tenþia lui imediatã, dar ºi pe cea cântã limba mai ales. Am ºi autori Nu ai cum sã gãseºti în inter- geist-ul iese, în acest fel, el în- tul aparþine celorlalþi.
prospectivã, verva intrãrii în ade- români la care revin: Doinaº, viuri lucruri definitive, teorii com- suºi întãrit, în moduri care nu Volumul de faþã este o minã
vãrate dezbateri (mai ales în car- Hogaº, Pillat, Mateiu Caragiale, pacte ºi cu atât mai puþin „siste- puteau fi prevãzute. Practic, se de aur (conþinând inclusiv multe
tea scrisã împreunã cu Sorin An- alþi câþiva.” (p. 68) Ideea restar- me” de gândire, nici mãcar schiþa modificã de fiecare datã când e sugestii ale unor galerii neuzita-
tohi, care are aparenþa unui tai- tãrii livreºti, cu care empatizez pe lor. Dar fãrâmele cu pricina pot locuit de o personalitate de felul te!) pentru toþi cei interesaþi de
fas intelectual berlinez, dar e, de deplin, prin intermediul cãreia completa, fulgerãtor, o intuiþie, o lui John Barth, Umberto Eco sau opera lui Virgil Nemoianu.
fapt, mult mai mult), abundenþa descifreazã o componentã deci- amintire, o probabilitate etc. În Mircea Cãrtãrescu: e de o plasti-

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 9


n MIHAI AMARADIA

poeme
b eletristicã

love song for Benfica ce mã va ticãi, ºi la jumate de orã, bang


atunci îmi voi scoate carneþelul
Lisabona ºi voi desena un stol de grifoni.
...înainte sã înceapã rãzboiul pe
stadionul luminii voi pleca ºi chiar dacã femeia cea nouã
Noi dãm drumul unui vultur, de gheara mã va îndrãgi, va ºtii cã eu plec mai
dreaptã departe,
are agãþatã zãpada tâmplelor noastre, mã va sãruta ºi îmi va deschide uºa.
de cea stângã fecioria pierdutã a îmi voi plimba puþin chitara prin parcuri,
femeilor noastre, ei îi place mult sã fie plimbatã prin parcuri,
abia dupã ce el face un ocol ºi lumea îl apoi mã voi reuni cu bãieþii la autobus
aplaudã ºi vom cânta în alt oraº.
poate sã înceapã rãzboiul.

de unde se adapã
la fel, devreme ce… calul rãzboinicului
…devreme ce mereu el adoarme cu singur rãmas
imaginea ei
ºi se trezeºte dimineaþa tot aºa dimineaþa dupã furtuna asurzitoare,
asta se cheamã cã el e sãnãtos, devreme din ochii ei se adapã calul rãzboinicului
ce el singur rãmas,
nu se va pierde pe sine, totul nu va fi în ochii ei el se spalã pe mâini de nãmol
fost în zadar pe faþã se spalã de sânge, îºi îndoaie mâna
câteodatã iºi imagineazã cã e un lup ºi numãrã în tolba lui trei sãgeþi,
în ploaie pipãie cu mâna buzunarul mantiei
urmãrind prin oraº o femeie gravidã, ºi scoate steagul mototolit, îl scuturã
numai s-o vadã, îl sãrutã, îl îmbeteºte, ºi-l pune la loc,
devreme ce el e uneori aºa de uºor sã se aºeazã pe buturugã ºi îºi reparã arcul
ºtiþi cã rãzboinicul singur rãmas priveºte apoi calul
nu i se miºcã mâinile, nici ei la fel, ce se adapã din ochii ei, acolo unde se
aºa, cântecele lor unul pentru celãlalt rãsfaþã luna,
fâlfâie în bãtaia vântului, pe strãzi ascultã cintezele, ciocârliile, mierla, graurii,
cu nume de feline, exploratori, fluierã apoi ochilor ei un cântec
îmbrãþiºãri, îndrãgostit
fenomene meteorologice, piscuri, soldaþi din fosta lui þarã.
necunoscuþi,
devreme ce spinarea ei albã ºi dulce ca
spuma laptelui la vânãtoare dupã
e faþa lui de masã, pe care el o aºterne în
iarbã, frumosul silenþios cât vedeþi cu ochii,
în ochiul acela de pustietate
sã poatã fi uºor confundat cu un velier,
mai gândea cã unul dintre îngerii
asta se cheamã cã el e sãnãtos ºi ea la fel.
acolo trebuie sã-l gãsim din partea apropiatã omului va duce
…acolo cat vedeþi cu ochii, pe fostul Gaspar Gaitan, o îmbrãþiºare lunguiaþã în Tarragona,
în sãlbãticiunea aceea sunt dovezi, pasul lui a lui pentru ea, atâta lucru, cumpãrase
mihaiamaradia - on tour de deasupra norilor pâcloºi, e un descântec îndrãgostibil, material
trãieºte un bãrbat tânãr, legenda spune cã dacã sã fabrice el rochie galbenã doldora de
asta trebuie s-o ºtii, fata mea, domestica puþini oameni l-au vãzut, vei merge potrivit pe poteca lui flori,
cu timpul cãmãºile mele carouate toþi spun cã doarme la soare îþi va aduce în cale numai bucurii, nu purta invidie de fel, numai cã ce era
ce-au fost martore dragostei noastre ca un lup sãtul, spun cei ce cred cã l-au vãzut, al lui
s-au învechit, s-au decolorat, acolo jos cât vedeþi cu ochii, cã face baie prin vãgãuni al lui era, dacã aveai apucãturi ale
s-au rupt la guler, s-au tocat la mâneci, pe întinderile acelea ar trebui sã fie, ºi pielea lui e mereu curatã nefirescului
ele cu timpul se vor pierde, singura lui fotografie mirosind a izvoare, nu puteai sã te apropii, pentru cã
conºtient voi fi de dulceþile ce-au trecut îl reprezintã sub un clopot mic bãrbatul acela gândiþi-vã era îndrãgit încã din copilãrie de vrãbii
de singurãtãþile ce vor veni, pe un vârf cu bisericã micã îl putem gãsi dacã avem noroc de furnici, de ape, socotise de la sine
voi fi ca un oaspete în viaþa mea, lângã muºuroiul de furnici, numai sã îndesãm cât mai multe sãgeþi putere
lãsat singur, într-un birou poate sã-l gãsim, în tolbe. sã o drãgosteascã pe ea pentru cã,
pe un scaun, sub o pendulã, când îl striga ea îl striga Gaspar, asta nu v-am spus, el e ireal de norocos.
poema de
ricardoquaresma dacã l-aº fi topit
când eram copil de la 9 ani, aº fi scãpat de sãrãcia lucie dacã te-aº fi
jucam fotbal pe unde apucam, ambiþios, urmãrit
cu picioarele, cu mâinile, cu dinþii, când erai în apele capriciului,
însã seara mâncam, nu mâncam, dacã atunci aº fi intrat în JANNYN
îmi fãceam rugãciunea, HAIR STYLE
ºi aº fi strâns de pe jos pãrul tãu
Doamne sã îmi dai ºi mie când voi fi mare pânã ce blonda oxigenatã sã dea cu
o cosânzeanã sã mã bucur de ea mãtura,
ºi ea sã se bucure de fiecare gol al meu, dacã l-aº fi topit într-un ibric de aramã
amin, ºi aº fi turnat o nucã din cel mai pur aur,
când mã voi retrage, sã mã ocup toatã toate lacrimile tale nesãbuito
viaþa n-ar fi trebuit mãcar privite,
cu gâdilatul fetelor mele cele douã când vei semãna cu toate celelalte
ºi al mamei lor, cu nimic altceva, ca un Samson efeminat, vei plânge la
amin. telefon,
iar eu cu o nucã de aur în mânã
voi fi scãpat de sãrãcia lucie,
din cea de-a 36 varã însã nu, nu voi putea sã vând
singur cu nucã de aur,
a lui mihai naturã aproape moartã cu nucã de aur,
nu, n-aº putea sã mai râd, oricum…
…socotise de la sine putere poate cã e ceva mai mult decât
sã trezeascã lunca la ora cinci aceastã decolorare a fiinþei.
dimineaþa când soarele era îngãduitor,
cãlcase o cãmaºã albã
Beatrice Iordan

10 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


Jorge Semprún ºi substiuirea identitãþii
I
deea scrierii celei de-a tre- þuitor al lagãrelor de concentrare laºul absolut care, pentru propria-i l-a supus unui cumplit rechizito-
ia cãrþi autobiografice de- naziste, Primo Levi, a suferit un liniºte, îºi sacrificã fiul, conºtient riu. Nu cumva, tânãrul intelectual
spre momentele recluziunii accident fatal sau s-a sinucis, la sau inconºtient. Atunci ºi-a în- putea fi un potenþial trãdãtor? De
în Lagãrul de concentrare din Bu- 11 aprilie 1987. mormîntat, deci, printr-un simplu aici dificultãþile lui Jorge Semprún
chenwald (dupã Lunga cãlãto- Primo Levi s-a nãscut în 1919 gest, viitorul lui ºi al familiei, sin- de a se menþine în rândurile unui
rie – Le grand voyaje – 1963 ºi la Turin, în Italia, fiind evreu se- gura celulã care îl mai putea lega Partid care ºi-a pierdut idealurile,
Ce frumoasã duminicã – Quel fard (deci cu origini tot in Penin- de viaþã ºi perpetua, dincolo de dar a rãmas neclintit pe tãrâmul
beau dimanche – 1980) Eu voi sula Ibericã). Absolvent de chi- absurdul acelei lumi. dogmelor egalitariste ºi al osifi-
trãi cu numele sãu, el va muri cu mie, în 1941, la Universitatea din În acelaºi timp, cel care pen- cãrilor birocratice. De aceste ade-
numele meu, cum s-a intitulat oraºul natal, a fost deportat la tru a supravieþui va trebui sã-i vãruri autorul cãrþii se va convin-
apariþia în spaniolã a volumului Monowitz în Polonia în 1944, fure muribundului identitatea, are ge pe parcurs, când îºi va vedea
Le mort qu il faut, 2001, i-a sur- supravieþuind doar datoritã stu- un adînc proces de conºtiinþã. colegul de lagãr ceh, Josef Frank
venit autorului spaniol, Jorge diilor sale, germanii pregãtind, cu Afirmã el: „Acel mort-viu era un (Pepiku), ajuns secretar adjunct

l ecturi
Semprun, trãitor în Franþa în ace- aceeaºi tenacitate ca la începu- frate, dublul meu, poate, Doppel- al Partidului Comunist din acea
le vremuri, dupã propia-i mãrturi- tul rãzboiului, o fabricã de pro- ganger-ul meu: celãlalt eu, sau þarã, acuzat de oamenii lui Stalin,
sire, atunci când un alt supravie- ducerea cauciucului sintetic, deºi poate eu însumi fiind celãlalt. dar ºi de colegii ce nu trãiserã
în primãvara anului 1945, tunuri- Desigur, alteritatea descoperitã, suferinþele din lagãr ºi nici nu le
le ruseºti se auzeau deja din ce în identitatea existenþialã captatã ca puteau imagina, de a fi fost în
ce mai aproape. Primo Levi a fost posibilitate de a fi altul ceea ce serviciul Gestapoului… Dar mai
printre primii care ºi-au învins Partidului Comunist Spaniol orga- ne poziþiona pe amândoi atât de ales umilinþa de a fi fost silit sã
trauma supravieþuirii în acele nizatã la fel de subversiv ºi peri- aproape.” mãrturiseascã aceastã anomalie
momente-limitã ale vieþii ºi a pu- culos în lagãrul de muncã din Bu- Deºi, cum afirmã în cartea – în procesele pe model stalinist,
blicat în 1947, cartea autobiogra- chenwald, de substiuire a identi- biografie a întâiului exil în Franþa perpetuate de acesta, în imperiul
ficã Se questo e un uomo – Dacã tãþii autorului însuºi, cu un alt – Adieu vive clarté, cu titlul spa- roºu de la Rãsãrit de prin anii
acesta este un om, urmând alte- deþinut, aflat în ultima fazã a vieþii. niol, Adio luminã a verii (1998), 1930… Deºi ºtia cã nu este aºa,
le, la aceeaºi temperaturã a de- E vorba despre deþinutul François, încã din fragedã tinereþe autorul Jorge Semprún a tãcut vinovat
nunþãrii crimelor naziste. care sosise în aceeaºi perioadã cu credea sincer cã „viaþa este când cazul lui Josef Frank a fost
Jorge Semprún a început târ- autorul, dar care nu avusese no- transcendatã de valori care o de- discutat în cadrul Partidului Co-
ziu activitatea de scriere despre rocul supravieþuirii, întrucât încã- pãºesc: nu este valoarea supre- munist Spaniol. Dar nu peste
experienþele sale, dupã 16 ani de puse în lotul de exterminare prin mã. În plus, sã fi fost aºa, ar fi mult, când Hrusciov a demascat
refugiu în viaþa care se vieþuieº- muncã fizicã într-un spaþiu din fost dezastruos. Întotdeauna a viclenia proceselor ºi crimele sta-
te, deci în acþiune, el fiind un subteran, destinat producerii constituit un dezastru istoric con- liniste, însuºi Jorge Semprún, cu
marcant membru al Partidului unor arme secrete, pentru conti- siderarea vieþii în practica istori- colegii comuniºti care vedeau
Comunist Spaniol în strãinãtate, nuarea rãzboiului în a cãrui înfrân- cã ca fiind valoarea supremã.” lumea aºa cum este, nu modifica-
respectiv în Franþa, unde, în gere germanii încã se încãpãþânau Dar acestea erau reflecþiile di- tã procustian de totalitarismul
1954, a funcþionat ca membru în sã nu creadã. Acolo, studentul nainte de Buchenwald, dinainte roºu, au cunoscut ºi ei expulza-
Comitetul Central, iar din 1956, iubitor de frumos ºi poezie, supus de eºecul practic al Partidului rea la fel de umilitoare din rându-
membru în Comitetul Executiv. eforturilor inumane ºi înflãmânzi- Comunist Spaniol, care încã mai rile detaºamentului de avangar-
De aici a cãlãtorit de multe ori în rii perpetue, pierduse, încetul cu credea în utopii ºi se supunea cu dã al clasei muncitoare.
Spania franchistã, pentru a reor- încetul, lupta cu viaþa. Autorul în- lipsã totalã de verticalitate nea- Supravieþuitor la Buchenwald,
ganiza Partidul în interior. În 1964 suºi îl cunoaºte, vorbeºte cu el, devãrurilor pronunþate cu osâr- membru marcant al P. C. Spaniol,
a fost expulzat din Partid, datori- îºi dã seama cã pentru François die de P. C.U. S., ºi de celelalte când acesta încã mai credea în li-
tã divergenþelor de pãreri ºi de mai sunt puþine ore de trãit. Aces- partide satelite din celelalte þãri bertate, ministru al Culturii în þara
acþiune cu nucleul dur reprezen- ta îi expune cu dificultate viaþa sa, din Est, reprezentate prin Comin- sa precum Marlaux în Republica
tat de Dolores Ibarruri ºi Santia- situaþia care ar fi putut fi salvatã formul totalizator. Francezã liberã, dar mai degrabã
go Carrillo. Din acel moment, ca- doar cu o vorbã de tatãl sãu, sim- Partidul Comunist Spaniol în- un scriitor al memoriei, al marilor
riera sa literarã devine predilec- patizant ºi membru marcant al cerca astfel sã-ºi apere membrii evenimente care au cutremurat
tã, deºi mai intervine de multe ori conducerii de la Vichy a Franþei devotaþi, dar când a constatat cã Europa zisã civilizatã, pilon moral
cu mare succes în politica Spa- îngenuncheate, dar care nu inter- cel care se interesa de tânãrul al secolului XX, dar ºi al celor vii-
niei democrate, de dupã moartea vine pentru fiul sãu, considerat Semprún nu era Gestapoul, ci toare, Jorge Semprún rãmâne un
lui Franco (1975). rebel. Iar rezultatul va fi moartea ambasadorul Spaniei la Berlin, titan care nu doar a pus întrebãri-
Moartea plinã de mister a mar- în curînd a acestuia, deci neantul. prieten cu tatãl scriitorului care, le sale despre destinul omenirii,
torului celuilalt lagãr nazist, din Neînþelegerea realitãþii politice a desi republican ºi democrat, a dar a ºi rãspuns, cu curaj ºi dârze-
Polonia, Primo Levi, i-a deºteptat mometului, acolo va duce. Tatãl îndrãznit sa-l deranjeze pe aces- nie, la multe dintre acestea.
în amintire lui Jorge Semprún pu- rãmâne încrezãtor în victoria cã- ta, iar ambasadorul franchist nu
nerea la cale, din partea celulei lãilor naþiei sale, sau poate devine a putut sã-l refuze, acelaºi Partid n Geo Constantinescu

Africanul sau întoarcerea tatãlui rãtãcitor


J.M.G. Le Clézio, Africanul, le sale de o sensbilitate aparte, Apare, astfel evocarea copi- sau mama sunt prinse într-un
Pro Editurã ºi Tipografie, 2008 introduce cititorii în universul lãriei bãiatului care va fi crescut cerc al imposibilitãþii realizãrii
cãrþii sale ºi reuºeºte sã suprin- de mama ºi de bunicii sãi, cât timp nevoii de a avea o familie com-

A
pãrutã în anul 2004, la dã prin varietatea stilurilor abor- tatãl se va afla pe teritoriul Africii pletã ºi unitã. Toþi simt ruptura,
Editura Mercure de date. J.M.G Le Clézio aduce o ca medic. Deºi confuzã situaþia toþi simt nevoia unei schimbãri,
France din Paris, Afri- patã de culoare prin cartea Afri- prin care trece, el va avea parte toþi vor sã fie alãturi unii de alþii
canul, reprezintã o splendidã lu- canul, care transpune amintirea de o altã surprizã redatã de mo- dar ceva îi desparte, Africa.
crare autobiograficã a lui Jean- unui tatã absent, materializatã în mentul întoarcerii tatãlui. Însã Continentul reprezintã în ope-
Marie Gustave Le Clézio, prece- nevoia unei legãturi paterne mult aceastã întoarcere va genera ºi rã schimbarea cursului vieþii unei
datã de nenumãrate opere apre- dorite. mai multã angoasã în sufletul familii. Apar idealuri noi, apare o
ciate de criticii literari pentru sen- Cartea este structuratã în personajului, cauzând un rãzboi culturã nouã dar ºi tradiþii apar-
zualitatea ºi scriitura aparte a au- ºapte capitole, sintetizând ideea ascuns tatã-fiu. Sentimentele se te, iar din acest punct de vedere
torului, precum La Fête chantée, ce urmeazã a fi dezvoltatã. Aºa- acutizeazã din cauza lipsei înde- cartea surprinde cultura africanã.
(editura Gallimard, 1997), Siran- dar, existã: Corpul, Termite, fur- lungate a interacþionãrii lor, încât Sunt prezentate regiunile Africii,
danes (editura Seghers, 1990) sau nici etc, Africanul, De la Geor- se ajunge la iminenta disoluþie a precum ºi obiceiurile specifice
Diego et Frida (editura Stock, getown la Victoria, Banso, Ogo- legãturilor afective familiale. Nu zonelor, poveºti despre locurile
1993). ja furiei ºi Uitarea. Tematic, Afri- numai autorul este cel care este descrise, dar ºi privirea în ansam-
Jean-Marie Gustave Le Clézio canul atinge subiectul paternitãþii victima deziluziilor ºi deºertãciu- blu asupra violenþei specifice
s-a nãscut în insula Mauritius pe absente. La aceasta se adaugã ºi nii viselor, ci ºi tatãl acestuia. Pus continentului. Totul pare cã se
13 aprilie 1940, venind dintr-o fa- tema sãlbãticiei Africii. Regiunile în faþa unor decizii radicale, sã încadreazã în normele unei fami-
milie cu rãdãcini franceze, din menþionate în carte reuºesc sã aleagã între familie sau vocaþie, lii clasice, dar, la final, printr-o fost conceput, în momentul în
partea mamei, ºi engleze, din par- contureze imaginea unui conti- acesta cade pradã îndepãrtãrii subtilã ambiguizare, cititorii îºi care m-am nãscut.”
tea tatãlui. Autorul este laureat nent aspru, sãlbatic, de neîmblân- încete, dar sigure de cei iubiþi. pot da seama cã, de fapt, în mod Pe scurt, Africanul este o car-
al Premiului Nobel pentru Litera- zit, dar care, totodatã, ajunge sã Africa îl transformã, de aceea metaforic, pãrinþii autorului au te cu substrat, deschisã spre o
turã în anul 2008, iar mult mai de- devinã casã ºi sã fure inima oa- naratorul menþioneazã cã „...nu îl fost furaþi de Africa. Tatãl devine culturã strãinã europenilor ºi care
vreme, în anul 1963, a câºtigat menilor. Scrisã ca o lucrare auto- mai recunoºteam, era prea diferit Africanul, pierzându-ºi toate ca- prezintã într-un mod intens
Premiul Renaudot. În palmaresul biograficã ce îl are în centru pe de cei pe care îi cunoºteam, un racteristicile paterne ce-l indivi- schimbãrile prin care trece o fa-
lui se aflã ºi alte premii dedicate tatãl autorului, cartea este o con- strãin, ºi chiar mai mult decât atât, dualizeazã în ochii fiului, iar în fi- milie pusã la încercare de scinda-
carierei sale ca Premiul Paul Mo- fesiune prin care naratorul încear- aproape un inamic.”, iar visul afri- nal mama devine Africa: „eu pot rea între ascultarea dorinþelor ºi
rand în 1980 sau Premiile Gon- cã sã înþeleagã mai bine absenþa can devine o utopie marcatã de sã mã gândesc la mama mea afri- obligaþiile faþã de ceilalþi.
court la vârsta de doar 23 de ani. tatãlui precum ºi schimbãrile prin boli, cadavre, sânge ºi spitale. canã, cea care m-a îmbrãþiºat ºi
Prozatorul jongleazã cu poveºti- care acesta a trecut. Personajele, Africanul (tatãl), fiul hrãnit în momentul în care am n Iulia Roºu

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 11


n MARIA DINU poetree of life
Adrian Buzdugan ºi
managementul riscului literar
þului Brott Davidsson, Mãreþul ze, parodii ce deconspirã goana lesta pe nefericitul aducãtor al
destin al lui Odil Viritadilis). Pe dupã succes a scriitorilor, dorinþa acestei fericiri nepãmântene:
scurt, un experiment literar prin de a intra în Uniunea Scriitorilor, „Acasã toþi zâmbesc. Soacra îmi
fuziunea mai multor tipuri de dis- festivismul ºi exagerarea impor- spune «Dragule»! – Mai sunt,
curs – epic, poetic, eseistic, fan- tanþei unui autor, goana profeso- mã, biluþe? îl întreb eu pe Oise.

