Sunteți pe pagina 1din 90

J1,J,J.

p
l'V8IlW
I •.
.l.
-‘
ARTA CĂRŢII
(CARTEA ROMÂNEASCĂ
ÎN SECOLEŁE XVI-XVII)

‚j
! I r
J,ŕ( /J=
j - ćJ ( ‚
« _I Y_,

Colectia
PATR1MONIU ANA ANDREESCU

Coperta de Paul-Alexandru DROGEANU

ARTA CĂRŢII
(CARTEA ROMÂNEASCĂ
Ilustraţia de pe coperta întâi ÎN SECOLELE XVI-XVII)
reproduce foaia de titlu din
Anthologhion, Câmpulung, 1643
Fotografia autoarei face parte Ilustraţie şi omainent în cartea veche românească
diri colecţia personală de până la Vasile Lupu şi Matei Basarab

Prefaţă de Virgil Cândea

© 1 997 Editura INTEGRAL (GRUPUL de edituri UNIVERSALIA)


Toate drepturile rezervate
Reproducerea parţială sau integrală a acestui volum sub
il l l l l l l l!l l l
0O9o
BC.u. -

orice formă şi indiferent de suportul material, Vară acordul


editorului, se pedepseşte conform legii

i[
INTEGRA[

ISBN 9739827209 .
Bucureşti, 1997
PREFAŢĂ

2 i:
:
- ‘

Introducerea tiparuiui în cultura românească este o te,nă intens


tratată în sinteze şi lucrăi-i de specialitate care au pus în lumină
Autoarea acestei cărţi şi editorul importanţa acestui act pe plan naţional şi regional.
doresc să-şi exprime gratitudinea Rořnânii aufost ínu/t timp singurulpopor din Europa de sud-est şi
pentru sprijinul oferit de din zona Mediteranei Orientale care au avut acest nepreţuit meşteşug.
BIBLIOTECA ACADEMIEI din ROMANIA Statutul lor de autonomie politică şi opera lor de solidaritate cu
la realizarea vo1unu1ui de faţă, popoarele înrobite din Turcocroaţie le-a îngăduit să-i asocieze la
prinu1 dintr-o serie beneficiile tiparului pe slavii de sud şi de est, pe greci, pe arabi şi
ce-şi propune să reconstituie pe georgieni.
pentru cititorul contemporan Aceste îinprejurări conferă roinânilor un łoc aparte în istoria
o istorie a artei tiparului românesc moiidială afenonienului care a schimbat cursuł modern al răspân-
dirii ideiłor creaţiilor ştiinţijice şi literare revoluţia imprimeriei.

Este adevărat că o vreme autorii străini ‚i-au evaluat cuřn se cu-


venea rolul româniior în acest domeniu, iar specialiştii de la noi s-au
niulţumit să-l trateze în cadrul strâmt al istoriei culturii naţionale.
De câteva dece,iii aceste perspecrive au fost rnodficate şi, în
bibliograjia istoriei mondiale a iinprimeriei, opera meşterilor şi
rnecenaţilor de la noifigtírează acum în capitolele ce se referă ła
introducerea nobilei arte în câteva culturi din Balcani şi Orientul
Apropiat.
Răinân totuşi rare lucrăi'ile despre diversele aspecte care per-
rnit înţelegerea deplină a creaţiei spiritiiale româneştiprin tipar.
Ne gândiin la analizelefireşte dficile, dar cât de iiecesare, referi
toare la cartea ca operă de a,'tă iprodus tehnologic, evoluţia stilisti-
că a tipăriturilor româneti şi încadrarea lor între creaţiile europene.
notele specJîce ale acestui rneşteşug la noi, eventualele contarni
iiări sau injiueiiţe din sau căti-e alte arii ale universuiui cărţii.
6

Lucrarea dejäţă îndearnnă la abordarea cu îndrăzneală şi cu pro-


rnisiunea unor înalte satisfacţii a acestor încă spinoase problerne.
ÎNCEPUTURI
Autoarea aparcurs literatura roniânească şi străină de speciali-
tate de la geneza fiparului cu caractere chirilice până la prodtisele
lui din epoca introducerii lirnbii naţionale în biserică şi cultură şi
a ecouriior contra Reforrnei în Europa Orientală; a aiializat corn-
parativ tăietura literelor, ilustraţia şi ornarnentele căr,tilor iinpri-
niate de rornâni în cele două secole de început aie istoriei tiparului
la noi; a descris aceste elernente care deterrnină împreună reuşita
cărţii ca operă artistică. Rezultatele acestei întreprinderi vor inte-
resape inul,ti iubitori ai culturii izoastre rnedievale, vorstimula alte
cercetări vor incita laformarea de opinii noi. Autoarea are drep-
tul 1a satisfac,tia de aJî impulsionat un domeniu de seamă al inves- Cartea veche forniează obiectul unui capitol special din istoria
tigaţiilor privind istoria spirituală a roinânilor tocinai într-un culturii româneşti. Rolul ei pentru păstrarea conştiinţei de neani a
rnoment în care pasiunea pentru cotidian nu pare a lăsa loc con- fost adesea relevant. Intr-o epocă în care unitatea de credinţă repre-
ternplării trecutului. zenta un factor de coeziune naţională, stăvilar în faţa invaziiior arma-
Din perspectiva evoluţiei culturii roinâneşti în secoiele XVI-XVII, te străine sau a influenţelor spirituaie, cartea a fost reflexul niaterial
un rnerit al cărtii doarnnei Ána Andreescu mi se pare acela de a al conştiinţei de apărare, manifestare culturală cu mare putere de
lumina mai bine unełefenomeiie pentru a căror cunoaş'tere deplină penetraţie. Conţinutul religios al cărţii vechi româneşti este firesc
orice injbrmaţie nouă este preţioasă. Părăsirea treptată a tradiţiei în contextul general al cuiturii rnedievale, în care singura ideolo-
care, în alte dome,iii, este încă puternică, este rnai vizibilă în cele gie era cea religioasă. Dar cartea, prin excetenţă depozit de idei,
două veacuri în arta tiparului. era în acelaşi timp produs al rnăiestriei meşteşugarului-artist şi
Cărţile de început, rnarcate de eleganţa ini,nitabilă a manuscri- mărturie a nivelului atins de arterele adiacente tiparului gravura

selor rornâneşti pe care epigonii lui Gavril Uric ştiau însă să le în primul rând, arta legăturii, a irnpresiuniior în piele, în al doilea
creeze pe timpul lui Marcate, vorfäce relativ repede loc stilului de in- rând deci un obiect preţuit pentru toate componentele lui: cuprins,

fluentă renascentistă, apoi barocă. Lucrarea defaţă este în această tipar, hârtie, grafică, calitatea compactării. Pentru cartea veche aceste
priviiiţă concludentă. Cartea irnprimată se dovedeşte un teren fer- aspecte sunt cu atât mai irnportante cu cât în veacurile XVI-XVII
til şi totodată un agent determinai2t pentru fenomenele inovării în tiparul era îndeosebi o artă, meşteşugarul fiind considerat cel puţin
culturi şi ritmurile lor artizan, dacă nu artist. Pentru ca tiparul să devină industrie au fost
La pionieratul într-o latură pufin cunoscută a culturii noastre necesare încă două secole.
din trecut, autoarea adaugă, astfel, ‚îzeritul unor perspective asu- La 1508, când ieşea de sub teascuri prima carte românească, în
pra acestei culturi, în ansainblul ei. Occident invenţia lui Guttenberg trecuse deja de perioada incuna-
bulară, terniinată după unii cercetători la 19 aprilie 1501. Aldus Ma-
nutius şi Nicolas Jenson, la Veneţia, ridicaseră arta tiparuiui cu carac-
tere antiqua la nivel de perfecţiune. Antoine Verard, Simon Vostre,
José Bade, Thielman Kerver excelau, la Paris, în impńmarea cărţilor
cu gravuri. Schönsperger tatăl va deveni în anul 1 508 tipograful împă-
ratului Maxirnilian I, începând în acelaşi an capodopera de rafina-
Virgil Cândea ment tipograf1c care este Theuerdaiik şi pe care o va tenîina în 1513.
8 ARTA CĂRŢII ÎNCEPUTURI 9
Adoptarca tiparului cu oarecarc întârziere în cultura românească
la Cetinje. P.P. Panaitescu susţine că tiparniţa de la Cetinje a fotosit
are ca principală cauză deoscbirea de limbă şi scriere între Occiden- caracterele glagolitiee ale Iui Andrea Toressano, vândute de acesta
tul şi Orientul european. Literele româneşti faceau parte în Evul • lui Gheorghe Cernoevici. Macarie tipăreşte la Cetinje cărţile men-
Mediu din contextul culturii slave pentru că, aşa cum în secolele ţionate rnai sus, după care nu mai apare ca tipografîn Serbia, unde
xv-xvI Iatina era Iirnha oficială a nurneroase ţări vest-europene,
nu se vor niai tipări cărţi decât după 24 de ani, la Gorazde. Ocupa-
slavona era limba de cult, administraţie şi cultură a popoarelor din rea Serbiei de către turci explică dizolvarea tipografiei de la Cctinje,
răsăritul Europei şi Balcani, inclusiv a românilor. Latina şi germana iar înflorirea Ţării Româneşti în vremea lui Radu cel Mare
erau Iimbile folosite prin excelenţă pentru tipărituri, caracterele fiind (149,5-1508) este un argument suficient pentru ipoteza venirii lui
cele gotice pentru cărţile teologice sau juridice şi cele antiqua Macarie la curtea dornnitorului român.
( rotonda) pentru scrierile urnaniste. Caractcrele greceşti cu care este Ţara Românească devine deci a patra ţară unde se tipăresc cărţi
tipărit Etvinologicuin inagnurn, 1499, au fost tăiate după modele ‘ cu caractere slave, după Potonia, Italia, Muntenegru. Italia este
din manuscrisc greceşti şi Proctor vorbeşte despre „munca de cinci anterioară Ţării Rornâneşti numai prin Octoih-ul ( 1 493) tipărit cu
aní a lui Kallierges (Zacharia Kalliergus din Creta) ca să creeze o caractere glagolitice, din care un singur exemplar, azi dispărut, a
literă suficient de originală pentru a servi ca bază în vederea fost rnenţionat la Biblioteca din Nürernberg6.
obţinerii privilegiului"1. Deci pentru greci invenţia lui Guttenberg In ceea ce priveşte materialul tipografic folosit de Macarie, este
începea să funcţioneze abia la 43 de ani după tipărirea Bibliei cu greu de presupus că tipamiţa de la Cracovia a ajuns în Ţara Rornâ-
42 dc rânduri. nească (ipoteză emisă de P.P. Panaitescu). In privinţa aducerii sale
Alfabetul chirilic din vechile cărţi româneşti a fost tăiat de gra- din Italia, Emile Picot se exprimă astfel: „Nu am îndrăzni să afir-
vorul de poansoane Rudolf Borsdorf la Cracovia, şi prima carte • rnăm că acestea (materialul tipografc) ar fi de origină veneţiană."7
tipărită cu acest alfabet este Hyrnnologicurn de Ioan Damaschian, In această perspectivă, cade şi eventuala aducere a caracterelor de
tipărit de Schwejpoldt FioI tot Ia Cracovia, în 1490 sau 1491. la Cetinje, unde veniseră din Italia8. S. Zimmer, pe linia altor cer-
După tipărirea a cinci cărţi liturgice într-un singur an, 1491, (Oc cetători care găsesc similitudini între aspectul caracterelor folosite
toih, Ceasłov, Psaltire, Triod, Triod înflorit)2 tiparniţa lui Fiol îşi de FioI şi cele ale lui Macarie, afirmă: „Nu există îndoială că unele,
încetează activitatea fiind interzisă de autorităţile catolice. dacă nu toate tipăriturile lui Fiol erau în posesia lui Macarie de Ia
Următoarea carte cu caractere slave va apărea la Veneţia, în Târgovişte pe când el pregătea propriile sale tipărituri în jurul anu-
tipografia lui Andrea Toressano, ginerele lui Aldus Manutius lui 1 5O7". Concluzia ar fi că primele caractere româneşti s-au tăiat
(Ceaslov, 1493). după modelul cracovian. Dar acelaşi cercetător nu respinge ideea
P.P. Panaitescu4 arninteşte alte două tipărituri veneţiene, din lui Sobotevski şi P.P. Panaitescu că modelut tui Fiol au fost rnanus-
1 5 1 2 (Ceaslov catołic şi Rugăciunile Sf Brigitta), realizate în crisele vechi rnoldoveneşti. „Poate vom descoperi prototipul mol-
tipografia lui Giorgio Rusconi de către tipograful Francesco Rat- dovenesc al Trioduíui înflorit (Cracovia, 1491) sau, cel puţin, sursa
kovici din Ragusa, scrise cu varianta bosniacă a alfabetului chi- elementelor decorative folosite de Fiol. Se poate întâmpla foarte
rilic, în care o parte din litere N, H, I, A sunt latine.
— —

bine ca inforrnaţii adiţionale în Iegătură cu începutul tiparului chiri-


A treia ţară în care au fost tipărite cărţi cu caractere chirilice este lic să fie descoperite îri România. ln tiinpul secolelor al XV-lea şi
Muntenegru. In 1494, la Cetinje, Macarie tipograful a irnprimat două al XVI-lea Moldova, cu puternica ei cultură, avea legături strânse
Octoihuri şi o Psaltire, iar în anul urniător un Molitvenic. Acest cu Polonia şi Rutenia şi multe contacte cu Ungaria şi Bulgaria"10.
Macarie învăţase, probabil, meşteşugul tiparului la Veneţia. Greu- Chiar dacă n-ar fi avut la îndemână cărţile lui Fiol, Macarie a
tatea obţincrii privilegiului5 şi strânsele legături dintre republica avut desigur Ia dispoziţie rnanuscrise româneşti, asernănarea tipă-
Venctiană şi Serbia (Gheorghe Cernoevici, domnul Zetei, era căsă- riturilor lui cu ccle de la Cracovia putându-se explica prin folo-
torit cu o nobilă veneţiană, Elisabeta Erizzo) 1-au adus pe Macarie sirea aceloraşi modele pentru gravarea caracterelor: rnariuscriscle

„M. Ë J
• ::
.—•.
‘r

1O ARTACĂRŢH

slave copiate în scriptoriile de la noi, celebre pentru arta rernar-


cabilă a caligrafiei. INCUNABULE
Plecând de la realizările lui Macarie caŕe se înscriu în cea rnai
veche perioadă din istoria tiparului chirilic, lucrarea de faţă îşi
propune o prezentare a cărţii vechi rornâneşti sub raportul orna-
menticii şi ilustraţiei, până în epoca de înflorire culturală a lui Matei
Basarab şi Vasile Lupu. Alături de caractere, elementele de grafică
perinit stabilirea filiaţiei, a datării, a apartenenţei unei cărţi a o
tiparniţă sau alta. Dar, dincolo de interesul ştiinţific de istorie a
cărţii, aceste pagini îşi propun să evoce un important capitol din
trecutul culturii româneşti.

Pentru cartea tipărită cu caractere chirilice cercetătorii din do-


rneniul istoriei cărţii şi a tiparului sunt de acord că perioada de
început (a incunabulelor) se prelungeşte până în 1 525, aşa încât
produsele tiparniţei de la Târgovişte tipărite în 1508, noiernbrie 1O
— Liturghierul, 1510 Octoihul, 1512, iunie 25 Evangheliarul
— —

aparţin acestei perioade. Contextul în care se înfăptuieşte în Ţara


Rornânească actul cultural al apariţiei incunabulelor rornâneşti este
caracterizat de grija domnilor pentru organizarea vieţii spirituale a
românilor. Radu cel Mare construieşte între 1500-1501 la Târgo-
vişte, pe Dealul cu Viile, biserica Sf. Nicolae. Irnpreună cu n'iitro-
politul său, Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, izgonit de
turci din scaunul patriarhal, înf1inţează episcopia de Buzău. Este
posibil ca la Sinodul ţinut la Târgovişte cu „domnul, preoţii şi bo-
ierii ţării"1' să se f1 hotărât înf1inţarea tipograf1ei în Valahia, lucru
realizat de urmaşul lui Nifon, mitropolitul Maxim, sârb de origină
şi văr cu Gh. Cernoevici12, iniţiatorul tipograf1ei de la Cetinje.
Neagoe Basarab, patronul Evangheliarului tipărit de Macarie,
(de altfel primul Evangheliar tipărit cu caractere chirilice din isto-
ria tiparului), construia între 1 5 1 2 şi 1 5 1 7 biserica de la Curtea de
Argeş, deschidea calea Iiteraturii didactice originale prin ale sale
Invă,tături şi da prima scriere cu elernente de istoriografie (ea f1ind
din specia literaturii hagiograf1ce) prin Viaţa Sf Nfon, scrisă de
Gavriil Protul de la mânăstirea Dionisiat de la Muntele Athos.
Intre aceste coordonate, Macarie, venit în ţară cel rnai târziu în
1 507, a tăiat în lemn literele viitoarelor sale cărţi şi matriţele pen-
tru frontispiciile, vinietele şi letrinele cu care le-a înfrumuseţat
f1lele. E1 este tipograful şi poate gravorul de la care ne-a răinas
12 ARTA CĂRŢH INCUNABULE 13

prima gravură roiuânească în 1enin inserată între filele Octoihului centrice se intercalează cu rornbul. La punctele de intersecţie răsar
(1510), din care în ţară nu avem nici un exemplar. La Biblioteca frunze timide, mai degrabă muguri iviţi din lăstari. In afara ca-
Academiei Române există doar copia fotografică a exernplarului drului propriu-zis al frontispiciilor geoinetrice din Liturghier, or-
aflat la mânăstirea Hilandar de la Muntele Athos (dăruită biblio- ganizate după aceleaşi legi ale simetriei, se desfăşoară lujeri ce se
tecii de prof. Vasile Grecu în 1 940). termină în coroane princiare. In Octoih şi Evangheliar lujerii exte-
Gravura îri pleine-page (c. 2), este realizată pe două registre. In riori realizează acelaşi nod de antrelacuri ca şi în Liturghier, dar se
partea inferioară sunt reprezentaţi trei sfinţi şezând, Iosif, Theofrast sfârşesc în elemente vegetale (semipalmetă stilizată).
şi Ioan. In registrul superior, o biserică, în realizarea căreia artistul Frontispiciile cu sternă au aceeaşi rezolvare a câmpului: antre-
şovăie parcă între prezentarca ei desfăşurată planic şi prezentarea lacuri cu izbucniri vegetale dispuse simetric. Figurile geometrice
ei în adâncime. Văzută de pe o latură cea dreaptă biserica este
— —
în care sunt circuniscrise frontispiciile cu stemă sunt pătratul cu
reprezentată cu pridvorul, dar şi cu ieşirea dinspre altar. Perspec- latura de 95 mrn în Liturghier (c. 1) şi dreptunghiul cu dirnensiunile
tiva este realizată pe jumătate. In adânciine, turnul clopotniţei cu laturilor foarte apropiate ( 1 22 x 1 40 mn şi 1 1 5 x 1 1 1 mm) în
două clopote rninuscule se înalţă rnai sus decât cupola bisericii. Evangheliar. Diferenţa mică a laturilor dă impresia generală de
Sub raportul ornarnenticii în tipăriturile lui Macarie revin şase pătrat şi în cazul frontispiciilor din Liturghier.
frontispicii, o vinietă şi diverse letrine. Motivele omamentale, ex- Sterna Ţării Româneşti — corbul cu crucea în cioc are trei

clusiv geometrice, nu trădează nici o influenţă apuseană, deşi Ma- variante în tipăriturile lui Macarie:
carie se forrnase ca tipografîn Italia. Frumuseţea ornamentelor ma- Corbul rnic, încoronat, cu capul spre dreapta, crucea în cioc,
nuscriselor româneşti 1-au subjugat cu totul pe meşterul gravor. negru pe fundal alb, într-un cartuş pătrat de cca. 10 x 10 mm apare
Stilistic, ornamentele incunabulelor româneşti aparţin artei bizan- în centrul frontispiciului din Evangheliarul datat 1 5 1 2 (c. 4).
tine propagate în Ţările Române prin intermediul sudului slav şi Corbul mare, desenat pe fondul alb aI cartuşului de 32 x 3 1 mm,
sunt prelucrate în acord cu sensibilitatea autohtonă. Figurile geome- amplasat în centrul frontispiciului din Liturghier (1 508), stă pe un
trice primare dreptunghiul, pătratul, cercul sunt elernente după


suport de ramuri, este încoronat, ţine capul spre dreapta, crucea în
care se compun frontispiciile care pot fi cu motive exclusiv georne- cioc, aripile îi sunt desfacute şi este încadrat de soare (stânga) şi
trice sau cu stemă. Liniile se împletesc, creând antrelacuri la punc- lună (dreapta).
tele de intersecţie a figurilor geometrice care ordonează suprafaţa Corbul mare, negru, pe fond alb, capul spre dreapta, crucea în
frontispiciului, vinietei sau letrinei. Uneori din ele se desprind dis- cioc, aripile desfăcute, corpul spre stânga, încadrat de 2 pomi
crete semipalmete izbucniri de tip vegetal pe câmpul geometric

apare în Evangheliar (1 5 1 2). Cartuşul plasat în centrul frontis-
organizat al ornamentului. Legile simetriei sunt respectate cu stric- piciului este de 32 x 40 mm (c. 5).
teţe, motivele ornamentale arnplasate simetric fiind raportate la o O singură vinietă revine în paginile Octoihului şi Evanghe-
linie mediană atât pe înălţimea cât şi pe lăţimea frontispiciului. liarului, construită pe motivul antrelacului. In schimb filele sunt din
In frontispiciul dreptunghiular, din ţesătura de antrelacuri se des- plin presărate cu letrine roşii şi negre, în care imaginaţia creatorului
prind două cercuri mari, dispuse central şi două semicercuri este parcă mai liberă şi stimulată de chiar linia majusculelor chirilice.
deschise spre laturile fr9ntispiciului. Aceasta este structura orna- Pentru o literă gravorul găseşte soluţii diferite de ornamentare. Este
mentului în Liturghier. In Octoih şi Evangheliar (c. 3), nurnărul cazul Iiterelor E (B chirilic) cu cinci rnoduri de prezentare, T (T
cercurilor în jurul cărora se grupează celelalte elemente este de chirilic) cu trei variante, H (I chirilic) cu trei variante, II (P chirilic)
trei. Semicercurile de pe laturi se rnenţin. Diferenţa de dimensiune cu două variante etc. Litera T este latină, ca şi una din variantele
vine din curgerea repetată a motivelor ornamentale. literei I. Litera O în varianta latină apare cu o coroană ocupându-i
Frontispiciul cu fonna ovalizată este organizat în jurul unui romb câmpul interior. Spectaculoase sunt majusculele JI şi b. In afara
central continuat cu unghiuri deschise spre exterior, iar cercuri con- formei, letrinele diferă şi ca dirnensiuni. Alături de literele omate

1
14 ARTA CĂRŢH

propriu-zise, construite pe motivul antrelacului, în tipăriturile lui


Macarie apar iniţiale trasate liniar, cu surprinzătoare elemente ve- SECOLUL AL XVI-Iea
gctale ţâşnind din unghiurile litcrelor, dându-le acestora, cä de alt-
fel şi întregii ťile, eleganţă, vioiciune. Existcnţa câtorva litere din
alfabetul latin este un semri al forrnării artistului la înalta şcoală a
tiparului veneţian.
Despre frumuseţea cărţilor de la Târgovişte s-au exprirnat în
consens toţi cercetătorii culturii medievale româneşti. Intre ei,
Mario Rufťini, profesorul italian, spune, referindu-se la Evanghe-
liar (c. 6): „Materialul folosit pentru starnpare pare egal cu cel folo-
sit în Liturghierul din 1508, cu nici o modiťicare, ceea ce demon- TÂRGOVIŞTE
strează că Macarie se preocupă să fondeze pcntru tipograťia sa
caracterele şi să facă să ťie gravate ťigurile ornamentale ce înflorcsc Tiparniţa de 1a Târgovişte îşi reia activitatea în deceniul patru al
din plin opercle sale; şi dacă prin dispoziţia textului se resirnte in- secolului al XVI-lca. Ea va produce un Molitvenic slavon în I 545,
fluenţa vechilor manuscrisc inluminate ale rneşterilor rornâni, în un Apostol cu tiraj special pentru Moldova, în 1 54'7 şi un Triod
alegerea caracterelor şi a dcsenclor ilustrative cste evident sensul Penticostar în 1550. Tipograful este nel)ot al lui Bojidar Vucovici,
măsurii şi eleganţei maeştrilor săi tipograťi veneţieni"13. Voga pe care începând cu 1 5 1 9 tipărca cu caractere chirilice la Veneţia.
care a facut-o în epocă Evangheliarul din 1 5 I 2 este materializată Numele său, Diinitrie Liubavici. apare pe cele trei cărţi menţionate.
prin faptul că această carte a folosit ca model pentru ediţia din Călugărul Moise, „qui imprirnait en 1536 et en 1538 ă Vénise"16,
1552 de la Belgrad. „Ornamentele de la începutul Evangheliilor a „trudit la această scriere", de asernenea (Molitvenicul, 1545). E1
sunt desemnate aproape întocmai după ediţiunea rornânească. Până facc menţiunea expresă că „am lucrat cu matricele lui Dimitrie
şi sterna Ţării Româneşti cu vulturul cu capul întors, cu crucea în Liubavici"7. Dimitrie Liubavici încearcă reîmpărnântenirea rneşte-
cioc şi cu cei doi arbori în dreapta şi stânga se văd reproduse la şugului, de vreme ce creează o echipă cu care lucrează. Pentru ti-
începutul Evangheliei lui Matei"4. Szczepan Zinririer aťirrnă chiar părirea Apostoiului „arn muncit cu ucenicii iriei Oprea şi Petre"8.
că cele trei cărţi tipărite la Târgovişte „au inťiuenţat ţiparul în tot Molitvenicul şi Apostolul lui Diinitrie Liubavici sunt cu totul noi
teritoriul cunoscut astăzi ca România, din partea de răsărit a Bal- sub aspectul ornarnenticii, în comparaţie cu tipăriturile lui Ma-
canilor şi din Ucraina"15. carie. Dacă adrnitern deosebirea de semniťicaţie între letrină, literă
ornată şi rnajusculă (iniţială), atunci literele folosite de Dimitrie
Liubavici fac parte din categoria literă ornată. Această denumire
este valabilă pcntru cazul în care litera este trasată clar, ea trăieşte
independent de ornament care, la rândul său, se încolăceşte după
fantezia gravorului în jurul litcrei, umplând tot câmpul poanso-
nului. Litere ornate în acest fcl se întâlnesc frecvent pe tipăriturile
din apusul Europei, de la Paris, Lyon, Vencţia, în secolul al
XVI-1ea19. Acest tip de litcră ornată prezentă îri tipăriturile lui Di
rnitrie Liubavici de la Târgoviştc, carc sc regăseşte şi în ediţiile de
la Cctinje, vădesc sursa veneţiană a iriatcrialului tipograťic20. ln
paginile celor două tiraje din Apostol întâlniiri doar două litere or
nate, t şi H chirilice. Lor li sc alătură cclc carc apar şi în paginile
________-

t—

16 ARTACĂRŢU SECOLUL AL XV-1ea 17

Triodului din 1550: a, 3, J1, C, 6, r, K (a, z, 1, s, b, g, k chirilice) şi gravura reprezentându-1 pe „îsus în teinplu", cărturarii şi fariseii,
T Iatin. In plus, sunt numeroase iniţialele cu elemente fitomorfe dispuşi în seinicerc, au aceleaşi dimensiuni; personajele de prirn plau
tipărite cu roşu sau negru; rnici escrescenţe vegetale, cârcei, rozete, sunt mai mici decât cele din planul îndepărtat. Este o perspectivă
care cornpletează desenul literei, sunt regăsibile în tipăriturile lui inversă carc subliniază iniportanţa personajului central, Isus, în ju-
Macarie, dar şi în cele ulterioare anului 1 550. rul căruia se organizează restul gravurii. Dar îri gravura reprezen-
In creaţiile lui Dimitrie Liubavici revin frontispiciile din cărţile tând „Vindecarea orbului", grupurile Apostolilor şi cel al asis-
lui Macarie. Noutatea o constituie cele două frontispicii din Molit- tenţei sunt aşezate într-o perspectivă firească, în adâncime.
venic şi Ápostol, tirajul pefltru Moldova, arnbele cu stemă. Corbul Rernarcabilă este pentru ineşterul gravor ştiinţa rnişcării, care
negru pe fundal alb, cu aripile desfacute, cu crucea în cioc, cu capul concură, alături de o oarecare mobilitate a figurilor, la sugerarea
spre dreapta, încadrat de Iună (stânga) şi soare (dreapta) este pla- atitudinii personajelor faţă de scena la care asistă. In gravura la
sat într-o cunuriă de spice, în centrul unui frontispiciu apropiat de „Duminica slăbănogului" grupul din dreapta se dă un pas înapoi şi
pătrat ca formă. Câmpul frontispiciului este ordonat în jurul a pa-
tru cercuri dispuse simetric (c. 7). In Ápostolul comandat de Ilieş, ridică mâinile deasupra capului, expriniând consternarea în faţa
dorruiul Moldovei, apare bourul desenat cu negru, pe fond alb, într-un minunii; în alta, reprezcntând „Inăitarea" (rcalizată din trei registre
cartuş plasat în centrul frontispiciului pătrat construit din antrela- pc verticală), cele două grupuri cie personaje din rcgistrul inferior
curi. Ambele frontispicii au chenare cu text slavon21. Nou este de au feţele îndreptate spre cer, urinărind evenirnentul; rnişcarea lor
asemenea frontispiciul din Molitvenic (c. 8), care este amplasat şi fiind de retragere, picioac1e le sunt îdoite, iar inâinile ridicate
ca vinietă în text, în Apostoi; este format din două benzi su- apasă ochii orbiţi de luinină. Exprcsa de seninătate dc pe figura
prapuse: pe un suport de antrelacuri (banda inferioară) se des Feeioarei este în contrast cu trăsăturile care cornpun figurile per-
faşoară un frunziş bogat de semipalmete din care se desprind două
sonajelor din stânga, expriinând uiniirea. Durerea asistenţei este
păsări afrontate lebede cu capul înjos (banda superioară).
— —

