Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www.revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 7 (213) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR.
Omagiu lui Umberto Eco
Semneazã:
l George Popescu
l Marco Lucchesi
l Denisa Crãciun
l Thomas Stauder

INEDIT
Saºa Panã –
Cu privire la
„Jurnalul” lãsat
de Ilarie Voronca

Florin Colonaº –
Dada-Africa
Andrada Bãleanu

la Muzeul Rietberg

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii


n NICOLAE MARINESCU

AVANTEXT
213)) • 20
Nr. 7 ((213
213 16
2016
învãþãmântul
Nicolae MARINESCU: Învãþãmântul
ºi cultura – prioritãþi naþionale l 2

MIªCAREA IDEILOR
(Urmare din pag.1)
ºi cultura –
Un omaggio a Umberto Eco. Dosar
coordonat de Denisa Crãciun
George POPESCU: Umberto Eco – un
medievist în postmodernitatea virtualã
prioritãþi
l3
Marco LUCCHESI: Scãrile mele l 5
Denisa CRÃCIUN: Întâlnire cu Um-
naþionale
O
berto Eco l 6 recentã întâmplare mã determi- cum a fost un Brâncoveanu.” Sunt invo-
Umberto ECO: Esenþa minþii l 5 nã sã reiau pledoaria pentru cate, ca argumente ale ataºamentului pro- Revista de culturã editatã de
Umberto ECO: „Nu o simfonie de Ma- ºansa libertãþii pe care tinerii, fund ºi constant al tânãrului monarh pen-
hler, ci o improvizaþie de Charlie Par- nãscuþi ºi formaþi în ultimii 25 de ani, o au tru ideile promovate public, fapte care l-au AIUS Printed
ker” (I) l 7 de a împlini idealurile unor strãluciþi înain- confirmat de-a lungul timpului. Astfel este
taºi, care au pus temeliile unei viziuni is- reamintit cã la împlinirea vârstei majoratului, Apare sub egida Uniunii
torice pentru destinul românesc. O distin- când „I se dãduse o donaþie de 100 000 lei
sã doamnã, Doina (Tatiana) Jilavu, artist – A.S.R. depe atunci a donat jumãtate Scriitorilor din România
plastic care trãieºte de mai mulþi ani în Oc- din aceastã sumã pentru învãþãmânt, sã
cident, unde s-a ºi cãsãtorit, a simþit ne- fie întrebuinþatã la zidirea a trei ºcoale
voia sã îºi mãrturiseascã experienþa de primare, în trei din cele mai sãrace co-
român trãitor în diaspora într-un fel de jur- mune rurale”, dar ºi cã „Principele moº- DIRECTOR
nal/ roman la limita ficþiunii, Am@r. M-a tenitor Carol, Regele de astãzi, – a fost Nicolae Marinescu
rugat sã-l citesc ºi, dacã mã inspirã, sã pe toatã vremea cât a purtat titlul de
spun câteva cuvinte la o întâlnirea cu prie- Moºtenitor al Tronului, organizatorul
teni ºi colegi craioveni la Biblioteca Jude- miºcãrii culturale, care a dat poporului
þeanã „Alexandru ºi Aristia Aman”, unde român sute de cãmine culturale ºi mii de SECRETAR GENERAL
aveau sã se producã vernisajul expoziþiei biblioteci populare.” Este evocat mesa- DE REDACÞIE
sale de picturã ºi prezentarea cãrþii, în care jul M.S. Regele Carol II din 13 noiembrie Petriºor Militaru
imagini din noua lume – în care trãia – se 1932 prin care cerea guvernului Sãu: „sã
împleteau cu cele din Craiova copilãriei ºi organizeze o acþiune puternicã a Statu-
a tinereþii sale, dar ºi cu înregistrarea unor lui ºi a societãþii pentru împuþinarea REDACTORI
schimbãri din oraºul natal apãrute în ulti- neºtiutorilor de carte ºi pentru rãspân- Maria Dinu
mul sfert de veac. Odatã cu cartea sa, direa culturii la sate ºi oraºe.” Sunt o Cosmin Dragoste
omagiu lui doamna Tatiana Jilavu mi-a oferit ºi un dar,
de care m-am bucurat pe deplin abia acum:
parte din argumentele care justificã ne-
voia de cunoaºtere a tradiþiilor naþionale
Mihai Ghiþulescu
Daniela Micu
Umberto Eco un exemplar din Gazeta ªcoalei, Revista
Asociaþiei Învãþãtorilor din Judeþul Dolj,
privind locul ºi rolul învãþãmântului ºi al
culturii în proiectarea unui model de þarã
Anul XV. No. 6-7, Craiova, Iunie-Iulie performant. REDACTORI ASOCIAÞI
1933. Director – Ilie Dobrin, Fondatori: Gazeta ºcoalei, revista învãþãtorilor Gheorghe Fabian
Sm. Brãdiºteanu ºi Ion Corâci. Comite- din Dolj, sã nu uitãm!, reproduce ºi frag- Silviu Gongonea
BELETRISTICÃ tul de redacþie: At. Bãlãnescu, Gr. Chifu mente din Cuvântarea M.S. Regelui la Luiza Mitu
Ciprian MÃCEªARU: Poeme l 10 ºi Nichita Popescu. Revelaþia a constat solemnitatea dela Universitatea din Cer-
în a descoperi ceva despre care ºcoala nu nãuþi, iar prezentarea unora dintre ele în Ioana Repciuc
Adela EFRIM: Poeme l 10 Mihaela Velea
mi-a vorbit niciodatã, despre care am aflat aceastã paginã o fac din bucuria de a o
câte ceva în timpul din urmã, însã fãrã a împãrtãºi cu dumneavoastrã, cititorii Mo-
CRONICA LITERARÃ
realiza, cât de cât, personalitatea omului zaicului, conþinutul lor. Voi reproduce fãrã COLEGIUL DE REDACÞIE
Ion BUZERA: „În exaltarea pentru un de stat care a fost M.S. Regele Carol al comentarii câteva citate care vorbesc de
vers” l 11 Marin Budicã
II-lea. la sine:
Sunt convins cã tot românul ºtie ºi azi „MAGNIFICENÞA VOASTRÃ, DOM- Gabriel Coºoveanu
LECTURI poveºtile cu aventurile sentimentale ale NLOR DECANI, Gestul ce l-aþi fãcut pro- Horia Dulvac
Eleanor MIRCEA: Moartea scrie în- Regelui, eventual ºi despre priapismul sãu movându-Mã în aceastã zi doctor hono- Lucian Irimescu
totdeauna poeme l 12 sau escapadele nocturne, despre Dudu- ris causa M-a miºcat pânã în adâncul
Eugenia DUMITRIU: Liliana Hinovea- ca, Elena Lupescu, sau despre camarilã ºi inimei. Eu nu pot vedea prin aceasta,
nu – 9 proze l 12 afaceri oneroase ºi altele de acelaºi fel. decât recunoºtinþa formalã din partea
Mariana PANDURU: Poeme l 12 Am avut însã prilejul, chiar dacã vor fi is- Universitãþii a strãduinþelor tuturor Su- COORDONARE DTP
Mihaela ALBU: În cãutarea „omului torici care vor gãsi banalitãþi cele ce voi veranilor României, pentru consolidarea Mihaela Chiriþã
total” – Vintilã Horia l 13 prezenta în continuare, sã descopãr preo- ºi propãºirea culturii româneºti. Pentru
Daniela MICU: Cartea ca o picãturã cupãrile unui monarh dedicat þãrii ºi po- Mine personal, care mi-am fãcut din în-
chinezeascã l 14 porului sãu, cu o viziune profundã ºi am- tãrirea culturii Patriei Mele o credinþã, Revista „Mozaicul” este membrã
Radu VIDA: Culorile virtualului l 14 plã, surprinzãtor de actualã, asupra con- distincþia ce Mi-aþi conferit va fi veºnic A.R.I.E.L.
diþiei ºi menirii României în lume. Cum am un imbold la o mai stãruitoare muncã
INEDIT motive sã cred cã nu informaþia în sine pentru culturã, acest factor fãrã de care Partener al OEP (Observatoire
Saºa PANÃ: Cu privire la „Jurnalul” conteazã, ci valorizarea ei în actualitate, un neam nu are dreptul la viaþã. Européen du Plurilingvisme)
lãsat de Ilarie Voronca l 15 voi împãrtãºi pe larg cititorilor Mozaicu- […] Pe zi ce trece, scopul instituþiilor
Luiza MITU: Flegmatik în gara pieto- lui din cuprinsul publicaþiei. de învãþãmânt superior începe a se mo-
nalã a aeroportului din Craiova l 15 Editorialul revistei, M.S. Regele Carol difica; ele aveau înainte de toate meni-
II-lea, afirmã, cu ocazia împlinirii a trei ani rea de a pregãti slujbaºi pentru treburi- Tiraj: 500 ex.
ARTE de la urcarea pe tron, mândria cu care în- le obºteºti; azi, au înainte de toate dato-
Mihaela VELEA: TRAMAramaDRA- vãþãtorii privesc un asemenea suveran, ria de a desãvârºi ostaºii purtãtori ai fla- ADRESA REVISTEI:
MA l 16 pentru cã „Ei ºtiu cã M. S. Regele Carol II murei gândirii româneºti ºi ai zidirii ade- Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Magda BUCE RÃDUÞ: Unda de cu- a spus acum câteva luni despre ei: Învã- vãratei culturi naþionale dincolo de ho- Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
loare în viziunea lui Mihai Veliscu l 16 þãtorii îºi înþeleg datoria faþã de þarã; iar tarele României.
despre ºcoala lor a spus: Învãþãmântul […] România, trebuie de acum înain- E-mail: mozaicul98@yahoo.com
poporului mã preocupã în cel mai înalt te, sã pãºeascã pe un nou drum. Ea tre-
SERPENTINE grad; pe acest învãþãmânt se bazeazã buie sã-ºi afirme entitatea ei naþionalã ISSN 1454-2293
Florin COLONAª: Dada-Africa la întreaga dezvoltare a statului.” Ceea ce ºi intangibilitatea graniþelor, prin alte
Muzeul Rietberg l 17 remarcã editorialistul este consecvenþa mijloace decât pietrele de hotar ºi piep-
Constantin STROE: Sibile ºi filosofi programului educativ ºi, de aceea, eviden- turile vitejilor ei ostaºi.
pãgâni în cultura românã l 18 þiazã cuvintele Regelui spuse în primul an […] Sigur cã nici inimile, nici urechi-
de domnie: „Cea dintâi grijã a statului le celor conºtienþi nu trebuie sã rãmâie 9 771454 229002
UNIVERSALIA trebuie sã se îndrepte cãtre ºcoala pri- încuiate la progresul real al umanitãþii,
Umberto ECO: Supraomul de masã l marã. Ea este fundamentul culturii po- ori din ce colþ al lumei ar veni el. Dar, Responsabilitatea asupra
19 porului, pentru ea trebuie sã se facã ori- acest progres nu trebuie sã fie în viaþa conþinutului textelor revine autorilor.
ce sacrificiu.” Editorialistul coroboreazã naþionalã un import sau o pastiºare de Manuscrisele nepublicate
AVANGARDE aceste afirmaþii cu o declaraþie fãcutã de purã formã, ci o adaptare realã cu ve- nu se înapoiazã.
Petriºor MILITARU: Avangarda ro- M.S. Regele în vara anului 1930, la Vãlenii chea tradiþie a poporului, la cãldura
mâneascã ºi reprezentarea spaþiului ur- de Munte: „Iau angajamentul, în faþa þã- arzãtoare a adevãratului patriotism.”
ban l 20 rii, de a fi un Vodã al culturii româneºti,
(Continuare în pag. 16)
www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
n GEORGE POPESCU

Umberto Eco –
un medievist în
postmodernitatea virtualã
(Aproximãri ipotetice)

P
rintre cele mai ascuþite, zei survenite începând din 2008- despre autorul „Numelui tranda-
inventive ºi rafinate 2009, în Italia cel puþin, una din- firului” ºi al atâtor zeci de cãrþi
minþi ale intelectualitãþii tre cauzele majore ale acesteia – publicate în aproape ºaptezeci de
din lumea ultimei jumãtãþi de se- propune Eco –se datoreazã ani de activitate intensã, freneti-
col, italianul Umberto Eco n-a în- proastei reprezentãri a culturii în cã, temerarã pe alocuri, acoperind
cetat sã-ºi surprindã cititorii ºi, dinamica economico politicã, de o vastã ºi impunãtoare gamã de
deopotrivã, admiratorii: în rândul acum ºi de oricând: cultura, a discipline.
cãrora mã regãsesc, cu o volup- susþinut el, nu e, cum era repre- Dacã ne-am opri doar la voca-
toasã disponibilitate, încã de prin zentatã ºi în doctrina comunistã þia sa jurnalisticã, consider deja
anii ºaizeci, când a intrat în con- de sorginte marxist-leninistã, su- cã reprezintã o performanþã în
ºtiinþa noastrã culturalã prin tra- prastructurã; e, egal ori chiar mai sine faptul cã ºi-a susþinut rubri-
ducerea regretatului Cornel Mi- mult, producþie. De aici, oferta ca sa sãptãmânalã, cu titlul sem-
hai Ionescu a cãrþii sale „Opera interpretativã a lui Eco, sub for- nificativ „La bustina di Minerva”
deschisã”. Traducându-i ºi eu, ma unui triunghi, cu trei dimensi- („Plicul Minervei”) în publicaþia
mult mai târziu, trei lucrãri dintre uni productive ale culturii ºi sus- „L’Espresso” timp de 32 de ani,
cele atipice ºi care, de altfel, nu þinut în baza unor date statistice fãrã nicio întrerupere.
sunt deloc puþine, am ratat, din atestate documentar. Ultimul numãr al sãptãmâna-
motive obiective, ocazia de a-l cu- Cultura, aºadar, produce va- lului milanez mai sus menþionat
noaºte personal, în 2009, cu pri- loare ºi profit, cel puþin în douã i-a fost dedicat în întregime titu-
lejul prezenþei sale, a doua oarã, dintre cele trei sectoare ale sale: larului rubricii, republicând la loc
în România, pentru lansãri edito- 1) industria culturalã a designu- de cinste ºi întâiul articol cu care
riale ºi ceremonia primirii titlului lui, a artizanatului, artelor vizua- îºi inaugura lunga ºi populara co-
de doctor honoris causa al Uni- le, audiovizualul, sistemului edi- laborare.
versitãþii Ovidius din Constanþa, torial, spectacolului ºi a noilor Articolul apãrea în numãrul din
la care fusesem invitat de regre- media; 2) domeniul formãrii în în- 31 martie din 1985, în care autorul,
tatul meu ºi al sãu prieten, scrii-
torul Marin Mincu.
Jurnalist, în prima tinereþe, la
tregul sãu ciclu educaþional, adi-
cã de la ºcoala primarã la univer-
sitate ºi la educaþia permanentã
pe atunci în plinã glorie internaþi-
onalã nu doar ca romancier, îºi
avertizeazã, nu fãrã sagacitatea-i
Omagiu lui
abia înfiinþata televiziune italia-
nã, RAI, în studiourile de la Tori-
no, oraºul studiilor sale, Eco sus-
þine, cu o tenacitate egalã cu
ºi 3) cercetarea ºtiinþificã, dezvol-
tarea tehnologicã ºi producþia de
bunuri ºi servicii hi tech.
Eco a propus, iar ulterior eco-
ºi ironia recunoscute, asupra
aventurii cãreia i se dedica.
Rubrica – ºi, fireºte, colabora-
rea sa – i se datora prietenului
Umberto Eco
prospeþimea, o rubricã perma-
nentã, sub genericul „Pliculeþul
nomiºti ºi sociologi au reluat ºi
atestat, un calcul judicios bazat
sãu de decenii, nimeni altul de-
cât Valentino Bompiani, jurnalist Dosar coordonat
Minervei”, în sãptãmânalul mila- pe indicii statistice indiscutabile, ºi proprietar al L’Espresso ºi deo-
nez „L’Espresso”, din 1975. Dez- urmãtoarea ecuaþie: profitul primei potrivã al uneia dintre cele mai de Denisa Crãciun
vãluiam cândva douã dintre inci- laturi („industrialã”) a triunghiu- prestigioase case editoriale din
denþele româneºti ale gazetaru- lui are o valoare în sine, cea de-a Italia, despre care Eco însuºi po-
lui Eco: un „pliculeþ”, de pe la în- doua, instrucþia ºi educaþia, pro- vesteºte, spre a-ºi justifica titlul de la celebrul mãr, ce i-ar fi cãzut pentru necredincioºi, cât ºi pen-
ceputul anilor 90, în care e invo- duce 15 la sutã din PIB, iar a treia, rubricii, cum cel dintâi obiºnuia în cap lui Newton, la Marie tru cei cu credinþã în divinitate.
cat numele lui Gicã Hagi, pe cercetarea ºtiinþificã, adaugã 30 la sã inventeze rubrici ºi colecþii Curie, ce-ar fi uitat din neatenþie Autorul îºi inventeazã „discipo-
atunci jucãtor în Seria A (într-o sutã. Toate cele trei laturi ating, editoriale pe dosul pachetelor lui Pechblenda (ori Uranitul) pe mã- lul” cãruia, cu o tuºã de simbo-
„confruntare” fictivã cu cele ale într-un tratament judicios ºi legi- de þigãri, ce-ar fi meritat conser- suþã ºi la Bethold Schwarz, des- listicã socraticã, îi restituie nume-
lui Dante ºi Petrarca), altul, de tim al culturii într-o viziune buge- vate pentru cine ºtie ce pagini de coperitorul pulberii de puºcã tot le de Criton, trimiþând la un fai-
peste un deceniu, în jurul cazului tarã, un procent de peste 50 la sutã istorie literarã ºi jurnalisticã. din întâmplare. mos dialog platonician.
Mailat, al cãrui titlu indicã aproa- din PIB la nivel mondial. Datele Eco se temea cã rubrica nu va Cãci, avertizeazã Eco mai în Acesta îl interpeleazã pe Eco
pe totul: „Inventare il nemico”. fac referire la realitãþi confruntate rezista probabil mai mult de un glumã, mai în serios, „Uneori mã cu întrebarea despre cum crede
din câteva economii considerate an. Experienþa o mai fãcuse ºi tem cã acela care nu descoperã acesta cã ar trebui sã ne întâmpi-
exemplare, din SUA ºi Germania, acesta a fost rezultatul. Titlul nu niciodatã nimic ar fi cel care vor- nãm sfârºitul. Firesc, regretatul
Triunghiul lui Umberto pânã la India ºi China, situate pe trebuie, susþine iniþiatorul, pus în beºte doar când este sigur cã are semiolog ºi romancier, autorul
Eco sau cultura „se partea salutarã a lucrurilor. seama înþelepciunii zeiþei, ci... dreptate. Este tocmai ceea ne în- „Numelui trandafirului”, nu se
mãnâncã”? În state în care cultura, inclu- chibriturilor pe care le aprinzi ºi vãþau pãrinþii: Mai înainte sã vor- poate abþine de a strecura, în
zând ºi educaþia, a fost ºi a rãmas le-arunci, ceea ce sugereazã cã beºti, gândeºte!. Gândeºte, de- preambulul „sfaturilor” sale, un

M
ã întorc la Eco, ca de tratatã ca o cenuºãreasã, arun- vor fi atacate aspecte ale vieþii sigur, dar gândeºte ºi la altceva. context, al eventualitãþii morþii la
fiecare datã când catã la coada investiþiilor buge- cotidiene, cu diversitatea lor ce- Ideile minunate survin din întâm- o vârstã tânãrã, în care satiriza-
vreo intervenþie a sa tare, Italia, România ºi câte alte- ar putea concura rubricile de... plare. De aceea, dacã sunt bune, rea lumii de azi nu poate lipsi:
publicã incitã la reflecþie ºi la ree- le, stagnarea ºi, deseori, chiar re- publicitate: nu sunt niciodatã numai ale tale”. „… cum poþi sã-þi înfrunþi
valuãri ale propriilor noastre de- gresul sunt mai mult decât evi- „Deocamdatã, plicuri: despre moartea chiar ºi dacã eºti cre-
prinderi: culturale ºi nu numai. De dente. Acuzatoare. ultima carte necititã, despre intui- dincios, gândindu-te cã în timp
aceastã datã, mã simt provocat Cum sã înfruntãm ce tu mori tineri plin de viaþã de
„Cultura se mãnâncã” e, de þia ce ne-a bântuit mintea pe auto-
de o nouã ºi incitantã chiar ine- altfel, titlul unei cãrþi cu mai mulþi stradã în timp ce frânezi la coada moartea!.. ambele sexe danseazã în disco-
ditã, intervenþie a sa, ca de fieca-

Î
autori apãrutã cu doi în urmã în unui Tir, despre fiinþã ºi nimic, n zecile de cãrþi ºi miile de tecã distrându-se fãrã mãsurã,
re datã productivã în câmpul gân- Italia ºi care, construitã ºi struc- despre celebrii paºi de dans ai lui intervenþii publicistice pe strãluciþi savanþi violeazã ultime-
dirii ºi cu acelaºi iz spectacular turatã în baza viziunii „triunghiu- Fred Astaire. Apoi vom vedea...” care Umberto Eco ni le-a le taine ale cosmosului, politi-
ce-l caracterizeazã. ªi de care, re- lui lui Eco”, e o pledoarie argu- ªi, apoi, cum titlul acestui prim lãsat moºtenire, am regãsit, sub cieni incoruptibili creeazã o so-
cunosc jenat, cã nu auzisem pânã mentatã ºi convingãtoare în fa- articol era „Ce frumoase erori!”, forma unei „epistole”, cu un vã- cietate mai bunã, ziare ºi televi-
de curând. E vorba de conceptul voarea unei regândiri a unui Eco se opreºte asupra rolului, de dit ºi ironic scop „testamentar”, ziuni sunt pornite în a da ºtiri de
intrat în discursul public, socio- vechi ºi fals dilematic raport în- cele mai multe ori decisiv pentru câteva sfaturi despre cum ar tre- mare relevanþã, întreprinzãtori
logic ºi nu numai, sub denumirea tre binomul numit cândva struc- destinul istoriei ºi al culturii uma- bui sã ne înfruntãm propria responsabili se preocupã ca pro-
de… Triunghiul lui Eco, pe care turã ºi supra-structurã. ne, al unor erori, precum cea moarte. Destinatarul este, se în- dusele lor sã nu degradeze am-
nu contenesc sã-l invoce polito- binecunoscutã, a genovezului þelege, unul imaginar, un even- bientul ºi se strãduiesc sã resta-
logi ºi cãrturari, economiºti ºi di- Cristofor Columb, navigatorul tual „discipol”, iar „instrucþiuni- ureze o naturã alcãtuitã de izvoa-
plomaþi, prinºi în febra societãþii Elogiul erorilor care care pornise în cãutarea Indiilor le” sunt, spre a pãstra tonul iro- re cu o apã bunã de bãut, pãduri
(neo-)liberale ºi liberiste, a pieþei schimbã lumea descoperind, în schimb, Ameri- nic, „umile”. doldora de copaci, ceruri crista-
libere, dar subversiv dirijate, a ca. Autorul aminteºte cã în en- Eco porneºte de la prezumþia line ºi senine protejate de ozon

L
consumismului ºi profitului „fãrã a doar câteva zile de la cã una dintre cele mai mari pro- îmbelºugat, nori delicaþi ce pre-
despãrþirea de Umber- glezã termenul acestor descope-
frontiere”. riri este serendipity ºi care ar sem- bleme ale fiinþei umane ar fi ace- ling iarãºi ploi îmbietoare? Gân-
Dar ce înseamnã acest to Eco continuã, mai ea a modului în care trebuie sã dul cã, în timp ce astfel de lu-
ales în spaþiul italian, dar nu nu- nifica, simplu, descoperire din
„triunghi”? În toiul dezbaterilor greºealã. Exemplele nu lipsesc, înfruntãm moartea, egalã în di- cruri minunate se întâmplã, tu te
controversate în jurul naturii cri- mai, dezbaterile în regim omagial mensiunea ºi în tensiunea ei, atât duci, ar fi insuportabil”.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 3
Schimbând, pe neaºteptate, care a scos titlul dintr-un text ºi þele acestei enorme ºi mediate În acest context mai rãmâne Pe scurt, ar fi vorba despre
registrul, discursul e întors la 180 l-a obligat sã scrie cincizeci de disponibilitãþi de conþinuturi, în- oare loc pentru supoziþii intero- dreptul fiecãruia dintre noi – sa-
de grade, cãci, sugereazã auto- pagini de susþinere a tezei, récte deosebi efectele asupra memoriei gative cu privire la condiþia cul- cru, cum este recunoscut în mai
rul, discipolul ar trebui sã se gân- cea anunþatã în titlu: Apocalip- individuale. Asistãm, spune Eco, turii de mâine? Ce loc îi este re- toate manualele de drept – la con-
deascã mai curând cã e mai profi- tici ºi integraþi. O gãselniþã, fi- la o enormã crizã a memoriei co- zervat bibliotecii peste câteva servarea ºi, eventual, administra-
tabil sã ia în calcul exact opusul, reºte, dar asta n-a împiedicat lective. Exemplele se gãsesc cu decenii? La aceste întrebãri m-a rea propriilor sale fapte poate fi
anume cã lumea, cu cele ºase mi- modelul ce s-a ivit din ea sã cu- duiumul, la adolescenþii italieni obligat sã revin o intervenþie a încãlcat în numele unor coman-
liarde ale sale, e plinã de nãtãrãi cereascã un important drept în care nu ºtiu nici în ce epocã a lui Umberto Eco survenitã recent, damente strãine voinþei noastre.
ºi cã nãtãrãii danseazã în disco- cetate, dar ºi sã prezume, pe li- trãit Mussolini, ca ºi la ai noºtri, la Torino, cu prilejul încununãrii Excluzând din start aspecte sub-
tecã, nãtãrãi savanþii care cred cã nie de principiu, reiterarea sa în adaug eu, care nici n-au auzit de sale cu titlul de doctor honorise sumate unor imperative excepþi-
ar fi rezolvat tainele cosmosului, alte conjuncturi. Este exact ceea Mihai Viteazul ºi care despre Vlad causa al Universitãþii din locali- onale, precum cele din SUA im-
nãtãrãii politicieni propun un ce s-a întâmplat cu revoluþia Þepeº nu ºtiu decât eventual tate. Nu întâmplãtor, dar nu mai puse dupã fatidicul 11 septem-
panaceu pentru necazurile noas- medialã, în spaþul web ºi, mai varianta ficþionalã a filmografiei puþin paradoxal în raport cu ceea brie 2001 (inclusiv, mai ales, scan-
tre ºi aºa mai departe. nou, al reþelelor de socializare. draculiene. ce avea sã declare faimosul ro- dalul Snowden ºi contorsionata
În faþa unei astfel de dezas- Eco, în interviul menþionat, se Faptul cã Eco recunoaºte cã mancier ºi semiolog, i s-a confe- sa istorie), unica îngrijorare cu o
truoase panorame, discipolul în- pãstreazã la distanþã de cele douã impresionanta sa culturã – isto- rit în Comunicare ºi culturi Me- mare consistenþã interogativã ar
treabã când ar fi mai potrivit ca realitãþi dicotomice – apocaliptici ricã ºi culturalã – îºi are izvorul dia. Declaraþia sa, ºocantã, neaº- fi tocmai calificarea revoltei noas-
o astfel de reflecþie sã înceapã, vs integraþi –, rezervându-ºi fa- ºi izvodul în primii ani de viaþã teptatã de la un veritabil guru al tre individuale împotriva riscului
iar rãspunsul este cã în niciun cultatea de a observa din interior când asculta cântecele ºi poveº- new media ale cãror resurse le de a ni se accesa intimitatea. ªi
caz la 20, 30 ºi nici la patruzeci fenomenul comunicãrii de masã, tile populare de la mama sa n-ar pusese deja la lucru în tratate de cum sã nu te revolþi atunci când
de ani, abia dupã aceea e nece- de azi, cu acribia celui care ºtie, trebui sã mire. În fond, pentru specialitate ºi, mai ales, în pagi- constaþi cã þi se fac „publice”
sar sã aparã primele dubii, apoi din deformare semioticã, cum to- secole, paradigmele oralitãþii ºi nile romanului „Pendulul lui Fou- chiar ºi convorbirile cu soþia, cu
a exersa o revizuire a lor pe la tul are o semnificaþie ºi cã ajunge tradiþiei gutenberghiene au co- cault”, a generat o adevãratã fur- copiii ori îþi sunt dezvãluite liste-
50-60 de ani ºi a ajunge la o cer- sã încerci sã-l blochezi ca sã-l vezi, existat, iar memoria, prodigioa- tunã în Italia ºi în alte þãri. Eco a le de cumpãrãturi cu cardul din
titudine spre suta de ani, dar to- apoi, scãpând ºi alunecând spre sã în prima, n-a suferit prea mult declarat textual: „Reþelele de so- nu ºtiu ce supermarket?!
tuºi pregãtit pentru momentul în alte þãrmuri. Ca de exemplu, dacã nici în lunga epocã a scrisului ºi cializare permit persoanelor sã Pare cã spaima aceasta se în-
care primeºti „telegrama” despre în urmã cu cincizeci de ani a face a cititului. rãmânã în contact între ele, dar scrie pe linia orwellianã ca mij-
iminenþa sfârºitului. teoria comunicãrii de masã însem- Ambele însã ºi-au asumat dau ºi drept la cuvânt unor le- loc de apãrare împotriva perico-
Convingerea cã toþi ceilalþi na „a face teoria joii viitoare”, drept resort persuasiunea, arta giuni de imbecili care mai înainte lului pe care îl reprezintã omni-
sunt niºte nãtãrãi e o artã subtilã, acum a face o teorie a comunicã- convingerii care presupunea – ºi discutau la bar la un pahar de vin prezentul Frate Cel Mare, disi-
ea nu e la dispoziþia primului venit rii digitale înseamnã a face „teo- ar trebui sã mai presupunã – nu iar acum îºi rezervã dreptul la mulat – acum mai mult decât ori-
cu cercel în ureche, cere studiu ºi ria urmãtoarelor… douã ore”. doar un temei logic (suport al cre- opinie despre Premiile Nobel” când – sub mii de mãºti puse la
trudã, iar timpul nu trebuie grãbit. Dar iatã câteva dintre puncte- dibilitãþii), ci ºi activarea îndoie- Duritatea atacului n-a trecut dispoziþie de o „liberalizare” a
Trebuie sã ajungi cu seninãtate le de vedere ale marelui semioti- lii. Unicã bazã a unei culturi de- neobservatã, mai ales în rândul pieþei tehnice.
ca sã-þi accepþi moartea. cian ºi scriitor, autor, printre alte- mocratice, în absenþa cãreia in- internauþilor, iarãºi din Italia ºi din ªi totuºi, nu poþi sã nu te în-
E nevoie sã contempli ºi sã le, ºi al unui incitant text roma- tervine, în forme agresive, mani- alte pãrþi ale planetei, distribuiþi, trebi, împreunã cu Umberto Eco,
analizezi totul în jurul tãu, pornind nesc sub aceastã incidenþã a pularea. Iar locul democraþiei e, cum altfel, de ambele pãrþi ale… dacã, dincolo de legitimitatea
de la atestarea celor mai bune cãrþi manipulãrii „comunicaþionale”. cu puþinã ºi regretabilã ºansã, tribunei: de o parte cei care sub- acestei spaime ºi a justeþei revol-
ori produse ale artiºtilor, sã iden- „Funcþia oricãrei culturi – spu- ocupat de dictaturã. Fiindcã, scriu diagnosticului lui Eco, de tei, nu mai persistã ºi altceva, pe
tifici pe adevãraþii eroi carismatici, ne el – e aceea de a produce un apocalipticii devin avant la alta, cei care, ieºiþi din flancul „im- cât de diafanizat la nivelul con-
pe toþi cei care urmãresc ºi doresc spor colectiv. Totuºi, un atare lettre… integraþi. becililor”, se întreabã dacã nu ºtiinþei pe atât de intrigant. ªi, ca
binele comun. Abia atunci vei spor, chiar ºi în deplinã libertate cumva celebrul autor „vrea o olig- atare, demn de a fi discutat. Ori
putea pleca împãcat ºi senin. de expresie (altfel, e vorba de dic- arhie a unor intelectuali aleºi”. În mãcar luat în seamã.
Finalul poartã marca genialu- taturã, nu de adevãratã culturã), Cultura Web ºi realitate, în Lectio Magistralis ca Se iveºte, astfel, o întrebare
lui „histrioncare”, este Umberto se articuleazã totdeauna ca o cri- ofensiva imbecililor rãspuns la decernarea titlului, Eco oarecum neaºteptatã. Insidioasã
Eco pe care discipolul îl chestio- ticã continuã a luãrii de cuvânt a s-a referit în mod particular la chiar: þinem oare atât de mult la