D
upã debutul din 2010 tastic, critic –, cu mottouri, refe- rilor universitari dupã lucrãri ºtiin- – Nu-þi fã probleme! Ajung pen-
cu volumul Capela ex- rinþe ºi inserþii din autori celebri þifice pentru CV-ul lor, publicarea tru toþi! Biluþa mã-sii! Îl snopesc
l ecturi

comunicaþilor (po- sau inventaþi. cãrþilor la edituri locale, minore. În în bãtaie. Am auzit cã în Asia nu
vestiri ultimative), Citadela de Deºi este dificil de stabitit o fond, regãsim aici o criticã voala- au ajuns biluþele. Ori plec, ori...
fier (2012), romanul din 2014, cu tematicã, prozele lui Adrian Buz- tã la adresa mentalitãþii contem- cine ºtie, am o biluþã cusutã în
titlu cvasiavangardist Comisarul dugan confirmã o viziune ludicã, porane a omului de rând, care trã- gulerul cãmãºii... M-am sãturat
Corcoduºã (sau Corcoduºã ’92 ironicã ºi adesea imprevizibilã, cãci ieºte cu impresie cã scrisul e ac- de viaþa asta! La douã mã duc
sau Treisprezece gloanþe ºi de autorul e întotdeauna cel care tra- cesibil oricui, iar orice individ care sã-l bat pe Oaie”. Altfel spus, ºi
restul... morcovi sau Gloanþe ge sforile, manevreazã ºi manipu- îºi publicã o carte, spre încânta- fericirea are preþul ei sau ai grijã
pentru Andros sau Corcoduºã & leazã personajele ºi cititorii, uneori rea prietenilor sau a întregului sãu pe cine faci fericit!
Co. sau cum vreþi dumneavoas- chiar când se deghizeazã ºi împru- neam, devine automat, un scriitor Dar apogeul absurdului agre-
trã), cãrþi care au primit premii li- mutã vocea unui personaj. Litera- valoros. Cum întreaga afacerea siv îl reprezintã proza Freddie,
terare importante, Adrian Buzdu- tura e un fabricat, un bun de con- „literarã” aduce venituri substan- unde bãtaia devine un automa-
gan publicã Freddie. Proze ris- sum, iar facerea ei reprezintã o afa- þiale, naratorul din proza Ghost- tism ºi un mijloc de defulare. Cu
cante. Într-adevãr, Adrian Buzdu- cere cum observãm în proza Ghost- writer sfârºeºte prost, cãci un ins toate cã identitatea ºi importanþa ragialism prin atitudinea aucto-
gan ºtie sã riºte cât mai ofertant writer, în care naratorul e poseso- vulgar îl bate ºi îi furã laptopul cu acestui Freddie rãmân un mister, rialã degajatã ºi ironicã strecurân-
din punct de vedere creativ ºi in- rul unui program sofisticat prin toatã literatura la comandã. moartea lui declanºeazã isterie în du-se în construcþia lor. Tijd din
terpretativ, cãci cãci proza sa spul- care poate crea, în funcþie de ce- De fapt, o caracteristicã a pro- rândul populaþiei. Cum nu are proza – eponimã, aluzie la perma-
berã tipare narative, convenþii ºi, rerile clienþilor, poeme sau proze, zelor lui Adrian Buzdugan este habar de tragicul eveniment, na- nenta luptã a omului cu timpul,
mai ales, aºteptãrile cititorilor. printr-o tehnicã infailibilã: asam- coabitarea violenþei cu absurdul, ratorul este bãtut de toþi cei cu dar ºi la romanul proustian, În
Cele cincisprezece texte sunt pa- blarea unor fragmente obscure, dacã nu aceasta este chiar o ma- care intrã în contact, cunoºtinþe, cãutarea timpului pierdut –,
rodii la adresa literaturii cu tot ce copiate din diverse documente, nifestare a absurdului. De bãtãi prieteni sau simpli trecãtori, în- devine obsedat brusc de recupe-
implicã ea, inclusiv receptarea site-uri greu accesibile ºi chiar constante are parte ºi Aul Oise nebuniþi de ignoranþa lui. Dat afa- rarea timpului, furat din întâmpa-
criticã ºi cititorii, adevãraþi con- autori anonimi – atât de anonimi din proza Biluþele, venit din Ga- rã din casã de nevastã, naratorul re de un hoþ mãrunt, de unde alie-
sumatori de produse literare (72 încât Adrian Buzdugan îi inven- laxia BQ-045M, vizitatorul noc- hoinãreºte pe strãzi, dar se elibe- narea personajului care se pro-
de pagini, Chera Ghelase, Ghos- teazã el însuºi. Literatura devine, turn care îºi parcheazã naveta reazã de povara morþii lui Fred- sterneazã în faþa orologiului de
twriter), distopii represive, uºor deci, rezultatul tehnologiei sau spaþialã în grãdina lui Jean, pe die dupã ce îi bate pe ºi el pe alþii la prefecturã. Dintr-un scriitor
orwelliene, pe fundalul unui nou unor operaþii realizate din trei bu- staturile de varzã ºi trandafiri. întâlniþi în calea sa, inclusiv pe anonim ºi lipsit de talent, Titel
regim totalitar (Pãcatele tinere- toane ale tasturii – „Reformulare. Musafirul inopinat aduce cu el fosta sa profesoara de biologie, ªocute cunoaºte culmea succe-
þii), întâmplãri aparent banale Sinonime. Verticalizare.” –, sorta- biluþele fericirii, pilule nu pentru nici ea o cunoascãtoare a ilus- sului, devenit peste noapte ve-
dintr-un univers cotidian SF tã în fiºiere denumite „Calitatea creºterea potenþei, cum s-ar pã- trului anonim, Freddie. detã literarã, dintr-o greºealã a
(Atingerea lui Midas, Visul lui întâia” sau „Calitatea a doua”. rea iniþial, ci destinate schimbãrii Dacã nu bãtaia, fatalitatea sau administratorului site-ului buc-
Makmullah, Biluþele), absurd Textul se deschide într-o reþea de dispoziþiei oamenilor, încât Jean, beþia cu apã rece le urmãreºte pe hland.de. ªocute nu-ºi mai revi-
kafkian ºi chiar urmuzian upda- texte sau este doar rama în care exasperat de bunãvoinþa genera- mai toate personajele prozei lui ne din acest ºoc, ba chiar ajunge
tat (Tijd, Freddie, Cãrþile micu- sunt inserate diverse poezii ºi pro- lã, îºi face un obicei din a-l mo- Adrian Buzdugan, o dozã de ca- sã creadã în propria genialitate

n DANIELA MICU

poetul din turn


gerea, spãlarea asta obstinantã/ uneori apar ºi puternice pulsiuni rea emoþionalã, de a-ºi vedea mai
a rufelor iar ºi iar ca amurgul sã le erotice: „sexul tãu zvâcnind ca o departe de propria realitate.
înveleascã/ în aerul proaspãt pasãre tãiatã” (Un somn greu). Cel de-al treilea stâlp vine cu
pânã la ultima fibrã/.../ grija sã nu Ce înseamnã pentru Silviu o definiþie mai concretã, în care
te împovãrezi cu mirosurile celor- Gongonea a doua naturã, sau ce „a doua naturã” este un „altfel”,
lalþi/ cu felul vulgar de a vorbi poate înþelege cititorul doar rãs- care „sapã galerii/ ca o cârtiþã”
Silviu Gongonea, A doua na- grija sã nu rãmâi chiar tu/ cu mur- foind acest volum, poate fi defi- (p.39), o sursã inepuizabilã de
turã, Editura Aius, Craiova, 2017. dãria din minte/ de pe piele din nit ºi dacã se opreºte doar asu- forme ºi cãi, ce variazã de la activ
oase/ Oricât de plin ar fi coºul de pra celor patru poeme, ce dau ti- („spãrgea pahare”) la pasiv („mo-

P
e mãsurã ce parcurgi A rufe/ elena le spalã” (Povestea lui tlul volumului. Primul stabileºte þãiala”). În acest du-te vino ener-
doua naturã ai senzaþia Remedios) principiile ºi paºii iniþiali ce tre- getic, a doua naturã este ceea ce
unei poezii „cu ziduri A doua naturã este „un fel de buiesc parcurºi pentru a ajunge te însoþeºte permanent: „Uneori
dezghiocate” (Stâlpul þãrii obiºnuinþã de a plonja/ sub peli- la „a doua naturã”: „trebuie sã þii îl ducem în cap/ ca pe un vierme
mele). La prima vedere poþi fi des- cula realitãþii” (Leul cârpit) ºi este ochii deschiºi/ foarte tare/ pânã ce roade/ fiecare celulã,/ îi pune
cumpãnit de blândeþea versuri- despãrþitã de aceasta prin nenu- la desprinderea de orice egola- filmul sãu,/ zilnic te duce la plim-
lor, devenitã deja o amprentã a mãrate praguri, a cãror trecere sau trie/ mai ales de cea a scrisului” bare/ spre podurile arcuite/ sub
poetului Silviu Gongonea. Foar- depãºire, alãturi de curãþire devi- (p.12) Este indicatã o acuitate a arborii inelaþi” (p.42).
te atent la structura poemelor, ne crezul traiectoriei poetice. Este simþurilor ºi vieþuirea conºtientã Poezia lui Silviu Gongonea pare
acesta construieºte un univers implicatã aici „o inginerie a spiri- trelor spre realitatea cotidianã, ºi racordatã la fluxul realitãþii. Le- cã s-a nãscut într-un glob de sti-
liric multifaþetat, fiecare faþetã fi- tului” pe care nu o poate practi- odatã cu asta atingerea unei pu- gãtura cu realitatea este foarte clã, are ritmul ei, deºi este perma-
ind pe rând sau chiar de-odatã o ca singur, doar „bâjbâind ºi bâi- ritãþi la fel de temporare precum importantã pentru poet, aceasta nent conºtientã de adevãr, ºi asi-
„a doua naturã”, deoarece aces- guind” (Happy-end), de aceea fulguralitatea fericirii. este observatã permanent ca gurã un cadru al transformãrii ºi
tea nu se exclud una pe cealaltã, prezenþa femininã reprezintã par- Din turnul sãu, pe care Elena dintr-un turn ce veghe. Realita- redefinirii, deºi în realitate totul
ºi chiar pot coexista în mai multe teneriatul necesar, „pe elena nu se strãduieºte sisific sã-l pãstre- tea devine obiect de cercetare, iar este alert în jurul sãu. Dar poetul
straturi. Asta sugereazã ºi cele mi-o pot închipui decât alãturi de ze curat, realitatea pare o proiec- faptul cã acest lucru se întâmplã stabileºte regulile în construcþia
patru poeme intitulate identic ºi mine” (pasãrea de fier). Poetul þie, a cãrei vitezã de derulare este este ºi la rândul sãu transformat sa, îºi ia ce ajutoare îi trebuie ºi
care dau titlul volumului. Ele sunt acceptã împãrtãºirea sorþii, nu se reglatã în funcþie de starea în care în realitatea altcuiva ºi observat. apasã butonul de slowmotion
stâlpii pe care se clãdeºte noua damneazã din zvâcniri egolatrice, se gãseºte poetul. În general, rit- În cel de-al doilea poem, obser- dacã are nevoie de mai mult timp
sa fortãreaþã poeticã, în care Ele- dimpotrivã. Atingerea unei a mul este unul sacad, impregnat vatorul este observat privind re- de absorbþie. Îmi place aceastã
na, personaj recurent ºi în volu- doua naturi oneste înseamnã de o lentoare aproape lascivã: alitatea ce se desfãºoarã de cea- poezie, pentru cã se apropie foar-
mele anterioare, are rolul de a „desprinderea de orice egolatrie/ „amnezic, uitat ºi uitând,/ mã vezi laltã parte a geamului: „ea sta în- te tare de rolul ei primar, acela de a
menþine puritatea ºi echilibrul: mai ales de cea a scrisului” (A cum aºtept ºi aºtept,/ cum nu pot tr-un col al camerei/ ºi mã privea oferi o stare contemplativã, boe-
„Elena spalã ciorapii/ chiloþii atâr- doua naturã) ºi acceptarea iubi- prinde nimic, / cum trec absent zâmbind” (p.22). Prezenþa femi- mã, senzaþia cã poþi pune cotidia-
nã cuminþi pe sârma întinsã,/ blu- rii prin care are loc curãþirea sa dintr-o camerã în alta/ precum o ninã este beneficã, dar pasivã, de nul pe pauzã ºi pentru cã este o
zele ei tricourile mele cearºafurile interioarã, simbolizatã prin spã- mâþã bãtrânã” (Te împuþinezi data aceasta, un martor mut, dar superbã poezie de dragoste în cea
noastre/.../ Cât de perversã e ºter- larea rufelor, a trupului, a feres- pânã dispari pisiceºte), în care reconfortant, ce-i oferã susþine- mai purã formã a ei.

12 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


alãturi de criticii ºi cititorii sãi im-
becilizaþi ºi manipulaþi de efecte- n FLORIN COLONAª
le tehnologiei, refuzând sã mai
accepte realitatea chiar ºi atunci
când eroarea este divulgatã. Cu
adevãrat grotesc, dar ºi enigma-
tic, este micuþul Brott Davidsson,
Musée Dapper: ºiragul de perle
retardat, cu un râs mãgãresc ºi
cu plãcerea distrugerii ceasurilor,
probabil conform principiului
ale unei colecþii
P
afirmat tot de el însuºi: „Timpul entru propagarea artei prin realizarea lor si transmiterea ta sã fie protejat. Arta africanã de interesantã prin valoarea ei
nu-i, timpul nici nu-i.” Copilul în- nu sunt suficienþi doar unei emoþii privitorului. Fãrã de vine din cele douã mari bazine et- artisticã, dovedind creativitatea
cepe sã vorbeascã târziu, iar spre creatori de frumos, co- egal sunt sculpturile selecþiona- nografice, întinse pe un areal foar- meºterului popular.
uimirea tuturor, când o face, reci- mercianþi de artã ºi cu gust este- te în funcþie de valoarea lor artis- te extins din zona subsaharianã, Unicitatea acestei expoziii
tã fragmente din cãrþi imaginare tic, au fost întotdeauna necesare ticã, dar ºi pentru rolul jucat în Africa Centralã ºi Africa de Vest. vine, în primul rând, din faptul cã
de poezie, basme, filosofie, so- ºi întreprinderi mari sau mai mo- cadrul comunitãþii în care au apã- În partea vesticã a continentului lucrãrile cele mai spectaculoase
ciologie, ideologie politicã etc. deste care sã sprijine demersul rut. Mãºti, statui ori statuete, pa- negru, în Camerun, personajul se aflã pentru prima datã toate
Proza aminteºte de tehnica cola- lor. Evident, au apãrut ºi institu- ruri, insigne, arme sau diferite alte rege Bangwa este o persoanã adunate în cadrul aceluiaºi eve-
jului avangardist prin care erau þii specializate în domenii, din artefacte sunt legate de munca sacrã, legatã de funcþii politice ºi niment. Aceste lucrãri cu o formã
inserate aleatoriu, în corpusul care nu puteau lipsi, bineînþeles, sau de îndeletnicirile specifice. cu o încãrcãturã istoricã. În Ga- ieºitã din comun ºi de o frumuse-

a r te
textului principal, cuvinte ºi dis- muzeele cu cele mai diferite te- Multe dintre ele au fost utilizate bon, Biery ilustreazã cultul strã- þe extraordinarã sunt reprezenta-
cursuri din alte domenii. Nu mai matici. O unitate în cadrul aces- in context iniþiatic al pregãtirii moºilor permiþând contactul cu tive pentru marile culturi specifi-
spunem cã micuþul brotãcel, cum tei categorii o reprezintã muzeul adolescenþilor sau a bãrbaþilor cei morþi, obþinându-se astfel ce continentului african. Cura-
îl alintã mama sa pe Brott David- parizian al Fundaþiei Dapper care maturi înaintea descoperirii unor protecþia în alianþe, în viaþa de zi toarea expoziþiei este Christiane
sson, pare unul din personajele se caracterizeazã prin diversita- cunoºtinþe esoterice sau tehnice. cu zi, în rãzboi ºi în conflictele Falgayrettes-Leveau (manager la
agreate de avangardiºti, iraþiona- tea ºi vechimea obiectelor, ca sã Pe de altã parte, aceleaºi ob- interetnice. Un paznic de metal Musée Dapper), iar manifestarea
le, absurde, chiar nebune, repli- nu mai vorbim despre arta pune- iecte apar în cutumele cultului (placã de cupru) prinsã în fir sub- este gânditã în onorea fondato-
cã la adresa personajelor tradiþi- rii lor în evidenþã, atât singular, pentru a omagia strãmoºii, asigu- þire pe o structurã din lemn – tipi- rului muzeului, Michel Leveau,
onale ºi creative, în fond, tocmai cât ºi în ansamblu, printr-o arhi- rând fecunditatea femeilor, ferti- cã în Africa – gãsitã în zona Ga- care a decedat în noiembrie 2012
fiindcã pot sã redea o altã faþetã tecturã a vitrinelor ca ºi prin ilu- litatea solului sau pentru ca aces- bonului, reprezintã o piesã extrem dupã ce ºi-a încheiat misiunea
a realitãþii opuse gustului comun, minarea savant dirijatã a obiec- umanistã de a pune pe picioare
cliºeizat. telor expuse. Fundaþia Dapper, proiect la care
Prozelor nu le lipseºte poezia, La sfârºitul lui 2016, Musée a lucrat mai mult de treizeci de
fie cã ea îi aparþine lui Brott Da- Dapper a inaugurat o expoziþie ani. Fiind un adevãrat estet con-
vidsson, fie e fãcutã la comandã intitulatã „Capodopere ale artei dus de rigoarea principiilor ºtiin-
cu ajutorul programului perfor- africane”, în care, din tezaurul þifice, Michel Leveau s-a dedicat
mant, fie îi aparþine lui Didonius muzeului s-au selectat cele mai achiziþionãrii de opere de artã re-
Spirã, autorul din Pãcatele tine- importante piese, unice în lume, marcabile pentru instituþia sa,
reþii, arestat, într-un distopie to- reunite pentru întâia oarã cu acest dintre care unele au aparþinut an-
talitarã, pentru cã a depãºit nu- prilej. S-au prezentat piese cu o terior unor persoane avizate în
mãrul de cuvinte scrise. Adrian valoare esteticã cu totul deosebi- rãspândirea aprecierii faþã de ar-
Buzdugan manevreazã ºi aici sti- tã, dovezi incontestabile ale mari- tele ne-occidentale de la începu-
luri ºi universuri poetice diferite, lor culturi existente pe teritoriile tul secolului XX, cum ar fi Charles
de la imaginarul semiapocaliptic, africane. Cu acest prilej peste trei Ratton, Jacob Epstein sau Paul
clasicizant ºi cu iz arhaic din Ghost- sute de piese aranjate dupã crite- Guillaume. Obiectivul sãu princi-
writer („ouãle de drac, clocite/ sfâ- rii ºtiinþifice îºi gãsesc locul în pal a fost de-a lungul timpului
râiau, pocneau trezite/ aruncând pe spaþiile celor douã etaje ale mu- acela de a îmbunãtãþi înþelegerea
strãzi ºi-n case/ bale lungi, greþoa- zeului. Succesul la public al expo- artelor tradiþionale din Africa sub-
se”), la poezia postmodernistã din ziþiei a fãcut ca aceastã sã fie pre- saharianã ºi de a creºte gradul
Pãcatele tinereþii. Sub titlul file lungitã pânã pe 17 iunie 2017. de familiarizare a acestora la ni-
din jurnalul domnului D., regãsim Aflat pe o stradã elegantã, în- velul publicului larg.
aici o (anti-/ post-)genezã adusã gustã, care coboarã dinspre im- În al doilea rând, alte caracte-
în contemporaneitate, prin desa- pozantul boulevard du Mare- risticile notabile ale lucrãrilor din
cralizarea elementelor din mitolo- chal-Foch ce conduce spre Ar- expoziþia intitulatã „Capodopere
gia biblicã într-o viziune ruralo- cul de Triumf, alãturi de ambasa- ale artei africane” de la Musée
bahicã, în care scopul e procrea- da Republicii Congo ºi vizavi de Dapper sunt diversitatea origini-
þia anapoda: „la început n-am fã- casa în care a locuit pictoriþa im- lor lor geografice ºi marea lor ve-
cut nici cerul, nici pãmântul/ n-am presionistã Berthe Morisot ºi, mai chime. Expoziþia de faþã prezintã
fãcut nici pe dracu’/ ºi a fost ºi apoi, Paul Valery, cãsãtorit cu ne- aproximativ 130 de lucrãri de mare
searã, ºi a fost ºi dimineaþã/ ºi a poata marii artiste, locaþia este importanþã: mai precis, unele
fost ºi altã searã, ºi altã diminea- amenajatã modern la parterul sunt unice ºi fãrã echivalent în
þã/ ceva nopþi, niºte femei, niºte unui edificiu, ca de altfel toate din lume, cum ar fi sculpturile din
prafuri/ ºi multe sticle de tãrie prin- cartier, având cinci-ºase etaje ºi Gabon (Fang, Kota, Punu), Ca-
tre ape/ minerale/ din câte þiu min- cu o vârstã trecutã de un veac ºi merun (Bangwa), Benin (Fon) ºi
te/ n-am avut cu ce s-achit tot/ jumãtate, dar care bine cosmeti- Mali (Dogon, Soninke).
aºa cã mi-au fãcut vânt pe uºã.” zatã nu îºi trãda vechimea. Sãlile Catalogul care însoteºte expo-
Pe scurt, totul este (ne)întâm- muzeului oferã vizitatorului în ziþia este împãrþit în douã mari
plãtor în proza lui Adrian Buzdu- aceastã orchestraþie muzealã pie- secþiuni – Africa Centralã ºi Afri-
gan, cãci literatura nu este lumea se de o inegalabilã valoare artis- ca de Vest – ºi se deschide cu un
întoarsã pe dos, ci reprezintã lu- ticã, multe dintre ele fiind unice text general de prezentare, urmat
mea cu toate feþele ei posibile. prin structura lor, surprinzãtoare de note succinte în care fiecare
dintre autori face un rezumat al
cunoºtinþelor sale cu privire la
acest subiect. Remarcabile pentru
calitatea esteticã, cele aproxima-
tiv 130 de lucrãri reproduse în ca-
talog (mãºti, statui, statuete, po-
doabe, altare, arme sau ornamen-
te) stau mãrturie bogãþiei practici-
lor artistice din Africa subsahari-
anã. Funcþiile lor politice, sociale
ºi religioase sunt descrise în ana-
lizele unor specialiºti recunoscuþi,
fie ei antropologi, etnolingviºti
sau istorici de artã. De asemenea,
catalogul permite fiecãrui cititor,
specialist sau simplu amator sã
facã o cãlãtorie bogatã în desco-
periri prin universul formelor ºi
spiritualitãþilor pe care culturile
africane le împãrtãºesc cu noi, cei
din Occident. Mult aºteptate de
public, capodoperele din Africa
permit vizitatorilor sã descopere
operele de artã africanã esenþiale,
a cãror semnificaþie este înrãdãci-
natã în culturile din Africa Centra-
lã ºi de Vest.