Ceea ce face farmecul Triodului Penticostar sunt însă, xilogravu- individualizată diferit la fiecare pcrsonaj în gravura „Punerea în
rile. Triodul Penticostar de la 1 550 cuprnde o suită de 1 2 xilogravuri, mormânt": Maria Magdalena arc o inână ridicată spre cer cu uii gest
dintre care trei din perioada Triodului („Intrarea în Ierusalim" c. —
de iinplorare, un alt personaj feininin şi-a prins în inâini acoperă-
9 —‚ „Răstignirea" c. 10 şi „Plângerea lui Isus" c. 11) şi 9 din
— — —
inântul capului, uii al treilca ţine cajul înclinat, într-o profundă re-
perioada Penticostarului („Invierea" c. 1 2 „Necredinţa Tomei"
— —‚ —
seninare în faţa evidenţei. ln scena „Noli rne tangere", întreru-
c. 1 3 „Isus arătându-se Mariei-Magdalena" c. 14
—‚ — „Vindecarea
—‚
perea gestului Iajumătate este susţlnută de expresia de supunere şi
slăbănogului" c. 15 „Isus la 12 ani în templu" c. 16 „Isus şi
— —‚ — —‚
nelăinurire de pe faţa Marici-Magda1ena,
samariteanca" c. 1 7 „Vindecarea orbului" c. 1 8 „Inălţarea"
— —‚ — —‚ — Concurând la realizarea dinamicii scenelor, vestimentaţia nu este
c. i 9 „Cincizecimea" c. 20). Tratarea subiectelor este unitară din
—‚ —
o probleină grea pcntru gravor. Muţimca faldurilor, uurinţa cu
punct de vedere al repartiţiei elementelor pe spaţiul xilogravurii. In care veşinântul urmcază lnişcarea trupului, urmărindu-i poziţia,
general scenele biblice se petrec în primul pian, fundalul fiind ocu- dovedesc ateriţia specială a gravorului pentru elernentul vcstimentar
pat fie de un peisaj arid stânci fară vegetaţie fie de o clădire sau de
— —
şi o anuinită tentaţie pentru ainănunt igăsibi1ă şi în redarea figu-
un grup de clădiri, prefigurare a templului în gravura la „Duminica rilor. Mobilitatea acestora şi uşurinţa cu care sunt individualizate
Tornii" şi respectiv a orau1ui, în gravura la „Duminica slăbănogului", expresiile conferă calităti artisticc rernarcabile priinei suite de
„Duininica orbului" etc. Imbinarea celor două tipuri de fundal în gra- gravuri din istoria gravurii roniârieşti.
vurile reprezentănd „Punerea în inorrnânt" şi „Isus şi samariteanca" Elemente narative de supriză introduse în compoziţia gravurii
organizează gravura în trei planuri: scena, relieful arid, oraşul. îi oferă acesteia o savoare deosebită, sccnele câştigând un pius de
Perspectiva iiniară caracteristică gravurii în Iernn a începutu- realism; ţinuta hieratică spccifică artei de sorginte bizantină, căreia
rilor este mânuită la fel de bine ca şi perspectiva îri profunzime. In i se circuinscriu stilistic toatc xilogravurile lui Diniitrie Liubavici,
r

18 ARTA CĂRŢIJ SECOLUL AL XVI-łea

pierde din austeritatc, se umanizează. Nevăzătorului din gravura la mărime intermediară. Neunitar este rezolvată problema perspec-
„Duminica orbului" îi lipsesc pur şi simplu ochii. tivei în gravura „Cincizecimii", în care personajele şi edificiul care
Uneori gravorul îşi organizează compoziţia pe diagonală, ca în constituie fundalul sunt privite din perspective diferite. Apostolii
gravura reprezentând „Invierea" în variantă specific ortodoxă —
suflt reprezentaţi în racourci, Cosmos este surprins frontal, iar cei
„Coborârea la Limbi". Spaţiul gravurii este parcurs de fondul negru doi ediculi laterali sunt priviţi de sus. Aceste două gravuri, diferite
simbolizând Gheena, în care spre partea inferioară este figurat ca nivel de realizare tehnică şi artistică de restul gravurilor, permit
principiul răului. Această cale neagră împarte gravura în două părţi ipoteza că tablele de lenm folosite pefltru ilustrarea Triodului Pen-
inegale, în care evoluează personajele. In colţul din dreapta jos, ticostar sunt gravate de gravori diferiţi, unele datorându-se maes-
Adam adus de mână de către Isus; în spatele lui Eva şi un întreg

trului, altele ucenicilor săi.
cortegiu de personaje; în partea de deasupra benzii negre, aşezaţi Posibilitatea aducerii unei părţi a materialului tipografic şi ilus-
în fruntea unui grup, regii David şi Solomon. trativ în ţară din Italia, de către Liubavici, nu trebuie exclusă. Dar
Cu totul remarcabilă este gravura, mai rar întâlnită în iconografia A. Grabar afirmă: „Importantă este manifestarea culturală materială
secolului al XVI-lea românesc, „Isus arătându-i-se Mariei-Magdalena" şi spirituală în sine, mai mult decât sursa ei"22, iar aceste cărţi
(„Noli me tangere"). Compoziţional, gravura este organizată dupăo tipărite de D. Liubavici la Târgovişte, cu ornamentele şi ilustraţiile
diagonală care leagă colţul din stânga jos cu cel din dreapta sus. In lor tăiate în lernn, dovedesc apartenenţa Valahiei la un climat ge-
spaţiul creat în dreapta creşte progresiv, într-o curgere firească, scena: neral european, efortul ei de asirnilare a fenomenului cultural uni-
Maria îrigenuncheată, Isus pe o lespede în picioare, muntele. Un relief versal, ajustat la nevoia stringentă de păstrare a individualităţii.
domol, vălurit, ocupă spaţiul din stânga diagonalei şi ecbilibrează Singular, sub aspectul ornarnenticii, este Molitvenicul tipărit în
conlpoziţia. An]ănuntul autohtonizant al unui gard de nuiele în per- Ţara Românească la o dată posibil anterioară activităţii lui Liuba-
spectiva mai îndepărtată este un element surpriză care nu deranjează vici*. Ia paginile acestei cărţi întâlnim 6 tipuri de viniete (unele
însă ansamblui perfect armonizat al gravurii. Gravorul excelează în aşezate de câteva ori şi pe poziţia de fřontispiciu) şi un frontispiciu.
această gravură prin acurateţea tranşei, impresia generală fiind de calm Pentru prima dată elementele omamentale sunt constituite prin
şi seninătate. combinaţia elementelor geometrice cu elemerite fitomorfe (c. 2 1).
„Vindecarea orbului din naştere" este construită pe o structură Lujerii subţiri, uneori albi, alteori negri, evoluează graţios pe un
narativă. Scena principală antrenează toate personajele: orbul, tămă- fond în contrast, pornind de la un romb, un nod de antrelacuri, o
duitorul şi asistenţa; a doua, este consecutivă primei şi-1 reprezintă tulpină centrală.
pe orbul văzător spălându-şi ochii la fântână. Acest tip de vinietă nu revine în tipăriturile lui D. Liubavici.
De factură deosebită în raport cu toate celelalte gravuri din Tri- Acelaşi lucru este valabil pentru frontispiciul organizat ca o pira-
odul Penticostar sunt gravurile reprezentând „Inălţarea" şi „Cinci- midă în trei etaje, cu traseul inarcat de o tranşă neagră, fondul negru
zecimea". Iureşul liniilor frânte prin care se realizează căderea în fiind străbătut de o ţesătură de antrelacuri în care răsar primele
falduri a veşmintelor, neregularităţile reliefului, mişcarea perso- două fori de acant din ornamentele cărţilor româneşti.
najelor dă scenei „Inălţării" un dinamism uşor angoasant. Celor trei Cu Dimitrie Liubavici, Moise, călugărul tipograf, Oprea şi Petre
registre pe care se desfăşoară scena nu [i s-au repartizat spaţii — ucenici, Târgoviştea îşi încheie activitatea tipografcă pentru o
egale, ceea ce creează impresia de dezechilibru al compoziţiei. lungă perioadă. Donmitorii sub care s-au tipărit aceste cărţi sunt
Registrul inferior în care evoluează personajele din asistenţă, Radu Paisie, Petru şi Mircea Ciobanul. Deşi zbuciumate, domniile
Maria, Apostolii, etc., ocupă aproape jumătate din înălţimea gra- lor au reuşit să evolueze sub sen]rlul autonorniei în condiţiile în
vurii. Registrul din inijloc: relief, vegetaţie şi îngeri este cel mai
îngust şi pare strangulat între celelalte două registre. In sfârşit, Vezi Cataiogul de caile veche roiriânească aI Bibiiotecii Acaderniei Rornâne
registrul superior, reprezentându-1 pe Isus în nimb de raze este de o (netipărit), Ia cota 4A.
20 ARTA CĂRŢH SECOLUL AL XVI-Iea 21
care, în 1541, Ungaria cu capitala Buda devenise paşalâc turcesc, În două cazuri, în mcdalioanele din partea inferioară a frontispi-
iar Transilvania îşi pierdea suveranitatea îri acelaşi an la Dieta de ciilor, este gravat textul EDLMONA LAVRENTIE, acesta fiind,
la Debretin, din octombrie. desigur, nuinele gravorului-tipograf--- Lavrentie ieromonah.
Rezolvarea asernănătoare a structurii compoziţionale a unor
frontispicii în două cărţi tipărite la interval de doi ani Sbornic

I 580, Tetraevanghel 1 582 poate perrnite ipoteza că aceste fron-


PLUMBUITA (BUCUREŞTI) —

tispicii au acelaşi autor. Adrniţând că tipărirea Tetraevanghelului


s-a facut în Ţara Roinânească, se poate presupune că gravorul de
Până la sfârşitul secolului a[ XVI-lea sunt semnalate ca pro- la Sas-Sebeş a trecut munţii, aşezându-se la Plumbuita.
venind dintr-o tipografie din Ţara Românească, două tipărituri: un
Liturghier slavon nedatat şi un Tetraevanghei slavon datat 1582,
ambele aflate în copii fotografice la Biblioteca Academiei Rornâne.
Pe cele două file fotocopii din Liturghier apar două omamente noi: TIPARUL ÎN MAI MULTE LIMBI
frontispiciul dreptunghiular, construit din antrelacuri largi având
aspectul unei frânghii îrnpletite îri cinci cercuri şi 6 romburi, în care Interesul pentru acest meşteşug va continua să existe, însă cărţile
sunt circumscrise rioduri din antrelacuri şi o vinietă dreptunghiu- roinânitor vor ieşi pentru aproape jumătate de veac dc sub teascurile
lară cu desen de sernipalmete între care răsar patru capete înari- transilvane. Cărţile roniâneşti ale începutului au fost cunoscute
pate. Vinieta construită pe rnotive vegetale combinate cu rnotive tipografilor transilvani, multc elemente grafice dovedind acest lucru.
antropomorfe este singulară şi de rnare noutate în contextul tipa- Reforma îşi va pune însă amprenta pe creaţia dc carte, în primul rând
rului valah al veacului al XVI-Iea. Ea vădeşte o tendinţă nouă, prin apariţia unor traduceri rornâneşti scoase îri tiparniţa de la Braşov.
nematerializată în alte tipărituri. Faptul că frontispiciul din Litur- Spiritul calvin răzbate din paginile acestor cărţi, motiv pentru care
ghier va fi reluat înspre sfârşitul veacului în alte două Liturghiere ele n-au fost prea bine priniite de românii din Ardeal. Rezistenţa
de la Braşov, din 1 588, poate conduce la presupunerea că rnatriţele la propaganda calvină, Ia care se adaugă faptul că aceste cărţi nu
pentru aceste ornamente existau între acele matriţe ale lui Liuba- aveau piaţă deschisă în Ţara Rornânească şi Moldova, au determinat,
vici, trasportate de Oprea şi Coresi la Braşov. desigur, pe finanţatorii tipografiilor să facă concesii vechii credinţe
Tetraevanghelul identificat in ultiinii ani de dl. Ludovic Demeny a românilor, tipărind în continuare cărţi în slavonă.
ca fiind tipărit în 1582 în Ţara Românească, la mânăstirea Plurn- Cea mai veche típografie transilvană a funcţionat la Sibiu. Ea a
buita, are ornamente pe rnotivc geornetrice: viriietete preiau ete- dat Grarnatica latină a lui Thornas Gemrnarius, în 1529, şi Trata-
mentele întâlnite în tipăriturile lui Macarie, dispuse în aşa fel încât tul despre ciuină al doctorului sibian Sebastian Panshner, în 1530.
să creeze spaţii cvadriforrne înşiruite, reatizând o bandă decorativă Doar mărturiilc din epocă i-au convins pe cercetători de existenţa
plasată în text. Frontispiciile, de asemenea de tip Macarie, sunt îrn- acestor cărţi, deoarece excmplarele menţionate nu au supravieţuit.
bogăţite cu scena „Răstignirii". Extremităţile crucii au aceleaşi rneda- Primul tipograf de la Sibiu se presupune a fi fost Gryphius Theo-
Iioane rotunde cu însernnele evangbeliştilor pe care le folosea în baldus, prieten al lui loan Hontcrus, cel care a înfiinţat tipografia
1580 diacul Coresi, în Shornicul de la Sas-Sebeş In partea infe- .
de la Braşov în1538. Lucas Trapoldner este tipograful oraşului
rioară a crucii există un rnedalion rotund23. Cartea cuprinde patru Sibiu în 1530. Intrc 1543-1546 lucrează la Sibiu Filip Moldo-
asemenea frontispicii la începutul fiecărei din cele patru evanghelii. veanul. Iar între 1571-1585 Sibiul va tipări cu litere latine, prin
persoana lui Rudolf Hoffhalter, cel care va aduce cu sine din Iu-
Prezentarea Shor,iŕciilii, este thcut Ia pag. 27, în subcapitoiul ce tratează despre goslavia, unde Iucrase ca tipograf, ornarnente şi material tipogra-
tipăriturile cle Ia Sas-Sebeş. fic. Fabricius va deveni proprietarul tipografiei din Sibiu în 1595.
22 ARTA CĂRŢH SECOLUL AL XVI-lea 23

Sub conducerea lui Ioan Honterus Braşovul va da cărţi în pri- derea de elemente tehnico-grafice noi, de infiuenţă vest-euro-
mul rând pentru saşi: Rudirnenta Cosrnographicae (1541, cu stema peană. Coresi, Manoilă, Şerban au tipărit la Braşov şi în perioada în
oraşului Braşov i 1O hărţi), a lui Valentin Wagner (rnort în 1557), care şeful tipografiei era Georg Greus, care în 1 580 întreprinsese o
a lui Ianoş Nyirö, care preia conducerea tipografiei în 1 58 1. Căr- călătorie în Gerrnania şi „e posibil ca o înnoire mai radicală a carac-
ţile peritru rornâni au fost tipărite prin Coresi (între 1557-1588), terelor şi ornamentelor tipografice să se fi produs mai ales în tirnpul
Oprea, venit de la Târgovişte, Tudor (1561), Mănăilă (1579), activităţii lui Greus şi poate a lui Crato, iar călătoria în Germania a
Lörintz (1567), Şerban 1588. In 1557, an în care Coresi şi Oprea celui dintâi, în vara anului 1580, să se fi facut în legătură cu
tipăreau la Braşov Octoihul rnic, Valentin Wagner tipărea Irnagines această înnoire."27
inortes, în care reia „într-o rnanieră foarte personală câteva gravuri
după niult fairnoasele «Bilder des Todes» ale reputatului pictor şi
gravor german al Renaşterii, Hans Holbein cel Tânăr. “24, •

Intre 1582 şi 1583 tipografiile din Sibiu şi Braşov vor avea un SIBIU
singur conducător, pe Georg Greus, care a reorganizat rnaterialul
tipografic, ducându-1 dintr-un oraş în altul după curn cereau ne- Cărtile sibiene ale celei de a doua perioade de activitate a tipo-.
cesităţile de rnornent.„. ..E1 a dus cu sine la Braşov partea cea mai grafiei din acest oraş, 1543-1546, perioadă în care nu avern dovezi
utilizabilă din zestrea tipografiei sibiene: caracterele antiqua şi că s-ai' fí tipărit şi cărţi latine, gerniane sau rnagb.iare, prezintă ele-
fractura şi ornarnentele nou procurate... în schimb la 1584. a .. rnente novatoare în ceea ce priveşte ornamentica, lucrn datorat
dus la Sibiu caracterele antiqua şi cursiva şi o parte din orna- desigur unui cliinat cultural în care elemente autohtone se inter-
rnentele lui Honterus-Wagner."25 ferau cu tendinţe noi, venind din Renaşterea târzie germană.
CIujul a tipărit între 1550-1584 (până în 1574 sub comanda lui Tetraevanghelul tipărit de Filip Moldoveanul în 1546, păstrat în
Gáspár Heltai) carte latină şi rnaghiară. Alba Iulia a tipărit în latină, copie fotografică la Biblioteca Acadeniiei Rornâne (după un exern-
tipograf fiind Rudolf Hoffalter între 1567-1568 şi în slavonă, în plar af1at la Moscova; un al doilea exernplar există azi la Unvar —

1 579, tipograf fiind Lörintz, care, Iucrase cu Coresi la Braşov. Oradea Ucraina) dovedeşte, sub raportul ornarnenticii, pe de o parte, o
a tipărit în 1570 o carte de cântece pentru rornâni cu caractere an- strănsă legătură cu tradiţia sud-carpatină, şi, pe de altă parte, recep-
tiqua şi ortografie rnaghiară, tipograf fiind deja rnenţionatul Rudolf tarea unor elernente noi vinietă finală utilizate ü'ecvent în cărţile
— —

Hoffhalter. Sas-Sebeşul a tipărit în 1 582 în rornână, tipograful fí- veacului al XVI-lea apusean. In paginile cărţii se regăsesc frontispicii
ind Şerban (fiul lui Coresi) şi Marian. şi letrine, construite din antrelacuri, cu rnotive geornetrice, cercuri,
rornburi identice cu cele din paginile Tetraevaghelului lui Macarie.
Tipografiile din Transilvania erau întreprinderi particulare. Ac-
„Philippe gravait lui n'iérne ses types spécifiques; c'étaient les
tul cultural al unor Honterus, Heltai, Hirscher Lukas, Hans Benk-
types du inoine typographe Macarie, eniployés en Valachie dans
ner, Fon'o Miclos, se împletea cu interesul financiar al tipografilor, les années 150'7-1508, qui lui servaient de prototype, de méme
care adesea erau de origine străină.,,Identitatea de nurne cu dinastiile qu'il suivait dans l'édition des Evangiles, l'Evangeliaire de
de tipografi cunoscute ne-ar putea face ca pe Ioan Heusler să-1 Macarie 1512,"28
considerăm de origine nüremburgheză. Greus şi poate Gübesch Două elernente sunt deosebit de irnportante în ceea ce priveşte
vor fi venit la Sibiu tot din ţări străine."26 intervei'iţia meşterului tipograf şi gravor în construcţia de tip Macarie.
Tipografii şi, uneori, rnaterialul tipografic circulau de Ia un oraş Cartuşul central alb, în care Macarie a figurat corbul valah, poartă,
la altul după cum indicau comenzile. Această fluctuaţie a nieşte- în Tetraevanghelul din 1546, o dată arrnele Sibiului (o coroană şi
rilor, dublată de faptul că în aceeaşi tiparniţă Iucrau tipografi de două săbii încrucişate cu vârful înjos c. 22) şi, altă dată, bourul

diverse naţionalităţi, care activaseră şi în alte centre tipografice din inoldav. Cele două eleniente heraldice vorbesc despre locul tipăririi,
afara ţării, a perinis, în ceea ce priveşte cartea românească, pătrun- în priniul caz, şi despre ţinutul natal al tipografului, în al doilea caz.
24 SECOLUL AL XVI-lca 25
ARTA CĂRŢH

Anunţărn drept o noutate pentru cartea rornânească apariţia pri- jurul a trei rornburi dispuse după o mediană longitudinală, chiar
frontispiciile cu sterna Ţării Rornâneşti corbul în diverse ipos-
rnelor viniete cul de larnpe în paginile Tetraevangheluiui. Acestea —

sunt prirnele gravuri din istoria cărtii rornâneşti care îi reprezintă taze: încadrat de doi porurnbei sau între soare şi lună sau corbul
pe evanghelişti; sunt mici rnedalioane rotunde, în care fiecare rnic cu crucea în cioc vinieta compusă din noduri de antrelacuri

evanghelist (de fapt sunt doar trei viniete) este f1gurat îrnpreună cu şi figuri ovoidale concentrice revin în Octoihul niic din 1557,
simbolul său (evangheliştii Marcu c.23 Evangheiiarul rornânesc, din 1 56 1, Evangheliarul slavon din 1 562,
— —‚ Luca, Ioan c. 24
Apostolul din 1563, Tálcul Evangheliilor din 1564 (numai letrine),
— —‚

însoţiţi de Ieu, bou şi, respectiv, corb).


Cartea cuprinde două gravuri în plină pagină, in care este repre- Psaltirea rornánească din 1 570, Psaltirea slavonă din 1 574 (două
zeritat Isus Pantocrator (c. 25). Irnaginea este plasată pe pagină fră Ietrine), Octoihul din 1575, Psaltirea slavonă din 1577 (letrine),
nici rnăcar un cadru linear şi la distanţă inegală faţă de rnarginile Triodul din 1 578, Octoiliul rnic din 1 570, Evanghelistul slavon
foii. Desenul liinpede, sigur, îi conferă acesteia sobrietate, acurateţe, (Coresi şi Manoilă) din 1 579, Evanghelia învăţătoare rornânească
iar stângăcia arnplasării gravurii în albul foii creează senzaţia de din 1581, Liturghierul slavon din 1588.
imponderabilitate. Dar cărţile tipărite la Braşov îrnbogăţesc mult repertoriul or-
Cele două gravuri sunt însoţite de semnătura în monogramă a namental aI graf1cii cărţii româneşti, în care Iocul viziunii geome-
gravorului, F.M., element de asernenea nou în cartea rornânească, trizante este luat de viziunea vegetal-florală. Lujeri subţiri purtând
care rnărturiseşte despre conştiinţa de sine a artistului, care-şi ‘ rozete, f1ori stilizate, cornuri ale abundenţei, elemente figurative,
semnează opera. Pe de altă parte acest fapt este încă o dovadă a rnotive heraldice în tratare italienizantă apar în paginile acestor cărţi
legăturii cu arta germană a cărţii, pentru care de la Dürer, Cra-
cu aspect variind între modest Tâlcul evangheliiloi•, 1564, Psaltirea
nach, Holbein, Burhkrnair, gravura semnată conferă un plus de

valoare cărţii ca obiect. Se rernarcă în filele Tetraevanghelului o


slavonă, 1 574 şi irnpunător Evanghelia, 1 58 1, şi Evangheliarul
— —

letrină în gustul baroc, un I latin, construit ca un sfeşnic cu două slavon, 1579. Aceste înnoitoare elernente omamentalc sunt orga-
picioare, cu corpul învelit din abundenţă, cu fřunze rnici, lan- nizate cu precădere în viniete plasate în text sau la sfarşitu1 acestuia.
ceolate. Această letrină nu revine în alte tipărituri romârieşti, deci Uneori dintr-o coroană princiară arnplasată centrat pornesc lujeri
facea parte în mod sigur din inventarul tiparniţei latine de la Sibiu. subţiri sfärşind în f1ori de bujor. Din rneaiure1e lujerilor ăsar două
păsări afřontate, încadrând o coroană c. 26 (vinietc in text din
— -

Psaltirea slavo,ză, 1574). Alteori vinieta este construită pe rnotivul


orientai al pornului vieţii, ajuns Ia noi pe f1lieră renascentistă apu-
BRAŞOV seană. Dintr-un trunchi central pornesc lujeri purtând rozete cu cinci
petale (simbolul solar în arta orientală). In spaţiui vinietei sunt fi-
Procesul de înnoire al ornarnenticii continuă în cărţile tipărite gurate păsări albe afrontate cu aripile răsf1rate, un iepure şi un lup,
de diaconul Coresi, al cărui nurne este legat în primul rând de prirnele elemente zoornorfe din ornamentica destinată cărţii rornâ-
tiparniţa de la Braşov. Corpurile de literă folosite de el sunt cele ‘ neşti (Triodul, 1578, carte tipărită cu caractere rnici, cu aspect
de la Târgovişte, din 1545-1546. „Les types bien connus de Târ- rnodern, sobru, prin raport la alte tipuri cu aspect arhaizant).
govişte ont été apportés ă Braşov par le diacre Coresi et il les Un frontispiciu (c. 27), care este reluat şi ca vinietă în text, are
y suprafaţa înipărţită în dreptunghiuri de către o bandă şerpuind după
ernployait jusqu'â 1581."29 Sunt aduse şi rnatriţe pentru Ietririe şi
frontispicii de la Târgovişte; dar ele nu sunt cele ale lui D. Liuba- un traseu apropiat rnotivelor â la grecque. In spaţiile create răsar
vici (literele ornate), ci cele rnai vechi, ale lui Macarie, construite elernente f1tornorfe, graţioase tulpini, frunze, rozete (Octoihul rnic,
pe rnotivul antrelacului. 1578) şi corbul rnic cu crucea în cioc, amplasat în mod ciudat
— —

Frontispiciul cu cinci cercuri intersectate, desprinzându-se din într-un cadru occidentalizat, în rnod vădit tratat ca sirnplu element
hăţişul antrelacurilor, letriricle-antrelac, frontispiciul organizat în ornanental, fără încărcătura heraldică pe care o are în cărţile de la
26 ARTA CĂRŢH SECOLUL AL XVI-lca 27

Târgovişte. Acest aspect îl deterrnina poate pe N. Iorga să-i aprecieze rege al Poloniei. Acolo, la curtea guvernatorului, Coresi tipăreşte
pe „meşterii saxoni" truditori asupra filelor cărţilor braşovene ca un Sbornic slavon în 1580, care aduce elemente noi sub raportul
lipsiţi de conştiinţa actului lor. ornarncnticii: niici scene religioase cu rol de ilustraţie a textului,
Particular este frontispiciul amplasat şi ca vinietă în text tratare
— încadrate de elemente ornamentale fitomorfe, originale sau reluate
nouă a rriotivului antrelacului sfarşit în exterior cu patru semipalmete din tipăriturile braşovene. Cartea (c. 32) debutează cu un frontis-
-- care apare în Liturghierulslavon (Braşov, 1588, Şerban), preluat piciu dreptunghiular cu ornarnent fitornorf şi geometric, în al cărui
din Liturghierui considerat ca fiind tipărit în Ţara Românească în câmp, depăşind cadrul în partea superioară, este amplasată scena
deceniul cinci al secolului al XVI-lea, din care două file în fotocopie Răstignirii. La extremităţile crucii se af1ă medalioane în care sunt
există la Biblioteca Academiei Române. Dar cel mai spectaculos figurate sirnbolurile Evangheliştilor. Sub frontispiciul acesta, într-un
frontispiciu este cel din Evanghelia învă,tătoare ( 1 5 8 1): dintr-un cartuş dreptunghiular, este reprezentat Sfântul Simion Stâlpnicul,
mănunchi vegetal central, se desprind dezinvoit două cornuri ale cartuşul fiind încadrat lateral de ramuri de viţă de vie cu fiori de
abundenţei, din care se revarsă seniipa1mete1e şi crengi înfrunzite acant, aşezate simetric. In această schemă compoziţională cartuş