S
neazã dacã nu cumva el însuºi celuilalt. E modelul ideal al dialo- ub impactul new media educaþie. „Marea problemã a propria intimitate încât meritã ca
n-ar fi cumva un nãtãrãu: gului socratic, unul se ridicã ºi substituind de-acum lo- ºcolii de astãzi – opinia el – este perspectiva pierderii ei sã devi-
„Uite – conchide maestrul – îºi spune pãrerea, altul fie cã e cul divinitãþilor de prin în a-i învãþa pe copii cum sã fil- nã o obsesie? Rãspunsul nu e
te afli deja pe drumul bun”. maestrul ori prietenul sau oricare mileniile umanitãþii, se poate con- treze informaþiile pe Internet. deloc cel aºteptat. Dimpotrivã.
Scris în 1997, un astfel de text altul, se ridicã ºi la rândul sãu chide, pe urmele germanului Os- Chiar ºi dascãlii sunt neofiþi în Într-o societate, cea de-acum, glo-
nu poate sã nu ofere dimensiu- manifestã o divergenþã ºi aºa mai wald Spengler, cã nu doar civili- faþa acestui instrument”. El se balizatã ºi masificatã, a televiziu-
nea unuia dintre cei mai impor- departe. Asta e valabil pentru zaþia (cea occidentalã, pentru el) opreºte la un exemplu pe cât de nii ºi a internetului, a „reþelelor”
tanþi gânditori ai ultimei jumãtãþi societate ca ºi pentru indivizi: ºi îºi trãieºte „amurgul” sãu, ci ºi „drag” lui pe atât de difuz ºi la mai ales, e uºor de constatat mai
de secol, aºa cum îl caracteriza cultura personalã are nevoie de cultura. ªi nu e vorba, aºa cum modã în discursul internaut din curând contrariul tezei menþiona-
un mare cotidian american. criticã…” grãbit s-ar putea înþelege, de un ultimii ani: cel al conspiraþiilor, te: tocmai pierderea de identitate
Prin urmare, cultura se defi- „amurg” în ordine axiologicã: nu devenit de-acum un sindrom al în ceea ce unii gânditori denu-
neºte ca o alternanþã continuã o cãdere în ordine valoricã, ci de complotului în toatã regula. Cãci, mesc o societate lichidã sporeº-
Cultura medialã ºi între libera luare de cuvânt ºi cri- ceea ce un filosof de talia lui spune Eco, Web-ul „este locul te trebuinþa cãutãrii de repere ºi,
proba autenticitãþii tica acesteia. Ceea ce se întâm- Gianni Vattimo definea cu con- unde se nasc cele mai absurde de aici, nu mai rãmâne decât un
plã însã cu web-ul este însã cã se ceptul de „slãbire”. O slãbire care, teorii complotiste: de la acuzaþii- pas pânã la „comercializarea” re-
idolatrizeazã idealul absolutei oricât de paradoxal ar pãrea, era, le contra iezuiþilor suspectaþi cã cunoaºterii sociale. Care ºi-a ex-

Î
n îndepãrtatul 1964, Um-
berto Eco trimitea la tipar luãri de cuvânt, fãrã niciun con- pentru el ca ºi pentru alþi gândi- au scufundat Titanicul la con- tins limitele de la tradiþionala fizi-
o carte singularã, pentru trol din partea celorlalþi. tori ai post-modernitãþii, într-o struirea unor coincidenþe nume- citate, adicã a recunoaºterii în
acea vreme ºi cu siguranþã pen- „Ca sã fiu rãu – ori apocaliptic relaþie strânsã cu societatea des- rice despre atentatul Turnurilor vecinãtatea imediatã, la cea, la
tru propria sa aventurã de autor, –, adaugã Eco, aº putea spune chisã. Or, spaþiul public în care Gemene”. urma ei, cumva globalizatã. ªi aºa
intitulatã „Apocalittici e inte- cã e vorba de triumful cretinului; trãieºte lumea globalizatã de as- Însã ceea ce a frapat cel mai ajungem la nevoia pe care indivi-
grati”, a cãrei genezã ºi al cãrei (relativizat prin parantezã, se în- tãzi etaleazã tocmai o deschidere mult în intervenþia marelui semi- dul de astãzi – de la exemplele
destin (norocos, ca atâtea alte þelege, N.ns). Nu poate fi vorba totalã, dincolo de care devine olog a fost credinþa sa în întoar- mai clasice (actor, jurnalist, spor-
cãrþi ale sale ce vor veni mai târ- de culturã în acest caz. Mai pe aproape imposibil vreun filtru cerea la cultura tipãritã ºi, mai tiv etc.) la cele încã ºi mai la modã
ziu) sunt fructe ale cazualului. ºleau spus, cretinul poate chiar selectiv. ales, la presa scrisã. El ºi-a argu- (damã de companie, ºmecheri de
Era în 1964 ºi apãreau primele ca- sã ºi vorbeascã, ba chiar sã pre- Viteza schimbãrilor, ameþitoa- mentat aceastã poziþie – mai tran- cartier, beizadele de toate soiuri-
tedre dedicate comunicãrii de dea la universitate, cu condiþia re, imprevizibilã ºi deconcertan- ºatã ca niciodatã – citându-l pe le) – o resimte ºi ºi-o impune de a
masã. A pregãtit o culegere de sã îngãduie ºi altora sã combatã, tã, este deja un fenomen mai mult Hegel cu enunþul, el însuºi inedit se face vãzut. Cu alte cuvinte, o
articole ºi de intervenþii pe sã contexte ori sã invoce modele decât frapant. Din pãcate – sau pentru filosoful german, potrivit acutã ºi paradoxalã trebuinþã de
aceastã tematicã încã incipientã alternative”. din fericire -, prizonieri, cum îi cãruia „Lectura jurnalului este expunere în public, care altceva
în vederea unui concurs de se- Se atacã, potrivit lui Eco, fun- suntem, am pierdut aproape ori- rugãciunea cotidianã a omului nu e decât altã faþã a unui exhibi-
lecþie, dar intuiþia, genialã, a ve- damentele înseºi ale democraþiei, ce facultate de a-l mai diseca, modern. Se va revenit la informa- þionism cu cât mai blamabil cu atât
nit de la editorul sãu, Bompiani, care constã în asumarea adevã- decanta ºi, ca atare, a-l înþelege þia tipãritã”. Un pariu? Ori o sfi- mai frecventabil.
rului cã nu tot ce se spune are ºi a-i dimensiona consecinþele. Pe dare? Vom trãi ºi vom vedea. Sã ne mai mire faptul cã un
valoare. Cine teoretizeazã contra- termen scurt ºi, îndeosebi, pe ter- sociolog ºi gânditor de statura
riul, propunând pura luare de men mediu ºi lung. Subiectul lui Zygmunt Bauman observa
cuvânt ca unicã formã de expre- destinului culturii scrise (tipãri- Fratele cel Mare ºi cum „reþelele de socializare”, în-
sie, a renunþat de fapt la demo- te, tradiþionale) e la ordinea zilei. dreptul la intimitate deosebi Facebook, ca instrumen-
craþie, ori la cultura democraticã, Ba poate cã chiar surclasat: vii- te de supraveghere a gândurilor

N
u demult, în cunoscu-
fiindcã lipseºte critica opiniilor. torul ei pare, pentru cei mai mulþi, ta sa rubricã „La bus- ºi a emoþiilor celuilalt sunt, într-
Eco se aratã îngrijorat, pe de o nesigur. Presa scrisã îºi trãieºte tina di Minerva” din adevãr folosite de diferite orga-
parte, cu privire la noile generaþii ºi ea faza crepuscularã. Par sã se sãptãmânalul italian „L’Espres- nisme de putere cu participarea
de nativi digitali, cum îi numeºte, fi stins chiar ºi tonurile litanice so”, Umberto Eco se întreba, de- entuziastã a celor ce le folosesc.
presupusa mutaþie antropologi- ale celor care, crescuþi ºi educaþi, loc retoric, dacã nu cumva sus- Cum s-ar spune, întâia oarã în is-
cã care ar comporta faptul cã se ca mine, în cultul sãu, se declarã torie, cei spionaþi colaboreazã

un Mircea
unMircea
omaggio
omaggio nasc într-un context medial. ªi
grave nu sunt atât capacitãþile
învinºi de ofensiva noilor media.
Internetul – cãci el este subiec-
piciunea tot mai generalizatã în
ultimii ani faþã de masiva pierde- benevoli ºi cu bravurã cu cei ce-
i spioneazã ºi o fac tocmai spre a
re a dreptului la intimitate de pe
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
aa Umberto
Umberto înnãscute – ale copiilor – de a
dobândi pe viu, din mers, grama-
tul tare al agendei clipei ºi lumii
de azi – a depãºit funcþia de in-
urma facilitãþilor de supraveghe- le facilita treaba.
re pe care tehnica de ultimã orã le
Eco
Eco
60
60 tica digitalã (inclusiv la nivelul
limbajului gestual), ci consecin-
strument al comunicãrii: e comu-
nicarea însãºi, e Totul.
genereazã meritã atributul unei
veritabile obsesii.

4 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
n MARCO LUCCHESI
M
arco Lucchesi, nãscut la Rio de Janeiro, din pãrinþi
italieni, predã literatura italianã ºi comparatã la Uni-

scãrile mele versitatea Federalã din oraºul natal. Membru al Acade-


miei de Litere din Brazilia, al Pen Club-ului, al Societãþii Braziliene de
Geografie ºi colaborator al celor mai importante ziare braziliene. Di-
rector al revistei „Poesia Sempre”, editatã de Biblioteca Naþionalã.
Distins cu Medalia Camerei de Comerþ din Lucca (Italia), cu Premiul
Prometeo d’Argento al Preºedintelui Republicii Italiene, Carlo Aze-
glio Ciampi, ºi cu Premiul Ministerului Bunurilor Culturale de la Roma,
ca ºi cu Meritul Uniunii Braziliene a Scriitorilor.
A publicat: Sphera (Premiul Jabuti, 2004, ºi prefinalist al Premiului
Portugaliei Telecom), Viagem a Florença, Caminhos do Islã, Lucca
dentro, Poesie (Premiul Cilento ºi Premiul San Paolo), Saudades do
Paraíso, O sorriso do caos (candidat la Premiul Jabuti, 1997), Teatro
alquímico (Premiul Academiei Mineira de Litere, 2000), Faces da
utopia, A paixão do infinito, Bizâncio (finalist al Premiului Jabuti,
1999), Os olhos do deserto, Poemas Reunidos (finalist al Premiului
Jabuti, 2001).
Recent, a publicat ºi primul sãu roman, cu titlul O Dom do Crime,
Rio de Janeiro, Record, 2010 (Prêmio Machado de Assis da UBE e
Finalista do Prêmio São Paulo).
A îngrijit traducerea capodoperei Ierusalimul eliberat de Tor-
quatto Taso ºi cartea Leopardi – poesia e prosa. A tradus L’isola
del giorno prima (finalist al premiului pentru traducere Jabuti, 1996)
ºi Baudolino de Umberto Eco (finalist al premiului pentru traducere
Iabuti, 2003), ªtiinþa Nouã, de Giamattista Vico (Premiul pentru tra-
ducere al Uniunii Latine), din Rilke ºi Trakl (Premiul pentru traducere
Paulo Rónai, 1996), Poemi de Rumi (Premiul pentru traducere Jabuti,
2002), Poeme de Hlebnikov, Drei Gedichte, de Patrick Süsskind,
Esquisse du jugement universel, de Foscolo, La tregua de Primo
Levi, Presto con fuoco, de Roberto Cotroneo ºi altele.
Autor al unor multiple ºi incitante comunicãri la reuniuni ºi con-
grese internaþionale ºi varii studii ºi articole despre Pirandello, Ma-
rio Luzi, Gunther Grass ºi alþii. Cãrþile sale au fost traduse în germanã
de Curt Meyer Clason, în spaniolã de Rodolfo Alonso, în românã de
George Popescu ºi în persanã de G. Fahmi.

M
ã gândesc la flãcãri- aici evoc pe dr. Roberto, ce po- pronunþând consoanele duble, Povestea cunoaºte douã faze. Care va fi fost Insula lui Ro-
le ce trebuie sã fi ars seda la verda stello en la koro. proiectând vocalele, înalte ºi Aproape un film de aventuri. berto, protagonistul poveºtii?
Turnul Babel, minu- Câþiva profesori m-au marcat delicate, precum sublimul Petrar- Restul, frumoase ºi atrãgãtoare Nu-i nici un mister. Se numeºte
ne a minunilor, pe care totdeau- în acest ambiþios proiect: întâi de ca ºi sordidul Aretino, marele variaþii pe aceeaºi temã. Ceva de Qomea. Aproape de Fiji. Totuºi
na l-am imaginat distrus de focul toate, Frau Zoe Stoeanov, aceas- Ungaretti ºi Giacomo Leopardi, Ravel. nimic important pentru literatu-
lucrurilor plurale ºi din care a luat tã admirabilã umanistã, cu o pro- fratele meu. Totuºi, cãlãtoriei lui Roberto rã. Roberto n-a ajuns niciodatã
naºtere nostalgia Unului, veºnic fundã ºi amplã culturã, ce m-a La început, alãturi de neliniº- – atât de plinã de riscuri ºi de la ea. Poate numele ei e utopie –
dorit ºi pierdut pe plajele vremii. învãþat rusa ºi germana, deschi- tea comunicativã, mã distram lan- naufragii – i-a corespuns truda, în accepþia pozitivã a termenului.
Încã de mic am simþit înãun- zându-mi drumul spre Goethe ºi sând verbele germane la sfârºi- nu mai puþin periculoasã, de tra- Aceea care miºcã ºi protejeazã.
trul meu o puternicã scânteie ce- Dostoievski dupã numeroase tul frazei, declinând în latinã, des- ducãtor. Aceasta fiindcã romanul Pasárgada de Baneira. Innesfree
mi cauza neliniºte, o necesitate exerciþii spre a absorbi declinãri- cifrând greaca, prost camuflatã în e scris în douã limbi: italiana ba- de Yats, în traducere – Ilha do
obstinatã, o mare ºi permanentã le. Hugo Baggio, care m-a ajutat portughezã, interogând ori excla- rocã ºi italiana modernã. Era vor- Amanha.
dorinþã de a culege pietrele tur- sã aprofundez greaca ºi latina, mând cu capul în jos, în spanio- ba de a face acelaºi lucru în portu- Numai atunci când am decis
nului, moºtenirea Babelului, al mi-a recomandat lectura unor iz- lã, desenând literele chirilice ori ghezã. Astfel încât sã nu se piar- cã sarcina era îndeplinitã, am tri-
cãrui fiu ºi prizonier mã gãsesc. voare exemplare. Ori Madame pe cele arabice sau vorbind ciu- dã acel contrast. ªi mai mult: pa- mis un fax lui Umberto Eco, adre-
Totul a început noaptea, în Rosa, cu care studiam Racine ºi datul esperanto, de care m-am siunea enciclopedicã a lui Eco a sându-i complimente pentru pro-
timp ce armonizam undele scurte Molière – cât mai râdeam cu Pre- disociat la cincisprezece ani, fi- îmbrãþiºat medicina ºi alchimia, funda inginerie cu care a plasmat
ale unui radio plin de scale ºi de þioasele ridicole – ea, atât de indcã o descopeream artificialã. botanica ºi teologia. Toate aces- „L’Isola del Giorno Prima”, fruct
butoane, prin care puteam sã dis- mândrã de tradiþia francezã, la fel Îmi fãcea plãcere – ca la pian – tea în detaliu ºi potrivit cu expre- al unei mari erudiþii, cum scria Li-
ting clar emitenþi ce practicau alte ca draga autoare dramaticã Ma- virtuozitatea, stãpânirea structu- siile (uitate sau aproape) ale se- liei. ªi astfel am reuºit sã mã eli-
limbi, însã nu portugheza ori ita- ria Jacyntha, pentru care am ºi- rii, a angrenajelor, a motorului lim- colului al XVII-lea. Cuvinte ce berez din Insulã, din capcanele
liana, ºi care ajungeau de la lungi acum o mare nostalgie. În ce pri- bii. Însã aceastã probã de imatu- îmbracã veºmintele epocii lui autorului ei, cu care am schimbat
ºi negândite distanþe, trezind o veºte profesorii de englezã, au ritate m-a bântuit din fericire mult. Marino. Neologisme ce s-au nãs- mesaje noi ce semnalau gesturi
puternicã înclinaþie pentru geo- fost cu toþii capete pãtrate, mes- Astãzi resimt oroare în faþa virtu- cut cu aceeaºi vitezã cu care au de prietenie ºi admiraþie.
grafie. Era prefaþa lui Jules Verne chini, mediocri, au trecut fãrã sã osului. Aspectul fundamental rã- dispãrut. Inversiuni de fraze. Ali- Cu toate acestea, înlãuntrul
ºi a cãpitanului Gancio, al cãrui lase vreun semn. Spaniola ºi es- mâne acela cã mereu am iubit li- teraþii. Jocuri de cuvinte. Perfect: meu rãmâne acea scânteie puter-
cititor asiduu am devenit, dat fi- peranto mi-au parvenit prin inter- teratura ºi, drept urmare, posibi- lucrul a durat ºase luni. Întreg nicã ce-mi crea neliniºte, acea tre-
ind cã mã simþeam un corsar ce mediul cãrþilor. Continui sã stu- litatea de a ajunge la textele ori- acest timp pe insulã. Privind-o cu buinþã obstinatã ce m-a condus
putea totul, ce naviga pe banda diez araba, turca, persana, româ- ginale era mai emoþionantã decât iubire ºi disperare. Îndrãgostit. spre cunoaºterea altor limbi,
25, 31 ºi 49 metri, cãutând, dinco- na ºi sã avansez în ebraicã. aceea de a descoperi emitenþi Înlãnþuit. Mai mult de ºaizeci de chiar dacã atinse de umbra de
lo de furtuna de zgomote, idio- Cu toate acestea, nu vãd nici într-un ocean de zgomote. Am dicþionare. Lumea ce devenea o neatinsului, dat fiind cã traduce-
muri ºi comori: Hier ist die Deut- un avantaj, nici un atribut, nici un cãzut într-o capcanã mare, cea mai navã. Bibliotecile din Rio erau rea e un câmp de forþe fluctuante
sche Velle. Qui, Radio Mosca, Ici motiv de mândrie în cunoaºterea periculoasã dintre toate, capca- încãrcãtura. Dupã – pânze umfla- a cãrui limitã – dacã existã vreuna
Radio France internationele. unei limbi ori a alteia, ºi mã iritã, na textului, din care n-am reuºit te – Washington, Roma ºi Lisa- – pare sã locuiascã acel încã – nu,
This is the Voice of America. Esta cu adevãrat mult, atunci când sunt sã mã eliberez nici pânã azi, când bona. Vânturile internetului du- focul lui Prometeu, fructul interzis
es Rádio Havana, Cuba. întrebat câte limbi cunosc: schimb citesc ultima scrisoare – poem al ceau pe mãri niciodatã navigate sau tentativa imposibilã, dar
Toate trãiau armonioase în ra- vorba ºi rãspund, cu o indispoziþie lui Esenin, nopþile lui Novalis, pânã atunci, electronice, cyber- mereu râvnitã de a reconstrui, cu
dioul meu, în ciuda timpurilor nedisimulatã, cã am pierdut vocalele lui Rimbaud, marinarul spaþiale (care au fãcut de prisos teamã ºi emoþie, scãrile Turnului.
Rãzboiului Rece. socoteala întrucât studiul limbilor lui Coleridge, surâsul Beatricei radioul cu unde scurte). Iar pen-
Radioul se gãsea în apropie- e, de fapt, unul din lucrurile cele sau acel adio al lui Hector ºi An- tru câteva cuvinte era nevoie de Prezentare ºi traducere
rea maºinuþelor de fier ºi a avioa- mai banale de câte ºtiu eu. dromaca, în „Iliada”. sãptãmâni. Pentru altele, luni. de George Popescu
nelor cu baterie, iar acum nu am Secretul studierii limbilor depinde Traducerea a reprezentat pen- Trebuiau controlate izvoarele ro-
nevoie sã adaug nimic altceva de o mare disciplinã ºi de un motiv tru mine acea neliniºte postba- manului. Reexaminate soluþiile,
despre nomadismul meu profund. determinat. Metafizica ºi melan- belicã. Totuºi, nu era de ajuns sã transportate spre portughezã.
De-atunci am decis, cu inge- colia sunt posterioare. cunoºti limbile originale. De la Când sosea cuvântul perfect, lip-
nuitatea celor zece ani ai mei, sã Iubesc înainte de toate limba lecturã la traducere a fost un pas, sea doar strigãtul: pãmânt!
studiez pe cât îmi stãtea în putin- brazilianã, formele drepte ºi sinu- însã trebuia sã respect rime, ac- pãmânt!
þã toate limbile, sã îmbrãþiºez lu- oase, sonoritatea lui ão, perfec- cente, aliteraþii, toate aspectele de Dupã „Istoria tragico-mari-
mea, dat fiind cã nu mã îndoiam tul compus, excesul, norocosul care depindea poemul, fãrã a uita timã”, „Scrisorile portugheze” de
de promisiunile ei ce-mi fãceau ºi eleganþa din ea ºi rãmân rãsco- sentimentul – idee al originalu- Vieira Manuel Bernardes, „La
semne insistente cu mâna. lit de forþa lui Antonio Vieira, a lui, centru de gravitate în jurul Polianteia medicinal” a lui Seme-
Dat fiind faptul cã eram încre- incomparabilului ºi mândrului cãruia totul trebuie sã continue do. Poemele lui Camoes. Toate

unMircea
Mircea
zãtor în mesajul sãu de unitate ºi Machado, limpezimea lui Graci- sã graviteze în traducere. acestea pentru a rescrie limba
simþeam la Zamenhof, creatorul liano, undele lui Clarice Lispec- Din cele pe care le-am realizat, noastrã barocã. Dicþionarul lui un omaggio
omaggio
limbii universale, aceeaºi flacã-
rã postbelicã ce mã devora, Es-
tor ºi vertijul lui Guimarães Rosa.
Iubesc limba pãrinþilor mei,
„L’Isola del Giorno Prima”, roman
de Umberto Eco, a fost cea care
Bluteau. Cel al lui Marois. „L’I-
sola del Giorno Prima” m-a con- Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
aa Umberto
Umberto
peranto mi se prezenta ca o solu-
þie, mie ºi altor domni, cu care
cea care-mi guverneazã gândurile
– uri, iubiri, taine, necazuri – ºi-mi
mi-a dat cel mai mult de lucru, dar
ºi cea mai distractivã, cea mai di-
dus la atât de iubita literaturã lu-
sitano – brazilianã. Patricianã e Eco
60
60
Eco
pãlãvrãgeam cu ajutorul ei, iar permite sã fãrâmiþez cuvintele, ficilã ºi cea mai fascinantã. limba portughezã.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 5
n UMBERTO ECO
Esenþa minþii
Chiar ºi picioarele
sunt reprezentãri
ºi au o grãire frumoasã
ce mult aduce
fiinþei

Oamenii merg prin timp


Unii cãlãtoresc cu bine
alþii au o cãlãtorie sprâncenatã
însa nici unii nici ceilalþi nu cunosc reversul medaliei

Suntem fiinþe muritoare raþionale


dar abia mai târziu începem sã ne gândim,
sã privim încotro ne îndreptãm,
sã înþelegem ºi latura cealaltã!

Cunoaºtem lucruri felurite


însã mintea nu se lasã despicatã
ªi mizeazã pe începuturile speciei
dar nu e ea vinovatã de rezultate
Foto: Iulian Ionaºcu
Recunoaºtem încã formele
– cel puþin câteva.
n DENISA CRÃCIUN Existã încã condiþionãrile
ca sã dezvãluie adevãrul?

întâlnire cu Unicul nostru creier


dacã am putea sã facem grefe,
substituiri
ºi îngeri funcþionali sã creãm

Umberto Eco Prin hibridizare


am putem selecþiona

P
e tot parcursul lunii no- Pendulul lui Foucault, Miste- o sãrutã pe frunte pe respectiva micuþe fiinþe cognitive
iembrie a anului 2009, rioasa Flacãra a reginei Loana doamnã. ca sã le arãtãm copiilor
Umberto Eco a fost ma- ori alte lucrãri teoretice precum La încheierea colocviului, din ce sunt pe cale sã devinã corupþi
rele invitat al muzeului Louvre. Despre literatura sau ªase plim- talmeº-balmeº-ul de voci ºi de
Sub semnul Vertigo. Lista infi- bãri în pãdurea narativã… . În alte zgomote rãzbate glasul piþi- De ce numim suflet
nitã (titlul cãrþii lui Eco ce tocmai faþa mea o chinezoaicã îi întinde gãiat al unui tânãr uscãþiv ºi oche- esenþa mintii?
apãruse), au avut loc numeroase Vertigo. Lista infinitã ºi pronun- larist ce cobora scara interioarã a Nimeni nu a bãgat de seamã cã omul
activitãþi culturale: concerte (de þã niºte silabe, pentru mine im- Auditoriului strigând: „Professo- este o vertebratã solitarã?
exemplu David Kadouch la pian posibil de reprodus. La proteste- re, Professore…”. Cu pardesiu,
sau concertul Les cris de Paris – le tinerei asiatice (de asemenea pãlãrie (ambele de culoare nea- Înca din zorii cuvântului
Strigãtele Parisului –, dirijat de ininteligibile), omul care cu nu- gra) ºi fular alb, Eco urcã treptele existau ameninþãri ale minþii.
Geoffroy Jourdin), proiecþii de mai câteva clipe mai înainte îmi cu paºi mari. Fãrã sã rosteascã În partea cea vie a lumii
film („muzicã filmatã”: Luciano pãruse atât de livid, de obosit, niciun cuvânt, ridicã mâna dreap- bãtãlia va fi datã
Berio, Zbigniew Rybczynski), erupe ca un vulcan incandescent: tã ºi cu un gest ferm al palmei îl
conferinþe (Umberto Eco, Jannic „Porca merda, nu ai învãþat sã-þi opreºte pe tânãrul aflat la o dis- Realitatea trage sã moarã
Durand, Omar Calabrese, Patricia spui numele pe litere?”. ªi totuºi tanþã de câþiva metri. Acesta în rigida pãdure a web-ului
Falguières) ºi un colocviu intitu- nici o undã de enervare nu-i tul- amuþeºte pe loc iar eu, eu am im- – într-o afazie grãitoare –
lat Opere deschise: Umberto Eco burã chipul ori vocea. Privind presia cã vãd o scenã din Pen- ºi oamenii strigã dupã hranã
ºi scena italianã a anilor ’60. peste umãrul fetei sunt uimitã sã dulul lui Foucault. Aievea, pen- ca ºi cum ar fi fost vie
Pe 13 noiembrie, la ora ºase remarc cã, de fapt, mâncase o sin- tru câteva clipe, mi se pare cã
seara, coborâm scãrile de sub Pi- gurã litera, un «X», din numele Umberto Eco e chiar Agliè, perso- Chipurile corespund sensului
ramida parizianã ºi ne îndreptãm acesteia. În fine, vine ºi rândul najul foarte cultivat ºi misterios ce – întocmai –
spre librãria muzeului unde este nostru, mã prezint, cerem voie sã lãsa sã se creadã cã este încarnarea cum formele oglindesc gândirea.
prevãzutã o ºedinþã de autogra- fotografiem momentul ºi îi poves- contelui de Saint-Germain. Ajuns Atunci limbajul e sublim
fe pentru cititorii lui Umberto tesc cã pregãtesc o lucrare de în capãtul scãrii, la un pas de a ieºi
Eco. Ne integrãm la un ºir de oa- doctorat despre opera sa roma- din sala de conferinþe, Umberto
meni ce pare nesfârºit, dar care nescã. Nu-mi este uºor sã trans- Eco se opreºte: „Am un avion de Traducere de Denisa Crãciun
avanseazã destul de repede. pun în cuvinte fascinaþia resimþi- prins în mai puþin de o ora”, spu-
Dupã aproape o orã întrezãrim tã în timpul conversaþiei. La des- se foarte încet, ca pentru sine. (fragment din poemul Esenþa minþii, apãrut la Editura I Dispari,
chipul de cearã albã al unui domn pãrþire, când îmi întinde mâna ºi Apoi dispare în labirintul altor Milano, 2000.)
aºezat la o masã, ce îmi aminteºte îmi ureazã mult succes, recunosc scãri ale palatului Louvre. .
de bãtrânul Aloadin, stapânul „surâsul irezistibil” al lui Yambo, Rememorând toate aceste
Cinocefalilor, oamenii cu cap de alter ego-ul sãu din Loana. evenimente, îmi dau seama cât de
câine din Baudolino. Îl privesc A doua zi, la colocviul dedi- mult semãna Umberto Eco cu
cu compasiune cum semneazã cat neo-avangardei italiene din Baudolino, eroul sãu din roma-
aproape automat cãrþile pe care anii ’60, am din nou ºansa sã nul eponim: „Pe cât fusese de
oamenii i le pun pe masã. Unii descopãr faþete incredibile ale duios ºi de pios când povestise
veniserã nu numai cu ultima car- personalitãþii lui Umberto Eco. despre moartea lui Abdul, tot aºa
te publicatã, ci aduceau cu ei ºi Printre invitaþi (cei mai cunos- fu de epic ºi de maiestuos când
romane Numele trandafirului, cuþi sunt Giovanni Anceschi, se referi la vadul acela greu. E
membru al milanezului Gruppo T, semn, se gândea încã o data Ni-
designer ºi teoretician de la In- cetas, cã Baudolino era ca ani-
stitutul Universitar de Arhitec- malul acela ciudat, despre care el
turã ºi Arte Vizuale din Veneþia – Nicetas – auzise doar spunân-
ºi Nanni Balestrini, scriitor, de- du-se, dar pe care poate cã Bau-
senator, poet, membru al celebru- dolino îl ºi vãzuse, numit came-
lui Gruppo ’63, din care a fãcut leon … ce-ºi schimbã culoarea
parte ºi Umberto Eco) sunt pre- dupã locul în care se gãseºte...”
zente ºi câteva doamne (Margit (Umberto Eco, Baudolino, trad.
Rosen, Carolyn Christov-Bakar- de ªtefania Mincu, Editura Pon-
giev, Patricia Falguières). Una tica, Bucureºti, 2001, p. 392).
din doamnele de pe scena îºi Asemeni sus-numitului animal
un Mircea
unMircea
omaggio
omaggio exprimã dorinþa de a-ºi þine co- fantastic, omul ºi romancierul Eco
municarea în „dulcele grai ita- surprindea prin extraordinara sa
Cãrtãrescu
Cãrtãrescu
aa Umberto
Umberto lian”. Întreaga salã priveºte cu
încântare gestul lui Umberto
capacitate a se adapta extrem de
rapid ºi de a-ºi modula starea in-
Eco
Eco
60
60 Eco, care, înduioºat, îºi ia avânt
cu scaunul de birou, pe rotile ºi
terioarã în funcþie de interlocu-
torul aflat în faþa sa.