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 13


S
ub acest motto a debu- Concertul nr. 4 în Sol major, op.
tat noua stagiune a
Filarmonicii „Oltenia”,
motto-ul semnificând un omagiu-
muzica uneºte! 58, de Beethoven, trio-ul solis-
tic, format din violonista Cristina
Anghelescu, violoncelistul Filip
dedicaþie pe care instituþia craio- pentru vioarã ºi orchestrã, op. 61, Papa ºi pianistul Mihai Diacones-
veanã îl aduce Centenarului purtând semnãtura compozitoru- cu, a interpretat Triplul concert
Marii Uniri, propunându-ºi sã in- lui Eduard Caudella, s-a consti- în Do major, op. 56, de Beetho-
cludã în programul fiecãrui con- tuit într-o premierã revelatoare în ven, tânãrul pianist Marius Bol-
cert cel puþin o lucrare din reper- ceea ce priveºte prezentarea la dea a tãlmãcit Concertul în La
toriul muzicii româneºti. Chiar din Craiova a lucrãrii de cãtre violo- minor, op. 16, de Grieg, trompe-
primul concert al stagiunii (6 oc- nistul Daniel Podlovschi (în mod tistul italian Nello Salza s-a aple-
tombrie 2017) am reþinut faptul cã cert, solistul cu cele mai multe cat asupra unor partituri mai rar
acest demers poartã amprenta opusuri concertante româneºti cântate, Concertul în Mi bemol
unei strategii coerente de famili- prezentate în public), secondat de major, S. 49, de Johann Nepomuk
arizare ºi sensibilizare a publicu- dirijorul francez François-Robert Hummel ºi Concertul în Mi be-
lui meloman cu muzica autohto- Girolami. Alte muzici autohtone mol major, Hob. VIIe/1, de Joseph
nã de ieri ºi de azi, în contextul în înscrise în programele primelor Haydn. Sã mai adãugãm cã pu-
care instituþiile noastre muzicale ºase concerte ale stagiunii: Trei blicul a avut ocazia sã urmãreas-
(filarmonici, opere) cel mai ade- piese pentru orchestrã de coar- cã ºi un program de „Bijuterii
sea ocoleau, inexplicabil, dupã de, op. 4, nr. 2, de Constantin Sil- muzicale” (mici piese foarte cu-
a r te

1989, creaþia româneascã. Iatã cã vestri (dirijor Theo Wolters, din noscute), prilejuit de prezenþa la
apropiatul Centenar a „trezit” la Olanda), Dans bãtrânesc de Ci- Craiova a unui þambalist virtuoz:
realitate ansamblurile amintite, prian Porumbescu, în aranjamen- rico-dramaticã netulburatã de iz- lui C. Ph. E. Bach sunt concertele Giani Lincan (stabilit în Olanda)
oferindu-le un motiv în plus în a tul pentru coarde al lui Ioan Do- bucniri violente), Simfonia nr. 41 pentru pian, între care Concertul care, bucurându-ne de colabora-
„ataca” cu vãditã determinare un brinescu (dirijor Gian Luigi Zam- în Do major, K. 551, „Jupiter” de în Mi bemol major pentru clave- rea experimentatului dirijor Gian
asemenea repertoriu. Simfonia nr. pieri, din Italia), Jocuri olteneºti: W.A. Mozart (un pisc al creaþiei cin ºi pian este considerat repre- Luigi Zampieri, a reuºit sã impre-
1 în Mi bemol major, op. 13, de Frunza ºi Rustemul, de Constan- simfonice a solarului compozitor, zentativ prin faptul cã cele douã sioneze prin agilitatea ºi sensibi-
George Enescu, cântatã de Filar- tin Bobescu (dirijor Jangwon marcând „sfârºitul” epocii clasi- instrumente sunt puse în valoa- litatea cu care mânuieºte impre-
monica „Oltenia” în deschiderea Seo, din Coreea de Sud). ce, de o mãiestrie arhitectonicã re în egalã mãsurã, compozitorul sionantul ºi fascinantul instru-
stagiunii, sub conducerea dirijo- Din marele repertoriu univer- exemplarã, evidenþiind proporþii urmãrind, cu prioritate, contrastul ment de sorginte folcloricã. Se
rului italian Walter Attanasi (un sal, în perioada menþionatã, Fi- echilibrate sub aspectul formei sonor, situând instrumentele so- poate spune, fãrã nicio exagera-
iscusit „mânuitor” al baghetei, cu larmonica a oferit melomanilor sãi muzicale), Simfonia nr. 2 în Mi listice în stare de „rivalitate” (în- re, faptul cã Filarmonica „Oltenia”
impresionantã carierã artisticã), câteva capodopere: Simfonia bemol major, Wq 183/2, de Carl deosebi în secþiunea dezvoltãrii). a izbutit sã ofere în debutul sta-
s-a bucurat de o sesizantã limpe- fantasticã de H. Berlioz (o muzi- Philipp Emanuel Bach (denumit Dacã dirijorii concertelor men- giunii un „set” de concerte de þi-
zime a desenului interpretativ, cu cã de amplitudine ºi consistenþã Bach din Hamburg sau din Ber- þionate au fãcut o frumoasã im- nutã artisticã, punând accent pe
suiºuri ºi coborâri sonore de un copleºitoare; nu poate fi „gusta- lin, dupã locul unde a compus presie, prin seriozitatea ºi profe- muzica româneascã ºi capodope-
dinamism electrizant; în fond, este tã” decât prin „cufundarea” în cele mai prodigioase creaþii), deºi sionalismul cu care au abordat re ale repertoriului universal; pe
vorba de o veritabilã simfonie lumea ei, în adâncurile fibrei so- aparþine aºa-zisului stil galant, lucrãrile din program, în ceea ce scurt, a dovedit hotãrâre în de-
eroicã cãreia muzicienii orches- nore), Simfonia nr. 5 în Fa major, muzica se aproprie mai mult de priveºte soliºtii, aceºtia s-au mersul ei de a promova, cu pre-
trei i-au acordat atenþie deosebi- op. 76, de A. Dvoøák (de o egali- epoca clasicismului, undeva în comportat exemplar, punându-ºi cãdere, opusuri mai rar sau chiar
tã în creionarea unui discurs de tate de atmosferã ºi rafinament al apropierea lui Haydn. Nu întâm- în valoare virtuþile interpretative: deloc cântate pânã în prezent.
facturã elevatã. Concertul nr. 1 simplitãþii pilduitor, o simbiozã li- plãtor, cele mai preþuite lucrãri ale pianista Silvia Sbârciu a cântat
n Geo Fabian

Ovidiu Tomitanul într-un memorabil


spectacol-omagiu
A
nul de graþie 2017, por- matele ei memorabile decât al în care parcursul nu ignorã aproa-
nit de-acum spre acestui concitadin al nostru, în pe nimic din consistenþa dramei
amurg, ar fi trebuit sã spiritul ºi sufletul cãruia pasiu- dublu în-scenate: de decizia au-
fie ANUL OVIDIU, prilejuit de nea pentru cartea tipãritã, înde- gustã a exilului, rãmasã pânã în
trecerea a douã milenii de la moar- obºte în rare ediþii, a rãmas con- prezent în zona misterului, ºi de
tea sa pe þãrmul tomitan al Mãrii stant o veritabilã patimã. Prin ani, metamorfozele agonale ale actan-
Negre, dupã un surghiun de de la recitalurile poetice ºi nu tului poetic în ipostaza sa de su-
nouã ani. Condiþionalul invocat numai cu care complinea faimoa- flet înstrãinat cu iluminãri de re-
nu fãrã un noian de regrete de- sele – ºi, din nefericire, uitate ºi gãsire printre bãºtinaºii pe care
nunþã, din propria-mi perspecti- probabil pierdute – conferinþe ale ºi-i asociazã ºi ºi-i face pãrtaºi ai
vã, constatarea tristã cã nici la aceluiaºi mare cãrturar I. D. Sîrbu tragediei sale.
noi, aici, unde marele poet ºi-a din sala vechiului lãcaº al Naþio- În straiele amintind de cele ale
trãit ultima parte a existenþei sale nalului craiovean, trecând prin aleºilor anticei Rome, cu o mo-
lumeºti ºi ºi-a scris ultimele douã florilegii ale poeziei noastre ano- bilitate economicoasã secon-
capodopere postume, dar nici nime, de la „Cartea Cântãrilor” la dând parcã euritmia tonalã aproa-
mãcar în propria sa þarã demer- „Poezia vârstelor”, ca sã nu mai pe de ºtiuta scandare a latinei
surile culturale ºi artistice nu s-au vorbim de neuitatul „La Steaua”, poetice, pãstrând mãsurat pe un
ridicat la înãlþimea geniului ºi a un omagiu excepþional închinat portativ al mesajelor un judicios
moºtenirii sale. În context, iniþia- lui Eminescu, Emil Boroghinã ºi-a registru tonal, recitatorul reuºeº-
tiva lui Emil Boroghinã de a con- mobilizat, cu o disponibilitate ce te, aproape un ceas ºi jumãtate,
cepe ºi realiza un spectacol, de nu exclude „gratuitatea” unei iu- sã conserve la maximum, într-o
altfel consacrat exclusiv tragicu- biri trainice, toate resursele sale tãcere/ascultare evocând parcã
lui „mandat” de exilat decantat în de lector ireparabil al versului, re- rezonanþa unei cupole strãvechi,
Tristele ºi în Epistolele euxine, stituind, ca într-un magic joc, Po- atenþia unui public retras ca
capãtã mãsura unui act artistic ezia Publicului ºi Publicul Poeziei. printr-o binecuvântare haosului
cât o efigie monumentalã. ªi n-ar Ceea ce impresioneazã în ten- civilizaþiei zgomotoase abando-
trebui sã surprindã pe cei care, tativele sale de acest gen rãmâne nate afarã. Un spectacol din care
de-a lungul ultimelor multedece- neîndoielnic Memoria: pe cât de gustul agrement al ieºirii dintr-un
nii, au fost martori ai uneia dintre prodigioasã pe atât de greu ex- timp se suprapune peste cel al
dotele cele mai intime ºi aprecia- plicabilã. În ciuda oricãror apa- regãsirii în vibraþiile unei limbi
te ale acestui actor ºi împãtimit renþe. E un adevãr care devine poetice din care tãlmãcirea mã-
degustãtor al Poeziei, în multe ºi cu atât mai instructiv ºi emble- iastrã restituie graiului românesc
incitante faþete ale acesteia. De matic în cazul acestui spectacol- nu doar valenþele unei hãrãziri li-
aici plecând, pare cu neputinþã a unicat, în care e admirabil secon- rismului autentificat, peste mile-
marginaliza ori ignora latura dat de colegi de platou, într-o re- nii, prin marii sacerdoþi ai Poeziei
aceasta singularã din destinul prezentaþie cu evidente ºi þintui- autohtone, ci atestã, în plus, sen-
celui care, cu o intuiþie rarã ºi din- tentaþiei unui traiect prin intersti- piat, transformându-se miraculos te finalitãþi de teatralitate. Cât de tinþa, arghezianã ºi nu numai,
colo de extraordinara sa diligen- þiile unei memorii încã ferite de de repede ºi, apoi, pentru tot des- dificilã va fi fost operaþia de se- potrivit cãreia în Ovidiu Tomita-
þã managerialã a Teatrului din pâclele vârstei. tinul ce-a vremuit peste noi, a fost lecþie a textelor recitalului îmi nul subzistã, într-un fel unic al
Bãnie, a urcat pe Scenã memora- S-a împlinit în acest an o ju- Poezia. Nu cunosc, cu câteva ex- pare, personal, întâiul major test culturii universale, întâiul nostru
bile pagini ale Poeziei, autohto- mãtate de veac de când, proas- cepþii din glorioase culturi uni- al travaliului, altminteri nelipsit de Poet, conferindu-ne, literar vor-
ne ºi universale, conferindu-le pãt student al noii Filologii cra- versale exceptând cazuri singu- multe alte eforturi, învinse înde- bind, o perenitate de invidiat. ªi
prestigiul unor adevãrate eveni- iovene, l-am întâlnit întâia oarã, lare (precum Italia dantescã ºi osebi nu doar de o lecturã aviza- pentru care niciun orgoliu n-ar
mente cultural-artistice. ªi, cu în- în compania marelui cãrturar I. D. Anglia shakespeareanã), un tã ºi verificatã în intimitatea pro- trebui precupeþit.
gãduinþa unei respectuoase mo- Sîrbu, pe tânãrul, pe atunci, Emil exemplu mai consistent între arta prie, ci ºi de decuparea unei per-
destii, îmi e cu neputinþã a rezista Boroghinã. Iar ceea ce ne-a apro- actoriceascã ºi poezia cu neste- spective, sã-i spunem, tematice, n George Popescu

14 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


S
tagiunea trecutã a Naþio- spiritul piesei. Sunt detectabile în
nalului craiovean mi s-a
pãrut fi cea mai omoge-
n MARIUS DOBRIN spectacol mai multe stridenþe ºi
îngroºãri, unele dispuneri pe sce-
nã pe un nivel ridicat de calitate, nã care ies din teatralitate.
dupã foarte mulþi ani cu dezechi-
libre. Dupã eºecul cu Norii au
urmat patru premiere cu texte
consistente, cu joc reuºit ºi în
toþi la Naþional – Aneta Duduleanu este unul
dintre marile roluri din dramatur-
gia româneascã ºi Tamara Popes-
cu este într-un moment adecvat
montãri creative. al carierei sale prodigioase. Con-
Astfel cã s-au creat aºteptãri
dar stagiunea 2017-2018 a pornit
ezitant, în ceea ce mã priveºte
primul pas, strucþia de ansamblu estompea-
zã cumva intensitatea replicilor
faþã, de exemplu, de rolul din O
spectacolul Gaiþele m-a intrigat. lunã la þarã. Un rol inedit a fãcut
ªi dacã am folosit acest cuvânt,
înainte de a mã explica, þin sã amin-
tesc expoziþia care a deschis por-
hm... Romaniþa Ionescu. Mai puþin prin
replici, care se pierd datoritã difi-
cultãþii înþelegerii amestecului de
germanã ºi românã, cât mai ales
þile teatrului craiovean în aceastã
toamnã: Intrigue. Este vorba de prin profilul pe care ºi-l constru-
un set generos de fotografii ale ieºte. Silueta ºi modul în care tra-
actorilor craioveni, realizate în verseazã scena, în prim plan sau

a r te
ºedinþe speciale de creativitate în în planul cel mai depãrtat, cap-
faþa aparatului mânuit de Cristian teazã atenþia. Prin surprinzãtoa-
Floriganþã. În câteva cazuri avem rele ascunderi ºi þâºniri în scenã
posibilitatea de a vedea, pânã în sunt un amuzant citat cinemato-
iunie, expresii pe care niciun spec- grafic. ªi a tratat cu aceeaºi se-
tacol ºi niciun regizor nu au reuºit riozitate rolul si dupã cãderea
cortinei, în cel mai creativ episod
sã le scoatã la ivealã. Fotografiile, ale unei abordãri atât de puterni- ca atunci când ne privim în oglin- este Mircea, jucat cu tensiune de al spectacolului, cel al implicãrii
de dimensiuni mari, plasate pe la- ce. E obligatoriu sã ne propunem dã. Andreea Simona Negrilã a Cãtãlin Vieru, are ºi o clipã de ino- trupei Mambo Siria. Pe acorduri
turile stâlpilor din foaier, au susci- dar sã nu ne iluzionãm în privinþa propus, de altfel, un decor ce in- cenþã într-o reacþie spontanã, de funerare, spectatorii au fost con-
tat ºi opinii critice, vizavi de con- reuºitei. clude ºi niºte pereþi cu proprie- acceptare a amintitei însoþiri. Cos- duºi în foaier unde, într-un decor
textul de dincolo de spectacol sau ªi a urmat ridicarea de cortinã tãþi reflectorizante dar cu aspect tinela Ungureanu este Wanda ºi amintind mesele de pomenire,
de construcþie esteticã. Eu le vãd pentru premierã. Gaiþele se joa- prãfuit, cu orientare segmentatã. îmi pare a fi emblema spectacolu- erau invitaþi sã guste din coliva
ºi ca pe o galerie de personaje cã la Craiova dupã aproape 20 de E mai puternicã impresia de dis- lui prin firescul interpretãrii. Pe unui parastas, colivã despre care
dintr-o lume fantastã, amestecân- ani (când a strãlucit Iosefina Sto- tanþare faþã de personaje. Cap- de-o parte este, prin text, adepta Nicolae Coande, în prezentarea
du-se cu publicul, o prezenþã care ia), precedentele montãri fiind tot cana facilului din replicile „gaiþe- unei sinceritãþi în modul de a trãi Gaiþelor, spune cã este „cea mai
intrigã. Seara vernisajului a conti- la intervale mari, 1978 ºi respec- lor” poate fi evitatã cu cât se mer- viaþa, pe de alta are un firesc al bunã din lume, se ºtie“.
nuat magic, când invitaþia la avan- tiv stagiunea 1947-1948. Este o ge mai adânc spre înþelegerea rostirii care face diferenþa faþã de ªi filosofia „râsu-plânsu” îºi
premiera Gaiþelor a dus la un piesã care prin natura sa garan- unui mod de viaþã parþial revo- celelalte personaje din sfera co- gãseºte o exemplificare de mare
preambul surprizã. Alexandru teazã împlinirea sloganului anun- lut, parþial supravieþuitor. Regi- micului acestei piese. Un comic autenticitate, prin trecerea rapi-
Boureanu a urcat pe scenã pen- þat. Cu un marketing bun, se poate zorul face un gest în acest sens, alimentat cu generozitate de text dã spre cântecele de petrecere
tru a ne aminti cã este ziua de naº- umple sala vreme îndelungatã. inventând un personaj din tim- ºi jucat de actori dedicaþi. Raluca care au adus faima acestor lãu-
tere a celui pe care l-a numit „giu- Ceea ce nu este rãu deloc. Dar.... pul prezent, mai exact din prezen- Pãun smulge hohote de râs din tari. ªi s-a încins o horã.
vaerul Teatrului Naþional craio- Existã un „dar“. Spectacolul de tul visatului Paris, pornit sã des- piatrã seacã. Doar cã aici perso- „Îmi cânta ºi-aºa-mi zicea:
vean din ultimii peste 30 de ani“ ºi acum o face dintr-o perspectivã luºeascã lumea rãdãcinilor sale. najul sãu alunecã într-o posturã Muzica e viaþa mea.” (Mambo
la foarte inspirata lui iniþiativã s-a plasatã mai jos decât mã aºtep- Textul este fragmentat de inter- insolitã care se îndepãrteazã de Siria)
nãscut un moment emoþionant: o tam. ªi spun asta pentru cã Ale- venþia acestui personaj feminin,
salã întreagã, ridicatã în picioare, xandru Boureanu a avut mereu în interpretarea de nerecunoscut,
a cântat „mulþi ani trãiascã“ acto- creaþii îndrãzneþe, de-ar fi sã amin- la chip ºi în stil de joc, a Alinei
rului Ilie Gheorghe, în faþa unei tesc numai douã, care acoperã un Mangra. Dar ºi de enunþarea unor
camere video mãnuite de Florin arc mare de timp: Cântã maicã- replici cheie din scena care ur-
Chirea, înregistrarea urmând a fi mea în far ºi M A L V O L I I. meazã, adesea rostite de alte per-
oferitã actorului cu inima uriaºã, Sigur, ºi în cazul de faþã existã sonaje sau într-un ingenios joc
care ignorã încercarea prin care a idei regizorale, dar estompate de al permutãrilor.
trecut, din dorinþa de a reveni pe amprenta facilului, a unui ciudat Un alt element pe care l-am
scenã, acolo unde îi este sufletul. aspect de stand-up într-un spa- apreciat a fost plasarea camerei
Magic a fost ºi cã în acea zi calen- þiu inadecvat. Piesa asta a avut tinerilor cãsãtoriþi într-un fel de
darul îl celebreazã pe Sfântul Iona. nenorocul unei reprezentãri am- balcon al unei Juliete, accesibil,
Acest eveniment creat ad-hoc de prentate de ideologic atâþia ani, cel puþin în prima fazã, doar pe
directorul general al Naþionalului fãrã a fi scãpat de urmele acestei calea ascensiunii unei frânghii. O
a compensat absenþa publicului abordãri nici azi, când a fost citat Julietã care, dacã ar fi supravie-
de la spectacolul omagial. chiar autorul cu niºte fraze pe þuit, alãturi de Romeo, ar fi putut
La deschiderea oficialã a sta- care le suspectez a fi tributare avea, una dintre multiplele posi-
giunii, directorul artistic Vlad acelui regim. Rãmâne de redes- bilitãþi, destinul acestei Margot,
Drãgulescu, cunoscut deja pen- coperit la modul subtil, atât în interpretatã de Petronela Zurba,
tru neobosita lui implicare în cre- ceea ce are tragic cât ºi, mai ales, îmbrãcatã exclusiv în alb, exce-
area de evenimente, bucurân- în umorul deja clasic al ei. Mai siv la un moment dat când, în-
du-se de popularitate, a lansat ales în ceea ce priveºte interpre- tr-un acces de grijã, Mircea, gata
sloganul care dã ºi titlul acestui tarea relaþiilor de familie ºi socia- de a o însoþi pe Wanda la petre-
articol: „Toþi la Naþional!“. E un le pe care le invocã. Cu atât mai cere, îºi transformã soþia într-un
slogan neo-paºoptist, aº zice, în mult cã e vorba de lumea noas- fel de mumie.
condiþiile unei imperios necesa- trã, din Sud. Perenitatea Dudule- Acest Romeo frãmântat, ezi-
re re-culturalizãri a unui oraº tot nilor ar trebui sã ne fie revelatã tant ºi adolescent întârziat, cum
mai dezinteresat, statistic vor-
bind, de acest aspect. Teatrul are
de-acum o nouã echipã de tineri,
mult lãrgitã, drept care sunt pre-
mise pentru o reuºitã în baza unui
profesionalism asumat. Un semn
în acest sens este ºi publicarea
programului complet pânã în iu-
nie, în stil european, un calendar
clar al spectacolelor proprii ºi a
celor invitate într-un proiect al-
ternativ „11 plus 1 independent/
contemporan“.
Dar Vlad Drãgulecu a vorbit
ºi despre un impact internaþional,
evocând gloria anilor ’90. Lãsând
la o parte contextul istoric favo-
rabil al curiozitãþii de cunoaºtere
Foto: Albert Dobrin

de dupã cãderea Cortinei de Fier,


sã nu uitãm cã era vorba de spec-
tacole cu o profundã creativitate
la nivel internaþional. Acele spec-
tacole ºi azi ar pãrea avangardis-
te pentru o bunã parte a publicu-
lui nostru. ªi nu sunt semne, încã,