în votute targi, umplând generos spaţiut frontispiciului (c. 28). încadrat de fleuroane revin în text niici gravuri reprezentând Naş-

Matriţa acestui frontispiciu trebuie să se fi aflat între cele noi adu- terea Sf. Fecioare (jag. 16, c. 33), Sf. Cruce (jag. 29 verso), Sf.
se în 1580 de Georg Greus din Germania. Este un fřontispiciu de Ioan Blagoslovul (pag. 37, c. 34), Sf. Paraschiva (jag. 48, c. 35),
factură renascentistă târzie, aşa cum acest curent s-a dezvoltat în Sf. Nicolae (pag. 130, c. 36). Această din urmă gravură este înca-
partea nord-centrală a Europei. drată de virjiete cu motive avimorfe (jăsări-afrontate) în cadru
Vinieta finală apare în tratări noi: o cunună de spice în centrul vegetal, viniete reluate din Psaltirea slavonă din 1574.
căreia este arnplasat, iarăşi pur decorativ, corbul (Psaltirea, 1570 —
Foarte interesant este faptul că tipografut a lăsat spaţii libere în
c. 29), coroana princiară care face corp comun cu un trunchi de text pentru încă 5-6 gravuri, pe care conta, desigur, în momentul
copac având o rădăcină putemică (c. 30), la aceasta adăugându-se imprimării tcxtului. Acest Sbornic a avut ca model un Sbornic irn-
şi un mic fřagment ornamental pe clasicul motiv al antrelacului primat de Bojidar Vucovici la Veneţia. Faptul nu este singular. In
(ambele îri Evanghelia învăţătoare, 1581). Liturghierul slavon imprirnat la Braşov în 1588 (c. 37), apare un fřon-
Cu Evanghelia învăţătoare îşi face apariţia în cartea românească tispiciu geometric constrnit din trei cercuri şi două romburi inter-
foaia de titlu sub forma de poartă a cărţii (c. 31), de asemenea de sectate, cu cârnpul din antrelacuri cu rnonograma 6.0., surmontată
inf1uenţă vest-europeană. In cadrul arhitectonic (coloane cu capite- de o cruce, rnonogramă care apare în cărţile tipărite de Bojidar 1a
luri ornate purtând semipalmete şi arc central în seinicerc, sub care Veneţia. In Sas-Sebeş, Coresi a racut matriţe şi după ilustraţia Sbor-
răsare un cap înaripat) este amplasată, emblema lui Lukas Hirscher, nicului veneţian. Lucrul a încetat însă la un anumit stadiu. Să fi dis-
cerbul aşezat pe un scut pe care este f1gurat un alt cerb săgetat, părut modelul? Să fi dispărnt gravorul? Să fi intervenit evenimente
totul f1ind înconjurat de palmete dispuse în volute largi. neplăcute care să întrerupă lucrul? Incetarea lucrului gravorului la
dispariţia modelului 1-ar acuza pe acesta de lipsă de imaginaţie.
Evenimente neplăcute pentru rornâni n-ar fi trebuit să mai fie, în
trucât din 1 5? 1 rornânii aveau iarăşi Vlădică, după datină străbună,
SAS-SEBEŞ în locul ‚superintendentului" calvinesc. Intreruperea gravării s-ar

datora, poatc, ncînţelegerilor dintre Coresi şi meşterul gravor, dar


Numele lui Coresi este legat şi de o altă localitate transilvăneană, putern presupune şi o altă cauză care ar consta în graba acestuia de
Sas-Sebeş, în care se af1a începând cu 1576 şi până în 1581


a reveni la Braşov pentru a onora cornanda lui Lukas Hirscher pen
curtea princiară a lui Christian Báthory, guverriator al Transilvaniei tru Evanghelia învăţătoare din 1581. Faptul că în 1582, în Tetrae
în locul fratelui său István Báthory, după ce acesta priniise titlul de vangheiul din Ţara Românească, cste reluată scena „Răstignirii",
-r-

28 ARTA CĂRŢH
SECOLUL AL XVI-lea 29
cu însernnele evangheliştilor în extremităţile crucii, ar putea proba
că gravorui a trecut în Ţara Românească pentru a lucra pe cont pro- în paginile Evangheliarului de la Alba Iulia elernente omamentale
priu. Dacă este aşa, atunci autorul gravurilor din Sbornicul de Sas-Se- originale: viniete finale constituite din grupuri de antrelacuri sau
beş, din 1580, este acclaşi cu gravorul-tipografal Tetraevanghelului volute fitomorfe sirnetrice şi viniete îri text, benzi ornamentale con-
de la Plumbuita din 1 582 şi se numeşte Lavrentie, nume care apare, struite fie prin curgerea alternativă a unor elemente geometrice şi
după cum arn rnenţionat, pe două din frontispiciile Evangheliarului vegetale, fie din torsade vegetale Aceste viniete există în text uneori
din 1 582, identice cu frontispiciile din Sbornic individual, alteori sunt grupate câte două sau încadrează alte ele-
rnente ornamentale. Caracterul inventiv aI acestui tipograf apare încă
din 1 567 când, tipărind Octoihul slavon la Braşov, cu elemente or-
namentale după Macarie, rnodifică ţinuta corbului valah din fron-
ALBA IULIA tispiciile cu sternă, reprezentându-1 cu gheara dreaptă ridicată.
Ultirna carte românească tipărită înainte de sfarşitu1 veacului al
Cristian Báthory va sprijini apariţia şi a altor cărţi pentru români; XVI-lea este deja inenţionată: o Psaltire slavonă, nelocalizată şi
stema Báthoreştilor va apărea pe Evangheliarul slavon tipărit la nedatată de cercetători, aflată în copie fotografică la Biblioteca
AIba Iulia de diacul Lörintz, în 1 579, cel care va căpăta privilegiul Academiei Române, lucrare care nu prezintă nici un fel de ele
de tipografprinciar pentru 30 de ani, şi pe Palia de la Orăştie tipă- ment ornarnental. Cu această carte se încheie un secol de tipar
rită de Şerban şi Marian, îri 1582 (c. 38). românesc. Incercând o periodizare raportată Ia evoluţia strict in-
Evangheliarul de la Alba Iulia este o carte document pentru istoria ternă a tiparului românesc, Macarie ar reprezenta perioada clasică
tipografiilor transilvane. In paginile ei există o vinietă stângace ca în omarrieritica cărţii, D. Liubavici ar face tranziţia spre noul stil
realizare, greoaie ca execuţie tehnică, dar de o irnportantă documen- de infiuertţă renascentistă, mai ales prin Triodul Penticostar din
tară majoră, întrucât este datată 1528 şi semnată GTR cu caractere 1550, iar tipografia Ardealului, în special după 1580, aparţine es-
latine (c. 39). „Ornamentul în cauză trebuie pus în legătură cu teascul teticii Renaşterii târzii.
din Sibiu, cu atât mai mult cu cât, în preajma liii 1 528, în această
parte a Europei nu funcţiona altă tipografie în afara celei sibiene...
După supoziţia noastră, dezlegarea monogramei lizibiie pe capo-pa-
gina din 1 528 trebuie să fie, aşadar Theobaldus Gryphius Rentlin-
gensis... Pe baza acestor considerente, noi fixărn data întemeierii
tipografiei sibiene la 1528 şi credem că primul ei tiparnic a fost
Theobaldus Gryphius. “°. Prin transfer, vânzare la licitaţie sau cine
.
.

ştie cum, această matriţă a ajuns de la Sibiu la Alba Iulia, pentru


ca după 50 de ani să fie folosită într-o carte cu caractere chirilice.
La AIba Iulia existau şi alte matriţe, cu ornamente care apar pentru
prima dată în paginile acestui Evangheliar. Diacul Lörintz avea un
spirit căutător, fiind domic să dea originalitate lucrării sale. Pe lângă
frontispiciul pe motive â la gi-ecque folosit până la el numai în 1578,
la Braşov, în Octoihul mic, la care e posibil să fi lucrat el însuşi, apar

Prezentarea Tetíaei'anghelului este fcută Ia pag. 20, în subcapitolul ce tratează


despre tipăriturile de la Mânăstirea Plurnbuita.
SECOLUL AL XVII-lea

În veacul al XVII-lea estetica cărţii se va afla sub influenţa clară


a barocului vest-european, propagat în lumea ortodoxă de Praga şi
preluat la noi pe filieră polono-lituano-ucraineano-bielorusă.
Destinul cultural al Tărilor Române până la urcarea pe tron a lui
Matei Basarab, în Valahia, şi a lui Vasile Lupu, în Moldova, stă sub
semnul strângerii relaţiilor cu cultura şi religia greco-ortodoxă.
Doninitorii înşişi, adesea şcoliţi, ca Radu Mibriea, la Atlios şi Ve-
neţia sau grecizaţi cu totul, precum Leon-Vodă Tomşa, veneau „cu
obişnuitul alai de greci pe care-i vor fi aşezat şi pe la niânăstiri ca
egumeni"31. N. Iorga spunea despre Radu Mihnea că el este „în-
temeietorul unei politici niăreţe, întemeiate pe comunitate de lege
ortodoxă a creştinilor din Irnpărăţia Turcească, pe înf'răţirea lor su-
f1etească în aceeaşi cultură superioară elenică, pe supunerea lor
către aceleaşi supreme autorităţi bisericeşti politică de la care

celorlalţi ortodocşi le-au venit ajutoare băneşti, tipărituri biseri-


ceşti, o strălucire, un prestigiu ce-i drept, foarte bine plătit pe —

care nu le avuseseră până atunci în acelaşi grad."32


Drumul arhiereilor greci spre nord-estul ortodox trecea pe la
curţile domnilor noştri. Patriarhul Constantinopolului, Kiril Lukaris,
zăbovise în niai rnulte rânduri la curtea Ţării Româneşti. Românii
închinau bisericile lor la locurile sfinte. Părnântenii trebuie să fi fost
îngrijoraţi de prea marele sprijin dat altora şi reacţii au existat. Mi
tropolitul Moldovei, Atanasie Crirnca, blesterna întreit pe oricare ar
închina după nioartea sa Mânăstirea Dragomirna Sfântului Munte,
Ierusalirnului sau oricărui patriarh sau mitropolit străin. Reforma lui
Miron Barnovski interzicea călugărilor străini să stea „mai rnult de
3 zile într-o inânăstire"33. Până şi grecizatul Leon-Vodă hotăra,
spre srarşitul neştiut al domniei lui, darea afară din ţară a călugărilor
32 AR TA CĂR ŢI1 SECOLUL AL XVII-lca 33

străini şi alegerea priii sobor a niitropotitului, care trebuia să fie Materialul triiiiis era peiitru „o tiparliiţă, zic întreagă, desăvârşită,
român. Grijile deci erau altcle. Cărţile pcntru roniâni se împuţina- cu Iitere de cinci feluri, de aseiiienca şi tipograf iscusit dinireună
seră. Cel care a îndrcr,tat această stare de lucruri a fost aga Matei cu ca anuiiie Tiiiiotei şi cu a[ţii, cărora în Ioc [iotărât pentrućeasta
din Brâncoveni. urcat ťn scaunul Ţării Roniâneşti în 1632. In 1643, Ic-am arătat oraşul nuiiiit Câiiipuluiig şi lc-aiii poruncit acolo a
la 8 ani după îrifintarea prirnei tipoaťii inateiene, Udrişte Năs- vieţui şi a se lirăiii şi a se îiiibrăca şi a sc folosi de darea oraşului şi
turel, cumnatul voievodr1ui, ca o concluzie şi ca un îndemn, scrie în alte clicltuieli de iiieşteşug a o întrebuinţa. Deci, după săvârşirea
instrunicntelor din leinn trebuincioasc nieşteşugului ani ponincit ca
în predoslovia la Antologhionui de la Cârnpulung: „Şi zărindu-se
priii voire şi abat obtesc niai întâi să se scoată la lumină această
în împrejurările noastre prea restrâiise, neîndestularea noastră de carte ce se chianiă Trehnic."39 Modelclc după care se „săvârşeau
carte, şi stând rnultă vrerne în neduiiierire, curn ne-ar fi cu putinţă iiistrunieiitelc din lernii trebuincioase nieşteşugului" erau cărţi ieşite
să îndreptăm de la noi ponosul (ruşinea)... au fost convinşi că nu de sub teascurile tipograťiilor ctitorite de Gedeon Balaban, episcop
altfel, iiici prin alt cliip, ci nurnai prin tipograťie ne va ťi cu putinţă al Lvovului, orn cu vedcri noi care a descliis, în 1585 la Lvov şi în
să îrnplinirn cele de datoria noastră."34 Prirnul gând al doninitorului 1 596 pc moşia sa, Streatin, şcoli greco-slave, şi pe lângă şcoli, tipo-
doritor să-şi facă tipograťie se îndrepta spre Serbia. Dar călugărul graťii. Cu siguranţă între ele se aťia Slujbenicul tipărit la Streatin în
croat Rafael Levacovici, căruia vodă Matei i se adresase, nu dă un 1 604 şi Evanghelia învăţăĺoare, tipărită în cea de-a treia tipograťie
răspuns pozitiv. Firesc, Matei Vodă şi-a întors privireaspre răsăritul de sub oblăduirea lui Gedeon Balaban la Krilos, în anul 1 606.
ortodox, care câştiga autoritate în detrinientul Constantinopolului, Se cuvine menţionat că tiparniţa de ta Kiev îşi începe activitatea
niai ales după concesiile calvine făcute de Kiril Lukaris. Moscova în 1 6 1 6, prin tipărirea unui Ceaslov, folosiiid iiiaterialul tipograťic
începea să deţină priniul loc pentru ortodoxie, în pofida iieînţele- al tiparniţei de la Streatiii, vândută în 1606, după rnoartea ultimului
gerilor dintre ţar (Mihail Romanov) şi Mitropolie. Din 1564, la Mos- ei proprietar, Pavel Troţki40. Este deci posibil ca niodelele trimise
cova, Ivan Todorev tipărea cărţile liturgice pentru ruşi, iar legăturile rorriânilor să fi fost tipărituri ale fraţi1or Paiiivo şi Ştefan Berânda.
Moldovei, în special cu Rusia, erau foarte puternice îri prima jurnătate Tipograťii rornâni întrebuinţând acelaşi niatcrial tipograťic puteau
a secolului al XVII-1ea35. Dar rnai apropiate Ţărilor Rornâne erau folosi şi aceleaşi table de Ienin gravate pentru ornarnente.
Ucraina şi Bielorusia, ecoul bogatei activităti editoriale a acestor De exemplu, sub raportul oniarnentelor, Psaltirea din 1 624, Cuvin-
provincii precurn şi a altora alăturate (Polonia, Lituania) ťiind cu tele lui Dosoftei din 1626 şi Cazaiiia din 1621, toate tipărite la Kiev,
siguranţă, cunoscut la noi. „Udrişte Năsturel era un om uniblat şi au aceeaşi poartă a cărţii ca şi Shijbenicul de la Streatin din 160441.
în afara părţilor româneşti, Moldova, Transilvania, călătorise în In studiul deja nienţionat al cercetătorului G.I. Koliada, acesta anali-
Ungaria şi Polonia ca sol al cumnatului său."36 E1 avea cunoştinţă zează din puiict de vedere al ornarnenticii cărţile ucrainene, demon-
de produsele tipograťice de la Vilno, Kiev, Lvov, Streatin, Krilos, strând că o vinietă din Slujbenicuł din I 604 era o replică după una
Ostrog, Ostromir. Irnprejurarea fericită că românul Petru, ťiul fară din vinietele existente în Psaltirea veneţiană a lui Bojidar Vu-
tron al lui Simion Movilă şi al Margliitei, era Mitropolit al Kievului covici ( 1 5 1 9)42. Iată, deci că rnodelele circulau uneori la intervale
în 1632 îl determină pe Matei Voievod la o nouă încercare. Dele- teinporale incredibil de rnari. Pe de altă parte, aceleaşi motive or-
gaţia alcătuită din Meletie Macedoneanul, fost călugăr la ctitoria lui namentale se întâlnesc pe arii Iargi, prełuate şi prelucrate divers.
Ş tefan cel Mare de la Athos (rnânăstirea Zografu), care deprinsese Inťidelităţile faţă de originale veneau din îiideinâiiarea sau neînde-
nieşteşugul tipăritului chiar la Kiev37, acuni egumen la mânăstirea inânarea gravorului, din iniţiativa personală a acestuia, pe baza unei
Govora, Nectarie din Pelogonia, grec de bine şi el, Meletie şi Şte- tradiţii cunoscute doar lui sau pur şi simplu confornie cu irnagi-
fan Byrzoliodeţ (cel iute la rners) se îiitoarce de Ia Kiev cu cele naţia sa. Despre onianientele lui Ivan Todorov care, remernorăin, a
trebuincioase înťiinţării unei tipograťii sac, după cercetări mai re- Iucrat Ia Moscova, Lvov şi Ostrog, Ioacliiin Zaposco spune.,,Ivan
cente cu două tipograťii „una aşezată la Cânipulung... cea de-a Todorov şi meşterii care 1-au însoţit (assisting) au urniat arta naţio-
doua, instalată la început la niânăstirea Govora nală a cărţii scrise (iiianuscrise), au aplicat ornanientaţie dc artă şi
34 ARTA CĂRŢII 1l SECOLUL AL XVII-Iea 35
sculpturi arhitccturalc. În cazuri ascmănătoare ei s-au inspirat 1633 un Molitveizic slavoii. Până în 1650, când apare Psaltirea, u1-
crcator din gravura dc carte vcst-curopcnă."43 Ornanicntclc tiiria tipăritură dc Ia Cârnpulung, se formează acolo o echipă de
din
Biblia cle la O.v(iog rcvin în numcroase cărti ucrainerie, dar în puţinc tipografi — Mclchisedec diii Pelopones, Ştcfan din Ohrida, loan
cazuri gravorul a fost Fidcl întrijtotul niodclului său. Cuiiotovici, Prcda şi Dionisie— care vor tipări urniătoarele cărţi:
in ccea ce priveştc ilusti•aţiilc cărţilor iiturgice, o discuţic despre A4olitvenic slavon în 1635, Invăţăttiri în 1642, Antologhion în
originalitate cste dintru inccput încorsctată de faptul că tradiţia creş- 1643, Psaltire în 1650.
tină a inipus o anunie tratare a divcrselor cicluri biblice şi „. ast-
. . In paginile cărţilor de la Cârnpulung apar pentru priiria dată
fcl cu Bibiia lui Luther practic orice rctipărire a copiat ilustraţiile. literc ornate cu clemente fitornorfe (scmipalnietc) alături de ele-
Accasta cstc în spccial adevărat pentru Nonl Testanie,zt."44 nientc zooniorfc (iepure, ccrb, leu), avimorfc (bufniţă, pelican, în
De asernenea anunie temc au dcvenit clasice şi rareori artiştii gra- diverse ipostaze: cu aripile desfacute, cu ciocul în pene sau cu un
vori ies în afai-a tratării tradiţionale. ln accst scns păcatui dc a nu fi şarpe în ciOC), motive niitologice (centaur). Accst tip de letrine care
originali nu pare să rnai atârnc atât de grav. „Pcntru că oricât dc niă- apar în Molitvenicul din 1635 sc regăsesc şi în tipărituri provenind
gulitoare ar fi tradiţiilc cultui-alc naţionalc. ştiinţa nu poatc neglija de la Govora, Dcalu, Târgovişte. Evoluâiid cornpoziţional sub seni-
faptul că sccole de-a rândul accste cultui•i s-au dezvoltat aici într-o
nul esteticii barocului, ele rerncrnorează vecbi iriotive renascen-
sirnbioză particu]ară, care a deterniinat schimbarea de iclei, contanii-
nări de motivc Iiterare, formaţii intelectualc, participând conconiitent tiste sau rnotive venite din arta orientală.
dincolo de fondul lor tradiţional islaniic pcnti-u unii, bizantin pentru Frontispiciile realizate din îniplctituri de rarnuri hogat înfrunzite
suiit construite după rigorile sirnctriei. Adcsea, dintr-un trunchi cen

alţii la structui-ile şi stilurile atât de diferite alc Oricntului şi Occi—


dcntului."45 Această obscrvaţic pcrtincntă facută asupra sud-cstului trai se desfoară spre stânga şi spre dreapta lujeri descriind volute
eui-opean al veacLilui al XVII-lca cstc valabilă în egală rnăsură pentru largi care sfarşesc fie cu seiiiipaliiiete, fic cu flori colripozite, orien-
situaţia specială a Ţărilor Roniânc în rclaţiilc lor cu centrele culturale tate sirnetric. IJn frontispiciu în care o raniură porneşte din stânga jos
din nord-estul Europei. Este binc cunoscut rolul cultural aI Ţării descriind rneandre Iargi, cu tot cânipul uniplut de frunze de acant,
Rornâneşti pcntru ţările din Turcocraţie. Dar iată că E. Picot vorbeşte sfarşeşte cu două flori de rodie dispuse tot sirnetric faţă de o niediană
desprc un manuscris rnoldovcncsc dc Ia Nearnţ, un Octoih, trimis de verticală iniaginară (c. 40). Dreptungliiul — care este cadru pcntru a-
Miron Barnovski lui Petru Movilă sprc a fi tipărit la Lvov, în două proape toate frontispiciilc şi vinietelc este spart în A,ithologhionul

tiraje, unul cu sterna niitropoliţilor Kievului, altul cu stcrna din 1643 pentru a încadra un titlu (c. 41). ln tipăriturile de la Câm-
Mo1dovei4. Dcci schirnhul cultural cu nord-estLiI era reciproc şi pot pulung apare un frontispiciu cu scenă. ln cadrul vegetal (lujeri cu
fi date rnulte cxemplc. Preluarca tiparului dc Ia ucraincnii păstoriţi de f1ori conipozit) este aşezat un cartuş reprczentând „Fecioara cu prun-
rornânul Petrn Movilă, care a înseniiiat atât dc mult pentru cultura cul" susţinut de doi îngcri (Invăţăíiu'i şi Anthologhion).
ucraineană, cste în ultirnă instanţă o dovadă că, după o perioadă de Vinietele plasatc la începutul textului sau în text sunt coiistruite
restricţie, cultura rornânească ajunsese la stadiul de rnaturizare, în pe iiiotivc vegetale organizate sirnctric faţă de un con sau de o lu-
care avea nevoie, pentru a se rnanifesta plenar, de acest factor de niânare dispuse central. Excepţic face o vinietă Anto1oghion) de
progrcs. Ctitoriile lui Matci Basarab dovedesc acest lucru47. factură gotică (c. 42), în care un niasclieron central este încadrat
de un lup (dreapta) şi un lcu (stânga).
Antologhionul (c. 43) debutează în felul Evangheliilor de la
Lvov din 1536 şi 1644, cu o foaie de titlu al cărui cadru orna-
CÂMPULUNG mental cste realizat diii nieaiidre de viţă din care răsar 26 de per-
sonajc. Partca cle jos este olganizată fl două registre: Isus încadrat
Prinia tipografic a Iui Matei Basarab a fost la Cânipulung. Acolo de Sf. Maria şi Sf. Ioaii în registrul supcrior şi un cap de înger
şi-a înccput activitatea Tiniotci Alexandrevici Vcrbiţki, tipărind în îiiaripat în registrul inferior.
36 ARTA CĂRŢII SECOLUL AL XVH-lea 37

La foile de titlti de Ia Învăţături (c. 44) şi Aiitologhion, pe verso, Pravila din 1640, Evanghelia învăţătoare din 1642 (c. 49). Orna-
sunt arnplasate gravuri în lenin reprezentând stema Iui Matci Ba- rnentele acestora sunt în mare rnăsură identice cu cele ale tipări-
sarab corbul cu crucea în cioc, cu capul spre dreapta, cu coroană

turilor de la Cârnpulung. Apar însă elernente noi, antropon-iorfe,
princiară deasupra capului, cu soarele în stânga şi luna în dreapta. zoomorfe şi avirnorfe. Dintre lujerii care constituie fundalul rna-
Cadrul în carc apare scutul purtând această sternă este diferit de la jusculelor ies îngeri înaripaţi şezând, sťinţi bogat înveşrnântati,
o carte Ia alta. In Invăţâturi stema este plasată în scena „Adorrnirii uneori cu un toiag în rnână, putti de cea rnai clară sorginte renas-
Maicii Doninului", încadrată de o coroană ovală de spice (c. 45). In centistă (Psaltirea din 1636), un vânător şi câinele lui, o vulpe
Antologhion (c. 46) scutul atârnă de rarnurilc unui palrnier, susţinut (Evanghelia învăţătoare din l 642) sau un cap de berbec răsturnat
de Matei Voievod în stânga şi Elena Doanina în dreapta. Gravura (Psaltirea cu Ceaslov din 1637), pelicani în diverse ipostaze.
cu clare intenţii portretistice este pläsată într-un decor fitornorf, în Frontispiciile realizate prin dispunerea sirnetrică de sernipal-
gustul baroc. rnete sunt legate în maniera lui lvan Todorov, dar rară elernentele
O gravură mare în pleine-page reia scena „Adorrnirii" (c. 47) în antropornorfe speciťice acelora (c. 50, 51, 52). Sirnplificarea s-a
paginile Antologhionului, într-o altă variantă, cu un număr rnult produs, desigur, la preluarea acestor frontispicii de către rneşterii
mai rnare de personaje decât în Invăţături, tot în cadrtil oval de spi- ucraineni şi s-a perpetuat, firesc, în tipăriturilé româneşti.
ce, dar inclus unui dreptunghi în ale cărui colţuri sunt reprezentate Tiparniţa de Ia Govora va prelua din Ceaslovul de Ia Kiev din
capete înaripate. l 625 un frontispiciu poartă a cărţii, pe care-1 va folosi pentru
La pagina 15 din Anthologhion o gravură rnică (c. 48), pătrată Pravila de la Govora (1640). Un portic cu arcadă în sen-iicerc ale
cărui coloane sunt în-ipodobite cu elernente fito, zoo şi antropornorfe
( x 60 mrn), reprezintă scena „Naşterea Sf. Fccioare", realizată
60
„descbide" cartea; la baza coloanclor în stânga este figurat un lup,
„în oglindă" prin raport cu aceeaşi scenă din Sbornicul de la
şi în drcapta un delfin; la baza arcului apar în stânga un delfin, şi
Sas-Sebeş din 1580. Modelul accstei gravuri putea veni, printr-un
în dreapta un putti. Toate elen-ientele zoo şi antropornorfe au cor-
intermediar, de la Ceaslovul veneţian din 1566, care păstrează pe purile vegetale. Pe fronton este ťigurat un cap înaripat încadrat de
uiia din filele sale o scenă a „Naşterii Sf. Fecioare" identică cu aceea doi îngeri şezând cu faţa spre exterior, ţinând un şirag de rnătănii.
din Anthologhionul rornânesc. Acest frontispiciu în stil baroc, irnprirnat rnai prost în Pravila din
Frontispiciile şi vinietele din tipăriturilc de la Cârnpulung se 1640, este deosebit de bine irnprirnat în alte două tipărituri de la
caracterizează prin rnoliciunea contururilor în raport cu ornarnentele Târgovişte: Mystirio din 1651 şi Târnosanie din 1652. Calitatea
similare prezente în cărţile ucrainiene, care au frunze zirnţate, cu realizării lui în aceste din urn-iă tipărituri ne îndreptăţeşte să afir-
unghiuri ferrne, foarte ascuţite. Aceasta poate fi o dovadă a utili- măm că pentru ele s-a folosit o placă nouă, gravată de unii din meş-
zării aceleiaşi table de Ienin, tocite, dar putem ernite şi ipoteza că terii de la Govora. E1 este reluat şi în Liturghierul de 1a Dealu, din
un rneşter rnai ternperat ca fire a tăiat o nouă tablă. 1 646, şi în Pogribania preoţilor (c. 53) din 1650, de la Târgovişte.
Sterna Ţării Rornâneşti va apărea pe verso-ul foilor de titlu în Psaltirea
din 1640 şi în Evanghelia învăţătoare din 1642. Corbul cu crucea în
cioc, aripile desfacute, capul spre stânga, încadrat de soare şi lună,
GOVORA stând pe un pat de frunze şi flori, este reprezentat pe un scut sus-
ţinut de două acvile al căror trup generează console sirnetrice, cu
Tipăriturile de la Govora cunoscute până acurn, 6 la nurnăr, se draperii căzând în falduri şi ciucui-i; deasupra scutului este repre-
datoresc lui Meletie Macedoneanul, Ştefan din Cbrida, Silvestru zentată n-iitra rnitropolitană. Totul se circui-i-iscrie unei coroane de
Taha, Preda; Ştefan îrnpreună cu Preda vor Iucra în I 643 şi în 1 650 spice cu panglici şi ciucuri în cel rnai autentic gust baroc (c. 54).
şi la Câmpulung. Ele sunt: Psa/tirea s/avonă din 1637, Psalti,-ea Câteva gravuri ilustratoare ale texttilui biblic înfrun-iuseţează
cu Ceaslovul din 1638, Ceaslovul din 1638, Ceasiovul din 1640, paginile unora din cărţile de la Govora.
38 ARTA CĂRŢH SECOLUL AL XVII-Jea 39