6 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
Umberto Eco: „nu o simfonie de Mahler,
ci o improvizaþie de Charlie Parker” (I)
Interviu realizat de THOMAS STAUDER1, tradus din limba italianã de MARIN BUDICÃ
Thomas Stauder: Dacã sun- atitudine care este tipicã deca- te”. Uneori poate fi doar cititorul
teþi de acord, aº vrea sã încep2 dentismului. din al doilea nivel care sã recu-
cu o întrebare privitoare la mot- T.S.: Aþi vorbit pentru prima noascã aluziile la literatura popu-
to-ul noului Dumneavoastrã ro- datã despre scriitura postmo- larã. Sã dãm un exemplu. Un prie-
man, mai exact „Only connect!”3 dernã deja din 1983 în Adno- ten de la Universitatea din Bo-
dezaprobat de E. M. Forster. tãri la «Numele trandafirului», logna, care a scris totdeauna de-
Acest citat este întrebuinþat aici referindu-vã cu aceastã ocazie spre literatura pentru copii ºi de-
cu semnificaþia lui originalã, pe la eseul „The Literature of Ex- spre literatura popularã18 , a re-
care o avea în contextul lui Ho- haustion” de John Barth. Aºa cunoscut în Pendul aluzii foar-
wards End4, sau cu o semnifica- cum Leslie Fiedler ºi alþi teore- te subtile la Walt Disney, pe care
þie nouã cu referire la confuzia ticieni ai postmodernismului au cititorul ingenuu de prim nivel nu
mentalã a lui Braggadocio, care atras atenþia, literatura postmo- le-a gãsit.
delireazã despre o lume a com- dernistã se distinge prin mixtu- T.S.: Da, înþeleg cã nu existã
ploturilor? A doua explicaþie mi ra nediferenþiatã de „highbrow o conexiune automatã între ni-
se pare mai probabilã. Dacã and lowbrow culture”; cititorii velul de culturã al cititorului ºi
motto-ul din Numero zero face impliciþi ai unui roman postmo- tipul de lecturã.
aluzie la semnificaþiile ermetice dern pot aparþine fie unei elite U.E.: Deci, existã „înalt ºi jos”
ale lui Braggadocio, atunci ar intelectuale, fie unui public de ºi existã „double coding”, care
fi un citat ironic, o folosire a masã. sunt douã lucruri diferite. Poate fi
acestor douã cuvinte atât de Thomas Stauder ºi Umberto Eco
Exemple de trimitere la „cul- o mixturã a celor douã fenomene,
îndepãrtate de intenþiile lui tura înaltã” în Numero zero sunt dar ele nu sunt strâns legate. Sã
Forster. rite niciodatã. De exemplu, pe vre- literare: nu eram capabil sã aluziile puþin mascate la Geor- dau un exemplu de „double co-
Umberto Eco: În mod sigur, nu mea Brigãzilor Roºii se credea cã spun cã se plimba cineva într-o ge Sand prin mânãstirea din ding” nedorit. În romanul Agat-
am urmat intenþiile lui Forster. S-a ar fi „Marele Bãtrân”7 . dupã amiazã luminoasã ºi clarã, Valldemossa (p. 9), Herman hei Christie The Murder of Roger
întâmplat cã în traducerea engle- T.S.: ªtiu cã Dumneavoastrã ci ziceam cã se plimba «sub un Melville („ziceþi-mi Ismael”, p. Ackroyd, cititorul din primul nivel
zeascã a Pendulului, pentru o sunteþi un bibliofil; probabil cã cer ca al lui Canaletto». Apoi 13, din Moby Dick) ºi Shake- rãmâne surprins ºi fascinat sã des-
expresie a mea despre capacitãþi- aþi colecþionat multe ediþii prin- mi-am dat seama cã aºa fãcea ºi speare („existã mai multe lu- copere cã ucigaºul este naratorul.
le paranoice de a pune în contact ceps pe tema comploturilor. D’Annunzio: [...] Andrea Spe- cruri în cer ºi pe pãmânt”, p. 187 Numai cititorul din nivelul al doi-
lucrurile, traducãtorul, William U.E.: Colecþia mea de cãrþi relli amintea de portretul unui din Hamlet), în timp ce sunt nu- lea este cel care îºi dã seama cã
Veaver, a scris: „Only connect!”. vechi se numeºte „Biblioteca se- gentilom necunoscut de la Gal- miþi în mod explicit Stendhal (p. Agatha Christie a difuzat elemen-
Deci el este cel care a citat prima miologicã curioasã, lunaticã, ma- leria Borghese. Aºa cã, pentru 81), Balzac (p.85), Ariosto (p. te de suspiciune de-a lungul în-
datã din Forster. Din acel moment gicã ºi pneumaticã”, un termen a citi un roman ar trebui sã rãs- 101), Beethoven (p. 191) ºi tregului roman. Deci el citeºte The
„Only connect!” a devenit pentru care este folosit în cataloagele foieºti fascicule din câteva isto- Böcklin (p.206). Cultura popu- Murder of Roger Ackroyd în mod
mine un pic ca o parabolã, anticariatelor. Colecþionez în ge- rii ale artei, care se vând la larã este frecvent reprezentatã metanarativ, în timp ce cititorul in-
independentã de contextul roma- neral numai cãrþi care spun lucruri chioºcurile de ziare.” (Numero de cinematograf sau de televi- genuu se bucurã de mister ºi de
nului lui Forster ºi îmi place sã-l false. Nu-l am pe Galileo; dar îl zero, pp.18-19). ziune, de exemplu prin actorii soluþia sa.
pun acolo, la începutul lui Nu- am pe Ptolomeu, care a greºit-o. ªtiu cã trebuie sã se þinã sea- Erich von Stroheim ºi Telly Sa- T.S.: Desigur, un cititor mai
mero zero. Deci, de la comploturile rosa-cru- ma de diferenþele dintre perso- valas (p. 35), menþionarea lung- sofisticat vede lucrurile pe care
T.S.: Atunci se poate spune cã ciaþilor ºi masonilor pânã la tex- naj ºi autor, dar, cu toate aces- metrajelor Piraþii din Tortuga (p. un cititor mai «simplu» nu le
e mai mult o aluzie la Pendulul tele despre antisemitism – pe care tea, întrebarea care se impune 167) ºi Podul de pe fluviul Kway poate observa.
lui Foucault decât la Howards le-am folosit din belºug pentru este dacã aici, ºi în alte câteva (p. 171) ºi aluzii la filme ca Eter- U. E.: ªi aceasta s-a întâmplat
End? Cimitirul din Praga –, am o co- pasaje asemãnãtoare10 , nu este na armonie (p 193) ºi Pe aripile de multe ori, în mod evident, cu
U.E.: Da, s-o considerãm aºa. lecþie bunã de cãrþi despre com- vorba despre o autocriticã a lui vântului (p. 218). Numele trandafirului, care a
Într-adevãr, mulþi au spus cã Nu- ploturi. Am foarte puþine cãrþi Umberto Eco11 ºi dacã acea au- Aþi conceput aceastã mixtu- avut succes, fiindcã o grãmadã
mero zero era o reluare a Pendu- care n-au amestec cu aceastã idee tocriticã ar fi fost fãcutã doar în rã de diferite nivele culturale ca de cititori s-au mulþumit cu mis-
lului lui Foucault. Da, asta atât de fals. Sunt cãrþi care au contat glumã sau poate chiar ºi cu un un contrast intenþionat sau pur terul. ªi apoi când s-a fãcut un
valoreazã, cel puþin pentru Brag- în viaþa mea ºi am vrut sã am pri- pic de seriozitate. ºi simplu fiindcã sunteþi obiºnuit film19 , totul a fost redus în mod
gadocio ºi pentru paranoia lui mele lor ediþii. Am prima ediþie a U. E.: Eu m-am ocupat de douã (fie ca semiolog – bunãoarã prin fatal la acel mister ºi s-au pierdut
despre complot, care este o temã Logodnicilor, prima ediþie a lui ori de lumea dannunzianã ca sã studiile despre cultura de masã alte semnificaþii ale romanului.
ce m-a fascinat totdeauna, ºi am Ulisse de Joyce, prima ediþie a lui vãd lucrurile prin opera de artã -, fie ca romancier postmodern) T.S.: În legãturã cu acest sub-
þinut chiar conferinþe de curând À rebours de Huysmans, prima („cerul lui Canaletto”). Prima datã sã aveþi aceeaºi familiaritate cu iect aº vrea sã citez un fragment
pe aceastã temã, de exemplu la ediþie a celor Trei muschetari de a fost în eseul despre „Uzul prac- cultura înaltã ca ºi cu cea po- din Apocaliptici ºi integraþi, pu-
Torino.5 În cartea aceasta, unde Dumas. Sunt, de aceea, într-un tic al personajului”, conþinut în pularã? blicatã prima datã în 1964,
toate faptele narate sunt adevã- dulap separat. Apocaliptici ºi integraþi.12 Aco- U.E.: Eu nu aº ºti bine ce este unde scriaþi, cu o admirabilã
rate, singurele falsuri sunt acelea T.S.: Probabil cã aveþi atunci lo analizam nu doar pe D’Annun- postmodernismul. Dar acel puþin previziune, cu mulþi ani înainte
construite de mintea paranoicã a ºi pe cea a Confesiunilor unui zio, ci ºi un fragment din Fran- pe care-l ºtiu, l-am învãþat citin- de apogeul naraþiunii postmo-
lui Braggadocio. Îmi plãcea sã in- italian de Ippolito Nievo, pentru çoise Sagan, extras din Dans un du-i pe John Barth ºi Leslie Fie- derne:
ventez aceastã poveste falsã de- referirile prezente în Cimitirul moi dans un an.13 ªi a doua oarã dler. Deci concord cu analizele lor. „[...] între consumatorul poe-
spre Mussolini ºi sã arãt cum, din Praga.8 în eseul despre Kitsch.14 Eu cred Cineva a scris cã prin Numele ziei lui Pound ºi consumatorul
datoritã unei paranoie a complo- U. E.: Nu, acel roman, nu. Ceea cã acesta... – cum putem sã-l nu- trandafirului rupeam distincþia unui roman poliþist, nu existã
tului, toate faptele istorice – chiar ce am relatat despre Ippolito Nie- mim? sã-l numim «viciul lui Co- dintre „highbrow and lowbrow nicio diferenþã de clasã socialã
ºi cele adevãrate, menþionate în vo nu-l priveºte pe Nievo ca scri- lonna»15 ... –imposibilitatea de a culture”, amestecând cele douã sau de nivel intelectual. Fiecare
transmisia BBC-ului la finele lui itor; priveºte tot ceea ce s-a spus descrie realitatea, netrecând prin lucruri. În mod cert: sunt totdeau- dintre noi poate fi unul sau altul
Numero zero – pot fi luate împre- dupã, despre circumstanþele mor- apelul la opera de artã, nu are ni- na interesat, cu egalã intensita- în diverse momente ale zilei [...]”
unã, „be connected”, ca sã se þii sale. Evident, am consultat mic de-a face cu citaþionismul (în te, fie de Dante Alighieri, fie de (loc. cit., ed. 1984, p. 55).
ajungã la concluzii eronate. toatã bibliografia despre acest sensul postmodern al termenu- Mickey Mouse, ºi deci pentru U.E.: În afarã de cazul roma-
Eu am fãcut totdeauna o dis- subiect ºi lucrul acesta mi-a per- lui, unde citarea poate fi ironicã). mine e ceva firesc. În fine, toatã nului Agathei Christie, optzeci de
tincþie între comploturile adevã- mis în acel caz – cel al Cimitiru- Nu e acelaºi lucru. «Viciul lui discuþia despre postmodernism, milioane au fost cititori din pri-
rate ºi comploturile paranoice. lui din Praga – sã inventez un Colonna» este incapacitatea de iniþiatã de teoreticienii americani mul nivel ºi doar o sutã de cititori
Comploturi adevãrate existã în fals complot, mai mult sau mai a spune cã existã acea luminã în ºi apoi legatã de romanele mele, din al doilea nivel. Dubla lecturã
fiecare zi. Poate cã în acest mo- puþin compatibil cu faptele ade- acel moment; deci zice: „Cum ar a fost cu adevãrat pe problema poate sã se întâmple la aceeaºi
ment sã existe cineva care esca- vãrate. fi spus...” Pe când citaþionismul lui „double coding.” A vorbit de- persoanã, dar nu s-a spus cã
ladeazã acþiunile lui Chrysler, sau T.S.: Ca ºi precedentele ro- este când eu descriu aceastã ca- spre aceasta cercetãtoarea cana- acesta ar fi consimþitã de toþi.
ale altei societãþi ºi nimeni nu ºtie mane, Numero zero se distinge merã în timp ce vorbim ºi la un dianã, Linda... T.S.: Desigur. Atunci, dacã
asta. Dar de obicei comploturile printr-un mare numãr de trimi- anumit moment introduc „Mehr T.S.: Linda Hutcheon.17 sunteþi de acord, aº vrea sã mai
ies apoi la luminã, fie cã reuºesc teri intertextuale ºi chiar inter- Licht!” Este un joc ironic cu un U.E.: Da. În mixtura dintre vorbim despre un alt aspect. La
– ca în cazul asasinãrii lui Iuliu mediale. Într-un fragment de la citat literar16 , dar nu este pentru «înalt» ºi «jos» se poate realiza sfârºitul cãrþii Semiotica ºi filo-
Cezar –, fie cã dau greº – ca în sfârºitul primului capitol, care cã eu n-aº fi capabil sã descriu ceea ce Hutcheon a definit – ºi sofia limbajului, apãrutã în
cazul conjuraþiei lui Catilina, care ar putea fi clasificat ca moment lumina. eu mã recunosc pe deplin - „dou- 1984, susþineaþi, comentând S/
a fost imediat denunþatã. Toate de autoreflexivitate sau de „mise T.S.: Fãrã îndoialã se poate ble coding”. În romanul postmo- Z de Roland Barthes, cã rãspân-
faptele adevãrate care existã în en abyme”9 dupã denumirea lui spune cã D’Annunzio, cu este- dern e posibilã o lecturã ingenuã, direa unei noi noþiuni de inter-
cartea mea, chiar dacã se nasc din André Gide, Colonna, care a lu- tismul sãu decadent, lua acele dupã cum e posibilã ºi o lecturã textualitate (dupã concepþia de
comploturi, au fost aduse apoi la crat ca ghostwriter de romane citãri în serios, în timp ce de- mai sofisticatã. În „double co- ex. a Juliei Kristeva) ar fi con-
luminã: tentativa de loviturã de poliþiste, vorbeºte despre faptul monstraþi totdeauna o atitudi- ding”, un cititor ingenuu ºi in- dus ºi la un nou concept despre
stat a lui Junio Valerio Borghese cã avea „viciul citãrii” (p. 19) ne postmodernistã, cu o anumi- cult chiar poate sã recunoascã o codice:
a ieºit la luminã dupã douã zile6 . ºi zice: „[...] mi-am dat seama tã dozã de ironie. trimitere la Dante Alighieri. Deci, „Codicele este o panoramã
În schimb, comploturile inventa- cã pentru a descrie pe cineva U.E.: Pentru D’Annunzio arta ºi un cititor din primul nivel poa- de citãri, un miraj de structuri...
te de paranoia nu sunt descope- sau ceva recurgeam la situaþii este mai importantã decât viaþa, te sã recunoascã elemente „înal- sunt tot atât de orbite de ceva

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 7
care este totdeauna deja citit, concept. Acel eseu, pe care Dum- Dar în Italia a existat pentru pentru toatã opera literarã, este hic, ca sã devinã apoi, în ultima
vãzut, fãcut, trãit: codicele este neavoastrã îl citaþi, adicã „Anti- mult timp o absenþã a romanului. romanul foileton din secolul al parte a secolului, reacþionar.
dâra acestui deja. (loc. cit., p. porfiriul”, mi-a produs mereu în- Manzoni, Nievo, Verga... XIX-lea. În timpul discuþiei noas- T.S.: În acest context n-aº
300). curcãturi. Unul dintre elevii mei, Apoi, în timp ce în lumea an- tre din 2002, a cãrei temã era vrea sã omit cã am vizitat acum
Dupã dumneavoastrã, rezul- care scria mult despre mine, zice: glo-saxonã, ruseascã ºi nemþeas- biografia dumneavoastrã33 mi- câteva luni casa lui Maurice
tatul acestei schimbãri de para- „Este unul dintre eseurile cele mai cã romanul triumfa, din partea aþi povestit cã unul dintre buni- Leblanc, creatorul „spãrgãtoru-
digmã era urmãtorul: frumoase pe care le-aþi scris, dar noastrã nu exista nimic compara- cii dumneavoastrã a fost tipo- lui gentilom”, Arsène Lupin.
„Viaþa culturalã n-a mai fost a apãrut într-o carte eronatã.” bil. De aceea, la început nu erau graf-legãtor de cãrþi ºi cã dupã Aceastã casã – astãzi un muzeu
vãzutã ca o creaþie liberã, pro- Pentru cã Vattimo ºi Rovatti23 multe romane poliþiste în Italia. moartea sa, când aveaþi zece – se aflã la Étretat, pe coasta
dus ºi obiect de intuiþii mistice, erau foarte oneºti „Având în ve- Mai târziu ne-am dat seama cã în ani, aþi descoperit în pivniþã o Normandiei, lângã formaþiunea
loc al inefabilului, purã emana- dere cã noi vorbim despre gândi- timpul celor douãzeci de ani de laviþã cu multe cãrþi lãsate de stâncoasã numitã „L’Aiguille
þie de energie creatoare, teatru rea slabã ºi cã existã o discuþie, fascism au existat câþiva autori el, între care erau romane isto- creuse”37 , care joacã un rol im-
de reprezentare dionisiacã, re- cerem diferiþilor autori sã se pro- de romane poliþiste foarte buni, rice de autori din secolul al XIX- portant ºi în romanul Pendulul
þea de forþe care o preced ºi sub nunþe ºi ei.” Dar mulþi autori nu ca De Angelis.28 Chiar în ‘40 ro- lea, ca Alexandre Dumas. Dupã lui Foucault.
care analizele nu au prizã. Via- s-au prezentat, ºi de aceea cartea manele poliþiste nu se bucurau cele ce mi le-aþi spus, experien- U.E.: Ah, da, „L’Aiguille creu-
þa culturii este viaþa textelor tra- a fost fãcutã aproape numai de de mare stimã în Italia; erau con- þele de lecturã au fãcut posibil se”! M-au invitat sã mã duc aco-
se de legi intertextuale în care cãtre „slabi.” Singurul care spu- siderate „five dime novels”, ca acest tezaur sã nascã în dum- lo. Dar de unde a început între-
fiecare «deja spus» acþioneazã nea un lucru diferit eram eu. ªi, romane pentru petrecerea timpu- neavoastrã dragostea pentru li- barea dumneavoastrã? Numero
ca o regulã posibilã. Deja spus într-adevãr, un recenzor foarte lui liber, fãrã valoare literarã. teraturã ºi au constituit baza zero, bine. Aº vrea sã spun un
constituie tezaurul enciclope- inteligent, care era germanistul Acestea se datora în parte cro- pentru decizia, pe care aþi luat- lucru: eu am susþinut totdeauna
diei” (loc. cit.). Cesare Cases, a zis:„În aceastã cianismului, a identificãrii litera- o mult mai târziu, de a scrie ºi cã, în vreme ce naraþiunea urmã-
Dumneavoastrã aþi fi de carte distoneazã puþin eseul lui turii cu poezia. un roman34 . reºte modelul lui Caton „rem tene,
acord cu aplicarea acestor re- Umberto Eco, fiindcã e mai legat T.S.: Da, lunga umbrã a lui U.E.: E adevãrat. verba sequenter”, pentru poezie
flecþii teoretice asupra romane- de iluminism decât de gândirea Benedetto Croce. T.S.: Dintre operele dumnea- e valabil „verba tene, res sequ-
lor dumneavoastrã ºi, în parti- slabã.” Totuºi, pentru toþi era ca U.E.: Dar începând cu jumãta- voastrã, Numero zero nu e, desi- entur”. Naraþiunea vorbeºte de-
cular, la Numero zero? ºi cum eu aº împãrtãºi ideile din tea secolului trecut ºi autorii ita- gur, cea mai strict corelatã cu spre o lume ºi stilul trebuie sã se
U.E.: Eseul acela despre codi- aceastã carte. De aceea voiam sã lieni au descoperit ºi valorizat în romanul foileton; dar, cu toate adecveze acestei lumi. Numele
ce se referea la fenomenul euro- clarific poziþia mea ºi am fãcut-o cele din urmã structura romanu- acestea, se gãsesc câteva trimi- trandafirului este scris în stilul
pean al exploziei „semiologiei”. cu o contribuþie la volumul în lui ºi acum avem romane din teri explicite la acest gen. cronicii medievale. Insula din
E vorba despre un eseu scris ini- onoarea lui Gianni Vattimo,24 care abundenþã. La baza tuturor aces- De exemplu, când Braggado- ziua de ieri este scrisã în stilul
þial pentru Enciclopedia Ei- va apãrea apoi ºi în De la arbore tora se aflã romanul poliþist, mo- cio îi descrie lui Colonna auto- poeziei baroce. Numero zero tre-
naudi, care voia sã contribuie la la labirint. delul minim de naraþiune. psia lui Mussolini, protagonis- buia sã aibã ariditatea ºi limbajul
clarificarea conceptului de „co- Un alt caz în care am sfârºit Povestea lui Braggadocio este tul ºi naratorul romanului co- comun ziarului. Toate romanele
dice”. Arãta cum conceptul se poate într-o carte eronatã este alta. El este un paranoic care con- menteazã în acest mod reacþia mele precedente erau o simfonie
spãrgea într-o serie de viziuni di- toatã acea operaþiune a lui Mau- struieºte comploturi ºi acþionea- sa: „Eram dezgustat dar, nu pot de Mahler, în timp ce acesta este
verse ºi, de aceea, concluzia mea rizio Ferraris asupra neorealis- zã ca un investigator. Cu o micã s-o neg, fascinat de el ºi de cor- un fragment din Charlie Parker.
era cã acela pe care mulþi îl nu- mului,25 pe care în mod evident a diferenþã: investigatorul acþio- pul martirizatului peste care Dar aceasta se datoreazã chiar
meau codice devenise însã un fel fãcut-o în lupta cu maestrul sãu, neazã asupra uni omor adevãrat, exulta, aºa cum în romanele din ritmului ºtirii jurnalistice. În stilul
de enciclopedie. Deci se poate Vattimo, ºi împotriva gândirii sla- în timp ce paranoicul investighea- secolul al XIX-lea existau hip- din Numero zero intrã ºi modelul
spune cã acel articol a fost scris be. Am participat ºi eu cu ideea zã asupra celui în care nu existã notizaþi de privirea ºarpelui.” romanului-foileton, dar aceasta
pentru „a omorî codicele”. Nu cã mea de realism „negativ”, pe care cadavre. [Râde.] Sau cautã cada- (p. 145). Acesta mã face sã mã mi se pare secundar.
eu împãrtãºeam cu alþii diferitele am extras-o din Kant ºi ornito- vre peste tot, ca sã le reintrodu- gândesc le romanele ºi povesti- T.S.: Oricum, am gãsit câteva
opinii citate acolo; le puneam rincul.26 ªi e adevãrat cã n-ar fi cã în cadrul sãu paranoic. rile lui Emilio Salgari, de exem- pasaje din noul roman care se
doar în scenã. Ziceam: „Am ajuns trebuit niciodatã sã aparã în anu- T.S.: Sigur. ªi apoi existã ºi plu la texte ca Misterele junglei refereau la acel model. De exem-
pânã la acest punct.” mite cãrþi, pentru cã poate fi apoi analogii între cãutarea de indi- negre sau ªarpele marin. plu, când Colonna vorbeºte de-
T.S.: Vorbind în continuare identificatã cu anumite poziþii ra- cii ºi probele din partea detec- Puteþi sã-mi spuneþi ceva de- spre poveste colegului sãu: „Nu
despre postmodernism, care nu dicale (în acest caz, cu al realis- tivului ºi interpretarea semne- spre importanþa pe care roma- înþelegeam dacã Braggadocio
e doar o problemã literarã sau mului „total”). lor din partea semiologului. nele din secolul al XIX-lea le-a era un narator extraordinar de
artisticã, ci ºi filosoficã, putem T.S.: Fãrã îndoialã. În Ger- U. E.: Da, evident. avut pentru dumneavoastrã, în romane-foileton, care îmi doza
sã ne referim la Gândirea slabã a mania, faptul cã aþi participat T.S.: Pe aceastã temã, aþi pu- general, ºi în particular pentru romanul sãu în fascicole, cu ne-
lui Gianni Vattimo (elev, ca ºi la volumul Gândirea slabã a fost blicat în 1981 articolul „Gues- Numero zero? cesarul suspans la fiecare «va
dumneavoastrã, al lui Luigi Pa- interpretat uneori, în mod ero- sing: From Aristotle to Sherlok U.E.: Aceasta are de-a face cu urma», sau dacã într-adevãr îºi
reyson la Universitatea din To- nat, ca o adeziune la ideile prin- Holmes”, 29 retipãrit apoi doi tendinþa mea, despre care am reconstruia trama lui piesã cu
rino20 , un volum pentru care, în cipale ale cãrþii. ani mai târziu în cartea The Sing vorbit astãzi, de a elimina distinc- piesã.” (p. 161).
1983, scriaþi eseul „Anti-porfi- Dacã sunteþi de acord, aº vrea of Three: Dupin, Holmes, Peirce, þia dintre «înalt» ºi «jos». Aºa- U.E.: Luigi Pareyson38 zicea cã
riul”. La finele acelui articol, sã aprofundãm puþin tema inter- pe care aþi îngrijit-o împreunã dar ºi un roman care are pretenþii foarte important în opera de artã
afirmaþi: textualitãþii în noul roman ºi sã cu Thomas A. Sebeok.30 literare trebuie sã adere la struc- este „umplutura de stil”. O um-
„Când se vorbeºte despre cri- vorbim despre unele trimiteri Pe de altã parte, genul poli- turi care seamãnã cu cele ale ro- pluturã de stil este un lucru pe
za raþiunii se gândeºte la raþiu- care mi se par în mod particular þist, graþie popularitãþii ºi rãs- manului-foileton. Cu toate care-l pui aici, sub, dacã masa sau
nea globalizantã care se voia importante. pândiri sale, constituie cea mai acestea, nu trebuie sã faci o floa- dulapul danseazã.”39 Deci nu tre-
înzestratã cu o imagine «puter- În Numero zero, ca în majori- bunã bazã pentru scriitura post- re din orice buruianã. Existã mari buie sã zicem: „Acest lucru nu
nicã» ºi definitivã a universului tatea romanelor precedente,27 se modernã: trimiterile la acest diferenþe între operele de acest are de-a face deloc cu opera de
pe care se aplica (datã sau ima- gãsesc multe aluzii la genul ro- gen nu vor fi recunoscute doar tip de literaturã: Cei trei musche- artã.” Fiindcã dacã nu ajutã sã
ginatã, care e sau a fost). Gân- manului poliþist: aici autorii de de elitele culturale, ci ºi de cã- tari este o capodoperã de stil ºi þinã sus, întreaga structura nu
direa labirintului sau a enciclo- referinþã sunt Edgar Allan Poe tre „cititorul model comun”. În rapiditate, în vreme ce Contele funcþioneazã. Eu am avut preo-
pediei e slabã din punct de vede- (p. 10), Arthur Conan Doyle (loc. 1969, aþi scris în articolul de Montecristo este scris foarte cuparea structuralã sã i le relev
re conjecturalul ºi contextualul, cit.), Raymond Chandler (p. 18), „Structura narativã la Fle- rãu!35 . Însã trebuie fãcutã ºi o altã lui Braggadocio nu pe toate într-
dar e raþionalã, fiindcã îngãdu- Mickey Spillane (loc. cit.) ºi ming”31 : „În realitate [...] tipi- distincþie, între naraþiune ºi mi- un singur capitol, ci distribuite
ie un control intersubiectiv, nu Georges Simenon (p. 205). cul romanului poliþist, þine mai tografie. În cazul naraþiunii tre- în roman. Pentru a justifica
se ajunge nici la renunþare, nici Aceasta e numai în parte ur- mult de anchetã decât de acþiu- buie sã dãm o judecatã esteticã aceastã distribuþie, iatã „umple-
la solipsism (loc. cit., p. 79) marea faptului cã, în lumea fic- ne, nu constã în variaþia fapte- asupra operei pe ansamblul ei. rea de stil” a lui Colonna, care
U.E.: Este prudenþa împotriva tivã a romanului, protagonistul lor, ci mai curând în reîntoarce- Mitografia poate sã ia ºi forma zice: „Îmi pari un narator de ro-
raþiunii. Colonna a scris câteva romane rea unei scheme obiºnuite în unei cãrþi foarte urâte care, fãrã mane-foileton.”
T.S.: Da. Deci, când Colonna poliþiste cu dublã calitate: mai care cititorul poate sã recunoas- s-o ºtie, creeazã un mit. Contele T.S.: Un alt fragment pe care
zice în Numero zero cã „plãce- importantã mi se pare constata- cã ceva deja vãzut, de care era de Montecristo e scris rãu, dar mi-ar plãcea sã-l citez în acest
rea erudiþiei este rezervatã per- rea cã teoriile conspirative ale îndrãgostit. [...] Plãcerea citi- este un mit. Edip ar fi fost un mit scop se aflã spre sfârºitul ro-
danþilor” (p. 17) ºi cita „cultu- lui Braggadocio comportã cer- torului constã în a se gãsi cu- ºi dacã Sofocle n-ar fi scris acea manului în care spun niºte
ra monstruoasã” a lui Paolo Vil- cetarea unui secret ºi cã el se fundat într-un joc cãruia îi cu- mare tragedie. Deci, la nivelul li- membri ai organizaþiei secrete
laggio 21 , acesta se referea la simte deci ca un detectiv sau ca noaºte piesele ºi regulile [...].” teraturii-foileton, putem distinge „Gladio” (numitã în mod ironic
vechile forme ale ºtiinþei, deve- un investigator. (loc. cit., p. 146) cel puþin trei cazuri: primul, în care „gladiatori”) cã „puteau sã ia
nite desuete în lumea modernã? U.E.: Sunt douã probleme di- U.E.: Desigur, în romanul poli- ea devine adevãratã ºi chiar artã: ce aveau nevoie oferind (istoria
U.E.: Sã luãm asta ca pe un ferite: una priveºte motivul pen- þist existã totdeauna o schemã Cei trei muschetari; al doilea, în romanului-foileton) jumãtatea
paradox. Am cunoscut mulþi co- tru care am ales genul poliþist, iar invariabilã. Sã-l luãm pe Rex care este scrisã rãu din punct de unui bilet de o mie de lire, ca
rectori de text în edituri care ºtiau cealaltã se referã la faptul cã am Stout, cu detectivul sãu, Nero vedere artistic, dar este „mitopo- semn de recunoaºtere”. (p. 212).
tot, în vreme ce un profesor de fãcut din Braggadocio un inves- Wolfe: cititorul vrea mereu sã re- ieticã”: Contele de Montecristo; U.E.: Este un detaliu istoric;
sanscritã ºtia doar sanscrita. tigator. gãseascã schema de bazã, cu al treilea, care se verificã în mo- într-adevãr, a fost spus cã aveau
[Râde.] Este diferenþa dintre un Eu am crezut totdeauna cã ro- doar câteva mici variaþii ale sale mentul în care nu demonstreazã acest semn de recunoaºtere.
autodidact ºi un specialist. In- manul poliþist este romanul în (schimbarea modului de ucidere nicio valoare artisticã ºi nu cre- Deci, chiar serviciile secrete imi-
ventarea acestui tip de personaj chintesenþa lui. Chiar când e rãu etc.). Observasem asta ºi la Fle- eazã un mit, dar într-o anumitã tau romanele-foileton. [Râde.]
pentru romanul meu e mai legatã scris, respectã - fãrã sã-ºi dea ming32 ; existau invariabile ºi apoi perioadã devine un succes de T.S.: „Viaþa imitã arta mai
de experienþele din editurã decât seama – regulile Poeticii lui Aris- existau totdeauna câteva detalii masã: Misterele Parisului. 36 mult decât arta imitã viaþa.”40
de problema formelor de ºtiinþã. totel. Relateazã totdeauna o po- noi. Dar Fleming avea anumite Dumneavoastrã nu veþi putea sã- [Râs împãrtãºit].
Pentru poziþionãrile mele asu- veste metafizicã, chiar dacã doar pretenþii literare, atingea un ni- mi citaþi nicio figurã din Mistere- U.E.: Cazuri de acest tip sunt
pra „gândirii slabe” depune mãr- la nivel minimal: „Cine e vinova- vel mai înalt faþã de alþi autori de le Parisului care a rãmas ca mo- infinite. Chiar ieri searã la televi-
turie capitolul pe care l-am publi- tul? Cine a fãcut toate acestea?”. romane poliþiste. del de viaþã. În ce priveºte roma- ziune se evoca tragedia Titani-
cat în De la arbore la labirint22 Aceasta este raþiunea pentru care T.S.: Un alt gen important, nu nul-foileton din secolul al XIX- cului, care a avut loc în 1912, dar
în care reglam conturile cu acel romanul poliþist îmi place. numai pentru Numero zero, ci lea, la început era socialist ºi anar- deja în 1898 un domn scrisese un

