Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 10 (216) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

MIªCAREA IDEILOR.
Paul Celan:
memoria poeziei
Semneazã:
l George Guþu
l Raluca Rãdulescu
l Cristiana Scãrlãtescu
l Roxana Ilie
l Anca ªerban

Adonis – existã
subiectivitate în
cultura musulmanã
salafistã?

Petriºor Militaru
Petriºor Militaru ––
mic
mic tratat
tratat
suprarealist
suprarealist dede
mediumnitate
mediumnitate
vampiricã
vampiricã

Tudor Creþu –
jurnal
fantasmatic,
2012
Albert Dobrin

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 10 ((216
216
216)) • 2016
2016

AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Istoria care ne
bântuie l 2 (Urmare din pag.1)
istoria care
MIªCAREA IDEILOR
Paul Celan: memoria poeziei. Dosar
coordonat de Anca ªerban
ne bântuie
George GUÞU: Întâmpinare suprarea- vãzut, iar interpretul mi-a strigat:
listã l 3 – Un’ te duci?
Raluca RÃDULESCU: Artã ºi poezie – La ºcoalã.
la Paul Celan sau întoarce spatele Me- – Vino-ncoa’, trebuie sã te ducem un-
duzei ºi mergi în cap l 4 deva ºi pe urmã poþi sã mergi ºi la ºcoalã.
Cristiana SCÃRLÃTESCU: Dialog M-a apucat de braþ, iar soldaþii l-au aju-

R
omânia pare o þarã în destrãma-
literar între Paul Celan ºi Selma Meer- tat sã mã împingã spre camion. M-am
re. Transformatã de corupþia Revista de culturã editatã de
baum-Eisinger: douã personalitãþi artis- smuls din mâinile lor ºi am sãrit singur în
endemicã într-o bolgie în care
tice înrudite prin naturã ºi destin l 5
se zbat disperaþi, laolaltã preºedinþi de þarã el. Înãuntru era întuneric beznã, dar am AIUS Printed
Anca ªERBAN: Paul Celan ºi Inge- simþit cum mai mulþi ochi mã priveau.”
ºi prim-miniºtri, miniºtri ºi magistraþi, poli-
borg Bachmann: scrisori din „timpul ini- Naratorul, care este ºi protagonistul
mii” l 6
þiºti ºi ºi funcþionari de stat, afaceriºti ºi Apare sub egida Uniunii
simpli gãinari, dar ºi într-o Vale a Plângerii adevãrat al unei tragice experienþe de mai
Roxana ILIE: Paul Celan – „un tran- bine de doi ani într-un lagãr sovietic de Scriitorilor din România
din care se poate scãpa numai cu fuga,
dafir al nimãnui” l 7 muncã forþatã în minele de cãrbune din
cum au reuºit pânã acum vreo câteva mili-
oane de români, România nu mai oferã Dombas, pe care o va relata peste ani în
nicio perspectivã tinerilor sãi, al cãror unic aceastã scriere autobiograficã, apãrutã în
ideal a devenit evadarea, la muncã sau la America, unde va ajunge în urma unei DIRECTOR
studii. senzaþionale evadãri, avea la momentul Nicolae Marinescu
Nu sunt dintre nostalgici ºi nici dintre arestãrii numai 16 ani.
cei care îºi reprezintã viitorul ca Apoclip- Altceva m-a ºocat însã mai mult. În-
sã, ci, mai degrabã, dintre optimiºtii care tâmplarea, realã, se petrecea în România REDACTOR-ªEF
sperã cã libertatea va rodi în cele din urmã. anului 1946. Adicã dupã capitularea de la Petriºor Militaru
Douã întrebãri îmi revin în minte, în con- 23 august 1944, dupã încheierea rãzboiu-
secinþã, mereu: din ce cauzã suntem aici ºi lui mondial ºi a pãcii de la 9 mai 1945, când SECRETAR DE REDACÞIE
ce trebuie fãcut. armatele ruseºti staþionau în România în
calitate de trupe aliate. Ei bine, despre Maria Dinu
O lecturã recentã, romanul Donbas –
povestea adevãratã a unui evadat din comportamentul abuziv ºi agresiv al ruºi-
Uniunea Sovieticã, de Jacques Sãndules- lor care se comportau ca o armatã de ocu- REDACTORI
cu, apãrut recent la Editura Nemira, în tra- paþie auzisem din povestirile pãrinþilor mei Maria Dinu
ducerea Mihaelei Albu ºi a lui Michael sau ale unor rude ºi cunoscuþi care le trãi- Cosmin Dragoste
BELETRISTICÃ serã pe propria piele, dar despre acest tip
Petrescu, m-a fãcut sã mã gândesc la fap- Mihai Ghiþulescu
Tudor CREÞU: Jurnal fantasmatic, de agresiune prin care români, bãrbaþi ºi
tul cã istoria este ADN-ul popoarelor, ºi Daniela Micu
2012l 8 femei, tineri ºi maturi au fost capturaþi ºi
cã posibilitatea de a se realiza stã în pute-
SILVIU GONGONEA: Poeme l 9 transformaþi în prizonieri mult dupã înce-
rea lor de a-ºi cunoaºte virtuþile ºi neajun-
surile stabilizate de-a lungul timpului, pen- tarea rãzboiului nu am citit niciodatã, ni- REDACTORI ASOCIAÞI
BELETRISTICÃ cãieri, deºi am fost din copilãrie fascinat
Constantin CIUBOTARU: Statui de-
tru a le cultiva pe primele ºi ale evita, pe Denisa Crãciun
cât posibil, pe celelalte. Viciul fundamen- de scrierile istorice.
molate l 10 Înþeleg cã acest adevãr a fost ascuns
Gheorghe Fabian
tal este deci întreþinerea ignoranþei sau Silviu Gongonea
minciunii despre sine. românilor de statul comunist, subordonat
LECTURI
Pentru familiarizarea cititorului cu sub- politic ºi ideologic imperiului moscovit, dar Luiza Mitu
Cosmin DRAGOSTE: Medierea cul- de ce aceste adevãruri tragice ne-au fost Ioana Repciuc
stanþa cãrþii invocate, am sã reproduc în-
turalã ca destin ºi profesie l 11 ascunse dupã 1990? Întrebarea nu este Mihaela Velea
ceputul ei:
Daniela MICU: Un carpe diem nerezo- deloc retoricã! Ea îmi reactualizeazã între-
„Am fost arestat în Braºov, în drum spre
nabil l 11 bãri care au rãmas fãrã rãspuns dupã un
ºcoalã. De-abia începuse sã se lumineze, COLEGIUL DE REDACÞIE
Maria DINU: Matilda sau despre ide- sfert de secol. Cine a tras în noi dupã 22
iar strãzile reci, de un cenuºiu-închis, erau
alul feminin din poezia postdouãmiistã
aproape pustii. La un colþ, lângã terenul decembrie 1989? De ce personalitãþi ale Marin Budicã
l 12 culturii româneºti ºi mondiale au rãmas Gabriel Coºoveanu
ºcolii, am vãzut mai mulþi soldaþi ruºi înar-
maþi ºi un interpret român, civil, împingând victime ale condamnãrilor politice de dupã Horia Dulvac
ARTE 1947, nu s-au putut întoarce în þarã, conti-
Mihaela VELEA: Nexus l 13
pe cineva într-un camion al poliþiei. M-au Lucian Irimescu
nuându-ºi exilul biografic ºi al operei, par-
Gheorghe FABIAN: Evenimente mu- te a spiritualitãþii româneºti? Cine orches-
zicale de septembrie l 13 treazã înstrãinarea românilor de propria lor COORDONARE DTP
Magda BUCE RÃDUÞ: Spiritualitatea istorie prin ascunderea adevãrurilor ºi Mihaela Chiriþã
formelor ºi mesajul culorilor în pictura promovarea unor diversiuni menite sã-i
lui Daniel Guþã l 14 culpabilizeze ºi sã le inducã sentimentul
Sebastian CORNEANU: Expoziþia de inferioritãþii faþã de alte popoare? Revista „Mozaicul” este membrã
picturã Daniel Guþã sub semnul „Come- Donbas – povestea adevãratã a unui A.R.I.E.L.
diei dell’arte” l 14 evadat din Uniunea Sovieticã este mai
mult decât o poveste autobiograficã ade- Partener al OEP (Observatoire
ANTHROPOS vãratã, tragicã ºi spectaculoasã, este un
Ioana REPCIUC: Vrãjitorie ºi gândire strigãt al demnitãþii umane împotriva ma- Européen du Plurilingvisme)
magicã în cultura românã – o perspecti- nipulãrii politice a marilor puteri împotriva
vã istoricã l 15 popoarelor mai mici, a violenþei puternici- Tiparul: Aius PrintEd
lor cinici ºi cruzi împotriva oamenilor
CRONICÃ DE FILM Tiraj: 500 ex.
simpli, pe care pretind cã îi reprezintã, ur-
Marius DOBRIN: Mioritici? nici vor- mãrind doar un profit propriu meschin, dar ADRESA REVISTEI:
bã! l 16 ºi luminã întremãtoare a capacitãþii umane Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
de a rezista rãului din exterior ºi din sine, Tel/Fax: 0251 / 59.61.36
SERPENTINE de a dovedi solidaritate ºi generozitate în
Marian Victor BUCIU: Basarab Nico- cele mai neaºteptate împrejurãri. E-mail: mozaicul98@yahoo.com
lescu ºi momentul actual al transdisci- Adolescentul care va deveni, la capã-
plinaritãþii (II) l 17 tul unor experienþe limitã, Big Jacques, ISSN 1454-2293
Denisa CRÃCIUN: Paradisul Poeþilor boxer profesionist, proprietar de bar de
în oraºul lui Paul Valéry l 18 jazz în New York, actor de film ºi, iatã, au-
tor de mare succes, ne propune în al sãu
UNIVERSALIA Donbas, sã meditãm asupra dreptului fie-
Adonis: Existã subiectivitate în cultu- 9 771454 229002
cãruia dintre noi de a lupta pentru a ne
ra musulmanã salafistã? l 19 împlini viaþa ca destin. Responsabilitatea asupra
Jacques Sãndulescu completeazã, prin conþinutului textelor revine autorilor.
AVANGARDE strãdania generoasã a traducãtorilor ºi Manuscrisele nepublicate
Petriºor MILITARU: Mic tratat supra- editorului sãu în limba românã, galeria de nu se înapoiazã.
realist de mediumnitate vampiricã l 20 creatori români obligaþi sã mãrturiseascã,
dincolo de hotarele patriei, tragica poves-
Daniel Guþã - Dans
te a exilului românesc... www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
n GEORGE GUÞU

întâmpinare suprarealistã1
C
elan a descoperit supra-
realismul în condiþiile
în care evadase în do-
meniul configurãrilor poetice.
Realitatea cãreia nu-i putea face
faþã l-a fãcut pe poet sã fie atras
de suprarealism pentru cã nu
ajunsese sub influenþa unui alt
curent alternativ. Celan nu era la
înãlþimea realitãþii acelor ani, ca
de altfel ºi a realitãþii anilor ce
aveau sã urmeze. El nu mai putea
percepe lumea realã din perspec-
tiva unor criterii umane, cãci ea
nu se suprapunea cu universul
sãu poetic. Subiectivitatea sa ar-
tististicã destul de consolidatã a
opus rezistenþã faþã de automa-
tismul suprarealist. Cu Visul vi-
sului2 începe preocuparea sa mai liºtii români). Situaþia omului în re. Generaþia mai în vârstã se afla
sistematicã faþã de miºcarea su- societate ºi a conºtiinþei în lume în special în centrul interesului
prarealistã cu toate cã idealul sãu devin obiectul reflecþiei sale.”7 public. Tudor Arghezi publica în
estetic încã nu era definitiv con- Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, 1941 romanul Lina, în 1942 un
turat iar alunecãrile spre supra- intersul suprarealiºtilor faþã de Studiu Eminescu, iar în 1945 un
realism fuseserã sporadice. „Po- realitate scade în mod esenþial ºi Manual de moralã practicã.
etul descrie cum a descoperit in- simptomatic. Problemelor legate Lucian Blaga ºi-a continuat atât
conºtientul ca sursã a unui nou de expresivitatea limbii li se acor- preocupãrile teoretice cât ºi pe
adevãr, ca pãtrundere în marele dã tot mai mare atenþie. Ca reac- cele în domeniul propriei creaþii
cristal al lumii interioare, în sãl- þie la aceastã vãditã slãbiciune, literare: în 1941 a apãrut studiul
bãticia frumoasã de partea cea-
laltã, în zona mai profundã a fiin-
þei.”3 Influenþa suprarealismului
dar ºi ca urmare a unor condiþii
postbelice specifice propriei
vieþi, poeþii suprarealiºti români
Despre gândirea magicã; citito-
rilor le-au fost oferite în 1942 stu-
diile Religie ºi spirit precum ºi
Paul Celan:
de altfel atestatã ºi de Bede Alle-
mann asupra liricii timpurii a lui
Celan4 a cunoscut o orientare
în a doua lor miºcare au realizat
concepþii extrem de interesante
legate de artã ºi realitate, care le
ªtiinþã ºi creaþie, în 1943 volu-
mul de poezii Nebãnuitele trep-
te – poezii noi, iar în 1945 volu-
memoria poeziei
specificã pentru poet (în gene- conferã o amprentã proprie. Sub mul Discobulul. Aforisme ºi în- Dosar coordonat de Anca ªerban
re): prin intermediul unor poeþi acest auspiciu se aflã lirica tim- semnãri.
români care au figurat ca sursã purie a lui Celan. Asemãnãrile tre- Popularul bard al sentimenta-

Î
buie cãutate mai puternic nu pe litãþii simboliste, Ion Minulescu n 2014, editorii Norwegian Book Clubs în parteneriat cu
de inspiraþie ºi intermediari. Cãci
planul pur lingvistic, ci în zona în a doua ediþie a volumului sãu Instititutul Nobel din Norvegia au fãcut un sondaj de-
Celan n-a fost atras întâmplãtor
comunicãrii ideatice condiþiona- Versuri a publicat ºi el poezii noi. spre o sutã de autori din 54 de þãri cu privire la „cele mai
ºi fãrã motive în vârtejul supra-
te de împrejurãri. Succesiunile de Sub semnul simbolismului sãu bune ºi de referinþã cãrþi din literatura universalã”, dupã cum
realist. Prin înstrãinarea resimþitã
idei în fond nu se explicã prin in- verlainian, George Bacovia ºi-a am aflat din The Guardian. În primele 100 de cãrþi, s-a aflat ºi
în multiple feluri s-a decis deja
pentru realitatea Utopiei poetice, fluenþa directã, ci prin analogia fãcut apariþia în 1946 în faþa opi- Opera poeticã a lui Paul Celan (1920-1970), a cãrei traducere
situaþilor, prin contactul cu ope- niei publice cu volumul Stanþe din limba germanã a început ºi la noi în 2015, la Editura Polirom
care devine pentru el un spaþiu
existenþial în cadrul realitãþii po- rele ºi ideile celuilalt, prin con- burgheze. Ion Pillat, foarte cu- din Iaºi, în traducerea ineditã a lui de George State ºi cu un
tactele personale ºi inspiraþiile noscut în cercurile germane din Cuvânt înainte de Andrei Corbea. Prima descoperire a poetului
luate cu fumul de la Ausschwitz.
Suprarealismul i s-a oferit cu re- reciproce. Celan profita de obiec- România desfãºura o vie activi- Paul Celan a fost prin ediþia de la Scrisul Românesc (Nisipul
tivitatea ºi sinceritatea prezente tate literarã. Lui îi apãreau în 1939 din urne, Traducerea versurilor de A.I. Surlea, Postfaþã de Marin
prezentãrile sale metaforice poe-
tului fãrã patrie, pribeag, aºadar într-o mare mãsurã la poeþii su- Umbra timpului, în 1940 Balcic Sorescu, Craiova, 1994, 93 de pagini), iar ulterior au mai apãrut
prarealiºti români. Însã decisiv ºi Împlinire, volume de poezii; în numai douã volume: Mac ºi memorie, ([versuri], traducere de
poetului Paul Celan la începutu-
rile sale. Bineînþeles cã în timpul pentru Celan a fost faptul cã se 1943 Tradiþie ºi literaturã, Mihail Nemeº ºi George State; Prefaþã de Dan Flonta, Piteºti,
afla în acelaºi timp sub influenþa eseuri; în 1943 Asfodela, poezii, Editura Paralela 45, 2006) ºi volumul de corespondenþã dintre
perioadei româneºti nu s-a aflat
doar sub influenþa suprarealiºti- beneficã a unor adevãrate perso- iar în 1944 versiunea definitivã a Paul Celan ºi Ingeborg Bachmann, intitulat Timp al inimii (tra-
nalitãþi poetice româneºti precum întregii sale creaþii lirice, Poezii, ducere din germanã de Iulia Dondorici, Bucureºti, Editura Art,
lor români, mai ales cã aceºtia la
rândul lor erau puternic influen- Argezi, Blaga ºi Philippide . ªi trei volume. 2010). Pe 23 noiembrie se împlinesc 96 de ani de la naºterea
Ion Pilatt ºi Ion Barbu se aflau Alexandru Philippide a publi- poetului ce a vãzut lumina zilei la Cernãuþi, într-o familie de
þaþi de suprarealismul francez.
Însã miºcarea suprarealistã din printre autorii sãi preferaþi. Acest cat un volum psihologic de pro- evrei vorbitori de limbã germanã. De aceea, am considerat cã
lucru l-a ajutat în câmpul literatu- zã scurtã, care se afla sub influ- este un bun prilej sã dedicãm un dosar celui ce, în anii de glorie
România, în special cea de-a
doua (de dupã al Doilea Rãzboi rii din anii respectivi sã porneas- enþa lui Edgar Allan Poe ºi E.T.A. ai Grupului Suprarealist Român „Infra-noir”, nu i s-a dat ºansa
cã pe urma unor adevãrate nã- Hoffmann, Floarea din prãpas- de a face parte din el, ca ºi lui Sesto Pals. (Anca ªerban)
Mondial) are trãsãturi specifice.
Concepþiile bretoniene dobân- zuinþe poetice ºi sã nu pãrãseas- tie (1942).
deau mereu noi accente care erau cã niciodatã complet planul rea- Poeziile sale scrise în aceastã Pentru înþelegerea în special a ginal, în cãutarea unei direcþii de
determintate de situaþia realitãþii litãþii. Apoi deja în 1943, Philippi- perioadã au apãrut abia în 1962, poetului Celan din faza sa timpu- a gãsi în harababura beligerantã
respective mereu în schimbare. În de s-a situat pe o poziþie criticã în volumul Poezii. Deoarce Ce- rie este necesar sã creionãm câ- a acelei realitãþi haotice un sens
Primul manifest din 1924 se poa- faþã de suprarealism. „Opera po- lan avea legãturi cu cercul sãu, teva dintre ideile împãrtãºite de ce putea fi susþinut din punct de
te citi cã suprarealismul ar putea etului suprarealist cu excepþia multe dintre aceste poezii îi erau suprarealismul românesc. vedere filosofic ºi literar.
fi pur automatism psihic, dicteu poeziei lui Paul Eluard este o grã- cunoscute de atunci. Într-un mesaj publicat în 1945 Activitatea publicisticã a lui
automat, dincolo de orice reflec- madã informã care abia are capa- Celan se apropiase în Bucu- adresat miºcãrii suprarealiste in- Gherasim Luca este impresionan-
þie esteticã sau eticã. Exista cre- citatea sã devinã poezie.”8 Cum reºti în special de douã grupãri ternaþionale cu titlul Dialectica tã. Deja în 1937 publicã un roman
dinþa în „destrãmarea viitoare a s-a manifestat fenomenul supra- rivale ale aºa-zisului al doilea val dialecticii Gherasim Luca ºi D. ermetico-anarhist cu titlul Fata
acestor stãri de vis ºi realitate, realist în literatura românã? Care al suprarealismului românesc: Trost spun printre altele: „Hazar- morgana. Punctul culminant al
aparent atât de contradictorii.”5 a fost cadrul literar în care s-a Gherasim Luca ºi D. Trost, pe de dul obiectiv reprezintã pentru noi activitãþii sale îl reprezintã anul
Se credea cã aceste stãri de vis ºi manifestat? Imaginea vieþii lite- o parte, ºi Gellu Naum, Paul Pãun mijlocul cel mai teribil de a gãsi 1945. În acest an apar Vampirul
realitate aparent atât de contra- rare în anii 1940- 1947 (anii indi- ºi Virgil Teodorescu, pe de altã aspecte relativ-absolute ale rea- pasiv12, Un lup vãzut printr-o
dictorii se vor transforma într-un caþi sunt doar orientativi, deoa- parte. Mãrturii pentru aceastã litãþii, în laturile ei favorabile, ºi lupã 13 , Inventatorul iubirii,
fel de realitate absolutã, dacã se rece o plasare în timp ar fi riscan- întâlnire însemnatã din punct de numai el ne oferã neîncetat posi- Parcurg imposibilul14 ºi Moar-
poate spune aºa, suprarealistã6, tã) când Celan a trãit în România, vedere al istoriei literare le con- bilitãþile de a descoperi contra- tea moartã15. Apoi au urmat alte
ceea ce însemna acelaºi lucru ce respectiv Bucureºti ca traducã- stituie Publicaþiile suprarealis- dicþiile societãþii împãrþite în cla- trei volume care au apãrut între
semãna cu o convingere cu iz tor (din Cehov ºi Lermontov) ºi te apãrute abia în 1950, revistã se.”9 În numele unei libertãþi ab- 1946 ºi 1947, Orgiile cuantelor16
mistic legatã de „coincidentia op- poet oferã puncte de reper pen- iniþiatã de Edgar Jenes ºi Max solute se neagã aici valabilitatea ºi Amphitrita. Miºcãri subtau-
positorum”. tru descoperirea acelor influenþe Hölzer, pentru care Celan semna ºi consecvenþa faptului de a te fi maturgice ºi non-oedipiene17. În
În al Doilea manifest al lui Bre- pregnante la care era expus Ce- traducerea anumitor poezii : Cel- nãscut undeva. „Pe scurt, pen- aceeaºi perioadã a activat ºi D.
ton (1929) se simt ecouri ale lui lan. Cãci erau ani care i-au mar- lu (greºealã de tipar, ar trebui sã tru a scãpa de frica de moarte, Trost, care era pictor. Colabora-
Marx, Engels ºi Hegel, „apare in- cat definitiv începuturile creaþiei fie Gellu) Naum Îmi place ca lu- trebuie gãsitã o nouã cale de a rea sa cu Gherasim Luca amin-
teresul pentru cuvânt, dar în sale. Un an zero în România a pilor ºi Lanterna magicã; Virgil veni pe lume ºi de a trãi complet teºte în mod uimitor de colabora-
ipostazele sale conºtiente, ci mai existat la fel de puþin ca în istoria Teodorescu Ea doarme. singur.”10 Fãrã a deveni antico- rea de mai târziu a lui Celan cu
ales în cele angajate. Fireºte cã literaturii germane sau aievea. Aceastã întâlnire însã a fost munist (precum descendenþii lui Edgar Jene.
încã nu este vorba de o pledoa- Producþia literarã pãrea sã-i þinã precedatã de activitatea comunã Breton din Franþa11) suprarealis-
rie pentru literatura angajatã (de piept îngrozitorului rãzboi prin- a tuturor acestor poeþi influenþi mul lui Gherasim Luca rãmâne
partea ei se vor situa suprarea- tr-o activitate editorialã uimitoa- în anii 1945-1947 la Bucureºti. prins într-un efort interesant, ori- (Continuare în pag. 4)