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 15


n CEZAR AVRAM n MIHAELA BÃRBIERU

o „soartã providenþialã”
a unui savant oltean – Dumitru Drãghicescu
s er pentine

Î
ncercarea istoricilor de a avându-l conducãtor de docto- acestor provincii. El demonstrea-
înþelege ºi prezenta rolul rat pe Emile Durkheim. La Paris, zã falsurile propagandei contelui
personalitãþilor în derula- fiind un frecvent cititor al biblio- Apponyi referitoare la soluþiona-
rea evenimentelor cotidiene, so- tecilor, a studiat lucrãrile lui Le rea problemei naþionale prin tre-
ciale, politice ºi culturale ale unui Cler, Charles Pertusier, luând po- cerea timpului. În aceeaºi perioa-
popor se aseamãnã cu deschide- ziþie criticã la afirmaþiile atât pozi- dã, Traian Vuia va elabora lucra-
rea unui drum printr-un hãþiº în- tive, dar ºi negative ale acestor rea La Bukovine et Le Banat, cu
tunecos, de mister, plin de fapte scriitori care au abordat istoria acelaºi conþinut patriotic ºi mo-
contradictorii ºi amintiri favora- poporului român. bilizator. Referindu-se la activita-
bile, vizibile sau secrete. În convingerea lui adâncã, tea senatorului Dimitrie Drãghi-
Dumitru Drãghicescu, filosof, Dumitru Drãghicescu a crezut în cescu de la Paris, din toamana
sociolog, diplomat ºi politician „soarta providenþialã”, care „a anului 1917, ataºatul militar al
român, s-a nãscut în comuna Zã- vegheat asupra noastrã” (Ib- Serbiei, Stefanovici, într-o tele-
voieni, judeþul Vâlcea, la 4 mai idem, p. VII), considerând „cã tre- gramã cãtre Ministerul Afaceri-
1875, într-un moment în care Ro- cutul nostru, atât de agitat ºi ne- lor Externe al Serbiei, arãta: „cu
mânia îºi cãuta independenþa de fericit, n-a pus în joc ºi n-a dez- douã luni în urmã, a venit la Paris
jure. Prima atestare documenta- voltat decât însuºirile sufleteºti senatorul Draghicescu din Româ-
rã cu privire la existenþa comunei nefavorabile, slabe – defectele, nia cu misiunea de a aduna ºi uni
Mãciuca se aflã într-un hrisov adãugând pe lângã lipsurile noas- pe toþi reprezentanþii popoarelor,
semnat de domnitorul Þãrii Ro- tre morale de la obârºie ºi alte al cãror interes este de a zdrobi
mâneºti, Vlad Înecatul, la 10 iulie defecte noi” (Drãghicescu, Din Austro-Ungaria. Mi-a spus cã a
1531 (DRH B III, pp. 187-188; psihologia poporului român, vorbit în acest sens la Petrograd,
DTRO 4, J-N, p. 176), iar cea a 1907, p. VIII). În concepþia savan- dar evenimentele, din pãcate, nu
Zãvoienilor – la 1735 (DTRO 7, tului, „calitãþile pozitive, bogãþii- dau speranþe de succes. La Lon-
U-Z, p. 313). Localitatea Zãvo- le mentalitãþii noastre au fost dra a avut mai mult suscces, dar
ieni, înglobatã în prezent în co- oprite în loc din dezvoltarea lor, a constatat cã este greu a-i pune
muna Mãciuca, din platforma Ol- au aºteptat ºi aºteaptã încã îm- în concordanþã pe italieni ºi iu-
teþului, de pe valea râului Cerna, prejurãri prielnice sã iasã la ivea- goslavi. ªi aici va acþiona în acest
este menþionatã ºi în Catagrafia lã” (Ibidem).Considerând perioa- sens” (Apud Mircea Muºat, Ion
din anul 1831. În perioada 31 da primelor decenii ale secolului Ardeleanu, De la statul geto-dac
martie 1864-1930 ºi 1932-1950 a al XIX-lea o cotiturã a istoriei era la statul român unitar, p. 516).
fost înregistratã în nomenclatu- convins cã „mintalitatea noastrã Politicianul român era convins de
rile adminsitrative drept comunã. ..., în acest moment intrã într-o necesitatea unirii forþelor româ-
Satul Zãvoieni avea bisericã cu epocã de creaþie ºi de desãvârºi- nilor, cehilor, iugoslavilor ºi ita-
Hramul Sf. Nicolae, ziditã în anul rostit la 9 iunie 1923, p. 8). precum ºi iubirea de neam ºi de re” (Ibidem). lienilor în scopul înlãturãrii do-
1844, de cãtre ªtefan Mãciucea- Savantul Dumitru Drãghices- þarã îl pun alãturi de un alt sa- Întors în þarã, dupã o suplini- minaþiei Austro-Ungariei. În cur-
nu ºi fiul sãu Manu, ºcoalã în- cu este un produs al satului ro- vant care aparþine, prin naºtere, re în învãþãmântul secundar pe sul anilor 1915-1916, emigraþiile
fiinþatã în anul 1838, cu local pro- mânesc, a ceea ce Blaga afirma Olteniei istorice – Constantin post de profesor limbã francezã, cehilor, polonezilor, precum ºi ale
priu din anul 1866 (Dicþionarul ca fiind „singura prezenþã nemu- Rãdulescu-Motru. în aprilie 1905 avea sã fie numit românilor acþionau pentru obþi-
istoric al localitãþilor din jude- ritoare, deºi aºa de terestrã, în Dupã absolvirea ºcolii prima- conferenþiar la catedra de socio- nerea independenþei ºi formarea
þul Vâlcea (A-M), p. 309). Cata- ciuda sãrãciei ºi a tuturor neajun- re, ºcoalã care va fi dotatã de fa- logie a Universitãþii din Bucu- statelor lor naþionale. În aceastã
grafia din anul 1831 consemnea- surilor cuibãrite în el prin vitrega milia sa cu un local propriu, omul reºti, unde va funcþiona în aceas- perioadã, la Paris, Londra ºi Laus-
zã moºia ca fiind megieºeascã, colaborare a secolelor cu excep- de ºtiinþã de mai târziu a fost în- tã calitate pânã în anul 1910. ªi sane s-au aflat în misiuni oficiale
stãpânitã de-a valma de doi moºi, þionala mãsurã datã de epitetul scris la Liceul „Carol I” din Cra- acest început de carierã este foar- sau semioficiale deputaþi, ziariºti,
localitatea situându-se în Plasa autenticitãþii” (Lucian Blaga, Elo- iova, unde a avut prilejul sã au- te asemãnãtor cu cel al lui Con- profesori universitari, printre
Cernii de Jos, judeþul Vâlcea (Ca- giul satului românesc. Discurs dieze o serie de profesori de no- stantin Rãdulescu-Motru. În anul care îl regãsim ºi pe Dumitru Drã-
tagrafia obºteascã a Þãrii Ro- rostit la 5 iunie 1937, p. 10). În torietate, printre care D. Constan- 1907 îºi publicã monografia Din ghicescu. Poziþia românilor din
mâneºti din 1931, p. 31). În anul perfectã concordanþã cu Liviu tinescu (Daoa), tatãl viitorului psihologia poporului român, emigraþie, ºi în special a celor de
1845 moºia era locuitã de 44 de Rebreanu, Dumitru Drãghicescu savant Gogu Constantinescu, care avea sã-l aºeze definitiv în la Paris, se va consolida odatã
familii, în anul 1855 în sat se gã- mãrturiseºte cã þãrãnimea româ- Mihail Strajan (literatura), Mih rândul oamenilor de ºtiinþã. cu sosirea din þarã a unor oameni
seau 87 de mari proprietari (71 de nã „a fost ursitã sã conserve rasa, Caloianu (ºtiinþe) etc., dascãli ce Obiectivitatea desãvãrºitã în stu- politici, de ºtiinþã ºi de culturã
birnici, 6 mazili, 7 boieri de neam, pãmântul, limba ºi credinþa noas- îºi vor pune amprenta pe carac- dierea caracteristicilor neamului (Take Ionescu, fraþii Brãtianu, Emil
3 fii de boieri de neam), iar în anul trã”, ea reprezentând virtuþiile ºi terul ºi formarea lui profesionalã. românesc îl apropie de concep- Constinescu, Delavrancea,
1912 în sat erau 98 de rãzeºi din energiile româneºti (Apud Ion O influenþã decisivã în stimula- þia lui Rãdulescu-Motru, ambii Octavian Goga, Nicolae Titulescu,
199 de locuitori (Dicþionarul is- Folescu, Satele de pe Valea Peº- rea interesului sãu pentru ºtiin- savanþi considerând cã venise I.G. Duca, Nicolae Iorga, N.D.
toric al localitãþilor din judeþul tenii. Contribuþii istorice, 1997, þele socio-umane, precum ºi în momentul „sã ne bizuim pe noi Cocea etc.). Aceºtia au militat, alã-
Vâlcea (A-M), p. 309). Familia p. 6). Cu alte cuvinte „direct sau formarea spiritului realist în cer- înºine”, pe „forþele noastre ma- turi de militanþii popoarelor asu-
Drãghicescu a construit ºcoalã, indirect, þãrãnimea reprezintã cetarea fenomenelor sociale ºi a teriale ºi morale” (Ibidem, pp. 63- prite din cadrul Imperiului Austro-
bisericã ºi dispensar medical pe ceea ce are mai original neamul relaþiilor omeneºti, a fost ºi fami- 64). Drãghicescu gãseºte legãtu- Ungar, pentru independenþã ºi
moºia lor din satul Zãvoieni. nostru” (Liviu Rebreanu, Lauda lia. Dupã susþinerea examenului ra „dintre trãsãturile ºi þesãtura formarea statelor lor unitare.
Avea sã fie expropriatã în timpul Þãranului român. Discurs rostit de bacalaureat, s-a înscris ca au- sufletului nostru cu evenimente- Pe Dumitru Drãghicescu, îl
regimului comunist, o parte din la 29 mai 1940, p. 13). Satul ol- dient la Facultatea de Drept din le istorice ºi sociale în care el s-a gãsim ºi printre semnatarii unui
membrii familiei fiind supuºi rigo- tenesc a reprezentat energia care Bucureºti, frecventând simultan plãmãdit, cari l-au determinat, protest faþã de atitudinea preºe-
rilor poliþieneºti ºi politice din l-a susþinut ºi împlinit spiritual pe ºi cursurile de filosofie, discipli- cari l-au alterat sau desãvârºit” dintelui Wilson de a nu garanta
acele timpuri. savantul ºi omul politic Dumitru nã de care va rãmâne ataºat pânã (Ibidem, p. 83). libera dezvoltare autonomã a po-
Iubirea de neam, precum ºi Drãghicescu. la sfârºitul carierei sale. Seriozi- Activitatea didacticã avea sã poarelor din interiorul Austro-
activitatea sa în slujba þãrii sunt Demersul ºtiinþific realizat prin tatea, munca ºi inteligenþa tânã- o suplineascã o intensã activita- Ungariei. Printre semnatari se re-
strâns legate de mediul în care a lucrarea Din psihologia poporu- rului student îl vor face remarcat te politicã, în care a pus mai pre- gãseau senatorul George Cava-
crescut – familie ºi ºcoalã. Ase- lui român, remarcabilã monogra- încã din primul an, atrãgând aten- sus de orice, patriotismul ºi inte- dia, Paul Brãtãºeanu (fost vice-
mãnãtor în formare, caracter ºi fie asupra sufletului naþional ro- þia unor importanþi universitari, resele þãrii. A fost deputat ºi se- preºedinte al Camerei ºi Senatu-
vocaþie cu Rãdulescu-Motru, mânesc, i-au adus consacrarea ca precum Titu Maiorescu, C. nator dupã Primul Rãzboi Mon- lui), profesorul universitar G.G.
Dumitru Drãghicescu gândeºte ºi om de ºtiinþã ºi patriot. Opera sa, Dumitrescu-Iaºi, C. Rãdulescu- dial, însoþindu-l pe Nicolae Titu- Mironescu (fost senator), ªtefan
se manifestã conform tradiþiei din aflatã sub lupa cercetãtorilor ºi Motru etc. lescu la Liga Naþiunilor. Aflat la Popp (fost senator), profesorul
familie, a puritãþii ºi creativitãþii criticilor, a corifeilor sociologiei Dupã trecerea examenului de Paris în timpul conflagraþiei mon- universitar E. Antonescu (fost
satului românesc. Scrierile sale au din România ºi strãinãtate, a evi- licenþã (subiectul tezei fiind In- diale, a promovat interesele Ro- deputat), E. Canana (fost depu-
adus un îndreptãþit omagiu strã- denþiat cunoaºterea ºi mai ales fluenþa lui Kant asupra lui Au- mâniei în Occident, militând pen- tat, Decanul Baroului Avocaþilor),
moºilor, celor care au muncit ºi vocaþia ºi viitorul pozitiv al po- gust Comte), în ianuarie 1901 a tru dreptul inalienabil al poporu- generalul Cocea, Emil D. Fagure
ºi-au evaluat bucuriile, greutãþi- porului român. Studierea carac- plecat la Sorbona, având ca ob- lui român la unitatea naþionalã (redactorul ºef al ziarelor „Ade-
le, lipsurile ºi suferinþele ce i-au teristicilor etnopsihologice a per- iectiv obþinerea titlului de doctor deplinã. Tot aici, împreunã cu vãrul” ºi „Dimineaþa”, membru în
împovãrat, dar care nu ºi-au pier- mis savantului sã sublinieze atât în sociologie, audiind cursuri de Traian Vuia, a iniþiat publicarea Comitetul de Direcþie al ziarului
dut demnitatea ºi iubirea de neam „însuºirile rele” produse de „îm- specialitate la École des Hautes unei serii de lucrãri istorice ºi et- La Roumanie), Traian Vuia (pre-
ºi þarã. Mihail Sadoveanu decla- prejurãri nefericite ale istoriei”, Études Morales et Sociales ºi la nografice, a unor articole în pre- ºedintele Comitetului Naþional al
ra în iunie 1923 cã „în satele umi- cât ºi „bunele însuºiri, tãriile in- Collége de France. Aici a avut sa francezã, unde se demonstrau Românilor din Transilvania ºi
lite” sãlãºuiesc „cântecele nea- telectuale ºi morale, însuºirile prilejul sã întâlneascã profesori tendinþele autoritãþilor þariste ºi Bucovina), Leon Lahovari, ªte-
mului, aceste rãsunete ale puþi- sufleteºti de care dispunem ºi de o autenticã valoare ºtiinþificã, ungare de deznaþionalizare a po- fan Hepites (membru al Acade-
nelor bucurii ºi a nesfârºitelor care ar putea fi condiþii de reuºi- precum Emile Durkheim, Gabriel poarelor aflate sub dominaþia lor. miei Române) etc. (Ibidem, p. 541).
dureri ale trecutului, la sat dãi- tã în sãvârºirea idealului naþio- Tarde, Henri Bergson, Théodule Drãghicescu scrie, în acest sens, Un rol deosebit în lupta pen-
nuind elementul statornic al nea- nal ce am avea de îndeplinit” Armand Ribon º.a.. În mai 1904 broºurile La Transylvanie, La tru unitatea românilor l-a avut
mului nostru, poporul cu limba (Drãghicescu, Din psihologia îºi va susþine teza de doctorat, Bessarabie ºi Les roumains de Consiliul Naþional pentru Unita-
lui” (Mihail Sadoveanu, Poezia poporului român, 1907, pp. 22- intitulatã Du rôle de l’individu Hongrie, în care va argumenta cu tea Românilor, organism ce a fost
popularã. Discurs de recepþie 23); educaþia sa, scrierile sale, dans le déterminisme social, date certe caracterul românesc al ales de Adunarea generalã a

16 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


tuturor românilor, desfãºuratã la nã din decembrie 1989 (…) poate
3 octombrie 1918 la Paris. În ca- n MARIAN VICTOR BUCIU sã punã totul sub întrebare”. Re-
drul ºedinþei þinute la sediul Co- voluþie sau complot? Chiar cu-
loniei române din Avenue
Champs-Elysées, nr. 114, dupã
cuvântul lui Octavian Goga, s-a
ales Comitetul naþional, care a
Ion Negoiþescu între vântul revoluþie ajunge deci aºe-
zat sub semnul întrebãrii. Criticul
se declarã, teoretic, a fi (auto)re-
vizuitor, în spirit etic ºi existenþi-
adoptat o Declaraþie. Între cele
28 de persoane semnatare ale
declaraþiei se regãseºte ºi fostul
senator D. Drãghicescu, alãturi
lumesc ºi românesc al, al adevãrului ºi fiinþãrii.
Despre români, sub mai multe
aspecte, istoric, cultural, spiritual,
Ion Negoiþescu scrie în câteva

s er pentine
C
de alte personalitãþi, precum Take um îºi reprezintã Ion
Ionescu, Vasile Lucaciu, Octa- pagini sau locuri din Scriitori
Negoiþescu, direct sau contemporani, 1994. Comentea-
vian Goga, C. Angelescu, Jean prin alþii, lumea, istoria,
Th. Florescu, dr. Ion Cantacuzi- zã, iatã, un numãr din revista
în starea sau schimbarea lor, în per- Secolul 20 ºi descoperã un
no, C. Diamandi, G.G. Mirones- spectivã româneascã? Nu formu-
cu, Nicolae Titulescu, Traian „Goethe cãlãtor la Iaºi”. Motiv
leazã o teorie a specificului etnic real de paseism. Români în
Vuia etc. Activitatea acestui con- sau naþional. Priveºte, de altfel, am
siliu a fost apreciatã de o serie de „Europa”, cartea lui Gerd-Klaus
impresia, într-un mod corect, din- Kaltenbrunner, în trei volume, cu
oameni politici ai timpului, prin- spre universal spre naþional.
tre care ºi ministrul de externe al accente pe Eminescu, Eliade,
republicii franceze, S. Pichon Nu existã la Mihai Eminescu, Cioran, dezvãluie în voievodul
(Ibidem, pp. 600-601). poetul cosmosului, al universu- Petru Movilã ºi mare gânditor
Colonia românã de la Paris, lui, scrie Ion Negoiþescu în Poe- creºtin. Negoiþescu rezumã cu-
alãturi de misiunile universitare zia lui Eminescu, exclusiv „o minte ºi volumul lui Octavian
ºi parlamentare, au contribuit lume de somn ºi de magie” (edi- Bârlea, Biserica românã unitã ºi
substanþial la cunoaºterea idea- þia a II-a, p. 145). Termenul lume ecumenismul corifeilor renaºte-
lului independenþei ºi unitãþii po- apare astfel strict conjunctural rii culturale, tradusã din germa-
porului român. Un rol important sau punctual. nã, nu tocmai adecvat.
l-a avut ºi Bureau de la Presse O lume imoralã în ea însãºi Tot din trecut, citeºte Buca-
Roumaine, unde a colaborat ºi impun poemele dintr-o fazã a ra- rest, cartea lui Paul Morand, „scri-
Dumitru Drãghicescu, alãturi de dicalismului etic ale lui ªtefan
Mario Roquies, profesor de lim- sã cu simpatie”, în care francezul
Augustin Doinaº (Engrame, p. apreciazã jurnalismul, nu religio-
ba românã la Sorbona, Murgoci, 49). Lumea ar fi pur ºi simplu
Lapedatu, Ed. Guérin, Sebastian zitatea sau metafizica de la noi,
neant în simbolism, îl urmeazã din interbelic, ºi gãseºte ca trã-
Serbesco etc. O datã cu impune- criticul de poezie pe René Wel-
rea pãcii de la Bucureºti din 1918, sãturã esenþialã româneascã
lek, cel atât de rezervat faþã de adaptarea. Apãrãtor al criticismu-
acþiunile patriotice, intensificân- poetica simbolistã (239). Lumea
du-se, i-au permis lui Drãghices- duplicitar acceptat de regimul Pe poziþia burgheziei se pla- lui românesc adevãrat, care ºi-a
ºi, în definitiv, orice au substrat dat mãsura înaltã în perioada in-
cu sã militeze pentru formarea muzical (221). La M. Blecher, cri- politic în curs. Comunicã astfel seazã criticul, din raþiune esteti-
unei legiuni române formatã din faptul cã (se) trãieºte „într-o epo- cã ºi nu istoricã sau socialã, care, terbelicã, Negoiþescu nu ocoleº-
ticul recunoaºte „o lume obiec- te faptul cã liberalismul ºi moder-
românii transilvãneni ºi bucovi- cã în care, atât în creaþia artisticã, artistic, ar trebui sã creeze tragi-
neni (Ibidem, p. 597). tualã solidarã, ca suferinþã” (130). nismul lui Lovinescu îi rãmân
Prin Nicolae Balotã, el identificã cât ºi în criticã, valorile estetice cul, oricât de inexistent ar fi el din
Între 9-12 aprilie 1918 îl gãsim strãine lui Morand.
pe Drãghicescu împreunã cu Ni- lumea descompusã a lui Samuel propriu-zise sunt câteodatã su- punct de vedere referenþial. „În
puse unui veritabil bombarda- Scrinul negru, sub irezistibila sa Considerã sinteza lui Vlad Geor-
colae Lupu, Simion Mândrescu, Beckett. Împins de un puseu de gescu, Istoria românilor, prepon-
Gh. G. Mironescu ºi Rãdulescu- religiozitate, Ion Negoiþescu ment negator sau – sub masca propensiune spre comic, scriito-
indiferenþei faþã de ele – subînþe- rul face greºeala de a absolvi de derent una a civilizaþiei poporului
Motru la Congresul Naþionali- ajunge sã noteze cã doar pe „lu- nostru. „Metoda istoricã a lui Vlad
tãþilor de la Roma. Aici, acest mea cealaltã” (212), ar putea citi lese…” (168). Evident, efectele tragic societatea care cade (ma-
pot fi dezvãluite, cauzele, mai rea burghezie ºi aristocraþia în Georgescu vizeazã mai ales ele-
grup de oameni politici, obþin din o anume carte. mentele de civilizaþie…”. Mai este
partea naþiunilor participante re- Memorialistul, în Straja dra- curând, nu, în regimul mistifica- viziunea lui literarã; dacã nu din
tor al cenzurii. punctul de vedere al fidelitãþii faþã ceva, tot un aspect metodic. Ea
cunoaºterea românilor ca popor gonilor, moralist-religios, exis-
Poartã ºi Ion Negoiþescu – rare de realitate, însã din punctul de este o istorie cam fãrã istorie, pon-
cu drepturi depline în graniþele tenþialist ºi (încã) estet, rãmâne
lor etnice, garanþia la unitatea lor – sechele de gândire ºi stil din vedere al artei, chiar ºi în situaþia derea analizei o copleºeºte pe ace-
cu ochii din afarã ºi din interior
deplinã, precum ºi parteneriatul epoca totalitarã. În volumul În- în care realitatea n-ar avea tragic, ea a naraþiunii. Analiza adoptã o
pe „lumea asta grea de pãcate” perspectivã ideologicã antitotali-
cu Antanta. (62), „lumea asta vie ºi stranie” semnãri critice dãm peste formu- artistul nu poate ocoli prilejul de
În perioada 1934-1936, Drãghi- lãri vag marxizante. Poetului Tu- a i-l concede. (…)” (82). Rãmâne tarã, definibilã ºi printr-un reper
(97). Impactul lui de profunzime literar, romanesc: este „o operã
cescu avea sã fie ambasador ple- cu realitatea este romantic sau dor Arghezi, cel din Flori de mu- de vãzut dacã Negoiþescu citeº-
nipotenþiar al României în Mexic, cegai, criticul îi dezvãluie „limi- te consecvent epica în cheie ar- smulsã ºi opusã mitologiei orwel-
postmodern la modul lui J. L. liene”. Politicul a decis istoria
fiind primul diplomat cu aceastã Borges. El nu-ºi poate reprima tele suferinþei impuse omului de tisticã, nu documentar-referenþi-
calitate în menþionata þarã. În pe- cãtre om prin stratificãrile socie- alã. Rãspund aici, anticipat, îna- noastrã cel puþin la fel ca ºi eco-
„gândul înfricoºãtor cã realitatea nomia ori armata. Iar sub raportul
rioada interbelicã, activitatea ºtiin- nu existã, ci e un vis din care mã tãþii burgheze” (85)! Radical an- inte de a-i urmãri analizele: criti-
þificã substanþialã avea sã-l con- tiburghez este aici Ion Negoiþes- cul citeºte amalgamând criteriile, civilizaþiei, el a fost chiar hotãrâ-
sacre pe Dumitru Drãghicescu ca pot oricând trezi în vidul nefiin- tor. „Civilizaþia româneascã era, din
þei” (97). Dar ºi în aceastã formu- cu atunci când formuleazã acu- nu potrivit operei, dar potrivit li-
pe un prestigios om de ºtiinþã. motive strict politice, mai orienta-
Vicisitudinile timpului i-au de- lare existã o credinþã în persis- zaþii, de pe poziþii de stânga, su- bertãþii sale de expresie. Aceasta
nând oportunist într-un regim al creºte enorm în exil, dar criticul lizatã la 1800 decât la 1700, când
teriorat însã forþa fizicã ºi pe cea tenþa onticã.
extremei stângi, ca în acest text profitã de ea în exces, dând prea Dimitrie Cantemir oscila între cos-
sufleteascã (psihicã), neatingând Am semnalat deja punerea is- tumul oriental ºi cel occidental, ori
însã latura moralã a acestui re- toriei într-un raport, fie de secun- având drept obiect critica lui Ion mult criteriului sociologic-ideolo-
Chinezu: „redresarea culturii ro- gic, în deterimentul prea agravat la 1600, când strãmoºii lui Dinici
marcabil om de culturã. Eveni- daritate, fie de opoziþie, faþã de Golescu se reprezentau pe pietre
mentele istorice din anii 1939- mitologie, în Poezia lui Emines- mâneºti, puternic ameninþatã în al artisticului ºi esteticului.
partea de aici a þãrii, de îmbâcsi- Ion Negoiþescu, într-o per- funerare în costum de cavaler
1945 ºi-au pus amprenta asupra cu. Iatã-l pe poet, fie „filtrând mi- medieval.” Basarabii s-au dove-
savantului, care la 14 septembrie tologic istoria” (ediþia a II-a, p. rea, de zãdãrniciile ºi egoismul spectivã necriticã, restrânsã faþã
material al agitatorilor politici de întreaga operã poeticã a autoa- dit ºi mai occidentali decât Ma-
1945 s-a sinucis. Dumitru Drãghi- 83), fie aºezând istoria vs. mitolo-
cescu a lãsat în urma sa o valo- burghezi, strãini valorilor superi- rei, aderã subiectiv, parcã amical, vrocordaþii. A fost nevoie de o
gie (90).
roasã operã scrisã, în care se în- oare ºi înstrãinaþi de aspiraþiile la niºte „<fabule> ideologice” scri- reeuropenizare, petrecutã dupã
Cât priveºte chestiunea xeno- 1821. Viziunea istoricului eludea-
scrie la loc de frunte trilogia, în fobã, în convorbirea cu Ion Sola- trecutului” (144). se de Nina Cassian „pe la 1955”
limba francezã, La nouvelle cité În Alte însemnãri critice, apa- (Engrame, p. 57). ªi încã aderã: la zã maniheismul. Cum constatã cri-
colu, înregistratã pe bandã mag- ticul, „nicio epocã nu a avut doar
de Dieu (Paris, 1929), dintre care neticã la München, în 17 iunie rent observativ, aºa-zicând teh- „profilul ei moral desprins din ves-
primele douã volume au apãrut nic, în fapt într-un mod accentuat tigiile luptei revoluþionare ºi pa- pãrþi rele”. În comunism, Vlad
1991, „La Eminescu, de exemplu, Georgescu aratã cum compromi-
iniþial în limba francezã. Recent, nu se poate spune cã era o ideo- ideologic, este Negoiþescu atunci triotice” (59). Nina Cassian are
primul volum a fost tradus ºi în când se referã la un personaj fe- acum „o conºtiinþã pe cât de ma- surile celor vârstnici au favorizat
logie rasistã, întrucât, de pildã, el pe cei tineri, afirmaþi în anii ’60 ai
limba românã de cãrturarul Geor- credea cã evreii pot fi asimilaþi.” minin din Pensiunea doamnei turatã ideologic, pe atât de sub-
ge Anca, prefaþat de cunoscutul Pipersberg, micul roman al lui H. stanþializatã emoþional” (69). Cri- secolului 20. Clasa politicã actua-
drãghicescolog – prof. univ. dr. (Scriitori contemporani, 1994). lã, spre sfârºitul comunismului,
Rasist era doar faþã de unguri, Bonciu, ºi descoperã „interiorul ticul devine dispus a ierta ºi lipsa
Virgil Constantinescu ºi tipãrit cu rãmâne aºa cum a fost, „barbarã”.
eforturile financiare ale ec. Dan consideraþi de el a fi dintr-o rasã ei sordid burghez” (73). Ajunge mãrturisirilor. Nu mai spun cã poa-
transparentã osândirea vãditã, te eluda ºi mãrturiile ori dovezile În discuþia cu Ion Solacolu,
Niþu – preºedintele fondator al inferioarã românilor…
prin sordid, a unei clase întregi. opuse. El nu va ajunge sã se au- din 17 iunie 1991, Ion Negoiþes-
Fundaþiei „Dumitru Drãghices- Criticul are îndrãzneala ºi cu spune limpede: „comunismul
cu” ºi strãnepot al savantului. ºansa sã desprindã, nu fãrã un Neutru, în fine, obiectiv, rãmâ- torevizuiascã în totul, punctual, în
ne criticul în comentariul aplicat exil, ca ºi dupã încetarea exilului, a fost un fenomen de orientaliza-
Pentru memoria marelui socio- anumit exces demonstrativ, „o fi- re”. ªi tot acum, în 1991, despre
log ºi filosof, dar ºi ca un act cul- lozofie a istoriei ce stã la baza romancierului Felix Aderca ºi când tot desþãrat va rãmâne, pânã
constatã cum „cãsãtoria unui la moarte. pretinsul postcomunism ºi func-
tural de mare însemnãtate, se im- celui mai dostoievskian roman þionarii (funcþionalii) lui: „O con-
pune cu stringenþã continuarea românesc (F de D. R. Popescu, burghez cu o prostituatã nu pier- Revoluþia în spirit, generatã ºi
de nimic din atributele lealitãþii fãptuitã prin spirit, aceasta îl con- fuzie, o cloacã generalã.” (536) El
traducerii ºi tipãririi acestei capo- n. MVB); ºi încã dostoievskian
dopere ºi a celorlalte opere tipã- actului social” (67). Ori, tot la vinge. „În revoluþie, spiritul în- exprimã astfel o dezamãgire în
pe linia Demonilor!” (Engrame,
rite de savant în limba francezã, Aderca: „civilizaþia ºi cultura bur- cearcã sã rãscumpere istoria…” chip sau sunet testamentar.
p. 140). Radicalismul, cât îi vine
concomitent cu acordarea titlul la îndemânã, îi conferã criticului ghezã sunt trecute printr-o maºi- (Poezia lui Eminescu, ediþia a
de academician post-mortem. nã de fãcut metafore, ce nu e alt- II-a, p. 103). Un scurt preambul la (Din vol. Ion Negoiþescu: sin-
luciditatea de a fixa conjunctura gularitate ºi (l)abilitate, în curs
istoricã din epoca naþional-comu- ceva decât o maºinã de tocat car- micul op În cunoºtinþã de cauzã
ne (carnea trupului ºi carnea du- (texte politice) îl aratã convins de apariþie la Editura Tracus Arte)
nistã, ceauºistã. El devine pole-
mic, invocând criteriul estetic, hului)” (68). cã „revoluþia democraticã româ-