8 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
37
roman în care un transatlantic tinã prea lungi, pe scurt au fost realmente întâmplat este povestit de traþia în romanul popular (1988); L’Aiguille creuse este ºi titlul
numit Titan a naufragiat dupã modificate puþine lucruri – am la p. 173 la p. 179 (îmbogãþit cu câ- Tablouri. Ilustratori englezi pentru unuia dintre cele mai bune romane-
ciocnirea cu un iceberg.41 A po- nuanþat acea descriere a mona- teva detalii inventate despre presu- copii (1991); Diamantele în subte- foileton de Maurice Leblanc (publi-
vestit adevãrata istorie a Titani- hului lui Lewis. pusa întoarcere a lui Mussolini). ranã. Cum se citeºte literatura pen- cat între 1908 ºi 1909) cãruia stânca
7
cului cu cincisprezece ani înain- T.S.: De ce? Nu vã mai plãcea? Care a fost identificat cu Cor- tru copii (1995). omonimã îi datoreazã astãzi în cea
19
te. Arta poate anticipa ºi lucruri- U.E.: Erau prea multe citate. rado Simioni, acuzat în anii ‘80 de Filmul Numele trandafirului mai mare parte notorietatea lui. Eco
le frumoase, nu doar pe cele urâ- Aºa cum, dacã aº fi putut – dar Silvano Larini cã „miºcã ºirurile Bri- (1986), ecranizat dupã romanul omo- vorbeºte despre ea într-un alt eseu
te. Atunci întrebarea ar putea fi: acum nu mai era posibil – aº fi gãzilor Roºii.” A se vedea în legãturã nim, a fost regizat de Jean-Jacques din Supraomul de masã, dedicat toc-
dacã unul comite un adulter as- schimbat numele lui Guglielmo da cu acest subiect articolul lui Ulderi- Annaud. mai lui Arsène Lupin (loc. cit.,
20
co Munzi, „Corrado Simioni: «Nici Pentru parcursul biografic al lui pp.118-124).
tãzi este pentru cã a citit Mada- Baskerville. 38
vorbã de Marele Bãtrân din Br, eu Umberto Eco – în acest caz, anii sãi de Filosoful Luigi Pareyson a fost
me Bovary? Nu. Adulterul e o T.S.: Credeþi cã ar fi fost mai sunt budist» (Interviu)”, în Corrie- studiu la universitate –, a se vedea unul dintre maeºtrii lui Eco la Uni-
constantã a sufletului uman. evident?49 re della Sera, 16 martie 1993 capitolul al cincilea din cartea deja citatã versitatea din Torino; Pareyson a fost
În ceea ce priveºte jumãtatea U.E.: Da. Mergea bine, dar 8
În acest roman, Nievo a fost Gespräche mit Umberto Eco aus drei ºi supervizorul tezei sale de docto-
unui bilet ca semn de recunoaº- pentru cã am plecat aºa, rãbdare. unul dintre multele personaje istori- Jahrzehnten (vezi nota 2). rat despre Tommaso d’Aquino (A
tere, trebuie readus acest mod de T.S.: Aº vrea acum sã menþio- ce implicate în complot. Eco a folo- 21
În romanul sãu, Eco fãcea alu- se vedea: Gespräche mit Umberto
a acþiona la conceptul de simbol. nez cã despre gothic novel. Aþi sit misterul care înconjoarã pânã as- zie la cartea umoristicã Cum se face Eco aus drei Jahrzehnten, loc. cit.
De unde se naºte simbolul? Este vorbit deja în Almanah Bompiani tãzi moartea scriitorului, susþinãtor o culturã monstruoasã, publicatã în pp. 173-176).
ideea unei monede rupte: o ju- 1972 intitulat „Reîntoarcerea fervent al lui Garibaldi, întâmplatã 1972. 39
Dar aici se înþelege nu în sen-
mãtate o þineþi dumneavoastrã, la intrigã”. Acest volum nu con- la bordul navei Ercole în martie 1861, 22
Este vorba despre o culegere sul concret de „o bucatã de lemn ca
cealaltã jumãtate o þin eu, ºi deci þinea doar articolul dumnea- ca sã construiascã o conexiune cu con- de eseuri din 2007 cu subtitlul Studii sã sprijine mobilele care nu se aºea-
ne recunoaºtem. Este o idee ve- voastrã „Industria aristotelicã” spiraþiile care se aflã în centrul Cimi- istorice despre semn ºi interpretare. zã bine în plan sau sã închidã o crã-
23
che care exista înaintea romanu- ºi un frumos eseu al lui Renato tirului din Praga (a se vedea mai cu Pier Aldo Rovatti a îngrijit pãturã”, ci mai curând în sens figu-
lui-foileton, de care se uza, cum Barilli, „Naraþiunea dupã cu- seamã capitolul al optulea, de la p. împreunã cu Gianni Vattimo susmen- rat: „remediu, folositor sã corijeze
uzau apoi ºi serviciile secrete re- rent”, ci ºi – printre altele – frag- 167 la p. 188). þionatul volum, Gândirea slabã. un lucru rãu spus”, „fraze sau cuvin-
9 24
ale. Este „συµβολον“ al grecilor mente din romanele lui Mattew Conceptul de „mise en abyme” Interpretare ºi emancipare. te care îndeplinesc funcþia de um-
antici, punerea împreunã a lucru- Lewis, Ann Radcliff, Charles a fost inventat de André Gide în 1893 Studii în onoarea lui Gianni Vatti- pluturã nesemnificativã” (Zingarelli,
rilor separate. Mergi sã vezi ca- Maturin ºi Bram Stoker. în Jurnalul sãu; cu acest termen se mo, sub îngrijirea lui Gianni Carchia Vocabularul limbii italiene).
40
pitolul despre simbol în cartea U.E.: Era cu mult înainte de a referea la un anumit tip de reflectare ºi Maurizio Ferraris, Raffaello Cor- Din Oscar Wilde, citatul origi-
mea Semiotica ºi filosofia limba- se vorbi despre postmodernism. internã a unei opere de artã (un text tina Editore, Milano, 1966. nal în englezã se aflã în The Decay of
25
literar, dar chiar ºi un tablou etc.). „Neorealismul este aici un con- Lying (1889, versiune revãzutã
jului, unde povestesc toate aces- T.S.: Cu acest Almanah, prefi-
Acest concept a fost dezvoltat apoi cept al istoriei filosofiei, nu al isto- 1891).
te detalii.42 guraþi desfãºurarea spre noua la nivel teoretic de cãtre Lucien riei literaturii (unde termenul are o 41
Futility, or The Wreck of the
T.S.: Desigur. Mi-ar plãcea sã paradigmã literarã a postmoder- Dällenbach în Le Récit spéculaire. altã semnificaþie). Maurizio Ferraris Titan, roman în englezã al scriitorului
vorbim puþin ºi despre gothic nismului ºi o fãceaþi cu o antolo- Essai sur la mise en abyme, Paris a publicat în 2012 mai întâi mono- nord-american Morgan Robertsob.
novel, deoarece cred cã anumi- gie de fragmente din romanul- [Seuil] 1977. grafia Manifestul noului realism ºi 42
Capitolul se numeºte „Lumea
te ambianþe întunecate din Nu- foileton50 ºi din romanul gotic. 10
De exemplu, la finele romanu- apoi a îngrijit (cu Mario De Caro) simbolicã” (loc. cit., Torino, Einaudi,
mero zero amintesc de atmosfe- U.E.: Era senzaþia cã în timp ce lui: „alt citat, ºtiu, dar am renunþat volumul Bun venit realitate. Noul 1984, pp.199-254).
ra tenebroasã din acest gen de avangarda ajunsese de acum la sã vorbesc la persoana întâi ºi-i las realism în discuþie (în care existã o 43
Acelaºi lucru înseamnã pentru
roman. Mai ales strada Bagne- pagina albã, la cadrul alb, la tãce- sã vorbeascã doar pe alþii” (p. 218). contribuþie a lui Umberto Eco. biserica San Bernardino alle Ossa (p.
ra, „strada cea mai strâmtã din rea lui John Cage, nu se mai pu- 11
„Dacã D’Annunzio era un scri- 26
Aºa se numeºte un volum de 166) a le cãrei „schelete curãþite” sunt
Milano”, despre care Bragga- tea merge acolo. E. Barilli avea o itor slab, nu însemna cã trebuia sã fiu eseuri semiotice publicat de Umber- comparate cu lipsa de respect a ma-
docio zice: „Dacã aº fi fost o fe- bunã intuiþie; deja în 1965 spu- ºi eu ca el.” (Numero zero, p. 19). to Eco în 1997. ºinilor de nivelat terenuri (ºi ironie
12 27
meie, pe aici n-aº trece, mai ales sese în timpul unei întâlniri cu În aceastã operã a lui Eco de- A se vedea: Thomas Stauder, tipic postmodernã) cu „dinþii care se
când este întuneric. Te-ar putea „Grupul 63”51 cã era necesarã o spre teoria culturii de masã, publica- „Arsene Lupin meets Sam Spade and vãd în publicitatea pentru Pasta
lovi fãrã sã ºtii de unde.” (p. 36) reîntoarcere la formele tradiþiona- tã pentru prima datã în 1964, existã Phil Marlowe; Citations from the Cãpitanului” (p. 168).
44
ªi asasinul în serie din secolul le ale naraþiunii. Nu vorbeam în o secþiune (introdusã în capitolul Tradition of the Detective Novel in Eco începe sã trãiascã în capi-
al XIX-lea, Antonio Boggia, per- mod explicit despre postmoder- menþionat de Eco) intitulatã „Recurs the Works of Umberto Eco”, în Mir- tala lombardã în anii ‘50, când, dupã
sonaj istoric care-ºi aflã vic- nism, ci despre revizitarea tutu- la topica ºi sensibilitatea decaden- na Ciccioni / Nicoletta Di Ciolla ce ºi-a terminat studiile la Universi-
timele sale pe acea stradã, este ror acelor materiale care se gã- tã”; acolo Eco scrie printre altele de- (eds.), Differences, Deceits and De- tatea din Torino, gãseºte un loc de
comparat în mod explicit cu seau în dulapurile mele. Almanah spre D’Annunzio: „Nu existã pagi- sires. Murder and Mayhem in Ita- muncã la RAI (A se vedea capitolul
nã din Plãcerea unde experienþa mo- lian Crime Fiction, Newark [Univer- „Stationen von Ecos Biographie” în
Jack the Ripper (p. 37). Când Bompiani 1972 a fost fãcut foto-
mentului sã nu fie raportatã la An- sity of Delaware Press1 2008, pp. Gespräche mit Umberto Eco aus
mai târziu Braggadocio îi po- copiind toate acele vechi romane drea Sperelli, la «locul artistic»” (Apo- 27-48 drei Jahrzehnten, loc. cit., pp. 153-
vesteºte lui Colonna cã, dupã din dulapurile mele! Da, reþin cã caliptici ºi integraþi, Milano, Bom- 28
Augusto de Angelis (1888- 202, aici p. 178)
pãrerea lui, dupã ce a fost sus- acea antologie a anticipat în mare piani, 1984, p. 213). 1944) l-a creat pe comisarul De Vi- 45
The Castle of Otranto, publi-
tras, cadavrul Ducelui din cimi- parte discuþia urmãtoare din jurul 13
În romanul lui Sagan unul din- cenzi, protagonist al multor romane cat în 1764, este considerat primul
tirul din Musocco a fost dus postmodernismului, dar astãzi ni- tre personaje este caracterizat printr- poliþiste publicate în anii ‘30. roman gotic.
chiar pe strada Bagnera, „fiind- meni, în afarã de dumneavoastrã, o aluzie la Proust, aºa cum explicã 29
În revista Versus, nr. 30, 1981, 46
S-ar putea cita descrierea fizi-
cã întunecimea locului s-ar po- nu ºi-o mai aminteºte nimeni. Eco: „Dacã voia sã afle ceva, Ber- pp. 3-19 onomiei lui Malachia din Hildesheim
trivi naturii mortuare a povesti- nard cãuta sã audã acea frazã muzi- 30
Bloominghton [Indiana Uni- (Numele trandafirului, Prima zi,
rii sale” (p. 156)43 . calã – pare sã ne sugereze – reamin- versity Press] 1983. Dupã slujba de la ora trei), care ur-
U.E.: Strada Bagnera existã. Convorbirea a avut loc la tindu-ne emoþiile ºi gândurile lui 31
În Analiza povestirii, Milano, meazã modelul descrierii lui Schedoni
Asasinul în serie a existat. Totuºi Milano la data de 19 septembrie Swann la auzul faimoasei fraze din Bompiani, 1969, pp. 123-162. în romanul The Italian de Ann Rad-
32
ce s-a întâmplat? Înainte de a în- 2015. sonata lui Vinteuil, cum Proust po- Ian Fleming a fost inventato- cliffe (1797). Pentru o confruntare a
cepe acest roman, deoarece vo- vesteºte în primul volum al romanu- rul figurii lui James Bond – în roma- celor douã fragmente a se vedea:
iam sã vorbesc despre redacþia lui În cãutarea timpului pierdut.” Au- ne precum Casino Royale (1953), Thomas Stauder, Umberto Ecos
unui ziar, am cãutat s-o situez. ªi toarea a demonstrat o lipsã de vitali- Live and Let Die (1954), Moonra- „Der Name der Rose Forschungsbe-
m-am întrebat dacã existã un Mi- 1
Thomas Stauder este profesor tate formativã, a renunþat sã produ- ker (1955), Diamonds Are Forever right und Interpretation, Erlangen
lano misterios. Mi-am cumpãrat la Catedra de Studii Romanistice de cã o situaþie ºi un personaj luând cu (1956), From Russia, with Love [Palm & Enkel] 1988, p. 91
47
trei sau patru ghiduri; la început la profesor la Universitatea din Aug- împrumut o situaþie ºi personaj din (1957) etc. - rãmânând popular ºi Matthew Gregory Lewis, au-
cunoºteam doar o parte din lo- sburg, iar de la sfârºitul anilor ’80 altã operã” (loc. cit., p. 215). dupã versiunile cinematografice. torul romanului gotic The Monk
14 33
scrie în mod frecvent despre roma- Nu e clar la care eseu se referã A se vedea: Gespräche mit (1796).
curile în care trebuia apoi sã se 48
nele lui Umberto Eco. Eco aici; a scris despre Kitsch (în Umberto Eco aus drei Jahrzehnten Prima ediþie a Numelui tran-
dezvolte acþiunea romanului.44 2 italianã se întrebuinþeazã expresia (loc. cit.) pp. 153-202 dafirului este din 1980, versiunea
Am reconstituit pentru mine Aceastã convorbire este conti- 34
nuarea unei serii de interviuri înce- germanã) de mai multe ori, printre Despre primele sale experi- „corectatã ºi revãzutã” a ieºit în ia-
acest Milano puþin cunoscut ºi, altele în secþiunea „Kitsch, Kitsch, enþe de lecturã din perioada copilã- nuarie 2012.
dacã doriþi sã-l numiþi „gothic”, pute în anii ‘80 ºi publicate în ger- 49
manã cu titlul Gespräche mit Um- Kitsch: Urrah!” inclus în volumul riei ºi despre importanþa pe care ge- Tho Hound of Baskervilles
merge foarte bine. Mã distra sã Obiceiul casei, Milano, Bompiani, nul romanelor-foileton a avut-o asu- (1902) este unul dintre cele mai cu-
berto Eco aus drei Jahrzehnten,
merg ca sã gãsesc într-un oraº Münster [LIT Verlag], 2012. 1973, pp. 197-221. pra lui, Eco a vorbit chiar în articolul noscute romane ale lui Arthur Co-
modern rãmãºiþe ale unui Castel 3
Umberto Eco, Numero zero,
15
Colonna este numele protago- „Eu sunt Edmond Dantès!”, publi- nan Doyle cu acþiunea în jurul figurii
din Otranto de Walpole. 45 Milano, Bompiani, 2015, p. 7. nistului din Numero zero. cat pentru prima datã în 2008 în Al- lui Sherlock Holmes. Pentru analo-
T.S.: ªi deja în primul roman, 4
„Only connect! That was the
16
Sunt faimoase (ºi legendare manahul bibliofilului ºi, mai târziu, gia între faimosul detectiv englez ºi
Numele trandafirului, se gãsesc whole of her sermon. Only connect adicã cu siguranþã inventate) ultime- republicat în 2011 în volumul Cum protagonistul din Numele trandafi-
citate din gothic novel, printre the prose and the passion, and both le cuvinte ale lui Goethe. (A se vedea ne construim duºmanul ºi alte scrieri rului a se vedea: Stauder 2008 (loc.
altele în descrierea anumitor will be exalted, and human love will de ex: Goethe – Leben und Welt in ocazionale (pp. 265-283). Citãm din cit.), pp. 27-28
50
personaje46 . be seen at its height. Live in frag- Briefen, zusammengestellt von Frie- acesta un fragment semnificativ în În acest Almanah se aflã într-
U.E.: Da, era un gothic novel ments no longer. Only connect, and drich Kemp, München [dtv] 1978, mod deosebit: „Totuºi, numai citind adevãr toþi autorii de romane-foile-
care se întorcea sã viziteze iar the beast and the monk, robbed of p. 798.) romanul-foileton ºi de mici, se învaþã toane deja menþionaþi în cursul aces-
17 35
Evul Mediu. [Râde] În prima edi- the isolation that is life to either, will Pe aceastã temã Hutcheon a Ambele sunt „romans de fe- tei convorbiri (ºi mulþi alþii): Alexan-
þie a Numelui trandafirului exis- die”. E. M. Forster, Howards End, publicat, printre altele, A Poetics of uilleton” (romane foileton) de Ale- dre Dumas, Eugène Sue, Emilio Sal-
ta o descrierea a unui monah, care New York, Random House, 1991 Postmodernism (1988) ºi The Poli- xandre Dumas; primul a fost publi- gari etc.
51
era un citat din Lewis.47 În noua (prima ediþie, Londra 1910), p. 195. tics of Postmodernism (1989) cat în 1844, al doilea între 1844 ºi Pentru participarea lui Um-
18
5
Eco se referã la conferinþa „The Eco se referã probabil la An- 1846. berto Eco (ºi a lui Renato Barilli) la
ediþie corectatã a acestui roman,
Meaning of Conspiracy – Plot and tonio Faeti, primul titular al catedrei 36
Les Mystères de Paris este un „Grupul 63” a se vedea: Gespräche
care a ieºit la treizeci de ani dupã de Literaturã pentru copii la Univer- roman-foileton de Eugèn Sue, publi- mit Umberto Eco aus drei Jahrzeh-
prima 48 - toþi au spus cã am Mystery in Communicaton”, care s-
a desfãºurat la Universitatea din To- sitatea din Bologna ºi fondatorul cat între 1842 ºi 1843. Eco l-a anali- nten (loc. cit.), în special pp. 185-
rescris Numele trandafirului Centrului de Cercetãri ale Literaturii zat, printre altele, în eseul „Eugène 198.
pentru copii, dar nu este adevã- rino între 8 ºi 10 iunie 2015.
6
Lovitura de stat a lui Junio Va- pentru copii. Dintre operele publi- Sue: socialismul ºi consolarea”, Su-
rat: au fost fãcute mici ajustãri cate: Literatura pentru copii (1977); praomul de masã. Studii asupra ro-
lerio Borghese a început (ºi apoi a
stilistice, au fost întrebuinþate fost întreruptã subit) în decembrie Comori ºi insule. Copilãrie, imagi- manului popular, Milano, Coopera-
câteva abrevieri de citate din la- 1970; în Numero zero acest complot nar, cãrþi ºi alte mijloace (1986); Ilus- tiva Scrittori, 1976, pp. 35-77.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 9
n CIPRIAN MÃCEªARU n ADELA EFRIM

poeme
în crâºma de la parter,
încã nu a venit poliþia
sã le vorbeascã frumos,
sã-i liniºteascã.
Ne hrãnim cu sfinþenie câinii
ºi-i înþepãm în ochi,
sã fie mai rãi
ºi sã le fie fricã
de noi.

/Vom adormi înfriguraþi Insomnie Zãpada


O sã fie
atât de puþin În cer se dã stingerea stelele sunt trimise s-a cocoþat în pomi
surprinzãtor. la culcare una câte una numai Luceafãrul precum florile de bumbac
Se vor ridica face vocalize Cãtãlina ºi-a amanetat date în pârg ºi puse la uscat
organele noastre, somnul pentru un bilet Low cost sã-i ºi trag cu ochiul la fereastra mea
/Nimic nu ne mai poate ca din morminte, ºopteascã Luceafãrului te rog sã vii în sã prindã o dârã de cãldurã
vor levita strãlucitoare weekend acum trebuie sã ajung la job când îmi mai scânteiazã
clinti ºi proaspete. sufletul
Viitorul Vom adormi înfriguraþi Apã de ploaie
e un obicei prost ºi vom fi gata Bunica Spre apus
de care nu putem scãpa, oricând ne punea sã strângem apa de ploaie de
pentru mai mult. turlele se înfoaie
lucreazã în noi ca un drog, la streºini îngerii fac mãtãnii
se joacã întruna cu minþile noastre. zicea ea trupurile înghit pastile
Pânã ºi în moarte îndrãznim
sã vedem viitor.
/Supranatural ca e bunã sã te speli pe cap cu ea rugãciunile
acum sulemenesc umbre
Din liniºtea asta Dacã rãmân, am atâta apã de ploaie în cap mângâie
iese una ºi mai adâncã, trebuie sã pleci tu, cã ochi
ºi mai înspãimântãtoare, doar aºa vom putea supravieþui. streºinile au rãmas goale ce înmuguresc
dovadã cã mai era ceva acolo Vom stinge lumina înainte de a ne trezi,
ºi ni se face teamã. vom lucra supranatural, numai aºa.
Vedem limpede Singurele absenþe nemotivate
Din obiºnuiþã Ego
cusãturile prin aer, sunt cele în care ajungem Moartea mã desprinde Aruncã-mi un nãvod
vedem firele sã ne zãrim în întregime. cu fiecare lespede sãpatã adânc în cu care sã mã înconjor
de luminã nealteratã Lasã uºa deschisã, vãzduh îmbrãþiºãrile tale
ºi nimic nu ne mai poate clinti. vom putea sã ne liniºtea pune propte dimineþii sã nu o ia sã nu mã poatã atinge
auzim încã la vale lucirea ochilor mã trãdeazã însã
/Câinii un timp. îmi vine sã mai arunc din ea sunt far
Ne întindem în haine, fâlfâitul pãsãrilor sã-mi spargã ce te lumineazã
ne încordãm corpurile tinere, /Loc pustiul de februarie dincolo de moarte
carnea se afirmã tãcut. aripile lor fluturã
E o searã dintre cele mai liniºtite, Pãstreazã-mi locul la masã se iau la întrecere cu autobuzul
cãruia nici azi nu i-am putut pune
Punct cardinal
încã nu s-au tãiat beþivii de parcã aº fi mort
ºi n-ai vrea sã mã uiþi. piedicã Am vrut sã prind viscolul
sunã goarna tupilatã-n sã mi-l pun în pãr
surâsul împrãºtiindu-l
aburind al cafelei asemeni unei pãpãdii
ce mã desprinde m-am uitat sper cer
eram punct cardinal
Iubire ratatã
chiseaua a fãcut diabet Dimineþi neamputate
s-a supãrat cã într-o zi chiselul fii proteza
i-a zis *
dulceaþa mea Gândului meu
când
Laºitate ziua se crapã
cerul întemniþat de negurii norilor despicã ºira spinãrii
ºi-au pãstrat demnitatea paralizeazã
tu zvârcolirea zorilor
liber *
A ochilor mei
cu toatã lumina ce þi-a fost dãruitã
nu când
lumina încolþeºte nopþi
pârjoleºte priviri
Indecenþã *
Iau A palmelor mele
luna în palme încorsetate
mã spãl pe faþã de atingeri
ce se sparg
Andrada Bãleanu - Între cerul gurii ºi limbã

ochii mei sã se limpezeascã de


tine la întoarcerea cu faþa
cãtre rãsãrituri
*
Neºansã Fii tu
Luna *
ca o lanternã si niciodatã
cautã prin mine vise nu îþi voi amputa
tocmai când mã primenesc de culcare dimineþile

Ipocrizie Ora de desen


Fãþarnicã luna culori reci ºi calde
se întunecã la tonuri clare
faþã poeþii se joacã cu semitonurile
chipurile lor rãmân corigenþi
luminau

10 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
n ION BUZERA

„în exaltarea pentru un vers”


(Fuga din [nu lui!] Rimbaud)
umblat pe strãzi/ cu o obsesie greu plinã de fleacuri. Gândeºte-te la
de numit/ ºi cu imaginea acelui ceea ce vei scrie ca la ceva inevi-
copil ce incendia pui de arici/ la tabil ºi imposibil de suprimat.” (p.
marginea luminiºului în care/ am 85) Reacþia lui Komartin (nu nu-