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 3
întâmpinare n RALUCA RÃDULESCU
suprarealistã
(Urmare din pag. 3) artã ºi poezie la Paul Celan sau
Textul ºi imaginea urmau sã-ºi
dea mâna ºi astfel sã acþioneze
simultan asupra cititorului. 18
(Preocuparea lui Celan cu supra-
întoarce spatele Meduzei ºi mergi în cap
Î
n textele de poeticã ale lui
realismul începutã la Bucureºti a Paul Celan, dialectica artã-
continuat apoi la Viena ºi Paris. poezie precum ºi pledoa-
În acest sens se poate vorbi fãrã ria rezultatã de aici pentru poezia
exagerare de continuitate demon- dialogicã ocupã un rol central.
strativã în agonia celanianã.) Celan corecteazã vechiul concept
Trost era însã ºi autorul unor texte de artã impus de modernitatea
particulare: Viziune în cristal19, europeanã ºi expresionismul ger-
Profilul navigabil. Negare con- man, poziþionându-l într-un alt
cretã a picturii20, Cunoaºterea raport cu cel de poezie. Atât liri-
timpurilor. Cu un frontispiciu ºi ca celanianã, cât ºi poetica sa
ºapte pantografii21 ºi Aceiaºi din sunt caracterizate de o tensiune
aceiaºi22. altoitã pe terenul unei polaritãþi
Dacã avem în vedere faptul cã dialectice ºi dialogice. Marcat de
suprarealiºtii români se foloseau cãutãri, ezitãri ºi tatonãri, revizuiri
nu numai de limba românã, ci nu ºi autocorecturi, crezul artistic al
rareori ºi de francezã, atunci avem lui Celan revizuieºte tradiþia ºi es-
o imagine mai bunã a mediului teticile precedente, provoacã ci-
stimulant în care a trãit Celan în titorul ºi dã naºtere pânã în pre-
perioada petrecutã la Bucureºti. zent la dezbateri. S-a spus cã Ce-
lan este ultimul modern ºi primul
Traducere din limba postmodern în lirica germanã, cã
stã la capãtul unei evoluþii avan-
germanã de Anca ªerban gardiste începute probabil cu
Arno Holz ºi culminând cu expre-
sionismul (vãzut în literaturã ca
1
Fragment din volumul lui Geor- fenomen estetic specific german),
ge Guþu – Die Lyrik Paul Celans und cu reprezentanþi precum Got-
der geistige Raum Rumäniens, Bu- tfried Benn, Georg Heym, Alfred
cureºti, 1990. Lichtenstein, Jakob van Hoddis,
2
Paul Celan/Edgar Jené, Der Iwan Goll. Receptând modernita-
Traum vom Traume. Mit Vorbemer-
kung von Otto Basil, Agaæhon Ver-
tea europeanã de la începuturile
lag, Wien, 1948 ei baudelairiene ºi mallarméene ºi
3
Renate Böschenstein-Schäfer, pânã la cei mai apropiaþi cama-
Allegorische Züge in der Dichtung razi de drum, Celan se îndepãr-
Paul Celans, in: Etudes germaniqu- teazã de tendinþele restaurative
es, 3/1970, S. 253 propuse de colegii sãi germani ca
4
Beda Allemann, Das Gedicht reacþie la evenimentele celui de sã. Pentru a preciza mai clar di- maºilor lui, despre robotizare ca cu realitatea care trebuie privitã
und seine Wirklichkeit, in: Etudes al doilea Rãzboi Mondial, tocmai recþia unei noi poezii, Celan riscã emblemã a unei realitãþi care nu cu curaj în faþã. Singura teamã nu
germaniques, 3/1970, S. 267 pentru cã experienþa nazismului o radicalã interogare a sensurilor poate fi altfel exprimatã decât imi- sunt colþii trecutului, ci privirea
5
André Breton, Die Manifeste îi imprimã cernãuþeanului de ori- artei, care începe în viziunea sa tând-o ºi înfrangând-o cu proprii- Meduzei, care l-ar îngheþa ºi face
des Surrealismus, rowohlt, Reinbeck
bei Hamburg, 1968, S. 26 gine evreiascã o percepþie hiper- de la Büchner ºi pe care el o con- le arme. Sau un atac la adresa sã dãinuie veºnic, dar asta nu-
6
ebenda, S. 18 trofiatã a unei lumi aflate într-un tinuã, asociind-o ºi rescriind-o în impulsului expresionist de a abs- mai în cazul receptãrii lui lipsite
7
Nicolae Balotã, Arte poetice ale moment de cumpãnã. Afirmaþia câmpul poeziei contemporane. tractiza ºi cristaliza experienþa de criticã ºi judecatã. A imortali-
secolului XX, Minerva, Bucureºti filozofului Theodor Adorno, con- Celan întreabã retoric dacã arta poeticã, blocându-i astfel lirismul za trecutul cu evenimentele lui
1976, S. 282 form cãreia a scrie poezie dupã ar trebui consideratã în continua- ºi nelãsând-o sã comunice cu catastrofale, în speþã holocaus-
8
Alexandru Philippide, Consi- Auschwitz este barbar, nu îl inti- re ca un dat care ºi condiþionea- exteriorul. tul, prin imitaþie ºi copiere, nu ar
deraþii confortabile (Ph, 11), S. 182 mideazã pe Celan, dimpotrivã, îl zã evoluþiile ulterioare, dacã mai Cât despre conceptul de poe- face decât sã reproducã atroci-
(…) provoacã la un duel estetic ºi po- este cazul ca poeþii moderni sã zie, ºi el este pus în relaþie cu douã tãþi, reactualizându-le automat la
9
Gherasim Luca, Dialectique de etic de mare subtilitate, din care se închine încã icoanei poeziei citate din Büchner. Pe de o parte, nivel estetic ºi al limbajului poe-
la dialectique (in Zusammenarbeit
mit D. Trost), Surréalisme-Verlag,
va rezulta un program care va veni absolute propuse de Mallarmé. strigãtul Lucilei din Moartea lui tic. Celan propune de aceea un
Bukarest 1945, S. 7 (…) în completarea celui modernist, pe Cã arta reprezintã temelia pe care Danton „Trãiascã regele!” ºi la limbaj „actualizat“, care a þinut
10
Alexandru Piru, Panorama de- alocuri contrazicându-l, ºi o liricã se dezvoltã ea nu se poate pune fel de semnificativele considera- pasul cu evenimentele istorice ºi
ceniului literar românesc 1940-1950, ce va depãºi prin precizia expri- la îndoialã, însã a confunda ºi a þii ale lui Lenz din nuvela omoni- care ia act de mediul social în-
EPL, Bucureºti 1968, S. 121 mãrii ºi a încifrãrii mesajului pe cea malaxa cele douã domenii este mã, potrivit cãrora uneori i se conjurãtor, dar pe care ororile
11
Roger Vailland, Le surrealism a predecesorilor sãi germani. însã o eroare. Deoarece, susþine pãrea neplãcut „cã nu putea mer- celui de al doilea Rãzboi Mon-
contre la revolution, Paris 1968 În discursul prilejuit de decer- Celan, arta reprezintã „drumul lã- ge în cap”. În ambele afirmaþii dial l-au scos din determinãrile
12
Avec une introduction sur narea premiului Georg-Büchner sat în urmã de poezie“. Identifi- este preamãritã „majestatea ab- fiinþiale fireºti ºi cãruia nu îi poa-
l’object objectivment offert, un în 1960, devenit celebru ca text carea conceptului de artã cu ar- surdului“ ºi „anti-cuvântul“ te corespunde decât o logicã a
portrait trouvé et dix-sept illustra- programatic sub numele de Me- tefactul, artificialul, pe care se („das Gegenwort“) ca protest inversãrii, a contrariului, a datu-
tions, Les Editions de l’oubli, Buca-
rest 1945 ridian-Rede, contrastul dintre bizuie ºi dã replica unei contin- împotriva artei de tip main- lui peste cap, un raþionament, am
13
Mit drei Zeichnungen von D. artã ºi poezie este ilustrat cu aju- genþe imediate ºi perceptibile, stream, care a sfârºit prin a de- spune, de carnaval bachtinian,
Trost, (Editura) Negaþia negaþiei, torul inserþiei intertextuale para- fãrã a surprinde esenþa vie a ob- veni mijloc de exprimare a unei unde domnesc relativismul, insta-
Bucureºti 1945 bolice a unei paradigme din per- iectului, ºi respingerea acestei culturi a aleatoriului. Tocmai po- bilitatea, metamorfoticul, ambiva-
14
Negaþia negaþiei, Bucureºti sonajele lui Georg Büchner, scri- raportãri la lume, pare la fi la pri- ezia este alternativa, soluþia de lenþa ºi excentricul.
1945 itor din perioada postromantis- ma vedere o palmã grea pe obra- evadare din împietrirea în struc- Poezia se dovedeºte, aºadar,
15
Trente-trois cubomanies non- mului german, recunoscut ca unul zul poeticii moderniste, care exal- turi învechite. Poezia reprezintã a fi o placã turnantã destul de
oedipiennes, Surréalisme, Bucureºti, din criticii acizi al unui establis- tã dimpotrivã produsul artei ca puntea dintre o respiraþie ºi alta, poroasã, care filtreazã experien-
1946 hment care ridica din ce în ce mai meºtesug de mare migalã. Numai „Atemwendung“, o rupere de þele mediate de artã printr-un
16
(Verlag) Infra-noir, Bucureºti
1947
mult semne de întrebare. Excla- cã nici moderniºtii nu-ºi doresc anterior ºi un nou început. Dar mediu estetic ºi filozofic de mai
17
Id. maþia lui Lenz: „ah, arta!“ e meni- nici ei o artã îmbibatã de concret, nu o claustrare solipsistã într-un mare fineþe, prelucrându-le ast-
18
Der Band Lucas “ Ein Wolf, tã sã relativizeze idealismul unor dimpotrivã, una sublimatã, spiri- estetism elitist ºi solitar, ci o arti- fel încât ia naºtere un nou pro-
betrachtet durch eine Lupe” mit drei modele artistice anterioare, ca- tualizatã pânã la detaºarea com- culare a realitãþii vãzute ca parte- dus. Pornind de la majestatea
Zeichnungen von D. Trost könnte racterizate în viziunea lui Celan pletã de coordonatele realitãþii, ner de dialog. Nu retragerea în absurdului, ce reflectã proclama-
dem Band “Der Traum vom Trau- prin imitarea ºi reproducerea ne- mergând pânã la crearea unei turnul de fildeº al spiritului, aºa rea prin strigãtul Lucilei a unei
me”, Wien 1948, den Celan (Text) criticã a obiectelor din naturã, lumi sui generis, epuratã de ba- cum este postulatã de cãtre Got- noi forme de artã ºi care culmi-
und Edgar Jéne (Lithographien) he- ceea ce ar acþiona tocmai ca im- lastul contingenþei ºi care existã tfried Benn, cel mai important te- neazã în afirmaþia lui Lenz despre
rausbrachten, Pate gestanden haben. pediment în exprimarea natura- prin sine ºi pentru sine. Cu sigu- oretician al liricii moderniste în aºezarea lumii cu susul în jos,
(…) lului ºi genuinului creaþiei. ranþã însã cã pledoaria sa pentru spaþiul german, cãruia Celan îi ºi Celan propune o poezie în pre-
19
Les Editions de l’oubli, Buca-
rest, 1945 Una dintre metaforele centra- o nouã formã de artã este mai rãspunde prin poetica sa, ci ges- mierã, poezia „care nu existã”,
20
id. le ale textului este cea a capului durã decât a predecesorilor sãi, tul cãtre omenire privitã în com- unde toþi tropii ºi toate metafore-
21
Surréalisme, Bucarest, 1946 Meduzei, pusã de Celan în rela- în momentul în care înjoseºte plexitatea uneori dezarmantã a le sunt duse la absurd.
22
Infra-noir, Bucarest 1947 þie cu supremaþia automatului ºi conceptul de artã, reducându-l la umanitãþii ei, a celor mai profun-
implicit a automatismului, care metafora unui automat cu cap de de resorturi fiinþiale. Celan se în- (Extras din cartea - Dialoge
sufocã vitalul, printr-o voitã imor- Meduzã. Acestor rânduri nu le toarce împotriva sintagmei cu iz der Moderne: Gottfried Benn,
talizare, care se dovedeºte de fapt este strãinã critica la adresa slo- de sabie a lui Damocles lansate Paul Celan, José F.A. Oliver: LIT,
o încremenire naivã ºi periculoa- ganurilor lui Marinetti ºi ale ur- de Adorno ºi nu refuzã dialogul Münster 2016).

4 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
n CRISTIANA SCÃRLÃTESCU

dialog literar între Paul Celan ºi Selma


Meerbaum-Eisinger: douã personalitãþi
artistice înrudite prin naturã ºi destin
O
raºul Cernãuþi al pe-
rioadei interbelice era
un important centru
cultural la hotarul între Orient ºi
Occident, iar mozaicul multicul-
tural local a dat naºtere unor per-
sonalitãþi poliglote care au mar-
cat literatura de expresie germa-
nã din Bucovina. În cele ce ur-
meazã vom analiza cât de mult se
asemãnã destinul lui Paul Celan
ºi cel al veriºoarei sale îndepãr-
tate, Selma Meerbaum-Eisinger,
ºi cum sunt transpuse traumele
lor în versuri luând drept exem-
plu Todesfuge/ Sonata morþii,
respectiv Poem.
Similaritãþile dintre Paul Celan
ºi Selma nu se rezumã doar la
multilingvismul care i-a marcat, în
familiile lor vorbindu-se limba
germanã, iar mai apoi cei doi în-
vãþând româna, ebraica, rusa ºi
chiar italiana în cursul formãrii lor,
pe lângã limba idiº. Dar esenþialã
este limba pe care poeþii în cauzã
au îndrãgit-o ºi au ales-o pentru
a-ºi exprima în scris cele mai inti-
me trãiri. Despre limba germanã,
Celan afirma în discursul din
1958, la primirea premiului oraºu- voie de exprimare a inexprimabi- îi este dedicat volumul de poezii, rent ca un pastel care marcheazã bãtãilor inimii monitorizate de un
lui Bremen, „Suficientã, apropia- lului, a dramei deportãrii pãrinþi- rãmâne neîmplinitã, deoarece schimbarea anotimpurilor ºi impli- aparat, care devin din ce în ce mai
tã, nepierdutã, rãmânea doar lim- lor lui în lagãrul de concentrare acesta încearcã sã imigreze cu cit trecerea timpului, motiv care în slabe ºi se sting.
ba. Ea, limba, nu se pierduse to- din Transnistria ºi a propriei sale familia în Palestina, dar moare. Sonata morþii a lui Paul Celan se O tonalitate asemãnãtoare re-
tuºi”1. Aceasta putem spune cã experienþe din lagãrele de muncã Poeziile pe care le lãsase în urmã realizeazã prin transformarea regi- gãsim ºi la Paul Celan, care recita
reprezintã întocmai absurdul din forþatã, apeleazã la modalitãþile Selma în momentul deportãrii la mului diurn într-unul nocturn sau, Sonata morþii începând pe un
viaþa scriitorului, întrucât limba curentului suprarealist. Începând vest de Bug sunt salvate de prie- mai degrabã, prin dezarticularea ritm alert ºi finalizând pe un ton
germanã îi defineºte identitatea, cu Todesfuge/ Sonata morþii (Bu- tena ei, Renée Abramovici-Mi- succesiunii temporale6, pacea zi- scãzut10, aproape ca o expirare în
este singura legãturã cu patria, cureºti, 1945), care aparþine celei chaeli, datoritã cãreia avem ope- lei ºi raþionalitatea estompându-se, finalul poemului, ceea ce cores-
este perceputã de acesta ca fiind de a doua perioade de creaþie ºi ra astãzi. Selma decedeazã la vâr- pentru a lãsa loc iraþionalului ºi punde structurii fugii, dupã cum
cel mai intim ºi satisfãcãtor mod totodatã prima operã publicatã, sta de 18 ani în urma îmbolnãvirii neliniºtii nopþii: „Lapte negru al apare în titlul original.
de exprimare, însã aparþine torþi- în mod ironic în traducere româ- de tifos. Tot datoritã unei priete- zorilor bem seara/ bem la amiazã În concluzie, pe baza poeme-
onarilor sãi, ucigaºilor pãrinþilor neascã, stilul modernist al lui ne, Ruth Lackner, se pãstreazã ºi ºi dimineaþa bem noaptea”7. lor analizate pe scurt, observãm
sãi ºi este revendicatã de regi- Celan va deveni fragmentar, sa- opera lui Paul Celan pe timpul ce- Tema principalã în Sonata cã figurile celor douã personali-
mul fascist. Din aceastã contra- cadat4 ºi greu accesibil, plin de lui de al Doilea Rãzboi Mondial. morþii o constituie îndemnul ofi- tãþi artistice se aflã într-un dialog
dicþie fundamentalã ia fiinþã dra- structuri simbolice la rândul lor În timp ce atmosfera coloratã þerului SS cãtre victime, de a cân- literar ºi cultural, fãrã a avea vreo
ma existenþialã a lui Paul Celan, încifrate. din poeziile Selmei Meerbaum- ta la instrumente în timp ce îºi dovadã care sã ateste cã Paul
pe care Theodor Adorno o des- Mai puþin cunoscuta Selma Eisinger oscileazã între dorul ºi sapã propriile gropi, imagine de Celan ºi Selma Meerbaum-Eisin-
luºeºte în pasajele din Prismen. Meerbaum-Eisinger începe la 15 speranþa idealistã a vârstei fra- o cruzime inimaginabilã, care îl ger s-ar fi cunoscut.
Kulturkritik und Gesellschaft ani sã scrie poezii în limba ger- gede de a scãpa din captivitatea decade pe torþionar nu numai din
referitoare la creaþia liricã dupã manã, pe care le dateazã într-un ghetoului evreiesc înainte de de- statutul de „maestru din Germa-
Auschwitz2. Filosoful german volum intitulat Blütenlese. Lirica portare, ºi fatalismul „norocului” nia”, ci ºi de om. Prin aceste acte 1
Solomon, Petre, Paul Celan ºi
numeºte poezia „barbarie” dupã tinerei graviteazã în jurul naturii care „nu se mai întoarce nicioda- de cruzime asasinul este retrogra- dimensiunea româneascã, Bucureºti,
experienþa dezumanizantã a lagã- ºi iubirii, care debuteazã învãlui- tã”5, în opera cu titlul Poem (1941) dat, de asemenea, din funcþia de Kriterion 1987, p 6.
2
relor naziste, dar, de asemenea, tã în speranþã, iar spre sfârºit di- alterneazã dorinþa arzãtoare de a subiect, devenind un simplu in- Adorno, W. Theodor, Prismen.
considerã în a sa Dialecticã ne- Kulturkritik und Gesellschaft,
fuzeazã în iluzie, atrãgând dupã trãi, însoþitã de mustrãri sub for- strument al barbariei8. Structura München 1963. p 26.
gativã cã „suferinþa are tot atât sine o viziune pesimistã. Biogra- mã de structuri interogative adre- poeziei este una fragmentarã ºi 3
Adorno, W. Theodor, Negative
drept la expresie pe cât are tortu- fia tinerei ne relevã faptul cã dra- sate puterii opresive, cu momen- marcatã de multe repetiþii. Dialektik. Jargon der Eigentlichkeit,
ratul drept la urlet”3. Astfel Paul gostea pe care i-o purta priete- te de resemnare în faþa destinu- În poemul Selmei Meerbaum- Frankfurt am Main, Suhrkamp 1973,
Celan, animat de o cumplitã ne- nului ei, Lejser Fichmann, cãruia lui crud. Poezia debuteazã apa- Eisinger întâlnim acelaºi fragmen- p 355.
tarism modernist, iar lungimea 4
Þuglea, Mircea, Paul Celan ºi
versurilor variazã, scurtându-se avangardismul românesc. Reactuali-
pe mãsurã ce se apropie de stro- zarea sensului, Constanþa, Pontica
fa finalã. Versul „Aº vrea sã trã- 2007, p 134.
5
iesc” este repetat în mod obse- Meerbaum-Eisinger, Selma, Ich
bin in Sehnsucht eingehüllt. Ham-
siv, reprezentând manifestul unei burg, Hoffmann und Campe Verlag
victime împotriva nedreptãþii asu- 2006, p 86 (traducere liberã).
pritorului ºi în ultimã instanþã un 6
Þuglea, Mircea, Paul Celan ºi
strigãt al instinctului primar de avangardismul românesc. Reactuali-
conservare. Tonul din poezie este zarea sensului, Constanþa, Pontica
calm la tablourile de naturã, apoi 2007, p 144.
7
de la mijloc capãtã accente de Celan, Paul, Poeme, Bucureºti,
disperare cu care eul liric se aga- Editura Crater 1998, p 25.
8
þã de ultimul fir de viaþã, pentru Þuglea, Mircea, Paul Celan ºi
avangardismul românesc. Reactuali-
ca în strofa cea din urmã versuri- zarea sensului, Constanþa, Pontica
le sã devinã monosilabice cu mici 2007, p 144.
excepþii, iar vocea liricã pare sã 9
Meerbaum-Eisinger, Selma, Ich
îºi dea ultima suflare, expirând bin in Sehnsucht eingehüllt. Ham-
prelung pe versul final: „În veci/ burg, Hoffmann und Campe Verlag
ªi/ veci”.9 Cel mai spectaculos 2006, p 46 (traducere liberã).
10
element este însuºi aspectul po- Þuglea, Mircea, Paul Celan ºi
emului, care întors pe orizontal avangardismul românesc. Reactuali-
capãtã forma liniei în zigzag a zarea sensului, Constanþa, Pontica
2007, p 138.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 5
n ANCA ªERBAN
Paul Celan ºi Ingeborg Bachmann:
scrisori din „timpul inimii”
„Cât de departe sau cât Aici Ingeborg Bachmann se
de aproape eºti, Ingeborg? referã la o poezie a lui Celan din
Spune-mi, ca sã ºtiu dacã Nisipul din urne cu titlul Drüben
închizi ochii acum, când te ºi în care se poate simþi visul lui
sãrut.” Celan pentru o lume mai bunã. ªi
Paul Celan în aceastã scrisoare apar dragos-
tea si intimitatea dintre ei, ea mãr-

R
elaþia de dragoste din turisind: „Nu ºtiu de ce te vreau
tre Paul Celan ºi Inge- ºi pentru ce. ªi mã bucur cã e aºa.
borg Bachmann, cei mai Altfel, ºtiu prea exact lucrurile
importanþi poeþi de limbã germa- acestea”.14
nã de dupã 1945, începe în Viena Cu toate cã îi povesteºte lui
postbelicã. Ingeborg Bachmann Celan cã a avut ºi alte relaþii cu
le scria pãrinþilor ei la Klagenfurt, alþi bãrbaþi, Ingeborg subliniazã
pe 17 mai 1948, despre întâlnirea cã niciuna nu s-a transformat într-
cu Paul Celan în casa pictorului o relaþie autenticã: „sunt foarte
suprarealist Edgar Jene cã „l-a aproape de tine. E frumoasã dra-
remarcat oarecum pe poetul Paul gostea pe care o trãiesc cu tine,
Celan”1. Mai târziu avea sã le ºi nu spun cã e cea mai frumoasã
scrie cã el este îndrãgostit de ea doar pentru cã mi-e fricã sã nu
ºi cã acest lucru îi condimentea- spun prea mult.”15
zã perioada aceasta de muncã Din anumite motive nu se þine
anostã. Plinã de entuziasm, scria: de promisiune, Ingeborg nu vine
„Camera mea e în acest moment la Paris ºi de aceea nu se pot ve-
un câmp de maci, adorã sã mã dea. Abia dupa un an, în septem-
copleºeascã cu florile acestea”2. brie 1950, Ingeborg se muta la
Aºa aratã începutul relaþiei lor Paris, cãci vrea sã dea încã o
de dragoste, care este cunoscu- ºansã relaþiei ei cu Celan. Pânã în
tã deja de mulþi ani, însã cores- decembrie, cei doi poeþi trãiesc
pondenþa lor, cea care putea sã împreunã la Paris, apoi la mijlo-
facã luminã cu privire la relaþia cul lui decembrie 1950, Ingeborg
lor, nu a fost pânã de curând dis- se decide sã pãrãseascã oraºul:
ponibilã: scrisorile lui Celan se unor pãrinþi evrei din Est, din serva ºi în scrisori. Abia dupã o dar ºi intervale foarte lungi de „o viaþã împreunã nu a fost sã
aflau în Biblioteca Naþionalã din Cernãuþi, care muriserã într-un jumãtate de an dupã scrisoarea tãcere. Numai pe 20 august 1949 fie, pentru cã din motive demoni-
Austria printre documentele lã- lagãr de concentare german, el sa de Crãciun, Ingeborg scrie o Celan îi scrie o scrisoare în care îi ce ne luam unul altuia aerul”16 aºa
sate de Bachmann ºi scrisorile însuºi fiind un supravieþuitor al scrisoare care n-a fost expediatã explicã motivele tãcerii sale: „pen- scrie ea într-o scrisoare adresatã
acesteia erau blocate în Arhiva unui lagãr de muncã. Aceste con- niciodatã. În aceastã scrisoare îi tru cã nu ºtiam ce crezi despre ace- lui Hans Weigel.
literaturii germane din Marbach traste au avut o influenþã consi- promite cã va veni la Paris ºi îl le câteva sãptãmâni din Viena.”11 Relaþia de dragoste trece
printre documentele lãsate de derabilã asupra scrisului lui Ce- întreabã dacã ºi el vrea sã o vadã Încheie scrisoarea întrebând printr-o nouã crizã care se face
Celan. lan, dar ºi catastrofa evereiascã, „o orã sau douã.7” cu tandreþe: „Cât de departe sau simþitã ºi în corespondenþa lor.
în privinþa cãreia Ingeborg Bac- Despre distanþarea îndrãgos- cât de aproape eºti, Ingeborg? Între timp, în viaþa amândurora
hmann, prin naþionalitatea ei se tiþilor, o distanþare ce a venit în Spune-mi, ca sã ºtiu dacã închizi au survenit anumite schimbãri.
considera moralmente responsa- special din partea lui Celan, aflãm ochii acum, când te sãrut.”12 Bachmann se concentreazã asu-
bilã ºi de aici „un impuls de a lup- într-o altã notã a lui Ingeborg re- Dorul îndrãgostiþilor se putea pra muncii sale, cãci în aprilie 1951
ta de-a lungul întregii ei vieþi îm- feritoare la apariþia volumului lui împlini prin perspectiva unei po- primeºte un post la unul din ofi-
potriva uitãrii ”4. de poezii Nisipul din urne, de- sibile întâlniri la Paris. Rãspun- ciile din America, iar începând cu
Corespondenþa dintre ei a în- spre care ea nu ºtiuse nimic, pana sul lui Ingeborg Bachmann (din septembrie lucreazã la postul de
ceput odatã cu plecarea lui Ce- ce l-a primit în dar de la aropiaþi ai 25 august 1949), pe care el însã îl radio Rot-Weiss-Rot. Celan o în-
lan la Paris la sfârºitul lunii iunie ei. Ori acest lucru îi produce su- primeºte ca anexa la scrisoarea tâlneºte pe cea care avea sã îi
1948. Prima scrisoare a lui Inge- ferinþã, dupã cum scrie lui Ce- (din 24 noiembrie 1949) ºi este devinã soþie, Gièsle de Lestran-
borg , care apare în volum, este lan: „Toamna trecutã, prietenii mi- edificator cãci, de data aceasta, ge, o artistã ce provenea din rân-
scrisã pe 24 iunie 1948 la Viena ºi au dat în dar poeziile tale. A fost Ingeborg îºi justificã tãcerea: dul nobilimii franceze. În acel
conþine poezia În Egipt, pe care un moment trist, fiindcã le pri- „Tãcerea mea înseamnã în primul moment, pentru Ingeborg este
i-o dedicase ºi i-o scrisese într- meam de la strãini, fãrã un cuvânt rând faptul cã am vrut sã pãstrez clar cã povestea lor de dragoste
un album Matisse cu ocazia zilei de la tine.8” sãptãmânile acelea aºa cum au nu mai are viitor, cu toate cã îi
ei de naºtere. Poezia În Egipt este În urmãtorii doi ani, Ingeborg fost, nu am vrut nimic altceva vine greu sã se despartã de iubit
o poezie de dragoste, care anun- este cea care îi scrie mai des, con- decât sã primesc din când în când ºi nu vrea sã îl piardã. Îi scrie într-
þã nouã porunci legate de dragos- ºtientã de înstrãinarea lui Celan de la tine, printr-o carte poºtalã, o scrisoare din 10 noiembrie 1951:
tea faþã de o strãinã ºi de creaþia ºi încercând sã facã tot ce-i stã în confirmarea cã nu visasem ºi cã „ºtiu cã tu nu mã mai iubeºti
poeticã dupã Shoah. Prin aceas- putinta pentru ca dragostea lor totul fusese real, aºa cum a fost. acum, cã nu te mai gândeºti sã
tã poezie Paul Celan arãta „pre- sã nu disparã. În aceastã perioa- Iubirea mea a rãmas neschimba- mã iei la tine.”17 Avusese intenþia
misele esenþiale ale iubirii sale, da primeºte doar puþine rânduri tã, la acel nivel, care era dincolo sã vinã la el la Paris ºi îi scrie de-
Corespondenþa dintre Paul deschizând prin aceasta totoda- de la Celan. Totuºi ea nu renun- de castani” 13 spre asta, dar are parte doar de o
Celan ºi Ingeborg Bachmann nu tã un abis, ce avea sã determine þa. Îi scrie într-o scrisoare din 24 tãcere de luni de zile pânã
trebuia sã fie publicatã pânã în modul de a vorbi ºi a scrie al pe- iunie 1949 cã ea uneori nu vrea ce în februarie primeºte rãs-
2023, dar cu toate acestea apare rechii pentru urmãtorii ani”5. sã ºtie unde merge el ºi de unde punsul sãu cu conþinut du-
în anul 2008. Familia lui Ingeborg În aceastã poezie apar elemen- vine ºi încearcã o definire a sa în reros pentru ea: „hai sã nu
Bachmann a ezitat mult timp sã te erotice, istorice ºi religioase, afara unui context spaþial anume mai vorbim despre lucruri
permitã publicarea acestei cores- care se aflã în strânsã legãturã ºi raportându-se la elemente iremediabil pierdute. (…) ªi,
pondenþe, fiindcã ilustreazã „nu unele cu altele, precum ºi o ima- atemporale: Continuã cu o pre- te rog, nu veni la mine la
numai o lupta existenþialã legatã gine a strãinei, a neevreicei oglin- zentare romanticã, însã recu- Paris! Ne-am face numai sã
de limba germanã în faþa catas- ditã prin numele celor trei femei noaºte cã ea nu se aºteaptã ca suferim (…)”18
trofei istorice, ci evidenþiazã ºi o evreice. Pentru Celan, Ingeborg din partea lui Celan: „Pentru mine Totuºi Ingeborg conti-
luptã disperatã pentru comunica- este ºi rãmâne strãina. Mai târziu tu eºti din India sau dintr-o þarã nuã sã-i scrie, însã între fe-
rea privatã/intimã ºi înþelegerea când pe 31 octombrie 1957 îi scrie ºi mai îndepãrtatã, mai întuneca- bruarie 1952 ºi octombrie
poeticã.”3 o scrisoare, el încã are în minte tã, dintr-o þarã maronie, pentru 1957 corespondenþa este
Relaþia de dragoste dintre cei aceastã poezie ºi ori de câte ori o mine, eºti deºert ºi mare ºi orice aproape unilateralã, cãci la
doi surprinde prin faptul cã este citeºte se gândeºte la Ingeborg lucru plin de mister.”9 numãrul mare de scrisori pe
greu sã-þi imaginezi contraste mai ºi „o vede apãrând în aceastã Sã-i vinã vreun ajutor oricât care i le trimite nu vine nici-
mari între doi oameni: ea era fiica, poezie.6” de mic la construirea unei vieþi un rãspuns. Primeºte doar
unui membru al NSDAP (acronim Corespondenþa dintre cei doi împreunã: „ar trebui sã am un o scurtã dedicaþie în volu-
de la numele german de partid poeþi cunoaºte mai multe faze, palat ºi sã te iau la mine, iar tu mul Mac ºi memorie în mar-
„Nationalsozialistische Deut- care se aflã în strânsã legãturã sã-mi fii fermecãtorul stãpân, vom tie 1953. Pe 23 decembrie
sche Arbeiterpartei”, în româneº- cu evenimentele biografice. Dupã avea multe covoare acolo, ºi mu- 1952 Celan se cãsãtoreºte
te Partidul Muncitoresc Naþio- plecarea lui Celan de la Paris, se zicã, ºi vom inventa dragostea.”10 cu Gisèle de Lestrange, iar
nal-Socialist German) din Austria vor îndepãrta tot mai mult unul Urmeazã scrisori care sunt în cam în aceeaºi perioadã
ºi studia filosofia iar el era fiul de celãlalt, fapt ce se poate ob- concordanþã cu nemulþumirea, Bachmann îl întâlneºte pe