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 17


D.R. Popescu – lecturã în verde
A
bordarea operei lui urechea lui stângã.” fiind mai mereu plecat de acasã,
D.R. Popescu din Nuvela Moroiul, din acelaºi în grãdina lui încep sã se petrea-
aceastã perspectivã volum, Dor, debuteazã cu o me- cã lucruri ciudate, se aud paºi,
se justificã prin prezenþa pregnan- taforã vegetalã: „Noaptea era de- râsete. Toate acestea vor fi puse
tã a „verdelui” în scrierile sale. licatã ca o petalã neagrã”. Moar- pe seama grãdinii fermecate: „ªi
S-ar putea vorbi, astfel, de o tea lui Ristea, pe câmp, este pre- cei care îndrãznirã sã afle cine
„nostalgie vegetalã”, în genul cedatã de viziuni simbolice, ple- râde, nevenindu-le sã creadã în
s er pentine

celei descrise de Cioran, în La- carea berzelor ºi hora câmpului minunea grãdinii care râde, se
crimi ºi sfinþi, ca expresie a re- de floarea-soarelui: „...Undeva se convinserã de o minune mai mare
cosmicizãrii eului. O imagine a duceau, unde se duceau bezele? ºi spuserã la toþi, jurând cã auzi-
acesteia gãsim ºi la Eminescu, în Se pregãteau de drum, venise serã cu urechile lor cum râd flo-
Zburam, una din „ineditele” pu- toamna... Ristea mai vãzu apoi rile de cireº ºi de gutui, de mãr, ºi
blicate de Petru Creþia: „ªi, prin turtele de floarea-soarelui, galbe- cum râd ºi cireºele coapte, ºi pru-
murmure crude a unei lumi pier- ne, învârtindu-se toate în jurul nele coapte ºi nucile ºi frunzele
dutã,/ Pe fruntea unei unde este tulpinii, ca niºte stele pe margi- ºi crengile.”
un spic de grâu/ ªi-acel spic dus nea drumului pustiu. Floarea- O altã descriere magistralã,
de-un fluviu ce-a inundat – sunt soarelui ardea, galbenã, ºi se în- în care picturalitatea capãtã as-
eu...” Eminescu este, de altfel, alã- vârtea în jurul tulpinii, ºi toate, pecte expresioniste, este cea a
turi de Shakespeare ºi de litera- învârtindu-se în jurul lui, ca o pãdurii de tei înzãpeziþi, dintr-o
tura popularã, sursa scriiturii pa- horã... Helo, helo! strigã cineva. „iarnã de basme”. Pãdurea din
limpsestice a lui D.R. Popescu. Ce mai faceþi domniºoarelor”? Teiº, în care o femeie acuzatã
Tentaþia „verdelui” poate fi Cãruþa cu mere, simbol al ilu- de o presupusã tãinuire a unui
semnalatã deja în volumul de ziei, nu are, de fapt, mere, ea apar- pistol (era vremea colectivizãrii
poezie Câinele de fosfor. Întâl- þine unor circari: „Cãruþa lor era forþate) era ameninþatã cu îm-
nim aici teiul thanatic al lui Emi- cu coviltir ºi semãna cu a mun- puºcarea, pare un imens sepul-
nescu: „O, tei, fratele meu!/ Ce tenilor ce veneau prin câmpie cu cru: „Pãdurea era albã, ninsã.
bucurie de a muri/ Cãderea flori- mere ºi pere.” Înºelaþi de aparen- Crengile pãreau vãruite. ªi cio-
lor tale pe pãmânt.” (Octombrie) þã, þãranii de la ºes vin cu drugi rile care zburau departe pãreau
Sunt prezenþi însã ºi pomii live- de porumb, în speranþa unui troc. în zãpada deasã care cãdea într-
zilor: gutuiul (Atila), prunul, cor- ªi aceastã nuvelã poartã pece- una de sus albe ca niºte porum-
coduºul (Joia divinã), viºinul tea „verdelui”. În decor apar plo- bei. Doar croncãnitul lor rãmã-
(Umbra), mãrul, «biºicuþul» (Pa- pii de la marginea satului: „Ei se sese acelaºi în iarna care schim-
vel) etc. „Dudul” (Acolo ºi aici) oprirã ºi privirã plopii ce plecau tepta sã mai cadã o altã frunzã ºi soi de animal mitic al satului (un base faþa pãmântului, copleºind
ºi „salcâmul”, prezenþe recuren- la vale, pe marginea râului, pânã frunza nu se lãsã aºteptatã ºi se personaj o numeºte, fãrã ironie, cu alb miriºtile ºi troienind pã-
te în stilistica vegetalã a autoru- se încãlecau ºi nu mai vedeai desprinse de pe o creangã subþi- Marea Vacã), îndurând toate umi- durea viscolitã. Gerul lipise de
lui, sunt, de asemenea, menþio- decât unul singur.” Savel, unul re ºi începu sã coboare legãnân- linþele unei istorii necruþãtoare ºi crengi zãpada ºi toþi copacii pã-
naþi. Nu lipsesc nici vegetalele dintre circari, merge „legãnân- du-se. ªi când ea aºtepta o a treia ieºind moralmente triumfãtoare reau fantastice mâini înfipte în
din registrul umil: dragaveiul, du-se ca grâul, vara.” Împreunã frunzã, apãru Viorel.” din ele.” Vestea cãderii la pat a pãmânt, cu degete multiple în
ceapa (Flori ºi frunze), varza cu iubita sa, acesta se refugiazã Nuvela Ploaia albã are ca Mariei lui Vasile Ciulama este lan- aer, înmãnuºate ca la o paradã
(Fluture de varzã) etc. Nu lip- într-un „tufan cu flori galbene” patron dinamic dorul pustiitor satã asupra satului de bizarul în alb.” Antiteza dintre aspec-
seºte din registrul liric nici bu- din pãdure, pentru a scãpa de din sufletul Zorinei. Mãritatã cu Dimie, din vârful plopului în care tul de basm al pãdurii ºi trage-
suiocul de dragoste sau sa- lupii întâlniþi în plimbarea lor la bogatul satului, Cãmui, ea tân- îºi instalase culcuºul: „cel mai dia ce urma sã se producã mar-
cru (Pãlãria). marginea satului: „Dârdâiau uºor jeºte dupã dragostea lui Pãuni- înalt plop din sat se afla din în- cheazã tensiunea trãirii.
O adevãratã stilisticã a „ver- ºi priveau lupii jucându-se. ªi se cã, iubitul pe care îl pãrãsise. tâmplare în curtea lui.” O altã grãdinã misterioasã,
delui” prinde însã contur în vo- bucurau vãzându-i ºi tremurau.ªi Patima arzãtoare a femeii, hiper- Noe, cel care îºi construieºte plãsmuire a unui fantastic ce
lumul de prozã Dor. Muncitã de aºteptau sã plece lupii, sã-ºi ter- bolizatã, contamineazã firea în- o arcã-coteþ, în aºteptarea poto- aminteºte de Eliade, este cea a
dor, Lena, protagonista nuvelei mine jocul. ªi sã nu ºi-l mai ter- sãºi: „Pãdurea era neagrã ºi pã- pului, este „crescãtor de vie”, frumoaselor broaºte þestoase
cu acest titlu, are „faþa albã ca mine niciodatã.” Ploaia ºi urletul sãrile cerului nu mai cântau. Dis- asemenea personajului mitologic: din Vânãtoarea regalã. De fapt,
floarea de crin”. Martor al dra- lupilor se constituie în laitmotiv pãruserã undeva departe, nu se „Noe deschise o portiþã de rogo- grãdina cu flori moarte a Iolan-
gostei sale nefericite este un al jocului de dragoste: „ªi atunci ºtie unde, sã nu le frigã soarele jinã ºi luminând cu lanterna pe dei, soþia lui Ilie Manu, cel dis-
plop orfic: „Plopul fluiera, subþi- parcã începu sã plouã, fierbinte. în zbor. Nu mai cântau, ºi câm- care o luase de pe prispa casei pãrut fãrã de urmã. O grãdinã
re, parcã jelea, parcã râdea, par- Ei stãteau culcaþi pe pãmânt ºi pul era pustiu, ºi pãdurea un ci- sale intrarãm în locul unde trebu- bântuitã de o „femeie de fum”,
cã cobea. Ea se aºezã pe iarbã ºi ploaia îi bãtea ca pe nuci, primã- mitir. Florile câmpului se ofilise- ia sã fie via ºi într-adevãr via era ce þine în mânã o basma neagrã,
umbra lui n-o lovi, n-o acoperi, o vara, legãnându-i, când dau rã deodatã cu mãrãcinii, sau înaltã ºi neculeasã, strugurii, potrivit viziunilor Iolandei. În
lãsã în soare.” Plopului i se adau- frunzele. ªi se auzirã lupii la mar- poate nici nu fuseserã flori în negri ºi albi, atârnau dolofani”. care se plimbã ºi iubitele ei broaº-
gã dudul ºi salcâmul: „Seara ginea pãdurii.” Îndrãgostiþii, ase- vara aceea, cãci nimeni nu le vã- Cea mai fascinantã imagine ve- te þestoase: „Frumoasele broaº-
umbla prin bãtãturã, plângând pe menea celor din tablourile lui zuse ºi nimeni nu le simþise mi- getalã din roman este grãdina lui te þestoase care se plimbau vara
furiº, sã n-o vadã mamã-sa. Îi era Chagall, leviteazã. Savel prinde rosul.” Ceremonialul Paparudei, Celce, a cãrei descriere ilustreazã în jurul casei ºi nu puteau ieºi
fricã de fiecare noapte. Sub lunã, aripi ºi se înalþã, ca o pasãre, evocat în text, prilejuieºte ºi de- exemplar substratul poetic al pro- dincolo de gardul de ciment ºi
din dud, mai cãdea seara câte o având-o alãturi pe iubita sa, me- scrierea costumului vegetal al zei lui D.R. Popescu: „(...) Avea ºi sârmã al puþului întins de la stra-
frunzã galbenã, arzând, ºi salcâ- tamorfozatã în împãrãteasa flori- cetei feminine care cheamã ploa- meri ºi cireºi ºi gutui, corcoduºi, dã pânã la calea feratã, lângã ci-
mii îºi scuturau florile târzii, des- lor-soarelui, cu flori de maci pe ia: „Aveau pe la cingãtoare aþe, peri ºi viºini, ºi toatã primãvara în mitir. κi târau trupurile prin iar-
picate ca niºte inimi albe de po- umeri. Intertextul trimite spre ºi de aþe atârnaserã bozii, sã nu grãdina lui florile nu încetau sã bã, tãcute, închise, maiestuoase,
rumbel.” Lena îºi «îngroapã» basmul popular, dar ºi spre Emi- li se vadã faþa de cãtre soare, ºi înfloreascã, era o spumã albã ºi nepãsãtoare.” Motivul coroniþei
dorul în grãdina casei, sub o cru- nescu („a lanurilor zânã”): „ªi nici cea de cãtre pãmânt. ªi pe un bâzâit de albine ºi o verdeaþã de flori moarte, care apare în text,
ce de salcie din care apar muguri simþea cum înfloreºte câmpul ºi cap îºi puseserã legãturi de bozi, crudã ºi îmbietoare ºi nu degea- trimite spre personajul cel mai
noi, semn cã dorul nu se stinge. se leagãnã floarea-soarelui, au- ca niºte cununi. Dar ºi bozii erau ba Celce îºi botezase locul zicân- iubit de D.R.Popescu, Ofelia: „La
La grãdina din câmp pleacã di- rie ºi rotundã, plinã de rod. Flo- negri, de atâta soare arºi.” Punc- du-i grãdina raiului. Vara când se Tucium, în munþi, a fost gãsitã
mineaþa devreme, simþind frigul rile-soarelui luminau pãmântul. tul cel mai înalt al tensiunii ce coceau poamele, noaptea când într-o dimineaþã o fetiþã moartã.
„iute ca ardeiul scund, semn de ªi ea trecea peste câmpuri, du- dominã textul este marcat, hiper- era liniºte ºi bãtea luna cu gal- Purta pe cap o coroniþã de flori.
cãldurã limpede peste zi.” Ta- cându-le cu ea. ªi pe umeri îi ar- bolic, de arderea pãdurii: „Pãdu- ben, se auzeau cãzând merele pli- Flori moarte, veºtejite, de câmp,
bloul grãdinii rãvãºite de o ploa- deau maci. ªi turte de floarea- rea parcã crescuse de trei ori, se ne de dulceaþã ºi perele mustoa- îngheþate, dar totuºi flori. Ase-
ie grea reþine atenþia: „Deschise soarelui, cu marginile galbene, lungise, în sus: era numai o fla- se, luminându-ºi drumul spre pã- mãnãtoare cu florile din grãdina
poarta grãdinii ºi întâi vãzu ver- ca niºte dantele. Parcã erau niº- cãrã de la o margine la alta. Ar- mânt cu propria lor culoare. ªi Iolandei, adicã la fel de moarte,
zele. Unele într-o rânã, altele cu te stele de floarea-soarelui.” dea pãdurea, ardea, ºi cerul era toamna când îngãlbeneau frun- fiindcã numai acest amãnunt
rãdãcina scoasã din pãmânt, Contiguitatea cer/ pãmânt, pre- numai un pojar deasupra.” ªi zele, pregãtindu-se sã treacã în esenþial le asemãna! ªi faptul cã
umflate de vânt. Trecu printre zentã la Eminescu, se regãseºte cum pãmântul cerea „cap de pãmânt, toate culorile se adunau erau împletite lujerele lor dege-
ele, îngropându-le rãdãcinile cu ºi la D.R. Popescu, ilustrând cos- om”, Cãmui este sacrificat, iar în crengile grãdinii lui Celce, ºi rate în coroniþe (...).”
lopata, la unele. Florile de do- micizarea trãirilor înalte. „ploaia albã” se revarsã deasu- printre toate nuanþele de la gal- S-ar putea spune, în conclu-
vleac se zbârciserã, ºi se umplu- În Începutul ºi sfârºitul lui pra satului. ben plin la galbenul verzui sau zie, cã lumea „cu gândiri ºi cu
serã cu noroi.” O imagine sim- Posmoc II, povestea de dragos- O poeticã a vegetalului se dis- cãrãmiziu, explozia de roºu aprins imagini” a lui D.R.Popescu,o
bolicã este aceea în care somnu- te dintre Viorel ºi Iaroslava se tinge ºi în romanele lui D.R. Po- a frunzelor de cireº dãdea acestei lume palimpsesticã, este ºi o îm-
lui thanatic al lui Milu, printre þese sub semnul roadelor toam- pescu. Aserþiunea poate fi ilus- morþi lente a coroanelor o violen- pãrãþie a „verdelui”. Plasatã în
sãlcii, îi este contrapus triumful nei ºi al cãderii frunzelor ºi casta- tratã cu excerpte din Boul ºi vaca, þã de sânge þâºnit în sus din lemn spaþiul mioritic, sub semnul Ile-
vieþii pe care o odrãslise, anun- nelor. Imaginile par filmate : „În- despre care Nicolae Manolescu ºi rãmas suspendat în forme de nei Cosânzene ºi al lui Fãt-Fru-
þat de loviturile de cãlcâie de sub chise ochii, obositã, ºi în liniºtea noteazã: „Boul ºi vaca, partea frunze.” mos cu fluierul de doine la brâu,
inima Lenei ºi prefigurat de mi- ce se lãsase auzi foarte distinct medianã din F, cel mai bun roman Dupã cãsãtoria lui Celce cu amintind de tracul Orfeu. La um-
raculoasa ecloziune a unui mac rotirea prin aer a unei frunze ce al lui D.R. Popescu, este un ne- Ileana, „grãdina raiului” devine bra teiului eminescian ºi a „du-
roºu: „ªi din urechea lui, aprins, cãdea. Deschise ochii ºi o vãzu sfârºit priveghi, început înainte „grãdina fermecatã a împãrãtesei dului lui Shakespeare”. Ancora-
vãzu cum înflorise un mac roºu. limpede, galbenã ºi luminoasã, de moartea mãtuºii Maria ºi sfâr- Ileana”. Este momentul care mar- tã în naþional, dar înscrisã în uni-
Un mac roºu, de sînge, ca o du- grea ca o foiþã de aramã. Cãzu ºi ºit cu înmormântarea ei (...) Cu cheazã alunecarea realului în fan- versalitate.
rere înflorise ºi ca un þipãt de lu- o castanã, pocnind aproape ºi Maria piere un simbol al satului tastic, o altã caracteristicã a ar-
minã, un mac roºu înflorise din sãrind în sus ca o minge. Ea aº- tradiþional. Femeia aceasta e un tei scripturale a autorului. Celce n Maria Tronea