O
carte precum cobalt umblat goi ºi desculþi ºtiind cã/ mai cea esteticã) este directã,
a lui Claudiu Komar- dragostea e o vietate cu þepi/ ce necontrafãcutã. Poate greºi, dar
tin (Casa de editurã nu va mai ajunge/niciodatã/ aca- nu se poate înºela pe el însuºi.
Max Blecher, 2013, 90 p., cu pre- sã” (O vietate cu þepi, p. 13) Ba- A-l culpabiliza pentru cã scrie
zentãri pe coperta a patra de An- nalul e pista de decolare a unei ceea ce crede e o culpã moralã ºi
drei Codrescu ºi ªtefan Baghiu) perspective care, la un moment esteticã, în egalã mãsurã. (Sau
nu e pentru impudicii prezenþei dat, va deveni ameþitoare. De aici, una e cealaltã, cum doriþi.) Con-
compulsive, miºcare care seamã- „din luminiº”, ajunge, aproape pe dimentele gândirii lui ar tre-
nã atât de mult cu resortul pãpu- nesimþite, la disperare ºi blocaj bui sã iuþeascã mersul poeziei,
ºilor mecanice, pentru crupierii total al fiinþei: „fiindcã am asudat dar cu cei fãrã gust (cei care se
ofiliþi ai unui joc literar uitat de ca un cal ºi transpiraþia mi-a îmbi- leagã la ochi pentru a-ºi ascunde
lume ºi nici pentru mãrunþeii „fã- bat cãmãºile/ ciolanele mele se credibilitatea) nu ai ce face. Limi-
cãtori” de canon, constructul loveau între ele ºi îmi stâlceau/ tele lui nu sunt transcendente, ci
acela care-ºi dezvãluie în cinci- numele în limba de cârpã a celor pãmântene: „Nu m-am curãþit. Nu
ºapte ani caducitatea, pentru a învinºi// iar eu eram învins jigãrit m-am curãþat. Nu sunt un exem-
se întoarce de unde a pornit. cu fierea în gurã/ cu gura în palme plu pentru nimeni. Dacã ai ºti cât
Meritã cititã ºi recititã, în primul ºi palmele nu conteneau/sã mã de mult mã bucurã ploaia.” (p. 85)
rând, pentru ea însãºi ºi ceva mai plesneascã întãrâtate de tremurul Citindu-l, observi cum se diminu-
puþin pentru „câmpul” literar cã- animalic” (p. 29) În sfârºit, într-un eazã, în ritmul contemporan, iar
ruia îi aparþine. ªi asta deoarece al treilea tempo, va trata în sens intenþiile se domolesc ºi ele. Într-
conþine un cod-vector unic (de apocaliptic ceea ce a promis. Dacã un anume sens (v. ºi p. 84), Clau-
folosinþã personalã, care ar fi pânã acum se juca la polul minus diu Komartin e un bacovian. (De
putut rãmâne „egoist”, dar care al dezastrului, cu referire la „mi- la plumb la cobalt.) Deºi ar vrea,
a fost, iatã, comunicat cu o anu- croapocalipsele” eului, imagina- are, altfel spus, curajul de a nu
me „artã a generozitãþii”, p. 84) al þia vireazã, în final, distopic, extra- cere de la sine mai mult decât
înþelegerii pustiului în care poe- polant. E un rezultat aproape fi- poate. Cu toate cã a-þi intensifica
tul crede cã trãim ºi vom trãi. resc, aº spune, al alianþei decep- ceea ce e propriu a ajuns, în zilele
(Sau, cel puþin, acela în care trã- þiei de sine cu sminteala vremuri- noastre, aproape o blasfemie.
iesc el ºi ai sãi: vezi ºi recentul lor. Printre altele, poetul e „tezist” nii ºi autiºtii,/deliranþii, toxicoma- turã), mã uit în stânga ºi-n dreap- Fiecare vrea sã fie celãlalt, fãrã
poem, din mai 2016, Dollywood.) ºi înduioºãtor: „Noi, oamenii, am nii, cei care singuri/ se trag înspre ta sã nu tragã nimeni cu ochiul, sã-ºi dea seama cã, într-un fel, îl
Poeþii ar fi, în aceastã ipotezã, fãcut milioane de vorbe ºi le-am mlaºtini” (p. 69) Negativitatea sã nu se ºtie cã eu acum scriu (s. conþine deja.
pustnicii unei verbalizãri inutile, scris/ peste tot crezând cã ne vor (modernã, prea-modernã) e apa- a., n. m.IB) ºi încep sã scriu, adi- În postmodernitatea asta ve-
dar fãrã de care nu se poate. Ast- aduce împãcarea, dar nici asta// najul sufletelor „marginale”, dar cã sã am bucurii cu creierul meu.” sel-visceralã, ameninþãtor-frivo-
fel, în momentul în care scrii de- nu a folosit la nimic.// ªi când scri- neîmblînzite de nicio farsã a civili- (p. 84) Ce îmi place la acest poet lã, idilic-suportabilã în care sun-
spre Claudiu Komartin nu ai cum sul nu a mai fost de ajuns, au în- zaþiei, de nicio „lecþie” a turpitu- este cã nu triºeazã cu memoria tem vârâþi cu toþii, mulþi dintre noi
sã nu vizitezi un proiect al inteli- ceput excavaþiile.” (p. 68) Avem dinii. Nu oricine poate percepe poeticã ºi mai ales cu memoria lui. fãrã sã fim întrebaþi, poezia reu-
genþei estetice dispuse sã „ia de-a face, în fond, cu o destul de distrugerea: dacã s-a exersat pe Lasã „nereuºitele” la vedere, nu ºeºte sã supravieþuiascã în douã
parte” la tot ce vrea sã o devore, elaboratã, calculatã, dar ºi timora- sine, mai e o ºansã. Dar ce înseam- încearcã sã le oculteze precum mari feluri. Unul este cel enorm-
sã o elimine, dacã se poate. Iar tã, cioranianã scarã spre cerul nã „apocalipsã” pentru Claudiu minorii, cãrora o voce sâcâitoare compensativ, transgresiv, urie-
pericolele respective nu sunt neantului.Aici au ajuns puþini, cei Komartin? A da un sens mai pur le ºopteºte: „nu e bine, nu e ºesc: modelul Mircea Cãrtãrescu.
deloc puþine. Endogene ºi exo- aleºi: marii moderni ai ritualisticii pulsiunilor tribului, fãrã îndoialã. bine”. (ªi ei încearcã, fãrã rezul- Celãlalt e mai modest, mai „cu-
gene. Cele care se referã la spas- absenþei. (Nu are sens sã le reiei A-l atenþiona atât cât poate. Ceva tat, sã „o dreagã”.) De fapt, co- minte”, mai moale vizionar, mai
mele interioare, destul de multe traseul, ci numai sã-l aduci la zi.) din el se manifestã, totuºi, aproa- balt chiar e un „manual” cu care legat de „nimic” decât de „tot”.
provocate oarecum experimental, Komartin pare sincer angoasat, la pe fãrã voia lui, violent antiapo- (ºi) mai tinerii poeþi pot învãþa sã- Totuºi, sângele care circulã prin
dar nu fãrã rost, dar ºi cele care modul heideggerian-hawkingian, caliptic. Un „arhetip al luminii” nu- ºi învingã neputinþa, sã iasã din þevãraia celor douã paradigme
þin de expunerea la ceilalþi. Intrã de invazia substituivã a cristale- i dã pace, oricât de mult ar vrea sã Rimbaud (adicã, cel mai simplu este acelaºi. La marginea celei din
în joc – pe acest versant vizibil, lor „inteligente”, de cotropirea gãseascã peste tot confirmãri ale spus, sã nu abandoneze) dupã urmã ºi-a instalat Claudiu Komar-
public – ºi o dimensiune „neoa- maºinismului, de apariþia roboþei- acrimoniozitãþii lui extreme. Elibe- ce l-au „acoperit”, literalmente ºi tin atelierul (era sã scriu „cortul”)
vangardistã”, pe care o gãsesc lor care vor face totul: „Suntem rat de cangrena utilului, de plãgi- în toate sensurile (n’est-ce pas?), sãu poetic. Aici îºi cultivã, în aer
simpatic-fertilã, negatoare din aproape sterili, splendide fructe/ le admiraþiei, de „cianura elogiu- ºi sã-ºi descopere jungianul infi- liber (nu în solar) mica sa parce-
principiu ºi, parþial, din plictisea- putrezite pe dinãuntru.//Tehnolo- lui” (p. 86) ºi chiar de micile supu- nit interior, oricât de mic ar fi, in- lã. Roadele încep sã aparã ºi nu
la de a trãi într-un mediu literar gia a devenit sinonimã cu distru- raþii ale recunoaºterii, eul poetic cognoscibilul acela care ori îi va sunt oarecare, cu toate cã, pen-
cvasi-irespirabil. Dacã interiori- gerea. [Putem citi acest enunþ în se poate vizita liniºtit, într-o tihnã strivi ca pe niºte muºte, ori îi va tru cei mai mulþi, sunt amare. Ade-
tatea acestui poet este una pro- registru cel puþin dublu : îngrijo- cosmicã, „postapocalipticã”, liber propulsa ca semizei (cel puþin) vãrul e cã aºteptãrile sunt foarte
fund frãmântatã, nesigurã în cã- rare ºi exaltare, n. m., IB]/ Prin ur- ºi recunoscãtor în exclusivitate postmoderni: „Un volum de poe- mari, pentru cã solul e de cea mai
utãrile ei deseori fãrã speranþã, mare, liniile de producþie ale Utila- faptului ce i s-a dat: „Viseazã sã zie nu e un pod, ci ceea ce simþi bunã calitate.
exterioritatea e plinã de opoziþie jului au înflorit.// Urmeazã Noua scrie o carte în care sã termine cât timp treci un pod. Nu te grãbi, Concluzia e inebranlabilã,
ºi vitalitate, de responsabilitate ªtiinþã ºi Religiile Ordinii Interioa- odatã cu poezia. ªi ºtie cã acest sunt atâtea de vãzut ºi de înþe- fãrã nici o picãturã de cianurã:
civic-literarã, aº zice. Oricum, nu re,/ Crematoriile Corporaþiei/ Ta- ultim enunþ e cel mai ipocrit dintre les. Dar mai ales: nu publica o Claudiu Komartin este unul din-
e deloc de mirare cã imaginarul blele Orare, Norma Maternã, Zi- toate.” (p. 89). Aºadar: angoasa carte de îndatã ce þi se pare cã ai tre foarte puþinii poeþi români de
sãu a fost asaltat, de la început, dul Verde.// Deocamdatã, variaþii nu are sens dacã nu e rafinatã ºi încheiat-o, nu are nici un rost sã azi care vor conta din ce în ce
de figuri ale detracãrii, epuizãrii, subtile ale contextului,/ o amenin- dizolvatã prin punerea ei detalia- adaugi ºi tu un fleac la lumea asta mai mult.
anulãrii.(Acestea sintetizeazã o þare constantã pe care nu o pu- tã în scena textului. Dacã poezie
dualitate sine qua non.) ªi nu ca tem numi.” (p. 75) Un fel de „epui- nu e, disperarea însãºi scânceºte
sã „dea”, paradoxal, bine, ci pen- zare a umanului” pare a fi temati- într-un colþ, neajutoratã. Aºa cum
tru cã asta e imanenþa lui. Pe zatã aici. Cartea lui Claudiu Ko- Wittgenstein te învaþã sã gân-
scurt, poezia lui Komartin îºi tra- martin ar putea fi cititã ºi prin ex- deºti, pur ºi simplu, un poet pre-
ge seva din trei mari „izvoarã”, celentul eseu recent al lui Radu cum Claudiu Komartin îþi aratã,
vorba lui Eminescu: modernismul Vancu Elegie pentru uman. Cu cât descriindu-ºi tenebrele de zi cu zi,
post-rimbaldian, „negru”, decep- omul e mai pasionat de obsesiile cum poþi gândi poetic. Asta dacã
tiv, exultant-maladiv, lautréamon- autodistrugerii, cu atât tinde sã fie îl poþi urmãri. Cãci el e singur, dar
tian-autospeculativ; avangarda mai aproape de el însãºi, de suflul nu e izolat.
istoricã (mai puþin „sertarele” su- lui primordial. Gãsim, la acest etaj, Încheie discret-rilkean, „înþe-
prarealiste) ºi neomodernismul inclusiv ºtiuta, baudelairiana aris- lept”, uºor patetic, neatins de vi-
uºor tandru, diafan-atroce de tip tocraþie a damnãrii: „Iar apoi afli novãþia îndrãznelii, dar hotãrât sã
Mazilescu. Legãtura între ele, cã în filmul ãsta nu existã sfârºit/ meargã cu „naivitatea” pânã la
pânã la a deveni o singurã sursã, Vine cineva ºi te trezeºte cu o pal- capãt: „M-ai întrebat cum scriu
se face chiar în textele de faþã. mã la realitate/ ºi-þi spune: nu ai ºi cred cã mi-a fost ruºine sã îþi
Existã o gradienþã subtilã, foar- nici un motiv sã te sperii,/ pentru rãspund. Sincer sã-þi spun, scriu
te puþin manifestã, în cobalt: voi cã nu vor vedea apocalipsa de- tare greu, mã aplec cu emoþie asu-
încerca s-o prezint. Poetul o ia de cât/ cei care ºi-au fãcut creierul pra hârtiei (sau mã apropii de
jos, de la senzaþia plinã ºi amertu- zob/ metodic/ mai degrabã dintr- ecran), îmi potrivesc creionul în-
ma asociatã ei: „toatã vara am un impuls practic,/ apoi schizofre- tre degete (sau mâinile pe tasta- Andrada Bãleanu- I tried to drown my demons but they
learned how to swim

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 11
n MARIANA
PÂNDARU
moartea scrie întotdeauna poeme
C
u toate cã volumul ªi meditaþii concentrate care sur- tru cei plecaþi („E aºa de ger pe
moartea scrie uneori prind prin profunzime ºi inedit. pãmânt/ morþii se întorc pe par-
Pe linia dreaptã poeme marcheazã de- Chiar dacã unele dintre acestea tea cealaltã (..) vântul de apus nu
butul în poezie al Adelei Efrim, încã se simt bine în zona ironicu- poate urca morþii în cer/ sã le fie
a inimii textele dezvãluie o voce maturi- lui, ca în poemul înserat ºi dor cald” – trecerea), sau a compa-
Undeva, pe linia dreaptã a inimii zatã artistic, drept dovadã fiind de ducã („În camerã fotoliile ºi siunii („Azi e sãrbãtoare/ morþii
veneai tu – cu drumul din nord faptul cã volumul este câºtigãtor pledul ca într-o piesã/ de teatru/ se primenesc în cimitire/ ºi nimeni
al concursului literar pentru de- muzica în surdinã/ tu/ îþi iei bor- nu-I mai ia în seamã de vor ceva
ªi de departe te-asemãnai but organizat de editura Parale- maºina/ dai o gaurã-n perete”), sã spunã” – cruce cu roºu, cum
unei umbre la 45, într-o ediþie QPoem îngriji- majoritatea textelor de tip haiku îºi spunea bunica).
ªi de aproape tã de Cãlin Vlasie. relaxeazã armura sarcasmului Emoþia nostalgiei sfâºietoare
vedeam cã eºti om Parafrazând titlul, putem spu- pentru a migra, în mod fericit, cã- este transmisã cititorului în poe-
ca toþi oamenii ne cã ºi moartea se prezintã în- tre meditaþia poeticã: „zornãie li- mul veºnicie, care, dacã s-ar re-
ecturi

totdeauna ca o poetã de succes, niºtea în mine-/ a adormit luna/ în duce chiar la versurile de înce-
Deºi mai aproape aºa cum desãvârºeºte orice lu- poala bunicii” – încovoiatã de put „între doi stâlpi/ bãtuþi pe o
te confundam – iatã – cru, însã conotaþiile sunt depar- tãceri), ce constituie însãºi esen- rânã/ stã veºnicia”, ar putea fi
cu inima mea din vremea te de o gravitate ontologicã a ire- þa acestui tip de poezie, pe care se încluse în cele mai frumoase hai-
unor dimineþi liniºtite. parabilului, ele conducând mai brodeazã, stãnescian, fãrãdecu- ku-uri din poezia actualã de la noi.
degrabã cãtre un registru ironic vintele (Muzica „fluidizeazã sin- Volumul se încheie cu o ars
pur sorescian. cope/ rostind/ fãrãdecuvintele”). poetica în cheie (post)modernã
Poezia – coroanã Din acest punct de vedere, Un al treilea nucleu, cel care ºi („Nu, nu faceþi doi paºi în urmã/
aºa cum s-a observat, poeta Ade- autocontemplare în interior („pri- circumscrie titlul volumului, îl re- când priviþi poetul în ochi/ nu,
de spini la Efrim se înscrie ca stil într-o veºti prin mine/ ca printr-o radio- prezintã incursiunile lirice pe nu este un ciudat ce bântuie prin
pleiadã a vocilor poetice olteneºti grafie/ nu îþi regãseºti valenþele/ tema morþii, în care vocea poeti- cuvinte/ ca prin interioare gãu-
Dumnezeu care abordeazã moartea aroape pe care le crezi adevãr/ absolut”) cã se dezvãluie în întregul ei, fãrã noase, aºa cum vi l-aþi putea ima-
mi-a dat poezia ironic, fãrã însã a-i anula regis- Tot în aceastã tonalitate a iro- a mai glisa în derizoriu. Este lãsat gina/ (..) ori un smintit ce dã rai-
– coroanã de spini trul de profunzime, paradigmã în nicului se înscriu ºi poeme pre- loc pentru metaforã („palmele-s duri noaptea pânã la lunã ºi îna-
care poeta se regãseºte mai na- cum astm, fiindcã suntem datori cazmale ce sapã gânduri”), pen- poi” (Poetul), care de fapt afirmã
sã pot traversa tural decât în cea postmodernã, cu aceastã viaþã, bifez fericirea, tru expresii nealterate ale frigului tot ceea ce neagã, lãsând sã se
mai uºor vizibilã ºi ea în volum prin trimi- atât de, sau maidanul ei de via- interior („ºi-i atât de frig în mine” înþeleagã cã poetul face parte din
deºertul acesta de viaþã terile livreºti. þã, unde existã un sarcasm al pe- – nopþi; „închei poemul ãsta/ la acei ordinary people doar în apa-
trãgând dupã mine Acesastã amprentã a livrescu- simismului, ca ºi cum vocea poe- butonierã/ ca sã-nþelegi/ cã mi-e renþã, însã el este tot ceea ce nu
o cruce incandescentã lui ce caracterizeazã o bunã parte ticã îºi înfrâneazã sentimentalul frig” – poem sec), dar mai ales se vede („Atât de obiºnuit cât sã-
cãlcând eu – nisip – din poemele volumului – pe sau depresia, împingându-le cã- pentru nostalgia ºi dorul de cei ºi ia lumea în rucsac, sã o facã
Pe nisip. care le putem grupa tematic ast- tre contemplarea seacã a banalu- plecaþi dincolo („bunica îmi zâm- bumerang de iluzii, ce îl pãlesc fix
fel nu este una care satureazã tex- lui cotidian („Maidanul ei de via- beºte/ o simt/ prin ghioceii/ ce când sunã ceasul la 6 diminea-
tul, ci mai degrabã o pistã falsã þã/ petrece pe poteci/ paºi încã despicã ninsori/ ºi veºnicii”), þa”. Declaraþie, de fapt, a celui mai
Fulgere pe mare de lecturã, aºa cum putem obser- neumblaþi” – maidanul ei de via- nostalgie care se transferã ºi pur romantism.
va în Jack, unde trimiterea la Jack þã; „mimãm, bifãm/ avem de lipit cãtre miracolele lumii moderne, Este lãudabilã, sub aceste as-
Era atât de adâncã noaptea ºi vrejul de fasole este un pretext pe frunte/ fericire la ofertã/ doar pe care poeta se întreabã dacã pect, selectarea acestui volum
ºi eu mã plimbam desculþã pentru cu totul altceva („Vântul azi” – fericire la ofertã). Uneori, nu le poate trimite în lumea de pentru colecþia câºtigãtoare a
pe nisipul încã fierbinte ºuierã/ ºãgalnic/ îmi cuprinde sarcasmul atinge ºi latura eroti- dincolo pentru a comunica cu cei QPoemelor, întrucât el reprezintã
Gândurile mele, odatã cu vântul coapsele/ precum vrejul de faso- cã, împingînd-o în derizoriu: „ero- dragi: „iau în mânã un bulgãre/ îl un plus pentru promovarea poe-
lunecau toate în urmã… le/ºi scara nu e atât de înaltã/sã tismul/ ah erotismul lui, o beþie fac petiþie/ on line/ Bunico/ la ziei româneºti ºi, nu în ultimul
urc pânã la cer”). Un alt proce- lipicioasã ca o bandã de prins ceruri a ajuns internetul?” – dor rând, o posibilã etapã de confi-
Þipãt de pasãre, deu postmodern este jocul poe- muºte” (Un escu) nebun. gurare a unei generaþii inedite ºi
þipãt de pasãre îmi era inima tic cu propriul nume, ca în Adela Un nucleu poetic total diferit Aici descoperim înduioºãtoa- mature de poeþi craioveni.
deºi mergeam liniºtitã – joc ce înseamnã mai mult decât se poate observa în textele de tip re meditaþii pe tema morþii, care
pe lângã marea o privire în oglindã, ci chiar o haiku, în care poeta îºi îngãduie uneori îmbracã forma grijii pen- n Eleanor Mircea
ce nu se lãsa în nici un fel
îmblânzitã
Doar din când în când
limbile ei îmi ºtergeau urmele
sau, repezite,
alergau sã-mi atingã cãlcâiul
Liliana Hinoveanu – 9 proze
D
jucându-se parcã – într-un espre proza scurtã ºi redactate în bunul stil al pro-
târziu – mulþi au spus cã a zei realiste, care defineºte omul
ajuns la noi în iposta- ca entitate irepetabilã, unicã, ori-
cu umbra ce devenisem
za de cenuºãreasã a literaturii. Ci- ginalã. Cu un talent surprinzã-
tind cartea recent apãrutã la Edi- tor, scriitoarea a adunat în puþine
Când iatã, noaptea sfâºiatã de
tura Aius din Craiova, intitulatã pagini poveºtile complexe ale
fulger
prevesteºte apropierea 9 proze, semnatã de Liliana Hi- unor personaje singuratice, iar
furtunii… noveanu, am avut revelaþia cã felul în care scoate la ivealã pito-
prozatoarea a dãruit publicului ci- rescul ºi neobiºnuitul din situaþii
nu mã puteam încã desprinde
titor de literaturã bunã o carte de viaþã aparent banale, fãrã sã meticã uneori, dar care te atrage norme sau individ ºi societate.
de þãrm
generoasã, meditativã, care tre- judece ºi fãrã sã explice, ne pune printr-o explozie de metafore ºi Uneori, interconexiunea reuºeº-
de volbura apei
buie cititã pe îndelete.. în faþa unei scriituri oarecum difi- alãturãri neaºteptate de cuvinte, te ºi ajunge la latura spiritualã,
de acest rãmuriº din bice de foc
pe care nu l-am mai vãzut Textele cãrþii sunt ordonate cile pentru cititorul neavizat, er- izvorâte dintr-o imaginaþie frene- fãrã dogme prestabilite, alteori nu
niciodatã atât de aproape ticã. Liliana Hinoveanu se dove- reuºeºte, iar drama e inevitabilã.
atât de real… deºte o virtuoasã a descrierii, fãrã Soluþiile de altfel, nu sunt nici ele
prea multe artificii de limbaj ºi în alb sau negru, ci împletiri de
ªi deodatã pãºesc peste ape cu finaluri nelãmurite pânã la ca- înfrângeri ºi victorii.
ca peste oglinda vie pãt, tinzând spre semnificaþia li- Personajele Lilinei Hinoveanu
ºi nemuritoare… ricã a simbolului. trãiesc la limita dintre normal ºi
Autoarea surprinde situaþii patologic, considerate în scrieri-
Dansul meu, fãrã spaimele formei simple din casele unor oameni mã- le acestei prozatoare ca adaptãri
se întinde cât orizontul runþi, care pot fi sau nu într-un ºi evoluþii pozitive. Liberul arbi-
într-o cadenþã ameþitoare punct de cotiturã al destinului lor. tru, de care vechea psihologie
Bice de foc Ele sunt tratate cu un remarcabil vorbea, a încetat sã mai existe,
îmi sfâºie carnea simþ al gradãrii, evitând banalita- dar aceasta nu înseamnã cã in-
odatã cu întunericul tea, platitudinea prin surprinzãtoa- conºtientul este totul. Citind
iar tãlpilor mele re alunecãri ºi intersectãri de pla- atent fiecare dintre cele 9 proze,
le e dat sã pãºeascã nuri. Efectul este obþinerea unei observãm cã scriitoarea respec-
– umede oase – atmosfere de tensiune ºi mister tã liberul arbitru, lãsându-i con-
pe fierberea mãrii prin concizie ºi sintezã. ºtiinþei responsabilitatea care
Conflictele se produc în car- salveazã demnitatea umanã. A
Nu mai aud nimic dinspre þãrm tea Lilianei Hinoveanu nu atât omului obiºnuit, în care se poate
Nu mai vãd umbrele între oameni, cât în omul însuºi – recunoaºte fiecare dintre noi.
fosforescente în perspectiva dinamicã a evolu- Sper cã cele 9 proze semnate
ºtiu doar atât: þiei trupeºti ºi sufleteºti, sub im- Liliana Hinoveanu se vor bucura
Eu mã înalþ periul identitãþii metafizice a fiin- de recunoaºterea publicului larg
în vreme ce vãzduhul se umple þei umane, al interconexiunii dia- ºi de aprecierile criticilor.
de zgomote. lectice în dezvoltare, care stãpâ-
neºte relaþiile dintre instincte ºi n Eugenia Dumitriu

12 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
n MIHAELA ALBU

în cãutarea „omului total” – Vintilã Horia


Î
n „Seria de autor” – pe care paratist la omul total” (Corin Bra- care centru particular, anticipând un plan conceput de Partidul
editura „Vremea” ºi-a asu- ga), „Epistolarul latin ºi Dumne- vortexul centrului, va fi la rândul Comunist „de eliminare ºi anihi-
mat-o cu responsabilitatea zeu s-a nãscut în exil” (Ioana lui punctul de inflexie al unei lare a elitelor.” (p. 153) Trecând
ºi acribia-i binecunoscute – a Costa), ªtefan cel Mare în roma- schimbãri, al unei metanoia, al în revistã câteva dintre „citatele-
apãrut, la începutul anului 2016, nul Mai sus de miazãnoapte (Li- unei mutaþii: mutaþia operatã de sentinþã”, autoarea articolului
volumul În cãutarea „omului viu Marius Ilie), „Dialogurile lui filozofie (Husserl, Gonseth, Mar- „Vintilã Horia în dosarele Securi-
total”. Moºtenirea literarã ºi Vintilã Horia. Cãlãtorie la centre- cel etc.), de psihanalizã (Yung), tãþii” demonteazã „enunþurile
spiritualã a lui Vintilã Horia. le pãmântului ºi dincolo de vizi- de arte (de la Joyce sau Junger tendenþioase, deformãrile ºi ex-
Editorii, Cristian Bãdiliþã ºi Basa- bil” (Cristian Bãdiliþã) º.a. Se cu- pânã la Abellio, Messiaen, Fel- tragerea unor pasaje numai din
rab Nicolescu, reunesc aici – vine menþionatã totodatã „Biblio- lini etc.), de medicinã (Penfield, revista Sfarmã Piatrã”, foºtii,
dupã cum este specificat pe pa- grafia Vintilã Horia”, alcãtuitã de Selye, Masturzo, Palade), de fizi- dar ºi actuali detractorii alcãtuind

ecturi
gina de gardã – Actele colocviu- Basarab Nicolescu, o binevenitã cã (Heisenberg, Bohr, Lupaºcu), „un întreg arsenal al minciunii ºi
lui Vintilã Horia: o sutã de ani sistematizare pe domeniile abor- de tehnicã (în special ciberneti- manipulãrii cu care, în cazul Vin-
de la naºtere, desfãºurat în 3-4 date de autor în limbile românã, ca).” (p. 317, s.a.) Astfel, teoria tilã Horia, puterea comunistã ºi-
decembrie 2015 la Biblioteca francezã, spaniolã – romane, nu- „tehnicilor de cunoaºtere”, va a eliminat unul dintre intelectua-
„Alexandru ºi Aristia Aman” din vele, memorii, eseuri, poezie – , sublinia spre final autorul artico- lii care i-ar fi putut împiedica sã ia
Craiova, cu sprijinul Consiliului precum ºi „Cãrþi care se referã la lului, „nu înseamnã decât coor- în stãpânire România.” (p. 155)
judeþean Dolj. opera lui Vintilã Horia”, „Cores- donarea între toþi creatorii ºi oa- Ceea ce au reuºit s-a rãsfrânt
De altfel, la colocviul de la Cra- pondenþa”, „Reviste – numere menii de ºtiinþã a unei contem- din pãcate asupra omului; ceea ce
iova, cãruia i s-au adãugat cele de speciale”, „Dicþionare”, „Teze de orizontul arhetipurilor existenþi- poraneitãþi epistemologice”, nu au putut face, cu toate deni-
la Alba Iulia ºi Deva, ºi, la scurtã doctorat”. Volumul se încheie cu ale (spaþiul cunoaºterii ºi al crea- aceastã Cãlãtorie „punând în grãrile, împinse la absurd uneori,
vreme, încã o prestigioasã mani- o Anexã ce insereazã articolul þiei)”. Aceasta se va produce, luminã (...) siuaþia (...) stranie a a fost sã punã în umbrã valoarea
festare de acelaºi gen desfãºura- publicat de Vintilã Horia în Cu- subliniazã cercetãtorul, „abia oda- unei alte contemporaneitãþi de- operei sale scrisã în patru limbi ºi
tã sub egida Universitãþii de la vântul românesc (ianuarie 1991), tã cu apariþia romanului Dumne- cât cea formatã de cele douã rãz- tradusã în mult mai multe.
Alcala de Henares, se lansa ine- sub titlul „Dupã treizeci de ani”. zeu s-a nãscut în exil”. Este boaie mondiale, de marxism ºi Asupra „aventurii” existenþei
ditul volum Memoriile unui fost În prezentarea volumului edi- „momentul” în care „gândirismul capitalism, de tehnicã ºi societa- sale, sublimatã în operã, se va
Sãgetãtor (gãsit aproape miracu- tat de „Vremea”, am fi putut în- naþionalist (...) tinde sã devinã un te de consum, o contemporanei- apleca Alex. ªtefãnescu (sub ti-
los printre manuscrisele lui V. Ho- cepe tocmai cu acest din urmã gândirism de tip ezoteric tradiþi- tate mai inexorabilã pentru cã se tlul „Povestea, fãrã happy-end, a
ria de cãtre fiica acestuia), precum articol, în care Vintilã Horia adu- onal (în sensul pe care Guénon lasã surprinsã în spatele tuturor vieþii lui Vintilã Horia”), criticul
ºi volumul Eseistica lui Vintilã ce în atenþia cititorului contem- l-a dat acestui concept) ºi acþiu- realizãrilor secolului XX ºi pen- cuprinzându-i întregul destin, în
Horia – deschideri cãtre trans- poran date edificatoare asupra nea scrisului propriu-zis începe tru cã ignorarea ei a dus la gesta- chip metaforic, în imaginea îno-
disciplinaritate (autori Mihaela campaniei duse de Securitatea sã fie subordonatã unui proces rea celeilalte.” (p. 326) tãtorului printr-o viaþã zbuciuma-
Albu ºi Dan Anghelescu). Toate româneascã împotriva celui care teoretic (în care intrã ºi o nouã Cartea aceasta, unicã în felul tã: „Vintilã Horia n-a fost numai
aceste evenimente, completate de fusese desemnat câºtigãtor al teorie a romanului) din ce în ce ei, nu este nici pe departe, subli- un scriitor de notorietate euro-
o serie de articolele apãrute în prestigiosului premiu Goncourt mai bine articulat.” (p. 47) ªi dacã niase ºi Cristian Bãdiliþã, „o sim- peanã (...), ci ºi un personaj. Ca
prestigioase reviste literare – Ro- („un român scriind un roman în Florin Manolescu îl înscrie pe plã succesiune de Convorbiri, iar un înotãtor surprins de o furtunã
mânia literarã, Contemporanul, limba francezã, lucru care nu se Vintilã Horia în seria autorilor ro- aceste Convorbiri nu sunt nici ele în largul mãrii, a fost smuls, rãsu-
Convorbiri literare, Mozaicul, mai întâmplase în analele premiu- mâni de genul Camil Petrescu ori simple transcrieri.” Ea este mult cit ºi aruncat de istorie, cu o for-
Jurnalul literar º.a. –, semnate lui”). Acuzat de fascism, legiona- Mircea Eliade, adicã cei care „me- mai mult decât atât. Fiind „un þã ieºitã din comun, în cele mai
de Basarab Nicolescu, Andrei rism ºi antisemitism, el devenise, ditând pe marginea propriilor ro- Eseu-anchetã despre stadiul ac- imprevizibile direcþii ºi n-a lipsit
Pleºu, Alex. ªtefãnescu, Aura aºa cum relateazã, „prin decret mane, au reuºit sã confere aces- tual al gândirii, artelor ºi ºtiinþe- mult sã ºi disparã în adâncuri. Nici
Christi, Mihaela Albu, Dan marxist, un urmãrit, un criminal de tei meditaþii consistenþa unui pro- lor”, cum însuºi autorul anchete- dupã moarte nu ºi-a gãsit liniº-
Anghelescu, au devenit anul trecut rãzboi. Mihai Ralea, trimis al Se- gram novator” (p. 47), Cristian lor o prezenta, este „o enciclope- tea, fiind blamat la scenã deschi-
repere importante, cãpãtând curitãþii de la Bucureºti, venise Bãdiliþã îl situeazã în familia lite- die pe viu a celei de-a doua jumã- sã de abuzivul institut Elie Wie-
semnificaþie nu doar ca sãrbãtorire la Paris ca sã conducã abila cam- rarã a unor Papini, Junger sau tãþi a secolului XX, o enciclope- sel, pe baza unui verdict absurd,
a centenarului unuia dintre cei mai panie împotriva unui scriitor exi- Abellio, adicã a acelor scriitori „a die, atenþie!, realizatã de un sin- dat în 1946 de un tribunal stali-
valoroºi scriitori ºi eseiºti români, lat care refuza sã colaboreze.” (p. cãror operã transcende literatura gur autor cu o viziune personalã nist (deci de o caricaturã de tri-
ci ºi ca readucere a lui în 344 în vol. cit.) Aceasta era, de sau pentru care literatura nu se ºi coerentã, avangardistã, i-aº bunal)”. (p. 21)
actualitatea noastrã culturalã. fapt, vina supremã a scriitorului reduce la un joc pur stilistic, la putea spune, în sensul strict mi- O scurtã concluzie acum: De-
Autorii citaþi mai sus, precum devenit celebru cu romanul Dum- scriiturã, ci devine metodã ºi tra- litar al termenului.” (p. 331) spre omul care a iubit libertatea,
ºi alþii care mai semneazã în vo- nezeu s-a nãscut în exil – aceea seu iniþiatic.” (v. art. „«Dialogu- Pe lângã prezentarea ºi anali- a trãit în exil drama despãrþirii de
lumul „actelor colocviului” – re- a refuzului de a deveni, fie ºi prin rile» lui Vintilã Horia. Cãlãtorie za câtorva laturi ale operei multi- tot ceea ce a însemnat familie,
gretatul Florin Manolescu, Ma- acceptarea ca regimul comunist la centrele pãmântului ºi dinco- ºi transdisciplinare a acestui Ca- prieteni, limbã ºi þarã, despre scri-
rilena Rotaru, Corin Braga, Ioana sã se mândreascã cu premiul sãu, lo de vizibil”, p. 328). valer al Cunoaºterii Ce Va Veni itorul care a rãmas însã pentru
Costa (pentru a cita doar câteva un adept al acestuia, transfor- Teoria prin care V. Horia „face (în denumirea deja consacratã totdeauna puternic înrãdãcinat în
nume) – scot în evidenþã un as- mându-se astfel, dintr-un om li- din roman un instrument de cu- datoratã lui Basarab Nicolescu), cultura româneascã, vorbesc toþi
pect sau altul din opera multi- ºi ber, într-un susþinãtor care, indi- noaºtere, în acord cu nivelul de prin intermediul interviului ºi cer- autorii articolelor din volumul
transdisciplinarã a unuia dintre rect, ar fi legitimat crimele comu- cunoaºtere realizat în ºtiinþã sau cetãrilor din arhivele C.N.S.A.S. editat de „Vremea”.
„cei mai importanþi creatori ai exi- nismului de tip stalinist. „Liber- în filosofia/ epistemologia con- întreprinse de Marilena Rotaru, Fiecare dintre cei citaþi mai
lului românesc din secolul XX” tatea este cãlãuza tuturor perso- temporanã cu el”, apare vizibilã volumul aduce în atenþia citito- sus, dar ºi Lucian Dâncã, Clau-
– cum îl numesc Cristian Bãdiliþã najelor din cãrþile mele (...) În ace- ºi în articolele dedicate de Miha- rului român contemporan, din dia Drãgãnoiu, Alina-Elena Cos-
ºi Basarab Nicolescu în prefaþa laºi fel, sub aceeaºi luminã, am ela Albu ºi Dan Anghelescu pãcate mulþi ani vãduvit de crea- tin ori Liviu Marius Ilie, aºadar
intitulatã „Moºtenirea literarã ºi încercat sã conduc conºtiinþele eseisticii autorului, subliniindu- þia exilatului, falsurile întreprinse fiecare în felul sãu, tratând o temã
spiritualã a lui Vintilã Horia” – ºi studenþilor mei cãtre acelaºi se totodatã cã temele principale de Securitate în aºa-numitul „do- sau alta din multitudinea de pro-
chiar mai mult, am adãuga noi, a port” (p. 348 în vol. cit.), va fi „se regãsesc – camuflate narativ sar al premiului Goncourt”. Ceea puneri pe care o face creaþia lui
unuia dintre cei mai importanþi mãrturia de credinþã nu numai a sau expuse teoretic – ºi trec, pre- ce a reuºit Securitatea a fost per- Vintilã Horia, invitã, de fapt, citi-
scriitori-gânditori europeni din scriitorului de notorietate univer- cum în vase comunicante, din- petuarea – chiar pânã astãzi pen- torii sã-i parcurgã cãrþile celui
veacul încheiat nu cu mult timp salã, dar ºi a profesorului vene- spre studiile eseistice cãtre roma- tru unii neavizaþi – unei imagini care, aºa cum subliniazã Corin
în urmã. rat pânã astãzi de cei care au avut ne, dinspre literaturã cãtre eseu, false asupra opiniilor scriitorului. Braga, „ca profil creator ºi uman,
Volumul În cãutarea „omului privilegiul de a-i fi discipoli. luminându-se, completându-se Toate acþiunile de atunci ºi, se înscrie în tipologia omului to-
total” reuneºte aºadar studii ale Sã ne întoarcem însã la studiile reciproc în idei ºi, nu de puþine uneori chiar ºi de astãzi, se în- tal, goethean, cu o viziune holis-
unor cercetãtori care s-au aple- consacrate operei sale din volu- ori, întru aceeaºi fundamentalã scriu, cum aratã jurnalista, într- tã asupra lumii.” (p. 200)
cat cu competenþã asupra operei mul În cãutarea „omului total”. temã – cunoaºterea Omului ºi a
multidisciplinare a romancierului, Specialistul în literatura ºi pu- Timpului ce i s-a dat.” (p. 138)
eseistului, filosofului, poetului, blicistica exilului, Florin Manoles- ªi ce altceva decât permanen-
jurnalistului Vintilã Horia. Citãm, cu, prezintã sub titlul „Vintilã ta ºi obsesiva dorinþã de cunoaº-
spre edificare, mai întâi titlurile Horia: un gândirist après la let- tere au însemnat ºi Cãlãtoriile
câtorva dintre articole: „Poves- tre” frãmântãrile continui ale ce- la centrele pãmântului? „Acte-
tea, fãrã happy-end, a vieþii lui lui ce îºi cãutase o nouã patrie, le colocviului” însumeazã douã
Vintilã Horia” (Alex. ªtefãnescu), trãind însã „cu obsesia perma- articole dedicate acestui impor-
„Cavalerul Cunoaºterii Ce Va nentã a þãrii pierdute”, în exil „gân- tant volum de interviuri, publicat
Veni” (Basarab Nicolescu), „Vin- dirismul cu program livresc de- în spaniolã, cunoscând mai mul-
tilã Horia: un gândirist après la venind gândirism trãit.” (pp. 43, te ediþii ºi traduceri, o versiune
lettre” (Florin Manolescu), „Pu- 44) Autorul scoate în evidenþã în limba românã apãrând, în sfâr-
blicistica lui Vintilã Horia în pe- tema înstrãinãrii ca obsesie ma- ºit, în 2015 la editura Art, în tra-
rioada interbelicã” ºi „Eseistul jorã deopotrivã în poezia, în ro- ducerea Sandei Popescu-Duma.
Vintilã Horia în revistele exilului manele, conferinþele ori eseurile Primul articol, semnat de Iuliu
românesc” (Mihaela Albu ºi Dan lui Vintilã Horia, urmând ca o Cristian Arieºanu, „Cãlãtorie spre
Anghelescu), „Vintilã Horia în treaptã superioarã sã fie cea a „ie- centrele pãmântului. O lecturã
dosarele Securitãþii” (Marilena ºirii din contingentul exilului antropologicã”, descifreazã pen-
Rotaru), „Vintilã Horia. De la com- (spaþiul lacrimilor) ºi situarea în tru cititor „cãlãtoria”, în care „fie- Andrada Bãleanu - Everything we are