6 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
compozitorul Hans Werner Henze, cu care urma sunt foarte formale. Se mai revãd la
trãieºte o vreme în Italia, ceea ce a însem- Zürich, unde o întâlnesc amândoi pe Nelly n ROXANA ILIE
nat sfârºitul poveºtii lor de iubire, mai exact Sachs, ºi la Paris, unde Ingeborg apare
a primei faze a poveºtii lor de dragoste.
A existat ºi o a doua fazã, care a debutat
cu întâlnirea lor în octombrie 1957 la o con-
ferinþã din Wuppertal. De data acesta, Ce-
totdeauna în compania lui Max Frisch. Sta-
rea de sãnãtate a lui Celan devine în anii
’60 tot mai fragilã ºi urmeazã internãri în
clinici psihiatrice din cauza depresiei sale.
Paul Celan –
lan este acela care încearcã sã o cople-
ºeascã pe Ingeborg cu mai multe poezii în
manuscris ºi cu invitaþia – „citeºte Inge-
borg, citeºte”.19 Una dintre cele mai fru-
Atitudinea sa faþã de Ingeborg devine in-
tolerabilã, cãci, dupã multe jigniri ºi ame-
ninþãri, o datã o face chiar ucigaºã.
Pe 27 septembrie 1960 ea îi scrie o scri-
„un
„un trandafir
trandafir
moase poezii scrise la puþin timp dupã ce
cei doi se întâlnesc la Köln, este Köln am
Hof în centrul cãrei se aflã dragostea pasi-
soare care nu a fost niciodatã expediatã.
Aceastã scrisoare, scrisã dupã o convor-
bire telefonicã, caracterizeazã starea psi-
al
al nimãnui”
nimãnui”
onalã. Poezia începe cu cuvântul Herzzeit/ hicã a lui Celan ºi reveleazã, totodatã, frã-

T
ribulaþiile sufocante ºi agasante
Timpul inimii, care avea sã devinã ºi titlul mântãrile interioare ale lui Bachmann. Ea ale poetului bucovinean Paul
volumului ce conþine corespondenþa ce- scrie: „Cred cu adevãrat cã nefericirea cea Celan au servit drept spaþiu stra-
lor doi poeþi ºi care pentru Celan înseam- mai mare e în tine însuþi. Ticãloºiile care tificator în opera poeticã a acestuia. Dure-
nã învierea dragostei. El îi scrie ei multe vin din afarã (…) sunt, într-adevãr, otrãvi- rea cauzatã de moartea pãrinþilor sãi într-
scrisori, câteodatã ºi douã pe zi, în care se toare, dar pot fi depãºite (…) Vrei sã fii un lagãr de muncã forþatã, sentimentul de
gãsesc nu numai poezii de-ale lui ci ºi tra- victimã, însã de tine depinde sã nu fii; (…) vinã care îi pârjolea sufletul, înstrãinarea
duceri. Lui Bachmann îi vine greu sã-i îm- Sigur, rãul vine, dar tu îl sancþionezi. ªi faþã de sine ca o consecinþã a abandonu- Este vorba despre o operã labirinticã,
pãrtãºeascã dragostea, cãci aceastã dra- asta e întrebarea: dacã îl sancþionezi, dacã lui forþat, impus, al meleagurilor natale un uriaº puzzle, în care fiecare piesã este
goste nu se cuvenea, pentru cã Celan era îl accepþi. ªi atunci, asta e istoria ta, nu va sunt factorii declanºatori ai unei tensiuni reprezentatã de fiecare poem în parte, un
în tot acest timp atât cãsãtorit, cât ºi tatãl fi ºi istoria mea – dacã te laºi copleºit de ºi presiuni interioare, ce vor culmina cu parcurs discursiv întrucâtva simetric, în
unui bãieþel. Este neliniºtitã, îi este teamã ea. Dacã o accepþi. Iar tu o accepþi. Þi-o explozia violentã a acestora sub forma care se discerne o neliniºte abisalã, un frea-
de ceea ce ar însemna o asemenea relaþie. iau în nume de rãu. O accepþi ºi astfel îi depresiilor ºi a maladiei psihice care i-au mãt nerãbdãtor al cuvintelor, care pâlpâie
Celan este atât de îndrãgostit încât nu ezi- laºi cale liberã.”25 afectat ultima parte a vieþii. Ca procedeu neostoite la marginea prãpastiei, aºtep-
tã sã-i mãrturiseascã soþiei sale relaþia de Pânã la moartea lui Celan mai urmeazã integrator ºi cathartic, Celan construieºte tând sã strãpungã membrana finã a gân-
dragoste cu Ingeborg. Ei situaþia îi indu- câteva scrisori din partea lui, ce însã rã- o punte rezistentã între interioritate ºi ex- durilor ºi sã se nãpusteascã însetate pe
cea o stare de panicã ºi totuºi încearca sã mân fãrã rãspuns. terioritate, eliberând cuvintele din strân- hârtie. Starea difuzã ºi sincreticã a imagi-
vadã lucrurile cât se poate de realist, ast- soarea ontologicã. Lumescul, ca dimensi- nilor, concizia descriptivã a viziunilor se
fel încât îl roagã pe Celan ca în niciun caz une ontologicã a umanului, devine pãrtaº îndreaptã cãtre sensibilizarea lectorului,
sã n-o pãrãseascã pe Gisèle. la substratul trupesc al omului Paul An-
1 cãtre un soi de peregrinare printre rânduri
Pe 28 oct. 1957 îi scrie lui Celan „Când Bertrand Badiou, Hans Höller, Andrea
tschel. Limbajul se transformã în liantul ºi
Stoll, Barbara Wiedemann (Ed.), Timp al ini- ºi sensuri, cãtre ataºarea acestuia de ima-
mã gândesc la ea ºi la copil – ºi mereu mã spaþiul în care se desfãºoarã confesiunea
mii. Ingeborg Bachmann- Paul Celan – Cores- ginile sinestezice ale universului celanian.
voi gândi la ei –, nu te voi putea strânge aparent mascatã a existenþei tulburate.
pondenþa, trad. Iulia Dondorici, editura Art, Cu toate cã este în cãutarea unei iden-
în braþe.”20 Pe 31 octombrie primeºte de la Nevoit sã pãrãseascã plaiurile bucovine-
Bucureºti, 2010, pag. 241 titãþi, Celan se raporteazã în permanenþã
Celan un rãspuns în care el îºi mãrturiseº- ne (care, în mod paradoxal ori ba, s-au ra-
2
ibidem la colectivitate, la pluralitate, la concepte
te dragostea: „Dupã cum ºtii: tu ai fost 3
Rychlo, Peter, Sie sagten sich helles und portat de-a lungul timpului la naþiuni dife- poziþionate la poli opuºi în dimensiunea
pentru mine, când mi-ai ieºit în cale, ºi una, dunkles, http://www.erika-mitterer.org/doku- rite), Celan nu mai este capabil sã articule- axiologicã, cum ar fi, de pildã, „sus”/ „jos”,
ºi alta: senzualul ºi spiritualul. Acestea nu mente/ZK2012-01/rychlo_celan-bac- ze în mod corect ºi coerent sentimentul de „afarã”/ „înãuntru”, „alb”/ „negru” etc.
pot fi despãrþite niciodatã, Ingeborg. (...) hmann_2012-1.pdf, site consultat la data de identitate, aproape lãsând aceastã respon- Cenuºa ca imagine rezidualã, ca produs
tu eºti motivul existenþei, pentru cã tu eºti 1.06.2016, traducere proprie
sabilitate în sarcina celor ce îl înconjurau.
4 final rezultat în urma unui proces contu-
ºi rãmâi justificarea vorbirii mele.”21 Mai Bertrand Badiou, Hans Höller, Andrea
Renunþarea înseamnã ruperea unei bucãþi
Stoll, Barbara Wiedemann (Ed.), Timp al ini- reazã un loc infectat ºi infestat, bolnav,
târziu Ingeborg aflã cã Gisèle este de acord din sine; dãruierea completã îl înspãimân-
mii. Ingeborg Bachmann- Paul Celan – Cores- murdar, generator de suferinþe. Reiterarea
cu revederea lor ºi îl rugase chiar pe soþul tã, cãci se teme sã nu devinã iarãºi un
pondenþa, trad. Iulia Dondorici, editura Art, prezenþei cercului în câteva poeme indu-
ei sã facã sã-i parvinã poeziile lui Bac- strãin.
Bucureºti, 2010, pag. 5 ce ideea de ciclicitate, de repetabilitate
hmann, a cãror lecturã o consterneazã. În 5
Stoll, Andrea, Wer bin ich für dich, wer În poemul Auzeam vorbind din volu- inevitabilã a evenimentelor dupã un anu-
acelaºi timp, Bachmann e foarte impresio- nach so vielen Jahren, Frankfurter Allgemeine mul Nisipul din urne apare imaginea apei mit interval de timp, de ponderabilitate,
natã de acceptarea ºi înþelegerea din par- Zeitung, http://www.faz.net/aktuell/feuilleton/ ca dimensiune insondabilã ºi tenebroasã cãci razele cercului sunt egale în orice
tea lui Gisèle, astfel încât doreºte sã o cu- buecher/rezensionen/belletristik/briefwechsel- a inconºtientului, care emanã o forþã de punct al acestuia s-ar opri. Îndepãrtarea
noascã. celan-bachmann-wer-bin-ich-fuer-dich-wer- atracþie mai puternicã decât propria voin-
nach-so-vielen-jahren-1683095.html, site con-
vãlului presupune expunere, vulnerabili-
Ultima fazã a relaþiei dintre Paul Celan þã cãtre confruntarea inevitabilã cu demo-
sultat la data de 01.06.2016, traducere proprie tate intenþionatã, eliminarea tuturor sub-
ºi Ingeborg Bachmann, în care se schim- nii interiori. Scrisul înseamnã golirea su-
6
Barbara Wiedemann, Bertrand Badiou, tilitãþilor ºi scoaterea din ascunziºuri a
bã în mod radical modul de raportare a fletului, a ungherelor întunecoase ale in-
Hai sã gãsim cuvintele potrivite în: Timp al adevãrurilor mascate, revelarea tuturor
unuia la celãlalt, începe la sfârºitul anilor conºtientului, care poate evolua în douã
inimii. Ingeborg Bachmann - Paul Celan – Co- tainelor care împiedicã stabilirea unor co-
’50 ºi se terminã la începutul anilor ’60. În direcþii: pe de o parte, evadarea din lanþuri-
respondenþa, trad. Iulia Dondorici, editura Art, nexiuni intrapoetice: „Hai sã risipim vãlul/
1958, Ingeborg îl întâlneºte la München Bucureºti, 2010, pag. 7 le tensiunii interioare ºi stabilizarea stãrii ce unul de celãlalt ne ascunde” (Depãr-
pe scriitorul elveþian Max Frisch cu care 7
Ibidem, pag. 18 sale psihopatologice, reîntregirea ori des- tãri).
mai târziu are o relaþie. Celan acceptã cu 8
Ibidem, pag. 20 coperirea sa ca entitate identitarã, sau, pe Existã un soi de cult al formelor, al este-
durere noua situaþie. Pentru Bachmann 9
Barbara Wiedemann, Bertrand Badiou, de altã parte, cufundarea ºi mai mult în zona ticii negativitãþii, a cãrui alternativã nu
aceastã relaþie înseamnã protecþia ºi sigu- Hai sã gãsim cuvintele potrivite în: Timp al
abisalã ºi periculoasã a inconºtientului.
inimii. Ingeborg Bachmann - Paul Celan – Co- poate fi decât cerescul, cãci memoria indi-
ranþa, pe care ºi le dorise. Motivul pentru Aproape în fiecare poem al volumului
respondenþa, trad. Iulia Dondorici, editura Art, vidualã devine o reflexie ºi dã glas memo-
care relaþia dintre Ingeborg ºi Celan a avut regãsim cuvintele „ochi” sau „piatrã”, pri-
Bucureºti, 2010, pag. 22 riei colective. Traversarea alteritãþii este,
un sfârºit amar se datoreazã dezechilibru- mul dintre acestea fiind orificiul prin care
10
Idem de fapt, o utopicã încercare de stabilire
lui sãu interior, provocat de drama evrei- accesul la universul interior este îngãduit,
11
Ibidem, pag. 23 forþatã a unei identitãþi, care va culmina
lor în timpul celui de-al Doilea Rãzboi 12
Idem prin care se realizeazã contactul cu alteri- cu un hibrid nesatisfãcãtor, ce îl va încor-
Mondial. La acestea se adaugã, pe de o 13
Ibidem, pag. 25 tatea, cu Celãlalt, care nu ia niciodatã o seta pe Paul Celan ºi îi va limita perspecti-
parte, atacurile tot mai numeroase împo- 14
Barbara Wiedemann, Bertrand Badiou, formã palpabilã ºi recognoscibilã. Acest vele, conducându-l, în mod inevitabil, spre
triva lui Celan, ce apar în presã ºi pe care Hai sã gãsim cuvintele potrivite în: Timp al dialog se desfãºoarã de cele mai multe ori refuzul de asumare a existenþei umane.
el le considera antisemite, pe de altã par- inimii. Ingeborg Bachmann - Paul Celan – Co- în mod deficitar, Celãlalt rãmânând blocat
te, acuzaþiile de plagiat pe care i le aduce respondenþa, trad. Iulia Dondorici, editura Art,
în acest spaþiu aproape ermetic ºi limitat
Claire Goll. Bucureºti, 2010, pag. 25
15
Ibidem, pag. 26 la o legãturã cu trupescul. Piatra este o
Deºi Ingeborg încearcã sã-l ajute vor- 16 reprezentare a poverii pe care Celan a fost
bind cu prietenii ºi scriind articole, el este Emmerich, Wolfgang, Paul Celan, Ro-
wohlt Taschenbuch Verlag, Hamburg, 2004, silit sã o care pe umeri întreaga sa viaþã,
profund traumatizat ºi intrã în depresie. pag. 89 întocmai ca Sisif, din cauza statutului sãu
Dupã apariþia recenziei lui Günter Blöckner, 17
Barbara Wiedemann, Bertrand Badiou, de evreu apatrid. Însãºi schimbarea nu-
în care poeziile sale din volumul Zãbrele- Hai sã gãsim cuvintele potrivite în: Timp al melui din Antschel în Celan stã mãrturie
le vorbirii sunt prezentate ca „exerciþii inimii. Ingeborg Bachmann - Paul Celan – Co- pentru încercarea sa de împãmântenire un-
contrapunctice pe hârtia cu portative”22, respondenþa, trad. Iulia Dondorici, editura Art, deva între „Aici ºi Nicãieri”, pentru per-
el îi scrie lui Ingeborg pe 12 noiembrie 1959: Bucureºti, 2010, pag. 46
manenta sa pendulare între spaþii goale ºi
18
„Chiar dacã îmi vine greu, Ingeborg – ºi Ibidem, pag. 49
19
Barbara Wiedemann, Bertrand Badiou, spaþii pline, întru acceptare, tolerare ºi în-
îmi vine foarte greu –, trebuie sã te rog temeierea unei identitãþi psihobiografice
acum sã nu-mi mai scrii, sã nu-mi dai tele- Hai sã gãsim cuvintele potrivite în: Timp al
inimii. Ingeborg Bachmann - Paul Celan – Co- inalienabile: „ca ºi/ cum, tu, mie mi-ai vorbi
fon, sã nu-mi trimiþi cãrþi; nici acum, nici în despre un abis,/ despre o patrie, pustiitã,
respondenþa, trad. Iulia Dondorici, editura Art,
lunile urmãtoare, nici mult timp de-acum Bucureºti, 2010 plecatã/ în exil.” (Radix, Matrix).
încolo. Aceeaºi rugãminte i-o adresez, prin 20
Ibidem, 69 Psihotraumatismele afective declan-
tine, ºi lui Max Frisch. ªi vã rog sã nu mã 21
Ibidem, 71 ºeazã la Celan un spirit justiþiar poetic prin
puneþi în situaþia de a vã trimite înapoi 22
Ibidem, pag. 129 poemele închinate victimelor prigonirii an-
scrisorile.”23 23
Ibidem, pag. 132 tisemite. Întreaga lor existenþã este redu-
24
Dar dupã cinci zile, rupe tãcerea. Din Ibidem, pag. 139
25
Ibidem, pag. 154, 156, 157 sã în lagãr la o serie de plãcuþe de metal cu
cauza permanentelor neînþelegeri ºi repro- numere, însemnate ca pentru animale, tre-
ºuri cã nu îl sprijinã suficient, ea îi scrie: cute în ambiguitate ºi eliminate în tainã ºi
„Dragã Paul, dupã toate cele întâmplate, în masã. „Nicãieri” ºi „oriunde” devin sin-
nu mai putem, cred, sã continuãm. Mi-e gurele lor puncte de referinþã, iar supra-
imposibil.”24 Dupã aceea scrisorile ce vor vieþuirea principala lor grijã.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 7
n TUDOR CREÞU

jurnal fantasmatic, 2012


Textele de mai la vale provin dintr-un Jurnal fantasmatic (2010-2012) aflat în pregãtire la editura Paralela 45.
07.02 apã-n cãuº ºi se frecã la subsiori. pii îi curg. Pantofii-s lagune. Ar-
Sã nu fii paþachinã. Sã nu te- Vru sã se dea cu sãpun, dar re- gintu-i, ºi pentru el, metal defini-
e le t ris tic ă

mpotmoleºti în gândurile ieftine nunþã. I se fãcu scârbã de fluidul toriu. Luna, un astru coºcovit,
ale manechinului de sãpun (al- dens. κi aduse aminte brusc – uscat. Un biscuite. Pereþii, ce sã
bastru, bineînþeles). I se spunea n-a mai fost de mult la ºtrand. De mai... Sunt sumbri ca blana de
Vrãbiuc. Tu sã fii pregãtit ºi sã vreo douã-trei veri. Ultima oarã, vânat. De dihor sau cãrprior. „In-
crezi în sufletul cu sanda (curea- la Felix. κi cumpãrase sãpun li- stituþiile statului...” Dã din mânã,
ua simplã, latã, miroase a bulion). chid, turcesc. Un bidonaº trans- ºtie, parcã, tot. ªi surâde ºãgal-
Când crezi, e ca ºi cum ai mai des- parent. Pompa se stricã una- nic. Ãsta e lunecuºul – vede,
chide un picuþ fereastra. Cifrele douã. O desfãcu ºi reuºi, pânã la simte ca ºi cum ºi-ar trece palma
au o solemnitate nouã. Stâlpii urmã, sã înfigã un dop de plastic peste tibia rasã. Uzurpatorii sunt
gardului sunt, ca semnalele cos- pe filetul firav. Ieºea þanþoº, cu furnici care lucreazã/ sapã într-
mice, rari. Pentru numele lui Dum- prosopul cãcãniu pe umeri. ªi îºi un muºuroi de urdã, superb.
nezeu, fii odatã liber. Gestul cu îndesa, întruna, ochelarii subþiri, El, în schimb, cel din paragra-
care iei agenda de pe masã – ºi subþirii mai bine zis, pe ochi. Sli- ful suivant, nu suportã Banatul.
care ar putea însemna, ca orice pul avea ºi el pãtrãþele: moi, albe. Scrie pe o pojghiþã durã, bitumi-
alt gest, tot – nu-i al tãu. Textele κi luã avânt ºi sãri. Uitã sã-ºi dea noasã. Pe caiete de gostat, vechi,
sunt elegante ºi n-ajutã la nimic. jos ochelarii, sã-i punã de-o par- inscripþioneazã, cu cãrbune, cu-
te. Zâmbi, dându-ºi seama, mai vântul constat. (Pe coperta tec-
Sindicalistul Moºanu s-a înver- sincer ca oricând. ªi continuã sã tonicã, asprã). Salamul ieftin rã-
ºunat un pic. κi împinge ochela- înoate, bras-ul era specialitatea mâne cel mai bun. Cel cu miez
rii, ramele i-ating sprâncenele, re- lui, spre o femeiuºcã din Galaþi. moale, albicios. Nici nu mai tre´
vine. Scruteazã suspect felioarele Voia sã-i dea dop, s-o „înece”. sã tai – muºti, rupi. În drum spre
strãvezii de castraveþi: Femeia simþi ceva ºi se-ntoarse lucru. Aºa înainteazã oamenii
– Prea fin, prea fin. ªi scaunele, consternatã. El dispãru, se lãsã muncii – negri, -n postav, muº-
uitã, nu se mai foloseºte, domle, la fund. Zâmbetul dãinui, câteva când, haini, din salam.
lemn natur. Lemn aspru, bãrbat... secunde, deasupra apei. Banatul e, pentru el, ciocolat.
Înainteazã þâþâind, subþiind „Omul muncii” e, ºi el, rãu. Are Un tãrâm lejer, „California Româ-
între dinþi o bucatã de cauciuc. o sulã metalicã, ceva între briptã niei”. Miroase, tot, a cosmeticalã
Chiloþii îi sunt ruginii. S-au pãtat ºi compas. Care luceºte-n perma- ºi sãpun. A plajã albãstrie. E ne- marginile de râu. Þestosul n-are miºto. Clãdiri încropite. Tot din
de la calorifer. A purtat, pânã nu nenþã. Înjunghie de la ºold, zâm- ted ºi frumos. Aici îþi face plãcere la el decât o ciocolatã. I-ajunge: ace. În iulie ’91, când a cumpãrat
de mult, pantaloni cu pãtrãþele. bind. Þi-o vârã sub coastã ºi te sã te piºi. Sã opreºti maºina ºi sã câte o pãtrãþicã pe zi. Înainteazã mama un televizor Sirius, l-am ucis
Dar a renunþat dintr-odatã, scâr- trage mai aproape. Instinctele lui cobori pe malurile Bârzavei sau paºnic prin defileuri. Slãbeºte pe Dumnezeu în gând. M-am tre-
bit. Grãsimea zupei licãri, la o ono- sunt feroase. Fire, fibre, liþe. Mi- la Timiº, la Teregova. Þestosul e, conducând. ªi o lacrimã stearpã, zit cã-mi spun, beam apã dintr-un
masticã, metalicã ºi-i pãru cã pã- roase exact ca ºurubul. E o statu- ºi el, înnebunit. κi ia buburuza, diluatã îi... Acasã e la fel de sin- bidon negru, „o sã-i omor eu pe
trãþelele „seamãnã la culoare” ie unsã, de fier greu. Pe care sa- Matizul sucombat, ºi iese, -n we- gur. Ascultã, cu urechea lipitã de Dumnezeu, pe toþi”. Vreo doi ani
prea tare. Dãdu cu mâna, cu do- lopeta atârnã ruptã, ca-n video- ekend, sã se piºe. A trecut la þoa- þeavã, cum se bucurã vecinii. – eram portar – am „uitat” sã apãr.
sul degetelor, ca ºi când s-ar fi clipuri. le mai deschise, de doc. Doar Prieten cu Þestosul – sã-nchei Bob îºi împlânta mingea-n bo-
pãtat. Ceru, doar, o bucatã de curea-i, acu’, maro. Coboarã ºi cu link-ul ãsta – e ºi Întinde-text. canc. ªi-mi dãdea gol de la juma-
pâine ºi se ridicã. Îi pãrea rãu cã Bãnãþean e ºi cel care se retra- contemplã. Cu mâinile-n ºolduri. Un hagiograf al universitãþii. Care te. Au fost aceste praguri fumu-
nu-i sunt ºi ochelarii gri, exact ca ge, care pierde tãcut, elegant. „Eu În cele din urmã, îºi desface ºli- ia ok-uri de la toþi. Le-ntinde prin- rii, aceste scorburi-vortex. Ajun-
nãdragii. Ieºi pe balcon, nu mai pun binele instituþiei înainte, ori- þul. Cuvântul piºoar e mai nobil turile cu ambele mâini. Deºi ar gea o frazã care se rostea, singu-
fuma demult. Vopseaua, albã, se ce-ar....”. Topeºte, ca zãpada-n decât orice osuar. Templele þin de vrea sã copieze, de fiecare datã, rã, în cap ºi pierdeam tot. E, ia-
cam luase. pustie, o radierã-n cãnuþã. ªi bea, gresia albã, de faianþa din bãi. Un cartea cu peniþa: litere albastru rãºi, scrisul-întoarcere. Singurul.
„Eu însumi, declarase la QTV, la rându-i, gel cald, viºiniu. Alt- spaþiu subtil, în care e bine sã intri light, cernealã stoarsã din kiwi, Paºi hotãrâþi, cizme de cauciuc
am sudat aceste bare”. ªi râse minteri, râde relaxat. În biroul pã- tiptil, ca-ntr-o bãºicã de plãticã. sã miroasã totul a lipici. „Uitaþi, cotesc. Negre, slinoase. Asfaltu-
falnic. Încercã, înainte sã vinã trat. Picioarele i se subþiazã, se Altminteri, frumos e tot ce se di- domnu’ rector, vã ofer! Sã fie to- i plouat. A dat ºi-n mine, de mult,
echipa, sã se radã sub braþ. Luã fac c-ale unchiului Petre. Ciora- zolvã. Mai ales pãmântul-blat ºi tul ok. Moale, adicã, ºi lunecos cineva. În copilul cu cojocel. Care
ca felia de gogoºar. Murat, bine- aºtepta ca un ub/ spiriduº în faþa
înþeles. Sau nu lunecos, de fapt, unei porþi de garaj. Aº vrea un
velin”. ªi colegilor le...Fuge dupã psiholog cu pãr germanic, lins, o
ºefii de catedrã. „Uite, uite! ªi se- psiholoagã de fapt. Care sã m-
nchinã. Am scris ºi despre tine asculte la ceai – un ceai la fel de
aici”. Vrea chiar sã-ºi taie o buca- arãmiu ca ºi pãrul. Aº vrea sã nu
tã din craniu, sã fie mai neted, mai fiu, pânã la capãt, stâlvul – mie-
drept. Crede într-o literaturã ofi- zul uscat de tuleu. Se-nseninea-
cialã, cu acordul autoritãþilor. În zã în sfârºit: un soare timid, pu-
cuvântul deºi. E un domn palid. rulent. Un soare-patã. Peste cel
Se-nmoaie sub bunde. Râde, se mai mâlos þinut, noroaiele dintre
lichefiazã. Iliescu i-a mângâiat, dispensar ºi generalã nouãºpe.
cândva, cãciula. A fugit la budã, Rãmân(e) copilul. Care-ºi frã-
s-a dat cu pâine cu unt pe faþã. mântã unghiuþele, ubul într-un fel
Sã fie un scriitor cât mai blajin. de teniºi-bocãncei, cu buline
Care trãieºte sub pragul de drept, vagi la nodiþe. Prietenul meu era
rezemat, ca o capcanã, în bãþ. (Ofi- Cerbuþu’, animãluþul de care-mi
cial – acest cuvânt-coadã de povestea tata. Când stingea be-
peºte, care se terminã-n douã fire cul. „E ca-n pãdure acu’!”. ªi pã-
de nailon. De pescuit). durea era cel mai sumbru tãrâm,
nu se vedeau decât scorburile.
12.02 Tata era zeul de zinc, bãrbatu-ntu-
Loc al paserii osoase, mãrun- necat, aþos. În lenjerie tetra. La
te. Al puiului pigulit. Firmituri în un moment dat, chiar am crezut:
loc de pietre kilometrice. ªi un aer n-am nevoie de nimeni. Pot trãi
britanic, distant. (L-am provocat foarte bine printre clãdirile din jur.
pe diavol în secundele astea. Am Pustii. Existã – cuvânt igrasiat,
aruncat c-un bãþ scurt, ruginit, zgâriat cu unghia în miez semi-
înspre el. Mâine, totul o va lua fiert de cartof – o întoarcere vâ-
razna. Li se va strecura, ca o fisã, nãtoreascã. Gravã. Pe urme inver-
ca o monedã subþire, o azimã, de se, care duc spre hãþiº. ªi-n hãþi-
fapt, în creieri. Vreau, de la o vre- ºurile acestea – joarde verzi – e
me, sã pierd tot. Scriu prea uºor. decupat cel mai exact rotund. Ca-
Numai mâinile nu mi-am dorit, n maºina de spãlat. Armele sunt
pânã acum, sã le pierd. S-au ºi suliþe-harpon, lungi. Nu te mul-
Daniel Guþã - Viaþa

dezlipit, deja, de trup. Douã bu- þumi cu firmiturile-nmuitate în


cãþele. Anemice, frumoase. Cât gelul viºiniu. Cu ce li se presarã
de igienic pot sã fiu: ºterg, co- pãsãrelelor pe lângã muzeu. Sã
rectez. Un pãmãtuf cu ace. Nu ri- se bucure ºi ele. Vinerea.
dic fâºia toxicã de pe pãmânt. Doare iar spatele. Tre´ sã mã
Planºa cu oraºul blestemat la opresc).