Psalmistul David (c. 55) apare în Psaltirile diri 1636 şi 1637. EI uşii de la intrarea în casă, asistând la scena revedcrii tatălui cu fiul
este aşezat pe un jilţ renascentist cu baldachin, având ca fundal o său. Elenientele de rcalisiii autohton iie îndi-eptăţesc să considerăni
cortină căzând în falduri. Pc o masă alăturată sunt instrunientele pentru xilogravura „Intoarcerea fiului rătăcitor" tnai dcgrabă o Iucrare
scris, o pană, o căliniară, un cuţit şi o carte deschisă. Hai-fa stă suspen- originală, bazată pe iiiterpretarea personală a naraţiunii biblice,
dată în fundal. Gravura este seuinată L.M. şi datată 1628. Referin- decât o replică a uiiei gravuri niodel. Una1t model nu ct-edeni să fi
du-se la această gravură, Gabriel Strempel afirnia, pe bună dieptate, existat, cu atât niai uiult cu cât reluarea celor două gravuri de la
că matriţa de pe care s-a iniprimat gravura se datorează unui meşter Streatiii îu Evanghelia din Lvov ( 1 644) deinonstrează constituirea
ucrainean şi a fost cunipărată o dată cu tot niaterialul tipografic48. uiiei tradiţii ucrainienc fidele modclului iniţial deci este de pre-

Evangheĺia învăţătoare ascuiide între filele ei două gravuri din supus că în Ucraina epocii respective nu puteau să apară prea rnulte
seria „fiului risipitor". Aceste gravuri apar pentru prinia dată în variante ale aceleiaşi scene. Cu Evanghelia învăţătoare tiparniţa
Evanghelia învătătoare de la Streatin din 1606, posibil model de la Govora îşi încetează activitatea.
pentru tipăritura românească.
Una dintre ele, „Fiul risipitor" (c. 56), are ca niodel gravura lui
Albrecht Dürer „Der Verlorene Solin", tratarea fiind mult simplifi-
cată. Gravura din Evanghelia învăţătoare de la Govora prezintă MÂNĂSTIREA DEALU
prin comparaţie cu cea din Evanghelia de la Streatin diferenţe ne-
seninificative (dealuri rnai molconie, figura mai puţin dură). La Dealu, undc s-a inutat iiiaterialul tipografic şi tablele de lenin
Cea de-a doua gravură, „intoarcerea fiului risipitor" (c. 57), cu- pentru ornainente dc la Govora, se va tipări în anul 1644 o ediţie
prinde tnai multe elemente care o diferenţiază de presupusul model. completă a Evangheliei învăţătoare. Tiparniţa va inai da alte două
G.M. Koliada, în studiul deja liienţiont, arată că la originea scenei cărţi: Liturghierul în 1646, şi Imitatio Christi în 1647. Repertoriul
stă gravura gernianului G.E. Begama49. Faţă de niodelul său gra- ornamental este în general acelaşi: literc oniate vegetal cu eleinente
vura din Evanghelia de la Streatiii are un persoiiaj în minus, relieful zooniorfe (iepure, berbec, iup, cal), aviniorfe (păsări afronatte, peli-
este diferit, elenientele de arliitectură de aseinenea, tatăl ucrainean cani). antropomorfe (îngeri, prcoţi, sfinţi, soldaţi); frontispicii fito-
poartă pe cap o căciulă cu bordura de blană, copacul sub care se inorfe realizate din ramuri înfrunzite dispuse sitnetric sau curgând spre
desfăşoară scena în gravura Iui Begaiiia dispare în gravura ucraine- dreapta, sVarşite fîe în flori conipozite, fie în rodii; viniete fitoniorfe
ană. Gravura din Evanghelia de ia Govora diferă mult ca realizare ( cu raniurile pornind dintr-o torsadă sau o rodie centrală), georne-
faţă de presupusul niodel ucrainean. Procesul de autolitonizare a trice (juniătăţi de cerc şi segniente de dreaptă) sau couibinate.
peisajului şi a arliitecturii coiitiiiuă. In planul îndepărtat apare un Gravura de titlu de la Liturghier este aceeaşi cu cea a Pravilei
pâlc de case şi copaci înalţi, eleiiient care lipseşte în gravura ucrai- de la Govora, ca şi stenia de pe verso. Şi totuşi câtcva eleiiiente
neană. Ţăranul care ară îşi niână plugul, urcă de la stâflga la dreapta, individualizează tipăriturile de la Mânăstirea Dealu. ln Liturghier
pe când, în gravura de la Streatin, scena sc desVaşoară de la dreapta
este gravat peiitru prinia dată un frontispiciu eoiistruit pe niotivul
spre stânga. Nurnărul personajelor este dc cinci ca şi în gravura
oriental al vasului cu fiori; în Iniitatio Christi frontispiciul are
originală geriiiană, dar ipostaza personajelor este nouă. In gravura
gerniană şi cea ucraincană un bărbat sacrifică uii animal pe o masă două cornuri ale abundenţei din care ies lujcri bogat înfrunziţi. Iii
specială, aşezată în spatcle grupului de personajc. In gravura româ- Evanghelie există o vinietă nouă, fitoiiiorVa, în care doi iujeri în-
nească acest fapt se petrcce pe sol, sacrificatorul fiind ghemuit frLliiziţi, poriiind diiitr-un nod ceiitral, sfârşesc în fructe de ananas.
asupra aninialului, în centrul gravurii, dar într-un plan secund. Fiul, Uii fel nou de letriiie, cu uiiibre realizate diii liiiii paralcle, pe care
fără barbă, stă drept, nu îligeiiLilicliiat, ca îli gravura diii 1606. Intra- evoiuează câte o fioare giiigaşă, se întâineşte în ediţia Evaiigheliei
rea sprc casa bogatLilui este pavată. Două pcrsoiiaje stau în cadrul dc la Dealu, spre deosebire de Evanghelia de la Govora.
F-

40 ARTA CĂRŢH SECOLUL AL XV1I-lea 41

Elcmcritul carc individualizcază îrisă tipărituri[e de Ia Dealu stemei sunt reprezentaţi în stânga Matei Voievod, în dreapta Elena
sunt xilogravurilc iiustraţii în pleine-page şi soluţiile noi pentru

Doamna, încoronaţi, Donmul purtând nantie cu gulcr şi bordură
incadrarea sternei. de blană, Doamna tunică lungă, ctl platcă, bordată de asemenea cu
Gravurile îii pleine-page reprezintă pe sf. Ioan Zlataust, Sf. Va- hlană. Deschizătura hainci [asă să se îritrevadă o rochie cu omarnent
sile cel Mare (c. 58) şi Sf. Grigorie (c. 59), prezentaţi în întregime, pe poale. Domnul are barba şi părul scurt. Doamna are părul negru,
cu veşminte în fa[duri bogate şi ţinută hieratică în tradiţie bizan- strâns la spate. Feţele degajă blândeţe şi seninătate. Gravura nu este
tină. Personaje[e sunt rcprezentate pe fundal alb, neindividualizat, seninată. Ea poate fi opera acelui Ioan portretizat alături de dom-
cu bordură neagră şi dcsen alb. Orriainentul bordurii, interesant, apa- nitori, a Procăi Stanciovici dc la Ocnele Mari, a Iui Ioan Cunoto-
re aici pentru prima dată în cartea româncască, fiind realizat din vici, Tudor Dumitrovici sârbul sau a lui Lupu Durnitrovici Popeşti
curgerea continuă a unor elernente fitomorfe şi geometrice stilizate din Luncavăţ, tipografi care trudeau la Dealu să tipărească Evan-
care se nasc unelc din altclc. Astfel dintr-un vas se naşte o floare de ghelia învăţătoare desprc care se spune in chiar prefaţa sa: „Şi s-a
acant, din care se dezvoltă o urnă, un cerc circumscrie o rozetă şi început a se tipări această carte numită Evanghelia cu învăţătură
iarăşi o urnă şi din ea o fioare de acant. Este un tip de bordură în- în mânăstirea Govorii şi s-a sfârşit în mânăstirea din Deal (Del) cu
tâlnit în cărţi germane ilustrate de Urs Graf Parvulus logicae,

hramul Sf. Icrarh Nicolae, egumcn fiind Varlaam Arapul."51 Din
Lipsiae, 1515 — sau în Nou/ Testa,nent ediţia Silvan Othmar, echipa de tipografi de la Govora la Dealu va răn-iâne Meletie Ma-
Augsburg, 1 523, cu ilustraţii de Hans Burgmair50. Aceste ornamente cedoneanu, n-ienţionat şi î prefaţa Evangheliei din 1644 ca „is-
au suferit simplificări succesive, pierzând o serie de elernente, în pravnicu despre izvoduj scripturii şi cuvintele întocmitori acestui
special zoon-iorfe (grifoni, zgriptori) dc sorginte gotică, prczente în dumnezeiască carte."52
cartea germariă. Desigur. drurnul spre Ţara Românească al acestui
tip de ornament a trecut prin Polonia şi Ucraina, iar chenarul
titlului din Acatistu/ de la Kiev, din 1 625, probează acest lucru.
Original este cadrul în care este reprezentat corbu[ muntenesc TÂRGOVIŞTE
în I,nitatio christi (c. 60): scutul, pe care de obicei este figurat cor-
bu[, estc susţinut de această dată de doi lei stând pe două picioare Echipa condusă se pare de Proca va tipări, începând cu 1 649, la
— rezolvare în spirit renascentist, care va reveni in Triodul de [a Târgoviştc, câte o carte pe an, până în 1 652 (an în care vor tipări
Târgovişte din 1649. două cărţi). Din prefaţa la Triodul Pentieostar din 1649 rczultă a-
La Mânăstirea Dealu se reia, pe linia deschisă prin Antologhionul cest lucru: „... vă rugăm cu toţii căţi ne-arn trudit cu acest lucru,
de la Câmpulung, din 1643, imaginea-portret (c. 61) îatr-o gravură Proca tipograful şi cu ceilalţi ai săi tovarăşi de rnuncă, dacă
în pleine-page din Liăurghieru/ din 1 646. Gravura cste structurată cuinva, ca oai-i-ieni, am greşit ceva în acest lucru sau n-am tipărit
cornplex, prin îrnbinarea unei sccne religioase cu stema Ţării Rornâ- bine, îi-ivredniciţi-ne... de iertare." Tiparniţa de la Târgovişte luase
neşti şi cu irnaginea Dornnului, a soţiei sale şi a Arhimandritului fiiiiţă însă în 1646, când Procop (Proca) Stanciovici şi Radu
Ioan de la mânăstirca Dealu. Scena religioasă este o variantă a Sf. Stoicovici tipăriseră acolo un Siujbenic.
Treimi, arnplasată în jumătatea de sus a gravurii. Central, imediat sub Este posibil ca mutarea tipari-iiţei de la Dealu la Târgovişte să fi
o imaginară rnediană orizontală, într-un cartuş, este figurat corbul început în 1646, cu atât iriai i-i-iult cu cât Dealu va da în 1647 ulti-
negru, cu crucea bizantină în cioc, cu capul spre stânga şi aripile iria sa tipăritură, In,itatio christi. Meşterilor veniţi cu Proca de la
desfăcute. Sub rnedalion, îngenunchiat, citind un rulou desfăcut, Mâi-iăstirea Dcalu li se alătură alţii, gravori iscusiţi care senmează
este portretizat. succint, Arhimandritul mânăstirii, cu barbă scurtă, unelc dintre gravui-ile aparţinând cărţilor tipărite la Târgovişte. Uaul
plete lungi. Numele şi funcţia lui sunt înscrise pe o bandă albă în dii-itre accştia este ucraii-ieai-itil Thcodor Tisevici. La data la care ce-
partea de jos a gi-avurii: Arhirnandrit Ioan. De o parte şi de alta a

tatca Târgovişte oferea iarăşi cărţi peitru roniâni (după o tăcere de
42 ARTA CĂRŢII SECOLL'L AL XV1I-ica 43

aproape 100 de ani: I)'iodul 1°e;iticostar al lui Liubavici din 1550 ghiulare pe St_. Grigore Dccaporitu, Sf. Nicolac, Sf. Teodor Tiron
fusese ultiina cartc de la Târgoviştc în veacul precedent), Ia Mânăs- şi Sf. Theofrast. In partca de jos, sub text, estc stema Tării Rornâ-
tirea Trei Ierarhi, în Iaşi, proaspăta tipografie rnoldavă infiinţată dc neşti, corbul negru cu crucea bizantină în cioc, cu aripi desracute
Vasilc Lupu cu ajutorul acc1uiai Petru Movilă întregea cfortu] cul- şi ciocul în stânga. Pe pieptul lui, în scut o coroană şi crucea.

tural aI doinnitorului. Intre celc două tipografii trebuie să fi cxistat Corbul stă pc o colină, aşezat între soare şi lună. Scutul încoronat
o legătură, pentru că în paginile cărţllor de la Târgovişte apar or este încadrat de Muccnicii Mercurie (stânga) şi Dimitrie (dreapta),
narnente noi prezentc şi în tipăriturile dc la Iaşi (c. 62). Poate că arnplasaţi în peisaj. Această gravură de titlu poartă în dreapta jos
înnoirile să se datorcze nurnai lui Theodor Tisevici, care, venind în scrnnătura lui Theodor Tisevici. Remarcabilă este înclinaţia gravo-
aceeaşi perioadă dín Ucraina, a adus cu el ceea ce era, dacă nu nou, rului pentru arnănuntul care să individualizeze personajul prin
cel puţin la modă în tipografiile de la Kiev şi Lvov; e posibil ca atributele sale litui-gice, dar şi prin vestimentatie, relieful îri care
selecţia ornamcntclor să se t1 făcut potrivit gustului său de meştcr este amplasat, ţinuta, poziţia mâinilor, figura şi expresia acesteia.
talentat şi recunoscut ca atare. Fiecare personaj este tratat diferit, el şi cadrul în care este ampla-
La Târgovite apar două foi de titlu noi ca şi concepţic pentru sat. Talentul de desenator şi îndemânarea ineşterului gravor sunt
istoria tipografiilor noastľc: structura arhitectonică a porţll cărţii alăturate cu siguranţă în acceaşi persoană, conferind gravurilor din
este casetată, şi în spaţiilc create apar portrete de sfinţi. Această tipăriturile dc Ia Târgovişte originalitate şi acurateţe. Chiar şi în
manieră de a „deschide" cartea este Îfltâifljtă în tipăriturile ucrainene cazul a două tipărituri Mvstirio (165 1) şi Târnosanie (1652) care

aleanilor 30 (Triod, Kiev, 1631). reiau mai vechea gravură folosită în Pravila de la Govora (1642),
In Triodul Peiiticostar din 1 649 (c. 63), pe frontul porticului este pe baza caĺităţii deoscbite a cxecuţiei putem afirma că imprimarea
reprodus uri „Deisis" Isus încadrat de Sf. Maria şi Sf. Ioan. Coloana s-a făcut după o tablă nouă. O nouă conştiinţă, o nouă imagine
din stânga este susţinuă de Sf. Petru, iar cca din dreapta de Sf. asupra lor înşişi, trebuie să le fi fost insufiate meşterilor de la Târ-
Theofan. La baza arcului, în două cartuşe dreptunghiulare, mici, govişte de acest artist care-şi sapă nurnele odată cu imaginile pe
sunt reprezentaţi: Sf. Andrei în stânga, şi Sf. Iosif în dreapta. ln par- tablcle salc dc lernn. Mystirio din 1 65 1, tipăritură de numai 53 de
tea inferioară, în trei cartuşe, Sf. Ioan Damaschian, regele Leon şi foi in quarto, probează pe deplin acest lucru. Textul este irnprimat
Monarhul Ioan. Spaţiul dintre cartuşe este străbătut de fiori com- curat, spaţiile între rânduri sunt cgale, bordurilc albe sunt simetrice,
pozite. Sus, central, sub medalionul figurându-1 pe Isus, este arn- deci, iată, că tipografii de la Târgovişte erau mai atenţi în 1 65 1 la
plasat un cap înaripat. ceea ce azi arn nurni tehnoredactarea cărtii.
Gravura de titlu din Indreptarea legii (1652, c. 64) are un număr Farmecul particular al cărţilor tipărite la Târgovişte este susţinut
rnai mare de personaje, iar cadrul arhitectonic este îrnbogăţit clj Însă, în cel mai înalt grad, de gravurile originale introdusc în pagi-
două coloane subţiri, în jurul cărora se răsucesc ramuri de viţă, nile lor având cu certitudine rolul de ilustraţie de text. ln Mystirio
aşezate în partea din interior a cadrului. Pe frontonul porticului este sunt patru creaţii originale. Una este „Sernnul Sfinţilor Mitropoliţi
reprezentată scena „Inălţării", în cartuş bordat cu sernipa[mete. Scena ai Ţării Ungrovlahiei"53. Insernnele inetropolitane crucea cu Isus

este plasată într-un relief dornol, cu coline acoperite de ierburi. răstignit, cârja ucigând balaurul, simbol al Anticristului ghemuit
Cele trei grupuri Maria între îngeri, central, încadrată de Apostoli

în josul gravurii, şi rnitra surmontată de pălăria papală susţin pe

—- sunt bine individualizate în spaţiul rnic rezervat acestei scene în Isus Pantocrator. Siinbolurile arhiereşti sunt plasate într-un cadru
cadrul general al gravurii. Cartuşul vegetal estc susţinut de cci pa- baroc forrnat din frunze de acant, scmipalmete, lalele din care se
tru părinţl biblici: Isaia şi Moise în stânga, Ieremia şi regele David ivcsc două capete de îngcri întoarse spre exteriorul cadrului fito-
în dreapta. Coloana din stânga are spaţii în care sunt reprezentaţi, rnorf. Alţi doi îngeri, cu trupLil vegetal, aşezaţi simetric faţă de în-
de sus înjos, Arhidiaconul Ştcfan, Sf. Antonie, Sf. Muccnic Gheor- seinnul papal, sustin crucea şi câi-ja. Gravura este semnată cu iniţiala
ghe, Sf. Theofilact. Coloana din dreapta poartă în spaţii dreptun- Th a gravorului Theodor în stânga jos. Această gravură va ťi
— —
44 ARTA CĂRŢU SECOLUL AL XVJI-lea 45

reluată în Târnosaiiie (1652). Cclelalte două gravuri, de asenienea CicIuI de gravuri purtând semnătura lui Theodor Tisevici se consti-
creaţii originalc. sunt mici sccnc într-un cadru ornamental generos, tuie în liidreptarea legii din reprezentările celor 7 soboare ecurnenice.
care îiribină clementelc specifice decorului baroc. In gravura ilus- O bogată galerie de personaje (îrnpăraţi: Constantin c. 68— —‚

trând „Taina Botczului" (c. 65), draperiile căzând în falduri, buche- Teodosie, Marcian; papi: Silvcstru, Darnaschian, Celestin, Lcon 1,
tele cu flori şi fructe din care răsar capete înaripate încadrează scutul Virgil; patriarhi: Mitrofan, Grigorie Bogoslovul, Chiril, Anatolie,
pe care este reprezentată scena. Conţinutul ilustraţiei este didactic, Eotichie) evoluează în celc şapte gravuri care ilustrează rnomente
completând prin imagine tcxtul care explică pentru preot curn se decisive pentru clarificarca dogrnei, anurne sinoadele de la Niceea,
desfăşoară botczul. Marna cu pruncul, părinţii spirituali, preotul, Ţarigrad (c. 69), Efes (c. 70), Calcedonia, Constantinopol (ultimele
diacul (actorii acestci scene) plasaţi într-un intcrior neutru, sunt trei). Structural, gravurile se asearnănă: ele sunt ansarnbluri consti-
grupaţi înjurul cristelniţei. Fiecarc personaj estc individualizat prin tuite din mai rnulte figuri, aşezate în rnai rnulte planuri, în concor-
ţinută, îšnbrăcăminte, atitudine. Mama este o femeie sărmană, cu danţă cu legile perspectivei şi ale siinetriei. Nici un clement de dccor
catrinţă şi fustă creaţă ţărănească, naşul are prcstanţa ornului „cu nu tulbură spiritul gravorului concentrat nurnai asupra personajelor,
stare", diacul ştie să citcască. Central, jos, Theodor Tisevici şi-a a căror ţinută demnă, corcctă, le detaşează de lumea materială. Vesti-
gravat iniţiala Th. şi anul în care a creat această gravură: 1 65 1. Cea rnentaţia, irnpecabilă în bogăţia ei, contribuie şi ea la crearea aces-
de a doua gravură, reprezentând „Taina Ungerii cu mir", are un cadru tei irnpresii. Execuţia tehnică este de cea mai bună calitate. Acura-
şi rnai cornplex. Frunza de acant rnarchează un scut care pe laterale teţea dcsenului, siguranţa din realizarea matriţei şi îndernânarea cu
are două inici scenc: jos un rnascheron, deasupra două păsări care care se irnprimă gravura dezvăluie o rnână de rnaestru.
desfăşoară o banderolă cu text. In centrul scutului, într-un cartuş ln Indreptarea legii, câteva gravuri sunt semnate Petru Xilo-
rotund, este reprezentată cu aceeaşi vădită intenţie didactică scena graful. Valenţe artistice deosebite au două lucrări: una îl reprezintă
„Ungerii cu mir" (c. 66). Acuitatea surprinderii caracteristicilor cate- pe Sf. Vasile cel Mare (c. 71), cealaltă pe Sfinţii Petru şi Pavel (c.
goriei sociale transpare desigur din această scenă, care arată omului 72). Rernarcabile sunt „sirnplitatea desenului, eliminarea oricărei
ce trebuie să facă în atare situaţie. Gravura are două inscripţii, greu ornarnentaţii şi concentrarea desenului în redarea simbolică a atri-
de descifrat, plasate în cârnpul scenei centrale. Poate este scris butiilor şi a solidarizării spirituale."54
numele întreg al gravorului Theodor... Tisevici. O altă gravură, ne Gravura numită „Judecătorul cel drept" (c. ‘73) este structurată în
senmată, reia într-o nouă variantă scena „Inăłţării" (c. 67). De această două registre, scena centrală fiind anturată de zborul sfinţilor aşezaţi,
dată, fundałul scenei este un relief stâncos, din care se înalţă łate- în scară, pe laturi. Un ancadrarnent arhitectonic sitnplu deliinitează
ral doi palrnieri. SfMaria şi îngerii fac un singur grup cu asistenţa. spaţiul scenei. In colţurile de sus sunt reprezentaţi arhanghelii,
Rezolvarea naivă a reprczentării zborului îngerilor însoţindu-1 pe susţinând medalioane cu iniţialele Mântuitorului. Registrul supe-
Isus, înveşrnântaţi în cărneşe lungi până la glcznă, dă culoare şi rior este ocupat de un Deisis: Isus pe tron, încadrat de Fecioara Maria
farmec acestei scene atât de frecvcntă în reprezentările ciclurilor şi de Sf. Ioan. In registrul inferior, Arhanghelul Mihail, purtând
Noului Testarnent. Mişcarea personajelor este dirijată după diago- sabia şi balanţa, sunriontează un rnuritor. Minuţia detaliului ce carac-
nalele pătratului în care este circurnscrisă scena, creând irnpresia terizează ornarnentul jilţului, al vestilnentaţici, gestul şi expresia se
de arrnonie şi echilibru perfect. Uşoara discordanţă care există în- arrnonizează cu celelalte lucrări ale lui Tisevici. Privită în ansarn-
tre proporţionarea personajclor din stânga faţă de cele din dreapta blu, gravura vădeşte o creştere înspre rnonurnental, într-o curgere
nu strică impresia de echilibru a ansarnblului. Rernarcabilă este înscrisă pe verticală, de jos în sus. Crcatorul scenei senmează lu-
intenţia de individualizare a figurilor ce se disting, fie prin vârstă, crarea în colţul dejos, Pctru, şi o datează 1651 (7159), spre cen-
fie prin profilul feţei, fie prin cxpresie. Deoarece subiectul con- trul irnaginii, în partea dejos.
stituia o reluare şi contribuţia sa putea să i se pară neînsemriată Sterna mitropolici Ungrovlahiei este reluată în Indreptarea legii
artistului, acesta nu şi—a mai seirinat gravura. (c. 74), la alte diinensiurii dccât în Mystirio (c. 75) şi cu câteva ele-
46 ARTA CĂRŢII SECOLUL AL XVII-Jca 47

iriente care o difercnţiază de gravura din 1651: poziţia balaurului şi Numclc său llia aparc pe numeroasc din sccnele sau vinietele
— —

inodul dc organizare a dccorului baroc în care este plasată stema. gravate prczentc în paginile tipăriturilor de la 1aşi5.
Frontispiciiie, vinietele şi litercle ornate, prezente în paginilc La laşi au apărut trei cărţi, în 1643, 1644 şi 1646, între care
tipăriturilor de la Târgoviştc din accastă pcrioadă, sunt construite ainintim Cartea roi,iâi,ească de iizvăţâIzŁră din 1643, care are două
pe motivcle deja întâlnitc: pomul vieţii, vrejul de acant, floarca de tiraje. Tiparul şi ornamcntelc dau acestor cărţi ţinută şi cleganţă.
lotus, fructul de rodie, fJoarea dc rodie, garofJţa, spicul, ananasul, Foile dc titlu au ancadrairicrite pe inotivc arhitecturale coloa-

torsada, linia frântă şi arcul de cerc. Acestea evoluează uneori ală- ne şi capitcluri cu cartuşe în care sunt fJguraţi sfJnţi. CeIe două ti-
turi dc mici medalioane reprczentând pe Isus, Sf. Pavel, Sf. Fecioară raje din Cartea românească cle invăţătură de la 1643 (c. 76) au
Maria sau alături de iriici capete înaripate. In hidreptarea Iegii îi pagini de iitlu diferite atât ca dispunere a textului în pagini, cât şi
fac apariţia vinietelc fJnale reprezentând capete înaripate, foarte a ornainentului ce-1 încadrează. O ediţie în care titlul şi numele
frecventc în cărţilc tipărite la laşi în dcceniul patru al veacului aI dornnitorului sunt evidenţiatc pľin culoare, o ditnensiunc rnai mare
XVI-lea (o aseirienea vinietă este semnată cu iniţialele chirilice ‚Lţ. a caracterelor şi dispunerea lor pe câte un singur rând, are an-
TH.) şi vinictele iriarginale de dimensiuni rnici (scutul), de asc cadrarnente realizate din cartuşc în care sunt plasaţi urrnătorii
rnenca regăsibile în tipăriturile ieşene ale epocii. sfJnţi: în colţuri Evangheliştii Matci, Luca, Ioan şi Marcu; pc
Literele ornate se îiripletesc cu cerbul, pelicanul, şarpele, putti, fronton, între Evangheliştii Matei şi Marcu Isus binecuvântând;

iepurele, soldatul, ccntaurul, vulpea. In Mystirio, un zgripţor este ios, trei SfJnţi sub arcade: Sf. Vasile ccl Mare, Sf. Grigoi•e Bla-
o fugară apariţie ce se alătură unui 3 (Z chirilic). goslovul, Sf. Ioan Zlatoust; pe latuťa stângă Apostolul Petru şi Sf.
Târgoviştea îşi încetează activitatea tipografJcă în 1652, într-un Ioan cel Nou de la Suceava, pe latura dreaptă Sf. Apostol Petru şi
mornent în care ţinuta artistică a cărţilor rornâneşti era exemplară, Sf. Parascliiva. Individualizarea fiecărui personaj după vârstă, atributc,
ultirna creaţie fJind cărticica nurnită Târnosanię. Moartea Iui Ma- vestirnentaţie, expresia fJgurii transpusă cu rninuţiozitate dovedeşte
tei Basarab, ctitorul tipografJei din Ţara Românească în veacul al destoinicia şi îndernânarea artistului gravor. Gravura este datată —

XVI-lea, va rupe un şir care se va reîrrnoda abia în 1 678, graţie 1643 cu cifi-ele epocii, chirilicc, aşezate de o parte şi de alta a Sf.

altor iubitori de nearn şi cultură. Ioan Blagoslovul.