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 13
n DANIELA MICU

cartea ca o picãturã chinezeascã


nografic (selecþie de descântece, parcurs. Nici prea sofisticat, fãrã morþi”), ºi cariera de jurnalist cu
descrieri ritualuri magice etc.) a fi simplist, Ion Munteanu reu- multe frãmântãri intelectuale într-
Este imposibil sã nu remarci ºeºte sã identifice doza potrivitã un orãºel de munte, care-i oferã
trãsãturile clare ale unei poves- vocii narative, astfel încât sã pre- prilej de a cunoaºte dragostea ºi
tiri în ramã ºi, chiar dacã textele zinte cititorilor o scriiturã echili- jocurile ei.
au fost gândite iniþial în douã vo- bratã, sigurã, maturã, trecutã prin Din textele lui Ion Munteanu
lume separate, iar cele douã texte multe experienþe de redactare, ce transpare, prin modul în care sunt

C
olecþia de proze scur- inedite au fost adãugate recent, poate face faþã cu naturaleþe ºi conturate personajele sale ºi a
te, ansamblatã de Ion întregul volum dispune de o uni- unor poveºti încãrcate cu ele- modului în care micro-universu-
ecturi

Munteanu, este, în pri- tate la nivelul limbajului, formei mente horror-fantastice. rile sunt construite, o permanen-
mul rând, o invitaþie la introspec- ºi atmosferei epice, de care se Din punct de vedere al conþi- tã întoarcere spre interior. Întâm-
þie, ea fiind fãcutã, prin alegerea bucurã puþine lucrãri, chiar cu o nutului, în Târgul curþilor inte- plãrile evocate acþioneazã ca un
titlului. Ce se aflã în curtea interi- singurã acþiune, mai amplã. Isto- rioare, se contureazã personajul- sfredel care reveleazã câte puþin
oarã a fiecãruia ºi ce am avea de risirile capãtã la nivel formal as- narator Iuliu Nicola, actualmente din delicateþea ºi fragilitatea fiin-
oferit într-un eventual talcioc pectul unui labirint sau de insta- jurnalist la un ziar din oraºul T.S., þei umane, chiar dacã aceasta
imaterial este unul dintre gându- laþie de vase comunicante. Între care ºi-a abandonat cariera de este capabilã de crimã: „Când am
rile care ne pot surprinde la auzul ele se întinde un fir al povestirii dascãl, „un intelectual aflat la pri- ajuns la noi, câinele era dezlegat;
unei astfel de alãturãri de cuvin- mai degrabã negru, datã fiind ma generaþie încãlþatã în pan- m-a simþit de departe ºi a venit la
te: Târgul curþilor interioare. aplecarea autorului spre poves- tofi.” (p. 162) Acesta nareazã în- mine, gudurându-se ºi scâncind
Textele fac parte din douã volu- tirile fantastice cu un uºor aer tâmplãri ce-i aparþin sau nu, cu fericit. I-am dat un picior, sã nu-
me publicate anterior – Moartea gotic. Construind o mitologia ru- care se întâlneºte în douã perioa- mi stea în drum ºi am intrat în casã. lui, câteva miºcãri ale mâinilor ºi
plãnuitã a lui Leonard Antschel ralã, specificã, acestea par meni- de ale vieþii sale: copilãria într-un Tata dormea horcãind, cu faþa în picioarelor, aºa cum fac înecaþii
(1995) ºi Supuºii regelui de cea- te sã atragã atenþia asupra exis- sat din apropierea Craiovei, par- sus, în cãmaºa lui de in, lungã ºi, curând, totul s-a terminat. Am
rã (2008) – la care se adaugã tenþei unei forþe oculte puterni- cã încremenit în timp, încãrcat pânã la cãlcâie, cu cãciula lângã luat perina, i-am aºezat-o sub cap,
douã compoziþii inedite, „Rochia ce, corectoare a unui eventual probabil ºi de mintea copilului cu el, de parcã se pregãtea sã plece apoi l-am acoperit cu pãtura,
neagrã de mireasã” ºi „Moaºa”, comportament nepotrivit, preta- multã magie ºi fenomene fantas- undeva ºi îi era fricã sã nu-i în- pânã sub bãrbie, ºi am ieºit afarã.
aceasta din urmã fiind o foarte bil unei pedepse în imediata tice, dintre care nu întârzie sã gheþe capul. Nu m-a auzit, aºa cã Nu m-a mai urmat câinele, a rã-
reuºitã oglindire asupra satului noastrã apropiere. Cu toate aces- aparã istorii cu strigoi, case bân- am apucat o perinã ºi dupã ce mas pe prispa casei.” (p. 64) Uni-
tradiþional oltenesc, de pe valea tea tonul povestirii se pãstreazã tuite ºi fantome („Lisandru, tata i-am pus-o pe faþã, m-am lãsat cu versul creat de Ion Munteanu nu
Amaradiei, cu multe elemente blând, firesc, fãrã exhibiþionisme ºi câinele”, „Clacã la depãnuºat toatã greutatea corpului peste ea. se aflã sub amprenta Binelui sau
preþioase din punct de vedere et- stilistice, uºor de acceptat ºi de porumb”, „Dupã potcoave de cai Câteva zvâcniri scurte ale corpu- Rãului. El este neutru, întâmplã-
rile trebuie acceptate pe mãsurã
ce se petrec, fãrã a emite jude-
Dat, dicat, dedicat list rafinat. E un triumf al forme-

L
a Oradea, vocea tânãru- cãþi. El însuºi le relateazã fãrã
lui poet Traian Ursente lor simple, elegante, în profilul pur emfazã, pe un ton neafectat, cât
gãseºte cãrare, dupã o
muzicã aparte, ritmatã, în ºi dupã
reþelele de socializare. Aflat la a
culorile virtualului al dorinþei de mai bine:

în lumina poatrivitã,
fiecare suflet
se poate de natural.
Senzaþia pe care ansamblul
epic Târgul curþilor interioare
treia apariþie editorialã*, autorul rea tipului de conþinut. Cuvinte- o oferã, mi se pare comparabilã
se aventureazã pe tãrâmul eloc- le care apar în mesajele de blog- e curat.***** cu definiþia pe care autorul însuºi
venþei, argumentaþia poeticã fi- ging ºi reþele de socializare pre- o dã intuiþiei: „Intuiþia este copi-
ind cu grijã aleasã ºi fundamen- cum Facebook, Twitter, Google+ Iar dacã nu-i aºa, se cheamã lul dezmoºtenit al firii, haimana-
tatã. sau Instagram pot fi etichetate cã tot Creatorul versurilor trium- ua genialã pe care nimic nu o þine
prin inserarea semnului # în faþa fã: „poezia e/ sufletul care um- legatã de ceva precis, riguros.”
vã stã bine în negru lor, fie cã apar printr-o propoziþie ple/ golul din suflet” ****** (p. 346) Ion Munteanu dovedeº-
costumaþi în umbre, sau sunt anexate acesteia”. n Radu Vida te nostalgicilor, prin textele sale,
însetaþi de ceea ce numeam Cu siguranþã autorul se vrea cã ºi astãzi se mai scrie prozã
odatã viaþã... eliberat de tot ceea ce lirismul a bunã ºi anunþã sã lase o ampren-
vã stã bine în alb adus în exprimarea din veacuri: * Tudor A. Ursente – FÃRÃ tã puternicã tocmai prin parado-
costumaþi în fantome, „þigara stã încã pe masã/ în li- HASHTAG, Ed. Artbook, Bacãu, xul scriiturii sale extrem de puter-
bântuind cimitirele aminti- 2015 nice prin delicateþe, cãci cuvin-
niºtea deplinã/ arde întreg tre- ** Vã stã bine..., pg.18
rilor apuse... cutul/ în care-þi ceream sã nu mai *** Viaþa, pg.13
tele sale acþioneazã precum picã-
laºi þigãri/ pe masa mea de lu- **** Gãuri, pg. 55 tura chinezeascã. Ele cad saca-
Pixelii se înteþesc, consecinþele cru.”**** ***** Unghiuri, pg. 42 dat, calm, dar au puterea de a scoa-
sociale ale rãului invadeazã sce- În virtual, totul devine posi- ****** Poezia (ne-Haiku), pg. te la ivealã nuanþe nebãnuite ale
na poeticã, iar concluzia pentru bil. Atâta doar cã iubirile par ade- 37 subconºtientului uman.
cei care induc clivajul dintre so- vãrate în sluþenia lor, fantomele
cietate ºi spiritele malefice este Viaþa trãiesc în alb ºi negru, mizeriile
devastatoare:

le stã bine la patru ace


costumaþi în oameni.**
arta de a tatua
suflete,
fãrã ace.***
tac fluent, iar mersul pe sârmã
pare leac pentru o lume în degrin-
goladã. Asta nu înseamnã cã po-
ezia se vrea una a dezbaterilor
ocheanul întors
sociale, doar cã talentul la purtã-
Culorile virtualului capãtã În prefaþa plachetei de versuri tor al autorului ºi somnolenþa in-
consistenþã, iar esenþializarea (ºi se aduc precizãri. „Un hashtag vadatoare a unei lumi ce existã
nu minimalismul) duc spre melan- este un cuvânt sau o frazã prece- prin... nonexistenþã, face ca trãi- noteazã impresii cu privire la cea
coliile din haiku-urile lui Nat- date de semnul #. Este o modali- rile sã fie ca radiografiile coloc- mai recentã expoziþie de la Mu-
suishi: tate de a înºtiinþa prin eticheta- viale ºi necruþãtoare ale unui ana- zeul Naþional de Artã Contempo-
Numãrul dublu 5-6/ 2016 al re- ranã din Bucureºti, inclusã în se-
vistei Sud, editatã de Asociaþia ria de manifestãri aniversare din
pentru Culturã ºi Tradiþie Bolin- cadrul centenarului DADA ºi face
tineanu publicã, în cadrul secþiu- o trecere în revistã a altor expozi-
nii „Avangarda de la A la Z”, douã þii DADA elveþiene, ce nu trebu-
articole semnate de Florin Colo- ie trecute cu vederea. La rubrica
naº. Primul articol, O revistã slo- Poezie remarcãm prezenþa poe-
venã de avangardã: Tank, cu- tului ieºean Vasile Mandric, iar la
prinde informaþii inedite legate de secþiunea Cronici/Atitudini ar-
publicaþia miºcãrii artistice mon- ticolul Victoriei Milescu despre
diale de avangardã, revista Tank, volumul de versuri al Ellei Ley-
apãrutã la Liubliana în 1922. Cel nard. Victoria Milescu surprinde
de-al doilea articol DADA – Pro- universul poetic al autoarei, pe
menada aduce în prim plan sa- care îl aseamãnã cu acela al „ape-
voarea miºcãrii DADA. Sunt lor adânci ºi liniºtite”. Ne atrage
menþionaþi Marcel Iancu ºi atenþia ºi consemnarea eveni-
Andrada Bãleanu

Tristan Tzara, ca precursori ai mentului Cervantes ºi Shake-


miºcãrii DADA ºi se insistã asu- speare la Bolintin, un eveniment
pra importanþei activitãþii celor omagiu, la împlinirea a 400 de ani
doi ºi asupra ecoului pe care l-a de la dispariþia celor doi.(Anca
avut miºcarea DADA în Europa. ªerban)
De asemenea, Florin Colonaº

14 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
n SAªA PANÃ

cu privire la „jurnalul” lãsat de Ilarie Voronca


D
upã o absenþã de mai ani de rãzboi. Una, din 20 noiem- de foi volante, rupte dintr-un
mulþi ani, Ilarie Voron- brie 1945. Aflase cã am vorbit la blocnotes de aproape formatul

A
cest text prefaþeazã volumul Jurnalul final ce va apã-
ca a sosit în Bucureºti rea în curând la Editura Tracus Arte sub îngrijirea lui postul de radio despre dânsul – unei file de caiet. Textul – scris
– pe cale maritimã, impusã de ser- Vladimir Panã (selecþie ºi traduceri) ºi care va cuprin- poet ilustru ºi luptãtor – ºi þinea cu cernealã neagrã, ambele feþe
vituþile perioadei de imediat de de, pe lângã jurnalul respectiv, corespondenþa poetului cãtre sã-mi mulþumeascã. Apoi, apre- ºi numerotate corect pânã la 100
dupã rãzboi –, în ziua de 20 ia- soþia sa, Colomba, scrisori de la André Breton, M. Bleher ºi cia cã „toþi scriitorii antifasciºti – continuã pe un caiet care înce-
nuarie 1946. texte de Claude Sernet sau Luc Decammes º.a. dedicate memo- din lumea întreagã trebuie sã se pe cu pagina 101. Urmeazã 53 de
Revenise în þarã cu misiune riei lui Ilarie Voronca, de la a cãrei dispariþie s-au împlinit în luna uneascã, pentru ca barbaria fas- pagini nenumerotate, (fiind un
oficialã din partea Radiodifuziu- aprilie 70 de ani. cistã sã nu revinã vreodatã”. Scri- caiet, nu era pericol sã se ames-
nii franceze (unde se ocupa cu soarea din 6 decembrie e o profe- tece filele) – ºi textul se întrerupe
emisiunile pentru ºi despre Ro- sie de credinþã. E vorba de o anu- brusc, ultima frazã neajungând
mânia de dupã Cotitura istoricã), mitã schimbare în optica poetu- pânã la punct. Paginile de caiet
dar ºi sentimentalã. Rãzboiul îl lui: „Schimbarea s-a conturat în sunt scrise cu aceeaºi cernealã
despãrþise de o vãduvioarã de mine de prin 1933-1934. Mã sãtu- ºi, parcã, mai grãbit, un Voronca
care se îndrãgostise cu elanuri rasem de poezia preþioasã ºi pre- temãtor cã nu va avea rãgaz sã
studenþeºti ºi în dorul cãreia, ide- tenþioasã rezervatã unui numãr spunã tot ce vroia. Nu existã
alizând-o ºi autoiluzionându-se restrâns de cititori. Mã sãturasem multe vocabule asupra cãrora sã
(era specialitatea poetului), o „ve- de literatura rezervatã câtorva fi revenit. Parcã ar fi pagini co-
dea” – din localitatea din sudul factori de bani gata, pomãdaþi ºi piate dintr-o carte sau dictate.
Franþei, unde muncea ca argat la dispreþuind restul umanitãþii. Am Da, dictate!
o fermã ºi activa în Rezistenþã. O vrut sã vorbesc oamenilor pen- Împreunã cu aceste file-manu-
nimbase cu cele mai minunate tru oameni, pentru umanitate”. scris se afla un dosar de culoare
adjective: frumuseþea crinului, Aceastã evoluþie s-a precizat, cu acelaºi text, dar dactilografiat
puritatea cleºtarului. În dorul ei a cum ºtim, cu cartea sa La poésie pe foiþã ºi la rânduri foarte strân-
compus acel „Petit Manuel de commune (Poezia de toate zile- se (cca. 60 pe paginã). De aceea
parfait bonheur”, care poate fi le), scrisã în 1935. În aceeaºi scri- cele 135 de pagini de manuscris,
asemuit – pentru prospeþimea ºi soare, Ilarie Voronca ne mãrturi- au încãput în 35 de foi. Eventua-
forþa uluitoarelor metafore – ne- seºte tot mai convins cã „misiu- lele greºeli de dactilografie sunt
muritoarei „Cântãri a Cântãrilor”. nea poetului este aceea de a fi un întocmai conform manuscrisului
Faptul cã la patrimoniul literar al combatant, pentru ca dreptatea dar se opreºte înaintea frazei ne-
frumuseþilor perene, lãsat nouã socialã, justiþia – pentru care atâ- terminate. Numai asupra câtorva
de Ilarie Voronca, s-a adus acest þia tovarãºi au murit – sã dom- vocabule – greºeli de dactilogra-
Manual e poate singurul merit al neascã pe pãmânt”. fiere – a intervenit Voronca cu
acelei fãpturi frivole care prin a ei Acum când îmi plimb degete- prilejul recitirii dactilogramei. Pe
comportare, chiar pe vaporul care le pe acele file înnegrite cu scri- mapa verde în care se aflau aces-
îi aducea în Franþa precum ºi la sul nervos dar clar, luminos al te pagini, Voronca a scris de-a
Paris, a jignit, în cele mai intime prietenului Edy, îmi amintesc o curmeziºul, cu creion roºu, Jour-
fibre, pe sensibilul Ilarie Voronca, mai veche mãrturisire a sa: „Cred, nal. E ultimul cuvânt pe care l-a
grãbind hotãrârea funestã. Sã acum mai mult ca oricând, cã fi- scris – ºi l-a scris cu fermitate,
recunoaºtem, însã, cã în multe din Ilarie Voronca ºi Saºa Panã, dupã cununia civilã a lui Saºa nalitatea prezenþei mele aici e pixul refuzând sã se supunã –
poemele sale din anii ´30, Ilarie Panã unde Ilarie Voronca a fost martor alãturi de M.H. Maxy poezia ºi numai poezia. Restul mâna poetului. I-am putea spune
Voronca ne apare vorbind de 1 iulie 1931 c´est de la merde”. Era prin 1930, Mic manual de nefericire perfec-
dincolo. Era printre noi viu ºi în redacþia unu-lui. tã. Oricum, e un poem voroncian.
adulat (îi plãcea!) ºi totuºi glasul care drept veºminte are doar lu- gândul meu/ ªi vreu sã exclamaþi/ „De la 5 aprilie 1946, universul Deºi scrise cu iminenþa morþii,
sãu venea din altã parte ºi suna mina ºi ploaia” (Am fost printre „Era dintre-ai noºtri”, când veþi poetic e mai sãrac” (Al. ªerban), cu stiloul în dreapta ºi cu robine-
funerar: „Am fost viu ca voi, voi dar poate dormind); „Da, am citi poemele mele. (Eram de-ai a murit risipitorul de iubiri ºi ima- tul de gaz ucigaº în stânga, aces-
prietenii mei, ºi în grãdinile/ Triste toate acelea. ªi voi aþi fost/ Toa- voºtri) gini, „îndrãgostitul de oameni” te pagini sunt un imn închinat
de provincie, am fãcut confiden- te acestea. Suntem morþi sau vii?” Înainte de sosirea sa în þarã, (Roll). Lângã cadavru, s-a gãsit vieþii, iubirii, un alt manual (tot)
þe lungi/ ªi eram hoinarul care (Am fost toate acestea); Cãtre voi primisem de la Voronca douã scri- un pacheþel cu manuscrise. Acum al fericirii perfecte, mereu cãu-
doreºte un acoperiº familiar/ ªi oameni ai viitorului/ Se-ndreaptã sori, primele dupã cei aproape 5 e în faþa mea: un plic dublu cu 50 tate, niciodatã pe deplin atinse.

Flegmatik în gara pietonalã cãrþi) ºi nu spre acumularea me-


canicã a informaþiei.
Ceea ce coaguleazã acest grup
de tineri în puncte comune fleg-

a aeroportului din Craiova matice de creaþie este cultul prie-


teniei, pe care suprarealiºtii îl prac-
ticau conºtient.

E
xistã în Craiova un nu- rea ºi modul de exprimare al ge- nerilor cu potenþial creativ din portarea la propriile experienþe,
cleu de tineri ºi foarte neraþiei ei. O atitudine vitalã de Craiova, interesaþi de orientarea gânduri, sentimente, având ca n Luiza Mitu
tineri artiºti, care au ca- revoltã împotriva a tot ceea ce lecturii spre înþelegere (prin ra- punct de pornire subiectul unei
pacitatea de a absorbi orice fel este rigid. Aceastã flexilibilate pe
de informaþie creatoare din me- care Andrada Bãleanu o manifes-
diul care-i înconjoarã, de la oa- tã în artã este confirmatã ºi susþi-
menii din jur, din lecturi, filme, nutã de interesul ºi curajul cu care
muzicã, vise, experienþe persona- schimbã registrele de exprimare,
le, pe care le trec prin propriul fil- de la arta plasticã la graficã ºi
tru ºi le reinterpreteazã în cheia colaj, pânã la scurtmetraje ºi tex-
realitãþii prezente. Un astfel de te poetice.
tânãr este Andrada Bãleanu, ele- Andrada Bãleanu a avut pri-
vã în clasa a XII-a la Colegiul ma sa expoziþie de graficã ºi pic-
Naþional „Fraþii Buzeºti”. Tânãra turã, împreunã cu Smaranda Ru-
a deschis oficial, în prezenþa ar- ºinaru, elevã în clasa a XII-a la
tistului plastic Aurora Speranþa, Colegiul Naþional „Fraþii Bu-
pe 29 iunie 2016, într-un spaþiu zeºti”, pe 16 septembrie 2015, în
neconvenþional, Gara pietonalã a Salonul Medieval al Casei de
aeroportului din Craiova, prima Culturã „Traian Demetrescu”.
expoziþie individualã de picturã Expoziþia-manifest, denumitã
ºi graficã. Acest lucru a fost po- „punctcomun”, a subliniat „des-
sibil datoritã Anei-Maria Simce- coperirea individualitãþilor ºi a
lescu, cea care a avut ºi ideea punctelor comune ce ne diferen-
amenajãrii unei biblioteci în Ter- þiazã ºi ne leagã, în acelaºi timp,
minalul Plecãri al aeroportului. într-un tot numit frumosul
Intitulatã sugestiv, „Flegma- uman”. În prezent, Andrada Bã-
tik”, expoziþia Andradei Bãleanu leanu, împreunã cu Eliza Voinea,
reuneºte 13 tablouri ºi o instala- fostã elevã a Colegiului Naþio-
þie de fotografii. „Flegmatik” este nal „Carol I”, coordoneazã la
acel tip de temperament hipocra- Casa de Culturã „Traian Deme-
tic în care esential este echilibrul trescu”, proiectul bilunar „cAR-
ºi stãpânirea de sine. Este cãuta- Te in ViVo”, proiect destinat ti- Andrada Bãleanu - An avalanche of tenderness

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 15
anevoios etapele ce definesc fie-
n MIHAELA VELEA care corp ca purtãtor de suflet.
Trupurile sunt disfuncþionale, cu
braþele amputate, nu ca semn al

TRAMAramaDRAMA infirmitãþii fizice, ci mai degrabã


ca simbol al durerii ºi neputinþei
care paralizeazã fiinþa umanã în
Crosby Beach ca instalaþie per- cã al lui Mircea Roman ºi-a trãit curgea stadiile fireºti ale degra- momentele de rãscruce.
manentã, personajele lui fixeazã gloria de erou absolut vreme de dãrii materiei. Însã statutul de Poate ne întrebãm unde ar
absent orizontul, aºteptând ne- doi ani, integrându-se în viaþa operã temporarã nu îl detronea- putea locui aceºti eroi. Cel mai
clintite ºi impermeabile sã fie de zi cu zi, dar ºi în memoria con- zã din galeria învingãtorilor, ci probabil într-un spaþiu precum
inundate de mare, ori salvate de temporanilor sãi. Personajul juca dimpotrivã, îl plaseazã într-o po- Oraºul. Prima lucrare abstractã,
reflux. Clone ale propriului trup, în faþa publicului cel mai impor- ziþie strategicã de neclintit: denumitã de autor ºi Construc-
þie cu piatrã la temelie, este o

Î
n anul 2000, Mircea Ro- corpurile lui Gormley vizeazã o tant rol al existenþei sale: acela Omul-barcã, ca orice personaj
man instala Omul-barcã anume colonizare a spaþiului de supravieþuitor, în vreme ce dramatic supus proprie-i fragili- cavitate care te absoarbe, te ma-
la Londra pe un ponton, public ºi permanenþa. Omul-bar- lemnul din care era construit par- tãþi, supravieþuieºte, nu printr-o cinã ºi te înghite. În graba de a
ancorat pe malul Tamisei. Aban- putere supranaturalã, ca în filme- sãri peste etape, temelia este un
donat în voia apelor, care îl ame- le comerciale, ci prin forþa de a amãnunt cumva pierdut, pe care
ninþau permanent cu dispariþia, transmite toate aceste sentimen- societatea contemporanã pare sã
fixat într-o poziþie care îi obstruc- te profund umane, care fac din nu îl mai considere fundamen-
r te