8 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
n SILVIU GONGONEA

poeme

e le t ris tic ă
Existenþa poetului ce unii au pretenþia sã ascult
Mãrturisesc
lui A. P. cã nu mã mai încred în nimic
decât în ceea ce simt
Sunt un sudic ºi totuºi ºi trãiesc pe deplin.
tânjesc dupã blândeþea soarelui
dupã sucul murelor pârguite devreme
Nu aº putea spune cât de cuviincios Crepuscul de mai
sunt în comparaþie cu alþi poeþi care
într-adevãr Le simþi mirosul
au pãtruns smerenia gustului printre tei ºi florile de mai
Sunt un sudic varzã acrã rãmasã
ce se îndoieºte de sine dositã pânã azi
îmi plac bãuturile tari prin boxele ceauºiste
când le beau singur cãci îmi amintesc Dã, Doamne, ca lumea
de dogoarea verilor sã nu sfârºeascã aºa.
Azi îmi lipseºte cel mai mult soarele
dar mã mulþumeºte gândul cã
ceea ce rostim Cocoºul de tablã
existã în carne ºi oase
Soarele încãlzeºte pãsãrile cerului Sufrageria Poate e la mijloc o inginerie a spiritului
cã trãiesc una dintre cele
mai frumoase existenþe posibile ca un refren care alungã moartea pe care nu o pot practica
Cântã ele în atâtea limbi Nu credeam s-ajung dupã tratate ci numai
cu oameni pe care i-am cãutat îndelung.
zãpada le orbeºte cum stau cocoþate în un mistic la mine în sufragerie bâjbâind ºi bâiguind câte ceva
ramuri l-aº fi lãsat o clipã pe Dumnezeu într-o limbã uitatã
îºi curãþã aripile sã trãiascã în mine Trebuie sã-mi fiu credincios
La finele anului Aºa þi se topeºte inima gândind la cei Sufrageria ºi dormitorul nu sunt ale formulelor mele sã-mi calculez traiectoria
trecuþi noastre Am vãzut atâtea filme cu happy end
Uneori nu mai cred în nimic de digul înalt toate sfârºesc la fel
nici în ziarul local dar nu poþi gândi altfel
pe gheaþa subþire ce ar putea crãpa când cecilia aleargã cu pofta unui copil ºi nu ºtiu câþi sunt fericiþi.
nici în ediþia de searã sub greutatea unei pene
nici în cele cincizeci sau o sutã prin încãperile semidecomandate
de vrabie Într-o zi, îi spun, vom pãrãsi acest loc
de canale tv Azi nu le mai apasã piepturile firave
nici suflarea lui ianuarie
ne vom rupe de el Lumea largã
Nu ºtiu ce este real ºi n-am ºtiut sã mã bucur ca tine.
frigul din nord Când a deschis ochii
ºi ce nu: un animal respirã gheara lui
eu sunt plãmânii lui ºuierãtori i-am arãtat ceciliei
Îþi aminteºti din nou cã trãieºti
iar inima ce îi bate pãrul îþi e o parã de foc deºi happy end lumea largã
mã îngrozeºte la fereastrã
o sperietoare þi se poate strecura în Atât mi-a venit în minte:
Zilele se topesc într-o pastã suflet Nu vreau sã ratez întâlnirea aceasta
prin care înot cu greu ce nu se produce decât lumea largã
cu umbra unui uliu I-am dat-o ei
sunt tot mai departe Pe coama casei o singurã datã în viaþã
de ceea ce raþiunea îmi dictase altfel totul s-ar ascunde privirii pentru cã tot atât mi-a fost dat ºi mie
în somnul pãsãrilor Când treci pragul
sunt eu însumi altcineva cocoºul de tablã face de pazã. ºi ar amuþi într-un bloc de piatrã
ºi nici mãcar nu mai cercetez iei cu tine doar numele.

Poveºti semiurbane
Îmi plac la nebunie caii ce trec pe
strãduþa noastrã
trãgând dupã ei cãruþa rablagitã
indiferenþa cãruþaºilor toropiþi
de vinul matinal
Mai tresar arareori
pentru a se asigura cã animalul supus
se leagãnã în acelaºi ritm
ºi tropãitul lui
Se pierd în susul strãduþei
unde îi aºteaptã atâtea maºini
îmi lipesc faþa de geamul rece
apoi trag cu urechea
unde ºi când nu ºtiu.

Promisiune
Pielea miroase a bãtrâneþe
ºi niciodatã n-am fost mai superficial
Pânã în mãduva oaselor
precum o injecþie letalã
coboarã slãbiciunea
dar ºi cei cu noaptea pe ei greºesc
De unde atâta sfinþenie
când se vinde cu amãnuntul
Este ziua aceea poate ehei
este ziua aceea
când în gura poetului
se face întuneric
sau nu.

Daniel Guþã - Vocal Simfonicã

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 9
„Mãgarul moare ca un nobil. lalþi aºteptau în ploaie sã le vinã
Regii mor de faþã cu toþi”. Nu ºtiu n CONSTANTIN T CIUBOTARU rândul, eu eram în anticamerã. În
cine a spus asta. Nu numai mã- încãpere era ºi directorul închi-
garii mor singuri. Ci ºi mulþi deþi- sorii. A dat buzna un gardian:
nuþi, izolaþi ºi „uitaþi special” în
celebrele celule „de unicã folo-
sinþã”. Se crede cã cele mai înfio-
statui demolate – Apa a nãvãlit în trei de jos.
Urcã spre doi. Ce facem cu deþi-
nuþii?
rãtoare celule au fost la Gherla,
aflate la „etajul doi de la subsol”.
(fragment) – Îi urcaþi, ne-am fãcut norma
de decedaþi pe luna aceasta.
M-am întrebat dacã numele Gher- Sau, de ce nu, prostia!? La a doua Eu am gãsi un remediu: Mi-am trecerea anilor, nimic nu mai mira. Încape în mintea omeneascã
e le t ris tic ă

la vine de la Gherlanii special staþionare în „dormitorul fãrã reluat cunoºtinþele, le-am parce- Nici poftã de scuipat nu mai aveam. înþelegere pentru sintagma „Nor-
aduºi de la alte închisori, („dre- pat”, n-am mai auzit paºi. Mai în- lat, reordonat dupã sfaturile Mai erau destui dintre cei care ma de decedaþi”?!
saþi” credeam noi). tâi am crezut cã am surzit, dar tre- „Made in Coposu”, în speranþa încercau sã se justifice, care afi- – Sã sperãm cã se va opri ploa-
Am fost martorul sfârºitului buia sã mi se aducã mâncarea. N- cã memoria mã va ajuta sã le reþin ºau, sau poate cã aveau, remuº- ia. La celula ºapte e o persoanã.
multor„regi”-deþinuþi politici, cã- am auzit când au pus-o în celulã. ºi sã le consemnez în visatele cãri. Sã ºtiþi cã de la un timp ºi Aia de-i zicem Fatalistul.
zuþi „la datorie”, pe „marile ºanti- Aveam dreptul la luminã o orã, Cãrþi. Am mai constatat cã dupã dorinþele se sclerozeazã. Ei stri- – Asta i-a fost soarta. N-avem
ere ale construcþiei societãþii so- „dacã eram cuminte”. Cum nu fiecare anchetã, când cãpãþâna gau la aceste anchete, ca sã-i cum sã mai ajungem la el .
cialiste multilateral dez-informa- eram, cred cã vreo cinci zile, cât era obiectivul numãrul unu pen- auzim noi, cei din sala de aºtep- – O sã moartã ca un ºobolan.
te”. Din „fericire”, am trecut ºi prin fusesem consemnat, mi-o dãdeau tru descãrcarea nervilor anche- tare, cã nu mai vor sã fie informa- – Nu, ca un mãgar, cum spu-
experienþa Canalului. Credeam cã doar ca sã-mi sperie somnul. Mã tatorilor ºi slugilor lor, totul se îm- tori. Unora li se râdea în faþã, alþii nea distinsul nostru savant Pe-
nu mai este ceva care sã mã im- întrebam dacã nenorocitul de prãºtia, se amesteca ºi iar încer- erau târâþi de picioare la etajele tre Þuþea. Singur. Noi – gardie-
presioneze. paznic mã speria aprinzându-l cam sã clãdesc din dãrâmãturile inferioare „sã se mai gândeascã nii, stâlpii acestui regin – o sã
Despre ce e vorba? Despre o când adormeam, ca apoi s-o stin- ideilor propriului meu imperiu. ºi rãsgândeascã”. murim ca niºte regi! Noi suntem
Moarte! O moartea care m-a mar- gã, sã-mi dea impresia cã am vi- Aoleu, am uitat de dorinþe reale Mã laud cã eram unul dintre reprezentanþii autoritãþii. Avem
cat. Gherla avea trista faimã cã sat. ªtia ce face sau fãcea asta sau închipuite, dar acum altceva cei despre care toþi ºtiau cã n-am familii. Amici. Vã informãm cã la
este o strecurãtoare de reacþionari. din „datorie”? Era în fiºa postu- mã chinuie. cedat. Eram chemat ultimul, ca sã Piteºti fostul gardian ºef a fost
Puþini se pot lãuda cã n-au ajuns lui? Putea fenta?... Era ºi asta una V-am spus cu altã ocazie cum nu fiu un exemplu prost pentru înmormântat cu onoruri militare.
în sedila cu brânza-iadului… dintre metodele de „lãmurire”? am cãpãtat complexul „Pipi-Pa- ceilalþi. În închisoare s-a stârnit ªtiþi de ce? Pentru cã am fost niº-
Singurãtatea nu-i omoarã pe Am aflat. Totul era premeditat. vlov”, prin care am reuºit sã scap rumoare. Venise cel mai temut te eroi, care ne-am sacrificat via-
toþi, dar nici normali nu-i redã Din orã în orã se aprindea lumina de dorinþa scrisului. Au trecut ani, torþionar dintre anchetatori. Nu-i þa ca sã apãrãm demnitatea de
societãþii, dacã au reuºit sã rezis- câteva secunde, sau poate minu- mã întreb dacã detenþia mea ar fi dau numele pentru cã aºa s-ar comunist.
te. Când ºtii cã partea din viaþã te, se stingea, sau ardea chiorân- fost mai micã, aº fi reuºit sã scap putea sã-l fac celebru. Era cunos- – Ba o sã mori ca un câine, a
pe care Dumnezeu þi-a lãsat-o o du-te de sus, de unde n-aveai de acest chin? Dar sã revenim la cut sub porecle ca „Paiaþa”, „Di- strigat prin uºa deschisã un deþi-
vei petrece aici, mai degrabã când cum ajunge, o simþeai în moalele moartea nobilã sau regeascã. Am horul”, „Nevãstuica”. nut aflat în anticamerã. Aflã,
eºti intoxicat cu aceastã spaimã, capului. Gardienii purtau papuci fost chemat la ancheta obiºnui- Se lãuda cã avea douã facul- ºobolan nenorocit, cã am darul
scãparea e sã te poþi gândi la alt- de pâslã, ca „sã simþim mai bine” tã, de sfârºit de lunã. Cãci unii tãþi, cã a fost la Moscova, cã este previziunii. Mi-am vândut sufle-
ceva, sã-þi faci o lume a ta. Trimis izolarea. Atunci am gândit cã erau în atenþia torþionarilor ºi celebru între securiºtii din Lagã- tul Încornoratului ca sã mã lase
la camera de cugetare, pentru omul are creierul axat pe acele dupã ce erau judecaþi. Nu puteau rul socialist. Tocmai s-a întors din aici, acum, sã-þi spun cu martori
absurda mea pretenþie de a avea reflexe condiþionate de care am concepe cã judecãtorii au greºit, China ºi a propus metode noi, cã, repet, vei avea moarte de ja-
un loc unde sã-þi întinzi oasele, învãþat la ºcoalã. M-a urmãrit un cã aici sunt ºi sute de neviovaþi, asiatice, pentru a-i face pe deþi- vrã! Vã aduceþi aminte cã anul
am decis sã fac cei cinci paºi, tal- timp întrebarea dacã gardienii de bãnuiþi în ideea de duºmanii nuþi sã vorbeascã. Se spunea cã trecut i-am prevestit moartea ju-
pã lângã talpã, ca sã nu mã spri- sunt oameni sau mutanþi. Dorm regimului. În sinea mea nu mã cre- n-avea nimic sfânt, cã fãcea decãtorului de la Aiud? Cã o sã-l
jin de zidul umed, sã nu rãcesc. ei? Se scoalã, îºi fac toaleta, mã- deam vinovat, nu din cauza mea „practici erotice” pe deþinuþi. Tre- calce o maºinã? Eu eram aici, el a
Temã, mi-am strigat: Hai sã ve- nâncã, merg la treabã sau servi- au avut oamenii acele inventate cea de la râs la plâns simulat, de fost strivit acolo. Blestem sã ca-
dem care sunt dorinþele omului, ciu, revin acasã, în familie, au ta- necazuri. Poate de aceea vreau la furie la o veselie aproape de- dã…A fost scos cu lovituri de
apoi vom face un popas la amicii bieturi, seara se culcã? Pentru reformarea cretinului concept de mentã. Cei mai mari duºmani ai baston, din salã. A mai strigat:
mei, cu domiciliul mai sus sau mai noi, cei de aici, toate aceste obiº- „om nou”! De aici încercarea sã lui erau credincioºii. Eram o duzi- – N-o sã apuci anul! Eu îi dau
jos. Aº fi vrut sã aud paºii gar- nuinþe omeneºti sunt date peste vorbesc despre felul cum am sim- nã, declara dânsul în careu, eram sufletul Satanei,el îmi dã darul.
dianului, ca sã mã încredinþez cã cap. Nu mai existã noapte, nici zi, þit eu, cum am trãit eu reeducarea. printre olimpidioþii pe care se lã- M-a vizitat astã noapte…
dincolo de mine viaþa merge mai nici timp pentru somn, nici pen- Aceste anchete erau fãcute în uda cã-i va face activiºti de talie Se ºoptea cã marele ancheta-
departe. Sau al celor din cele pa- tru lucru. Þi se ia ºi ziua ºi noap- eventualitatea cã cei care nu vo- europeanã ºi membri de partid. tor era superstiþios. A dat coman-
tru puncte cardinale unde erau tea ºi munca ºi pasiunile ºi viciile iau sã mãnânce din rahatul de Se zvonea cã la celula numã- da sã fie dus la una din celulele
alþi nemulþumiþi. Poate nu erau, ºi prietenii ºi duºmanii, ºi con- informator, mâncând mizeriile rul 13, aflatã la etajul III, la sub- aflate la etajul doi. Voi, gherlani
sau poate cã zidurile de peste un versaþia. Primeºti izolare, frig, tã- numite hranã, s-au hotãrât sã re- sol, nu se putea rezista. Singura cu nãdragi, în loc sã vã hliziþi,
metru opreau zgomotul paºilor... cere. „Liniºte la discreþie”. Zaci ziste. Sau mãcar sã încerce. deaupra apei. Nu avea podea, ci rugaþi-vã sã stea ploaia!
Am fãcut prostia sã „mã mãrturi- de inactivitate, de dorinþa unui Dupã fiecare anchetã numãrul grãtar din bare de fier. Noi eram De moartea Dihorului nu se
sesc” unuia despre care nu ºtiam zgomot. Atunci te bucuri dacã celor care „þineam regim” se mic- duºmanul cu numãrul unu. ºtie nimic. Ce pierdere pentru
cã-i „raportor”. Mã întreb ºi acum ºobolanii îþi vin în vizitã. Dar s-a ºora. „Semnatarii” erau sãrbãto- Afarã ploua cu gãleata. Se posteritate, nepoate, nu? Bineîn-
dacã mai era vreunul curat, dacã mers pânã acolo cã ºi lor li s-a riþi cu o masã mai bunã ºi scuipa- zvonea cã a fost pe undeva, pe þeles cã ºtiam, eram convinºi cã
avea tãria de a recunoaºte asta? tãiat drumul spre celulele morþii. þii noºtri. Asta, la început. Dupã aproape, o rupere de nori. Cei- „previziunea” a fost un bluf.
Dupã câteva luni, scandal euro-
pean. România era singura þarã
comunistã care nu graþiase deþi-
nuþii politici. Aºa cã mare parte
dintre noi am fost eliberaþi. Am
auzit la Europa Liberã cã „Paia-
þa” a mers sã pescuiascã „la cop-
cã”. S-a rupt ghiaþa cu el ºi cada-
vrul lui n-a putut fi recuperat de-
cât în primãvarã. Familia sa nu s-a
prezentat sã recunoascã schele-
tul, aºa cã oasele acestuia au fost
puse într-o groapã comunã cu
alte cadavre, cãrora miliþia n-a
reuºit sã le stabileascã identita-
tea, sau n-a vrut s-o comunice.
Nu puþini erau deþinuþii care ju-
raserã sã-i facã felul. I-a fost in-
cendiatã vila confiscatã de la niº-
te medici. Nu ºtiu dacã a avut fa-
milie. M-am întâlnit cu un fost
deþinut care mi-a spus cã anar-
histul „nostru”, auzi ce chestie,
ce cinste pe noi sã avem aºa
ceva!, un nebun care se lãuda cã
el a aruncat în aer niºte case, poa-
te o fãcea, lumea nu duce lipsã
de aºa ceva, ei bine, dementul
pretinde cã el a aruncat un coc-
teil Molotov, dând foc la vilã, ºi
s-a predat forþelor de ordine. De-
spre familia Dihorului nimeni nu
ºtia nimic. Sau nu se dorea asta!

Albert Dobrin - Nexus

10 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
n COSMIN DRAGOSTE
referinþã sunt preocupãrile lui

medierea culturalã George Guþu pentru opera lui


Goethe, astfel cã nu putea lipsi
un capitol amplu dedicat cerce-
tãrii operei titanului literaturii ger-

ca destin ºi profesie mane. O ultimã secþiune cuprin-


de o altã arie tematicã a cercetãri-
lor lui George Guþu, una de mare
þie interbelicã, întreruptã brutal în ler” ºi cu „Crucea de Onoare Aus- lume încearcã sã corespundã actualitate în contextul european
perioada comunistã. Societatea triacã pentru ªtiinþã ºi Artã”. domeniilor preocupãrilor lui Geor- ºi care poate duce cãtre rezolvãri
beneficiazã, încã din 1997, de o Aceasta ar fi o prezentare rezu- ge Guþu. Alãturi de cuvintele edi- comprehensive la nivel global:
platformã on-line. Pe lângã matã la maximul posibil a unei pro- torilor, regãsim mãrturii ale prie- identitate ºi hibriditate.
Volumele omagiale dedicate

D
acã am sta sã trecem aceasta, profesorul George Guþu digioase activitãþi desfãºurate cu tenilor, colegilor, colaboratorilor
s-a remarcat ºi prin activitatea de aceeaºi ardoare ºi pasiune, pe domnului profesor, alocuþiuni profesorului George Guþu, dinco-

ecturi
în revistã activitatea ºi
distincþiile pe care, editor: „Zeitschrift der Germanis- multiple paliere, la cel mai înalt ni- rostite cu ocazia decernãrii dife- lo de aprecierea ºi respectul în
de-a lungul carierei, profesorul ten Rumäniens” („Revista germa- vel, vreme de mai multe decenii. ritelor distincþii. Era absolut firesc sine datorat unui om de culturã
George Guþu le-a obþinut, am de- niºtilor din România”) ºi „trans- În 2004 apãrea, la München, ca un capitol sã se refere la Paul cu nume de rezonanþã în Europa,
pãºi cu brio spaþiul destinat aces- carpathica. germanistisches jah- un volum festiv dedicat profeso- Celan ºi la mediul sãu bucovi- contribuie ºi la definirea unui me-
tui articol, ceea ce ne conduce rbuch rumänien” („transcarpathi- rului bucureºtean, cu ocazia îm- nean, un domeniu de cercetare diator cultural de maximã impor-
spre necesitatea rezumãrii. Pro- ca. anuarul germanistic din Ro- plinirii vârstei de 60 de ani: An- drag lui George Guþu. Nu sunt tanþã. Fiindcã întreaga activitate
fesorul bucureºtean a studiat, mânia”) fiind rodul eforturilor ton Schwob, Stefan Sienerth, uitate nici literaturile din sud-es- a Domniei Sale pare sã stea sub
între 1965 ºi 1969, la prestigioasa sale. În 1998, din iniþiativa acelu- Andrei Corbea-Hoiºie, (ed.): tul Europei, un spaþiu amplu ana- imperativul acestei atât de utile
universitate din Leipzig, unde, în iaºi profesor, ia naºtere „Societa- Brücken schlagen. Studien zur lizat de-a lungul timpului de cã- medieri ºi translãri culturale.
1977, ºi-a susþinut doctoratul cu tea Goethe din România”. Prin deutschen Literatur des 19. und tre profesorul bucureºtean. De
o lucrare despre Paul Celan. Ast- demersurile sale se reiau, dupã 20. Jahrhunderts. La zece ani
fel, distinsul profesor a devenit Revoluþie, Congresele germaniº- dupã acest volum, sub coordo-
unul dintre pionierii operei cela- tilor din România, George Guþu narea lui Gabriel H. Decuble, Or-
niene, multe dintre ipotezele ºi reuºind sã stabileascã partene- lando Grossegesse, Maria Irod ºi
pistele sale de lucru fiind viabile riate durabile ºi extrem de valo- Stefan Sienerth apare o nouã
ºi sustenabile ºi astãzi, când asis- roase cu societãþi ºi instituþii cul- publicaþie omagialã, constând
tãm la o inflaþie de lucrãri despre turale ºi de învãþãmânt din spa- din douã volume (I ºi II) dedicate
poetul bucovinean. De aici înco- þiul germanic european, care au aceluiaºi neobosit om de culturã
lo, profesorul Guþu a deschis o contribuit la buna desfãºurare ºi ºi de educaþie: „Kultivierte Men-
arie cuprinzãtoare de cercetare la prestigiul acestor manifestãri. schen haben Beruhigendes…”
asupra literaturii de expresie ger- Tot datoritã strãdaniilor Domniei Festschrift für George Guþu.
manã din Bucovina, dar ºi asupra Sale, la Bucureºti se înfiinþeazã Aceste douã volume cuprind
celei din România, fiind unul din- Centrul de Cercetare ºi Excelenþã materiale provenite de la germa-
tre întemeietorii acestei direcþii. „Paul Celan”. În calitate de autor, niºti de prestigiu din þarã ºi din
Dincolo de bogata activitate de editor sau de traducãtor, ope- strãinãtate, scriitori, traducãtori,
didacticã universitarã, cariera lui ra profesorului Guþu naºte per- oameni de culturã care au inter-
George Guþu cuprinde ºi o altã manente uimiri, privind volumul acþionat cu profesorul în decur-
componentã foarte vizibilã, anu- de muncã uriaº, dar ºi calitatea sul prodigioasei sale cariere, s-
me pe cea de întemeietor, de or- ireproºabilã a celor publicate. au intersectat într-unul sau mai
ganizator, având o vocaþie realã Pentru multiplele sale valenþe ºi multe dintre domeniile variate de
în acest sens. Dupã evenimente- pentru activitatea neobositã de activitate. Volumele, foarte com-
le din 1989, domnul profesor are mediator cultural, profesorul pozite, cuprind un numãr mare de
iniþiativa înfiinþãrii Societãþii Ger- George Guþu a fost distins cu materiale robuste, de amintiri, de
maniºtilor din România (SGR; „Ordinul Românesc pentru Me- articole bine fundamentate ºi ela-
www.ggr.ro), reînnodând o tradi- rite Culturale în Rang de Cava- borate. Secþiunile celor douã vo-

n DANIELA MICU

un carpe diem nerezonabil


faþã de aceastã prezenþã a Lui). teazã, trecutul ºi viitorul nu exis- zeu,/ o rugãciune,/ se ridicã,/ se-
Reflectarea asupra prezentu- tã. Ciprian Mãceºaru anuleazã ncalþã ºi pleacã” („Rugãciune”).
lui devine necesitate, luând for- astfel ºi prezentul ºi creeazã un Chiar ºi astfel, când rugãciunea
ma unei încremeniri ca o capcanã timp propriu, al lui Dumnezeu, în este vãzutã ca o cale de a depãºi
confortabilã, în care perspective- care credinþa devine o matrice, aspectul repetitiv al vieþii, alegerea
le ºi retrospectivele capãtã un din care numai ura te poate alun- de a plasa aceastã ocupaþie în
Ciprian Mãceºaru, Locul în sens negativ: „Viitorul/ e un obi- ga: „Ura e zeul care nu crede în acelaºi ritm cu celelalte o transfor-
care n-am ajuns niciodatã, Edi- cei prost/ de care nu putem scã- zei,/ te exileazã din singura þarã mã ºi pe ea într-un act mecanic.
tura Charmides, 2015. pa,/ lucreazã în noi ca un drog,/ care existã” („Mesteceni”). Posi- În poezia lui Ciprian Mãceºa-
se joacã întruna cu minþile noas- bilitatea de a reveni în aceastã ru este un du-te vino de zei, o

Î
n Locul în care n-am ajuns tre./ Pânã ºi în moarte îndrãznim/ matrice atemporalã constituie un absenþã prin prezenþã ºi invers,
niciodatã frumosul ºi se- sã vedem viitor” („Nimic nu ne triumf, aproape ca o reînviere la iar atmosfera este una predomi-
ninãtatea nu sunt tabuuri mai poate clinti”). În timp ce vii- care sinele participã cu forþe sau nant fluidã. Apa pãstreazã sim-
stilistice. Acestea nu sunt însã torul capãtã aspectul unui viciu, experienþe noi: „Sã revii e întot- bolistica sa clasicã, în sensul cã
cultivate la paroxism, ca într-un prezentul are ºi el forma unui car- deauna/ partea cea mai/ glorioa- are proprietatea de a transforma
soi de dezaxare mintalã, aºa cum pe diem nerezonabil, în care tot sã/ a zilei” („Lovitura în plex...”). ireversibil: „Apa/ s-a înãlþat/ ºi-am
ar fi ºi o perspectivã mai sumbrã ce este aparent frumos, poartã Acest punct terminus se aflã putut în sfârºit/ sã ne-ntoarcem./
asupra universului. Ciprian Mã- amprenta durerii: „Iarna ne-a go- în cercul introspectiv al fiecãrei Pãream gata/ sã redevenim/ ce am
ceºaru încearcã permanent sã lit drumurile,/ nici mintea, nici ini- fiinþe-animal, pe raza cãruia se fost/ dar când am ajuns/ ne-am
echilibreze din condei propria sa ma/ nu mai au memorie,/ clipa de- desfãºoarã acþiuni mecanice. În- simþit/ atât de departe/ de casã” nivel orizontal este blocat. Chiar
realitate poeticã, ce se conturea- acum e tot ce conteazã./ Vom avea tre acestea apare nevoia visului („Atât de departe de casã”). Înãl- ºi „partea de întuneric” este re-
zã pe de-o parte din tãcerea ca o carcerã numai a noastrã,/ o car- frumos. Poetul inventeazã un zeu þarea apei deasupra pãmântului gãsibilã ascensiv. În universul li-
paravan traumatic, iar pe de altã cera ca o lunã de miere,/ ne vom de noapte ºi unul de zi, în funcþie eliminã sentimentul de familiari- ric din Locul în care n-am ajuns
parte pe amprenta durerii, dinco- devora cu cele mai bune inten- de nevoile sale specifice, unul tate ºi apartenenþã, aºa cum ne- niciodatã, binele ºi rãul coexistã
lo de versuri. þii./ O mie de plecãri ne vor tortu- care îl ajutã sã intre în spaþiul sãu familiarã este ºi imaginea ei, de- la acelaºi nivel, nu se aflã în opo-
Conºtient pe deplin de pre- ra imaginaþia,/ o sã strângem intim, altul care îl încurajeazã sã parte de ceea ce ar fi însemnat nenþã. Ele sunt înfrãþite. De ace-
zenþa binelui ºi rãului în lume, pumn lângã pumn/ pân-o sã um- iasã din el, pentru a putea exista retragerea apelor. Apa sau trans- ea scurtele episoade apocalipti-
acesta le ia ca atare, ca pe o parte plem camera toatã./ Vom încolþi în carcera monotonã a cotidia- formarea este verticalã, nu se ce de aici nu sperie sau îngro-
a vieþii care se desfãºoarã inde- ca niºte cartofi,/ ne vom împuºca nului: „Târziu,/ animalul/ se- desfãºoarã pe acelaºi palier la zesc, aºa cum nici binele nu are
pendent de acþiunile sale, „ca o direct în inimã/ cu vorbele noas- ntoarce/ în vizuinã,/ se descalþã,/ care se aflã cursul vieþii. un efect puternic, revelator. Tot
vibraþie” ce „rãmâne nestinghe- tre frumoase” („Cu cele mai bune se aºazã/ la masã,/ inventeazã/ un Prin tot ce scrie, poetul simte ce se petrece se aflã orizontal, ºi
ritã în aer”, pe care „e de-ajuns/ intenþii”). Aºadar, poemul se zeu,/ o rugãciune,/ se culcã,/ vi- nevoie depãºirii cotidianului, fãrã pe deasupra blocat, împreunã cu
sã [o] accepþi” ( în „E de-ajuns”, opune cu ironie tendinþelor spi- seazã/ frumos./ A doua zi,/ foarte a privi înapoi sau înainte. Depã- o dorinþã de perpendicularitate,
un poem despre existenþa lui rituale, la modã, conform cãrora devreme,/ animalul/ se trezeºte,/ ºirea sa este ascensivã, se reali- faþã de care aºteptãrile nu sunt
Dumnezeu ºi despre atitudinea prezentul este tot ceea ce con- se aºazã/ la masã,/ inventeazã/ un zeazã pe verticalã, deoarece acest clar conturate.