La cealaltă cdiţie, ancadrarncntul titlului este arhitectural: două
coloane, aşezate pe postarnentc puternice, cu ornarnente vegetalc.
Frontonul reia reprezentarea celor trei SfJnţi Ierarhi Vasile,
IAŞI Grigore şi Ioan, într-un cartuş ccntral, încadrat de Sf. Mucenic
Gheorghe şi Sf. loan cel Nou de la Suceava. Personajele sunt pre-
ÎnfJinţarea tiparniţei de la Iaşi este opera Dornnului Vasile Lupu, zentate difcrit, cornparativ cu ediţia deja evocată veşrnintelc lor

despre care Paul din Alep spunea că ţinea la curtea sa sfătuitori sunt mai siinple, nu au atâtea falduri şi ornarnente. Estc posibil ca
pentru destinele ţării sale. Mitropolitul Varlaarn este prirnul întrc ei. aceasta să fi fost prirna variantă propusă, fruinoasă, dar nu rnăiastră,
La sfatul său, doniiiitorul s-a adresat în 1 64 1 frăţiei din Lernbcrg cuiri dorea dornnitorul pentru cartea sa56.
pentru a procura literele pentru tiparniţă. Tiparniţa a prirnit-o de la Foaia de titlu a cărţii Seapĺe taine (1644, c. ‘T7) ilustrează în cel
acelaşi Petru Movilă care-1 ajutasc pe Matei voievod în întreprin- mai înalt grad gustul pentru fast al curţii lui Vasile Vodă. Cclc trci
derea sa. Ea a fost instalată la Mânăstirea Trei Ierarhi, iar şeful ci a cartuşc de pe frontonul ancadrarnentului au fJecare alt ornament de
fost Sofronie Poceatki, rectorul şcolilor inovileşti. Cel care trebuia tip geornetric, între ele sunt inici fleuroane şi capete înaripate cu
să dca cărţilor ctitoritc dc Vasile Lupu strălucire egală cu strălu- fJguri bine individualizate. Cele trei personaje care ocupă spaţiile
cirea curţii dornneşti era un călugăr rutean — ilustrator a nume- cartuşelor, Sf. lei-arhi Vasilc, Grigore şi Ioan, au veininte din rnatc-
roase cărţi tipărite la Kiev şi Lembcrg (Lvov), între 1639-1670. riale iinpriinate cu frunze, stele, rozete cu patru pctale. Dar cele
48 ARTACĂRŢH
SECOLUL AL XVII-lea 49
nîai soniptuoase costume lc poartă Sf. Athanasie Alexandrinul
(stânga) şi Sf. Kiril Alexandrinul (dreapta). Mitrc]e sunt diferite ca priiitr-o mulţinic de cleniciite: coloaiic, arcade, firide, draperii,
dirncnsiuni, formă şi ornanient; coperţi]e cărţilor pe care persona- iiiobiliei-, podele diii dale, ziduri creiielate, porţi din oraş, fronturi
jele le ţin în mâini au şi ele ornanicnte în gcnul legăturilor cu flcu- de casc cu uşi, fcrestrc, acoperişuri cu coşuri dc fuiii, turnuri,
ron central şi colţarc; dccorul vegctal pe ţesătura costurnclor este biscrici, câmpii vălurite, stâiici golaşc, niargini de pădurc etc.
de dimensiuni niari, faldurite veşmintelor sunt grele. Personajele Sunt scciie carc evolucază sub seiiinul incoiifundabil al pito-
care susţin stema au mantii bogate şi cuşmc cu blană şi pene. rescului. „Naşterca lui Isus", avâiid ca fundal oraşut rncdieval, se
Pravila din 1 646 (c. 78) rcia ca structură una din foile dc titlu din desVaşoară în niediul roniânesc. Fântâna cu cuiiipăiiă din priiii-l)]aii,
1643, dar tratarea este diferită. Coloancle sunt îmbrăcatc în palnîete stau]ul, cci doi ţărani, unul surprins în cliiar niornentul scoaterii
bogate, spaţiile dintre cartuşe sunt uniplute de raniuri cu senîipal- cciu1ii de pc cap, altul purtând un coş, din care e pc puiîctul să
mete, un cap înaľipat, răsărit pe un pat de frunze şi flori coiiipozite oferc un dar, dau scenei o savoare Vară egal.
ocupă partea de jos a ornanieritului. Sf. Gheorghe şi cei trei Sfinţi In lupta Sfântului Glieorghe cu balaurul, Sfântul este ca Făt-Fru-
Ierarhi din cartuşul de pe frontul ornamentului poartă veşminte din mos in basiiîul popular, cu atât Iiîai viteaz cu oât fiara este iîiai în-
ţesături cu variate ornamente. Numai Sf. Ioan cel Nou de la Su- grozitoarc. Balauru[ este uriaş, o parte din trup răiiiăne încă as-
curisă îiî pcştcră, arc şi aripi, gura lui e plină de flăcări, dar sabia 1-a
ceava este în aceeaşi liaiiiă simplă, deşi cu falduri rnulte, şi are
străpuiîs, iar gâtul este priiis îiitr-o frângliie. Tciitaţia narativului
tălpile goale.
existciită aici dcviiic cvidentă şi în scena „Tăicrii capului Sf. loaii",
Stema Moldovei bourul îiicot•onat, c. 79, 80, 81 estc reluată
îiî carc grozăvia sc dcsVaşoară în tinip cc autorii niorali se ospătcază.

în fiecare din tipăriturile de la Iaşi, inclusiv pe tipăritura grecească Uiî soi dc iroiîic anîară însoţeşte niâna gravorului care, ilustrâiid
din 1 642 Decretul patriarhului Partenie. Diferit de fiecare dată

accastă sccnă,irisistă şi asupra figurilor persotiajclor. Estc evideiît


este cadrul în care apare stema. Scutul pe care este figurat bourul contrastul îiîtrc iîoblcca ce se degąjă dc pe fîgura SVaiitului şi tclu-
încoronat cu stenia între coarne, încadrat de soare (stânga) şi lună ricul, baiialul Saloiiicci şi al gâdeiui. Gcstul acestuia din urniă,
(dreapta) este surrnontat în 1 643 de rnitră, suliţă şi sceptru. In Seapte ştcrsul sabici, estc dc un firesc cc subliiiiază şi et iîcpăsarea oiiiului
taine structura este aceeaşi, dar scutul este învelit de frunze late, dc râiid îiî faţa exccpţionalului. O îiitrcagă filosofic stăpâiîca min-
crestate. In Pravilele îrnpărăteşti, cadrul capătă o opulenţă spe- tea acestui gravor şi ea se ]asă pusă cu nîăiestrie îiî opera iîîâinilor
cific barocă, iar îiigcrii cu haine căzând în falduri ainple susţin salc. După cuiîi cornpune f1gurile persoiîajclor, gravorul le ajută pe
scutul. Aripile lor gencrează seniipalmete care se dezvoltă unele accstca să cxpriiiîc zbuciumul intcrior, uirnirea, consternarca, e-
din altele, învelind astfel compoziţia. vlavia sau liniştea, îrnpăcarea, detaşarea. Gestul concură .şi cl la
Frontispiciile (c. 82 c. 101) devin în niajoritate „adevărate ilus-

individualizarca ficcărui pcrsoiiaj. Sceiîele sunt dinaiîiice sau
traţiuni"57 care, în afara scenei religioase, aduc elernentc de autohto- statice, după iiiiprcsia pe carc gravorul doreşte s-o înstăpâiîească
nizare peiitru pcisaj, vestinientaţie, gestică. Asamblarea elemeri- asupra privitorului. Cârid froiîtispiciilc rcprezintă Sfinţi Sf. [oan

telor, „arată că artistul posedă siniţul aranjamentului figurilor, dând ccl Nou de la Suceava, Sf. Pctru şi Pavcl, Sf. Tlîcodor Tiron, Sf.
în viIiieta rnică şi în cea niare un complex perfect arrnonizat"58. Nicolae, Arlianglîelul Miliail, Sf. Dinîitrie gravorul insistă asu-

Scenele, coiiipoziţii origijiale, rcspectând iconografia clasică, sunt pra vestinientaţiei, a îiiseninelor caracteristice fiecăruia diiître ei,
un prilej peiitru gravor de a-şi niaterializa plăccrea de a povesti eI ţinuta fiind de obicei lîieratică, exprcsia neutră, caliîîă.
însuşi subiectul. Preferiiiţa pentru aniănuntul vestiiiieiitar, gest, Froiitispiciilc vegctale (c. 102 c. 107), nîăestru cxecutate, sunt

rnimică, transpare în cgală niăsură cu gustul pentru plasarea sccnei construitc în gciicral pe motivele vasuiui cu fiori şi al poiiiului vieţii.
într-un cadru care cste departe de a fi schematic. Scciia, fie că se Eleiiicntclc oriîaiîientale autohtone, garofiţa, strugurii, ştiuletele de
petrece într-un interior (Tăierea capului Sf. Ioan), în oraş, sau în poruiiib, e\/olucază alături dc iiîotivc orieiîtale (fioarea de acant,
afara orau1ui, are un cadru adecvat, spaţiul fiiiid itidividualizat floarea de lotus. fructul dc ananas, rodia, fioarea de lalea) şi de
iiiotive veniiîd diii estetica Rciiaştcrii (cornuri ale abundenţei, putti,
50 łlRTłl cĂaiíi SECOLUL AL XVII-lcn 51

naschcroni, vOlUtc din sernipalinctc. urnc). Dispuncrca lor res— O altií gravură în pleine—page cstc scl))nalată dc FI. Duda îiitr-uii
pcctă lcgilc sinictriei, iar conbinaţiiic sunt dc o varictatc fără cgal. excniplar al Caza,iiei. descoperit clc ccrcctător în col))Lliia DOi))licşti,
Uncori în ţcsătura dc frtinzc şi flori răsar incdalioanc rcprczcntând judcţul Satu Marc. Astfel ‚.pc ťila 364, vcrso, la sfârşitul priiiici
figuri lsus Pantocrator, un îngcr şczând, ctc. părţi a lnvăţăturii Ia Duniinica a 29-a, cai-e în alte exciiiplarc alc
Pc accleaşi coordonatc se îi)scriu vii)ictclc în tcxt, nici benzi or- tipăriturii înfăţicază, indifcrciit dc tipul iiiipril))ării, o vinictă, sc aťiă
namcntale care întrerup pe aloctiri curgcrca tcxtului. Accstea sunt con— o gravură nccunoscută, intitulată «Vamcşul şi fariscul», seI))i)ată dc
struite pe o iriare vai-ictatc dc 1))otive carc se înlănţuic cu graţie: capul neştcrul artist Ilia şi datată 1641 “60 Gravura estc rcprodtisă la
?naripat, scoica, profilc arl)itccturaic, volutc, flori dc măccş, fruI)ze sfârşitul v()lLIl))tilui citat, fig. 14.
laI)ccolate, garofiţc, lalelc, spicc dc grâu, stcluţc, sc1))ipall))ete. Xilogravura rcprczentându-l pc rcgele David, descopcrită de
Venil)d dintr-o cstetică barocl)izantă, vil)ietctc finalc (c. 108, 109, acclaşi ccrcctător în exeniplarele C'azaniei de la Suştin (Bilior) şi
i i 0) sunt o dczlănţuire dc lujeri cu frunzc, fiori col))pozite şi fructe Marginca (Tii))işoara), neseninată şi iicdatată, pare să fi fost adusă dc
carc curg din cornuri alc abundcnţci icşiiid diii gura uiior inăşti sau la Kiev, ca atai-c, ?n 1641, odată cu litcrclc şi alte lTiatcrialc tipogra-
coi)stittiite colicre ale unor capetc înaripatc. Adcsca capctc de îngcri fice. Cui)i Vasile Lupu n-a avLit i-ăgazul să tipărcască o Psc'ltire,
sc odil)nesc pe suporturi de scii)ipall))ctc. Pc spaţiilc albe Iatcralc tabla gravată ş1-a găsit locul, accidciital, pe filele uiiora din cxcrnpla-
sunt jlasate viniete o)arginalc: scuturi, drapcrii în falduri, capctc rcle Cazaniei. Ancadramentul baroc, îiicărcat, opulcnt, ar numi uii alt
înaripate în cununi de fiori, clerncntc ornan)entalc ce vor fi prczei)tc, gravor, format de şcoala nieşterilor l)ioscoviţi, ca autor al gravurii.
după cuni le-am descris dcja, în hidreptarea icgii (Târgovişte, Pravila lLii Vasile Lupu (1646) va prclLla frontispiciilc ťitoi)iorfc
1652), dovedind, alături de alte date, legăturilc cxistci)tc îI)tre şi vinietelc diii Cartea ro»iânească ćle învăţătură ( 1 643). Sunt re-
tiparniţele de la Iaşi şi Târgoviştc. luate foartc frccvent frontispiciile pc i))otivul vasului cu ťiori şi al
Literele omate cvocă şi elc i))otive ornanientalc din cstctica re- pomului vicţii. De asei))cnea, rcvin în pagiiiile Pravilei frontispi-
nascentistă Qutti, capctc îl)aripatc, maschcroni) alături dc clcl))cnte ciilc cu iiiici l))cdalioane reprczentâiid pc Isus, plasat îiitrc clcl))elite
ornanicntale specific orici)talc (vasul cu fiori, rozetc) şi clcl))cntc vegctalc. Vciiiiid din estetica niedievală, regăsini uii zgripţor ca
de nuanţă barocă (ciuctiri, cununi de spicc, ctc.). Un 3 cliirilic este oi-iiaiiiciit al litcrei chirilic, oriiaiiiciit care va fi prclLiat la di—
ansamblat cu un cerb, til) M cu lsus binccLivântâi)d. nicnsiuni nini iriari în Indreptarea legii, la Târgoviştc.
O inagine în pleine-page o rcprczil)tă pc Pro()rociţa Parascliiva Tipăriturilc de la laşi diii perioada doniniei lui Vasile Lupu
îiicoronată, înconjurată dc iiouă scciic carc cvocă râiid pc rând rcprczintă pciitru cultura roiTiânCasCă uii nionicnt de sintcză. SLIb
martiriul său, fiecarc cu o iiiscripţie. Introduccrca gravurii în Car- raportul oriianenticii şi ilustraţiei, cle ni sc inipuii priii aplicarca
tea ronzâ;iească de invtćítură cstc dctcriiiinată dc cvciiiniciitLil pe foiidul tradiţional bizantiii a unor clciiiciite din arta Rciiaştcrii
aducerii noatclor Proorociţci de la Coi)stai)tiiiop()1 Ia laşi, în l 657, şi BarocLilui, preluate prin 1))ijlocirca iiicdiultii polon din gravura
13 august. Ficcare scciiă care coiiipuiic gravul-a cstc plasată într-un geriiiaiiă, vădind astfel, şi pe plaii artistic, în accastă parte a Eu-
decor adccvat. Individualizarca pcrsoi)ajclor prii) gcst, tiiiută, VCS-
ropci „vigoarea unui spaţiu de iiiterfcrenţă culturală"61.
ĺimentaţie este, ascnienca intrcgii opcrc a gravorului Ilia, carc scni-
ncază în dreapta jos. O căruţă roi))âncască trasă dc cai, îiisoţită dc
soldaţi, aduce coşciugul cu n)oaştc, purtat pe braţe, în scciia ur-
niătoare, dc călugării fl)oldovcni. Tcxtul, dat în tradticcrc dc J. Bi-
anu şi N. l-Iodoş este acesta „A treia străniutarc clin Ţarigrad la Jai BĂLGRAD (ALBA IULIA)
priii lo Vasile Lupu"59. Cunoscâiid aplccarea sprc portrclistică n
gravorului IIia, cste posibil ca pcrsonajul cu vcşiiiâiit sornptiios, Sprc mijlocul sccolului al XVII-lca la Bălgrad se reia activitatca
căciLilă bordată cu blană şi CLI pai)ă, carc aparc în ultiiTielc două tip()graťică cu caracterc cliirilicc. Diii 1 579, cie câiid diacLil Lörintz
scene, să fic cliiar domnitorul. tiiiărisc Evangheliaiul slavoiz, tiliaiiiiţa de la Bălgracl i)u niai dădusc
T
52 AR7A CĂRŢII S1COLUL Âl, XVII-lea 53

cărţi pcntru roniăni. Craiul Gbeorghc Râkoczy cerc ştift dc la Matci iiitcrcscle coiiducătorilor dcstiiiclor rcligioase ale populaţici roniâne
Voicvod. Accsta îl triinitc în 1 639 îniprcună cti ineştcrui tipograf diii Traiisilvania, nu avcau i-ăgazul să zăbovcască prca iiiult asupra
Dobrc. Cărţilc tipăritc în această pet-ioadá în tiparniţa chirilică de paginii tipăritc Deşi aliat şi păriiitc aI lui Matei, Doiiiiitil rnuri—
.‚.

la Bălgrad cvolucază sub aspectttl ornanienticii pe coordonatclc tcan, Rákoczy, calviii coiiviiis, avca şi cl planurilc salc dc propa-
conturate deja în celelaltc două ţări roniâneşti. gandă ca şi principi unguri ai Ardealului veacului al XV1-1ca."2
Evanghelia cu invăţătură din 1 64 1 prczintă puţiiie ornanieiitc, Cu nioaitea cclor doi principi rornâni, Vasilc Lupu şi Matei Ba-
şi pcfltru elc au fost folosite tablelc de lenin ale ltii Lörintz. O sarab. sc înclicic pcntru cartea roniânească o epocă avâiid tin rclief
vinictă vcgetală rcatizată din Iujeri cu frunzc, un cui de kimpe puternic, atât prin progt-aniul dc ititroducere a liiiibii iieaiiitilui în
bandă ornamcntală cu roniburi un [ chirilic, i-calizat din antrela— cartea tipărită, cât şi ca iconografie şi ornainent grafic.
curi în gcnul letrinelor din incunabulclc rolnâncşti răsar pc filclc In tiparniţele dc la Iaşi şi Târgovişte, în perioada doiiiniilor lui
acestci cdiţii a cazaniei. Uncori vinictcle sunt în grup de patru Vasilc Lupu şi Matei Basai-ab, arta gravurii, în strâiisă legătuiă cu
benzi, diferit ornainentate, cu inotivc vcgetalc (frunzc Ianceolate, arta cărţii în geiieral, a atins o ctiliiie dc iiiăiestric priii rncştcrii llia
garo fiţe) i antiopornorfc (capete înaripate). Aiiagnostc şi Tlicodor Tiscvici -

Noul Testainent din l 648, tipărit cu acurateţc şi sobrietatc, prc- Originalitatca arti.ştilor cste gi-efată pe fondul bizantin de tratare
ziiită niai rnulte ornarnente, distribuitc totuşi cu parcirnonie. Patrtt al scenclor rcligioase, iar iiiiagiiiaţia acestora, susţinută de îndc-
frontispicii (c. 1 1 1, 1 12) reiau în variantc noi iiiotivtil poniului vietii, rnâiiarea niâinilor loi-, are libertate totală, în rcalizat-ca ornarncn-
cu rarnuri]c sfrşind cu aiianaşi sau contiri de bi-ad, dispusc sirnetric telor care sc circuniscriu stilistic barocului.
sprc exterior şi iiiotivtil vasului cu fiori. O gravură dc diriiciisiuni Exeniplarclc carc au ąjuiis pâtiă Ia noi poaită seiiiiielc treccrii
niici rcprczintă o vai-iaiită a st_. Trcirni (c. 1 1 3) iiitr—tiii cadru dc spice, tinipului. Hârtia este înibrunită, cerneala iiu mai arc străiucirca
aparţinând stilistic vestului europcan, posti-enascciitist (iiiasa la care iiiiţială, colţurile poartă urmclc atâtor rnâini carc au îiilors filelc.
stau pcrsonajclc cste fioreritină). Nuineroasc iiiiţialc fitoniorťe de Petcle de ceară sunt maitori ai „cctirii" la straiiă, în bătrănelc
niici diiiicnsiiţni învioiează filclc. Alături dc clc, la îiivesclirea biscrici. sau alc veghei dc noaptc, în sfänta companic a cărţilor.
pagiiiilor coiictiră micile litere ornate cu variate rnotive zooinorfe, Tipărite la Târgoviştc, Sibiu, Braşov, Sas-Scbeş, Orăştie, Alba
aviniorfe sau antt-opornorfc: uri cerb, cti coariiclc paralclc cu trtipul lulia, Câiiip(iluflg, Govora, Dealti sau Ia.şi, aceste cări au călătoi-it,
este o noutate ca reprezentarc a acesttii iiiotiv zooniorf; dotiă pă- ofci-iiidti-şi slovelc şi icoanelc roniânilor dc prctutindeni. Ele au
sări cu cozilc îiicrucişate şi capetele spre cxtcrior însoţcsc un ţinut nestinsă crediiiţa şi conştiinţa de iicaiii.
chirilic, de aseiiicnea într-o tratare notiă a niotivului cxistent deja Alături dc aşezăniintcle iiiâiiăstircşti, de icoaric şi prcţioasele
în ornamciitica dcfinitorie pentru cărţii roniâncşti; uii sfânt bătrân odoare bisci-iccşti, cărţile sunt niartori ai uiiei vieţi spirituale supc-
este asociat litet-ci chirilicc ; un diacon cădelniţează stib acope- rioarc pe accstc tiielcaguri.
rişul untii P cliirilic; Iitcra M este însoţită dc trei personaje (uii sfânt
şi doi îngcri). Toate aceste graţioase accidente dau un farnicc deosebit
paginilor Nouiiťi Testainent. Sterna Iui Glicorghc Rákoczy (c. 92),
aşezată în NouI Testainent pe verso-ul foii dc titlu, tcvinc în cca de
a treia tipăritură roniânească de Ia Bălgrad care iiitră îii ateiiţia a-
cestci lttci-ări, anurnc Psalíirea din 1 65 1. Accasta rcia literele or-
natc, uti fiontispiciu şi gravtira Sf. Ti-eiiiii diii Noul Testiinent nou.
Estc singulai ornaiiientul zoornorf al Iiterei IC un cap de bout-.

Tiparniţa de la Bătgrad a tipărit i alte cărţi pciitrti rornâni, tinele


cti caractcrc latine, dar iiieştcrii, stibjtigaţi Vară voic dc iurcşul şi de
NOTE
ę
!\.-
y'1
I

I. Proctor, Priiiting ofGreek. citat în Lco S. Oiscbki. Le livre en ltalie â travers les
siâclcs, Florcncc. l 9 14, pp. l I 9- 20: „Thc long preface... descr,bcs the five years
Iabour of Kcillic'rgcs to producc a tvpe o hich should be sufficiently original to
scrve as tbe basis ofan application for prcvilcge".
2. Vezi Uiidoiski V.M., Xronolngiceskii uca:aic,' .vlai'eno-r,,ski knigi. M(jscova,
i8'7i,pp. -2.
3. Vezi hle,,i, p. 3. -

4. Vezi P.P. Panaitescu, liicepiiiiirilc tipngi'ajiei ín Ţaisi Ronińiicasuă. în „Con—


tnbuţi i ia istoi'ia culturi i rom5nc'', Bucure ti l 97 l p. 3 l l‘

5. Kniga i gra/ica, Moscova, 1 972, p. 92.


6. Vezi P_P. Panaitcscu, l,leiii.
7. Ërniie Picot, C'oup d ‘oeil ‚vi,r 1 ‘hisioi,'e de 1u ti'pogi'aphie eii Roi,,,ianie, Paris,
1895,p. 14.
8. Veźi P.P. Panaitescu, oji. cii., p. 3 1 5,
9. S. Zirnmer, Tl,e begiiiiiiilg ofc,','iilic pi'iiiiiiig, Ncw Yoi'k, l 983, p. l 09.
1 0. S. Zirnmei', op. cii., p. l 22.
l l. N. Cai'lojan. lsío,'ia liic'i'aii,ri, ‚‘o,iicíiie. Bucureşti, l 980. p. l 42.
12. Vezi lcIe,,i, p. 84.
13. Mario Ruffini, Veiie:ia e iu slaiiipa iielki Pe,,,,i.çola Balcunica, Torino, 1961 ‘ p.
16.
14. l Bisnu. N. Uodoş. Biblioip-ufia ‚‘on,cii,ească i'eche. Bucure.şti. l 898, vol. 1, p,
2i
15. S. Zirnniei'. op. cii., p. (42.
I 6. Fereiik i lervay, l. ‘iiiipi'iiiiei'ie ci'i'illiqiie dc' Traiisvlvanie ali XVI—â,ne siâcle, Bu—
dapc'sta 1965, p. 2()3.
V7. l. Bianu, N. 1-iodo,ş. op. cit,. vol, l, p. 27.
18. hleiii,p. 30.
l 9. Vczi Slsnley Morisoii, Tlie i,'pogi'apl,ic Book, Loiicira, l 963.
20. Vczi l)c'jaii Meclacovič, Gi'iificu .opslcili siaiiipciiiih kiiigci. Beigrad, l 958,
21 . l. Bisnu, N. llodoş, op. cit,, pp. 23. 29.
22. Aiiciré Gi-sbar, L ‘cii'i clii Morcii Age e,i Eionpe Oiieiiiulc', PIiris, 1968, p. 12.
23. Vezi lílcov Anastcisov, Krci,lw,' kiiijoi'iiilc i:,Iaíc'l gi'ciíic' XVI, Sofia, 1980, Pp.
--

59. 94. cii rc'producei'i clupfî psgini diii Minc'iw, Vc'iieţis, 1 538.
24. Rfizvc'ii Theoclorcscu ‚A,'lu „i,a,,is,,,i,i,,i í,'(i,,.iili'(iii (liii secoliil al XVI—Iea, în volu—
iiicii i"s"oi cei'c-c'ićíi', (lii) cloiiie,iii,l „vio,'ici ai'ie, i'oiiińiie.yii. l'iucureli. l 983. p. 3 1
25 - jciko Szigniond. Phil,ibzl,l,ii, ii'ciiisili-ciii, Biicurc'şl,. l 98 7. p. l ()5.
56

26. !dem,p. 103.


27. Jako Szigzriozzd. op. ci(. p. I 05. BIBLIOGRAFIE
28. Fercnk Iic'rvťzy. L ‘iiilpizzzlc'i-ic' ciit izzťiiĺlv' Philippc' dc' Nucyszelze,z ei les prenziez's
iiwes eiz langiie 1OUnl(lIfle. l3udzzpesta, l 965, p. I 2 (cxtras).
29. kk'nz. .
I 22.
30. Jťzko Szigzrzond, ‚de,,,, pp. 95-97.
3l N lorgli, Jviť''iiz bĹvĹ'ricżi ‚vi,i(ini.', Bucurcti. 928, p. 279.
32. lden,, p. 249.
33. Ide,n, p. 268.
34 l. Bianu. N. Hodoş, op. cií p. i 3 l.
.