þiona posibilitatea evadãrii, acest lupta pentru un ideal o trãsãturã tal. Zidul ar fi putut marca punc-
personaj monumental amintea în sine qua non a condiþiei umane. tul de cotiturã care îþi impune
fiecare zi trecãtorilor de precari- Nu întâmplãtor am ales Omul- luarea unei decizii: rãmâi unde
tatea condiþiei umane. Era prima barcã ca reper în parcursul lui eºti sau treci la nivelul urmãtor.
lucrare a lui Roman aflatã într-un Roman. Starea de nesiguranþã, În schimb, la Roman, el devine
raport de interdependenþã cu deriva în care se regãsesc ade- locul în care se experimenteazã
mediul. Aceasta reprezenta o sea personajele sale ºi efortul de o nouã paradigmã existenþialã:
schimbare de perspectivã, o re- a se menþine la suprafaþã rãmân cea a suspendãrii între lumi. De
acþie la „mentalitatea” sculpturii subiectele pentru care artistul are aceea, în 2016, la Muzeul de Artã
de for public care, secole de-a un profund ataºament. În acest Craiova, personajele sale încã
rândul, tronase maiestuos pe so- sens, termenul suprafaþã intrã în mai transmit privitorilor aceeaºi
clu, într-o relaþie de politicoasã legãturã cu modul în care perce- senzaþie acutã a fragilitãþii ºi ne-
ignorare cu vecinãtatea. pem, nu doar exteriorul, cât mai putinþei. Modelul nu este eroul
Marele Premiu obþinut la Tri- ales interiorul personajelor. Cor- de facturã clasicã, ce o ia înain-
enala de la Osaka ºi anii petre- puri omeneºti cu epiderma câr- tea tuturor deschizând drumuri,
cuþi în spaþiul artistic britanic îl pitã, pe care rãmân evidente ci acela care, mai degrabã se ex-
plasaserã pe sculptorul român semnele sângerii ale facerii, ofe- trage discret din panoplia învin-
într-o zonã bunã de vizibilitate, rã un impact care devine deter- gãtorilor ºi chiar din propriul
fiind în contact cu ideile nova- minant. Acest exterior fragmen- trup, fiind mistuit de o entitate
toare ale generaþiei sale. Încã din tat trãdeazã asperitãþile unui in- ce i-a transformat sufletul într-
1995, Antony Gormley, câºtigã- terior problematic, traversat de un hãu.
tor al Premiului Turner, avusese neliniºti, unde pãstrarea norma-
cu celebrul sãu proiect, Another litãþii devine sensul existenþei. Mircea Roman – Trama rama
Place, o adevãratã intruziune în Omul nu este doar o „coajã”, iar drama, Muzeul de Artã Craiova,
peisaj. Amplasate ulterior în personajele lui Roman parcurg 2016

unda de culoare în viziunea lui Mihai Veliºcu


C
reator al unor lucrãri pure, dezbrãcate de hãþiºul de- boluri ºi raportare la elementele aduce în actualitate dramaticul undã verde a vegetaþiei, unda care
de mare impact vizual, taliilor descriptive sau al influ- primordiale ale vieþii: pãmânt, motiv al crucificãrii ºi morþii. Poa- deschide spaþiile prin lumina,
emoþional ºi artistic, enþelor. O lume personalã, uni- foc, apã ºi aer, tabloul transfor- te amintind semnificaþia pânzei undã roºie a focului care purifica
MIHAI VELIªCU este un artist cã, pornind de la repere recog- mându-se într-o succesiune de de în a Sfântului Giulgiu, cu chi- ºi undã caldã a bãtãilor inimii. ªi
original, complet, cu o tematicã noscibile, concrete, pe care le lumi paralele, în multiversuri do- pul Mântuitorului pãstrat în þe- astfel, Mihai Veliºcu se apropie
subordonatã mesajului simbolis- simplifica ºi esenþializeazã apro- minate de culorile universului sãtura, Mihai Veliºcu se foloseº- prin voluptatea spaþiului ºi forþa
tic, transpusã într-o tehnicã ine- piindu-se de nonfigurativ, pânã perceput de noi, pãmântenii: gal- te de tehnica serigrafiei, sita tex- „undei de culoare” de sufletele
ditã, complexã. În cãutarea pro- aproape de abstract. Tablourile ben ºi albastru - soare ºi cer, cãl- tilã finã, care imprima în memoria noastre, de percepþia realitãþii dar
priului limbaj artistic, a propriei sale sunt expresia plasticã a me- dura ºi întunericul infinit. Privi- afectivã tragismul chipului sfânt ºi a altor lumi posibile. invitându-
exprimãri ºi a unei noi viziuni moriei figurative ºi analitice, re- torul se regãseºte în pulberea ºi în momentul suprem al adevãru- ne, prin limbajul fascinant, uni-
estetice, Mihai Veliºcu se refu- alizând un dialog interactiv între praful metalic al stelelor, al lumi- lui: „Eli. Eli Lama Sabactani?” versal al artelor vizuale în mirifi-
giazã într-o stare de creaþie in- artist ºi colectivitate, între trãiri- lor planetare, în culorile care apar Vorbind despre picturile sale cul univers al personalitãþii sale,
sularã, îºi construieºte o realita- le personale ºi cele generale, sau dispar în funcþie de miºca- MIHAI VELIªCU considera cã a propriei viziuni ºi existente ar-
te ruptã de convenþii ºi reguli universalizând gestul creativ ºi rea aerului, a luminii, de „cinetis- ele au propria lor viaþã, trãiesc în tistice. Fãrã sã fie imperativã, de-
detaºându-se de narativ ºi in- receptarea mesajului. Spaþiul mul” ambiental. Fenomenele ºi lumea formelor ºi a culorilor, se corativã, explicitã sau versatilã,
trând în zona ezotericã a ideilor plastic activ este creat prin sim- efectele de luminã sunt create miºcã, vibreazã , se propagã în „undã de culoare” din pictura lui
prin mijloace optice, senzoriale, spaþiu prin „undã de culoare”, Mihai Veliºcu este, în esenþã, dru-
învãþãmântul ºi cultura - un inedit experiment opart, ac-
centuat de strãluciri de auriu ºi
care continua prezenþa lor ºi în
afara spaþiului plastic compoziþi-
mul de la alfa la omega, începutul
ºi sfârºitul, laitmotivul vieþii.
argintiu intens. Luminozitatea onal. Au o undã pulsatilã, vie, a
prioritãþi naþionale tablourilor este sporitã prin me- ritmului pãmântului ºi al apei, o n Magda Buce Rãduþ
tamerism, cromatica schimbân-
(Urmare din pag. 2) Chiar fãrã un program pentru du-ºi proprietãþile ºi unghiul de
Întrerup cu greu citarea altor România secolului XXI, schim- vizualizare, descoperind mai
pasaje la fel de edificatoare. Nu barea se produce ºi merge mai multe realitãþi efemere, mai mul-
cred cã este ceva de explicat pen- departe. E de ajuns sã vedem te tablouri în compunerea plas-
tru cititorii noºtri. Îmi este impo- cum oameni de culturã români, ticã a aceleiaºi lucrãri. Spaþiali-
sibil sã fac vreo comparaþie cu cu jertfã ºi aproape pe cont pro- tatea suprafeþelor, chiar tridimen-
demnitarii ultimilor 25 de ani sau priu, recupereazã avangarda sau sionalitate, este creatã cu ajuto-
cu beizadelele lor. Aº face un sa- cultura româneascã a exilului rul rãºinilor colorate, transparen-
crilegiu! postbelic ºi cum diaspora, tot pe te, dispuse în pete sau linii de
Avem sã ne recuperãm trecu- cont propriu, îºi construieºte un contur generoase, dând liberta-
tul ca sã ºtim cine suntem. Sã nu profil cultural naþional prin edi- te imaginaþiei pentru descoperi-
uitãm cã acestea nu sunt simple turi ºi reviste în limba românã, rea motivului figurativ care poa-
discursuri, deºi vedem bine cã reunind creatori de pe toate me- te sã fie pretextul sau titlul ta-
nimeni nu este azi capabil de un ridianele lumii sub stindardul lim- bloului: „Focul sacru”, „Pasãrea
discurs coerent, clar, definind o bii române ºi al unui patriotism Phoenix”, „Catedrala”, „Arc de
viziune sau, cum se spune fãrã a pe care profitorii libertãþii n-au triumf”, „Îngerul”, „Fata morga-
ºti de multe ori ce vorbim, un pro- reuºit sã îl distrugã. na", „Rãstignire”, „Insula”, „Au-
iect de þarã. ªi sã nu uitãm cã acest Sunt semne cã visul afirmãrii rora borealã”. Inversând chiar
program a dat pe Mircea Eliade, forþei creatoare româneºti ca traseul spaþiului virtual ºi real al
Emil Cioran, Eugen Ionescu, Vin- parte demnã la dialogul cu în- elaborãrii de la figurativ spre
tilã Horia ºi alte personalitãþi de treaga lume continuã. Un vis la abstract sau de la abstract- ge-
recunoaºtere universalã, pe care transformarea cãruia în realitate neral, pânã la motiv definibil,
încã nu ne învrednicim a-i recu- lucreazã, cu modestie ºi tenaci- care devine centrul de interes al
noaºte deplin ca modele româ- tate, mulþi anonimi azi, concetã- tabloului. O tehnicã tradiþiona-
neºti de umanitate superioarã. þeni români de pretutindeni. lã, aplicatã în viziune modernã,

16 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
n FLORIN COLONAª

Dada-Africa la Muzeul Rietberg


Î
n toamna lui 2015, într-o Zürich în care expuneau dadaiº- muri, însoþite de sunete ºi sin-
mare expoziþie deschisã la tii – a fost expusã la acest înce- tagme africane de tipul lmta-
Strasburg în cadrul Mu- put de an în cadrul marii sãrbã- umba. La toate acestea sã adãu-
zeului de Artã Modernã ºi Con- tori a Centenarului Dada din ca- gãm mãºtile lui Iancu, care în
temporanã, dedicatã lui Tristan pitala elveþianã, în cadrul Muzeu- cadrul general al manifestãrii
Tzara, pregãtitã ca un preambul lui Universitãþii din Zürich. Iubi- duceau la ceva ce semãna a ne-
la marile festivitãþi ale Centena- tul nostru compatriot Constan- bunie.
rului Dada, existã o secþiune tin Brâncuºi era un mare amator Între dansurile abstracte sau
substanþialã din generosul spa- de muzicã africanã, mãrturie stau cubiste, publicul care asista la
þiu expoziþional, dedicat colecþiei rândurile scrise de prietenul sãu aceste serate din Spiegelgasse
de artã neagrã a poetului, fon- gorjan, Petre Pandrea care, fiind nr. 1 puteau urmãri ºi caligrafia
datorului ºi doctrinarului miºcã- totodatã exegetul sãu, în lucra- elevatã a numerelor susþinute de
rii nãscute la 5 februarie 1916, pe rea Brâncuºi, amintiri ºi exegeze un reformator al dansului – Ru-
Spragalgasse 1, în cel mai mare noteazã momentul unei vizite în dolf van Laben, care se produ-
oraº al Elveþiei, Zürich. atelierul sãu din Impasse Ron- cea sub costumaþia unor negre-
Arta neagrã, înþelegând prin sin când tocmai sculptorul pu- se cu lungi costume negre ºi
aceasta sculptura, dansul, muzi- sese la patefonul sãu o placã cu purtând, bineînþeles, mãºti.
ca, a pãtruns în Europa încã din muzicã din zona Congo, spunân- experienþã” declara Richard Hu- întrepãtrundere cu îndepãrtate- Elementul dans era unul din-
secolul al XIX-lea prin interme- du-i conaþionalului sãu cât de elsenbeck. Intonarea poemelor le culturi prin arta vizualã, litera- tre „condimentele” cele mai pi-
diul exploratorilor. Temerarii aceº- multe elemente polifonice sunt pseudo-africane în ritm de tobe, turã, muzicã sau dans. Din acest cante, dar ºi cele mai gustate în
tia aflaþi în fruntea unor expediþii asemãnãtoare cu cele din zona acompaniate de dansuri ºi mãºti, dialog au rezultat interesante in- acele seri care au marcat o epo-
plecate în lungi drumuri pe cãi lui de obârºie. ceea ce ºoca publicul dar trans- terpretãri pe care dadaiºtii le-au cã. În acest timp, Emmy He-
nebãtute pânã atunci, uneori fãrã Ca urmare al marelui interes greseazã între performanþã ºi dus mai departe prin operele pe ninngs, iubita lui Hugo Ball,
întoarcere, au adus elementele al avangardiºtilor pentru aceas- spectacol. Totul este referirea la care le-au creat. membru fondator al Cabaretului
primordiale de informare a unei tã explozivã artã ºi ca uramre a primitiv. O a doua laturã face tri- Un Tristan altul decât cel ce Voltaire, se lansa într-un exotic
arte de un tip aparte, a cãrei filo- influenþei ei asupra creaþiei ar- mitere la sala-galerie a lui Han mãrturiseºte Isoldei: „Ce-mi pasã ºi exuberant dans apaº. Sophie
sofie începea sã fie decriptatã. tistice a multor creatori occiden- Corray ºi la Galeria Dada. Des- dacã voi muri! Sã mor de dragoste Taeuber-Arp, talentata artistã
Aceste expediþii aveau un carac- tali din diferite curente, inclusiv chiderea lui Corray, peagog re- aº dori!” 1 , unul care ºi-a luat plasticã, creatoare la rândul ei de
ter antropologic, cultural, zoolo- miºcarea dada, la Zürich s-a des- formator, galerist ºi apoi colecþi- numele de Tzara face o pasiune costume, punea în miºcãri core-
gic, botanic, geologic, hidrolo- chis la Muzeul Rietberg o expo- onar ºi interesul sãu pentru miº- aproape obsesivã pentru cultu- grafice poemul Peºtii zburând ºi
gic sau pur ºi simplu în sensul ziþie denumitã Dada-Afrika carea dada a condus la prima ra afro-oceanicã ºi devine un hipocampii, semnat de Hugo
geografic, cu consecinþe imedia- având ºi un subtitlu care mi se expoziþie dada din ianuarie-fe- colecþionar pasional, aºa cum Ball, în care fiecare „miºcare a
te cartografice, înainte de iden- pare inspirat: Dialog cu celãlalt. bruarie 1917, unde pentru prima afli reflectându-se în Poèmes corpului sãu se descompunea în
tificarea unor bogãþii naturale, Legãtura dintre dada, respectiv oarã operle de artã modernã erau nègres. alte o sutã”. Poemele sonore
toate aceste incursiuni s-au sol- avangardã cu arta neagrã este prezentate simultan cu opere de Mai mult decât atât, prietenul dadaiste distrugeau corsetul de
dat implicit cu aducerea unor bine demarcatã de expoziþia gãz- artã africanã. Dada Magia este sãu din perioada elveþianã, Mar- reguli ºi de principii gramaticale
obiecte de artã care încet-încet duitã la Muzeul Rietberg din a treia subdiviziune a expoziþiei, cel Iancu îl acompaniazã cu for- ºi cãutau crearea unui limbaj di-
au început sã fie comercializate, Zürich. O clãdire nouã cu o salã exemplificatã prin colajele sem- þa talentului sãu realizând între rect, cât mai original. Zgomotul
interesul pentru ele crescând de primire cât se poate de gene- nate de Hannah Höch, îmbinare altele un extrem de viguros de- de la cabaret, ritmurile pseudo-
proporþional cu industrializarea roasã având un stand de cãrþi între arta strãinã ºi o expresie sen cu douã personaje, în cãr- africane ale tobelor ºi acel tam-
ºi tehnologizarea. care completeazã prin multitudi- personalã în conlucrare pentru bune negru pe hârtie crem, de tam, auzit în timp ce bãtrânul
Au apãrut în Occident maga- nea de titluri aceastã temã atrac- obþinerea unei nou limbaj vizual. mari dimensiuni, care este expus continent traversa Marele Rãz-
zine specializate în comercializa- tivã. Te-ai aºtepta ca din acest Astfel au fost aduse fotomonta- în original în expoziþie. Cele douã boi, la fel ca jazz-ul interbelic la
rea produselor artei negre, care spaþiu vizita sã continue pe ace- je cu obiectele originale din Afri- personaje negre se încadreazã Paris, era considerat de public o
începe sã se dovedeascã din ce laºi nivel. Surprizã: vizita începe ca, Asia ºi Oceania alãturi de fo- perfect între piesele de artã afri- muzicã sãlbaticã ºi zgomotoasã
în ce mai atractivã, mai profitabi- printr-o scarã care coboarã sufi- tografii ale operelor sale, totul canã. Fascinat de arta continen- aparent aleatorie ºi spontanã. Cu
lã pentru experþii din diferitele cient de adânc. Muzeul este gãz- într-un puternic contrast vizual. tului negru, Tzara supunea: ajutorul acestui „zgomotos mod
puncte ale imperiului ºi necunos- duit în curtea vilei Wesendonck O ultimã secþiune ar fi aceea „Africa, aceasta este noua african, dadaiºtii experimentau”.
cutului continent negru i-au a cuplului Otto ºi Mathilde, iar Dada Controversat – privire lume.” La rândul sãu, Iancu afir- Þinând cont, aºa cum am subli-
adus ºi un important material subsolul este escavat sub grã- occidentalã asupra artei africa- ma: „Nu existã artã primitivã, niat mai sus, cã aceste eveni-
fotografic, dezvãluind nu numai dinã ºi alte spaþii înconjurãtoa- ne, estetizante, ilustratã prin lu- dupã cum nu existã civilizaþie mente aveau loc în timp ce Euro-
imagini inedite, extrem de sur- re. Vizavi, dincolo de o stradã, crãri teoretice ale lui Carl Ein- primitivã. Arta nu suportã clasi- pa fierbea, iar Elveþia avea pozi-
prinzãtoare despre o lume plinã se aflã vila Schönberg unde lo- stein – Negerplastik, confrun- ficare istoricã.” În 1915, un teo- þie de neutralitate, este absolut
de mister. Desigur, imaginile fo- cuia compozitorul Richard Wag- tatã cu viziunea postcolonialã a retician al importanþei artei ne- normal ca artiºtii care se refugia-
tografice au apãrut destul de ti- ner. Aici a scris opere ca Tristan unui artist transnaþional, Senam gre – Carl Einstein vedea în serã aici sã aibã o activitate anti-
mid, dupã 1839, anul naºterii fo- ºi Isolda. În parcul vilei se aflã ºi Okudzeto, cu a sa instalaþie ol- sculptura ºi mãºtile africane rãzboinicã. Sã ilustrãm acestea:
tografiei. Aceastã timiditate era bustul, din bronz, al muzicianu- factivã replicã ironicã la acele zorii unei noi ere. Marcel Ian- Arhanghelul prusian (1920) a lui
cauzatã pe de o parte de tehno- lui ca ºi o statuie în piatrã a lui ready-made dadaiste, ca un ade- cu, acest polivalent artist, va John Heartfield ºi Rudolf Schlic-
logia greoaie, trepiede, aparate Tristan, eroul poemului epic al vãrat simbol al unei Africi urba- crea în perioada Dada Zürich o hter este o caricaturã a militaris-
grele, materialul sensibil format lui Bréri (1135), cel care o întâl- ne ºi moderne. serie de mãºti pentru spectaco- mului din primul rãzboi mondial
din plãci de sticlã, metoda com- neºte în livadã pe Isolda cea cu Titlul expoziþiei Dada-Africa lele dada sau soirée-urile dada, ºi a Republicii de la Weimar. Un
plicatã de developare la care se mâinile albe. Peste ºapte seco- ºi subtitlul Dialog cu celãlalt câteva dintre ele aflându-se ºi în manechin cu uniformã de soldat,
adaugã dificultatea gãsirii unui le va fi o altã poveste de iubire pun în temã pe vizitatori cu fap- prezenta expoziþie. M-a frapat li- având protezã la mâna dreapta,
personaj priceput, dispus la între Richard ºi Mathilde. tul cã nu este vorba de afinitãþi nia unei mãºti din Coasta de fil- strângând o baionetã. Mutra cu
aventurã, care sã acompanieze Coborând treptele în spaþiul formale, un fel de monolog în deº comparativ cu o mascã din rât de porc este revelatoare pen-
respectiva expediþie. subteran, pe care arhitecþi iscu- care piesele expuse originare din lemn a lui Iancu, adevãratã va- tru epocã. Acelaºi Heartfield îm-
În momentul apariþiei filmului siþi l-au proiectat cu mare price- Africa ºi Oceania nu sunt, pur- lenþã artisticã între culturi. Exa- preunã cu George Grosz, au un
rulat pe bobinã, chestiunea a pere, intrãm într-o lume imagina- ºi-simplu, exotizate ºi reduse la gerându-se cã în Zürich-ul de alt manechin: un soldat estro-
devenit mult mai simplã, fotogra- rã a unor tãrâmuri îndepãrtate: rolul de a fi simple surse de in- acum un secol se cultiva gustul piat alcãtuit din obiecte ale vieþii
fia putând fi practicatã cu un Africa, Oceania, America. În ca- spiraþie pentru pictura modernã, pentru mãºti, dansuri ºi muzicã cotidiene.
echipament uºor ºi de mai mulþi zul extinderii spaþiilor multor ci dimpotrivã operele din aceste africanã unii au numit oraºul Dacã mai aruncãm o privire
artiºti în acelaºi timp. Dupã 1893, muzee europene se apeleazã la culturi se aflã întru permanent acesta extrem de civilizat ca fi- asupra postumelor create de
când se dã undã verde filmului, amenajarea unor spaþii subtera- dialog constructiv cu arta da- ind “sãlbatic”. Este foarte ade- Sophie Taeuber-Arp în maniera
acesta pãtrunde suficient de re- ne, cu un farmec întotdeauna daistã. De fapt, aceastã legãturã vãrat cã unele soirée negre pre- pãpuºilor ceremoniale Katsina,
pede în dotarea corpurilor expe- deosebit. (Aº mai cita câteva este evidenþiatã ºi de studiile te- vedeau în cadrul lor „cântece ai indienilor Hopi, care serveau
diþionare, iar proiecþiile realizate dintre ele: Muzeul Marmottan- oretice, în numãr de 18, aflate în negre” executate în tunici negre, ca intermediare între oameni ºi
încep sã devinã show-uri in sãli- Monet ca ºi Muzeul Picasso, catalogul expoziþiei, fãrã a mai în zgomot de tobe mari ºi mici. zei, gãsim uºor interferenþa ele-
le de proiecþie. Explozia intere- ambele la Paris. Muzeul Paul adãuga ºi o serie de scurte texte Sã nu uitãm clasicul exemplu mentelor artistice tradiþionale ºi
sului pentru arta numitã generic Delvaux de la Saint-Idesbald din lãmuritoare asupra celor douã exemplu cu Hugo Ball care scan- moderniste. Aºa cã nu putem
africanã, deºi ea se întinde pânã Belgia. Pentru elveþieni atunci sute de ilustraþii ale volumului. da poemul sonor Caravana ase- pãrãsi incinta de vis a muzeului
în Pacificul de Sud ºi de aceea când se construieºte un drum Nu trebuie nici un moment ne- menea unui episcop magic care decât cu un sunet de tamburinã
este numitã ºi neagrã, în dece- care necesitã un parcurs sinu- glijat faptul ca dada a fost catali- recitã pânã la epuizare ºi are ne- ºi glasul ui Hugo Ball recitând
niul doi-trei ai secolului trecut. os, practicarea cãii celei mai di- zatorul pentru receptarea artei ºi voie de sprijin pentru a fi dus în din poemul sãu Caravana, într-
Revenind la Tzara trebuie sã recte, prin sãparea unui tunel, culturii extra-europene, contri- culise. Sã nu uitãm cã vestimen- o armonioasã muzicalitate: joli-
spunem cã ºi alþi avangardiºti au este de regulã soluþia preferatã.) buind în acest fel la acceptarea taþia sacerdotalã simplã, dar ele- fanta bambla o falli bambla...
fost amatori de a strânge obiec- Etalarea exponatelor este ºi dezvoltarea comerþului ºi a gantã, era creaþia aceluiaºi Mar-
te de artã neagrã. André Breton gânditã în patru secþiuni teoreti- colecþiilor de acest gen. Expozi- cel Iancu.
1
a fost ºi el un pasionat, având o ce, cu o strânsã legãturã între þia este o ilustrare vie a modului Un alt stâlp al Cabaretului Poeme epice ale Evului Me-
colecþie vaoroasã. Colecþia lui ele, vizitatorul nefiind stânjenit în care dadaiºtii, comercianþii ºi Voltaire, Richard Huelsenbeck, diu, Editura ªtiinþificã ºi Enciclope-
Han Corray – cel care era pro- de o împãrþire didacticistã. „Nu colecþionarii “au roit” în jurul revoluþionar la rândul sãu în dicã, Bucureºti, 1978, p. 102
prietarul Galeriei Corray din poþi înþelege Dada, trebuie sã ai acesteia construind o veritabilã modul de a recita, cu pseudo-rit-

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 17
n CONSTANTIN STROE

sibile ºi filosofi pãgâni în cultura românã


Î
n peisajul coloristic mozai- totuºi sã le foloseascã pentru unea cã dl. Adrian Michiduþã, si- ve de la un þinut la altul, de la o
cat al cãrþilor de filosofie, a vulg erau aspru pedepsiþi. Ele gur pe informaþia sa precizeazã zonã la alta ºi chiar de la o biseri-
mai apãrut o patã de cu- erau consultate doar de cãtre as- cã „originile artei creºtine româ- cã la alta. Atât sibilele cât ºi filo-
loare – cartea lui Adrian Michi- trologi oficiali (aºa numiþii „astro- neºti sunt tributare artei elene ºi sofii pãgâni, nu apar de sine stã-
duþã, Sibile ºi filosofi pãgâni în logi de curte”) la cererea domni- artelor orientale” (p. 122). La fel tãtor, ci în legãturã ºi în contextul
cultura românã, întregind pale- torilor, cãrora le furnizau calen- procedeazã ºi când face sublini- realizãrii picturale pe panouri (pe-
ta de nuanþe a filosofiei, care, aºa dare astrologice (caz în speþã, erea cu privire la specificul influ- reþi) mari a marilor teme biblice
cum spunea metaforic Nietzsche, domnitorul Constantin Brânco- enþelor primite de fiecare provin- ca, de pildã, Arborele lui Iesei,
este „arta grãdinãritului” al cãrui veanu) ºi a marilor boieri ºi dre- cie româneascã, dupã cum urmea- Buna Vestire, Judecata de Apoi,
farmec principal stã în înºelarea gãtori (de pildã, stolnicul Con- zã: Þara Româneascã a primit in- Vãmile Vãzduhului. Cãci, ne
privirilor, iar filosofii ar fi „colo- stantin Cantacuzino). Dl. Adrian fluenþa Constantinopolului, atho- atenþioneazã autorul, „Trebuie sã
riºtii lumii”, care o împestriþeazã Michiduþã apreciazã cã influenþa nitã ºi sârbeascã; Moldova, a tra- reþinem cã filosofii pãgâni ºi sibi-
cu tot felul de culori ºi nuanþe acestei literaturi astrologice a fost diþiei sârbe, iar Transilvania, in- lele zugrãvite pe pereþii biserici-
pentru a-l uimi pe om (p. 78) destul de mare în viaþa de obºte, fluenþa bizantinã ºi italicã-sudi- lor, nu trebuie confundaþi cu sfin-
Tema cãrþii nu este nouã. Ea ceea ce a fãcut ca ea sã traverse- cã. De asemenea, autorul lucrãrii þii. Li se acordã acest loc lângã
mai apare la autori români (B.P. ze veacurile, dãinuind pânã în zi- descrie cu multã siguranþã con- persoanele sfinte, pentru cã au
Haºdeu, Moses Gaster, Ovidiu lele noastre. textul ºi modalitãþile în care au fãcut creºtinismului servicii im-
Densuºianu, Dan I. Simonescu, Capitolul III, purtând titlul avut loc aceste influenþe: faptul portante” (p.183). De asemenea,
Nicolae Cartojan), dar cercetatã Filosofii pãgâni, este propus de cã cei dintâi meºteri zugravi de în Oltenia, spune autorul, se gã-
„mai mult din punct de vedere li- autor ca fiind centrul de greutate biserici de la noi au fost, proba- seºte zugrãvit ºi iatrofilosoful
terar ºi iconografic” (p. 9) ºi al întregii sale lucrãri. În filosofia bil, strãini slavi sud-dunãreni ºi Hipocrate – pãrintele medicinii.
uneori sporadic intricatã altor ent profeþiile sibilice le gãsim rãs- presocraticã, analiza dlui. Adri- greci care au învãþat meºteºugul Vastitatea ºi diversitatea infor-
subiecte. Dar, cum precizeazã pândite în povestiri ºi cântece an Michiduþã face apel la acei fi- la Muntele Athos; modelele ur- maþiei, pe care o deþine ºi ne-o
domnul Adrian Michiduþã, cerce- rãmase doar la nivel religios ºi losofi pãgâni care au propus un mate veneau din Bizanþ; canoa- dezvãluie în cartea sa dl. Adrian
tarea sa „îºi propune sã eviden- dacã grecii aveau sibile, care tre- singur element ca principiu ori- nele artei picturale cuprinse în Michiduþã, îi permite acestuia sã
þieze rolul jucat de Sibile ºi filo- ceau adesea pragul mistic, dintre ginar ultim din care sunt consti- Erminii (manuale de picturã reli- baleieze: între diferitele reprezen-
sofii pãgâni în literatura veche ºi planul religios în cel profan, la tuite, decurg ºi derivã toate lu- gioasã rãsãriteanã) erau elabora- tãri ºi semnificaþiile lor de pe pe-
în pictura noastrã bisericeascã” romani aceste profeþii au fost crurile lumii: Thales (apa), Ana- te tot la Muntele Athos; în aces- reþii numeroaselor lãcaºuri de cult
ºi totodatã sã facã „ºi o interpre- strânse în Cãrþile sibiline (p. 40). ximenes (aerul), Heraclit (focul), tea se gãseau inserate îndrumãri avute în vedere ºi aduse în dis-
tare filosoficã asupra Sibilelor ºi Dupã cum se vede, autorul cãrþii Pitagora (numãrul), Anaximan- tehnice pentru realizarea picturii cuþie din principalele provincii
a filosofilor pãgâni zugrãviþi pe este atent la nuanþe, fãcând o dis- dru (apeironul, care nu mai era o murale ºi a icoanelor, dar ºi indi- istorice (Moldova, Muntenia,
pereþii exteriori ai unor biserici sau tincþie netã între funcþiunea reli- substanþã concretã, palpabilã, caþii precise de iconografie, ceea Oltenia); între opiniile diverºilor
mãnãstiri de pe teritoriul þãrii gioasã îndeplinitã de sibile la în- observabilã, ca la primii trei, ci un ce fãceau din ele un fel de biblie cercetãtori avizaþi în problemati-
noastre”. (Ibidem). Aceastã nouã ceput ºi cea laic-administrativã concret nederminat, fãrã caracte- a pictorilor de biserici din zona ca iconografiei religioase (Vasile
perspectivã din care este anta- de mai apoi (târziu), când sacer- ristici reale – întindere, gust, mi- rãsãriteanã. Dl. Adrian Michidu- Grecu, ªtefan Bârsãnescu, Con-
mat subiectul ales, conjugatã cu doþii nu mai erau singurii chemaþi ros, culoare – care aspira la a fi o þã subliniazã faptul cã dacã în in- stantin Ciobanu, I. D. ªtefãnes-
un cadru teoretico-metodologic sã interpreteze profeþiile, ci chiar noþiune care abstractizeazã ºi teriorul bisericii erau reprezenta- cu), decelând ideile care, în opi-
adecvat lui, duc cu certitudine la ºi împãraþii (vezi cazul Romei an- generalizeazã). Idei interesante, te scene canonice din Vechiul ºi nia sa au cea mai mare forþã argu-
o reuºitã în întreprinderea de cla- tice). De asemenea, demnã de prin ineditul lor, apar în cadrul Noul Testament, la exterior erau mentativã în susþinerea faptului
rificare ºi limpezire a aspectelor reþinut este ºi o altã idee avansa- Capitolului III începând cu pagi- zugrãvite personaje ºi scene di- cã ºi cultura româneascã a cunos-
implicate de tema propusã de tã de dl. Adrian. Michiduþã, dupã na 90, de unde autorul urmãreºte nainte de venirea lui Hristos. Prin- cut fenomenul sibilelor ºi al filo-
autor. Cãci ceea ce aduce nou care „Sibilele au avut o importanþã douã piste: 1) relaþia religie-fi- tre acestea frecvent gãsim ºi si- sofilor pãgâni, fiind astfel, con-
cartea dlui Adrian Michiduþã este deosebitã în viaþa religioasã gre- losofie ºi 2) relaþia filosofie – bilele ºi filosofii antici care au vergentã cu cea a multor popoa-
modul sistematic în care temati- co-romanã, bucurându-se de un creºtinism. În ceea ce priveºte prevestit venirea acestuia. Opi- re din aria balcanicã. Ba mai mult,
ca ei este prezentatã: de la identi- mare prestigiu în primele secole prima relaþie el face o utilã dis- nia autorului este cã zugrãvirea autorul insistã pe teza cã proce-
ficarea problemelor, la felul cum ale Bisericii creºtine” ºi cã „Pre- jungere între rolul jucat de religia marilor filosofi ai Antichitãþii eli- sul de evoluþie al spiritualitãþii
au fost vehiculate în diferitele vestind venirea Mântuitorului pe greacã ºi respectiv, religia iudai- ne – Pitagora, Socrate, Platon, noastre a consonat cu cel euro-
spaþii geografic-culturale ºi pe- pãmânt, sibilele au avut cinstea cã, între filosofii greci ºi respec- Aristotel ºi mulþi alþii – în circum- pean.
rioade istorice, pânã la sensurile de a fi reprezentate în pictura bi- tiv, profeþii biblici, referitor la pro- stanþele apariþiei lui Hristos îi În concluzie, cartea dlui Adri-
ºi semnificaþiile cãpãtate în de- zantinã». „În Þãrile Române sibi- blematica privind destinul. Reli- dãdeau acestuia legitimitate, în an Michiduþã este de un real in-
venirea lor, dar ºi în circumstan- lele au reprezentat lumea pãgânã gia greacã a fost pentru mult timp sensul cã venirea lui au preves- teres, prin ipotezele inedite for-
þele actuale. La aceasta aº adãu- care nu a fãcut parte din Biseri- o deschizãtoare de drumuri în fi- tit-o nu doar niºte Profeþi iudei, mulate cu privire la modalitãþile
ga o altã calitate a lucrãrii: limpe- cã, dar care au dorit-o”, pe motiv losofia elenã, ea lãsându-i aces- ci ºi minþile cele mai luminate ale prin care cultura noastrã veche
zimea exprimãrii, autorul având cã ele prevestind pe Mesia au teia cale liberã, întrucât a avut o antichitãþii pãgâne. Sibilele au medievalã a fost conectatã la cea
grijã ca, fãrã sã facã rabat rigorii avut un mare rol în pregãtirea castã de preoþi, care nu era însã fost prezentate ºi ele ca sfinte europeanã orientalã (bizantinã),
limbajului filosofic, sã fie accesi- psihologicã a lumii pãgâne pen- singura pãstrãtoare a cultului, ci preotese care au prevestit multe atât pentru publicul larg, doritor
bilã nu numai specialiºtilor, dar tru venirea ºi primirea Lui. „Aºa oricine îl putea sãvârºi. Prin ab- lucruri cu privire la Sf. Fecioarã de cunoºtinþe ºi informaþii dintr-
ºi publicului larg neiniþiat într-o se explicã, aratã autorul cãrþii, sorbþia filosofiei pãgâne de cãtre ºi aducerea pe lume a Pruncului un domeniu puþin frecventat, cât
astfel de abordare filosoficã. prezenþa lor în pictura exterioarã creºtinism, filosofia a trebuit sã Sfânt ales de Dumnezeu. ºi pentru specialiºti, care gãsesc
Întrând în problemele de con- a bisericilor din Moldova, Olte- se creºtineze, iar religia creºtinã Ca urmare, dl. Adrian Michi- în paginile ei o nouã hermeneuti-
þinut ale Capitolului I, remarcãm nia ºi Muntenia.” (la exterior, deci, sã se raþionalizeze. În aceastã re- duþã concluzioneazã cã sibilele au cã referitoare la o temã, care a re-
cã punctul de plecare îl reprezin- prin aceasta lãsând sã se între- laþie biunivocã au fost necesare fost zugrãvite întotdeauna în tan- þinut atenþia mai mult literaþilor ºi
tã cãile dificile ºi extrem de diver- vadã o oarecare rezervã a Biseri- concesii din partea ambelor rela- dem cu filosofii pãgâni (p. 144), iconografilor ºi mai puþin pe ace-
se, dupã timpuri, locuri ºi împre- cii ortodoxe faþã de ele). te: „filosofia a admis existenþa chiar dacã cu diferenþe de moti- ea a slujitorilor filosofiei.
jurãri, prin care au încercat oa- Capitolul II intitulat Sibilele unor adevãruri accesibile numai
menii sã-ºi satisfacã dorinþa de în literatura veche româneascã, prin revelaþie. „Filosofii pãgâni,
a-ºi cunoaºte destinul. Cãci des- se deschide cu ideea cã în cultu- Socrate, Platon ºi Aristotel sunt
tinul a suscitat întotdeauna mi- ra noastrã veche prorocirea sibi- cei mai des zugrãviþi ºi aºezaþi cu
rare ºi uimire, motiv pentru care lelor a fost de origine bizantinã ºi mare cinste pe pereþii mãnãstiri-
s-a înscris ca o lemã perenã în a pãtruns prin intermediere slavã lor ºi bisericilor de la noi” (De ce
perimetrul filosofiei. „Oamenii au ºi sârbã, sub forma traducerilor. aceºtia? Domnul Michiduþã are
avut întotdeauna dorinþa, exacer- În paralel cu acestea , începând rãspunsul adecvat: Socrate pen-
batã uneori, în momentele critice cu sec. al XVI-lea au circulat în tru Dreptate, sacrificându-ºi via-
ale vieþii lor, de a-ºi cunoaºte des- literatura noastrã veche ºi „cãrþi þa seninã ºi curatã ca ºi Iisus; Pla-
tinul”, subliniazã autorul încã în cu caracter astrologic-divinato- ton, pentru Ideea de Bine, ca
Precuvântare. (p. 5). Autorul lu- riu, de prevestire” (p. 65). Dupã valoare absolutã a conºtiinþei
crãrii afirmã rãspicat cã „originea cum subliniazã autorul, spre de- morale ºi Aristotel, pentru încre-
motivului sibilelor are la bazã un osebire de cele religioase, cãrþile derea în Raþiunea, cea dãtãtoare
imens fond pãgân” (p. 16), ceea astrologice erau considerate cãrþi de Adevãr).
ce presupune cã aceastã credin- de ºtiinþã, care încercau sã prezi- Capitolul IV, intitulat Sibile ºi
þã în existenþa sibilelor o întâlnim cã viitorul ºi soarta omului în co- filosofi pãgâni în pictura noas-
ºi la vechii istorici ºi filosofi greci relaþie cu corpurile cereºti. Pe lân- trã bisericeascã, fiind unul cu o
(Herodot, Heraclit, Socrate, Pla- gã prorocirile vizând evenimente problematicã mai specialã ºi, în
ton) ºi la cei romani (Cicero, Ver- exterioare lui (cutremure, secetã, acelaºi timp pentru mine specioa-
gilius, Plinius cel Bãtrân, Tacitus, eclipse, inundaþii etc.), cãrþile de sã, din cauza faptului cã este mai
Lactantius), sibilele fiind aminti- astrologie se ocupau ºi cu prezi- aparte ºi mai departe de propria-
te într-o serie de texte, începând cerea sorþii omului, dupã situaþia mi pregãtire, mã voi mãrgini la
cu secolul al VI-lea î.Hr. configuraþiei stelelor în momen- evidenþierea doar a acelor idei pe
Una din tezele ce se degajã din tul naºterii lui. Ca urmare, unele care am reuºit sã le înþeleg ºi sã
întreaga argumentaþie din Capi- din cãrþile de astrologie au fost le aproprii. La început fac menþi-
tolul I este aceea cã dacã în Ori- interzise, iar cei care îndrãzneau Andrada Bãleanu