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 11
n MARIA DINU

Matilda sau despre idealul feminin


din poezia postdouãmiistã
când/ pe dos nervii angajaþilor Poetul scrie dupã ce se conec- rãtatea/ prin mare o ºterg de sare
cabinele/ de probã/ nu pot sã nu teazã la dispozitive de amplifica- o împing/ cu mîinile/ din ge-
fluier de admiraþie/ în Germania re a stãrilor ºi senzaþiilor, iar inti- nunchi o aduc/ înapoi/ rostogo-

Î
n 2013, Teodor Sinezis de- islamiºtii ar fi/ convertit-o de mult mitatea cuplului este una tehno- lesc aerul cu plãmînii pe sub
buta cu câteva poeme (La apoi/ las toate buricele goale sã/ logizatã, emoþia nu lipseºte, dar avioane/ iau orele de perciuni le
capãtul primãverii, Nu curgã în mine” (mall du siecle). este transfiguratã ºi transfigura- arunc/ în budoarul de fosfor al
ecturi

este nimeni de vinã, Cînd fuse Imaginea acestei muze în blugi toare, acþionând la nivelul repre- inimii/ ºi totuºi/ pînã la sufletul ei
ceasul patru spre cinci ºi cînta rupþi sau fustã mulatã, scurtã, la zentãrilor cotidiene ºi al confesi- tot/ nu reuºesc sã ajun”. Nu e
cucul) în numãrul 4 al revistei Mo- care se adaugã ludicul limbaju- unii, cu efect de radiografie la o exclus, astfel, ca Matilda sã fie
zaicul. Anul acesta Teodor Sine- lui, fãrã restricþii când vine vorba rezoluþie cât mai mare: „azi am reprezentarea animei în indepen-
zis debuteazã cu volumul de ver- de îmbinarea registrelor, eviden- parolã wireless/ la routerul exci- denþa sa, care, fãrã sã fie un re-
suri Ea e Matilda, titlul fiind chiar þiazã conformaþia postmodernis- tat/ al matildei/ în apartamentul ceptacul al proiecþiilor masculi-
cel al primului poem: „o vãd cum tã a lui Teodor Sinezis. Realitatea singurãtãþii arctice/ tastatura ne ne, dã peste cap intenþiile bãrba-
iese din cãrþile vieþii/ mele la fel/ imediatã a cuplului e surprinsã înghite limba plãmânii/ pânã la tului de explorare interioarã. De
cum dintr-un blitz sare/ o cobrã din perspectiva bãrbatului, neim- ultima staþie de argou/ dorul de aici tonalitatea parodicã reflecta-
în creierul meu apoi/ ray bradbu- plicat, detaºat ºi prea obiºnuit (ca sine îºi încãlzeºte mãdularele/ în tã inclusiv asupra un proces de
ry scoþîndu-ºi talpa din gleznã/ sã mai poatã reacþiona) cu toa- concasorul de pixeli/ confesiunea facturã psihanaliticã: „îºi scoate
dând cu ea un ºut parapetului/ nele feminine revãrsate întot- iese/ rãsucitã de ficaþi prin eºa- mãnuºa visului prin creºtet/ coa-
inimii mele zice/ destulã moarte/ deauna asupra sa: „(sau) dacã pamentele/ poeziei” (andante se ici-acolo cîteva gãuri pansea-
pentru aceastã viaþã Ea/ este prãjiturile îi ies prea/ prãjite îºi and ante). Însã poezia lui Teo- zã/ o seamã de senzaþii tumefia-
Matilda”. ªi, într-adevãr, figura varsã/ necazul pe unghii/ pense- dor Sinezis nu e lipsitã de ero- te/ noaptea trecutã/ le dã cu fard
dominantã, pe alocuri ºi domina- te reviste de modã/ pe mine vai/ tism, cãci Matilda însãºi este o cîte-o eclipsã de zãpadã/ pe urmã cu ojã cu oþet/ de mere apoi/ þi le
toare a Matildei se dovedeºte vine/ mi-i scoate din televizor/ pe iniþiatoare într-ale metempsihozei soarele a curs în gândurile mele/ aºazã-n urechi le înºurubeazã/
intrigantã, cãci nu o regãsim doar messi ronaldo eventual/ ribery (vezi trezeºte-te ºi umblã), o pre- pe schiurile unui sentiment întrucîtva/ cît sã dea bine la ima-
într-un singur text plasat la înce- ibrahimovici/ mi-i bagã pe fas- zenþã electromagneticã, o vrãji- enorm/ ca un rãsãrit de vacanþã gine/ mai apoi/ se spalã pe cap
putul cãrþii ºi considerat repre- hion tv sã batã/ covoarele la de- toare versatã care dinamiteazã prãvãlit/ sub povara imaginaþiei cu ideile tale/ psihanalitice ºi
zentativ pentru întregul univers filãri de subnutrite dar/ daca-n imaginaþia eului, dezvãluind do- mele strigãtoare/ la cer” (pe sînii fuge aºa cu pãrul ud/ de impresii
al lui Teodor Sinezis. cuptor s-a ars/ totul de tot/ injec- rinþele explozive, chiar agresive, ei îi cheamã cornelia). la mall/ sã prindã promoþia zile”
Întregul volum este impregnat teazã-n urechile mele sindromul/ ce întreþin latura afectivã: „ºi Planul erotic devine, dupã cum (Dimineaþa mati). Impresia ar fi
de prezenþa Matildei, femeia se- chiuvetei pline de vase/ îmi furã umblã prin mintea mea cu o/ pe- constatãm, unul ascensional ºi aceea a dificultãþii asimilãrii în
colului XXI pe care autorul o tra- inerþia toarnã pe ea/ câteva picã- reche de tocuri în formã/ de sfâr- marcheazã un nivel atins de con- profunzime a elementului feminin
teazã într-o viziune parodicã, turi din picãtura/ cu care se um- curi ca o familie/ de îngeri încã ºtiinþa eului care urmãreºte sã-ºi din cauza complexitãþii sau mo-
amuzându-se prin divulgarea co- ple paharul” (mandarine slow). nerecunoscuþi/ oficial// cornelia exploreze sinele. Din aceastã per- bilitãþii sale (complexitate direct
ordonatelor unui „etern” feminin Poezia lui Teodor Sinezis se aºadar sunt/ douã motance cu spectivã, poezia capãtã deschi- proporþionatã cu capriciile sale),
readus în contemporaneitate. distanþeazã de discursul plin de boticuri foarte/ îndepãrtate de deri spre complexitatea interioa- dar ºi a propriului interior la fel
Matilda ar fi, deci, femeia fatalã a sentimentalisme, de imaginarul stern/ ce torc aerul respiraþiei rã, dezvãluind demersul nefinali- de instabil ºi complex, fuziunea
lumii noastre, capricioasã, obse- erotic redat prin intermediul ma- mele cu viteza/ hormonilor mis- zat de sondare a emoþiilor incon- celor douã dimensiuni fiind dezi-
datã de farduri, unghii false ºi mai teriei elementare, prin derularea tuiþi/ de sfînta mîngîiere/ indis- ºtiente în relaþie cu elementul fe- deratul lui Teodor Sinezis (pseu-
ales de shopping: „îmi las ochii rapidã a unor cadre de o viscera- pensabilã// de cîte ori mi-am cã- minin: „locuieºte într-o poveste/ donimul lui Ioan-Claudiu Pipiri-
sã pluteascã/ un pic dupã ea/ o litate vãzutã prin cele mai perfor- þãrat ochii/ pe aceºti munþi/ am fãrã adresã cu toate/ acestea geanu) ºi calea proprie spre aºa-
vãd rãscolind magazinele întor- mante instrumente de scanare. petrecut cîte-un cutremur apoi/ uneori/ când mã gãseºte singu- zisul Sine.

Primãria Municipiului Craiova


Casa de Culturã „Traian Demetrescu”
vã invitã sã participaþi la

SIMPOZIONUL NAÞIONAL „CRAIOVA ªI AVANGARDA EUROPEANÔ


Ediþia a IV-a: CENTENAR DADA
Invitaþi de onoare: Vladimir Panã ºi Nicolae Tzone
Vineri, tipiryrine. ªantierul unei tradu- Sâmbãtã, 12.00-12.15: Emilia David, For-
21 octombrie 2016 ceri 22 octombrie 2016 me de spectacol ºi modele de te-
12.45-13.00: Florin Colonaº, atru, soirées dadaiste ºi futuriste
Moderator: Petriºor Militaru Iancu, Tzara, Dada, Protipenda- Moderator: Luiza Mitu 12.15-12.30: Emanuela Ilie,
• Conferinþa de deschidere da • Conferinþa de deschidere Poezie cu izobare ºi amintiri
(Salonul Medieval) (Salonul Medieval) dada
10.00-10.30: Vladimir Panã, • 13.00-15.00: Pauzã de masã 10.00-10.30: Nicolae Tzone, 12.30-12.45: Viorel Pîrligras,
Saºa Panã ºi „Insurecþia de la Iubirile lui Tzara. Titzu. Maya Vânând Dada în BD. ªi o reve-
Zurich” • Sesiunea de lucrãri II (Sa- Chrusecz. Experienþele/ experi- laþie! Da, da...
lonul Medieval): mentele/ „le sourire sexuel“ din 12.45-13.00: Roxana Ilie, Ri-
• 10.30-11.00: Vernisajul ex- 15.00-15.15: Silviu Gongonea, Faites vos jeux. chard Huelsenbeck: portretul
poziþiei de fotografii ºi documen- Elogiind Dada: Tzara în þara sa unui „toboºar dada”
te Dada & Tzara în Colecþia 15.15-15.30: Mihai Ghiþulescu, • Lansare de carte (Salonul 13.00-13.15: Anca ªerban,
„Vladimir Panã” (Galeria Vol- Dadaism între revoluþii. Calea Medieval) Emmy Hennings, poeta din pro-
lard) comunistã a lui Tzara 10.30-11.00: Vampirul pasiv ximitatea miºcãrii dada
Prezintã: Vladimir Panã ºi Cã- 15.30-15.45: Emil Nicolae, Cât de Gherasim Luca, Editura Vinea. 13.15-13.30: Maria Dinu, Roºu
tãlin Davidescu ºi cum a fost Victor Brauner „da- Ediþie îngrijitã de Nicolae Tzo- dadaist: Tristan Tzara par lui-
daist” ne ºi Petre Rãileanu même
• 11.00-12.00: Pauzã de ca- 15.45-16.00: Isabel Vintilã, Prezintã: Gabriel Nedelea ºi 13.30-13.45: Angela-Ramona
fea Omul aproximativ. „Arta criti- nismului Petriºor Militaru Dumitru: Exprimarea identitãþi-
cã” ºi poezia libertãþii 17.00-17.15: Yigru Zeltil, De la lor naþionale în dadaism
• Sesiunea de lucrãri I (Salo- 16.00-16.15: Alexandru Ovidiu dadaism la „noul academism” •11.00-11.30: Vernisajul ex- 13.45-14.00: Eleanor Mircea,
nul Medieval): Vintilã, Tristan Tzara ºi miºcarea 17.15-17.30: Denisa Crãciun, poziþiei Lemne total inutile de Arbitrarul: o analizã a volumu-
12.00-12.15: Mãdãlina Lascu, Maquis Arta subversiunii în poezia a lui Cristina Bran (Salonul Medie- lui „25 de poeme”
Tristan Tzara – ipostaze icono- 16.15-16.30: Felix Nicolau, Per- Tristan Tzara sau La început a val). Prezintã: Luiza Mitu ºi Cris- 14.00-14.15: Luiza Mitu, Aven-
grafice formance sincretic – insupera- fost Revolta tina Bran turile Luisei în Dadaland sau
12.15-12.30: Dan Gulea, bilii dadaiºti 17.30-18.00: Discuþii Tzara fãrã sens
Monoclul lui Tzara 16.30-16.45: Cãtãlin Davides- • 11.30-12.00: Pauzã de ca- 14.15-14.30: Petriºor Militaru,
12.30-12.45: Nicolae Tzone, cu, Arthur Segal, între dadaism •18.00- 18.45: Tout est Dada! fea Tristan Tzara, „personajul” din
Tristan Tzara în 1916. De la po- ºi creºtinism – performance cu Daniela Iones- jurnalul lui Hugo Ball
emele româneºti cãtre La pre- 16.45-17.00: Gabriel Nedelea, cu dupã texte de Tristan Tzara • Sesiunea de lucrãri III (Sa- 14.30-15.00: Discuþii
mière aventure céleste de Mr. An- ADN-ul DADAist al postmoder- lonul Medieval):

12 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
n MIHAELA VELEA

NeXus
zeu. Deºi opera sa este prezentã struit ori Colector de prestigiu
în patrimoniile unor instituþii im- ºi se ºi se îndepãrtau evident de
portante din þarã (Muzeul Naþio- un anume prototip formal al arte-
nal de Artã al României, Muzeul lor frumose, lansându-se decis
Naþional de Artã Contemporanã, într-o zonã criticã ce activa mi-
Muzeul de Artã Timiºoara, Mu- crobul libertãþii de gândire. Arta
Nexus – fuziuni deschise/ zeul de Artã Bârlad, Muzeul de lui Neagu nu îºi propunea deloc
18.08.- 09.10.2016/ Muzeul de Artã Tulcea), nu cred cã în me- sã fie frumoasã, ba chiar combã-
Artã Craiova/ curator: Simona moria acestui public se cupleazã tea direcþia pur vizualã, aducând
Nastac imaginea artistului, care în perioa- în discuþie idei noi ºi neobiºnui-
Artiºti: Paul Neagu, Constan- da comunistã, testa pe viu posi- te: artã palpabilã/tactilã ori sen- þia Mircea Pinte la Muzeul de þelor, o temã care genereazã pro-
tin Brâncuºi, Anish Kapoor, bilitãþile de contaminare a spaþiu- zorialã. Artã Cluj-Napoca ºi Paul Nea- gres în întreaga istorie a artelor,

r te
Tony Cragg, Marianne Eigenhe- lui prin arta sa. În 2004, la moartea artistului, gu. Opera ca hermeneuticã vi- ºi care se recalibreazã acum, por-
er, Neville Gabie, Nigel Rolfe, Dacã ne imaginãm România The Guardian1 anunþa decesul zualã, la Muzeul de Artã Timi- nind de la Brâncuºi ºi Neagu, ex-
Vlad Nancã ºi Nona Inescu anilor ’60 -’70, îl putem indivi- „sculptorului român Paul Neagu”, ºoara, prezentând un artist com- tinzând aria de cercetare cãtre
Live performance: Nigel Rol- dualiza pe Neagu drept un ex- considerându-l unul dintre cei plex, relevant pentru ceea ce s-a Anish Kapoor, Tony Cragg, Ma-
fe, Vlad Nancã & Nona Inescu, centric care, escaladând pregãti- mai influenþi artiºti ai acelei pe- dovedit a fi o direcþie importantã rianne Eigenheer, Neville Gabie,
Neville Gabie rea de tip academic, propunea rioade, în vreme ce presa româ- în arta contemporanã. Nigel Rolfe sau Vlad Nancã ºi
idei total neconforme cu direcþia neascã îl clasifica deja „artist lon- În 2016, Nexus – fuziuni des- Nona Inescu. Expoziþia de la Cra-

O
datã cu expoziþia Paul practicatã în acea vreme. La doar donez de origine românã” 2, semn chise, prima expoziþie Paul Nea- iova a reuºit sã aducã pentru pri-
Neagu, Muzeul de câþiva ani de la absolvirea Acade- cã fie era de notorietate faptul cã, gu la Muzeul de Artã Craiova, ºi- ma oarã în România lucrãri ale
Artã Craiova efectuea- miei de Arte Frumoase, artistul la un moment dat, renunþase la a propus sã iasã din limitele unei unor artiºti ce reprezintã nume
zã un decupaj într-o zonã bine fil- avea prima acþiune în spaþiul pu- cetãþeni românã, fie devenise o retrospective propriu zise. Nou- sonore în arta contemporanã de
tratã a artei contemporane, facili- blic, intrând în acest fel inedit în evidenþã influenþa mediului bri- tatea cu care aceasta se impune nivel internaþional ºi a lansat pu-
tând publicului larg accesul la un istoria artei româneºti cu primul tanic în evoluþia sa artisticã. În este lãrgirea perspectivei de re- blicului invitaþia de a simþi pe
nivel unde cuvântul elitã nu are performance. Într-o epocã ce pro- acel an Muzeul Naþional de Artã ceptare a artei lui Neagu, trans- viu performance-urile susþinute
nimic exagerat ori pompos. Co- mova o artã de tip oficial, acþiu- Contemporanã îi deschidea pri- formând-o în emiþãtor de conþi- de Nigel Rolfe, Vlad Nancã &
lecþionat de muzee precum Bri- nea lui Neagu testa practic posi- ma retrospectivã din România în nut cultural, liant între Brâncuºi Nona Inescu ºi Neville Gabie. În
tish Museum, Tate Gallery, Vic- bilitãþile de „corupere” a spaþiu- compania lui Horia Bernea, urma- ºi o nouã generaþie de artiºti de acest fel s-a realizat poate cea mai
toria & Albert Museum º.a., lui urban, ºi limitele de acceptare tã, câtiva ani mai târziu de un alt talia lui Anish Kapoor ori Tony percutantã prezentare a lui Paul
având lucrãri monumentale în într-un mediu atât de deschis. În eveniment la Muzeul de Artã Ti- Cragg. Expoziþia de la Craiova a Neagu, care îi fixeazã o poziþie
Marea Britanie, România ºi Chi- 1968 el prezenta publicului aflat miºoara. Cea mai amplã manifes- revitalizat la propriu o legãturã pe remarcabilã în contextul artei eu-
na, Neagu este unul dintre acei întâmplãtor pe strãzile Bucureº- tare Paul Neagu – (R)evoluþia care Paul Neagu a considerat-o ropene, fãrã a-l extrage însã for-
creatori care au reuºit sã produ- tiului o serie de obiecte care nu formei s-a desfãºurat în 2014, la definitorie de-a lungul întregii þat din cultura româneascã.
cã mutaþii profunde în arta uni- întruchipau în nici un fel imagi- 10 ani de la moartea artistului, ini- sale existenþe: conexiunea cu
versalã. În rãspãr cu aceastã ca- nea a ceea ce era socotit artã, iro- þiatã ºi susþinutã de Fundaþia In- Brâncuºi. Luând ca piesã referin- 1
www.theguardian.com/news/
rierã remarcabilã, Paul Neagu nu nizând dealtfel fãþiº idealurile terart Triade ºi Paul Neagu Esta- þã una dintre cele mai faimoase 2004/jun/28/guardianobituaries.art-
este deloc un nume popular în culturii angajate din acea vreme. te România. Sunt deschise atunci sculpturi brâncuºiene din colec- sobituaries
România, unde lucrãrile lui for- Obiectele sale se numeau suges- 3 expoziþii consecutive: Obiecte þia muzeului craiovean: Sãrutul 2
Pavel ªuºarã, In memoriam
þeazã încã ºabloanele de gândire tiv: Colector de merite ºi meda- regenerative – Galeria Jecza Ti- (1907), Nexus – fuziuni deschise Paul Neagu, România literarã, nr. 25,
ale vizitatorului „clasic” de mu- lii, Funcþionalizator necon- miºoara, Muchii infinite – Colec- readuce în discuþie tema influen- 30 iunie- 6 iulie, 2004, p. 25

evenimente muzicale de septembrie


R
evenirea pe scena Fi- fãºurare ce a stârnit entuziasmul tei cadrul necesar unei bune con- a revenit Uverturii academice larmonica „Oltenia” printr-un
larmonicii craiovene, publicului. Am ascultat, rând pe lucrãri cu orchestra, împletind, cu festive de J. Brahms, lucrare adec- concert festiv ce a cuprins, în
dupã câteva luni bune rând, cunoscute sau mai puþin inteligenþa artistului experimen- vatã momentului ce se încheie cu exclusivitate, muzicã inspiratã de
de „absenþã”, a distinsului con- cunoscute, miniaturi semnate J.S. tat, discursul ansamblului cu cel nemuritorul „Gaudeamus igitur”. folclorul mexican. Am avut oca-
certmaestru al Orchestrei Con- Bach (Arioso), Ch.W. Gluck (Me- al solistului, edificând sonoritãþi Ziua Naþionalã a Mexicului (16 zia sã ascultãm lucrãri semnate
certgebouw din Amsterdam, vio- lodie), J. Massenet (Meditaþie), de un echilibru real. Finalul serii septembrie) a fost marcatã de Fi- de Blas Galindo (Sones de ma-
lonistul craiovean Liviu Prunaru J. Sibelius (Nocturnã), J. Raff (Ca- riachi), Eduardo Gambra (Fanfar-
a produs senzaþie printre iubito- vatina), C. Debussy (Beau soir), ria), Arturo Márquez (Conga del
rii de muzicã din Bãnie, recitalul R. Heuberger (Midnight Bells), C. fuego nuevo; Danzón no. 2), Ri-
sãu adunând în sala de concerte Saint-Saëns (Havanezã), A. Baz- cardo Castro (Intermezzo din
un public extrem de numeros, zini (Calabrese), H. Wieniawski „Atzimba”), José Pablo Monca-
ceea ce a creat o atmosferã pro- (Poloneza de concert) cântate yo (Huapango) ºi lucrãri concer-
pice demersului artistic de înaltã din memorie de violonist, ceea ce tante pentru chitarã de Ramón
facturã. L-am ascultat pe Liviu a conferit demersului artistic Noble (Concertino mexicano),
Prunaru cu gândul ºi dorinþa de prospeþimea ºi dezinvoltura pro- Manuel M. Ponce (Muzicã de
a descoperi tainele artei sale, de prii unui mare muzician, unui au- scenã, cu cor bãrbãtesc; corul
a afla „firescul” cu care cântã, tentic ºi de anvergurã maestru al bãrbãtesc al Filarmonicii pregãtit
pentru cã la el totul pare simplu, viorii, un vrãjitor al arcuºului. de Manuela Enache). La pupitrul
natural. Stradivarius-ul sãu emi- Mihai Ungureanu, cu experienþa orchestrei s-a aflat Eduardo Gon-
te sunete de un farmec irezistibil, sa de inspirat ºi atent pianist- zález, iar solist a fost Rodolfo
vioara pare cã se bucurã, surâde, acompaniator, a contribuit la cre- Pérez Berrelleza, ambii din Me-
se înfioarã; cântul interpretului area echilibrului de sonoritate xic, a cãror contribuþie la reuºita
este de un echilibru ce pune în necesar edificãrii unui univers concertului nu o vom trece cu ve-
prim-plan expresia purã, nesofis- afectiv complet. derea. E. González este un muzi-
ticatã, o fineþe „clasicã”, îmbogã- A intrat în tradiþia Filarmonicii Liviu Prunaru cian capabil a surmonta dificul-
þitã cu trãsãturi de culoare sono- „Oltenia” de a prezenta, la înce- tãþile dirijorale pe care o aseme-
rã ºi profunzime. Recitalul a înce- put de an ºcolar, un concert spe- nea muzicã i le pune; se bucurã
put cu Sonata în Sol minor de G. cial dedicat momentului inaugu- de muzicã, îi place jocul muzical;
Tartini, redatã într-o manierã ce ral al învãþãmântului preuniver- vrea ºi într-o mãsurã reuºeºte sã
viza puritatea ºi nobleþea înveº- sitar. De aceastã datã, orchestra fie convingãtor. Chitaristul pose-
mântãrii sonore. A urmat Sonata craioveanã a beneficiat de con- dã o anume lejeritate în cântat;
nr. 2 în La major de J. Brahms, cursul violonistei Yoonhee Kim, este muzical. Cele douã lucrãri
unde, în dialogul cu pianul, vioa- din Coreea de Sud, a cãrei evolu- solistice nu pun în faþa interpre-
ra a cântat, tot timpul, cu expresi- þie în Concertul în Re minor, op. tului o problematicã tehnicã deo-
vitate, evidenþiind o logicã a gân- 47, de J. Sibelius a impresionat sebit de pretenþioasã; de aceea,
dirii muzicale ºi reliefãrii unui dis- asistenþa prin seriozitatea exem- chitaristul a izbutit sã parcurgã
curs plin de duioºie ºi cãldurã, plarã cu care abordeazã un text partitura cu uºurinþã ºi aplomb.
conferind sonatei alura unui im- muzical, prin modestia ºi simpli- Putem considera concertul ca o
presionant poem liric. În partea a tatea apariþiei pe scenã. Ea este beneficã incursiune în universul
doua a serii, Liviu Prunaru, se- sincerã cu muzica pe care o inter- muzicii sudamericane.
condat de pianistul Mihai Ungu- preteazã; de aceea, Y. Kim este
reanu, ne-a oferit un mãnunchi autenticã, originalã. Dirijorul Ale- n Geo Fabian
de bijuterii muzicale, într-o des- xandru Iosub a asigurat violonis- Violonista Yoonhee Kim