18 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


n IOANA REPCIUC

patrimoniul cultural european –


obsesie pentru trecut?
F
oarte populare în reper- Sharon Macdonald nu uitã sã sã probeze relativitatea faliei din- uneori nefast cu alte tare ale eu-

nthropos
toriul academic auto- sublinieze ºi impactul altor do- tre cele douã epoci despãrþite de ropenilor. Integrarea unor etnii

nthropos
hton, concepte precum menii de cunoaºtere asupra aces- revoluþia din decembrie 1989. ºi religii diferite, a unor stiluri de

a nthropos
„locuri ale memoriei” al lui Pierre tui proces, cum ar fi sondarea Capitolul dedicat simþirii tre- viaþã strãine aduce, în ultimul
Nora ori „memoria culturalã” con- trecutului personal din psihana- cutului deschide linii mai subti- deceniu, ºi imperativul recu-
sacrat de Maurice Halbwachs sau lizã ori literatura regãsirii timpu- le de analizã fiindcã deplaseazã noaºterii a ceea ce s-ar numi pa-
Jan Assmann s-au nãscut graþie lui pierdut a lui Proust. De altfel, interesul spre nivelul senzorial trimoniu transcultural. Astfel,
observaþiilor despre atracþia ine- cercetãtorul care delimiteazã la al raportãrii la memoria socialã. tendinþele de fundamentalism
vitabilã a locuitorilor bãtrânului sfârºitul secolului trecut un Sunt integrate aici emoþiile trezi- cultural care se profileazã recent
continent de a se întoarce perio- câmp al „ºtiinþelor memoriei”, Ian te de atingerea unui obiect vechi, în þãrile occidentale pot fi înþele-
dic spre trecut – ca un soi de te- Hacking, a pornit de la consta- ascultarea unor acorduri muzica- se ca o respingere a unor trecu-
rapie sui generis capabilã sã vin- tarea soluþiilor psihoterapeutice le specifice unui alt timp, nostal- turi alogene, ireconciliabile cu
dece toate maladiile spiritului con- aplicate pacienþilor cu sindromul gia pierderii relaþiei nemediate cu memoria europeanã. Un exemplu
temporan, cum ar spune Noica. personalitãþilor multiple de a se tãrâmurile natale. pertinent din experienþa de teren
Pornind de la aceleaºi premise im- reconecta cu etapele anterioare De la sondarea situãrii intime a autoarei în culturile de limbã
puse pe piaþa ideilor de mai cu- ale propriei vieþi. Resimþind stãri ºi autentice a europenilor în germanã este respingerea publi-
noscuþii ei înaintaºi francezi, au- diverse, de la melancolie pasa- amintire, Sharon Macdonald tre- cã a unei statui instalate într-un
toarea britanicã Sharon Macdo- gerã pânã la stãruitoare angoa- ce brusc la interfaþa comercialã parc vienez în anul 2007, repre-
nald, profesoarã la Universitatea se provocate de confruntarea a fenomenului – vânzarea tre- zentând un nud al unei femei Deºi indirect, cercetãtoarea bri-
din York, orienteazã reflecþiile cotidianã cu excesivul progres cutului. Ca orice parc tematic purtând vãlul islamic pe cap. Din tanicã tinde sã rãspundã afirma-
respective spre teritoriul propriu- tehnologic, globalizarea ºi ºter- exhibându-ºi inteligent atracþii- Scoþia natalã, Sharon Macdo- tiv la aceste interogaþii, argu-
lui domeniu – antropologia so- gerea graniþelor dintre grupuri- le ºi oferindu-le cu generozitate nald comenteazã reacþiile la ex- mentele de sprijin le identificã în
cio-culturalã. lor etnice sau naþiuni, oamenii turiºtilor, Europa nu se poate poziþii de artã orientalã, destina- valurile de resuscitare a unor
Aºa cum demonstreazã titlul prezentului simt cã-ºi pierd legã- salva din alunecarea în kitsch ºi te sã atenueze distanþele identi- vechi tendinþe naþionaliste ce
cãrþii sale, Memorylands: Heri- tura reconfortantã cu familiarul exagerare. Comercializarea inten- tare dintre autohtoni ºi imigranþi. bântuie bãtrânul continent ca
tage and Identity in Europe To- ºi cu resorturile identitare. sivã a urmelor trecutului este O categorie a patrimoniului cul- reacþie la recentele crize econo-
day1, Europa aratã ca un vast O atenþie sporitã oferã autoa- pusã în practicã ºi cu ajutorul tural ce traverseazã neîngrãdit mico-sociale care au zdruncinat
parc de distracþii construit pe rea bogatei terminologii a dome- unui proces conex analizat tot aici graniþele etnice dintre popoare- liniºtea autosuficientã a prezen-
potriva acestei atracþii a europe- niului, fiind conºtientã de voca- – muzealizarea. Conceptul a le europene este cea a Holo- tului. Oricum, alunecarea în re-
nilor. Fãrã sã se limiteze la con- þia conceptelor de a acumula fost forjat de Joachim Ritter în caustului. Autoarea îi consacrã veria epocii de aur nu ar trebui
statarea unui fapt evident astãzi semnificaþii contextuale în func- 1963 pentru a desemna reifica- o analizã specialã, subliniind cã, interpretatã restrictiv ca rezis-
ºi demonstrat chiar ºi la nivel þie de mode culturale ºi strate- rea realitãþii ºi fetiºizarea cotidia- în acest caz excepþional, actul de tenþã la schimbare, iar cartea de
comercial de afluenþa turiºtilor în giile ideologice ale utilizatorilor. nului pânã la stadiul anorganic readucere explicitã a trecutului faþã nu pledeazã pentru o astfel
preajma importantelor obiective Cuvântul englezesc „heritage” al exponatelor de muzeu. Sufo- în prezent este, în ciuda apãsãrii de privire de ansamblu. Ceea ce
culturale de aici, Macdonald în- nu pare sã beneficieze de un echi- cat de muzee ºi monumente, de ineluctabile pe care o provoacã, ne convinge Sharon Macdonald
cearcã sã meargã în profunzimi- valent satisfãcãtor în limbile ro- plãci comemorative ºi statui, o necesitate. sã recunoaºtem este cã apelãm
le fenomenului, atât în ce priveº- manice, în care este tradus ca continentul european aratã, cum Ultimul capitol al lucrãrii pune deseori la panaceul privirii în
te instrumentele de evaluare a „patrimoine” (în francezã) sau observa dezaprobant scriitorul importanta ºi dificila întrebare urmã ºi cã prezentul încã ne e
acestuia, cât ºi în conþinuturile „patrimonio” (în spaniolã). Dacã australian Donald Horne, ca un asupra viitorului memoriei. κi strãin ºi inconsistent.
diverse care alimenteazã o con- termenul din englezã indicã sen- imens muzeu lipsit de viaþã. vor pãstra în continuare europe-
cluzie unanim acceptatã. sul de „moºtenire”, românescul În ultimele pagini ale cãrþii, se nii aceastã obsesie în mare parte
Metodologic vorbind, cerce- „patrimoniu” pune în prim-plan poate remarca ieºirea de sub in- nemãrturisitã ºi neconºtientiza- 1
Sharon Macdonald, Memory-
tarea de faþã reprezintã o asam- politicile culturale ale statului- cidenþa unui regim neutru, vag tã? Suntem ºi în viitor condam- lands: Heritage and Identity in Eu-
blare conºtincioasã a unor inte- naþiune ºi ataºamentul personal pozitiv al rãmânerii în trecut. naþi sã trãim în trecut, în „timpul- rope Today, Londra, Routledge,
resante studii de caz, realizate de faþã de bunurile culturale trans- Anacronismul îndârjit se îmbinã cascadã”, cum îl numea Blaga? 2013.
antropologi, etnografi, istorici, mise din generaþie în generaþie.
autori de studii culturale, grãitoa- În contrast cu implicaþiile afecti-
re pentru documentarea a ceea ce ve ale termenilor sus-menþionaþi,
profesoara britanicã numeºte limba germanã se mãrgineºte,
„complexul european al memo- prin cuvântul „Denkmal”, la a
riei”, frecvent conotat peiorativ sugera ideea de „monument” ca
prin termeni ca „mania memoriei”, întrupare obiectivã, rece a isto-
„epidemia memoriei”, „excesul riei culturale a unui stat.
comemorativ” sau „febra arhive- Ca disperatã mãsurã de sal-
lor”. Este vorba despre un inven- vare a trecutului, proliferarea
tar de practici recurente, de la „locurilor memoriei” în Europa
nostalgia generalizatã pe care in- contemporanã este analizatã de
divizii o resimt când se raportea- Sharon Macdonald pe mai mul-
zã la o pierdutã epocã de aur la te dimensiuni în cele nouã ca-
adevãrate instituþii ale memoriei pitole din volumul de faþã.
ºi industrii creative care concre- Aceasta porneºte de la abordãri
tizeazã comercial patrimoniul cul- convenþionale ale mijloacelor de
tural european. creare a trecutului, acþiuni cu
Deºi obsesia pentru conser- mizã ideologicã, cum ar fi „in-
varea trecutului capãtã o dezvol- ventarea tradiþiilor” (în expresia
tare impresionantã abia de la ju- consacratã de lucrarea din 1983
mãtatea secolului trecut, semnele editatã de Hobsbawm ºi Ran-
acestei direcþii pot fi identificate ger) atât în Europa socialistã,
încã de la marea tranziþie din se- unde îndeplineau scopul de a
colul al XVII-lea a imaginarului etala artificial autoritatea sim-
european spre paradigma indi- bolicã a unui anumit regim poli-
vidualistã. De la valorizare iniþi- tic, cât ºi în Uniunea Europea-
alã a memoriei personale, în vea- nã, prin compunerea de efigii
cul urmãtor aceasta se fixeazã în comune tuturor þãrilor-membre.
cadrele identitãþii naþionale. Un Spunerea trecutului presu-
alt moment exponenþial al evo- pune racordarea personalã ºi
luþiei respective se petrece, dupã conºtientã la un timp anterior,
cum indica ºi Pierre Norra, la sfâr- ilustratã de profesoara britanicã
ºitul secolului al XIX-lea, prin ºi printr-un exemplu românesc –
mutaþiile produse în perceperea cercetarea doctoralã în antropo-
temporalitãþii de consecinþele logie vizualã a Alyssei Grossman
dramatice din punct de vedere în Bucureºtiul din perioada inte-
psihologic ale dezintegrãrii so- grãrii europene. Invitându-ºi in-
cietãþilor þãrãneºti – exponente formatorii români sã pregãteas-
ale stabilitãþii ºi comfortului so- cã o „cinã a memoriei” cu produ-
cio-economic pentru majoritatea se care le amintesc de perioada
populaþiilor europene. comunismului, Grossman apirã Beatrice Iordan

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 19


n ION MILITARU

scepticismul – funcþie a spiritului


C
um poate arãta o cul- cã. Implicaþiile ºi deschiderile
turã în care un astfel de unei astfel de teze sunt enorme:
subiect sã fie absent? „Mai în fiecare timp ºi spaþiu va
a rdtehonorem

Nu intrã în calcul, în rãspunsul la fi existat o filozofie dominantã.


o astfel de întrebare, ceva de fe- Rareori douã, trei… În Grecia au-
lul: nu prea bine, precar sau alt- roralã eleatismul, secundat în-
ceva similar, pentru cã un astfel deaproape de heraclitism /…/
de subiect nu este doar ceva de apoi platonismul ºi, apropiat de
felul unui subiect istoric care sã cota acestuia, filosofia aristoteli-
lipseascã. Scepticismul nu este cã; în secolele III – I stoicis-
doar subiect istoric petrecut în mul…” (p.111). Prin urmare, la fel,
urmã cu douã mii de ani de care o stoicismul. Dacã el este filosofia
culturã, în varianta modernã, se dominantã a unei epoci, mai pre-
poate lipsi. Scepticismul este mai cis a epocii de final a istoriei ºi
mult decât un curent cultural, fi- culturii greceºti, ce fel de epocã
losofic, idee sau concept. El, faþã este aceasta care îºi desemneazã
de multe astfel de achiziþii ale nevoia ce este satisfãcutã de
gândirii, i-a premers acesteia, a scepticism, epocã a decadenþei
premers filosofiei fãrã sã fie ne- filosofiei ºi a lumii ( Hegel, Prele-
voit sã o aºtepte pe aceasta pen- geri de istorie a filosofiei, vol. II,
tru a putea sã se nascã. Scepti- cap. Filosofia scepticilor)? Rãs-
cismul este o funcþie a spiritului, punsul autorului este fãrã echi-
o dimensiune a minþii umane obiº- voc: o epocã definitã prin nevoia
nuite astfel încât, atunci când, de terapie. Este concluzia între-
într-un târziu – spre finele anti- gii cãrþi.
chitãþii – el a binevoit sã se nas- Nici nu se putea altfel, epoca
cã în calitatea de filosofie, nu s-a de faþã, aidoma oricãrei alteia
fãcut altceva decât sã se omolo- ajunsã la final – tragicã, în viziu-
gheze la nivel de concept, ceva nea lui Hegel –, este una secãtui-
ce i-a premers acesteia ca fel de a tã, golitã aproape biologic de
fi al minþii. cultura românã nu a apãrut nimic þii de faþã, o atitudine criticã, res- peuticã. Dar la ce? O terapeuticã seva care anterior îi conferise atâ-
O astfel de calitate: de a fi mai despre filosofia scepticã. De ce? pectiva culturã este lipsitã de aºa a minþii, a spiritului în sens larg. ta vitalitate încât putuse sã facã
mult ºi mai puternic decât o filo- Cum se explicã acest lucru ºi, ceva. În absenþa acestei funcþii, Sã fim noi lipsiþi de o astfel de ne- saltul din perspectiva dogmaticã
sofie (lucru cu care puþine poziþii revenind, cum poate sã arate o respectiva culturã se vede în pos- voie pe care scepticismul vine sã (în sens sceptic) în perspectiva
ale acesteia se pot lãuda, poate culturã în care un astfel de inte- tura pe care vine scepticismul sã o satisfacã? Rãspunsul aproape sofistã în care, spre amurgul aces-
niciuna! – face din el un subiect res sã lipseascã? o combatã: cea dogmaticã. Aco- cã nici nu mai conteazã. Cartea de tui curent, adevãrul însuºi deve-
de interes privilegiat, fãrã parti - Printr-un rãspuns de felul: nu lo unde nu se exercitã critica, este faþã lucreazã în logica înaltã a con- nise indiferent, totul putând fi
priurile niciunei poziþii filosofice, prea onorabil, nu se spune mai una dintre premisele cãrþii de faþã, ceptului ºi a lumii sale, iar acolo adevãr. ªi tocmai din aceastã per-
indiferent care). nimic, pentru cã, în respectiva înfloreºte dogmatica. Ciudãþenia este vorba ºi despre terapeuticã spectivã se va hrãni, cumva, ºi
Avem, aºadar, în Scepticismul culturã, nu este vorba doar de- noastrã culturalã este cã nici o ºi despre afecþiunea pe care vine scepticismul.
grec ca filosofie criticã (Ed. spre o carte sau mai multe dedi- astfel de implicaþie nu a fost pre- sã o satisfacã. Structura acestuia, prezentã în
Universitãþii din Craiova, 2013) cate subiectului. Acestea pot sã zentã. Nu am strãlucit nici la ni- Ne aflãm, prin urmare, cu o argumentaþia de început, este tri-
semnatã de acad. Gheorghe lipseascã, iar paguba ar fi cuanti- vel dogmatic, al construirii abun- astfel de carte, pe terenul raþiuni- partitã: „Trei ar putea fi termenii
Vlãduþescu, o carte care acoperã ficabilã la un nivel cultural supor- dente de poziþii ºi idei filosofice lor de dincolo de istorie. Când de organizare într-o istorie esen-
un gol cultural care a însoþit cul- tabil. În fond, este vorba despre sau culturale. istoria nu se intereseazã de spi- þializantã a ideii critice la greci:
tura românã o jumãtate de secol. lipsa de atenþie pentru funcþia în Aºadar, nici dogmatici ºi nici rit, ºi spiritul îi poate întoarce re- mãsura, îndoiala ºi suspendarea”
De la cartea lui Aram Frenkian, cauzã, respectiv funcþia criticã. sceptici ce aduce o astfel de car- verenþa dezinteresându-se de ea. ( p.4). În funcþie de ei, va fi urmã-
apãrutã în urmã cu o jumãtate de Or, þinând cont cã scepticismul te? În punctul de încheiere al cãr- * rit întregul demers al cãrþii de faþã.
secol – Scepticismul grec – în este, aºa cum propune ideea cãr- þii poate fi aflat rãspunsul: o tera- Punct final pentru cultura ªi tot în funcþie de aceºti termeni,
greacã, scepticismul este indis- permanentul pericol ca scepticis-
pensabil pentru oricine vrea sã mul, prin consecvenþã cu propriul
înþeleagã un astfel de subiect: program, sã cadã în pesimism,
cultura, în speþã filosofia aceste- nihilism sau abandon. Practicând
ia. Nu existã imagine completã critica, atât a celor sensibile – efe-
pentru miracolul culturii greceºti mere prin caracterul material, tre-
fãrã includerea pe tabla subiec- cãtor – cât ºi a celor inteligibile –
telor de interes a scepticismului. suficiente doar gândului, nu ºi
Impactul pe care acesta l-a avut lãmurite în adevãrul concretu-
de-a lungul secolelor asupra cul- lui; îndoiala faþã de unele ºi alte-
turii europene, face din el sub- le, de orice adevãr; suspendarea
iect obligatoriu. judecãþii – practic, prin toate
Cum se organizeazã cartea? acestea ne-am putea afla în ante-
Cu experienþã completã în cerce- camera pericolelor anunþate. ªi
tarea filosofiei greceºti ca totali- totuºi, aratã autorul, scepticismul
tate, acad. Gheorghe Vlãduþescu nu ajunge aici. Ajunge la atara-
începe prin a-i face dreptate aces- xie, tradusã, aºa cum aratã cu-
teia: scepticismul grec, deºi situat vântul de încheiere, în terapeu-
cronologic spre amurgul acestei ticã: înfruntã pericolele fãrã a
gândiri, nu este o descoperire cãdea în ele, rãmânând filosofie
atât de târzie. Prin funcþia sa cri- în sensul hard al cuvântului, ul-
ticã, într-un fel sau altul, el a fost tima pe care spiritul elin o formu-
mereu prezent. Începând cu Tha- leazã înainte de a intra în combi-
les ºi Pitagora, el s-a exercitat sub naþiile istorice care-i vor asigura
diferite forme pretutindeni. Nu a supravieþuirea.
lipsit de nicãieri. Cartea cuprinde, în finalul ei,
O astfel de premisã nu este însã un dosar al posteritãþii (sau postu-
împinsã atât de departe de cãtre mitãþii!) scepticismului în cultura
autor încât sã lipseascã scepticis- europeanã. Nu lipseºte nici inven-
mul propriu-zis de propria mãreþie tarul prezenþei – cam sãrace! – a
ºi personalitate. Rãmâne atunci acestuia în cultura românã.
întrebarea: cât din scepticism a Evident, cele câteva generali-
fost prezent înainte ca acesta sã tãþi prezentate aici care sã con-
se nascã? Atât cât sã nu facã din ducã spre conþinutul cãrþii, unul
filosofia greacã de naturã dogma- extrem de atent construit, ex-
ticã un absolut lipsit de discernã- haustiv în demontarea ramifica-
mânt, forme maniheiste ale enun- þiilor ºi energiei curentului, nu au
þurilor pompos ornate. altã menire decât de deschidere
Teza ºi originalitatea cãrþii, în- cãtre înþelegerea unui capitol ex-
treaga sa concluzie apar în urma trem de important prin care cul-
unei demonstraþii ample, desãvâr- tura naþionalã poate funcþiona în
Beatrice Iordan ºite: Scepticismul ca terapeuti- parametrii proprii oricãrei culturi.