35. Vczi Gabriel Szelllpc'i. Spi-iizzl iii'oi-dczi de Rzivia nparz/ui ‚‘o,,zá,zesc J,z .vc'colz,l
aIXVJI-lea, in „Stizdzz şi cercct3ri dc bzblioiogie", nz. 1/1955, p. 15/40.
36. Virgil Cândea, Ra(iz,,zea do,,,i,zanićz, CIuj, i 979, p. 50.
37. Vezi N. loi'ga, op. cii., p. 296.
38. N. Stoicescu, Malei Basa,'ab. Buczireşti, l 988, p. 86.
39. Prefata la Moliti'e,zicz,l din l 635. Alexianu, Alexandrzi, Acesi ev „ediz, ‚‘o,,zâ,zesc —i,,se,,z,ză,'i de ieo,zogrczjie şi a,-iă
40. Vez, G.l. Koizada, Balaba,,iilcie h'uka,'ni. în .‚Grafika i kniga", Moscova, 972, ‚‘c'clze ‚‘o,,zâ,zeascâ, Bzzczircşti, l 973.
Anastasov, Iacob, C,-aicoz' czz(jo,-,zic i:di,tej gi'ajic XVJ, Sofza, 1 980.
pp. 161-162.
4 l Vczi Ioachim Zaposko şi lz,roslliv Isacvic,, Kalalog siai'(,d,iekiv z'żda,iilz ‚za
.
Bz,zin, Gernzairz. Clasic, bcjzvc, I'ococo, Bzzcureşti, I 970.
Ucrui,zj, Lvov. l 98 l. Badalič, losip, Pe'i'opececi1ie izda,,iić, XV ‚‘eca ‚zc,,od,,îz Repzzblicalz lIo,'z.'aiji i S'love,iżi,
42. Vezz Koliada, op. cit.. p. l 59. in „Kniga i grafica", Moscova, 19"2.
43. I. Zaposko, Misieiko spu(lsii,o livzu Fedo,'ora, Vzstíi scola, 1974, p. 84. Beziibea, Ioan: Beisibea, Nicolae: Dić'ijo,z,zaj,'e c'i'iii(Jzie eí cloc'i,,,,eizicźiz'e cles peizzoes.
44. Richard Muther, Ge,'i,zo,, Bći,,/ ż/l,,síi-iiiic,,, z,J i],e goiJzic period azd í/ze z.'uz'/z scz,lpíeui's, dessj,zaíeii,'s ei g,'az'ez,rs, Paris, 1966,
re,,aissa,zce, Scarccrow Prcsi, I 972, p, XXI. Biant,, Ion; Hodoş, Nerva; Bibliogi'ajia Roo,â,,e,,ćcă Vecj,e, Buuz'eşti, 1989.
45. V. Cândea, op. cii., p. 238. Boziehot, Henri, Le li,','e, l ‘illzisţ,'c,ijo,z, ia ‚‘eliz,,'e, Pazis, ( 1 886),
46. Vezi Ezsiile Picot, Pei,'z, Mo,'ilă, t,e G,•c,,id, în „Bibliogralia hclenicz,", IV, citat Cartojan, Nicolae, JsIo,'ia liíe,'aizz,'jj i'o,,zâ,ze, Buczireşti, 1980.
de N. Iorga în op. cil., vol. I. p. 294. Cândea, Virgil, Raţizaiea doi,zi,za,ită Co,it,'ibzzíii la isţo,'ia i,,,za,zis,,izżluj ‚‘o,izd,zesc,

47. Vezi N. Sto,cescu, ap. cii., Cíip. Il il'laiei Ba.va,-czb, c'el izai l,zaie ctii(,r a! po— Cluj'Napoca, 1979.
porului ro,,zá,z i,z epocc, „eclievalć,. pp. I 24— l 25. Ciocan-Ivănesczi, R., Facio,rzl o,'ic',ztaj i,z coIizpo:j/ia bai'oc'i,li,i ‚‘o,,zânesc clui sec.
48. G. Strempcl, op. czi.. p- 25. XVII-XV1J1, în .‚Arhiva valacl,ica", nr. 8, 1976.
49. Vezi Koliada, op. cií., p. 163. Condzzrach,, Eziiil; Theocloresczz, Răzvan; Ezi'opa cle esi arie de co,zz'e,ge,z(ă cz civi-

50. Vezi R. Mzithcr. op. cii., pp. 48 I -486. lżzaţiiloi', în „Revista de istorie", nr, 2, l 98 l.
5 l. Prefziţa Ia Ez'azgJzelic', l 644. Constantizzesczz, VS., Co,zsjdé,'atio,zs szr le baz'oqz,e ‚‘oi,,,laj,z în „Cahiers rouniains
52. Ide,,i. d'étzides littěraires", zir, l, 1978,
53. M,'sli,'io, Târgoviştc, l 65 1. foaia de tztlzi verso. Dahl, Svend, Histoire dz, liv,'e, Paris, 1960.
54, Dan Szrzântâneaeii, O ca,'íe de legi dizz ij,,,j,zil lz,i Mzie? Busarc,b, îiz „Art3 şi Deziieny, Ludovic, Le livz'c' el l ‘i,zpi'iize'ie ‚‘Ounzai,zs a,, XVI-é,zze s,écle, Buczireştz.
tehnică grafic3", Caietz.iI 8/1939, p. 66. 970, exti-as din „Revuc Rouzziziine d'hjstoire", anzil XX izr, 4/1970,
55. Desprc gravorzzl Ilia, vezi Dragoş Morăi'esct,, lliu Azug,zos1c, X,logiaj,J,e dc' Dciiieziy, Ludovic, O liJ)ă,'iiiz,'ă co,'esia,iă ‚zecz,,zoscz,iă hibliog,-ajiei ‚‘olzzálze,şii de
Pelrzi Jzcfo,-i/zj ei Vczsile Lz,pz,, i,z „Rozz,rzanze d'azijouz'cl'hzii", ziz'. 7/ l 982. PP. ca,'ie i'eclze, Bzzcureşti, Ed. Litera, 1974,
35-36. Dernezzy, Lzzdovic; Siizzonesctz, Dan; Uz ccpiio! iiiipo'ta,zt di,z ‚‘ec-/zec, c,zli,z,'â
56. Pcntrzi problcirzc dc ťlatare ve., Florian Dzzdzz, Cc,:cz,zza lz,j Vou,'/cz,,z i,z J,iii,sz/— ‚-ozizci,ieascz'i — Teii'aez'azzglzelzil, Sibiu, 1946 îzz „Stzid,z şi cezcetărz de doczznzzzn-
‚‘a,ua, Cluj. 1983, p. 42. tarc şi bibliografie", zzr, 1, 1965.
57. Bianzz, Flodoş, op. cii., p. 138. Dcizzeny, Ludovic, P,çalíi,'i cI,i,'ilice, in „Studii şi ccz-cct3ri de biblzologie", nr, (3, 1974.
58. D. Smântânesczi, Cu,-ie ‚‘oiiiâ,,easc-ă cle î,,i'ălârz,,ć,. izz „Artă şi tchzzieă gzzzfiu3', Dzidaş, Florian, Ca:a,zia l,zi Vaa,'/a,n î,, T,'a,zsilz'ii,zici, Cluj, l 983.
caictzil 3/1938, p. 56. Duţu, Alexandru, Czzlţzzra ‚ornd,zćż î'z ciz'ili:aţia eziropeană „zocie,',,ă, Bziciircşti, l 978.
59, l. Bianu, N. Hodoş, op. c'it., p. 38. Dutu, Alexzindrti, U,,za,zi,vii roizz(i,ii vi c-zźliz,,'a ezżropeazčz, Bziczzreşti. I 974.
60. Fl. Dzzdízş, (c,z,,,,ic, jzij Vac,,-la,,, î,z ))‘a,zsilz'zi,zia, Clzij, l 983, p. 80. Flocoii, Albcrt, L ‘U,zii'er,v (les li,'i-es, Paris, I 96 I -

61. Fl. Dudzzş, op. cii., p. 52. (irabar, Aizdré, L ‘arl dzz Moveiz Age e,z Ei,i'ope oi'ie,zzć,Ie, píirii. l 968.
62, N. Iorga, op. cjt., p• 30 l. Golcleizbcz'g, S,, Le c'li,,zczi i'l l ‘/zi.,íc,ii-e. Co,zf,-ibz,iio,, ti zz,ze /zi)'loii'c' zlzi cliiziai c!a,,.ç /es jzcii's
i'(,zzizzczi,zs (iX A'l'i-XVII-ť1,zzesizjclc',i, îzi „Revzze Rotzzzzaizze d'lzistoirc", ‚z,, 2, l 974.
Grcecizizi, Olga, 5pci/kzťJ ‚‘z)izlciiiesc' izz „Artă şi tclizzic'3 gral'zcă", z,r, 7i'1939,
.
F
58 59
Flervay, Fercnk, L •iíflf)ľiiiierie ciiilliqiie (le Tí'ci,isí'li-ciíi,e au XVI—énie s,écle, 13u— Paii;iitesc,i. P. Petrc, Reiiaşieí'eo şi ‚‘oi;,ci;iii în .‚Aniiarul lnstiliitului de istorjíi şi ar—
dapcsta, 1965. lieolugie Xeiiopol", Iaşi, l 985.
F1 crvay, Fercnk. Ĺ ‘i,íipi'iu;erie clíi iiia;/,'e Phílijípe cle Naci'gszebe,i eí les p,i'niiei's Pap;icoste;i-Dí,nielopolu C.; Dcnieiiv. L.; Cc,,-íc' şí íipczr Íii Soc'ieíc;íec; i'c)iíiânec,sc'â
lii','es c',, langiie roiiii;ai;ic', Paris. 965. s,,cl-c'st c'w'oţeci;ia (çec. XV1I-XIX), Biicure.şti, l 985.
loríia, N colac, L ‘o;'i;aJíieiínt;'o,i cbi iieiix lii','e ‚‘o,,niuin, Paris, exti;is din .Procčs P;ívcl, Eugen, Meste,'i tipogí'oíi bćilgičuleiii í,,t,'e 1567-1 702, iii „Apuluiii", XVII, 19'79.
vcrbaux et iiićnioiies du Coiigrćs lnteiii;itional de i3ihliotlićcaires ct des biblio- Picoi, Ëiiii l, (.‘oiip iÍ ‘oeil si,,' / ‘h;,s-íni,'e de lcz ĺi'pngi'uj.)hie cla;is les pai's ;si,iíní,ii,ç c;,,
philcs", Paris, 1 923. XI'I—éii,e siczc'le, exiras diii „Centenairc (lc l'ćcole des langucs orieniales vivaii—
Iorga, Nicolae, Jsťo,'ic, /iisei'icii ‚‘onuiiie. Biciicşti, l 928. tes", Paris, 1895.
iako. Signioncl, Eclilu,eii cčnlilor ‚‘oniâ;iesii l(i Sibii, îii sec, c,l XVI—lea, Cl(iJ, 1965. Pippidi, Andrei, T,',u/iíie poliíic'či biza;iii,,ă î;i Ţi'iri/e ‚‘o,,,â,,e îiz sec. a/ XVI—XVI1J—lc'íi,
Jako, Siginoiid, Pjijlol,líí,i í,'a,isili'a,i, Bucureşti, l 987. Buciireşli. 1983.
Jobcrt, A., De Li,ílier ci Mol,ila, La Pologie cla,,s lci c,.ise de la ch,eíie,ietc, /517-16'Ib', Popescu—Valeea, Glieorghe, Rappo'ís e,,t;'e la ;‚ii,iiati,i'e et l ‘i;npi',ínei'e i'oiiiiici,iie,
Paris, 1974. Bucureşti, l 940.
Jugureanu, L., Ic,col,,,s Li,eiiís Tí'aiisili'a,ii,s /ipc)gí'aJ, g;'ai-'or 1530—1597, in „Studii

Ruf'l'iiii. Mai'io, Venezia e la stoiiij)ci ‚ic'lla Peiii,i,ç,ile Balca,iica, Torino, l 96 l
şi cercctăi'i de bibliologie•', anul XIl, 1972. Sidoruv, A.A., lsto,'ia l,;.ezeiită,.ii g,'ajîce a cärpi ‚‘iise, Bucureşti, 1956.
Koliada, G., Bcílabcí,iic'eskie cl,'i,kc,,-,ii, în „Graf'ica i kniga" Moscova, 972, Siiiionescii, Dan; Buliiţă, Ghe.; Pcígi;ii cle isíoi'iu cărţii i'o;i,áneşii, Buciii-eşti, l 98 l,
Labarre, Albei't, Hisioi,'e dii Iii','e, Paris, l 970. Petrescii, V.; Siinonescu, D,; Tă,'goi'işte i'ecl,i ceJiti'ii íipogi'ajic ;‘o,,,â;,esc, Târgo-

Lam, Stanislas, Le heai Ii,.'re, Varşovia. vişte, l 972.


Lam, Stanislas, Le lii','ej,oloiiais u,ec X V_XVI_czme ‚çiczcles, Varşovia, I 923. Smântânescii, Dan, Cartea ‚‘o,iiâ,ieasc'ă de î,ii'ăíăti;i'ă, in „Artă şi tchnică gra6că", nr.
Longchanip, F.C,, Manueldi, bihliophilef,'a,içais, Paris, 1887. 3, 1938.
Murtrie, Douglas, C,Mc,, The l,oolc Tlie stori' oJ Pi'i;iti;ig and book,noking, Londra,
--
Smântâncscu, Dan, O ccii'te ile legi din tiiiipiil li,i Matei Basai'ab, în „Artă şi tehnică
New-York, l 96(). grafică", nr, 8, l 93 l,
Mcdacovič, Dejaii, G,-ajica srpskih siampanih Kiiiga, Beogríid, l 958. Siinion, Victor; Dobjanschi, Ana; Az'ta í,, epoca liij Vasile Liipii, Bucureşti, 1979.
Molin, Virgil, De:i.'olía,'ea íeli,i/cä la íncepiťturile ti'pai'ulzii, îzi „Alrnanahul gra6cci Steinberg S.1l., Fiţ'e lii,iidi'ell)'e(ii's ojpi'i;ztiiig, Londra, l 959.
române", Ci'aiova, l 926. Stoicescu, Nicolae, Mutei Basc,,'c,b, Buciircşti, 988.
Mo]in, Vii'gil, Titlw'i, Ji'oiitispicii, copei'te, în „Alinanahul graficei române", Craiova, Streiiipel, Gabriel, Spi'ipnzil ac'o,'clai dc' Ri,sia tžpai'ilui roniânesc in sec. al XVII-lea
1926. in „Studii şi cercetări de biblio]ogie", nr. l, 1955.
Moi'ărescu, l. D.; A,iag;ioste, Xvlog;'aphe de Pet,'u Moi'ila eí Vasile Li;pii îii „Rou Streinpel, Gabriel, ReIa(iile ‚‘oiiiáiio—riise in luuii,za iiparzdiii, Bucureşti, 1 956.
nianie d'aujourd'huz", nr, ‘7, l 982. Theodorescii, Răzvaii, Po,'íreţe bi'oclale ‚vi i,iterjôre,z(e siilistice în Moldova, în lz;ie-
Morison, Stanley, The í)'pogi'apliie book, Londra, 1963, i'arii niedjevale, Buciircştt, 1979.
Muther, Rieliard, Ge,',,icin Book lliisí,'alio;, oJ'ihe gotliic pei'iod a;icl ílie earlv ‚‘e;iai.v— Theodorescii, Răzvan, lni,'e iiiediei'al .ş'i nzode,'n, Bucurcşti, l 987.
saiice, Scareci'ow Press, 1927. Toinesciz, Mircea, lstoria căi.iji ‚‘oiiiáizeşii, Buctireşti, l 968,
Nicolcscu, Corina, Elenieiite o,'ie,,tale în veclic'cz artă a Ţňi'ii Romáiieşíi, extras diii tjndolski, V,M., Xi'oizologicc'skii iica:íziel slai'eaiio-,'uskih k,zigi, Moscova, l $‘7 t,
„Studii şi materiale de istorie şi istorie a cíilturii" Târgovişte, l 976. Updike, Daniel Berkeley, Pi'intiiig iypes, íheir historiz Joi'nies aizd z,se, Cambridge,
Olscliki, S. Leo, Les lii'i'es e;i Ilalie â í,'avecv les siâcles, Florenfa, 1914. Massachussettes. l 962.
Olscliki, S. Leo, Liv,'e,ç ôjigs;i'es a'e l'ácole allc,iiande, Florcnţa, 1912. Veress, Andrei, Bihliogi'ajia i'oi,záno-wzgai'ă, Biieureştt, 1931-1935.
Oţetea, Andrez, Re;ic,şte;'ea ‘i ReJo,'ma, Bucureşli, 1968. Zaposko, loaii; lsaevič l.; Caíalog sta,'od,iekjh i'ida,iiji ‚ia lJc'rai,ii, Liov, l 98 l.
Oţctea, Anclrei, 1Vitíeiibe,'g et 1a Moldovie în „Renaissance iind l-lumanismiis", Berlin, Zaposko, loan, Mi,víetka spaclsiiia Ivaiia Fedoi'oi'a, Vistiiseola, 1974.
1962. Zeriova, A.S., Ornanenía kiiiga moscovskipeceati. XVJ—-XVII vesco, Moscova, 1952.
Panaitescu, P. Petre (AI. Grecu), Coiiti'ibiilii la îiicepi,tiíl íipogi'ajîei slave i,, Ţa,'a Zinirncr, Szczepan, The Begiiziziizg oJ'cyi'illic pi'iiiiiiig, New York, l 983.
Ro,ncinească în „Stiídii şi cei'eetări dc bibliologie", ilr. l, 1955, Bucureşti, 1955.
Panaitcscu, P. Petrc, L ‘i,iJli;eiicc de l ‘()ei;i-,,'e cle Piei'i'e Moi'ila, ai'c/iei-'éqi;e cle Kiei'
cla;is les Pi'i;icipai;íés Roz,,,,ai;is, Paris, 1 926,
Panaitescii, P. Petre, Jiicepiiti;,'ile íipogi'aJiei i,i Ţa,'a Ro,i,ânească, în „Contribiiţii la
istoria ciilturii t'oiiiâneşti", Bucitreşti, 1 97 I.
Panaiteseii, P. Pctrc, Ru,,'ia, Poloiiia .ş'i Re,ia,şíeí'eo naioi,alä a ‚‘o,,ici,,ilo,', Biicureşti,
1934.
Panaitescii, P. Petrc, Ocioili,,l 1,,i Maca,'ie vi oi'igiiiile i,'pogJ'ajice i,i Ţai'a Ro;i,âiieas-
că, Biiciireşti, l 939, extr;is din revista „Bisíirica Ortodoxă Roiiiănă", anul Vl l,
nr. 9-10, 1939.
Panaitescu, P. Pctrc, Pcíi',, Mo,-,lä şi l'afliânii, Biiciiríişti, 1942, cxtras din B.O.R., ;iiiiil
IX,ni'.9-l0, 1942.
r
INDICE
dc ilustraţii şi cIenente decorativc
utilizate în tipăriturilc româneşti din sec. xvI-xvII

Xilogravuri

l. Sf Iosif, Theofrast şi Ioan şezând; în fundal o biserică.


I 5 l 0, Târgovişte, Octoih, Macarie
2. Isus binccuväntând
1546, Sjbjii, Eva,igheliar, Filip Moldoveanul
(semnal în monogramă în stîngajos M.Qb.E.)
3. lntrarea în Ierusalim
t 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Dirnitrie Ljubavici
4. Răstignirea
1550, Târgovişte, TriodPenticostar, Dirnitrie Liubavici
5. Piincrea în morrnînt
l 550, Tâgovişte, Triod Penticostar, Dimitne Liubavicj
6. Îiiviei•ea
1550, Târgovişte, TriodPenticostar, Dirnitrie Liiibavici
7. Necredinţa Tornei
l 550, Târgoviştc, Triod Penticostar, Dirnitrie Liubavici
8. lsus sc aratâ Mariei-Magdalena („Noli rne tangere")
I 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Dirnitrie Liiibavjci
9. Vindccarea slăbănogiilui
l 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Dirnitrie Liubavici
10. Isus în ternplii între învăţătorii legii
1 550, Târgoviştc, Triod Penticostar, Dirnitrie Liiibavici
I1 . Isiis şi sarnariteanca
l 550, Târgovişte, Triod Pe,iticostar, Dirnitrie Liiibavici
12. Vindecarea orbuliii
1 550. Târgnvişte, Tiiod Pe,iricostar, Dirnitrie Liiibavici
3. Înălţarea
1 550, Târgovişte, Triod Pe,iticostar, Dirnitrie Liiibavici
14. Pogorârca Sfânliiliii Diih
1 550, Tärgovişie, Triod Pc',iticostar, Dirnitrie Liuhavici
62 63

l 5. Naśterea Fecioit-ei intre Feciolira Marii şi Sf. ]oan. íecat'c în cai'tuşc d spice; ceiltra], sprc iiite-
l 580, Sas-Sebeş, Sbornic, Coresi rior, este 6 gurat uti eap înal pat.
l (t. Psil]nlisl U l Da vi d I 643. Cânipiil uiig. A;tiht,loíJhio,i
I 637, Uovor1l, Psalii,-c .slut'o,iä 4. Fronltspiciii irhiicetonic eil pcrsonlije: eo]oane]c st7itşesc în parteii supcrioară,
(dlitat l 628. scrnnai L M [lliblă ucrainiană]) stâiiga Cli Sf. M IICCflIC Gheoriilic, in doeipti cu Sf. IOail cel Nou dc Ia
l 7. Fiul risipltor hrăniiid porcii Succava. Pe frcintoii cstc iin eartuş cu trci síiiiţi.
l 642, Govora, Ei'anghclia î,tt'ăíăţoare -
1 643, laşi. Carte ioniâ,ieuscâ de î,it'ăţăín,'ă
644, Dca]uI. Ei'aiiglic/ici îni-ălăioure 5. Froiltispicici cci C]eninte de arhitcctură şi c]iesoane Îfl carc sunt íigciraţi síinţi:
]8. Intoarcerea íiului ristpitor Ia bază. ccntrai. St'. Viisile. SI'. Grigorc şi SI'. Ioaii, pc litura stângă, de jos Îfl
1642, Govora. Ei'aiighc'lia î,ii'ůíűţoa,'e SuS, evanghclislul Lttca, Sf. IOlin cel Noii de ]a Suceava, Sf. Aposiol Petru, pe
Iatura drcaptă, de jos în s(is, evaiig]ielistol loari. Sf. Paraschiva, Sf. Apostol
19. Aclormirea Maicii Domnului (cci stCiiia Ţăiii Româncşti) Pavel. Pc fronton, central, cstc reptezcntat Iisus încadrat de evangheliştii Matei
1642, Cânipulting. I,ti,ăiăii,,,i (Stănga) Ş Marcu (dreaptti)
20. Adoririirea Maicii Dornnului I 643. Iaşi. Curie ‚‘oniâiiească dc' î,tt,ăĺătii,.ă
l 643, Cârnpulung, Aiiiliologliioit 6. Frontispiciu cu elctileiltc de arliilectiiră şi síinţi reprczentaţi în arcadc şi nleda-
21. Naşterea Maicii Domtiului Iioane. ]i1 partea infcrioarâ. central. este uri Ciii't(iŞ CU sterna Molclovei, îiicadrat
I 643, Cârnpu]utig, Aníliologhion dc doi îiigcri. Pe ltitura stăiigă eiite rcprc'/.eiliat Sf. Athanasie al Alexandriei, pe
cea dreaptă Sf. Chiril al Alexandrici. Pe frontoii, în cartuşe Sunt reprczentaţi
22. Sf Parascliiva îii chenar cu nouă sccne, síintii Vasile, Grigore şi Ioan (de la stâiiga la dreapta).
I 643, Iaşi, Ca,'te “oitiâiicasc'ă de î,it'ăfătură 1644, laşi, Seapíe tai,,e
(senitiat ]lia îtt dreapta jos) l 646, Iaşi, Pi'at'jlă
23. Prosforn g leturgltie 7. Foaie de titlu frontispciu arliitectoiiie: coloane cu serriipalrnele alungite,
1646, Dealti, Litu;ghie' răsucite. în partea inferioară cap de iiiger Îniiripat şi lujeri cti flori conlpozite.
--.

24. Sf. loan Zlataust În partea superioa]'ă, Sf. Mcicenic Glieorglle (Stânga), Sf. loan ccl Mare
I 646, Dealţi, Liitiighic',' (dreapta), iar ceiiti'al. în cartuş oval, Sf. Vasi]e. Sf. Grigore şi Sf. loan.
1646, Iaşi, Prai'ílă

Frorltispicii
B. Frontispicii cu sccne (xiiogravuri)
A. FrontiS1)icii poarta cărţii
l. Frontispiciu cu medalioii reprezeiitându-l pc Isiis, Cartea ‚‘oiiiâ,iea.ccă de i,i
l. Froiitis])icili] arliitectoiiic cci uii ciip Înaripat Îii arcada centrală şi ernblema lcii i'ăţătură, Iaşi, llia 1 643
Lcicas I'lirsher cerbcil săgetat în intcriorcil cadrcilcii,
2. lntrarea în Icrusalirn, ide,n

1 58 l, Braşov, Et'aoghelia îiii'äţůloa,'e, Coresi


2. Frontispicicil arhitectonic cu eleiiieiite íitoiiiorfe, zoornorfe şi antropornorfe: 3. Învierea, jile,ii
ltipi la baza coloanci din slânga, delíiiii la baza coloanei din dreapta; delíin în
partea stiperioară a co]oanei clin stâiiga, doi plitti Îil partea stipei'ioară a coloa- 4. Pogorârea Sf. Duh, ideni
iiei diii di'eapta, Centra]. sub arcliclă este íigcirat un cap de Înger Înaripat. Pe
5. Sf. Diillitrie. idem
frontoil stii)t reprezentaţi în stîtiga at'híuighelul Miliail, în dreapla arhanghclul
Gíivril. 6. Arhanghclcil Mihail, ide,n
1640, Govora, Prai'ilă
1646, Dealci, Litii,gliier 7. Sf. Nicolae, ideni
l 650, ‘ľârgovişte, Pog'ibwiia pi'cofilor
651, Tâi'govişte, A-lt',st,io 8. Naştei'ea lui lsiis, idei,i
] 652, Târgoviştc, Tâi',to,ta,iie
9. Tăierea iiiiprej(lr, iden,
3. Fiontispieici íitornorf cti ClCiiiet)le iliitrl)l)oi)i(trfe: ltijeri de viiă de vie dcscrici
tileitiiclrc cliii carc íil)íir 26 dc síiiiii. În p:ii'tc:i sclpcrioară cste rept-czetltat listis l 0. Boteziil Doninului, ide,ii
64 65
l. Întâmpinarca Domnuiui, ide,n Scc. XVI, Ţara Rornăncască, Molitve,iic
1 545, Târgoviştc, Moiilvenic
2 Sf. TeodorTiron. ideni l 547, Târgovişgte, Apostol. Dirni'ric Liuhavici
1 3. Bunavestirc, ide,n 5. Frontispiciu itlentic din punct de vedere aI structurii cti i. 3. În ccntrti însă esţe
reprczentată cmblcma Sibiului coroana şi arineie încrticişate.