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 13
spiritualitatea formelor ºi mesajul culorilor
în pictura lui Daniel Guþã
D
aniel Guþã – artistul zicii se împleteºte cu impactul vi-
dãruit picturii, un îm- zual al formelor ºi culorilor. Com-
pãtimit al muzicii, un plexitatea picturilor lui Daniel
iubitor a tot ce înseamnã artã, Guþã permite apropierea de ges-
creaþie, valoare, frumos. Ultima sã tualismul din spontaneitatea ela-
expoziþie personalã de la Galeria boratã a tuºelor lui Jackson Pol-
Cromatic din Craiova, o dovedeº- lock, de rafinamentul decorativ al
te. Tematicã tablourilor reprezin- lui Gustav Klimt sau picturalita-
tã, metaforic, o trecere prin pro- tea accentuatã de puternice con-
pria sã existenþa, crâmpeie, întâl- tururi negre a lui Willem de Koo-
niri, momente, „felii de viaþã” spu- ning. Stãri sufleteºti, umane ºi
neau pictorii simboliºti. Tablou- universale, sunt sugerate de Da-
rile lui Daniel Guþã ne relevã “lun- niel Guþã în compoziþii calme, de
r te

gul drum al zilei cãtre noapte”, atmosfera, create contrastant în


cãtre nesfârºitul care marcheazã culori intense: roºu, verde, albas-
existenþa terestrã a oricãrui om, tru, galben, susþinute de linii fer-
personalizând realitatea subiec- me, negre. În „Culegãtoarele de
tivã, universalizând existenþele spice”, „Metamorfoza”, „Melan-
umane prin semnificaþii majore, colie” sau „Primãvarã perpetuã”
simboluri devenite un ecou, un analizeazã ºi sintetizeazã elemen-
efect al propriilor noºtri paºi pe tele statice printr-o formulã cu-
drumul vieþii. Picteazã stãri pa- bistã ineditã, artistul descompu-
roxistice, ca în pânzele intitulate: nând ºi recompunând formele ºi
„Dans”– o compoziþie dinamicã culorile, creând structuri plasti-
în manierã futuristã a lui Giaco- ce expresive, originale. Un inte-
mo Balla, într-o interpretarea cre- res special este acordat organi-
ativã a cinetismului ºi a impresiei zãrii spaþiului, prin echilibrarea ºi
de miºcare, de succesiune; „In- dinamizarea liniilor de forþã ale
vidie” – o galerie de chipuri ex- tabloului, punerea în valoare a
presive transmiþând trãiri ºi stãri centrul de interes ºi nu în ultimul
sufleteºti, tristeþi condensate în rând, a subiectului narativ, de-
voluptatea relativã a feminitãþii; scriptiv al compoziþiei, laitmoti-
„Pizzicato”, ilustrând suprarealist vul fiind personajul uman ºi in-
înãlþarea muzicii deasupra dure- strumentul muzical. Un exemplu
rilor ºi a prozaicului cotidian, poate fi „Îndrãgostiþii” cã simbol
amintind celebrul violonist ver- al înãlþãrii spre lumina, pe acor-
de al lui Marc Chagall; „Vârtejul duri muzicale, prin cel mai frumos
tinereþii” sau „Clepsidrã” numã- sentiment uman, al regãsirii în
rând paºii plecaþi pe drumurile dragoste.
colorate ale generaþiilor pentru Pictura lui Daniel Guþã se con- Daniel Guþã - Invidie
regãsirea rãdãcinilor în nesfârºi- stituie într-un inedit mesaj al fru-
tã, eternã relaþie om-univers. museþii ºi demnitãþii, a ceea ce în-
„Armonia” ar fi „cuvântul ce seamnã prietenie, iubire, sacrificiu, gama sentimentelor, a trãirilor ºi uneori nonconformiste ale se- bile în timp ºi spaþiu, o reprezen-
exprimã adevãrul” tablourilor pic- dãruire; o simbiozã umanã între emoþionale ºi a stãrilor sufleteºti. colului XX, într-o interpretare ºi tare a chintesenþei vieþii.
tate de Daniel Guþã. Poate cã un liniºte ºi zbucium, între delicateþe Este o esenþializare, o parcurgere prezentare originalã – prin formu-
ecou al orfismului iniþiat de Ro- ºi forþã, dorinþa ºi împlinire, lumi- spiritualã, ezotericã a curentelor lele picturii moderne, a unor mo- n Magda Buce Rãduþ
bert Delaunay, unde sunetul mu- na ºi întuneric. Este o trecere prin artistice novatoare, avangardiste dele, stãri, trãiri permanent vala-

A
m avut o plãcutã sur- din cotidian, atmosfera generalã
prizã atunci când am
vizionat personala ar-
tistului plastic Daniel Guþã, ver-
expoziþia de picturã Daniel Guþã a lucrãrilor fiind vibratã, dublatã
de tuºele sinuoase, care sugerea-
zã difuzia. Personajele se dizolvã
în mediu, gesturile ºi formele lor
sub semnul ”Comediei dell’arte”
nisatã în data de 16 septembrie
2016, ora 13.00, la Galeriile „Cro- topindu-se în cromatica de fun-
matic” ale Centrului Judeþean dal, excepþia de data asta fiind în-
pentru Conservarea ºi Promova- tâlnitã în lucrarea „Vis”, în care
rea Culturii Tradiþionale Dolj. pe lângã cei doi pereþi plini, are ele comun, cât ºi în ce le defineº- personaje, ce devin emblematice personajul clar delimitat, refugiat
Îl cunosc personal pe Daniel, pe ceilalþi doi o serie întreagã de te individual. în lucrarea „Îndrãgostiþii”, gestu- în propriul vis, îºi subordoneazã
îmi amintesc cã am deschis acum ferestre, între care sunt stâlpi, Privindu-le în succesiune sau rile lor – ea þinând în repaos ar- în totalitate compoziþia, mãºtile
doi ani o expoziþie de grup, la care care obligã cumva expozantul pe sãrite, am constatat cã temati- cuºul, el rezemând pe picior vioa- din partea de sus fiind tot atâtea
a participat ºi el, iar de atunci ºi sã-ºi orienteze aranjarea tablou- ca este orientatã în douã direcþii ra – sugerând din plin abando- stãri ale sale.
pânã în prezent am încercat sã-i rilor pe verticalã. Din acest punct majore, care pe alocuri se între- nul, muzica fiind depãºitã însã de Vreau sã fac o observaþie,
urmãresc activitatea, observând de vedere pare cã Daniel Guþã a pãtrund, personajele compoziþii- sentimente, sãrutul în care se prind acum, cât am toatã expoziþia
în acelaºi timp transformãrile ºi ales sã-ºi expunã lucrãri fãcute lor aducându-ºi, prin posturi sau cele douã figuri, pãrând atempo- proaspãtã în minte. Existã un ele-
direcþiile pe care le suportã sau parcã special pentru acest spa- gesturi, aportul. Muzica, prin in- ral, contorsiunea personajului fe- ment comun marii majoritãþi a lu-
spre care se îndreaptã demersul þiu, a cãrui sobrietate este accen- termediul instrumentului muzical, minin trimiþând, parcã, la pictura crãrilor lui Daniel Guþã, care dina-
sãu artistic. Îmi fac totuºi datoria tuatã, atât pe orizontalã cât ºi pe este cea care dominã ºi orientea- „Sãrutul” a lui Gustav Klimt. mizeazã atmosfera ºi orienteazã
de a pune la dispoziþie, celor care verticalã, de intensitatea croma- zã subiectul ºi personajele a mai Cealaltã direcþie tematicã este personajele, accentuându-le stã-
nu-l cunosc, câteva informaþii de- ticã a compoziþiilor expuse. Coe- bine de jumãtate dintre lucrãri, dominatã de sentimente ºi trãiri rile. Acest element comun este mas-
spre el. renþa, la care fãceam referire mai toate acestea având ca numitor umane, stilul de lucru fiind comun, ca, folositã în ipostaze multiple, în
Artistul s-a nãscut la Craiova, sus, nu este datã doar de utiliza- comun posturi ºi atitudini care personajele fiind oarecum asemã- aºa fel încât mãºtile cântã, ºoptesc,
în data de 17 iulie 1958, localitate rea judicioasã a spaþiului, ci ºi de transformã fiecare scenã într-un nãtoare, ceea ce se schimbã este privesc, se holbeazã la personaje,
în care urmeazã Liceul de Muzicã tematica ºi cromatica unitarã a lu- soi de partiturã a sentimentelor contextul în care acestea evolu- pe care uneori le ºi dubleazã.
ºi Arte, pe care l-a absolvit în anul crãrilor expuse, care pãstreazã o umane. Astfel, în lucrarea „Vocal eazã. ªi aici pot fi identificate douã Poate cã masca este cheia care
1978, avându-i ca profesorii pe serie de elemente figurative spe- Simfonicã”, personajele se între- atitudini generale ale personaje- m-a fãcut sã privesc lucrãrile lui
Cicios Costas, Suzana Fântâna- cifice artistului, dublate de o cro- pãtrund cu instrumentele, dând lor, una activã, implicatã, dublatã Daniel Guþã ca pe un soi de „Co-
riu ºi Ilie Berindei. Dupã un peri- maticã vie, caldã, care trimite senzaþia, prin concentrarea lor de una contemplativã, visãtoare. media dell’arte”, în care fiecare
plu profesional divers, care in- cumva la paleta lui Henri Matis- extaticã, cã se pierd în notele Personaje active sau care suge- lucrare e o scenã sau fragment de
clude meseria de cioplitor în pia- se. De dimensiuni mari, lucrãrile muzicale. Acelaºi tip de concen- reazã activitatea sunt cele mas- scenã, care amestecã toate refe-
trã ºi marmurã la Casa Poporului sale sunt tributare unei viziuni trare este prezentã ºi în lucrarea culine din „Metamorfozã” ºi „Cu- rinþele culturale sau artistice cu
din Bucureºti, cea de grafician la cromatice în care se împletesc „Pizzicato”, în gesturile interpre- legãtorul de spice”, excepþia no- care artistul a venit în contact, cre-
R.A.D.E.F. „România Film” filiala post-impresionismul ºi fovismul, tului, dar expresia feþei este ceea tabilã fiind întâlnitã în lucrarea ând o formulã proprie, a cãrei co-
Craiova, Daniel Guþã lucreazã în formele trecând mai degrabã care se schimbã, trimiþând la o „Dansatoarele” în care grupul erenþã expoziþionalã poate cã s-ar
prezent ca artist plastic în cadrul printr-un filtru ce are la bazã in- altã serie de personaje feminine, central, format din cele trei per- fi cuvenit plasatã sub un titlu mai
Filarmonicii „Oltenia” Craiova. În fluenþa lui Amedeo Modigliani, prezente în lucrãrile „Primãvara sonaje feminine cu atitudine di- generos. Mai plauzibilã pare însã
opinia mea rolul acestei instituþii evidentã în sinuozitãþile persona- perpetuã” ºi „Melancolie”. Aces- namicã ºi extaticã, trimit, fãrã nici interpretarea precum cã, prin neu-
este crucial, ea punându-ºi, în- jelor, intervenind uneori ºi o ma- te personaje feminine, deºi au o o îndoialã, la tema comunã „Cele tralitatea titlului „Expoziþie de pic-
tr-un mod evident, amprenta asu- nierã de execuþie cubistã, care tri- relaþie strânsã cu instrumentul, trei graþii”, des reprezentatã în turã”, artistul preferã sã lase la ati-
pra subiectelor ºi temelor pe care mite spre caracterul decorativ al sugereazã prin posturile ºi expre- sculpturã ºi picturã. tudinea vizitatorului interpretarea
artistul le abordeazã în pictura sa. vitraliului. siile lor absente abandonul în Ceea ce fascineazã însã sunt ansamblului, fãrã a impune aces-
Revenind la expoziþie, putem Acum, cã am introdus citito- muzicã, concentrarea fiind trans- personajele contemplative din lu- tuia limitele unei titulaturi care sã-i
observa în primul rând coerenþa rul în spaþiul fizic al expoziþiei, mi formatã într-o stare ce trimite mai crãrile „Clepsidra”, „Invidie” ºi direcþioneze percepþiile.
acesteia, la care contribuie spa- se pare firesc sã decodific cum- degrabã la vis. Aceeaºi stare le- „Vis”, atitudinea personajelor su-
þiul expoziþional al galeriei, care, va tablourile, atât în ceea ce au targicã se întâlneºte ºi la douã gerând o evadare din realitate, n Sebastian Corneanu

14 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
n IOANA REPCIUC
vrãjitorie ºi gândire magicã în cultura
românã – o perspectivã istoricã
F
ascinat de strãbunica sa, comunitar, asociat sentimentelor XX-lea în discursul folcloriºtilor doua jumãtate a secolului al
o descântãtoare celebrã de teamã ºi nesiguranþã, gene- autohtoni, istoricul clujean este XX-lea (ºaizecismul ºi postmo-
în satul din Munþii Apu- rând excluderea persoanelor con- nevoit sã admitã incapacitatea dernismul). Exemplele pe care le
seni unde ºi-a petrecut copilãria, siderate vinovate din colectivi- acestui val de raþionalism în anu- discutã autorul spre a ilustra
universitarul clujean Ion Pop- tate, a fost consacrat de autori larea efectivã a magiei ºi vrãjito- aceastã alegere demonstreazã
Curºeu încearcã, în lucrarea de ca Mary Douglas ºi Jean Delu- riei rurale. Cercetãrile de teren în cum poeþii ºi prozatorii români au
doctorat realizatã sub coordona- meau. Accentele psiho-sociale sate transilvãnene îi vor prilejui oscilat între a prelucra în spirit
rea regretatului etnolog Ion ªeu- cercetate de teoria riscului se vor o înþelegere directã a motivaþiilor ironic ºi detaºat, de pur joc artis-
leanu1, sã explice cu mijloacele in- dovedi în mãsurã sã ofere expli- socio-economice datoritã cãrora tic stereotipul cultural al vrãjito-
telectuale sursele acestei timpu- caþii coerente înfloririi practicilor populaþia ruralã încã apeleazã la riei populare, cum ar fi Marin So-
rii atracþii spre miraculos. Alege- magice în Evul Mediu românesc, rituri magice pentru a se proteja rescu în Descântoteca, ºi situa-
rea subiectului i se datoreazã de aºa cum s-a întâmplat în întregul de pericole naturale ºi suprana- rea în proximitatea spiritului folc-
asemenea lui Lucian Blaga care, spaþiu european. Tensiuni reli- turale. Acest neîntrerupt recurs loric ºi a panteonului mitologic
în celebrul sãu articol Artã ºi gioase, stereotipuri demonologi- la magic specific societãþii tradi- românesc, care în cazul prozei lui
magie din 1926, sugera imperati- ce, ameninþarea otomanã, foame- þionale româneºti poate fi studiat, Hasdeu, Agârbiceanu, Sadovea-
vul unui studiu amãnunþit al et- te, lipsuri materiale, catastrofe propune Pop-Curºeu, pe patru nu, Galaction, Voiculescu.
nografilor, psihologilor ºi filolo- naturale motiveazã cãutarea vi- niveluri: relaþia omului cu spaþiul O categorie aparte o reprezin-
gilor asupra „magismului popo- novaþilor ºi nenumãrate modali- ºi timpul, cu semenii dotaþi cu tã autorii români care au apelat
rului nostru”. Magia este aici vã- tãþi de protecþie. puteri neobiºnuite, cu moartea ºi mai puþin la fondul magic auto-
zutã ca o constantã a spiritului Fixându-ºi drept prim interval cu limbajul. hton, îndreptându-ºi în schimb
uman, îndeplinind funcþie cogni- temporal 1463 (anul apariþiei unui Nici programul iluminist, nici atenþia spre acea ipostazã savan- cat, ºi anume cel al lui Vasile Lo-
tivã, ontologicã, pragmaticã, vi- document slavon în care este pri- dezvoltarea culturii citadine ºi a tã, înaltã a cunoaºterii ezoterice. vinescu. Propunându-ºi înþelept
tal-sufleteascã, poeticã ºi reli- ma datã atestat adjectivul „deo- medicinii ºtiinþifice nu vor putea Aceastã orientare se remarcã la sã stea deoparte atât de criticii
gioasã. cheat”) – 1777 (când are loc ulti- sã punã capãt veacurilor de vrã- unii romantici, avangardiºti – din- care au demistificat proiectul sãu
În ciuda numeroaselor cerce- mul proces de vrãjitorie în lumea jitorie ruralã, deºi poate fi docu- tre care Pop-Curºeu remarcã pe ezoteric, cât ºi de cei care l-au
tãri româneºti care au pus în evi- româneascã veche), perioadã în mentat în ultimele decenii ºi fe- larg sistemul alchimic al lui Gellu recunoscut drept un veritabil ini-
denþã diversitatea ºi complexita- care înfloreºte „vânãtoarea de nomenul decãderii magiei „de la Naum –, dar ºi în scenarii magice þiat, autorul este nevoit sã recu-
tea culturii magice româneºti, vrãjitoare” în Occident, istoricul statutul de generatoare de cultu- construite de ºaizeciºti ºi optze- noascã în final cã o lecturã pe
Pop-Curºeu aspirã sã reconfirme român va reuºi sã dezvolte argu- rã la starea jalnicã de iluzie cog- ciºti. Deºi alþi exegeþi au comen- calea neutrã, o raþionalizare a lui
fizionomia particularã a gândirii mente ale sãrãciei persecuþiilor nitivã” (p. 324). Unul dintre efec- tat deja motivele magice pãtrunse Lovinescu nu este posibilã, cãci
acesteia. Folosindu-se de surse- sistematice de acest gen la ro- tele acestei degradãri este popu- în operele multora dintre autorii a accepta pactul sãu iniþiatic în-
le etnografice ºi a descrierilor fac- mâni. laritatea temelor magice în cultu- aduºi aici în atenþie, contribuþia seamnã a-l urma propriu-zis, nu
tuale de idei ºi rituri magice ale Este analizatã contrastiv situa- ra de masã, de la literatura de larg universitarului clujean este de a a-l înþelege.
românilor, autorul oferã aici o ne- þia din cele trei Þãri Române ºi consum tip „Harry Potter” la pro- sugera existenþa unei continuitãþi În concluzie, cartea lui Ion
cesarã prezentare istoricã a date- autorul conchide, aºa cum era ducþia internã a afacerilor vrãji- de la un curent literar la altul ºi de Pop-Curºeu are valoarea de a
lor referitoare la acest fenomen cumva de aºteptat, cã regiunea toarelor care oferã garantate re- a indica profilul livresc sau popu- face ordine ºi luminã într-un do-
cu insistenþã asupra epocii vechi, cu cele mai multe procese inten- zolvãri ale problemelor în dragos- lar al surselor de inspiraþie folosi- meniu fascinant, la propriu ºi la
medievale. Sãrãcia documentarã tate vrãjitoarelor a fost Transil- te ºi bani. te de scriitorii respectivi. figurat. Magia ºi vrãjitoria ºi-au
binecunoscutã în cazul fenome- vania – integratã prin particulari- Concomitent o desacralizare ºi O analizã interesantã este tra- câºtigat un loc important în cul-
nelor culturale cu o puternicã fac- tãþi politice, etnice, religioase, în pierdere a semnificaþiei performa- tarea lui George Bacovia drept tura românã veche ºi contempo-
turã oralã care au animat viaþa modelul vestic al sancþionãrii tive originale ar putea fi conside- poet hermetic, care stãpâneºte ranã, demonstrat mai cu seamã
locuitorilor din Þãrile Române drastice –, pe când la polul opus ratã ºi adoptarea motivelor magi- simboluri alchimice, deºi nu s-ar de forþa lor de supravieþuire, de
explicã dezideratul unei abordãri se situeazã Moldova, tãrâm al ce în literatura românã. Ion Pop- pãrea la o lecturã de suprafaþã. la experimentele intelectuale gra-
interdisciplinare definitã generic atitudinii temperate faþã de magi- Curºeu dedicã a doua parte a lu- Ion Pop-Curºeu îºi permite ºi sã tuite la practicile incantatorii se-
„o antropologie a supranaturalu- cul popular, cu un singur proces crãrii sale studierii acestui sub- aducã în sprijinul identitãþii ezo- rioase încã regãsite în satele ro-
lui” (p. 12). Alãturi de documen- de vrãjitorie atestat în 1761 la iect ºi delimiteazã trei momente terice a operei bacoviene un de- mâneºti.
tele istorice atât româneºti, cât ºi Câmpulung Moldovenesc. Des- sau curente literare în contextul taliu biografic: poetul din Bacãu
1
europene pe care le foloseºte curajatã în predici ºi chiar texte cãrora scriitorii români au mani- s-ar fi nãscut sub Zodia Fecioa- Ion Pop-Curºeu, Magie ºi vrã-
pentru a configura o imagine grãi- juridice locale, practica magiei a festat interes faþã de „substanþa rei, dominatã de Hermes – marele jitorie în cultura românã. Istorie, li-
toare a evoluþiei mentalitãþilor ma- fost îndeobºte toleratã de cãtre magicã”: romantismul, primii ani maestru ezoteric. De asemenea, teraturã, mentalitãþi, Iaºi, Editura
gice din spaþiul carpato-danu- Biserica Ortodoxã, iar conserva- ai secolului al XX-lea (lupta între volumul se încheie cu un caz într- Polirom ºi Cartea Româneascã, 2013.
bian, profesorul clujean aduce rea acestei aplecãri necreºtine a tradiþionalism ºi modernism) ºi a adevãr dificil de clasat ºi clasifi-
drept sprijin în cunoaºterea fe- norodului a fost pusã pe seama
nomenului elemente din arta bi- ignoranþei, ºi nu a damnatului
sericeascã, literaturã moralizatoa- explicit pact cu diavolul, ca în
re, pravile bisericeºti, tratate filo- imaginarul apusean. Sunt evita-
zofice, beletristicã, dar ºi cerce- te astfel în majoritatea cazurilor
tãri personale de teren în sate pedepse extreme ca arderea pe
transilvãnene. rug sau spânzurãtoarea, rãmâ-
O primã problemã pe care tre- nându-se la nivelul mustrãrilor ºi
buie sã o rezolve autorul este cea dezavuãrii oficiale a manipulãri-
terminologicã, datã fiind dificul- lor vrãjitoreºti.
tatea de a detaºa definitiv magia Schimbarea mentalitãþii magi-
de vrãjitorie. De-a lungul volu- ce dominante ºi instalarea para-
mului devine evidentã tendinþa digmei raþionale, a medicinii ºi
autorului de a caracteriza magia culturii citadine este inauguratã
ca repertoriu formelor de origine de viziunea iluministã a ªcolii
savantã, livrescã de cunoaºtere Ardelene. Ion Pop-Curºeu redã
a misterelor universale, iar vrãji- numeroasele critici îndreptate de
toria se muleazã mai degrabã pe intelectualii ardeleni (D. Þichin-
dimensiunea popularã, ruralã a deal, Gh. ªincai, P. Maior) împo-
practicilor. Ambele au drept scop triva obscurantimsului rural, ºi
principal controlul unor forþe subliniazã cã ºi în acest caz avem
obscure ale lumii, ale acþiunilor de-a face cu o oarecare îngãduin-
ºi afectelor semenilor. þã a cenzurii imaginarului popu-
Declarându-se nepregãtit ºi lar. Este interesant în aceastã par-
neconvins de reuºita construirii te a volumului cum autorul pre-
unei teorii ezoterice a fenomenu- zintã pe larg transfigurarea ace-
lui, deºi recunoaºte cã a fost is- leiaºi critici iluministe a magicu-
pitit de un demers de acest gen, lui în registru burlesc ºi ironic
Pop-Curºeu propune ca grilã per- construit de cãtre Ion Budai-De-
tinentã de explicare a supravie- leanu în Þiganiada.
þuirii magicului ceea ce s-a numit Deºi insistã pe importanþa
în mediile intelectuale occidentale momentului iluminist-critic repre-
antropologia riscului. Acest zentat de ªcoala Ardeleanã, ale
unghi de abordare al perceperii cãrui efecte pot fi regãsite chiar
vrãjitoriei la nivel instituþional ºi pânã la începuturile secolului al
Albert Dobrin - Nexus

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 15
A
ud adesea oameni Eu am simþit cã, pe lângã fap-
care deplâng, referi- n MARIUS DOBRIN tul cã se filmeazã cu camera „în
tor la societatea româ- mânã”, se focalizeazã intens per-
nilor, ceea ce ei percep a fi un
comportament amprentat de mioritici? nici vorbã! sonajul cheie al secvenþei, cel
mai adesea Romeo, toate cele-
ronică de film

„Mioriþa”. Nefericit amprentat, lalte personaje estompându-se.