20 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


n IONEL BUªE

filosofia imaginarului cosmogonic românesc


Omagiu filosofului ºi profesorului universitar de suflet al generaþiei noastre –

a rdtehonorem
academicianul Gheorghe Vlãduþescu
...Folclorul românesc chiar prin depãºirea, în secolul
este ºi o filosofie (în for- XX, a unuia din principiile logicii
mã protofilosoficã), este lui Aristotel. Dumnezeu ºi Diavo-
filosofia poporului care lul se confruntã, dar ºi creeazã
timp de veacuri de-a rân- împreunã. Rezultatul muncii lor
dul, vidã de filosofie de poate fi o sintezã ca la Hegel, sau,
ºcoalã, a fost filosofia. mai mult, ceea ce ºtiinþa de azi
Gheorghe Vlãduþescu concepe o coexistenþã a contra-
riilor, coincidentia oppositorum,

A
utorul acestei origina- în care dualismul nu este neapã-
le schiþe filosofice, rat depãºit prin atragerea unui
profesorul emerit monism, fie el ºi sintetic, ci printr-
Gheorghe Vlãduþescu, este un un principiu nou al gândirii, lu-
cercetãtor al logos-ului din zorii pascian, terþiul inclus, într-o lo-
marii gândiri greceºti. Un dascãl gicã dinamicã a contradictoriului.
(de la vechiul daskalos), cunos- Nu e o depãºire prin anularea
cãtor al mythos-ului ºi al revãrsã- contrariilor, ci o dinamicã prin
rii lui în filosofie. Pentru cã filo- care se exprimã la nivelul cel mai
sofia, oricât de „raþionalã” ar fi, adânc, realitãþi contradictorii, dar
nu e, cel puþin la începuturi, o complementare. Nu relateazã mi-
simplã devoratoare de mituri. Nu turile asemenea „realitãþi” prin
avem decât sã lecturãm „miturile simbolurile lor? Greu de crezut
lui Platon” sã vedem cum moºeº- pentru o logicã bivalentã, aseme-
te aceastã „filosofie primã”, în nea „fantezii”! Dar existã logici
ordine istoricã, „filosofia secun- care astãzi le acceptã, cum o ates-
dã”. E adevãrat cã ultima zburdã tã diverse descoperiri la nivelul
în istorie uitându-ºi moaºa ºi sfâr- „realitãþii” cuantice.
ºind, într-o parte a ei, prin a o Nu ºtim dacã legendele româ-
considera „meºterã a erorii ºi a neºti au anticipat o astfel de cu-
falsitãþii”, adicã mincinoasã, pen- trã.”1 Cu acest gând porneºte fi- te, expresie a experienþei oameni- simbolurile sunt atât de concrete noaºtere, dar dacã mythos-ul
tru cã i-a spus cã barza a adus-o losoful la cercetarea dualismului lor, ca o totalitate vie populatã prin materiile ºi acþiunile antre- este, prin contrucþia sa de origi-
pe lume. cosmogonic, o temã care, trecu- de zeitãþile generice. Fenomeno- nate în aceastã arhitecturã uni- ne, polivalent simbolic, nimic nu
De ce o filosofie a legende- tã în registrul conceptual a filo- logia celor patru elemente esen- versalã, încât par a face parte de ne împiedicã sã credem cã ºi aces-
lor? Pentru cã autorul, pe care-l sofiei, a generat atâtea contro- þiale (apã, pãmânt, aer, foc) dar ºi istoria de fiecare zi a omului. Omul te universuri imaginare care sunt
omagiem cu aceastã ocazie, dã verse de-a lungul timpului. Ast- completãrile lor (cerul ºi numã- nu repetã altceva decât s-a fãcut legendele populare, în prelungi-
ºansã explicativ-interpretativã fel, critic, el considerã cã arealul rul) în haina protofilosoficã ro- în illo tempore. Timpul sãu este rea miturilor, pãstreazã prin nara-
unei construcþii a imaginarului, românesc, dincolo de recepþia mâneascã este pusã în evidenþã ciclic ºi însufleþit, pentru cã uni- þiunile lor asemenea polivalenþe.
mythos-ul, în forma lui literarã. ªi sau absorbþia în materie proprie de a autor cu ajutorul structuri- versul zeilor este însufleþit. În orice caz, popoarele care le-au
cum mitul e poate expresia cea a unor motive mai mult sau mai lor conceptuale ale gândirii gre- De alfel, filosoful român remar- creat au trãit cam aºa cum au gân-
mai adâncã a fiinþei umane din puþin apropiate spaþial (mesopo- ceºti ºi este integratã întregii cã faptul cã aceste cosmogonii dit sau, mai bine zis, cum au ima-
substratul conºtiinþei, pe care, tamian, egiptean, grecesc etc.) nu gândiri protofilosofice. Legende- sunt construite cu sufletul ºi re- ginat ºi povestit. Ele sunt expre-
vrem-nu vrem, se clãdesc cultu- i se poate contesta originalitatea. le româneºti afirmã „primatul on- vin la suflet, cu omul ºi revin la sia poeticã a unui mod de a fi,
rile ºi civilizaþiile lumii, în forma Cu alte cuvinte, dacã tema dua- tologic al apei”, originaritate „con- om. „Mai complex decât oricare prin care, cum încheie autorul: „Pe
lui narativã de legendã sau de lismului e universalã, dualismele feritã apei, întrucât dintre toate fiinþã sau lucru, omul nu putea o cale ocolitã, omul se cautã pe
epopee poate spune la fel de mult sunt particulare ºi în acest sens elementele numai ea pãrea sã în- sã ajungã la sine decât contem- sine ºi, printr-un naturalism doar
ca ºi în cea veche, ritualico-reli- original-creatoare. deplineascã cerinþele de intengi- plându-se mai întâi în ceea ce nu ca mijloc, omul se reconstruia într-
gioasã, prin intrervenþia poves- Particularitatea dualismului bilitate minimã ale principiului: este el, ºi mai cu seamã punân- o primã mare reprezentare, deºi
titorilor, uneori ei înºiºi mari nãs- arhaic românesc este datã, pe de nedeterminarea, nelimitarea, ca- du-se în lumea care-i transcen- nu singura, în a cãrei naraþiune
cocitori ºi poeþi hermeneuþi. Iar o parte, de contextul cultural ge- pacitatea de creaþie continuã”.3 de, dându-i semnul sãu, umani- întrezãrim ideea de bazã a omului
aici, legendarul Homer ºi poetul- neral al Europei de Sud-Est, iar În acest sens, filosoful român ci- zând-o”.4 Relevând structura an- ca mãsurã a tuturor lucrurilor”5.
þãran Hesiod ne-au lãsat, fãrã în- pe de altã parte, de particularita- teazã Datinile ºi credinþele po- tagonicã a lumii, dualismul cos-
doialã, mãsura povestirii în ver- tea „geografiei” sale spirituale. porului român a Elenei-Niculiþã mogonic românesc e un experi-
1
suri, paradigma oricãrei aduceri Bogumilismul, apãrut în secolul Voronca. În ordine secundã, dar ment al minþii prin structurile lo- Gheorghe Vlãduþescu, Filosofia
aminte. X în primul stat bulgar, trece drept recesivã, am spune, ca importan- gicii imaginarului. legendelor cosmogonice româneºti,
Legendele populare româ- erezie ºi este prigonit. El îºi exer- þã, apar douã entitãþi generice Dincolo de monisme dominan- Paideia, 1998, p. 40.
2
neºti nu sunt atât de elaborate ºi citã influenþele în culturile veci- fundamendale: Dumnezeu ºi Dia- te ºi de dualisme, existã întot- Op. cit., p. 77.
3
Op. cit., p. 82.
nici pe departe atât de comenta- ne ale Albaniei, Serbiei, Tãrilor volul. Dincolo de forma creºtinã, deauna o dispoziþie pentru con- 4
Op. cit., p. 122.
te ºi interpretate ca Iliada sau Române. Opoziþia faþã de bogã- dualismul protofilosofic este evi- fruntare în istoria gândirii, o dia- 5
Op. cit., p. 176.
Odiseea, ca Teogonia lui Hesiod. þiile Bisericii, faþã de ierarhia ecle- dent, mai cu seamã prin acþiunea lecticã a spiritului care sfârºeºte
Am putea spune cã autorul aces- ziaticã ºi socialã, îi determinã ca- celor doi protagoniºti, Dumne-
tei lucrãri face chiar operã de pi- racterul social. În acelaºi timp, el zeu care se plimba pe sus „ca un
onierat. Dar aceastã întreprinde- e purtãtorul unor imagini despre hulub” ºi Diavolul pe jos care
re are experienþa cunoaºterii pro- facerea lumii, fapt prezent în di- plutea „ca un rãþoi”. Ei au rolul
to-filosofiei greceºti ºi a marii fi- verse legende româneºti. Pãgân, de demiurgos, lucrând ca niºte
losofii care i-a urmat, punând în acesta ºi-a gãsit loc în cultura meºteºugari asupra materiei pri-
concepte gândirea figurativã a românã ºi, independent de litera- mordiale. Creaþia ex-nihilo este
imaginarului arhaic românesc în- tura oficialã religioasã ortodoxã, exclusã în cosmologia proto-filo-
tru re-amintirea ºi re-cunoaºte- a contribuit la facerea ºi preface- soficã. Cei doi sunt Fârtatul ºi
rea lui în cultura europeanã. Au- rea gândirii populare româneºti, Nefîrtatul, care lucreazã împreu-
torul analizeazã filiaþii ºi determi- prin adaptarea la mediul spiritual nã, sunt în relaþie de dependen-
nisme ale cosmogoniilor popula- de aici. „Dacã dualismul bogumi- þã, fãrã ca aceasta sã afecteze,
re, teorii despre influenþe ºi difu- lic a trecut dincoace de Dunãre, identitatea fiecãruia. Dependen-
zionism cultural în Orient ºi bazi- el ºi-a prins sensurile într-un sis- þa þine ºi de materia exterioarã lor
nul Mãrii Mediterane (caldeeni, tem ºi a luat forma ºi funcþiile (apa ºi pãmântul) din care fac lu-
mesopotamieni, egipteni, greci acestuia. Aºa se ºi explicã parti- mea. Nu insistãm asupra interpre-
etc), susþinând autonomia ºi „ge- cularitãþile dualismului în cosmo- tãrii rolului pe care îl au celelalte
ografia” specificã fiecãrei culturi. gonia româneascã, deci posibili- elemente „secunde” în facerea
Nu existã un determinism meca- tatea instituirii sale într-un capi- lumii, deºi de mare importanþã,
nic de la o culturã la alta. Cu alte tol distinct în istoria motivului”.2 evidenþiatã de autor, în cosmolo-
cuvinte, „influenþa se autentificã Filosofia elementelor prime în gia arhaicã româneascã. Un lu-
tocmai prin renunþarea la condi- perioada cosmologicã a gândirii cru trebuie subliniat însã, faptul
þia ei. Se revitalizeazã nu prin în- greceºti a fost precedatã de o cã aceastã lume care se constru-
chiderea în sine, nici prin absorb- protofilosofie, care, dincolo de a ieºte originar este o lume vie, în-
þie de materie autohtonã, ci, dim- imagina natura originii lucrurilor sufleþitã. În cadrul ei elementele
potrivã, prin trecerea în sângele prin dezvoltãrile mythos-ului, re- originare ºi demiurgii au un ro-
culturii în al cãrui organism in- prezintã lumea în ordine ºi unita- luri complementare. Imaginile ºi
Beatrice Iordan

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 21


post-scriptum la excatogenezã
n GIANNI TOTI
… ºi noi? un tulburãtor concentrat
al lumii? sau în realul cognoscibil
noi spumã încã în bolborosealã
liant de interferenþã între lumi?
poeme
aproape-nimicul chivernisim
o înaintare a minþii pare conºtiinþa
aproape-totul aproape-aproapele povara de tãcere vorbitã insignifiante
– în întârziere faþã de minte
fãpturi cu „principiul distructiv“
o înaintare a creierului pare quam si întrupat…
u niver salia

mintea – în întârziere faþã de ea însãºi…


se precipitã în gaura
ºi atunci? Fenomen al lui ars?
curului albastru ***
pre-programat de adaptarea ter terere t(e)rare terebràtule trùtine
filogeneticã? sau om – tu nu eºti decât
(Din Ciudaþii bãgãreþi, Empiria, 1986) draùscia pocciànghera verbale
un organism biologic încã
(cã m-am îmbolnãvit de mine –
legat de zestrea sa biologicã ºi de 2 boalã incurabilã – imediat
istoria sa – a ta evolutivã
poemovracii au decretat
ºi de acelea – da – ale adaptãrilor Ferm insignifiant pãmântul drept poetomografie ºi
paleolitice – ale tale – filogenetice
în cel mai mare al celui mai mare indicibil poematorezonanþe
astfel (ce sunt o sutã de miliarde de ecouscânteindu-mã poezitronic –
omuleþule! Nu eºti încã fãcut – tu
stele? o ºi cã ar trebui sã sar jos din inima pe
pentru lumea visatã ºi cântatã singurã galaxie – ºi nenumãrate cãi fugã

N
ºi rãu-adaptatã – rãu zis? – ãscut la Roma în 1924, decedat
lactee ce au ºi sã beau butii din lacrimile mele în 2007, Gianni Toti este un
e încã felul tãu ticãloºit de a trãi cinci mii de ani luminã diametrale spre ºi sã sãrut sãruturi deja sãrutate poet, jurnalist ºi artist, video-
exemplu a ºi guri de neprieteneºti reîndrãgostiri artist, creator al operei intitulate „Poetro-
ºi totuºi pari de-a dreptul pre-adaptat – noastrã în fiece an nouã milioane de visând vise-în-serie ce se pun-în-abis)
chiar pentru aceastã societate anonimã nica” în anii ’80. Licenþiat în drept, a pu-
kilometri în plus blicat cãrþi de poezie, culegeri de articole
cu enormele sale mase – de persoane? o altã jumãtate de milion de kilometri cimitire verbale de vizitat acum mã duc
de mãºti? de proiecte? ce altceva? ºi prozã, iar în ultimul sfert de viaþã s-a
poate sã fie deºertând toate zilele din rafturi – consacrat cu constante ºi neobosite ener-
cã galaxiile sã fie un numãr infinit ah ale gândurilor-deºelate pe ºei gii în varii câmpuri ale experimentalismu-
miliardoameni ce nu se cunosc
da….) îmi sãrbãtoresc unghiile vârâte lui poetic ºi artistic în genere. A participat
ºi nu se iubesc ºi nici mãcar nu se urãsc în înaltele impeneTra-iecte irespirabile -
acum ºtim câte ceva – cã suntem la rezistenþã de partizani ºi a fost timp de
lucru înãuntrul gãurii deci ale fãlcilor cãptuºite muþeniile mai mulþi ani jurnalist la cotidianul „l’U-
poate poeticogenetici… „singularitatea“ prin minele ruinate ale tâmplelor – nità”, trimis special în întreaga lume. Re-
ce istoveºte corocrania cea mai extremã citesc pe cadavericele epigrafe: dactor-ºef la „La voce della Sicilia”, direc-
(poeteogeneza poate repetã limitã ai devenit precursorul tãu
filogeneza ce ne repetã tor la „Lavoro”, la „Caere segrete” (publi-
îndrãzneam sã pãlãvrãgim despre ce se poezifix în Galgalthe a limbii caþie de el fondatã în 1967). La începutul
ontogeneza ce ne repetã poate ºti pe coridoarele optografice deja în cursã
ºi ce ne mutã-n poetoseminþie…) anilor ’80 începe un experiment în care se
fundeazã poezie, cinema ºi artã electroni-
dar se va sfârºi oare? – preistoria –
când?
Homo poetronicus cã, creând un nou limbaj, pe care el însuºi
îl defineºte „poetronic” (videopoezie ºi po-

U
(Din: Frumuseþea enigmei, n recunoscut luptãtor al Rezis- cu un instrument, limbajul, la rândul sãu, ezie electronicã). La realizarea operelor sale
Carlo Mancosu Editore) tenþei, intelectual angajat în jur- fisurat de imperfecþiuni, debitor al unei li- a colaborat cu centre specializate, precum
nalismul militant postbelic, niaritãþi, a sintaxei, ca suport al spunerii, CICV (Centre de Recherce Pierre Schaef-
comunist, fireºte, critic feroce ºi destabili- ºi al unui vocabular bolnav de redundan- fer din Montbéliard-Belfort, Franþa), care
*** zator al tabuurilor comportamental-burghe- þã. În faþa acestei provocãri, Poetul alege i-au pus la dispoziþie tehnici ºi tehnologii
[…] ze ºi ale stereotipiilor consacrate de o sta- un fel de divorþ, o separare prin a-ºi sus- pentru crearea unor proiecte artistice. În
ce anume re-nestare a Lumii, Gianni Toti îmi apare, penda patrimoniul cultural ºi estetic, opu- operele sale, Toti întemeiazã istorie, poli-
astãzi mai mult decât ieri, figura cea mai nându-i lucrarea sa concurenþial demiur- ticã, legende, tradiþii orale, culturã popu-
dincolo de spaþiu ºi timp emblematicã a unei avangarde continue: un gicã, atacând structural lexicul moºtenit larã. Scriitura sa conþine expresii ideoma-
de superspaþiu de super-timp de super- mod de a se raporta la lume nu neapãrat ºi asumându-ºi un temerar salt în înaltul tice, neologisme, cuvinte extrase din limbi
ºiruri nihilistic, ci dezarticulând-o, dezagregând- galactic ºi în josul geologic, ivind, ca un din întreaga lume. Printre culegerile sale
de super-univers infinit de finit o ºi, aºa fãcând, refãcându-o într-o per- sfidãtor jongler de circ, cuvinte inventate poetice: Che c’è di nuovo/ Ce e nou/ Pre-
poate o spumãraie un burete sau numai spectivã onto-poetico-eticã ºi cosmicã pe ad hoc într-un discurs cu un fascinant mio Rapallo 1962, La coscienza infelice/
o reþea o specie de o linie concurentã cu cea palingenezicã. Un apetit al parodiei. Nefericita conºtiinþã, 1966, Tre ucronie/
sau vreo destructurã inventator de stil trans-generic ºi trans-po- Poemele sale, îndeosebi cele de dupã Trei ucronii, 1970, Chiamiamola poemet-
strãinã ºi abstractã etic, poetronica, pe care avea s-o testeze în anii Optzeci, poetronice, aºadar, seduc prin ànoia/ S-o numim poemetànoia 1974, ºi
laborator cu instrumente ale ºtiinþei ºi s-o jocul grafomaniacal, la limita indicibilului, Video-Poeme - Opere: L’Originedite,
aripiunde hipotothipotizeazã legitimeze, apoi, printr-un fel de peregrinaj dar sfârºesc prin potenþarea reflecþiei cã- (1994), ispiratã de pânza „L’origine del
laic dar nu mai puþin voluntarist, îndeosebi reia cititorul nu i se poate sustrage ºi de mondo” di Courbet, precum ºi Planeto-
prin urmare fluturi negri stele costeri’ prin America Latinã pe unde semãnãturile care se simte cumva contaminat. Un homo polis (1993).
negriciune cereºti lumini întunecate sale continuã sã rodeascã. poetricus, într-o poemetànoia ce-ar fi ºi
Lumea în care trãim este imperfectã, dar un rãspuns, al sãu, la o crizã a poeziei inedite ce nu-mi sunt ºtiute
cosmoximori ce mã omoarã cã eu nu sunt
solitronitudini arogantã ºi, pe deasupra, nereactivã, toc- înseºi, ca ºi a Artei, în general, de la rãs-
încetinând stelele cam un milion mai fiindcã nu are / nu-ºi permite o per- crucea de milenii.
spectiva de mai sus sau din afarã. În locul ºi mã voi travesti
într-un mãnunchi globular – Prezentare ºi traducere din limba la timp ca sã mor
a rãci acel mãnunchi magelanic… raþiunii, preferã clevetirea, în existenþa
cotidianã ca ºi în opera de artã. ªi o face italianã de George Popescu
ca sã trãiesc mai mult timp în ex-timp
cimitire stelare inimaginarul (în supertimpspaþiusimetrie)
ºi totuºi tu vorbeºti tu scrii tu citeºti interfaþa se spune acum dintre natural ºi cu procesoarele ºi cu ºirurile cosmice
super- autochibrit elan controversat ºi în vieþuirea asta sã mã comemorez
despre mãnunchiuri globulare perimate ianuariind pânã în a decembria
despre stãri de cadavru aproape-stele aºa cum de altfel s-ar spune luptãm
mereu ºi lunedia pânã a vinerea
aproape-cerul aproape-cosmosul sâmbãtând ºi neduminecând
contra „gravitãþii limbajului“ abia ne 12
ºi dimineþind pornînnoptând
planeta asta nu vrea s-o ia din loc adâncamurgind la orice eon
de pe bãncuþele picioarelor mele – încã înzorind înserând verbjucându-mã
atârnã deasupra artrozelor cervicale tacinocturn

mã istorisesc dar sunt istorisit iar dacã mã voi ianuariza


poetizez dar sunt poetezit mã voi îneca exaltându-mã când
impersonaj prin literaritãþi veacurile eu deja le nanoscandez)
rãtãcit printre irevoluþii mileniile eu le voi seculariza
de revelaþii pe sub sprâncene ºi voi milenariza miliardele
schelãlãit (numai optzeci ºi douã pânã la
sfârºit…)…

13 ah dacã ºi voi m-aþi ianuarizat


precum deja februarul Ianus!
dar încã îmi voi destinde însã voi vã iernaþi întomnându-vã
mâini ºi picioare ºi spinãri ºi torace în verile voastre estetice
magnetorezonante sau topografice pe când eu mã împrimãvãream
scientigrafiind incunabulul ºi „lucrul” ºi întreitîmprimãvãram logagonic
pe pãmânt ºi pe fizicuri spre ultime extremprimãveri
Beatrice Iordan ce în veºnicprimãveri se postultimeazã

22 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017


„A fi excesiv: singura
posibilitate de a fi nou.” n PETRE RÃILEANU
(B. Fundoianu, 1922)

L
iteratura românã trãieº-
te într-o simbiozã plã-
cutã cu literatura fran-
le grand écart (I)
cezã. Aceastã afirmaþie, ce trecea sã trãieºti ºi aºa. „Iluzia Israelu- Din motive de eficacitate, me- leviziune, cai putere, vapori, meci
în România, la începutul secolu- lui, de exemplu de a fi poporul sagerul adoptã un stil potrivit ºi uzinã etc.
lui XX drept o constatare unanim ales l-a împins spre aventura lui, discursului sãu ºi o pedagogie „România se construieºte as-