14. Sf. Mucenic Gheorghe, ideni 1546, Sibiu, Tetraevanghel, Filip Moldovcantil

l 5. SÍ loan cci Nou de ia Suceava, iden, 6. Frontispiciu Otornorf realizat din vrejurl îiuplctite strâns, surmontate de semipa]-
niete. Ccntral este reprezentată stcrna Molđovci botirui cu inscripţie niarginaiâ.
16. Naştcrea Fecioarci, iden, 1547, Tirgovişte, «tpostol. Dirniixic Litibavici.
7. Frontispiciu idcntic structural cu i, 3, dar cerbul nti estc încoronat, iar fonđul
17. Sf. Petrii şi Pavel. ideni
estc negru şi deseiTtii aib.
8. Schimbarea la faţă, zdeni 1 550, Tîrgovi,ştc, T,'iod Pe,zlicosla,', Diinitrie Liubavici
8. Frontispiciu identic compoziţional cu i. 2. Ccrbui este rcprezentat însă cu ghcara
1 9. AdorlTurea Maicii Doinnujuj, i(ICIII ridicată spre dreapta.
1 567 Braşgov, Octoili, Lörintz
20. Tăierea capuiui Sf. Ioan, idern
9. Frontispiciu dreptunghiular, în care noduri đin antreiacuri îrnpietite armonios
cu ltijen din carc răsar inirni şgi fiori (lalcIe) încadrează stema famiiiei Bathory
C. Frontispicii cu steniă sau biazon —scutui cu coiţi de ltip, încoronat.
l 582, Orăştic, Palia, Şerban şgi Maz'ian
i. Fiontispiciu realizat din antreiacuri: centrai, pe funda] aib, este reprezentat
corbui pe suport de ianuri, cu aripiie desfăcute, capul spre dreapta. încoronat,
cu crticea în cioc, încadrat de soare şi iună. D. Frontispicii pe motive geometrice şi vegctale
1508, Târgovişte, Liturghier, Macai•ic
1510, Târgovişte, Ocioih, Macarie 1. Frontispiciti dreptunghiular realiza! din antielacuri carc se compun în cercuri:
2. Frontispiciu pătral, rcalizal din antreiactii-i dispuse în cercuri concentrice, cti ia punctele de intCrsecţie apsr grupuri (două) de patru sernipairnete.
opt ptincte vegetaie (preflgtirând floarea de acaiit). Centrai, pe funda] aib, estc 1508, Tâi'govişte, Liturghier, Macanc
reprezentat corbui mic, încoronat, eu cai)tii spre drcapta. (revineîn 1510)
]5i0, Târgovişte, Ocíoih, Macarie 1546, Sibiu, Evaiighelia,'. Filip Moldoveanui
] 5 i 2, Târgovişte, Ei'aiigheliai', Maearie 1574, Braşov, Octoih, Coresi
556, Târgovişte, Triodpe,iiico,çiar, Dimitiie Litibavici 2. Frontispiciu cu contur ovai; un romb centrai şi două unghiuri deschise spre
1557, Braşov, Aposrol, Oprea şi Coiesi cxtcrinr se suprapun pcste ciouă cerctiri intersectate. Figuriie geometrice sînt
] 562, Braşov, Evangheliai', Coresi constrtiite din antrelacuri. In exteriortii cadruiui f1'ontispiciu]ui împ]etiturile
1563, Braşov, Aposiol, Coresi sfarşesc cu două coroane simetrice, şgi semipaimete în colţuri]e superioare,
]575, Braşov, Octoih, Coresi 1508, Târgovişte, Liturghier, Macarie
i 577, Braşov. Psalíire, Coresi (revineîn 1510, 1550)
l 578, Braşov, Triod, Coresi 1557, Braşov, Octoih, Coresi
1579, Braşov, Evaiigheliar, Coresi şi Mănăiiă
3. Frontispiciu pătrat realizat din antrelacuri. Centrai, pe fond aib, este rcprczen- 1588, Braşov, Litw'ghier, Şerban
tat corbui mare, cu aripiie desfacute, cti capti] spre stînga, cu crucea mare în (cu motiveie romb repetat de 3 ori ] 579 şgi de 4 ori 1 588).
cioc, incadrat de doi pomi.
i 5 l 2, Târgovişte, Evangheliar 3. Frontispiciu dreptunghiuiar reaiizat din antre]acuri care se organizează în 3 cerctiri,
la intersecţia cărora apar patru grupuri de sernipalmete dispuse pe iinia mediană.
l 550, Târgovişte, Triod Pe,iíicosiar
]5i2, Târgovişte, Evangheliai', Macarie,
1557, Braşgov, Ocíoih mic, Oprea şi Corcsi
i 562, Braşov, Evanglieliar, Corcsi 4. Frontispiciu dreptunghitiiar reaiizat din anti'eiacuri care se organizează în patru
I 575, Braşgov, Ocioih, Coresi cerctiri întrepătrunse, dispuse median. In afara cadrtiiui f1ontispiciu1ui, în lujeri
4. FrOntisj)ieiti pătrat reaiizat din antrciacuri disptisc în patru cercuri Cenţrai, în cu- cornbinaţi cu antreiactiri, sunt piasate patru coroane princiare.
nună de lauri estc reprczentat corbui isiic, cti aripi desfactite, captii sprc stînga, cruce 1546, Sibiu, Tetraevanghel, Fiiip Moidoveantii
în cioc, încadrat dc soare şi Itină. ]n exteriortii cadrti]tii bandă cti inscripţie. 1 550, Târgovişte, Triod Penticosta,', Dioiitrie Liubavici
66 67
5. Frontispiciu din antrelacuri organizatc in tri cercuri intersectate, Ia punctele de ranuri hogat înľrunzite cti tcrniinaţiile în flori de rodie orieniate spre exterior.
interacctie apărând sernipalnicte. Ccnlral, pc uri Sctit. sunt scrise initiale]e B.O. în i 642. Govora. Evaiighe/ia î;ivă/ătoai'e
chirilică (Bazidar). În extcrioru] cadrtilui palrncte, sensipalrnete, rarnură de brad. l 644, Deaiti, Evanghelia fns'ăţătoa;'e
l 588, Braşov, Lituighier slavon, Şcrbari
6. Frontispiciu pe iriotivul ponsului vicţii; din trLinehitil ccntral pornesc rarntiri cti
frunze gra;ioase tensiinate în floarc de acant (stânga), floare de rnăceş
E. Frontispicii cu eienente geomctricc şi vegetalc (dreapta) şi dotiă fruete dc rodie lângă trtiischi.
i 643, Câiispulung, Aiiihologhion
]. Frontispiciu cu desen a]b pe fond iiegru: iujeri subIiri sfârşind în două flori de 1648, Bâlgrad, Noiil Tesia,iie;it
acant se înipletcse cti antrelacuri care rcalizează zece noduri pe spaţiu] fron- (cu dotiă frticte de ananas în loctil rodiilor)
tispiciului, organizat în trei etaje.
Sec. XVI, Ţara Rornăneaseă, Liurghier 7. Frontispiciti cu frLicte şi flori: ccntral tin frtict de anaisas, îrs ciiisptil fron-
tispiciultii ltijeri înfloriţi cti terissinaţia în flori de Iottis
2. Frontispiciu rea]izat din cinci cerctiri în al căror cârnp interior, haşurat, sunt l 643, laşi, carte românească de învăţătură
nodtiri realizate din lujeri. In exterior antrelacuri şi sernipalrnete dispuse
sirnetric. 9. Frontispiciti fîtoniorfcti frtinze şi trei fructe de ananas
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Liiurghier 1643, laşi, Carie roniăncască de invăiătură
1588, Braşov, Liturghier, Şerban l 646, Iaşi, Prai'ilă
I 588, Braşov, Liiurghier 10. Frontispiciu pe issotivtil vasului eti flori; decortil este dispus simetric (în
ogliisdă) faţă de o rnediană longitudinală: două vase din care pornesc lujeri
ptirtând rozCte (în partea inferioară) şi flori cornposite (în partea superioară).
E Frontipicii fitomorfe
Deasupra frontispiciului este flgurat ţin iriascheron pe un scut.
l. Frontispiciu dreptunghiular construit sinietric; două corisuri ale abundenţei se l 643, Iaşi, Carle romănească cle îiivăĺăiui'ă
desprind şi cvoluează sinsetric fa;â de tin inănunchi de seniipalrnete plasat 1646, Iaşi, P,'avilă
ceistral. Din cornuri ies ltijeri înfrunziţi (influenţă genisană). ll Frontispiciu pe rnotivtil vasuiiii eu flori din care pornesc ltijeri cu seiisipaliisete
l 58 1, Braşov, Evanghelia ci( înYă!ătiłi'ă, Coresj Deasupra frontispicitilui altă eoiripoziţie cti issascheron pe scut (altul decît cel
2. Frontispieiu dreptunghitilar: doi lujeri purtând sernipalrnete cărnoase pornesc rnenţionat la i. 10).
sirnetnc spre exteriorul frontispiciti!tii, dintr-tin rnănunchi de crengi arnplasat I 643, Iaşi, Ca,'te ‚‘oniánească de îiivăţătură
central. 1646, Iaşi, Pravilă
1 635, Cârnptilung, Molits'e,iic, Tiissotei Alexandrovici Vorbitki 1646, Dealu, Liturghier
1637, Govora, Psaltire 1 648, Bâlgrad, Noiil Testaineiii
1638, Govora, Psaltire i2, Frontispiciu pe niotivul vasiilui cti flori; vasul, din care ies doi lujeri cti
l 640, Govora, Pravilă seiiiipa]iiiete este răsttirnat. Deasupra cadru]ui frontispieiultii un iiiascheron pe
1 642, Câissptilung, Invăţături scut încadrat de doi putti.
l 646, Dealu, Liturghier 1 643, laşi, Ca,'te ron,â,iească de î,ii'ăţătură
3. Frontispiciu dreptunghitilar vegetal, ]tijeri cti frunze cu Ierrninaţii în flori cons- 1648, Bălgrad, Noul Testament
pozite; central, in partea superioară, este reprezentat un potir.
13 Frontispiciti pe iiiotivtil vastiltii cu flori din care curg ramuri cti frunze pal-
1642 Govora, Evanghelia iii'ăţăioare
l 652, Târgovişte, Indrepiarea Iegii iiiate. In colţtirile din partea stiperioară sînt reprezentate două conun de brad.
I 643, laşi, Ca,'ie ro,nâi,ească de ínvăţătură
4. Frontispiciu vegetal asirnetric: din colţul din stânga jos porneşte un lujer cti 1646, laşi, Pi'avilă
rarniflcatii, frunze bogate, palinele şi sensipalrnete cu tenina;ia în fruet de ro-
die în secţiune (dreapta) şi floarc de rodie (stînga). Central, în partea superio- 14. Frontispiciti fîtoniorfcu fructe: rodie central, doi ananaşi spre interior şi doi
ară — frtict cle rodie în secţiune. struguri spre exterior. In afara cadrtiltii froiitispicitilui, central, un strugure.
l 642, Govora, Evanghelia îiii'ăţätoare 1643, laşi, Ca,'(e ‚‘o,,iânească de iiivăţătură
1 643, laşi, Carie i•o,(idiiească de ínvăţătură l 65 l, Târgovişte, Mysii'io
1644, Dealti, Ei'anhelii ]5. Frontispicitil dreptunghiular cu dcsentil înclinat spre dreapta. Lujerii descriti
l 652, Târgovişte, inclreţiiarea legii opttin cti paliiiete şi tin ştitilete (de poitiiiib) în stânga. Central tiis înger înari-
pat, cu veşiiiânt lting, stând seiiiiîistins, spre dreapta.
5. Frontispieiti pe niotivul ponitiitii vieţii; dintr-iin trtinchi central pornesc dotiă
1643, laşi, Carte ro,nânească de îiil,äíătiii.ă
68 69

1646, Iaşi, Pravilă 10. Vinietă fitornorfă: dintr-o coroană aşezată ecntra] pornesc lujeri terrninati cu
(pănuşu] este înlocuit de un spic) flori de bujor, două păsări afrontate încadrează coroana.
16. Frontispiciu vegctal: dintr-un fruct de ananas dispus central pornesc lujeri în- l 574, Braşov, Psaltire slavonă
frunziţi, a căror traiectorie este intreruptă de două cornuri ale abundentei dis- 1578, Braşov, Triod, Coresi
pusc sirnetric faţă dc punctul de plecare al lujerilor. 1580, Ses—Sebeş, Sbornic
1 643, laşi, Carte ro,nânească de invătătură l. Vinietă dreptunghiulară: cîmptil este împărţit în spaţii dreptunghiulare sau pătrate
17. Frontispiciu fitornorfpe motivul pornului vieţii; din trunchiul central pornesc ra de către o baridă neagră de patru rnm. Une]e spaţii au fond alb, altele negre.
mun puternice care sVarşesc în două fructe de ananas aşezate simetnc, spre lateral. Spaţiile cu fond alb Sînt străbătute de lujeri subţiri. Central, într-un cartuş oval
1 648, Bălgrad, NouI Testanie,it este reprezentat corbu] negru cu crucea în cioc, cu gheara dreaptă ridicată. Lat-
eral legături de frunze crescând unele din altele.

l 578, Braşov, Octoih ‚nic


l 579, Braşov, Evangheliar, Coresi şi Mănăilă
Viniete (reluat ca frontispiciu)
12. Vinietă vegetală cu elernente zoornorfe şi zoornorfe. Central, un vas din care
A. Viniete normitle
cresc lujeri cu cârcei şi o floare cu 5 petale. Pe fondul negru al vinietei
evoluează de asernenea dotiă păsări afrontale, cu aripile desVacute şi un iepure
l. Vinietă pe rnotive geornetrice: patru ovale unite prin noduri de antrelaeuri.
in stânga şi uri câine cu Spiriarca arcuită spre exterior în dreapta.
1510, Târgovişte, Octoih, Macarie 1578, Braşov, Octoih rnic
l 5 12, Târgoviştc, Evaoglieliar, Macarie
1550, Târgoviştc, TriodPenticostar, Dirnitrie Liubavici 13. Vinietă vegetală; central acvila neagră, cu artpile desVacute, stând pe coadă pe
1557, Braşov, Apostol, Oprea şi Coresi un suport de rarnuri care se sVarşese cu patru fructe de rodie. Frunzele sunt
1562, Braşov, Evangheliar trilobate şi crestate (frunze de trandafir).
l 567, Braşov, Octoih, Lörintz 1578, Braşov, Octoil, ‘nic
l 579, Braşov, Evangheliar
14. Vinietă cu fond negru, desen alb: doi lujeri descriu meandre creând un şir con-
1 58 1, Braşov, Evanghelie cu învăţătură, Coresi tinuu de romburi (opturi); în interiorul spaţiilor create sunt plasate flori de ga-
2. Vinietă fitornorVa; dcsenul vegetal, graţios, este alb pe fondul negru. rofiţă, curgerea romburilor este întreruptă de noduri din antrelacuri (două). ln
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Molitvenic afara cadrului central, un mănunchi de ramuri, două f]ori de garoaVa şi două
sernipalmete, (în colţurile superioare).
3. Vinietă fitornorVa; desen vegetal alb, diferit de cel de la i. 2 evoluează, de ase-
1579, Bălgrad, Evangheliar, Lörintz
menea, pe fond negru.
1580, Sas-Sebeş, Sbor,,ic
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Molitvenic
1 5. Vinietă dreptunghiulară cu fond de culoare închisă, realizată dintr-o bandă or-
4. Vinietă fitornorVa: lujeri subtiri pornesc dintr-un nod cle antrelacun plasat central
narnentală asimetrică cu următoarele elernente de la stânga la dreapta: semipal-
Sec. xVI, ŢaraRornânească, Molitvenic mete dispuse în X, lujer aşezat orizontal din care se desprind două flori de lalea,
5. Vinietă fitornorVa; central, între ]ujeri, un cartuş rnic cu literele B.O. chirilice. cerc, două palmete, f]oare de crin. Sirnetria se realizează faţă de o mediană
Sec. xVI, Ţara Românească, Molitvenic orizontală. Data I 578 şi iniţiale]e T.G.R. sunt plasate între ornamente.
— —

1 578, Bălgrad, Evangheliar, Lörintz


6. Vinietă fitomorVa; lujeri subţiri pornesc dintr—o tulpină centrală.
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Molitvenic l 6. Vinietă cu fond negru, pe care lujerii albi, subţiri, evoluează în torsadă.
1579, Braşov, Evangheliar, Coresi şi Mănăilă
‘7. Vinietă geometrică; rornburi şi rozete cu patru pctale, a]be pe fond negru
1580, Sas-Sebeş, Sbornic
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Molit-venic l 588, Braşov, Liturghier, Şerban Coresi
8. Vinietă realizată din două benzi: o bandă de antrelacuri surrnontată de o bandă 17. Vinietă fitornorVa cu scena naşterii Sf. Ioan, într-un cartuş pătrat încadrat de
de semipalrnete între care sînt reprezentate două păsări afrontate încadrârid o ramuri cu frunze de arţar şi f]ori de acant. Monograma BOJ. UCI a tipogra-
cruce. fului Bojidar Vucovici apare pe un spaţiu alb, în dreapta cartuşului.
1545, Târgovişte, Molitve,,jc 1580, Sas-Sebeş, Sbornic
1547, Târgoviştc, Apostol, Dimitrie Liubavici 1 8. Vinietă cu aceeaşi Structtiră ça i. l 7. În cartuş crticea bizantină şi însemnele
9. Viriietă pe motive vegetale cu elernente antrornorfe: patrn capete de îngeri mitropolitane, suliţa şi scepti'ul.
sînt
arnplasate între sernipalrnate şi flori. 1580, Sas-Sebeş, Sbo,-nic
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Liturghierslavon
-

‘70 ‘71

19. Vinictă idem i. 17; în cartuş este reprezentat sf. Ioan Gură de Aur. 33. Vjnietă fitomorcí: dintr-o scoică aşczată central pomesc semipalmete care de-
1580, Sas-Scbeş, Sbornic scriu curbe graţioasc.
20. Vinietă ideni i. l 7; în cartuş cSle reprezentată scena necredinţa Tomei. 1643, laşi, Ca,fe ro,,,â,iească de î,i,âţăíi,ră
1580, Sas-Sebeş, Shor,iic 34 Vjnietă fitoniorfa cu cap înaripat central încadrat de floare de lalea (stânga) şi
o floare conipozită (dreapta).
21. Vinietă idem i. 1'?; în cartuş este reprezentată Sf. Paraschiva.
1643, laşi, carie româ,ieascâ de i,ivălăii,ră
1580, Sas-Sebeş, Sbornic
1646, laşi, Pravilă
22. Vinietă cu omament fitomorf: semipalemte şi floti de garoara albe pe fond negru. 35. Viniete cu motiv arhitectonic (portic) susţtnînd un cap înaripat.
1 580, Sas-Sebeş, Sbornic 1 643, Iaşi, Cmte ro,nânească de ini'ăţălură
23. Vtnietă structural identică cţi i. 17; în cartuş este reprezentat Sf. Nicolae. 1n 1646, Iaşi, Pravilă
stânga vinieta i. 12, în dreapta vinieta i 10. 36. Vinietă fitomorra: frtinze Ianceolaţe se răsucesc înjurul unei baghete; central,
1580, Sas-Sebeş, Sbornjc floarc dc măceş.
1 643, Iaşi, Carie ‚-o,iiâ,iească de i,,vătăli,ră
24. Vinietă pe motive geometrice: patru rombtirt dispuse longitudinal, cu laturile
1646, Iaşi, Pravilá
realizate din zale Sînt Unite de noduri din antrelacuri.
1582, Plumbuita, Evangheliar 37. Vinietă fitomorra: dintr-o garoara centrală se desprind Iujeri subţiri cu flori de
Ialea şi măceş, Spic de grîu şi steltiţe.
25. Vjnietă din patru benzi fitomorfe care realizează un dreptunghi; în banda 1 1643, laşi, Ca,fe româ,iească de îii'ăIătiiă
apare un cap înaripat. 1 652, Tîrgovişte, Îndreptarea legii
l 64 l. Bălgrad, Evanghelie cij Ínvătătură
38. Vjnietă geometrică cu elemente vegetale. In romburi sînt plasate flori de
26. Vinietă fitornorcí: lujeri înfrunziţi pomind dintr-o rodie aşezată central, descriu tflÎiCeş
meandre în opt. 1643, laşi, Carie ‚•o,nâ,ieascâ de fnvăíătuiă
1642, Govora, Eva;igheliar
38. Vinictă fitomorVa: dintr-o rozctă centrală pornesc lujeri srarşiţi în lalea şi ste
1 644, Dealu, Evangheliar
luţă.
27. Vinietă fitomorra: dintr-o torsadă centrală pornesc simetric doţiă frunze lance- 1643, laşi, Carte româ,iească de í,ivăţăli,,ă
late care descritt volute largi; în exterior, sus, central, un cuib de frunze. 39. Vinietă pe motivul vasului cu flori dispus central, din care ies lujeri cu flori de
1642, Govora, Evanghelie fnvăţătoare lalea, frunze de salcie şi steluţe.
I 644, Dealu, Evenghelie Î,,váţătoai-e 1 643, laşi, Carie ‚o,iiâ,iească de í,ivăţăiiiră
l 649, Tărgovişte, T,iod Penticostar
40. Vinietă fitomorra: frunze de salcie dispţise în unghiuri ascuţite; central, floare
28. Vinietă cţi fondttl negrti şi desenul alb: o baghetă orizontală îqtreruptă de de ľflăş.
semicercuri care adăpostesc flori cornposite. 1643, Iaşi, Carte ‚omâ,iească de î;ivătătiiră
1642, Govora, Evangheliar 1646, laşi, Prav,lă
1644, Dealu, Evangheliar
I 652, Târgovişte, Jndreptarea legii 41. Vinietă fitornorra: frunze groase se dcsprind dintr-o floare de lotus amplasată
central.
29. Vinietă cti desen alb pe fond negru: dintr-un cuib de fruiize central pornesc patrtt 1643, Iaşi, Carie ro,iiá,iească de íiivăţătWâ
Iujeri subţiri cti palrnete bogate. Central, în afara cadrului, un fruct de rodie. 1646, laşi, P,-av,lă
l 642, Govora, Ei'anghelia;- 42. Vinietă fiiornorfii realjzată din frtinze de salcie aşezate oblic, intercalate cti
1644, Dealu, Eva,iglieliar flori de măceş.
1643, laşi, Ca,ie ‚o,nânească de îivăţăÍură
30. Vinietă fitomorra: sernipalrnete pornesc sirnetric dintr-un corn central.
1643, Cârnpulung, Aiilhologliion
43. Vinietă fitomorra: flori de măceş încadrează o garoara centrală.
31. Vintetă fitoniorra: Itijeri pomesc dintr-o lţirnânare aşezată central şi srarşesc în
1643, Iaşi, Carte i.o,,,á,,eoseă de fiivăţăiiiră
niici flori conipozite şi două fructe de rodie.
1646, laşi, P,a,'ilă
1643, Cânipulung, Anthologhjon
32. Vinietă cti desen alb pe iicgrti: tin rnascheliorn aşezat central încadrat de lei 44. Vinietă fitornorra ct, doţiă capete înaripate încadrând o floare de garofiţă.
Îi1
fornetaţi. l 646, laşi, Ca,ţe ‚o,,,â,,ească de î,Vălă(iHă
l 643, Câiiipulţing, Anliiologhion 1 652, Tîrgoviştc, Iudrepiare legii
72

45. Vinietâ fttomorra: frunze de acant


descriu volute central, fructe de rodje.
73
1648, Băîgrad, Noul Testament
1. Mascheron încoronat din gura căruia ies conuri de abun
46. Vinietă fitomorfâ: dintr-un mănun denţă pe suport fonrtat
chi central pornesc lujeri subţiri în din flori de lalea şi fructe.
brad. conuri de 1643, laşi, Carte roniâ,iească de îiivăţălură
1 649, Câmpulung,Îitdieptarea legii 1646, laşi, Pravilă
1 652, Târgovişte, Indreptarea legii
12. Vinietă realizată din antrelacuri şi volute vegetaie.
1648, Bălgrad, Notd Testarnent
B. Viniete cul de lantpe
13. Vinietă fitoirtorfâ realizată din semipalmete.
1. Vinietă reprezentându-t pe evan l 643, laşi, Carte ro,nânească de învăţătw'ă
ghelişti cu simbolurile lor: evattgh 1649, Târgovişte, Trtod Penticostar
Marcu, Luca, loan. eliştii
1546, Sibiu, Telraevanghelul, Filip
Moldoveanul C. Viniete marginale
2. Vinietă reprezentând o cunună de spice.
l 547, Psaltire slavoită l. Mic ornairtent reprezentînd o drapene.
3. Vinietă reprezentând un trunchi de 1643, laşi, Cai'te românească de învăfătură
copac cu rădăcină puternică susţinând
coroanâ princiară. o 2. Cap înaripat într-O coroană de flori.
1 547, Psaltire slavonă l 643, laşi, Cai'te românească de invăfătiiră
4. Vinietă reprczcntând o cunună de 3. Mic ornainent reprezentând un gcut,
laurt în interiorul căreia este prezentat
negru cu crucea in cioc, aripilc desfâ corbul l 649, Târgovişte, T,'iod Peiiticostor
cute, gheara dreaptă ridicată.
1 575, Braşov, Octoih slavon
l 577, Braşov, Psaltire slavoná *

5. Vinietă realtzată din trei grupuri de Letrine


antrelacuri unite cu o zală.
1 5'79, Braşov, Octoih mic
1. A (A) cu ant.relacuri (1508, 1510, 1512), Târgovişte, Lztuighter, Macar
1 58 1, Braşov, Evaitgheiia cti ínvăţătiir —

te
ă, Coresi — cu lujeri împletiţi (1550, Târgovişte, Triodpenticostar)
6. Vinietă vegetală: doi lujeri legaţi pe rnotivul vasului cu flori (1643, laşi, Carte i'oniáiiea
central, descriu fiecare câte un S aşezat —

scá de în-
simetric în raport cu o mediană verticală. văţătură)
l 579, Braşov, Octoih mic motive ovirnorfe — pe!ican cu aripi desfâcute şi ciocul în pene
1580, Sas-Sebeş, Sbornic (1648, Bălgrad, Noul Testament)
1641, Bălgrad, Evanghelia cu înyăţătur
ă 2. 5 (B) chirilic, construit din antrelacuri (î508, 1510, 1512, Târgov
1648, Bălgrad, Noul Testainent —

işte,
Liturghier, Macarie)
7. Vinietă vegctalâ: o raînură cu semi chirilic, cu lujeri înlănţuiţi pe traiectul literei (1550, Târgov
palmete sfârşind cu inflorescenţă com —

işte,
zita. po- Ti'jt)d Penticostar, Dimitrie Liubavici).
l 638, Govora, Psalti,'e — cu rnotive avitrtorfe pelican cu şarpe în cioc (1635, Câm
—‘

polung
‘7. Bandă ornamentală descriind rornburi Molitvenic)
fltomorfe cu elernente florale în interiOr. cu trtotive fantasticc zgripţor (1 646, Iaşi, P,'avilă)
l 64 1, Bălgrad, Evaiigheliar

8. Cap înaripat purtând irtătănii şi cruce. 3. B (V) chirilic, cu lujcri răsuciţi (1547, Târgovişte, Aposto
l, Ditrtitrie

1 643, laşi, Cai'te ro,nâneascči de înt'áţătur Liubavici)


ă
1646, laşi, Pravilă — çhiri!ic, cu motive zooinorfe — iepure (1635, Cârnpulung, Molit-
l 652, Tîrgovişte, Indreptarea legii vetiic)
9. Cap înaripat pe suport baroc reali c'hirilic, cu irtotjve antropurnorfe
zat din semipalinete şi ghirlande cu fructe. —

— 2 putti (1643, laşi, Carte


1 643, Iaşi, Carte romćiiiească de ínvăţătur ‚oiitâ,tească de i,ivăţătură)
ă
1646, laşi, Pravilă . . . .
4. F (G) —. chirilic, cu motivc zoomorfc — cerb (1635, Cîirtpulung, tdoli;
10. Cap înaripat pe suport de frunze crestat veitic)
e.
l 643, laşi, Cai'te románească de invăţătur chirilic, cţt irtotive fitonorfe (1643, Iaşi, Carlea roetâ
ă —

itească de
1646, laşi, Prat'ilă í,t i'ăţăoiră)
1652, Tîrgovi.şte, Indreptai'ea legii
este irtenţiontt anLtl în caic apatc pentiu prlrna dată
letrina rcspectivă.
74 75

— chirilic, pe inotive aviniorfe: pclicao cu aripi dcsfăcute (1635, 12. O (O) latin, cti o coroană în interior (1508, 1510, 1512, Thrgovişte, Li-
Chnipulung. Moliiveoic), pclican cu şarpe în cioc (1646, Dealu, rii;ghier, Macaric; relLiat în I 652, Braşov, Eva;igheliar slavoii,
Liźurghier) Coresi)
— chirilic, pc iootive antropomorfe -- înger. soldat (1637, Govora, — chirilic, cti iiiotive vcgctale (1637, Govora, P,saliii-e)
Psaliii-e slavonă) — latin, cti motive aviiiiorfc bt;fniţă ( I 637, Govora, Psaltii-e)

— cliirilic cii motive antropornorfe: îngeri cu tunică (1642, Govora,


5. Jl (D) — chirilic, cu motive avimorfe: două păsări afrontate, cu cozile în- Evaiiglielia), cap de înger (1646, Iaşi, Piavilă)
crucişate (1642, Govora, Eva;igiielia), două păsări cu capete spre
extei-ioľ şi cozile încrucişate (1648 Bălgrad, Noi,l Testamení) 13. FI (P) — cliirilic, constrLiit din antre]acuri (1508, 1510, 1512, Târgovişte,
— chiriltc, cu motive zoomorfe vulpe cu coada riicată (1642, Go- Litu,-ghiei', Macarie)
vora, Ei.'a;ighelia) cliirilic, cii liijcri înlănţuiţi ( l 550, Tărgovişte, Triod Pe,iticostcn,
— chirilic, cu niotive fitornorfe frunze şi flori (1643, Iaşi, Ca,-ie

Dirnitrie Liiibavici)
;oniânească de Învaíătiua) —— chirilic, cii rnotive aviniorfe — pelican cii ciocul în pene (1637,
Govora, Psaltire)
6. E (E) chirilic: cu motivc antropornorfe înger cu tunich (1642, Govora, chirilic, cu rnotive zoornorfe: berbec cti capul înjos (1646, Dealu,
Ei'angiielie), cu niotive zoomorfe cerb cti c.oarnclc paralele cu Liiui-gliie;-), cerb (1644, Dealu, Evaiiglielia, Iiivă;ături)
trupul ( l 648, Bălgrad, Noul Testa,neizt) — chirilic, cii rnotive antropornorfe diacon cădelniţând (1648, Băl-
7. 3 (Z) —— chirilic, construit din antrelacuri ( l 5 12, Târgovişle, Macarie) gtad, Noul Testanient)
— chirilic, cti motive fitornorfe şi antroponiorfe: doi putti (I 643 laşi, 14. P (R) — chirilic, din antrelacttri (1508, 1510, 1512, Târgovişte, Macarie;
Ca,-te ‚-omâ,ieoscă de î;ivăfăiii;ă), rnascheron şi şarpe (1643, Iaşi,
1557)
Ca,-íe ‚-o,iiâ;iească de Îiii'ăătură), înipletitură cu şerpi (1643, Iaşi, — cliirilic, cu lujeri împletiţi (1550, Târgovişte, Triod Peníicostar,
Cai•ie româ,iească de 6ii'ă!ătiiră) Dirnitrie Liiibavici)
7. 14 (l) — chirilic (1508, Thrgovişte, Macarie) chirilic, pe rnotive zoornorfe cal (1637, Govora, Psalżire)