zic ei, alegând ca semnificant, re- Simt cumva, astfel, mai acutã
semnarea în faþa sorþii. Pe de-o identificarea cu percepþia din
parte eu cred cã nu este resem- perspectiva acestuia. ªi cum,
nare ci o atitudine similarã celei într-o asemenea situaþie, nimic
din codul samuraiului: „între via- altceva nu mai conteazã. Spre
þã ºi moarte alege, fãrã sã stai pe deosebire de alþii, mi-a plãcut
gânduri, moartea!” Pe de altã jocul Liei Bugnar, hipnotic pe
parte îmi pare cã, în cele mai dese alocuri tocmai prin imobilism, dar
rânduri, românul nu se împacã unul din care þâºnesc replici de
mai deloc cu soarta, când îi este sensibilitate. ªi sunt momente în
potrivnicã. Vorbind la nivel de care camera zãboveºte îndelung
individ, nu de comunitate. Omul pe profilul ei, în cadre de frumoa-
îºi face vise, plãnuieºte ceva ºi sã picturalitate.
se întâmplã sã intervinã o piedi- Sigur, filmul este cumva sub-
cã în calea planurilor sale. Ba minat de aglomerarea provocã-
chiar le dã peste cap. Ei bine, asta rilor la care este supus Romeo
e o întrebare pentru noi toþi. Cum într-un interval atât de scurt. Si-
gestionãm momentul în care ne gur, sunt câteva elemente care
este periclitatã calea spre ceea nu-ºi gãsesc logica, precum în
ce ne-am propus? Acesta mi se momentul în care Romeo obser-
pare a fi un punct de pornire în vând din autobuz pe unul dintre
cazul filmului Bacalaureat, re- Adrian Titieni ºi Maria Drãguº suspecþi, coboarã sã-l caute dar
centa creaþie a lui Cristian Mun- îl cautã în zadar, departe de sta-
giu. Cu nuanþa cã planul perso- venþã, cea care o spalã, cumva rãu dacã într-o coadã uriaºã de acest gen. Romeo, inventariind þie, în direcþia opusã faþã de po-
najului principal, Romeo Aldea, ritualic, dupã mizeria prin care îi maºini m-am strecurat în faþã, cu aceste semne, mãrturiseºte cã se ziþia iniþialã a aceluia. S-a repro-
vizeazã viitorul singurului sãu co- este dat sã treacã. un alibi, desigur... totdeauna se simte urmãrit. ªi cautã sã afle de ºat cã, filmând în oraºul Victoria,
pil, Eliza. ªi filmul abordeazã astfel Perturbaþia care zdruncinã gãseºte un alibi. Conºtiinþa ne-o ce ºi cine... Dar sunt lucruri ce filmul nu atinge marea corupþie,
ºi atitudinea des întâlnitã la noi, serios construcþia familiei în ceea consolãm totdeauna cu un argu- nu-ºi aratã niciodatã înþelesul. un caz notoriu fiind chiar în acel
de a încerca modelarea traiectoriei ce priveºte zborul fetei spre o ment. Bacalaureat a intrat în circui- oraº. Dar declaraþia lui Mungiu,
celuilalt de lângã tine, a propriului alta societate. Tentativa de viol Filmul propune delicat un tul public cu o întâmplare. An- cã filmul trebuie privit mai depar-
copil cu atât mai vârtos. cade ca un trãznet în preziua ba- sâmbure de redresare. În mãsu- drei Gorzo, reputatul specialist te de o simplã raportare la co-
Actorul ales sã-l interpreteze calaureatului, punând sub sem- ra în care fiica alege sã nu uzeze de cinema, a semnalat o criticã rupþia cotidianã din România,
pe Romeo este Adrian Titieni, de nul întrebãrii, fizic ºi psihic, ca- de instrumentul ocolitor al regu- riguroasã a filmului, realizatã de pare a nu fi fost luatã în serios.
la un timp parcã ºi mai prezent în pacitatea ei de a lua nota care lamentului, propus de tatãl dis- Ionuþ Mareº. Concluzia fiind cã De fapt e mai mult, aºa cum
filmul românesc, un actor care sã-i asigure acel zbor. perat. Deci se poate. aceastã creaþie este sub prece- Moartea domnului Lãzãrescu
difuzeazã calm, stãpânire de Ce face un pãrinte în aseme- Emil Constantinescu a spus dentele, nu aduce nimic nou ºi nu este despre sistemul sanitar.
sine, proiecþia unor paºi calcu- nea situaþie? Dintr-o datã vede mai demult: „corupþia se refuzã”. denotã un caracter de mecanicã. Am lãsat la urmã acest para-
laþi pentru viitor. De data aceas- nãruindu-se totul. Este un om Gesturi mici care sã aleagã calea S-a invocat ºi o preluare din ma- graf dedicat Alexandrei Davides-
ta interpreteazã un chirurg res- corect ºi nici prin gând nu-i tre- cea grea de a suporta perturba- niera lui Haneke. Întâmplarea cu.Personajul sãu, mama lui Ro-
pectat într-un oraº mic, un om ce sã ignore legea. Dar aici ve- þia, de a îndura o piedicã, o face ca acest comentariu sã apa- meo, se integreazã perfect gru-
care ºi-a construit o carierã ºi o dem ºi reversul situaþiei. Socie- strâmbãtate a regulilor, dar care rã exact în momentul în care Cris- pului care-l înconjoarã pe aces-
situaþie, care a ajuns la momen- tatea modernã þese reguli, tot mai sã construiascã o alternativã tian Mungiu primea la Cannes ta, prin atitudinea liniºtitã, prin
tul în care sã desãvârºeascã da- multe, menite sã asigure un cli- curatã, este posibilã. premiul pentru regie (ex-aequo privirea blândã, prin vorba uºor
toria de pãrinte, asigurând con- mat sãnãtos, echitate. E recon- Pe de altã parte, atitudinea cu Olivier Assayas). Rãzvan Pe- cântatã, prin gestul au ralenti.
diþiile ca fiica sã-ºi valorifice în- fortant pânã ce descoperi cã re- Elizei este însoþitã de conjunc- nescu a exprimat mirarea acestei Proiecþia în premierã la Craiova
vãþãtura ºi sã ajungã la o uni- gulile dintr-un domeniu nu au tura în care cei din jur acceptã sã divergenþe de viziune asupra a fost o caldã declaraþie de dra-
versitate britanicã. Un pas care prevãzut anumite cazuri. ªi ele înmoaie regula strictã. Tocmai aceluiaºi element, de polarizarea goste pentru artistã, pentru ceea
poate sã însemne ºi alegerea apar. Viaþa e mult mai inventivã pentru cã devine absurdã accentuatã. ªi a pledat pentru un ce face acum ºi pentru o viaþã
unei vieþuiri într-o societate cu decât logica ce a stat la baza unei uneori. ªi acesta e alt semnal pe mai accentuat rafinament al dia- întreagã dedicatã teatrului. Emo-
un standard mai ridicat. Existã în reglementãri. ªi atunci scopul ei care-l oferã filmul. Orice regulã logului public. þionantul sãu discurs a început
film o discuþie de familie în care este umbrit de frustrare. trebuie însoþitã de legea bunu- Interesant este cã reproºul de prin amintirea dialogului de altã-
se dezvoltã teza acestui proiect, Poþi spune „dura lex, sed lex”, lui simþ. mecanic, ca în cazul gestului re- datã, cu cei mici, spectatorii sãi
care nu este un capriciu, nu este poþi accepta cã s-a întâmplat aºa, Aºa am vãzut eu filmul. Sigur petat al personajului principal de fideli. Acum, aºa cum a spus Ti-
o vanitate sau altceva fad, ci se suporþi lovitura ºi cauþi o altã cã el include ºi alte sensuri ºi alte a felia un fruct, se transformã în tieni, o aºteaptã un frumos vii-
sprijinã pe o mai veche criticã a cale. Poþi ºi sã nu te împaci cu poveºti. Eºuarea poveºtii de simbol la alte puncte de vedere. tor cinematografic.
societãþii româneºti ºi pe lucidi- situaþia ce pare absurdã, iar pânã dragoste a pãrinþilor Elizei nu o
tatea opþiunii pentru o viaþã con- sã se îmbunãtãþeascã regulile putem ºti dar se poate ghici ºi
dusã de principii respectabile. cautã o altã cale acum, cu orice are doza ei de emoþie. Doctorul,
Soþia, Magda, interpretatã de Lia preþ. Mai ales când un prieten calculat ºi meticulos în demer-
Bugnar, are o vizine similarã, deci bun îþi spune, când te vede ezi- surile sale, onest ºi deschis, are
proiectul acesta este fundamen- tând: „e vorba de copilul tãu!” în vedere ºi refacerea cuplului cu
tat de o politicã a pãrinþilor. Cât Procedurile impersonale sunt altcineva. Dar la timpul potrivit,
este asumat ºi de fiicã, e altã dis- menite sã facã viaþa mai bunã dar sã reuºeascã, prioritar, cu viito-
cuþie. Maria Drãguº este ºi ea se întâmplã sã o facã mai rea rul Elizei. Sunt multe detalii de
un bun exemplu de cum îºi alege uneori. ªi lumea de azi e mai aten- viaþã în film. Sandra, interpreta-
actorii Cristian Mungiu. Oferã o tã la minoritate, la cazurile izola- tã de Mãlina Manovici, este iu-
Eliza destul de interiorizatã, de te. Nu se împacã deloc cu con- bita doctorului, la rândul sãu o
un calm aparent pânã la placid. ceptul de „pierderi izolate”. Ro- fire temperatã, înþelegãtoare. ªi
Cuvântul ei se aude mai puþin, meo Aldea nu este erou angelic poate cã apare uºor grãbitã sau,
abia finalul filmului o aduce în ºi filmul are grijã sã-i atribuie re- cum s-a mai spus, dã semne cã
postura de a-ºi afirma propria plici care sã ateste compromisu- va deveni la fel de „nevastã”...
viziune asupra lucrurilor. Este, rile lui. Dar, într-o lume în care, Doar cã are ºi ea drama ei ºi are
cumva, metaforic, dupã bacalau- totuºi, rezolvarea propriilor pro- argumentele ei. A fost mereu cu
reat urmând intrarea în viaþã. De bleme se cautã cu orice preþ, el un pas înapoi dar e la rândul ei
altfel ºi afiºul filmului plaseazã face figura unui inocent. pãrinte ca ºi Romeo, are ºi ea de
cele douã generaþii, tatã ºi fiicã, Judecata comportamentului construit viitorul propriului co-
faþã-n faþã, privindu-se în ochi. uman trebuie fãcutã, ºi o spun ºi pil. Romeo însuºi apare mai rece
Din perspectiva imaginii co- obiectiv dar ºi subiectiv, nu doar în relaþia cu bãiatul ei. Toate as-
mune în societate, e mai degra- din perspectiva literei regula- tea sunt comportamente recog-
bã atipic sã-l vedem doar pe tatã mentului ci ºi a intenþiei. noscibile la tot pasul.
agitându-se în legãturã cu fiica. În ce mãsurã cãutarea propriei Personajul principal apare în
Dar în povestea aceasta mama rezolvãri nu împiedicã rezolvarea douã perimetre: al familiei, inclu-
este mai degrabã suferindã psi- problemei altuia. Aºa cum în film zând aici ºi iubita, respectiv al
hic, victima unor repetate dureri apare lanþul slãbiciunilor, al com- societãþii, cu poliþiºti, profesori,
de cap, punctând doar în anumi- pensaþiilor reciproce prin servi- procurori etc. Într-o parte este
te momente asupra celor ce sunt cii, în legãturã cu facilitarea unui activ, este dinamic, cu iniþiativã
de fãcut, fiind mai degrabã su- transplant de ficat, scurtcircui- ºi cumva lider, în cealaltã parte
portul discret al fiicei. Aºa cum tând lista oficialã de aºteptare. este timid, stângaci, ‘intrus’.
aflãm despre faptul cã ºtie mai Îmi dau seama, scriind asta, Filmul începe cu piatra care
mult despre initimitãþile acesteia cã pledez pro domo, într-un fel, sparge geamul de la apartament,
ºi, dupã cum vedem într-o sec- pentru cã am gândit cã nu fac este presãrat ºi cu alte semne de
Albert Dobrin - Nexus

16 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
În Fragmente, constatã cã
n MARIAN VICTOR BUCIU existã fundamentalism religios ºi
în România. Nu crede, cât îl pri-

Basarab Nicolescu ºi momentul veºte, într-un Dumnezeu exclu-


siv creºtin ortodox. Crede într-
un Dumnezeu fãrã nume, inima-
ginabil (213). Privitor la Sfântul

actual al transdisciplinaritãþii (II) Duh, pur ºi simplu nu-l cunoaº-


te (212)! Biblia nu-i nicicum refe-
rinþã (doar o parte din patristi-
cã). Þine însã la salvarea sufle-
Metodologia presimte, este ca atare acþionat tea nu este o religie, ci o meto- teascã. Recunoaºte cã a fost in-
transdisciplinaritãþii de o ºtiinþã a presimþirii. Nu doar dologie” (83). Transdisciplina- teresat de gnosticismul unora
filosofia ºi disciplinele apropia- ritatea este „fondatã pe noþiunea dintre cei consideraþi de regulã
te ei ºi nici doar tehno-ºtiinþa se de niveluri de Realitate, pe logi- mistici.

T
ransdisciplinaritatea,
citim în varianta re-re- întâlnesc oximoronic în aceastã ca terþului inclus ºi pe complexi- Privitor la ºtiinþã, dezvãluie
curentã din De la Isar- luptã separatã ºi în definitiv co- tate”, citim în vol. I, 402. În vol. franc cã are ºi ea „limite metodo-
lîk la Valea Uimirii, în douã munã. Existã, iatã, o unilaterali- II, regãsim grava aserþiune po- logice” (178). Religia ºi ºtiinþa îi
volume, Ed. Curtea Veche, Bu- tate care se multiplicã. Transdis- trivit cãreia „În absenþa Terþului apar complementare. B. Nicoles-
cureºti, 2011, se bazeazã pe ni- ciplinaritatea priveºte doar uni- ascuns, totul este cenuºã.” (81) cu se vede pe sine ca un tip de
velul de realitate. Nivelurile de unea între fiinþã ºi cunoaºtere, Pentru B. Nicolescu, care speci- dialogist mondial ºi constatã,
Realitatea apar învãluite pentru prin omul ca „interfaþa dintre ficã faptul cã relativitatea nu este critic, cã la B. O. R. unii nu dialo-
Pauli, existente în fapt la Jung, lume ºi Terþul ascuns” (95). O relativism, metodologia noii lo- gheazã civilizat, academic, iar
nu ºi la Lupasco, dar aceste trei interfaþã activã, care decide asu- gici ajunge imperioasã precum aceºtia sunt cei care nu(-l) înþe-
concepþii permit, nu ºtiu dacã pra realitãþii. „Realitatea depin- destinul. „O nouã logicã, cea a leg. Prezumã lupte interne în Bi-
doar luate împreunã sau ºi sepa- de de noi: este plasticã.” (96) terþului inclus, trebuie învãþatã, sericã, anti-dialog, autoritarism
rat, transdisciplinaritatea. Un Trecând dincolo de cele trei ni- asimilatã, trãitã.” (91) pseudo-legitimant. Fapt pãcã-
nou model sau o nouã idee de velurile de realitate, B. Nicoles- În Fragmente, considerã Ter- tos, întrucât dialogul reveleazã
realitate se desprinde la Jung, cu crede cã „lumea trãieºte, se þul ascuns mai real decât Reali- valorile.
Pauli, Lupasco. Un nou pact miºcã ºi are în sine o logicã eve- tatea. Iar „Trans înseamnã terþ.” Într-un interviu mai ofensiv
subiect-obiect, ºtiinþã-religie, fi- nimenþialã care corespunde raþi- (251) Terþul inclus este un declarã: „Câteodatã spun în mod
zicã-metafizicã, cauzal-acauzal. unii noastre” (96). Cãrei raþiuni? „postulat, aº spune, de unifica- provocator cã transdisciplinari-
Existã totodatã înþelegeri de di- Raþiunii unui om autocondiþional. re a lumii” (261). Michel Camus tatea este un ecumenism gene-
ferite niveluri. Interpretarea este Marea mizã a transdisciplina- a pus între terþ ºi inclus „în mod ralizat.” (247), dar la Cercul Fan-
„finitã”, de aceea Umberto Eco ritãþii, citim în vol. II (Drumul fãrã secret” (I, 262). „Practica terþu- tasma din Cluj, în 2006, întrebat
este contestat întrucât a consi- sfârºit), o reprezintã „o nouã vi- lui este o ascezã.” (310), preci- dacã se fereºte de termenul ecu-
ziune asupra lumii” (18). A lumii mensionalã ºi multidiferenþialã. zeazã în 2006, prezentând con- menism, rãspunde: „Ca de dia-
derat-o infinitã. De fapt, Eco a „Nu existã nivel fundamental.”
revenit ºi chiar a limitat-o, în I din era fizicii cuantice, de dupã ceptul de cosmodernitate. vol.” (296)
anul 1900, deja veche. Viziunea (15), ca atare „înþelegem prin ni- Cu acelaºi prilej declarã cã „re- Tot acolo declarã religiile „cre-
limiti dell’ interpretazione vel de Realitate un ansamblu de
(1990). nouã înseamnã mult mai mult surecþia sacrului este problema aþii istorice” (314). ªi confesân-
decât o perspectivã, aceea indu- sisteme, invariant la acþiunea esenþialã pe plan individual ºi du-se într-un cadru intelectual:
Jung ºi Pauli sunt mutanþi, unui numãr de legi generale” (12).
uºor diferenþiaþi în raport cu dis- sã (dar ºi dedusã ori abdusã) prin social” (305). „Eu nu vorbesc în numele unui
prefixului trans: 1. de dincolo, din În eseul Peter Brook ºi gândi- El este obsedant pentru fizi- Dumnezeu raþionalizat, care nici
ciplina ºi co-disciplinarii lor. Dacã rea tradiþionalã citim cã existã
„Jung este un mutant, necesar- afarã, 2. de dincoace, din mar- cianul metodolog. Sacrul este nu mai are de a face cu religia,
gini. Noua viziune este univer- mii de realitãþi unicentrate. acceptat ca experienþã ºi senti- nu mai vorbesc de spiritul reli-
mente necesar (sic!) în domeniul A patra dimensiune a Realitã-
sãu”, „Pauli este un mutant mai salistã. Universalitate înseamnã ment „religios”. Noua cunoaºte- gios.” (314-5) Rãmâne un raþio-
transgresiune, citim în Fragmen- þii, de care Lenin se temea în „uria- re apare acordatã, pusã pe cale nalist relativist: „Poate cã, fãrã
puþin solitar” (I, 86). Îi uneºte ºul (sic!) text Materialism ºi
izomorfismul cuantic-psihic. Fi- te. Dar ºi legitate. Legile par cã comunã cu unele texte post-bi- contribuþia raþiunii, totul n-are
precedã universul, li se spune empiriocriticism…” (27), este blice, Sfânta Scripturã ajunge nici un sens.” (317)1
losofii îi ignorã într-un mod „je- misterioasã ºi pentru Einstein.
nant” pe cei trei sus-numiþi ºi celor care îl primesc în cercul astfel conturnatã: „cunoaºterea
Phantasma la Cluj. Spaþiu ºi timp coexistã, „Timpul transreligioasã se aflã în acord
sunt mai deschiºi, se pare, spre nu este complet spaþializat.” (31)
aventura periculoasã a tehno- Cartea Noi, particula ºi lu- cu tradiþia patristicã ºi, în parti- 1
B. N., mail, 6 noiembrie 2015:
mea este indexatã în Fragmente B. Nicolescu aserteazã pru- cular, cu învãþãturile lui Dionisie „Pasajul cu transreligiosul este con-
ºtiinþei. „ªtiinþa, aºa cum este ea dent: „o vastã autoconsistenþã
definitã azi, e limitatã de propria drept „nucleul gândirii mele”, în Areopagitul ºi Grigore din Nisa, fuz si nu ma regasesc deloc in ceea
care „am analizat prelungirile pare (pare nu crediteazã discur- fiindcã ea reprezintã o tentativã ce spuneti.” (Urmeazã lungul citat
metodologie.” (94) Reducþionis- sul ºtiinþific, n. n.) sã guverneze
mul nu este doar ºtiinþific, dar ºi mecanicii cuantice în filozofie, în de deschidere a dialogului între începând cu: „Metodologul trans-
spiritualitate, în culturã” (235). evoluþia Universului” (44). În cunoaºterea catafaticã ºi cea disciplinaritãþii socoteºte necesar
filosofic. Existã ºi inter-reducþi- raport cu el, omul rãmâne perife- dialogul transreligios.”) „Dumnezeu
onism, ºi anti-reducþionism (ho- Miza este ambiþioasã, deºi pare apofaticã.” (82) Apofatismul
restrânsã. „Încerc doar sã elabo- ric, dar necesar Totului. este fie experimental ºi non-raþi- fara nume, inimaginabil” este ceea
lism). Trans-reducþionismul con- Imprevizibilul intrã în atenþia ce aud in fiecare duminica, atunci
ciliazã reducþionismul ºi anti-re- rez o metodologie transdiscipli- onalizabil, fie non-raþionalizabil
narã pe trei axiome: ontologie (fi- cuanticului. „Numai la scarã ºi non-experimental. Notând cã cand merg in parohia mea din Paris,
ducþionismul. cuanticã un eveniment este la liturghia Sfantului Ioan Gura de
La Jung, Sfântul Duh (actant inþã), logicã (terþul inclus), com- teologul ortodox român D. Stã-
plexitate.” (160) Ea este doar un neaºteptat, ne-premeditat; în niloaie considerã cunoaºterea Aur. Cand am spus ca nu cunosc
biblic, teologic, nou-testamentar, acest sens se poate vorbi despre „Sfantul Duh” era vorba de o sim-
creºtin, preluat terminologic limbaj operaþional, fãrã limitãri de apofaticã „supraraþionalã”, B.
ordin teoretic, întrucât „metodo- o anumitã libertate.” (52) Liber- Nicolescu propune termenul pla butada, in sensul ca nu l-am in-
acum de B. Nicolescu) este „ter- tate în sens noncondiþional. talnit in carne si oase... Povestea cu
tium”. Pentru Nicolescu, fizic ºi logia are un timp de viaþã mult adecvat riguros metodologiei religiile „creatii istorice” a fost spu-
mai mare decât o ideologie sau B. Nicolescu scrie un text, „împãrtãºite”: transraþionalã.
psihic nu se contrazic, ele se com- Originea creºtinã a ºtiinþei mo- sa pentru a distinge „religie” si „teo-
pleteazã. Metodologia diferã în decât o teorie” (245). Sau, cu Neo-fizica sau cuantica face logie”, asa cum face si Parintele Noi-
specificã la Cluj, în 2006: „Meto- derne, preluând titlul unui stu- casã bunã cu ortodoxia, subli- ca, maestrul ortodocsilor români.
nivelurile de realitate naturale sau diu al lui Alexandre Kojève, din
psihice. Nivelul de realitate este dologia înseamnã ºtiinþa meto- niazã aproape testimonial B. Ni- Expresia „raþionalist relativist” nu
delor.” (300) Transdisciplinarita- 1964, „fundamentat numai pe colescu. „Hrãnit de apofatismul mi se pare de loc potrivita. Intre pa-
legat de nivelul de raþiune. La dogma Întrupãrii” (55), ignorând
Pauli ºi Jung apare nivelul cua- tea nu reduce, dar complineºte, creºtin ortodox ºi de cel cuantic, ranteze fie spus, ca orice tran-
uneºte. Ea nu este nici artã ºi nici Treimea Sfântã, ceea ce reparã Absenþa a fost dintotdeauna scriere a unui dialog oral, cea de la
ternar. Dar „Nu existã o veritabilã transdisciplinaritatea. Neoateis-
contradicþie între trei ºi patru.” ºtiinþã, dar, într-un sens, sã spun patria mea natalã.” (384) Fantasma este plina de lacune...”
astfel, consensualist, este artã- mul contemporan face religie din Rãmâne de aflat, pentru spiri- În aceeaºi zi am rãspuns: „Bu-
Patru nu este logic, dar existenþi- ºtiinþã. Natura vie ajunge recog-
al ºi alogic. O „confuzie majorã” ºtiinþã (277). tul transdisciplinar, „ceea ce se tada” despre Duhul Sfânt am citit-o
Nivelurile de Realitate este noscibilã transdisciplinar ca fi- aflã între (s.m.) diferitele religii” în registru grav, de discurs general,
apare semnalatã de Nicolescu ind ternarã: obiectivã, subiecti- nu doar teologic.
atunci când precizeazã: „coinci- fie o noþiune, fie o axiomã, gân- (101), pentru salvarea omenirii.
ditã din 1976, notatã într-o carte vã, trans-naturalã. Afacerea So- Miºcarea New Age l-a dezamã- „Dumnezeu fãrã nume” e ceva
denþa contrariilor nu presupune kal a relevat extremismele, scien- care poate fi admis sau respins. Exis-
abandonarea axiomei identitãþii ºi definitorie în 1982, Nous, la par- git pe B. Nicolescu pânã la urmã
ticule et le monde, pentru a în- tism ºi religiozitate. Sokal numeº- prin confuzie ori necorelare în- tã ºi nume. Mai multe. Existã ºi nu-
a axiomei non-contradicþiei, ci te religia pseudoºtiinþã. Greºeº- mele generic. Nu doar când El (Eu
doar a principiului terþului exclus, þelege „de unde venea unifica- tre Nivelurile de Realitate. Crede
rea între teoria relativitãþii ºi me- te considerând cã „ºtiinþa moder- cã s-a pãstrat actualitatea quar- Cel Ce Sunt) spune sau se spune de
care trebuie înlocuit cu terþul in- nã este singurul arbitru al ade- profeþi ºi alþii cã spune, de pildã ca
clus” (93). Terþul ascuns uneºte canica cuanticã” (7). Nivelu- cilor ºi a (contra)culturii. sã se cearã în Numele Sãu. „Inimagi-
rile de Realitate sunt fundamen- vãrului ºi Realitãþii” (74). Reia Metodologul transdisciplina-
cele patru niveluri, într-o nouã involuntar pe Lenin din Materi- nabil” se poate citi „inexistent”; cel
viziune umanistã. tale, nu separat, dar laolaltã. Ul- ritãþii socoteºte necesar dialogul puþin! Dar sã vãd (con)textul întâi,
terior, B. Nicolescu se descope- alism ºi empiriocritisicm… Iar transreligios. Nu pãtrunde în acum notez oarecum teoretic pe o
Realitatea sau natura nu este Richard Dawkins identificã reli-
reductibilã, ea are doar atributul rã nemulþumit de noþiunea „real dialogul inter-religios, care ar bazã practicã de memorie.
voalat” a lui Bernard d’Espag- gia cu violenþa sau terorismul. rãmâne principala preocupare Poate cã gândim diferit religiile
viului. „Natura de astãzi nu este Postmodernitatea, prin unii gân-
nici magicã, nici mecanicã, nici nat (À la recherche du Réel, teologicã. Transdisciplinaritatea în chip de creaþii istorice?
1981), care reduce realitatea la ditori, apropie ºi apropriazã are altã teleologie, anume trans- „Raþionalism relativist” numeºte
moartã – ea este vie, aºa cum a scientismul.
presimþit-o magistrul Pauli.” (94) nivelul empiric, învãluit de zona gresiunea generalizatã, pornind fie ºi o micã deviere de la linia dreap-
de non-rezistenþã. Principiul ba- Drumul fãrã sfârºit este neo- de la premisa deopotrivã finalis- tã a gândirii, inevitabilã gândirii ce-
Cã viul nu este ºi magic este cât raþionalist, ºtiinþific, ºi totodatã
se poate de provocator afirmat. zal este nonseparabilitatea. („In- tã cã universul vibreazã, în el lei vii, omeneºti. Pentru cã ce auto-
separabilitatea este caracteris- creºtin ortodox: „sunt convins totul se miºcã de la vizibil spre ritate umanã ar putea sã o impunã?
René Thom a încercat sã corec- cã gândirea apofaticã ortodoxã Poate fi inadecvatã conceptualizãrii
teze o anumitã duritate a gândi- tica de siguranþã a vieþii.”, no- invizibil (probabil ireversibil?),
teazã ºi în eseul Peter Brook ºi va juca un rol important în naº- cum citim ºi în textul dedicat re- metodologice recurente la dvs. Am
rii lui B. Nicolescu, cum îºi amin- terea noii raþionalitãþi” (76). asistat-o, in vivo, live, la Sala Al-
teºte el însuºi, faþã de gândirea gândirea tradiþionalã.) Realita- gizorului Andrei ªerban. Unde
tea este înþeleasã drept zona de În Ortodoxia, transdiscipli- mai putem citi, sub zodie criticã bastrã. (…)
magicã. Magicul lui Eminescu, naritatea ºi atitudinea transre- Lacunele din discuþia cu „phan-
urmat de criticul Ion Negoiþes- rezistenþã la tot ce existã ºi se activã, cã: „Spiritualitatea este,
relevã. Realul existã, Realitatea ligioasã, B. Nicolescu atenþio- în zilele noastre, uitatã, devalo- tasmaticii” clujeni se cuveneau sem-
cu, nu este viu? Un critic s-ar neazã cã „transdisciplinarita- nalate ºi ele, nu?
consola descoperind cã Pauli rezistã. Realitatea este multidi- rizatã, prostituatã.” (226)