u niver salia
acceptatã, jumãtate mãgulitoare ºi unicã în istorie. Iluzia noastrã cã utilã lui ºi contemporanilor sãi. tãzi.
jumãtate bovaristã, nu era pe pla- suntem latini, transformatã în lu- Articolele pe care le publicã în În ciuda partidelor politice
cul autorului cãrþii Imagini ºi cãrþi cru adevãrat, ne-a creat o þarã ºi dreapta ºi în stânga în ziarele epo- ameþite intrãm în marea erã indus-
din Franþa / Images et livres de ne-a dat necesitãþi europene – cii (într-un volum6 publicat în trialã. Oraºele noastre, strãzile,
France, publicatã în 1921. B. Fun- dintre care prima este aceea de a 1980 la Bucureºti, am numãrat 126 podurile, uzinele care vor fi con-
doianu considerã inexactã o ase- face parte din Europa”. Cãutarea de titluri, dar acestea reprezintã struite, spiritul, ritmul ºi stilul ce
menea afirmaþie ºi, la începutul fundamentelor culturii române numai o parte) mãrturisesc majo- vor rezulta nu vor putea fi trafi-
prefeþei cãrþii sale, le lanseazã con- este, pentru tânãrul Fundoianu, ritatea aceastã preocupare: crea- cate de bizantinism sau acapara-
temporanilor o sfidare de un alt o cãutare de sine. rea ºi exprimarea timpului sãu. te de anacronism. Sã distrugem
fel. O afirmaþie menitã sã ºocheze, Conºtientizarea originilor ºi a Cãtre sfârºitul celui de-al doilea prin puterea unui dezgust gene- comptable” (în francezã în text),
sã zdruncine conºtiinþele: litera- unitãþii naþionale a fost urmatã de deceniu al secolului XX începe ralizat fantomele care tremurã în 75HP, 1924 este o cale lungã, ce
tura românã a fost un simplu fe- un sentiment care a fost rar ex- sã se diferenþieze hotãrât de se- faþa luminii. corespunde unui început nou ºi
nomen de „parazitism” în raport primat, perceput în mod difuz, dar colul precedent ºi sã se umple de Sã ne ucidem morþii!” unei eliberãri de sub influenþa
cu literatura francezã. Exemplele permanent: cel al unui rãu geo- substanþã proprie. Metamorfoze- (Contimporanul, Ion Vinea, celor pe care i-a avut ca model.
sunt luate de pe tot parcursul se- grafic. Exilaþi în marginea conti- le vieþii, socialul, psihologia co- Manifest activist pentru tineret, Avangardiºtii români încep sã-ºi
colului al XIX-lea, secol ce inau- nentului, înconjuraþi de þãri ºi de lectivã ºi reînnoirea limbajului nr. 46, mai 1924). omoare morþii. Cazul lui Tristan
gureazã de altfel istoria literaturii limbi ne-latine, românii au trãit tot artistic sunt temele care hrãnesc Tzara ilustreazã aproximativ ace-
române. Cu douã excepþii, – una timpul nostalgia Europei. O Eu- reflecþiile tânãrului Fondane. „Cititorule, deparaziteazã-þi laºi tip de rupturã: fãrã o reluare
din ele de anvergurã, aceea a „po- ropã pe care au câºtigat-o în esen- Sprijinindu-se pe „constanta creierul în traducere francezã (Soir) ºi
etului naþional” Mihai Eminescu, þã prin Franþa ºi prin acest vehi- intelectualã” a lui Rémy de Gour- Inventeazã inventeazã „manipularea unui poem în româ-
format în universitãþile de la Ber- cul extraordinar: limba francezã. mont ºi pe disociaþiile lui Ber- Arta surprizã nã din 1914” (Henri Béhar9) ºi
lin ºi Viena ºi care ºi-a tras seva La începutul ºi de-a lungul seco- gson, Fondane vrea sã creadã cã Gramatica logica anume „Le Cierge et la Vierge”,
din filonul german – toþi ceilalþi lului XIX, numeroºi sunt tinerii „civilizaþiile sunt toate egale, fãrã sentimentalismul aºa cum ambele publicate în volumul De
scriitori importanþi au imitat mo- care ajung la Paris, unde îºi fina- sã fie identice”7. El pune moder- prinzãtorile de rufe de pe sârme nos oiseaux, Tzara îºi va lãsa pri-
dele franþuzeºti. Ultimul în ordine lizeazã studiile ºi anii de formare. nitatea în opoziþie cu mitul: ceea cheamã domnia panourilor mele poeme între paginile câtor-
cronologicã, poetul Alexandru Ei vor fi, timp de mai multe gene- ce era o „sãrbãtoare a instinctu- luminoase va ziare unde publica înainte sã
Macedonski, începe prin a-l imita raþii, fãuritorii Statului naþional lui”, o „exaltare ºi transgresiune Cherry-brandy Vin transurban pãrãseascã România (1915) ºi în
pe Musset ºi sfârºeºte cu Mal- modern. Cultura ºi limba france- a cotidianului” a fost distrus, cãi ferate arhivele prietenului sãu Ion Vi-
larmé. Macedonski singur asigu- zã devin o componentã a identi- ºters de civilizaþia industrialã: „un Cea mai frumoasã poezie: nea. Douãzeci de ani mai târziu,
rã trecerea de la romantism la sim- tãþii culturale române. În 1921, miting, un scrutin politic sau un fluctuaþia dolarului va accepta publicarea lor în Ro-
bolism ºi îºi revendicã statutul de afirmaþiile lui Fundoianu nu erau concurs de aviaþie – iatã elemen- Telegraful a þesut curcubeie din mânia fãrã sã dramatizeze deloc,
pionier european al versului liber1. cu adevãrat ºocante: România se tele care au mai mare impact asu- fire de fier ” fãrã sã verse o lacrimã la „îngro-
În ultimele decenii ale secolu- regãsea întãritã dupã primul rãz- pra imaginarului colectiv decât (Ilarie Voronca, „Aviograma” parea” primului Tzara. Pentru
lui al XIX-lea ºi în primele douã boi mondial ºi unificarea cu Tran- miturile antice, prea învechite, (în loc de „manifest”), 75 HP, nr. prietenii sãi aflaþi la distanþã,
decenii ale secolului XX, litera- silvania, þara funcþiona ca o de- venite din Asia cu Mère l’Oye” unic, octombrie 1924). acest act reprezenta un fel de în-
tura românã a cunoscut, desigur, mocraþie ºi dezbaterea ideilor rã- (în limba francezã în text)8. toarcere simbolicã în þara natalã
o evoluþie, îºi are propriu profil ºi mânea deschisã. Declaraþiile lui Sportul, împreunã cu cortegiul „Cu certitudine trãim sub semnul a celui care, pãrãsindu-i, cuceri-
un nou statut: acela de colonie a Fundoianu puteau trece drept o sãu de bucurie popularã sau de citadinismului. se o glorie fãrã seamãn.
culturii franceze. Dupã modelul laturã originalã a cuiva care scria dezordine naþionalã (cum a fost Inteligenþã-filtru, luciditate-sur-
Elveþiei romande, care îºi recla- în aceeaºi prefaþã cã, pentru el, cazul în Franþa al meciului de box prizã. Traducere din limba
mase totuºi independenþa, chiar competenþa în literatura francezã dintre Carpentier ºi Dempsey), cu Ritm-vitezã. Baluri simultane… francezã: Petriºor Militaru
ºi relativã, din motive de schim- nu þinea de cunoaºtere, ci de ex- zecile de mii de spectatori depla- ambianþe concerteazã – miliarde
buri reciproce: Franþa îl donase perienþã. saþi prin lume, cu o mare mobili- de saxofoane, nervi de telegraf 1
Alexandru Macedonski (1854-
Elveþiei pe Calvin, care a refor- Este interesant sã constatãm, zare mediaticã ºi cu o importantã de la ecuator pânã la polii lumi- 1920) a scris de asemenea în france-
mat-o; la rândul ei Elveþia l-a dat retrospectiv, cã Fundoianu nu concentrare de mijloace, „aero- naþi; planetã a stindardelor, uzi- zã; se vedea Glosarul.
Franþei pe Jean-Jacques Rous- era deloc un caz izolat. El vorbea plane” ºi inclusiv „cabluri trans- nele un vapor cu aburi gigantesc, 2
Charles-Adolphe Cantacuzene
seau, care i-a pregãtit o revolu- în numele lui, dar situaþia sa, apa- oceanice”, sportul ia deci câteo- dansul maºinilor peste augurii (1874-1949), diplomat ºi poet. Nãs-
þie. Cât priveºte România, pentru rent singularã, se înscria într-o datã aparenþele mitului din ve- bituminoºi. O intersecþie a seco- cut ºi mort la Bucureºti, ce ºi-a pe-
tot ceea ce a primit, ea înapoiazã paradigmã: cea a scriitorului ro- chime în lumea modernã. lului. Clase coboarã, economii trecut o mare parte din viaþã la Pa-
Franþei foarte puþine lucruri: car- mân care se exprimã în francezã. La aceea epocã, Fondane este inedite se construiesc. Proletarii ris, ca ºi „consilier al legaþiei”. A scris
tea Bronzes a lui Macedonski, Pentru a folosi un cuvânt pe care deja la curent cu toate, a citit toa- impun forme. Noi psiho-fiziolo- eseuri ºi poezii de un lirism glacial,
îl utiliza frecvent pentru prietenii te cãrþile, articolele sale abundã gii apar.” (Intergral, nr. 1, 1 mar- graþios ºi protocolar. Era un cunos-
poetul Cantacuzino2 ºi cântãrea- cãtor al mediului literar ºi a scriitori-
þa Vãcãresco3. sãi, poeþi avangardiºti, el nu era de referinþe, la fiecare pas face tie 1925) lor francezi iluºti ai epocii lui, Proust,
Tânãrul Fundoianu nu a înce- decât seismograful acestui feno- trimitere la evenimente, cãrþi, au- Paul Valéry, Remy de Gourmont, ce
tat sã-ºi aprofundeze ºi sã-ºi men. Într-adevãr, el va fi curând tori din toate orizonturile, având O observaþie se impune. Aces- au lãsat câteva mãrturii despre el. A
nuanþeze primele afirmaþii. Ceea susþinut în afirmaþiile sale în ceea totuºi o preferinþã netã pentru fi- te texte atestã o schimbare radi- publicat: Sonnets en petit deuil, Edi-
ce îl intereseazã cu adevãrat nu ce priveºte „datoria” României losofii ºi scriitorii francezi. În ceea calã produsã într-un interval de tura Perrin, Paris, 1901; Remember,
este sã aibã dreptate cu orice preþ, faþã de cultura francezã de o în- ce priveºte mitul, el cunoaºte timp foarte scurt. Accelerarea tim- Editura Perrin, Paris, 1903; Essais
ci sã înþeleagã ºi sã construias- treagã pleiadã de scriitori ce au „mitul revoluþionar”, noþiune in- pului istoric ºi rãzboiul acþionea- anthologiques, Eclats de conversa-
cã. Într-un articol în care spune ales limba francezã: Tristan Tza- ventatã de Jean-Richard Bloch zã ca un fel de revelator al tutu- tions, Editura Messein, Paris, 1932;
cã e adept al criticii culturale, ra ºi Panait Istrati, Ionesco ºi Vo- plecând de la „mitul social” al lui ror relelor secolului. Poeþii ºi ar- Nouveaux fragments urmate de Inci-
ce fusese înlocuitã de critica es- ronca, Vintilã Horia (Premiul Gon- Georges Sorel. Însã Fondane nu tiºtii români, o parte din ei, mai dents mélancoliques, Editura Mes-
teticã, înainte ca aceasta sã-ºi fi court, 1960 pentru romanul Dieu are adeziuni ideologice. Dacã le precis aceia pe care îi vom regãsi sein, Paris, 1943.
3
est né en exil) ºi Virgil Gheorghiu, evocã, este pentru a constata fã- în aventura avangardistã ºi care Elena Vãcãrescu (nãscutã la 21
încheiat rolul în procesul de asi- septembrie 1866 la Bucureºti ºi de-
milare-dezasimilare a influenþelor Gherasim Luca ºi Cioran, ªtefan râmiþarea ºi desacralizarea vieþii nu vor pleca în strãinãtate, ca cedatã pe 17 februarie 1947 la Paris),
strãine, el se grãbeºte sã le arate Lupaºcu ºi Mircea Eliade, Clau- cotidiene a omului, pânã la cel mai Tzara ºi Iancu, vor fi conduºi sã literatã ce provenea dintr-o mare fa-
opozanþilor sãi originalitatea cul- de Sernet ºi Fundoianu/ Fonda- nesemnificativ eveniment social. punã capãt existenþei lor de pânã milie româneascã. A þinut un Salon
turii române. Literatura, scrie el, ne însuºi. Este un parcurs care conduce „de atunci, un fel de „asasinat” vo- literar la Paris ºi i-a frecventat, prin-
nu a cunoscut aceeaºi situaþie ºi Foarte tânãr (începe sã publi- la sãrbãtoarea lui Dionysos la luntar. Între timp ei duc, în mod tre alþii, pe Paul Valéry. A publicat
aceeaºi soartã precum Codul ci- ce în mod susþinut ºi regulat înce- greva generalã”. straniu, o viaþã dublã. În 1923, mai multe volume de poezie, în Ro-
vil (din vremea lui Napoléon): pând cu 1918, când avea 20 de Aceastã viziune a societãþii când începe sã se intereseze de mânia ºi în Franþa, precum Chants
acest a fost adoptat în doar o lunã ani), cu determinarea pe care i-o moderne, în 1921, într-o þarã care noile forme de artã, Ilarie Voron- d’Aurore, publicat la Paris în 1886,
de zile din anul 1865: tradus, recti- cunoaºtem, Fundoianu îºi gãseº- nu a ieºit încã din stadiul de eco- ca (în vârstã de 20 de ani) publi- care a primit premiul „Archon Des-
ficat, pus în aplicare. Specificul te o misiune durabilã care are toa- nomie ruralã, apare ca un prelu- cã primul sãu volum, Restriºti/ pérouses” al Academiei Franceze.
4
literaturii române – ºi deci al cul- te trãsãturile unei vocaþii, aceea diu: câþiva ani mai târziu, consta- Amertumes, pe care îl putem pla- Spiritul critic în cultura româ-
de mesager (Michel Carassou tarea filosoficã a lui Fondane va sa uºor în siajul simbolismului neascã II, în „Sburãtorul literar”, 10
turii române – constã într-o idee noiembrie 1922.
fixã, veche de trei secole ºi care preferã cuvântul cãlãuzã) al cul- deveni materie primã chiar pen- plângãreþ ºi decadent. Totodatã, 5
Idem.
se dovedeºte a fi fecundã: „este turii franceze ºi deci europene tru manifeste, programe, declara- o anumitã prospeþime a imagini- 6
Imagini ºi cãrþi, Editura Miner-
ideea originii noastre latine”. Is- pentru cultura în care el s-a nãs- þii de intenþie, profesii de credin- lor ºi gustul pentru asocierile va, Bucureºti, 1980.
toria politicã ºi culturalã a româ- cut. De altfel, într-un articol din þã care explodeazã, formând o surprinzãtoare pot da o idee de- 7
Epilogul meciului Carpentier-
nilor, continuã el, nu este decât 1922, o spune el însuºi într-o frazã galaxie de reviste de avangardã : spre viitorul poet. Mai târziu, mai Dempsey, în „Sburatorul literar”, 25
istoria ºi aventura acestei „idei impregnatã de umor: „Pentru o cli- Contimporanul, Punct, 75 HP, precis dupã un an, Voronca îm- septembre 1921.
8
fixe”. „Un act de bovarism, fãrã pã, ideea de a face criticã literarã Integral, Unu. Iar ceea ce în dis- bracã o hainã nouã ºi se aruncã „Carnavalul este mort”, Ram-
îndoialã4”. Sã trãieºti în bovarism ne-a tentat. Aceastã activitate a cursul lui Fondane nu este decât fãrã reþinere în aventura avangar- pa, 5 mai 1921.
9
(de atunci ºi pânã în prezent, psi- fost repede înãbuºitã în sertar de un „bruiaj al limbajului” se topeº- distã. De la „Printre crengile sub- Tristan Tzara, Dada est Tatou,
hologia ºi psihanaliza au gãsit necesitatea naþionalã (sã fi fost ea te în opþiunea zgomotoasã a þiri stelele au cãzut În grãdina Tout est Dada, Introducere, note, bi-
alte denumiri pentru acest simp- transmisã ereditar?) de a îndeplini avangardiºtilor români pentru le- publicã frunzele ºi amintirile pu- bliografie ºi cronologie de Henri
mai întâi rolul de importator de xicul – în esenþã futurist – al erei trezesc”, Restriºti, 1923, la „Mon- Béhar, Editura Flammarion, Paris,
tom) poate sã fie, adesea, suici- 1996.
dar. Dar se poate, la fel de bine, culturã europeanã5”. industriale: avion, t.s.f, radio, te- sieur l’archange est un bon chef

, serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017 23


ransdisciplinaritate
n PETRIªOR MILITARU
transdisciplinaritate

viziunea transdisciplinarã ca revoluþie


a gândirii filosofice contemporane
Marian Victor Buciu, Basarab «specializat», nu ºi în sens larg, faptul cã inventariazã atât poeþii cum reiese din poemul Oul dog-
Nicolescu: revoluþia transdis- unde poeticul bântuie inspirat- (Adonis, Roberto Juarroz, Ion matic – este o replicã la pãcatul
ciplinarã, Editura Junimea, Iaºi, (or), fizicianul, cuantic, teoretic ºi Barbu, Nichita Stãnescu, Horia originar din concepþia iudaico-
2016. hermeneutul unor poeþi rãmâ- Stamatu, Mircea Ciobanu, Stelian creºtinã ca ontologie apofaticã ºi
nând preocupat îndeosebi de Oancea), prozatorii (Mircea Elia- ca nostalgie a increatului. Deºi

N
oua carte a lui Marian «idee ºi sens»”, remarcã în acest de, Vintilã Horia, L. M. Arcade, se opune dogma creºtinã, cos-
Victor Buciu dedicatã sens Marian Victor Buciu. Constantin Ciopraga), criticii li- mologia barbianã este una sola-
filosofului ºi fizicianu- În capitolul conclusiv al pri- terari (Eugen Simion, Pompiliu rã în centrul cãreia se aflã andro-
lui Basarab Nicolescu, apãrutã mei pãrþi (Basarab Nicolescu ºi Crãciunescu), filosofii (Stépha- ginul reprezentat simbolic de
anul trecut la Editura Junimea, are momentul actual al transdisci- ne Lupasco, Lucian, Blaga, Ma- Mercur, ce ocupã un loc central
o structurã tripartitã menitã sã plinaritãþii), demersul analitic tila Ghyka, Emil Cioran, H. R. Pa- în cosmologia volumului Joc se-
surprindã trei aspecte ale gândi- porneºte de la conceptul care stã tapievici) care rezoneazã atât cu cund. Pe de altã parte, în subca-
torului parizian de origine româ- la baza viziunii transdisciplinare gândirea de tip transdisciplinar, pitolul urmãtor, Mutaþii ºtiinþifi-
nã: în prima parte, universitarul despre lume ºi despre cunoaºte- cât ºi acei poeþii ºi artiºti plastici co-poetice, cercetãtorul craio-
craiovean se opreºte asupra re- re – cel de nivel de realitate: „Ni- (René Daumal, Michel Camus, vean se concentreazã pe teore-
laþiei dintre fizica cuanticã ºi filo- velurile de Realitate apar învãlui- André Chouraqui, René Berger, mele poetice înþelese ca „loc de
sofia lui Basarab Nicolescu, (ca- te pentru Pauli, existente în fapt Claude Louis-Combet, Sarane întâlnire între fizica cuanticã, Fi-
pitolul Fiinþa post-cuanticã), a la Jung, nu ºi la Lupasco, dar aces- Alexandrian) care prin opera lor losofia Naturii ºi expresia interi-
modului în care defineºte diferen- te trei concepþii permit, nu ºtiu „ilustreazã” noutatea ºi actuali- oarã”, dupã cum le defineºte în-
þa esenþialã dintre ceea ce este dacã doar luate împreunã sau ºi tatea gândirii transdisciplinare. În suºi autorul lor. Aºadar un raport conºtiinþã barocã, dar nu nefi-
real ºi ceea ce numim realitate (În- separat, transdisciplinaritatea. aceeaºi categorie de spirite crea- simultan triplu: „ºtiinþã, filozofie xatã, din contra, obstinatã, în-
spre realitate), dar ºi a interpre- Un nou model sau o nouã idee toare transdisciplinare se înscriu ºi un limbaj al subiectului, al eu- tr-un anume sens chiar fanaticã.
tãrii pe care o dã fizicianul con- de realitate se desprinde la Jung, ºi regizori de renume mondial ca lui, care face (poein, în greacã) Basarab Nicolescu este un ob-
cepþiei lui Jakob Böhme despre Pauli, Lupasco. Un nou pact sub- Peter Brook – cel care înþelege textul, dezvãluindu-i poeticul”, stinat al rigorii în gândire ºi lim-
lume în raport cu ºtiinþa modernã iect-obiect, ºtiinþã-religie, fizicã- tradiþia ca „forþã revoluþionarã” conchide Marian Victor Buciu. baj. Un spirit conceptualist, dar
(Dupã Jakob Böhme). În acest metafizicã, cauzal-acauzal. Existã ºi Andrei ªerban, pe care Basa- Realitate, libertate, raþiune, ºtiin- unul (trans?)lucid, hiper-intuitiv,
fel, lectorul este pregãtit pentru totodatã înþelegeri de diferite ni- rab Nicolescu îl numeºte „fratele þã ºi tradiþia, sensul, binarul, (in- inspirat pe o cale revelatoare. În
a înþelege, dupã parcurgerea pri- veluri. Interpretarea este «finitã», meu spiritual”, precum ºi George )determinismul, cosmodernitate, materie de cunoaºtere, nutreºte
melor trei capitole ale primei pãrþi, de aceea Umberto Eco este con- Banu („strãlucitul om de teatru ºi poezie, confuzie, trialecticã, terþ convingerea unei anume, preci-
modul în care viziunea transdis- testat întrucât a considerat-o in- bunul meu prieten George Banu”, ascuns – sunt numai câteva din se, superioritãþi a poeticului, în
ciplinarã despre lume (capitolul finitã. De fapt, Eco a revenit ºi dupã cum îl descrie pãrintele cuvintele-cheie care definesc detrimentul ºtiinþificului. Poeti-
Transdisciplinaritatea: o meto- chiar a limitat-o, în I limiti dell’ transdisciplinaritãþii). transdisciplinaritatea ºi cãrora cul este mai precis, sever, expus
dologie ºtiinþifico-filosofico-po- interpretazione (1990) ”. Alãturi În partea a doua a volumului, Basarab Nicolescu le adaugã un principiilor decât ºtiinþificul.
eticã) valorificã datele ºtiinþei de Wolfgang Ernst Pauli, Carl Marian Victor Buciu se opreºte nou înveliº semantic în cartea sa Într-un sens: mai ºtiinþific…”
moderne, cu filosofia ºtiinþei ºi Gustav Jung ºi Stéphane Lupas- iniþial asupra modului în care din 1994. Studiul lui Marian Victor Bu-
cu subtilitatea gândirii de tip po- co sunt luaþi în considerare ºi Basarab Nicolescu recepteazã Nu în ultimul rând, meritã ciu, aºa cum subliniazã ºi Simo-
etic (pe care Basarab Nicolescu Werner Heisenberg (acest „pro- poezia lui Ion Barbu (capitolul semnalat cã în carte apar mai na Modreanu pe coperta a pa-
o exerseazã cu mãiestrie în Teo- fet al lumii noi” dupã cum îl nu- Basarab Nicolescu ºi lectura po- multe portrete expresive, cum tra a cãrþii, reprezintã un demers
reme poetice (1994), chiar dacã meºte Basarab Nicolescu pe au- eziei lui Ion Barbu) în celebra este, spre exemplu, chiar acesta: critic detaºat ºi obiectiv al vi-
nu este vorba despre poezie, ci torul Manuscrisului din 1942) ºi carte ce a reprezentat un moment „E simptomatic faptul cã Basa- ziunii transdisciplinare despre
despre acele aspecte ale gândirii preotul catolic Thierry Magnin de cotiturã în exegeza barbianã: rab Nicolescu nu ca om de ºtiin- om ºi lume, ce nu se fereºte sã
transdisciplinare care sunt raþio- (ce este un promotor al comple- Ion Barbu – Cosmologia „Jocu- þã se defineºte îndeosebi (nici lãmureascã atât aparentele am-
nale, dar nu ºi raþionalizabile). mentaritãþii disciplinelor ºi afirmã lui secund”, Editura pentru Lite- nu se renegã, desigur, se recu- biguitãþi de limbaj, cât ºi apor-
„Rodul (re)cunoaºterii prin medi- explicit absurditatea separãrii raturã, Bucureºti, 1968 (ediþia a noaºte cu suficientã tãrie), dar tul revoluþionar al unei episte-
erea creatoare a fost cartea sa acestora) în discuþia despre gân- II-a, 2004; ediþia a III-a, 2013). ca «scriitor european», unul tri- mologii ce este încã insuficient
Teoreme poetice, o altã expresie ditori care într-un fel sau altul au Dacã geometria ºi poezia se asea- lingv, în românã, francezã, engle- înþeleasã ºi aplicatã în ciuda
a matematicii poetice a lui Solo- „anticipat” viziunea transdiscipli- mãnã printr-o „anumitã simbolis- zã. Gândirea, iar nu tehnica ar- unor rezultate remarcabile care
mon Marcus, autor confin în or- narã. Subcapitolul ultim, intitulat ticã pentru reprezentarea forme- tei, primitã sub semnul larg al au fost deja atinse în mai multe
dine biograficã. Deºi îºi declinã Aplicaþiile transdisciplinaritã- lor posibile de existenþã”, cosmo- (trans)poeticului, îl absoarbe, domenii ale cunoaºterii, în ulti-
statutul de poet, în sens strict, þii, este extrem de interesant prin logia poetului Ion Barbu – aºa s-ar spune, vertiginos, ca pe o mii zeci de ani.

Basarab Nicolescu la „Biblioteca Exilului Românesc din Paris” inauguratã la Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman” din Craiova

24 , serie nouã, anul XX, nr. 11-12 (229-230), 2017