18 , serie nouă, anul XIX


XIX 213
nr.. 7 ((213
IX,, nr ), 20
213), 16
2016
n UMBERTO ECO

supraomul de masã
Structura consolãrii
1. deci, îi reproºau lui Rodolphe, vicisitudinile Morelilor. Acum a tâmplã ceva mai mult ºi de o ab- sã þinã firul. Sã se reþinã cã toate

P
roblemã de rezolvat pen- înþeles ca model uman, cã nu ac- sosit momentul sã ne întrebãm solutã surprizã. aceste note vin dupã revelaþia cu
tru construcþia unei þiona împins de motive dezinte- dacã aceastã structurã sinusoi- Rodolphe, care îºi plânge fii- privire la Fleur-de-Marie: prãbu-
opere narative de larg resate ºi caritabile, ci de un gust dalã rãspunde unui program na- ca pierdutã, o întâlneºte pe ºirea acþiunii are loc în acel punct.
consum, destinate sã trezeascã al vendetei ºi al hoþiei. Exact: rativ explicit sau depinde de cir- prostituata Fleur-de-Marie ºi o Se întâmplã astfel cã, pe de o par-
interesul maselor populare ºi cu- Rodolphe este un Dumnezeu cumstanþe exterioare. Urmãrind salveazã din ghearele lui Chou- te, Sue se comportã ca un simplu
riozitatea claselor avute: sã se crud ºi vindicativ, e un Hristos declaraþiile de poeticã ale tânã- ette. O readuce pe drumul bine- observator ce nu are puteri asu-
dea o realitate cotidianã existen- cu sufletul unui Jahve înrãit. rului Sue ar pãrea cã structura ar lui, o interneazã în ferma model a pra unei lumi care-i scapã ºi, pe
tã ºi totuºi insuficient luatã în Spre a rezolva de o manierã fi intenþionalã: el enunþã deja în lui Bouqueval. La acest punct s- de altã parte, îºi arogã drepturile
consideraþie, în care sã se repe- fantasticã dramele reale ale Pari- legãturã cu aventurile sale mari- a creat în cititor o expectativã divine ale romancierului omni-
reze elementele unei tensiuni ne- sului sãrac ºi subteran, Rodolphe nãreºti (de la Kernok la Atar- subteranã: dar dacã Fleur-de- scient oferind suculente antici-
soluþionate (Paris ºi mizeriile va trebui: 1) sã îl converteascã Gull ºi la La Salamandre) o te- Marie o fi fiica lui Rodolphe? Un pãri cititorului. Poe observase
sale); sã se dea un element solu- pe Chourineur; 2) sã o pedep- orie a romanului în episoade. „În material grozav pe care sã înºiri deja cã îi lipsea ars celare artem
bil, în contrast cu realitatea de seascã pe Chouette ºi pe Maître loc de a urmãri aceastã severã pagini ºi pagini, un material pe ºi cã autorul nu ezita niciodatã
plecare, care sã punã o soluþie d’école; 3) s-o manipuleze pe unitate de interese distribuitã pe care chiar Sue îl gândise ca firul sã-i spunã cititorului: “Acum,
imediatã ºi consolatorie contra- Fleur-de-Marie; 4) s-o consoleze un numãr dorit de personaje conducãtor al cãrþii sale. Ei bine, într-o clipã, veþi vedea ceea ce
dicþiilor iniþiale. Dacã realitatea de pe Madame d’Harville dând un care, plecând de la începutul la capitolul XV al celei de-a doua veþi vedea. Încep sã provoc în
plecare este efectivã ºi nu existã sens vieþii sale; 5) sã-i salveze pe cãrþii, trebuie, de bine sau de rãu, pãrþi, abia al cincilea al întregii voi o impresie extraordinarã, pre-
în ea condiþiile de reabsorbþie a cei din familia Morel de dispera- sã ajungã la sfârºit pentru a con- cãrþi, Sue se decide ºi ne averti- gãtiþi-vã fiindcã vã voi excita mult
contrastelor, elementul solubil va re; 6) sã distrugã solida putere a tribui fiecare cu propria sa parte zeazã: „iar acum sã lãsãm de-o imaginaþia ºi mila”. Crudã adno-
trebui sã fie fantastic. Întrucât lui Jacques Ferrand ºi sã restitu- la deznodãmânt”, e mai bine sã parte acest fir pe care-l vom relua taþie criticã, dar exactã. Sue se
fantastic, va fi imediat imagina- ie tot ce a luat de la cei slabi ºi nu se formeze niºte blocuri în mai târziu, întrucât deja cititorul comportã exact aºa fiindcã unul
bil, dat în plecare ca deja realizat, neapãraþi; 7) sã regãseascã fiica jurul „personajelor care, neser- va fi ghicit cã Fleur-de-Marie este din scopurile principale ale roma-
ºi va putea acþiona dintr-odatã pierdutã, scãpând de piedicele lui vind drept cortegiu obligat la fiica lui Rodolphe”. nului consolator este sã provoa-
prin mediaþiile limitative ale eve- Sarah Mac Grégor. Urmeazã apoi abstracþiunea moralã ce consti- Risipa e atât de aparentã, sin- ce efectul. Iar efectul se poate
nimentelor concrete. diferite alte sarcini minore, dar tuie pivotul cãrþii, vor putea fi uciderea narativã atât de inexpli- provoca în douã feluri. Unul este
Acest element va fi Rodolphe legate de cele principale, precum abandonate pe drum, potrivit cabilã încât cititorul – azi – se exact acesta ºi este cel mai co-
de Gerolstein. El posedã toate pedepsirea rãufãcãtorilor de plan oportunitãþii ºi logicii evenimen- sperie; dar cu totul altfel trebuie mod: fiþi atenþi la ceea ce va urma.
rechizitele de basm: este un prinþ secund, ca Polidori, familia Mar- telor”4. De aici, libertatea în de- sã fi fost la vremea publicãrii pe Celãlalt implicã recursul la
(ºi suveran, chiar dacã Marx ºi tial sau tânãrul Saint-Remy; mân- plasarea atenþiei, ºi a liniei prin- episoade. Sue s-a gãsit pe neaº- Kitsch7.
Engels luau în zeflemea pe acest tuirea semi-rãilor precum Louve cipale, de la un personaj la altul. teptate în situaþia de a fi trebuit
mic Serenissim german tratat de ºi bunul Martial; salvarea unor Bory numeºte acest tip de roman sã prelungeascã povestea, dar Traducere de
cãtre Sue ca rege; însã se ºtie, buni precum Germain, tânãra Fer- (ce multiplicã locuri, timpuri ºi maºina fusese montatã pentru o George Popescu
nemo profeta in patria), a orga- mont ºi aºa mai departe. acþiuni) centrifug ºi îl vede ca curbã narativã mai scurtã, tensi-
nizat propriul regat potrivit unor exemplu al romanului de con- unea nu ar fi putut fi menþinutã
precepte de prudenþã ºi bunãta- 2. sum, constrâns de însãºi distri- pânã la sfârºit, publicul cerea sã Note
1
„Ces braves gens jouissaient

E
te1. Este foarte bogat. E rãnit de lementul real (Parisul ºi buþia sa, dislocatã în timp, sã fie ºtie; bine, i se arunca în pastã
o remuºcare incurabilã ºi de o mizeriile sale) ºi elemen- nevoit sã întreþinã atenþia citito- revelaþia, ce funcþiona deci ca un d’un bonheur si profond, ils étaient
nostalgie mortalã (iubirea neferi- tul fantastic (soluþiile lui rului sãptãmânã de sãptãmânã suculent „în curând” ºi se trecea si complètement satisfaits de leur
condition, que la sollicitude éclairée
citã pentru aventuriera Sarah Rodolphe) vor trebui sã-l sur- sau zi de zi. Însã nu e vorba nu- la deschiderea altor filoane. Pia- di grand/ duc avait un peu à faire pour
Mac Grégor, naºterea ºi presu- prindã pe cititor rând pe rând, pas mai de o fireascã adaptare a þa era satisfãcutã, dar acþiunea ca les préserver de la manie des innova-
pusa moarte a copilei, faptul cã cu pas, atrãgându-i atenþia ºi structurii romaneºti la condiþiile organism mergea în amonte. Ti- tions constitutionelles” *II parte,
ar fi scos arma împotriva tatãlui). exasperându-i sensibilitatea. In- proprii unui gen (care totuºi îºi pul de distribuire, ce putea oferi cap. XII).
Dotat cu un suflet bun, posedã triga va trebui deci sã organizeze primeºte propriile determinãri de juste reguli genului de foileton, 2
„Se poate afirma oricum cã prea
totuºi conotaþiile eroului roman- cote foarte înalte de informare, la un anume tip de distribuþie). la un moment dat pãcãlea, iar au- pretinsa «supraumanitate» nietz-
tic fãcut sã fie iubit de cãtre Sue adicã de surprizã. Determinãrile pieþei intervin mai torul, întrucât artist, depunea ar- scheanã are ca origine ºi model doc-
însuºi în cãrþile anterioare; adept Întrucât cititorul ar putea sã profund. Aºa cum observã ºi mele. Misterele Parisului nu mai trinal nu numai pe Zarathustra, ci ºi
al vendetei, nu fuge de soluþiile se recunoascã fie în condiþiile de Bory, „succesul lungeºte”. Ger- e un roman, ci o reþea de montaj Contele de Monte-Cristo al lui Du-
mas”, noteazã Gramsci. El nu þinea
violente, se complace în desfã- plecare (în personaje ºi în situaþii minarea unor episoade succesi- pentru producerea de recompen- seama neapãrat de faptul cã Rodol-
tãri, fie cu scopuri de justiþie, fie mai înainte de soluþie), fie în con- ve e cerutã de pretenþiile publi- se continue ºi renovabile. Din phe precedã, ca model, pe Monte-
sã-l facã sã moarã de invidie pe diþiile de sosire (în personaje ºi cului ce nu vrea sã-ºi piardã per- acest moment, Sue nu se va mai Cristo, care este din 1844 (ca ºi Cei
Jacques Ferrand). Întrucât e pro- în situaþii dupã soluþie) elemen- sonajele. Se stabileºte o dialec- preocupa sã urmeze preceptele trei muºchetari, în care apare alt su-
pus ca soluþie imediatã pentru tele care le caracterizeazã vor tre- ticã între cererea pieþei ºi struc- unei bune povestiri ºi va intro- praom, Athos, în timp ce al treilea
relele societãþii, nu poate sã ur- bui sã fie reiterate pânã când iden- tura intrigii, astfel încât, la un duce, odatã ce povestea se mã- teoretizat de Gramsci, Joseph Bal-
meze legile atât de închistate ale tificarea ar deveni posibilã. Sub- moment dat, sunt jignite chiar ºi reºte, artificii comode pe care samo, apare în 1849); însã ia în cal-
acesteia; i le va inventa prin ur- iectul va trebui deci sã distribuie exigenþele fundamentale ale tra- marea prozã a secolului al cul (ºi o analizeazã în mai multe rân-
mare pe ale sale proprii. Judecã- vaste benzi de redundanþã ºi, mei ce-ar trebui sã fie sacre pen- XIX-lea le-a ignorat din fericire duri) opera lui Sue: „Poate suprao-
tor ºi justiþiar, binefãcãtor ºi re- deci, sã insiste asupra insolitului tru orice roman de consum. ºi care se regãsesc, în mod curios, mul popular dumasian se cuvine sã
fie considerat tocmai ca o reacþie de-
formator dincolo de legi, Rodol- astfel încât sã ºi-l facã familiar. Faptul cã trama ar fi ca o cur- în serii de saga de benzi desenate mocraticã la concepþia de origine feu-
phe e un Supraom. Poate primul Nevoia de informare pretin- bã continuã ori ca o structurã si- precum cea a lui Superman6. dalã a rasismului, de legat de exalta-
în istoria romanului de consum de sã existe lovituri de teatru; nusoidalã nu înseamnã cã sunt Spre exemplu, ceea ce acþiu- rea «galicismului» fãcutã în romane-
(provenind direct din eroul sata- nevoia de redundanþã impune ca alterate condiþiile esenþiale ale nea nu mai reuºeºte sã spunã sin- le lui Eugène Sue”. Cf. Letteratura e
nic romantic), model pentru loviturile de teatru sã fie repeta- unei povestiri pe care le-a înºirat gurã e amintit în note la subsol. vita nazionale, III, «Letteratura po-
Monte-Cristo, contemporan cu te la intervale regulate. În acest Aristotel în Poetica: început, ten- Partea a noua, capitolul al nouã- polare».
3
Vautrin (ce se iveºte mai înainte sens, Misterele nu se înrudesc siune, climax, deznodãmânt ºi lea: nota avertizeazã cã Madame „Romanul de apendice substi-
dar se dezvoltã pe deplin chiar în cu acele opere narative pe care catharsis. În cel mai bun caz, d’Harville pune anume acea în- tuie (ºi favorizeazã în acelaºi timp)
acei ani) ºi, în orice caz, predece- le-am defini cu curbã constantã structura sinusoidalã se consti- trebare fiindcã, sositã în ajun, nu modul de a fabula al omului din po-
por, este o adevãratã visare cu ochii
sor al modelului nietzschean. O (diversele elemente se îngrãmã- tuie din aglomerarea mai multor putea sã ºtie cã Rodolphe recu- deschiºi...În acest caz se poate spu-
remarcase deja Gramsci cu multã desc pânã la a provoca un maxi- acþiuni, iar problema fusese dis- noscuse în Fleure-de-Marie pe ne cã în popor fabularea e depen-
intuiþie ºi ironie: Supraomul se mum de tensiune pe care rezol- cutatã deja de teoreticienii din fiica sa. În epilog, capitolul I, nota dentã de «complexul de inferiorita-
naºte în forjele romanului de con- varea va interveni ca sã le fãrâ- secolul al doisprezecelea ºi al trei- avertizeazã cã Fleur-de-Marie se te» (socialã) ce determinã lungi bãs-
sum ºi numai dupã aceea ajunge miþeze), ci celor pe care le-am sprezecelea, primii maeºtri ai cri- numeºte acum Amelie, fiindcã muiri despre ideea de vendetã, de
în filosofie2. denumi cu structurã sinusoida- ticii structurale franceze5. Nevo- tatãl îi schimbase numele de câ- pedeapsã a vinovaþilor de relele în-
Supraomul e resortul necesar lã: tensiune, deznodãmânt, nouã ia psihologicã, resimþitã de cãtre teva zile. Partea a noua, capitolul durate” etc. (Gramsci, cit., p. 108).
4
pentru o bunã funcþionare a unui tensiune, nou deznodãmânt ºi cititor, de dialectica tensiune-dez- al doilea, nota: „Cititorul nu va fi E. Sue. prefaþã la Atar-Gull (cf.
mecanism consolator; face ime- aºa mai departe. nodãmânt se prezintã astfel în- uitat cã Chouette, cu puþin înain- Bory, E. S., p. 102)
5
diat evidente deznodãmintele Misterele abundã de mici dra- cât, în cel mai prost roman de te de a o lovi pa Sarah, credea Cf. E. Faral, Les arts poétiques
du XII et du XIII siècle. Paris, 1958.
dramei, consoleazã imediat ºi me începute, parþial rezolvate, consum, se ajunge la produce- cã...”. Partea a doua, capitolul Nu întâmplãtor textele acestor teo-
consoleazã bine3. abandonate spre a urma deviaþii rea unor false tensiuni ºi false ºaptesprezece, nota avertizeazã reticieni sunt acum deshumate de
Pe acest supraom se încrus- de la arcul narativ major, ca ºi deznodãminte. Spre exemplu, în cã iubirile din tinereþe ale lui Ro- cãtre structuraliºti.
teazã pe urmã alte tipuri, aºa cum când povestea ar fi un mare co- Meºterul de la mãnãstire a lui dolphe ºi Sarah nu sunt cunos- 6
Cf. studiul nostru „Mitul Su-
noteazã Bory: Rodolphe este un pac al cãrui trunchi e reprezen- Ponson du Terrail, se adunã câ- cute la Paris. ªi aºa mai departe. permanului”, în Apocalittici e inte-
Dumnezeu Tatãl (adulatorii sãi nu tat de cãutarea, de cãtre Rodol- teva zeci de agniþii false, în sen- Autorul aminteºte deja spusul, grati, Milano, Bompiani, 1964.
7
obosesc sã i-o tot repete) ce se phe, a fiicei pierdute, iar diver- sul cã se acumuleazã expectative din cauzã cã publicul l-o fi uitat Pentru o discuþie asupra defi-
travesteºte în muncitor, devine sele ramuri – de cãtre povestea spre a revela cititorului niºte fap- între timp; ºi stabileºte târziu ceea niþiei structurale a kitsch-ului, în sen-
om ºi intrã în lume. Dumnezeu lui Chourineur, cea a lui Saint- te pe care el le cunoaºte deja din ce n-a spus încã, fiindcã nu pu- sul în care va fi angajat în paginile ce
urmeazã, cf. studiul nostru
devine Muncitor. Marx ºi Engels Rémy, cele trei Clémence, bãtrâ- capitolele precedente ºi care sunt tea spune tot, cartea e un macro- „Structura prostului gust”, în
nu apreciaserã prea mult proble- nul tatã ºi mama vitregã, întâm- necunoscute unui anumit perso- cosmos în care trãiesc multe per- Apocattici e integratti, cit.
ma unui Supraom funcþionabil ºi, plarea lui Germain ºi Rigolette, naj. În schimb, în Mistere se în- sonaje, iar Sue nu mai reuºeºte

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016 19
n PETRIªOR MILITARU
avangarda româneascã
ºi reprezentarea spaþiului urban
Mãdãlina Lascu, Imaginea ales cã o parte dintre scriitori ºi Cea de-a doua parte a lucrãrii mâni. Începând cu Aviograma lui
oraºului în avangarda româ- artiºti trec, uneori, de la un cu- este dedicatã felului în care se Ilarie Voronca (ce impunea „o
neascã, Tracus Arte, Bucureºti, rent la altul, în diferite etape ale reflectã oraºul modern în textele nouã poeticã «telegraficã», pre-
2014. creaþiei lor. teoretice ale avangardiºtilor ro- cum ºi viteza cu care aceasta tre-

A
mplul studiu al Mãdã-
linei Lascu, la origine
tezã de doctorat, este
primul de la noi care îºi propune
sã surprindã modul în care avan- buie sã se propage”, p. 142) din
garda europeanã ºi-a reprezentat 75 HP, revistã ce în integralita-
spaþiul urban în literaturã ºi în tea ei reprezenta „un imn închi-
domeniul artelor plastice. nat oraºului modern” (p. 142), ºi
Dintr-un punct de vedere meto- trecând prin constructivista re-
dologic desigur cã dominã vistã Punct cu manifestul lui
perspectiva comparatistã – nu Scarlat Callimachi ºi prin revis-
numai în planul geografic al au- tele unu sau Integral („Trãim de-
torilor români vs. avangardiºti finitiv sub zodie citadinã”, afir-
europeni, dar chiar în cadrul ace- ma Ion Cãlugãru), oraºul este o
luiaºi scriitor/ artist sunt compa- constantã a manifestelor din re-
rate creaþiile din perioada româ- vistele româneºti de avangardã.
neascã cu cele din exil, deoarece Pe lângã acribia cu care face re-
majoritatea ºi-au pãstrat cetãþenia ferire la diferite documente, lu-
o perioadã mai surtã sau mai crãri literare ºi plastice, Mãdãli-
lungã de timp; Ilarie Voronca ºi na Lascu impresioneazã ºi prin
Victor Brauner sunt, poate, cele modul în care integreazã diferite
mai la îndemânã exemple – a cãror elemente ale avangardismului
abordare este dublatã desigur de românesc în context european
o analizã de tip interdisciplinar, stabilind legãturi punã acum nu
dat fiind faptul în avangardã au mai fost fãcute, dar ºi prin
literatura ºi artele plastice s-au faptul cã ea citeazã unele surse
aflat într-un permanent dialog, bibliografice puþin cunoscute.
ceea ce a dus la ridicarea nivelu- De pildã, este extrem de savu-
lui de originalitate în ambele ros fragmentul pe care autoarea
domenii. îl citeazã din volumul de amintiri
Intitulatã Imaginea oraºului Victor Brauner - Antitezã (1937) al Veronicãi (Ronca) Miesznik,
în avangarda româneascã, car- sora lui Brauner, ºi care surprin-
tea este structuratã tripartit, din- de verva tinerilor adunaþi la Lãp-
spre general ºi particular, astfel tãria bulgarului Enache Dinu,
încât prima parte se ocupã de poreclit de aceºtia „Moº Verlai-
avatarurile entitãþii citadine în ne”, ca un omagiu adus mustã-
diacronie, cu referiri la fiecare din- þilor proprietarului (p. 156).
tre curentele care au marcat avan- Partea a treia a studiului este
garda europeanã: futurism, cu- cea mai amplã fiindcã ea cuprin-
bism, expresionism, dada ºi su- de o analizã detaliatã a imaginii
prarealism. Aºadar oraºul futurist oraºului în opera literarã a unor
este definit de dinamism, simul- scriitori ca Ion Vinea, Tristan
taneism, vitezã, luminã ºi zgomot Tzara (cel din perioada de dinain-
– dupã cum ni-l descriu F.T. Ma- te de dada, dar ºi cel din Omul
rinetti, Umberto Boccioni, Gino aproximativ), Saºa Panã, Ilarie
Severini, Luigi Russolo etc. În Voronca (poemele Ulise ºi Brã-
schimb, oraºul caleidoscopic, in- þara nopþilor), Geo Bogza (pen-
diferent cã este Paris (Guillaume tru care oraºul fierbe „ca un ca-
Apollinaire, Georges Braque, Al- zan/ ºi sufletul incendiat ca o car-
bert Gleizes, Robert Delaunay, te/ ºi vorbele vorbele cum îþi rã-
Fernand Léger), Praga (Vincenc sucesc creierii”), Stephan Roll,
Benes, Bohumil Kubista) sau Filip Corsa, sau a unor artiºti
New York (Abraham Walkovitz) complecºi ca M.H. Maxy, Mar-
este specific viziunii cubiste. Pen- cel Iancu, Corneliu Michãilescu,
tru expresioniºti, oraºul se ipos- Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder,
taziazã fie ca provincie (Georg Victor Brauner, Arthur Segal etc.
Trakl ºi Egon Schiele), fie ca uni- Demersul Mãdãlinei Lascu
vers apocaliptic (Ludwig Meid- este unic în România atât prin
ner ºi Georh Heim) ori ca metro- tematicã, cât ºi prin amploarea
polã, precum în lucrãrile lui Ernst analizei pe care ea i-o dedicã fe-
Ludwig Kirchner autorul celor nomenului ales spre cercetare.
„mai reprezentative imagini expre- Constantin Nisipeanu - Coºmar Consider cã parcurgerea volumu-
sioniste ale metropolei germane lui de faþã este captivantã pentru
[Berlin] din preajma primului rãz- orice intelectual curios, dar mai
boi mondial” (p. 59). Pentru Paul ales pentru cei pasionaþi de bo-
Citröen, Dadapolisul este o me- gãþia de forme ºi idei a miºcãrilor
tropolã construitã prin suprapu- de avangardã. ªi, într-adevãr,
nere ºi acumulare ceea ce o face studiul reuºeºte sã ofere sufi-
sufocantã, un loc „alienant care ciente ºi edificatoare exemple a
fabricã monºtrii” (Fritz Lang) ca modului în care poezia ºi pictura
un zid opac din Dadaville (1924) s-au conjugat ºi au interacþionat
al lui Max Ernst. Pe de altã parte, în perioada în care curentele
oraºul suprarealist include atât avangardiste s-au manifestat în
„liniºtea, absenþa ºi vidul” (p. 75) toatã splendoarea lor, mai exact
din tablourile lui Giorgio de Chi- din primul deceniu al secolului
rico – cel fascinat de arcadele XX ºi pânã la instaurarea regi-
romane, cât ºi oraºul împietrit sau mului comunist la noi în þarã. Nu
captiv în tentaculele regnului putem încheia fãrã a remarca ºi
vegetal ca la Max Ernst sau stra- numeroasele reproduceri color –
niile peisaje urbane realizate de nu mai puþin de 230! – ale picturi-
Paul Delvaux. În ciuda dominan- lor avangardiste la care se referã
telor pe care le am descris suc- cercetãtoarea ºi care oferã citito-
cint mai sus, Mãdãlina Lascu rului ºansa de a avea acces rapid
subliniazã cã, în fond, curentele la imaginile comentate, parte din-
avangardiste fuzioneazã uneori ºi tre mai greu accesibile, mai ales
îºi transferã unele elemente, mai Victor Brauner - Oraºul care se trezeºte (1937) cele ale artiºtilor români.

20 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 7 ((213
213 ), 20
213), 16
2016