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 17
n DENISA CRÃCIUN

Paradisul Poeþilor în oraºul lui Paul Valéry


D
e ºapte ani, în locali- Printre operele lui Ernst expu-
tatea francezã Sète are se la Sète, un loc de primadonã îl
loc Festivalului Inter- ocupã sculptura de inspiraþie mi-
naþional de poezie „Voix vives de tologicã „Regele jucându-se cu
méditerranée en méditerranée” regina”, ce dateazã din 1944. Im-
(«Voci vii din mediteranã în me- punãtorul bronz de culoare nea-
diteranã”). Sub egida „Voix vi- grã, aparþinând Centrului Pompi-
ves” mai sunt organizate ºi alte dou, înfãþiºeazã ochiului privitor
festivaluri, la Genova, la Toledo, un Minotaur, o tablã de ºah ºi
iar din 2016 ºi în teritoriul palesti- pioni cu configuraþie de copitã
nian. sau având forme geometrice.
„Poezia, drum al pãcii”, a fost Dintre tablourile care m-au impre-
tematica de anul acesta, care a sionat amintesc câteva titluri:
reunit la Sète optzeci de poeþi in- „Peisaj” (1926), „Cele 100 de mii
vitaþi, majoritatea veniþi din þãri de porumbiþe” (1927), „Miºcare
apropiate Mãrii Mediterane ºi cu pãsãri” (1927), „Flori-oase de
peste douãzeci de poeþi, critici li- peºte” (1928), „Personaje, dintre
terari ºi actori animatori ce fac care unul fãrã cap” (1927-1928),
parte din grupul de organizatori „Flori-solzi” (1928), „Blestem
ai festivalului. Pentru cã nu e vouã, mamelor (1928), „Pãsãrile
posibil sã enumerãm aici toþi par- (în interiorul vederii)”, „În interi-
ticipanþii, iatã numele câtorva din orul vederii ”, ambele din 1928 ºi
poeþii la recitalurile cãrora am „Zbor nupþial” (1930-1931).
asistat ºi a cãror poezie am savu- Iar dintre operele lui Yves Tan-
rat-o din plin: Vénus Khoury- guy, cele care m-au atras cel mai
Ghata ºi Salah Stétié, scriitori mult sunt cele doua tablouri inti-
francezi, ambii nãscuþi în Liban, tulate „ Avionul ”, datând amân-
Amir Or, figurã marcantã a poe- doua din 1929, „Îndragostitii
ziei israeliene contemporane, ita- (Nori)” compus în 1930, „La stân-
lienii Enzo Minarelli ºi Giovanni ga” (1941), „Palatul cu stânci de
Dotoli, poetul francez Philippe ganþã, uriaºei energii poetice iz- a unei revolte împotriva formelor de la începutul vieþii pe Terra. Cu ferestre” (1942), „Ateea sau reli-
Delaveau, cunoscut încã din 2011 vorâte din vocea sublimei poete- rigide ºi perimate de exprimare a ocazia primei sale expoziþii per- gioasa” (1943), „Distantele”
de cititorii revistei Mozaicul, po- se. Dar, dupã cum spuneam mai trãirii artistice. Dupã cum ºtim sonale de la Galeria suprarealistã (1944), „Lumen” (1949).
etul ºi artistul Kabil Yvan Tetel- sus, vocile poeziei s-au întrepã- cu toþii, într-o searã din vara anu- din 1927 de la Paris, Tanguy în- În concluzie trebuie sã recu-
bom, ale cãrui textele poetice de- truns cu ritmurile muzicii. Printre lui 1916, la Cabaretul “Voltaire” cepe sistematizarea tendinþele noaºtem cã Sète este un Paradis
clamatorii, în mare parte biografi- numeroºii muzicieni prezenþi la de la Zurich, Tristan Tzara, Mar- biomorfice ale picturii sale: con- nu numai pentru iubitorii de poe-
ce, transmit publicului o întreagã manifestãrile de la Sète sunt câþi- cel Ianco, Hugo Bal ºi prietenii tururile suple ºi formele neregu- zie, ci ºi pentru admiratorii artei
gamã de emoþii, Anthony Phelps va ale cãror nume meritã sã fie lor demarau aceastã revoluþie, late ale obiectelor reprezentate, suprarealiste. Nu putem decât
(Haiti), Horia Bãdescu (România), neapãrat menþionate: mezzo-so- susþinuþi de energia începuturi- ce creeazã un univers predomi- sã-i dãm dreptate lui Emil Cioran,
Hala Mohammad (Syria). prana de origine libanezã Roula lor. În anul 1924, dupã publicarea nant acvatic, zãmislit, la rându-i, când afirma cã „Este o eroare sã
Aºezare mediteraneanã cele- Safard, violonista Mélanie Arnal, „Manifestului suprarealist” a lui din dorinþa artistului de a dizolva trãieºti departe de Mediteranã”,
brã prin faptul cã aici s-au nãs- cântãreaþa ºi poeta franco-maro- André Breton, visul ºi subcon- realitatea ºi de a reuºi sã-i fluidi- nu-i aºa?!
cut poetul Paul Valéry, cântãre- canã Sapho, violoncelistul spa- ºtientul devin teritorii interioare fice formele.
þul Georges Brassens ºi exoticul niol Sebastian Lorca Diez, chita- privilegiate de artele vizuale.
interpret de flamenco Manitas de ristul ºi percuþionistul Jõao Mot- Ernst ºi Tanguy au o contribuþie
Plata, Sète a vibrat între 22 ºi 30 ta, originar din Republica Gui- majorã la aceastã nouã perspec-
iulie în ritmul poeziei ºi al muzicii. nea-Bissau, chitaristul spaniol tivã asupra vieþii. Deºi propun
De la cinci dimineaþa pânã la mie- Javier Maroto. douã universuri preocupate de
zul nopþii, strãzile, grãdinile pu- Standurile editurilor axate pe aceeaºi fuziune între real ºi ima-
blice sau private, pieþele, capele- poezie au fost deschise în Place ginar, sunt totuºi destul de dife-
le ºi bisericile, teatrele (Théâtre du livre, pe toatã perioada festi- riþi unul de celãlalt datorita mij-
de la Mer ºi Théâtre de Poche), valului. Au venit la rendez-vous, loacelor tehnice ºi iconografice
muntele Saint-Clair, plajele ºi atât din Franþa cât ºi din þãri fran- pe care le folosesc.
chiar bãrcile în largul mãrii au fost cofone, o sutã ºaisprezece edi- Dacã în opinia lui Max Ernst,
locurile unde zilnic s-au desfãºu- turi ºi reviste, cum ar fi: Fata pictura are puterea „sã acþioneze
rat optzeci ºi cinci de întâlniri Morgana, Les Hauts-Fonds, Al pe douã planuri diferite ºi de alt-
poetice, gratuite pentru public. Manar, Apeiron, La Boucherie lit- fel complementare: agresiunea ºi
Toate formele de scriere poeticã téraire, Le Castor Astral, Le Chat exaltarea”, pentru Yves Tanguy
au fost prezente la întâlnire, chiar Rouge, Faï Fioc, Fama. factorul cel mai important în cre-
slam-ul ºi performance-ul, poe- Artele plastice au fost ºi ele aþia unei opere de artã este „ele-
zia sonorã ºi vizualã, poezia în reprezentate la Sète, în special mentul de suprizã” ce se produ-
limba semnelor ºi poezia pentru prin expoziþiile dedicate operelor ce atât pentru artistul însuºi, cât
copii. Lecturile de poeme, în fran- unor artiºti fundamentali ai seco- ºi pentru ceilalþi.
cezã dar ºi în limba de origine a lului 20. Dacã, acum doi ani, la Membru activ al miºcãrii Dada
poeþilor invitaþi, au fost acompa- Muzeul Paul Valéry, a avut loc din Germania, Max Ernst vine în
niate de omagii aduse poeþilor expoziþia (prezentatã cititorilor 1922 la Paris, unde se instaleazã,
dispãruþi, dintre care amintesc revistei Mozaicul de Petriºor dupã succesul expoziþiei sale de
omagierea a doi poeþi, Yves Bon- Militaru) consacratã lui Joan colaje de la librãria „Au sans pa-
nefoy, decedat acum câteva luni, Miró, pictor avangardist la fel de reil”. În 1925 participã la prima
ºi Fuad Gabriel Naffah, mare poet important ca ºi Picasso, Paul Klee expoziþie suprarealistã cu lucrãri Max Ernst
libanez, care a trãit un destin tra- ori Georges Braque, anul acesta ce provoacã imaginarul prin for-
gic, cunoscând atât boala cât ºi Muzeul a organizat expoziþia in- me puþin cunoscute ºi asocieri
rãzboiul civil din þara sa ºi sãrã- titulatã „Ernst-Tanguy: douã vi- neaºteptate. Astfel cã, în pictura
cia. La acestea s-au alãturat con- ziuni ale suprarealismului”. Expo- sa, florile devin cochilii ºi vice-
ferinþele ºi dezbaterile despre ro- ziþia a reunit optzeci dintre ope- versa, iar siluetele jumãtate uma-
lul esenþial al poeziei ºi al poetu- rele celor doi pictori suprarealiºti ne ºi jumãtate animale se conto-
lui în viaþa noastrã ºi în societa- Max Ernst (1891-1976) ºi Yves pesc într-o îmbinare ineditã ºi
te, dintre care cea mai memorabi- Tanguy (1900-1955) ºi a reuºit sã expresivã.
lã este conferinþa þinutã de Salah redea complet parcursul, ºi evo- Yves Tanguy se alãturã gru-
Stétié, cetãþean de onoare al ora- luþia lor de la primele opere pâna pului imediat dupã prima expozi-
ºului Sète, fondatorul ºi preºe- în anii 50, incluzând toate practi- þie suprarealistã. Prin contactul
dintele de onoare al festivalului. cile artistice ale acestora: pictu- cu membrii miºcãrii, începe sã-ºi
Nu au lipsit nici spontane du- rã, desen, sculpturã, colaj. abandoneze sursele de inspira-
eluri poetice, ce au generat în Legaþi printr-o îndelungatã þie ale lucrãrilor anterioare ºi în-
public intense exclamaþii de în- prietenie, Ernst ºi Tangy se nu- cepe sã dezvolte o viziune per-
cântare, cum ar fi cel dintre „zei- mãrã printre artiºtii suprarealiºti sonalã asupra Realului. Operele
þa” poeziei contemporane de lim- care au împrospãtat profunzimile sale vor reprezenta de acum în-
bã francezã, Vénus Khoury-Gha- imaginarului uman. Dupã primul colo lumi onirice, cu peisaje atem-
ta ºi poetul român Horia Bãdes- rãzboi mondial o întreagã gene- porale, populate cu forme hibri-
cu, care a reuºit sã ne reprezinte raþie de scriitori ºi artiºti au simþit de, ezitante, ce par sã fie entitãþi
ºi sã facã faþã, cu onoare ºi ele- nevoia unei revoluþii a valorilor, extraterestre sau microorganisme Yves Tanguy

18 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016
n ADONIS

existã subiectivitate
în cultura musulmanã
salafistã?1
1. Omul arabo-musulman se vedea lucrurile, «urmarea Textu- credinþã într-o altã religie.
naºte ºi creºte în sânul unei cul- lui» poate fi conceputã drept un În acest fel, religia ajunge ase-
turi întemeiate în mod esenþial pe mod de a fi care merge împotriva menea unei maºini, al cãrei rol
o viziune religioasã asupra omu- subiectivitãþii. Chiar putem afir- constã în a zdrobi eul ºi în a ni-
lui ºi a lumii. ma cã reprezintã o «non-subiec- mici libertatea. Ori esenþa fiinþei
Interpretarea dominantã afir- tivitate». Eul musulmanului, fie el umane este libertatea, nu dogma,
mã, încã de la începuturi, cã aceas- sectant sau adept, nu este deter- oricare ar fi aceasta.
tã cunoaºtere predicatã de cãtre minat de lumea sa interioarã, ci Cu alte cuvinte ºi conform ex-
Islam este perfectã ºi definitivã, de cãtre Legea infailibilã a comu- presiei milenare a Textului, omul
deoarece ea este divinã. Ea re- nitãþii. Omul musulman este omul nãscut în sânul culturii islamice
prezintã încoronarea cunoaºterii, Legii, omul aparenþei, al exterio- este asemenea unui punct, unei
cãci aceastã cunoaºtere îºi are rului. litere sau unui cuvânt dintr-o car-
sursa în Revelaþia ultimã ºi în Astfel, conform interpretãrii te mare, care este însãºi comuni-
cuvintele transmise de cãtre pro- salafiste, cultura musulmanã nu tatea. Este ca ºi cum s-ar fi nãs-
fetul Islamului, care este sigiliul cunoaºte nici angoasa întrebãri- cut într-o maºinã. Este ca un ro- Adonis (pseudonimul lui Ali Ahmad Said Esber, n. 1930) este
profeþilor. lor, nici meandrele îndoielii. Este bot, un nume, o simplã formã sau poet sirian stabilit la Paris, profesor invitat al Institutului de Stu-
2. Prin urmare, credinciosului stãpânitã numai de credinþã ºi de un simplu mod exterior de exis- dii Aprofundate din Princeton, fost delegat permanent adjunct al
nu îi rãmâne nimic de adãugat, în liniºtea care decurge din aceas- tenþã. Iar raþiunea cu care este Ligii Statelor Arabe pentru UNESCO, distins cu Medalia Goethe,
nici un domeniu. ta. Trebuie adãugat ºi faptul cã dotat nu foloseºte la nimic altce- Medalia Picasso din partea UNESCO, Premiul Méditerranée, Pre-
În conformitate cu aceastã in- niciodatã nu îi este permis cre- va decât la servirea acestui mod miul Alain Bosquet, decorat cu ordinul onorific Ofiþer al Artelor ºi
terpretare religioasã, adevãrul dinciosului sã refuze religia pã- de a exista, în mod exclusiv. Prin Literelor, Cavaler al ordinului Legiunii de Onoare.
omului ºi al lumii sãlãºluieºte în rinþilor sãi, religie moºtenitã, dupã urmare, cum ar putea sã deþinã
textul Coranului. Chiar dacã lu- cum nu îi este permis nici sã o un eu sau o entitate creatoare un
mea se schimbã, Textul rãmâne abandoneze. Orice refuz al Tex- individ a cãrui conºtiinþã nu are Suprimarea interioritãþii a avut imperative ºi interdicþii pe care
imuabil ºi protejat de Dumnezeu tului este considerat blasfemie decât un singur rol (acela de a drept consecinþã o scindare so- legea le supravegheazã fãrã în-
Însuºi. Atunci, se poate spune cã sau apostazie. ªi orice apostat explica un text divin)? Pentru de- cialã ºi culturalã a omului, în spe- cetare ºi fãrã vreo relaxare. Asta
omul nu este câtuºi de puþin cel este ucis, în mod legitim. E inutil plina cunoºtinþã a cauzei, este cial pe plan practic ºi artistic. explicã, fãrã nicio îndoialã, ine-
care posedã Textul. Ci mai degra- sã mai amintim „rãzboaiele de util sã citãm o expresie foarte re- 6. Se impune o întrebare: xistenþa unor mari realizãri uma-
bã Textul este cel care posedã apostazie“ cunoscute în istorie. velatoare a lui al-Farabi: „Orice „Aceastã absenþã a eului are le- ne în lumea arabo-musulmanã,
omul ºi, în acelaºi timp, lumea. 4. Eul individului nu are nici fiinþã care existã într-o maºinã îºi gãturã cu absenþa artei confesi- precum ºi absenþa marilor între-
ªi din moment ce adevãrul un câmp de manifestare liberã, delegã eul altuia, ori tot ce existã unii în literatura arabã?“. bãri creatoare. ªi explicã, de ase-
anterior rezidã, la fel ca adevãrul unde sã poatã sã confirme sau în sine însuºi are un eu propriu“. ªi mai este o întrebare la care menea, motivele pentru care mu-
ulterior, în textul Revelaþiei mu- infirme, sã refuze sau sã accepte, 5. În modul în care este practi- meritã sã ne gândim. Individul sulmanul arab salafist nu îl recu-
sulmane, credinciosul trebuie sã sã se îndoiascã sau sã creadã. Eul catã de cãtre musulmani, religia musulman îl imitã pe Mahomed, noaºte pe altul, cu diferenþele
urmeze Textul aºa cum acesta este este dizolvat în comunitate. Îm- nu mai pare a fi un câmp de cu- sigiliul profeþilor, care nu a fost sale. Cel care afirmã o diferenþã
citit, interpretat ºi aprobat de cã- brãþiºarea unei alte religii sau des- noºtinþe, cercetãri, raþionamente, decât un mesager, mulþumindu-se este vãzut ca un adversar sau ca
tre comunitate. Aceastã «urmare prinderea de comunitate este investigaþii ºi reflecþii, ci mai de- sã transmitã cuvintele Domnului. un duºman ce trebuie exterminat.
a Textului» (taba’iya2) reprezin- consideratã un act de ateism. ªi, grabã un câmp de ordine impera- Suprimarea eului este deci o imi- b) În viziunea islamicã, omul
tã aºadar trãsãtura ºi particulari- din moment ce impietatea – la fel tive ºi prohibitive. taþie a persoanei lui Mahomed? nu este mai mult decât un reci-
tatea fundamentalã a relaþiei în- ca pietatea – este o tendinþã na- În loc de a cerceta adâncimile 7. În lumina a ceea ce am evo- pient care format ºi modelat în
tre credincios ºi Text. Reprezin- turalã a omului, pare cã aceastã propriului suflet, adoptã doar cãi cat pe scurt, putem deduce cã funcþie de ceea ce conþine, adicã
tã, ca sã spunem aºa, esenþa cul- culturã luptã împotriva naturii exterioare, prin intermediul rugã- individul arab trãieºte din punct de credinþa în Islam. Dacã se go-
turii islamice în interpretarea ei înseºi, refuzând sã îi acorde eu- ciuni, al postului ºi al pelerinaju- de vedere cultural în sânul a leºte de aceastã credinþã, îºi pier-
salafistã. lui libertatea ºi refuzându-i indi- lui. Se integreazã în comunicate „douã închisori“, dupã expresia de sensul ºi esenþa. Devine un
3. Conform acestui mod de a vidului puterea de exprimare ºi de pentru a fi dizolvat de aceasta, lui d’al-Ma’arri: cea a interpretã- simplu lucru, printre celelalte lu-
respingând orice concepþie mis- rii salafiste, a „urmãrii Textului“, cruri din lume. Prin urmare, uci-
ticã ce proclamã chintesenþa in- ºi cea a anulãrii de sine în cadrul derea lui ar fi, conform concep-
spiraþiei divine, transa, extazul, comunitãþii-naþiune. þiei fundamentaliºtilor, o lucrare
contopirea, uniunea, exaltarea. De-a lungul istoriei, sufiþi ºi divinã.
Dacã ne amintim cã Heraclit filosofi, gânditori ºi poeþi au în- c) Eul se naºte dupã moarte,
afirma cã „personalitatea omului cercat, în mai multe rânduri, sã adicã în Paradis, „acolo unde sunt
este demonul sãu“, adicã poten- depãºeascã aceste douã închi- lucruri extraordinare, cum ochiul
þialul sãu interior ºi liber, ºi dacã sori. Totuºi, dupã cum ºtim cu nu a vãzut niciodatã“ (Coranul).
ne amintim de asemenea faptul toþii, ei au fost, de la caz la caz ºi În acest moment, viaþa devine
cã primul mesaj al religia este ace- în funcþie de împrejurãri, margi- o simplã scarã pe care omul o
la de a ucide demonul, putem sã nalizaþi sau izgoniþi, acuzaþi de urcã, treaptã cu treaptã, spre cer.
înþelegem atunci de ce musulma- impietate sau uciºi pentru erezie, Astfel, poate sã moarã musul-
nul salafit trãieºte în exteriorul lui necredinþã ori ateism. Nici pânã man, pentru a se naºte mai bine.
însuºi, departe de sufletul pro- astãzi aceastã chestiune nu a fost Cerul, ºi mai precis Paradisul, de-
priu, ca ºi cum el însuºi ar deveni încã rezolvatã, iar nevoia de a vine locul exclusiv al Eului care
propriul exterior. merge dincolo de închistarea nu se naºte decât pentru a gusta
Cunoaºtem faptul cã, în isto- doctrinalã rãmâne problema esen- plãcerile veºnice, mai ales de na-
rie, sufiþii au încercat sã meargã þialã ºi urgentã a individului arab turã sexualã.
spre o experienþã mai subiectivã, ºi musulman.
opunând legii coranice concep- Cum am putea sã înþelegem
tul de adevãrat care emanã din raporturile individului musulman Traducere din
lumea interioarã: acela al intuiþiei, cu politica, cu sexul ºi cu religia, limba francezã de
al viziunilor ºi al extazelor. Cu- dacã acest individ se aflã în inca- Marius-Cristian Ene
noaºtem, de asemenea, faptul cã pacitate de a le exprima în pro-
persecuþia acestor gânditori ºi pria sa limbã? ªi cum ar putea
asasinarea unora dintre ei, sub poetul sã fie vocea comunitãþii,
1
pretextul cã s-ar fi opus legii co- dacã el este lipsit de propria sa Eseul lui Adonis face parte din
ranice ºi religiei, nu au dus nu- voce? volumul colectiv Terþul Ascuns în
mai la izgonirea sufismului, ci mai Închei prin a rezuma urmãtoa- diferitele domenii ale cunoaºterii co-
ales la proscrierea afirmãrii unei rele aceste trei puncte: ordonat de academicianul Basarab
Nicolescu, în curs de apariþie la Edi-
lumi interioare – sursã de cunoaº- a) Individul arab musulman rã- tura Aius, în Colecþia Avangardã ºi
tere ºi de adevãr – ºi la stipularea mâne, în esenþa sa, salafist. Trã- Transdisciplinaritate.
tot mai rãspicatã a faptului cã exis- ieºte pe baza moºtenirii sale, ast- 2
taba’iya este o noþiune care în-
tã doar înveliºul aparent ºi cã în fel cã nu mai produce. Transmite seamnã urmarea întocmai, fãrã a pune
afara acestui înveliº nu poate sã aceastã moºtenire, astfel cã nu întrebãri.
existe nici un adevãr. Iar acest mai creeazã. Nu îºi trãieºte religia
înveliº este intrinsec legat de ca pe o experienþã spiritualã cre-
Text. atoare, ci prin supunerea faþã de
Daniel Guþã - Vis

, serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016 19
n PETRIªOR MILITARU

mic tratat suprarealist


de mediumnitate vampiricã
Î
n 1945 apãrea la Bucureºti unul din
tre cele mai originale ºi misterioase
texte aparþinând celui de-al doilea
val suprarealist: Le Vampire Passif, avec
une introduction sur l’objet objective-
ment offert (Vampirul pasiv, cu o intro-
ducere asupra obiectului obiectiv oferit),
cu un portret gãsit ºi ºaisprezece ilustraþii
(fotografiile sunt fãcute de Théodore Brau-
ner), Les Éditions de l’Oubli (Editura Ui-
tãrii). Dar, abia peste doi ani când va apã-
rea un fragment ºi în Franþa, în revista La
part du sable nr. 1/ februarie 1947 (Ghéra-
sim Luca, Le Vampire Passif, accompagné Gherasim Luca - The Letter L
d’un dessin titré: „Dessin tiré de l’album
d’un schizoïde atteint de manie aiguë”
(„desen din albumul unui schizoid cu ma-
nie acutã”), el va deveni cu adevãrat cu-
noscut scriitorilor suprarealiºti ºi cititoru-
lui interesat de acest tip de literaturã. Ul-
terior, în 2001, Le Vampire Passif va fi
reeditat, în Franþa, de Editura José Corti.
Anul acesta a apãrut în ediþie bilingvã
(francezã ºi românã) versiunea ineditã a
manuscrisului în limba românã a Vampi-
rului pasiv, la Editura Vinea, sub îngrijirea
lui Petre Rãileanu ºi Nicolae Tzone; plus
versiunea francezã ºi traducerea ei.
La prima vedere, Vampirul pasiv al lui
Gherasim Luca vine în continuarea acelui
„fior” suprarealist de care pomeneºte
André Breton în Nadja (1928) sau în L’A-
mour fou (1937), fiind un tot hibrid în care
discursul teoretic (specific manifestelor
suprarealiste) se amestecã cu proza poe-
ticã, tonul confesiv cu investigarea ºtiin-
þificã, arta fotograficã cu obiectul supra-
realist. În fond, nu existã acþiune, nu exis-
tã personaje propriu-zise, nu existã o in- românesc o experienþã de lecturã, un
tenþie de a demonstra ceva, ci mai degra- moment unic de a face din citit un act de
bã un amplu monolog ce roieºte în jurul sondare a propriilor dorinþe, frustrãri, acte
galaxiilor de obsesii ale lui Gherasim Luca, ratate ºi nerecunoscutate ca atare. În ceea
dintre care cele mai uºor de identificat sunt conºtientã a emitentului) el vampirizeazã, iect magic. Mergând mai în adâncime, dacã ce priveºte locul pe care îl ocupã volumul
cele legate de libido, moarte, moralitate, „furã” aura creatoare a destinatarului (sau privim pãpuºa cu cap în loc de sex (=cen- din perspectiva istoriei literare, Petre Rãi-
artã suprarealistã, relaþia eu/ subconºtient- cel puþin aceasta este intenþia eului-vam- trul creativ – sexul este extirpat, iar capul, leanu o situeazã exact la graniþa dintre pe-
obiect suprarealist etc. Sigur cã, din per- pir care aºteaptã pasiv – cum altfel? – ca partea superioarã în anatomia umanã este rioada româneascã ºi cea francezã, ca o
spectiva unor cititori puritani, poate fi un obiectul sã îºi facã efectul în locul sãu!). inversatã, pusã în locul sexului, ºi agresa- bornã care ne plaseazã pe axa timpului în
exemplu de narcisism exacerbat, nebunie În literaturã tradiþionalã, o astfel de „crean- tã de lamele tãioase) destinatã/ dedicatã creaþia lui Gherasim Luca fie î.V.p., fie d.V.p:
autodeclaratã ºi autosavuratã ce manifes- gã de aur” (vezi George Frazer!) este bal- lui André Breton e foarte uºor de obser- „Cartea-pivot între opera româneascã ºi
tã, în plus, ºi un impuls exhibator delirant, tagul lui Ghiorghiþã din romanul omonim, vat cã Gherasim Luca uziteazã trei tipuri cea francezã o constituie Vampirul pasiv,
în care dorinþele cele mai perverse alter- unde obiectul binecuvântat de preot ºi de instrumente pe care se fondeazã aceas- scrisã iniþial în românã ºi rescrisã, într-un
neazã cu infantilism asumat, ce creeazã o descântat de vrãjitoare este purtat în per- tã „nouã ordine a lumii”: i) energia libidi- interval scurt, în francezã. Vampirul pa-
lume oniricã când anxioasã, când dezinhi- manenþã de fiul Vitoriei Lipan la brâu (ca nalã a subconºtientului care direcþionea- siv reprezintã punctul culminant al supra-
batã, când acaparatoare, când fascinantã, un obiect magic), fiindcã îl va ucide pe zã obiectul; ii) principiul inversiunii din realismului intens afirmativ, cu importan-
când agresivã, când parcã realizând pas criminal cu propriul baltag (ce fusese an- magia neagrã (capul în locul sexului); iii) te contribuþii teoretice ºi programatice,
cu pas un ritual de implicare a cititorului terior arma mortalã pentru tatãl lui Ghor- principii de tip magie voodoo – folosirea practicat de Luca în perioada româneas-
în dorinþa de a vampiriza subiectul dorit ghiþã). Deci, instrumentul ce îl ajutã sã îºi unei pãpuºi-surogat ºi înþeparea acesteia cã. Versiunea francezã, epuratã de parti-
prin obiect obiectiv oferit. De fapt, OOO îndeplineascã misiunea nu are nici o func- cu obiecte ascuþite, gen þepuºe sau lame. cularisme, de referinþe culturale, geografi-
(obiectul obiectiv oferit) este, în viziunea þie practicã, fiind un obiect magic. Gellu De altfel lamele ascuþite mai apar ºi în alte ce sau istorice, anunþã orientarea operei
lui Luca, o „creangã de aur” inversatã: i) o Naum, în cartea-interviu realizatã de San- obiecte obiectiv oferite. Ca o conluzie la franceze.”, subliniazã Petre Rãileanu în
creangã de aur fiindcã îl ajutã pe eroul da Roºescu, povesteºte cum Gherasim foarte scurta demonstraþie pe care am fa- amplul text din volum care concentreazã
(-limitã) sã îºi atingã scopul; ii) inversatã Luca purta la el în permanenþã un cuþit, cut-o, cred cã Gherasim Luca ºi Gellu prin titlu semnificaþia cãrþii – Vampirul pa-
fiindcã, deºi obiect vrãjit (de intenþia in- ce, desigur, avea rolul unui astfel de ob- Naum sunt cei doi versanþi ai Grupului siv, o nouã ordine poeticã a lumii.
Suprarealist Infra-Noir ºi, implicit, ai su- Nu în ultimul rând, volumul reprezintã
prarealismului românesc: Gherasim Luca un eveniment major pe piaþa româneascã
este magul negru cel dominat de propria editorialã, fiind prima ediþie a manuscrisu-
lunaritate (yin), cel ce aspira sã „sugã” lui în limba românã a cãrþii Vampirul pasiv
energia creativã a comilitonilor sãi, cel scris de Gherasim Luca la Bucureºti între
gelos pe prietenia suprarealistã dintre 1 noiembrie 1940 ºi 18 noiembrie 1941. Fãrã
Gellu Naum ºi Victor Brauner (reuºind sã nici o îndoialã, Vampirul pasiv reprezintã
împiedice o ultimã întâlnire între cei doi, unul din textele esenþiale teoretice ale su-
chiar înaintea morþii celui din urmã), cel prarealismului românesc. Însã publicarea
înghiþit de apele thanatice – în acel mo- ambelor variante (atât manuscrisul româ-
ment – ale Senei. La capãtul celãlalt al nesc în facsimil, cât ºi versiunea franþu-
mediumnitãþii1 vampirice, se aflã „arheo- zeascã revizuitã de autor) atât în românã,
logia mediumnicã” a lui Gellu Naum (nãs- cât ºi în francezã nu fac decât sã ofere
cut sub semnul solar al Leului!) ce îl fãcea cititorului o imagine completã asupra
sã gãseascã obiecte strãvechi ce evocau unuia dintre scriitorii consideraþi, între
o armonie primordialã, ce îi trezea un simþ timp, unul dintre cei mai valoroºi dintre
al integrãrii contrariilor interior-exterior, suprarealiºtii europeni.
masculin-feminin, vis-realitate: „deasupra
patului se legãna sora mea luna” (Dome- 1
Ocultistul francez Papus (aka Gérard
niul presimþirilor). Encausse, 1865-1916) definea mediumul ca fi-
Însã, tocmai legãturile dintre oameni ind persoana care se naºte cu puterea de a co-
ºi obiecte, eu ºi text, subconºtient ºi lume, munica cu supranaturalul. În cazul suprarea-
dorinþã ºi împlinirea ei, fac din aceastã liºtilor aceastã capacitate este pusã, se înþele-
ge, pe seama subconºtientului, iar supranatu-
carte emblematicã pentru suprarealismul ralul devine suprarealitate.

20 , serie nouă, anul XIX


IX,, nr
XIX nr.. 10 ((216
216 ), 20
216), 16
2016