— Iatin. cti un sfeşnic ( I 547, Szbiu, Filzp Moldoveanul)


15. C (S) — chirilic, cu lujeri îrnpletiţi (1550, Târgovişte, Triod Pe,iíicostar,
— chirilic, cu ]ujeri răsLiciţi (1547, Târgovişte, Apostol, Dirnitz-ie
Dirnitrie Liubavici)
Litibavici)
— chirilic, cu rnotive antropomorfe înger soldat (1640, Govora,
latin, construit din antrelacuri (1563, Braşov, Apostol ‚-o,nâ,iesc, —

Ceaslov rornâiiesc)
Coresi)
— chirilic, cu motive avirnorfe pelican cu aripile desracute (1649,
— chirilic, cu rnotivc antropornorfe: cap înaripat (1637, Govora, —

Târgovişte, Triod Penticosta,-)


Psalíi,'e slavonă), înger soldat aşezat (1637, Govora), orn în pi-
cioare cu veşniânt lung (1637, Govora), doi putti (1646, Deaiu, 16. T (T) — latin, cii lujeri îrnpletiţi (1550, Târgovişte, Triod Peiiticosta,-,
Liíii;giiier), îngerîn picioare (1651, Bălgrad, Psalźire) Diniitrie Liubavici
8. K (C) — cîrnpul literei uinpltit cu lujeri subţiri şi rotaţi ( l 643, laşi)
— Iatin, cii rnotive antropomorfe 2 piitti (1637, Govora, Psaltire

— cti motive zoornorfe: căprioară (1652, Târgovişte, I;id;'epta;ea 1e- slavo;iă)


latin, cu centaur (1642, Govora, Evanghelia)
gü), bour ( I 65 l, Bălgrad, Psaltire)

9. JI (L) chirilic, cti motive avirnorfe 17. ‘-i (Cl) chirilic, cu rnotive fantastice zgi-ipţor (1651, Târgovişte, Mys-
pelican cti ciocul în pene (1642,



Govora, Ei'a;ighelia) i,-io)


— cliirilic, cii lujeri îrnpletiţi pe traiectiil literei (1550, Târgovişte,
10. M (M) — ]alin. cti scenă de vîOăloare (1642, Govora, Î;ivăţă!i;ri) T,iocl Pe,iticosiar, Dimitrie Liubavici)
— Iatin, cti motive zooriiorfe: lup (1644, Dealu, Evanghelia Î;ii'áţăíoai-e) — chirilic, cii niotivc zoornorfe Ieu (1635, Cârnpulung, Molitvenic)

— Iatiii, cti niotivc antropornorfe: personaj urnan cu flori pe creştet


(1644 Dealti, Eva;igiielia i'nvătătoai-e), înger soldat (1643, Iaşi): 18. b (ÎN) — chirilic, cii rnotive zoornorfe cerb (1642, Govora, Ei.-aiighelia)

trei persoiiaje — sfänt între doi îngeri ( l 648 Bălgrad, Noiii Tesio- — cliirilic: cu niotive fitoiiiorfe (1643, ]aşi), cii coroíiná de spice
ine,ii) (1643, ]aşi)
— cii motive antropon-iorfc: doi îngeri (1648, Bălgrad, Noiil Tesia-
ll - 1-l (N) — chirilic, cu motive tintropornorfe: srant cu veşrnînt bogat şi toiag nie;ií)
în mâna dreaptă (1637, Govora, Psalíire), personaj iirnan cu
cuşiiiă (1644, Dealu, Ei'a,iglielia), personaj unian l 9. 10 (]O) — ciiirilic, cii tiiotiv aiitropoiiiorf personaj bătrân cii barbă liingă
bătrân cii

barbă Iungă (1646, Dcalti, Liiiirgiiier), Isus bineciivântând (1643, (1648, Bhlgrad)
Iaşi)
Résumé

Cet ouvrage pt-ésente la gravure rnédiévale en Rournanie en re-


lation avec l'histoire du livre.
Le prernier livre imprirné sur ce tcrritoire est un Liturghier, ré-
alisé en 1508 par le moine Macarie. Jusqu'ă 1525, la date con-
sidérée par les historiens du livre la fin de la périodc des in-
counables, en ce qui conccrne les livres réalisés avec des carac-
téres cyrilliques (slaves) on a imprirné ă Târgovişte trois livres: le
Liturghier, en 1 508, un Octoih, en 1 5 1 0, un Evangheliar, en l 5 1 2.
Les pages de ces livres sont couvcrtes d'omaments gravés sur
bois. La premiére gravurc représentant une égtise est placée
comne frontispice sur la premiére page de 1' Octoih.
Aprés une pause qui a duré presque 40 ans, Dimitrie Liubavici
a recoirunencé ă irnprirner des livres â Târgovişte, renouvellant
l'ancien art de l'imprimerie.
La plus importante de ses oeuvres est le Triod Penticostar de
1550 oů l'on a les premiéres douze gravures sur bois utilisant
comrne sujet l'histoire de Jésus-Christ.
Tous les moyens décoratifs crécs pour la beauté et l'art du livre
se dćveloppent dans la deuxiéme parte du XVI-iéme siécle: le cul
de larnpe (Tetraevanghel, Sibiu, Filip Moldoveanul, 1546), le
frontispice sur la fcuille du titre (Evanghelia învăţătoare, Braşov,
Coresi, 1581) les arrnoiries (Paiia, Orăştie, Şerban, 1582). En
nrne teinps les gravures aux sujets bibliques deviennent des plus
diverses.
Vers le rnilieu du XVII-iérne siécle, l'art de I'imprimerie utili-
sant la gravure sur bois atteint â sa perfection. Les graveurs Theo-
d()r Tiscvici, en Valachie, et Ilia Anagnoste, en Moldavie, donnent
de inervcillcuses gravures qui font les délices des livres rournains
de ces teinps. Leurs ornainents sont réalisés dans la maniére ba-
roque.
Ensemble, les livres et les gravures ernplacées entre leurs feuilles,
sont les téinoins de la haute spiritualité qui se manifestait dans les
Pays Rouinains sous la reigne de Matei Basarab et Vasile Lupu.
Epitome

This work is introducing the niedieval wood-cut in Romania in


connection with the history of the printed book in this country.
The first romanian printed book is a Liturghier printed by
Macarie in 1508. Till 1525, the date considered by the researchers the
end of the incunabula period for tlie siavic printings, three books
were printed at Târgoviştc: the quoted Liturghier, 1508, an Octoih,
i 5 1 0 and an Evangheliar, 1 5 1 2. Tłiey are decorated with plenty of
wood-cut ornaments. Tlie first romanian wood-cut represcnting a
church is placed on tlie first page ofthe Octoih as a frontispice.
Afer a ratlier long break of about 40 years, Dimitrie Liubavić at
Târgovişte, brought back to life the old art of printing. The most
importalit of liis works is a Triod Penticostar from 1 550, in which
the first 12 wood-cut conceming the biblical history ofjesus-Christ
are placed.
A11 kind of ornamental means began to appear on the printed
pages, sucli as: the final vignette (Tetraevanghel Sibiu, Filip Mol-
doveanul, 1546), the tittle-page (Evanghelia învăţătoare, Braşov,
Coresi, 1581), the arnis (Palia, Orăştie, Şerban, 1582), etc.
At tlie sanie time the wood-cuts witli biblicai subjects diversi-
fied.
About the middle of tlie 1 7th century, the art of printing and
wood-cut is at its niaturity. The engravors Theodor Tisević in
Valachia and Ilia Anagnoste in Moldavia gave wondeful wood-cuts,
adding beauty to the ronianian books. Tlieir omaments bclong to
tlie Baroc style.
Together, the pririted books and the wood-cuts, reveal the meas
Detaliu din !ntânipinarea Doninului ure of tlie liigli spiritual life perforiiiiiig on the Romanian teritory
1 643, Iaşi, carte re,nâizească de învăţătură, IIia during tlie reiglis ofMatei Basarab and Vasile Lupu.
‘ii

Detaliu din Întâi-npinarea Domnului


1643, Iaşi, carte româncască a'e învăţătură, lIia CATALOG UL ILUSTRAŢIILOR
c. ĺ. Frontispiciu cu stemă
1 508, Târgovişte, Lilurghier, Macarie
c. 3. Frontispiciu cu niotivc gcomctricc (antrclacuri)
I 5 I 2, Thrgovitc, Ecaizghe/zai, Macaric

c. 2. Sfliiţii Iosif, Tcofrast i Ioan c. 4. Frontispiciu cu stcinh


1 5 O, Tílrgoviştc. Ocioih. Macíiric I 5 l 2, Thigovişte. Eiaiigheliai. Macanc
‚‘ îw:o Y'TC TCs
u'ŕro [ĆÇAI
\b .
:. V1Ą (ĄIIŚhW1€

;
i'.iC O
;.fĄ9 4 ‘zfl

c• 5. FrontipiCiU co tema
c. 6. Filă dc carte
J 5 1 2. Tâi'goviştc. EiznghcIiai', Macnl'iL'
1 5 2, Târgoviştc. Ei'a,zghehar. Macaric
c. 7. Frontispiciu cu steniâ
1 545. Târgoviştc !vĺo//li'en/c, Diniitric Liubavici

rpŚiT EoE ľb fIfl

_s ł
;

« ‘,
—--
;‘,,


-


——-

c. 9. hitraiea n terusalini
C. 8 Frontispiciu CLi nioti\ C avi mort'e 1 550, Tâigoviştc, Ti'iod Penl/costar, Dimiti'ie Linbavici
1 545, Tai iOVitC. Alo/ili'eiiťc
c. 10. Răstignirea c. 1 1. Piângerea Iui Isus
1 550, Trgovişte, Triod Penticostar, Dinitrie Liubavici 1 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Diinitrie Liubavici
c. 1 2. Învieiea
1 550, Târgovişte, 7iod Pe,iiicoslur, Diiriitrie Liubavici
c. 13. Necredinţa Tornei
1 550, Târgoviştc, Tciod Peniicosiar, Diniitrie Liubavici
c. 14. Jsiis arătându-i-se Marici-Magdaiena („Noli nc tangere") c. 15. Vindecarea slăbănogului
I 550, Târgoviştc, Tiiod Penlicostai, Dinitric Liubavici 1 5 50, Târgovişte, Triod Penticoslar, Diruitrie Liuhavici
c. 1 6. Isus Ia 1 2 ani în ten'iplu c. 17. Isus i san'iariteanca
1 550, Târgovişte, Trjod Peniicostczr, Dirnitrie Liubavici 1 550, Târgovişte, Trŕod Penticostar, Dirnitrie Liubavici
c. 1 8. Vindecarea orbului 1 9. Înălţarea
1 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Dirnitrie Liubavici 1550. Târgovişte, Triod Penticostar, Dinitrie Liubavici
c. 21. Vinietă
Sec. al XV1iea, Ţara RomnDasc, Molitvenic

c. 20. Cincizecimea c. 22. Frontispiciu cu stema orau1ui Sibiu


1 550, Târgoviştc, Triod Peíiticostar, Dirnitrie Liubavici 1 546, Sibiu, Tetraevanghel, Filip Moldoveanul
c. 23. Cul de /ainpe Evanghc1isu1 Marcu cfl 24. Col de lampe, Evanghelistul Ioan
1 546, Tetľaevanghel, Sibiu, Fdip Moldoveanui 1 546, Sibiu, Tetraevanghel, Filip Muldoveanul
-

f'

•:• •:•

‚.

c. 26. Frontispiciu
1574, Braşov, Octoih mic

c. 27. Frontispiciu
1 574, Braşov, Octoih mic
#

c. 25. Gravură pleinepage, Isus


c. 28. Frontispiciu
1 546, Sibiu, Tetraevaiighe/, Filip Moldoveanul
1 58 1, Braşov, Evanghe/ie învăţătoare, Coresi
A4IQ1 3(MU

¶e ZAn
c. 29. Vinietă fnaIă
1 570. Braşov, Psajtire

c. 30. Cul de lampe c. 3 l . Foaie de titlu cu blazonul Iuj LL]kas Hirschcr


1 58 1, Braşov, Evanghelie învălăloare rornâneascâ, Coresi I 58 1, Braşov, Evanghelie învăiătoare toínânească, Coresj
c. 34. Sf. Ioan Blagoslovul
1580, Sas-Sebeş, Sbornic slavon, Coresi

c. 32. Răstignirea
1 580, Sas-Sebeş, Shorn/c slavon, Coresi

( i ct

c. 33. Naşterea Sf. Fecioare c. 35. Sf. Paraschiva


1 580, Sas-Sebeş, Sbornic sk(ţ'on, Coresi 1580, Sas-Sebeş, Sbor,zicslavon, Coresi
e

‚ •

c. 38. Stema familiei Bathóry


1582, Orăştie, Palia

c. 36. Sf. Nicolae


1580, Sas-Sebeş, Sbornic slavon, Coresi

F.

c. 3'7. Frontispiciu cu iniţialele lui Bojidar Vucovici c. 39. Vinietă cu iniţialele lui Theobaldus Gryphius, datată 1528
1 588, Braşov, Lilurghier 1 5'79, Bălgrad, Evangheliar slavon, Lörintz
c 40. Frontispiciu cu motive vegetale
1643, Câmpulung, Anthologhion

c. 4 1 . Frontispiciu cu niotive vegetale


1 643, Cânipulung, Anihologhion

c. 42. Vinietă
1 643, Câmpulung, .4nihologhion c. 43. Foaie de titlu
1 643, Cânipulung. Anihologhion
‚‘

‘ n
Ń;

iíŕnIA IA
iŢT / ‚
‘7
A

4 đţ

í t « p uřril • % .
. /

e í yí1t Ă

Ęt st(
4 3r ? ‚Á
t /‘

t ă4t ; Ł't $H11 ÁflýfÂfltś .


#
t ? CŢf J )
‘ 4 ‚.

r 4
p
4
Iť%'y
t
_tt/t,
t
t t
‚.t)i . Ä r1 N*
f
vr
ť ĄfU A1 MflťWM
:
.

4*
E ‘‘

Ą
rţţtir Ą Ę

c,7
1j A q, (
j Ą ĺ
tKfl

:; tĺA ttfltť'fl tĆ
$/ \ ŕ .. — a “

‘ ‚‚%ll IM$

t: JIAC Vf,íĄ v in, n


.
T. s / P *‘ -ő

31)ÄÇőlt#t rIuttfflTłA &tI fflWt14


: ‘e

(‘4flHţAtO MA4.É4Lt.
.: “
‘, .t t/J

t ĺt ŤĄ1VIľ

c. 44. Foaie de titlii c. 45. Adorinirea Maicii Dornnului (cu sternă)


1643, Cârnpulung, Invăţatuii 1643, Cârnpulung. Învătături
!

i7#4 ‘#M!'tI InI,!U


1! !II 4fllr !A1S !‚‘<l%A ‚ć4r.
i

!‘I! tĄqfl1%$ <ľ! I rnM'! 4!$#'t

4 ! ! ‘Ilfl 1444 1,! ľ!I 1śn'MlrW'


I l ‘ ! ‘ r r F tsI flţ ‘I !

!‘ ;‘‘ľ!'t <t;u' ‘S 5#V ‚‘u'(!Á


* ‘,

114 ¶f,!,44!4441! 14! !S4! i'f!"


Htl t !4 i t"l'! t1!'t li !
s;
t*!fl14& 1! ‘!fl

s!ssn'!<!#!WS

c. 46. Stema lui Matei Basarab c. 4'7. Adormirea Maicii Domnului


1 643, Câmpulung, Anthologhion 1 643, Cârnpulung, Anthologhion
H4

H L

:
ť aa:

H
ţ"

; .

‘.; i:fţo ;

‘)

4,


‚ť, ą'

c. 48. Naşterea Sf. Fecioare c. 49. Pagină de titlu


1 643, Câmpulung, Antho/oghton 1 642, Govora, Evanghelia învăţătoare
c. 50. Frontispiciu cu rnotive vegetale
1 642, Govora, Evanghelia învăţătoare
K XFT eC7
M flĺŞLfl.4 flfOiA

1 ĄlA(ÇfIIl

AW
.. —
.flr
jC
Ctr,MO
A)'X
fuiő t{ . ‚ ji(AřAő

ľ:
c. 5 1. Frontispiciu cu motive vegetale
1 642, Govora, Evanghelia învăţătoare • kJ'1 oinrnrn

Á
‚ “
H .

c. 52. Frontispiciu cu motive vegetale Foaie dc tithi


c. 53.
1 642, Govora, Evanghelia învăţătoare
1 650, Tárgovitc. Poiibania preníilor
ľAO AS[
/
‚Â'rrďi ľw
iy,

c. 54. Stema Lui Matei Basarab c. 55. Psalniistul Davil


1 640, Govora, Pravilă I 637, Govora, Psalti,e
c. 56. Ftul risipitor
1 642, Govora, Evangiie!ia îmáttoci,e ro cnr'scă

c. 57.
c. 58. sf. Vasile cel Mare
Întoarcerea 6ului risipitor
1 646, Dealu, Litwghier
642, Govora, Eva;tghc!ja invă!1oar ro;;ióneasęă
\‚
c. 59. Sf. Grigorc Blagosiovul c. 60. Stena lui Matci Basarab
1646, Dcalu, Litwghier 1647, Dcalu, Imitalio Christi
1 ţ írŢ

i:i+

cr;: r> &


-‚

c. 61. Stema lui Matei Basarab


I 646, Dealu, Liturghier

c. 62. Vinietă
1 649, Târgovişte, Triod Penticostar c. 63. Foaie de titlu
1 649, Târgovişte, Triod Penticostar
1

c. 64. Foaie de titlu c. 65. Taina botezului (sennat cu iniţiale şi datat, centraljos)
1 652, Târgovişte, bzdreptarea legii 1651, Târgovişte, Mystirio
c. 66. Ungerca cu mir c. 67. înăltarea
l 65 1, Târgovişte, Mvstirżo 1651, Târgoviştc, Mvstirio
r

\ —_-—

*;ž i ‘t Sj.

ri : irIrt1r, :
żţc'ąnş4Mdtţ&aI{IEłt W&OI1H' i AVh ui t )
ç-, j

c. 68. Sf. Împăraţi Constantin şi Elena c. 69. Sinodul de la Ţarigrad


652, Târgovişte, Indreptarea legii 1 652, Târgovişte, Îndreptarea legiż
r

‚. • . .

c. 70. Sinodul de Ia Efes c. ‘71. Sf. Vasile cel Mare


l 652, Târgovişte, indrejtarea ĺegii 1 652, Târgovişte. Îiidreptarea legii
-j

c. 72. Sfnţii Apostoli Petru şi Pavel c. ‘73. Bunuljudecător


1652, Târgovişte, Indreplarea legii 1 652, Târgovişte, Indreptarea legii
c. ‘74. Stema Mitropoliei Ţării Romârieşti c. ‘75. Sterna Mitropoliei Ţării Româneşti
1 652, Târgovişte, Îridreptarea /egii 1651, Târgovişte, Myslirio
c. ‘76. Foaie de titlu c. 77. Foaie de titlu
1 643, IaşL, CĆLrie românească de învătăiură 1644, Iaşi, Seapte taine
+
Veí1
!
(!łĺ"i
H'
ľÉ4oÉ ÉS!!( *łrrr u4'ś',
wu

A1
W!ł oMrć
ii
A1J, ‚
I T, 1HT
J(j / s

rt J
/

/
ŕ ( ł

(t r& śr Hf JY
A 4t.
(‘

s I.Czt

c. 78. Foaie de titlu c. 79. Stema lui Vasile Lupu


1646, laşi, Pravŕ/ă 1643, Iaşi, Car(e româłÉească de ínvăţatuŕa, Ilia
r

c. 80. Sterna Iui Vasile Lupu c. 8 1. Sterna lui Vasile Lupu


1644, Iaşi, Seapte taine 1646, Iaşi, Pravilă
c. 82. Intrarea în Ierusalim (semnat şi datat dreapta, jos)
e. 84. Pogorârea Sf. Duh
1 643, Iaşi, Carte románească de învăţătură, IIia
1643, Iaşi, Carte românească de învä;ătură, Ilia

c. 85. Sf. Dimitrie (seirrnat cu iniĹiale, sĹânga-dreapta)


1643, Iaşi, Carle românească de învăţălură, Iiia

c. 83. Învierea
c. 86. Sf. Nicolae
1643, Iaşi, Carte rornânească de invăţăĺnră, llia
1 643, Iaşi, Carte rornânească de învăĺălură, Ilia
c. 87. Sf Arhanghel Mihail
1 643, Iaşi, Carte românească de învă,tătură, Ilia

c. 89. Tăierea împrejur


1643, Iaşi, Carte romănească de ínvăţătură, Ilia

c. 88. Naşterea lui Isus c. 90. Botezul Dotnnului


1643, Iaşi, Carte roináiiească de ínvăţătură, Ilia 1643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, Ilia
c. 93. Sf. Mucenic Gheorghe
c. 91. Intâmpinarea Domiiului 1643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, Ilia
1 643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, Ilia

c. 92. Sf. Teodor Tiron c. 94. Sf. Ioan cel Nou de Ia Suceava
1643, Iaşi, Carte rornânească de învăţătură, IIia 1643, Iaşi, Carte rornânească de învăţătură, IIia
c. 9?. Sfnţii Apostoli Petru şi Pavel
c. 95. Naşterea Sf. Ioan 1643, Iaşi, Carie românească de învăţătură, Ilia
1 643, Iaşi, Carte rornânească de învăţălură, IIia
•**i

c. 98. Schirnbarea la faţă


1643, Iaşi, Carte rornânească de învăţătură, Ilia
T

c. 99. Adorrnirea Maicii Dornnului


1643, Iaşi, Carte iornánească de învăţătură, IIia

c. 1 00. Tăierea capului sf. Ioan c. 101. Sf. Paraschiva cu 9 scene (sernnat dreaptajos)
1643, Iaşi, Carte roniánească de învăţătură, Itia 1643, Iaşi, Carte românească de învăţăźură, Hia
r

c. 102. Frontispiciu cu medalion reprezentându-1 pe Isus


1643, Iaşi, Carte românească de învăţălură, Ilia

c. 104. Frontispiciu cu medalion


1 643, Iaşi, Carte romănească de învăţătură, IIia

c. 103. Frontispiciu cu motive vegetale c. 1 05. Frontispiciu cu rnotive vegetale şi mascheron


1643, Iaşi, Carre romáizească de învăţălură, IIza 1643, Iaşi, Carte roinănească de ínvăţătură, Ilia
—--

c. 106. Frontispiciu cu motive vegetale, mascheron şi putti


1643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, IIia

c. 108. Culdelampe
1643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, Ilia

107. Frontispiciu cu motive vegetale


c. 109. Culdelampe
1643, Iaşi, Carie ‚v,nănească de învăţătură, Ilia
1643, Iaşi, Pravilă
c. 1 1 l. Frontispiciu cu notive vegetale
1 648, Bălgrad, Nou/ Testa,není

c. 110. Culdelampe c. 112. Vinietă


1 652, Târgovişte, Indreptarea legii 1 648, Bălgrad, Noiťl Testa,nent
c. 113. Sf'. Troită c. 1 1 4. Stema iui Gheorghe Rákozy
1 648, Bălgrad, Noul Testainent 1 648, Bălgrad, Noul Testament
r

ft
Litera ľ (G) 1 635 Cârnpulung, Litera F (G) — 1635, Cârnpulung,
Litera A (A) 1643. Iaşi,
-- Litera A (A) 1643, Iaşi, —

Molilven ic

Caržę rornčinească cle iin ăţă(urči Carte rornânească de învăţăžură Molilvenic

-‘

v
Litera (D) 1642, Govora, Litera (D) — 1643, Iaşi,
Litera A (A) 1643, laşi, Litera B (B) 1 637, Govora,

Carle roniânească de în vălătură


cciťžc ronzcąnea c-ă cle invăţătură Psaltire Evangh elie în văţătoai-e

. .

:
Liteza B (B)
. - -

1646. Jaşi, Litera B (V) 1 646, Dealu, Litcra E (E) 1 642, Govora, Litera E (E) 1643, Iaşi,

Evanghelie învaţătoai e Cai-te rornănească de în văţătură


P,avi/a lui Ini/ Ĺuţni Lilurghieř-
c. 1 1 6. Letrine
c. 115. Letrine
I, n

r
(

t(

Litera 3 (Z) 1643, Iaşi, Lteja 3 (Z) 1643, Iaşi Litera M (M) 1642, Govora,
-
— Litera M (M) — 1646, Iaşi,
Carte românească de învăţălură CLiľC ĺOiflUflCUCO ĆIC învltiluri Evanghelie învăţăloare Pravilă

L n

‚\“ ‘ -
j (

A
‘fl

g --

‚::‚
i rc
M,i 1: ž4IJ
* ‘i%
-ť(' ł tA
Litera H (I) 1643, Iaşi, Litera I'I (I) I 65 1, Bălgrad, Litera H ÇN) — 1 642, Govora, Litera () (O 1642, Govora,
Carte românească de învăţălură Psallire Evanghelie învăţăloare vangh eli învaţa'oaí-e

t14
: ţ
‚. 3' ‚‚r-'
n
.

t-ii,_,ţ „_„

‘1 ‘)

ť( !]‘
n
‚.‘
t

j-
t %‚)
‘t ‚ťĄ Í l
Litera K (K) 1654, Bălgrad, Litera JI (L) 1648, Bălgrad, Litera H (P)


— 1648, Bălgrad, Litera H P) — 1649, Târgovişte,
Psallire Noul Teslarnent iVoul Testarnenl Triod Pei7licoslar

c. 117. Letrine c. 118. Letrine


i

Litera P (R) — 1637, Govora, Litera C (S) — 1637, Govora, Litera -I (CI) 1643, Iaşi,
— Litera Uj (Ş) l 652. Târgovişte,

Psaltire Psaltire Carte românească de învătătură Indreptarea legii

Lî :t/

Litera T (T) 1635, Cârnpulung, Litera X (H) — 1637, Govora, Litera b (ÎN) — I 65 1, Bălgrad,
Molitvenic Psaltire Psaliire

Litera X (H) — 1646, Iaşi, Liter' ‘I (CI) 1635, Câmpulung,


Pravila Molitvenic

c. 119. Letrine c. 120. Letrine


-

_‚

i sn ann i

c.122. St_ Apostol Pavel, detaliu din Sf'inţii Apostoli Petru şi Pavel
c. 1 2 I SĽ PCtFLÍ,detaliu din Sf'inţii Apostoli Petru şi Pavel;
1643, Iaşi, Carte rooiánească de învă(ătură, IIia
I 643, Iaşi, Ca/_ĺe ‘omdneascá ć/e învă/ătură, Ilia
CUPRINS

PREFAŢĂ 15
ÎNCEP UTUR I 17
INCUNABULE / 11

SECOLUL AL XVI-lea / 15
TÂRGOVIŞTE / 15
PLUM BUITA (BUCU REŞTI) / 20
TIPAR UL ÎN MAI MULT E LIMBI / 21
SIBIU /23
BRAŞOV /24
SAS-SEBEŞ / 26
ALBA IULIA /28

SECOLUL AL XVII-lea l31


CÂMPULUNG / 34
GOVORA /36
MÂNĂSTIREA DEALU / 39
TÂRGOVIŞTE /41
IAŞI /46
BĂLGRAD (ALBA IULIA) / 51
—‚—
Note /55

Bibliografie l 57
Indice l 61
Résumé / 77
c123. Sf. Teodor Tiron, detaliu Epitome / 78
1643, Iaşi, Carte rornănească de învă/ătură, IIia
CATALOGUL ILUSTRAŢIILQR l 80-174
2 ! (; .:
: Jĺĺ ĺ.

/ /
j//i ţ
f ‘ S :

EDITULE UNIVRSALIA
%VŁ
4p 4P;;' 4p — ‘

ATL.AS PERSONA 1TEGRL I


ĺ;::
Preşecinte E)irector General: Doina Uricariu
ĺ
Str. Alexandru Constantinescu Nr. 33 Sector 1 Etaj 3
Bucureşti 71326
CP: 33—123 Bucureşti
Tel/Fax: 211.23.63; 665.2'772

Caica Vicloriei Nr. 141 Sector 1 Etaj 2


TeIJFax: 312.9120; 312.9121

Tehrioredactare computerizată:
Grupul Editoriaĺ UNIVERSALIA

/‘i)

_\.‘ îi

ť) /‚
Timbrul 1itrar în valoare de 2%
se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Rornania
cont Nr. 45106262 BCR SMB -