J1,J,J.

p
l'V8IlW
I •.
.l.
-‘
 ARTA CĂRŢII
(CARTEA ROMÂNEASCĂ
ÎN SECOLEŁE XVI-XVII)

‚j
 ! I r
J,ŕ( /J=
j - ćJ ( ‚
« _I Y_,

Colectia
PATR1MONIU ANA ANDREESCU

Coperta de Paul-Alexandru DROGEANU

ARTA CĂRŢII
(CARTEA ROMÂNEASCĂ
Ilustraţia de pe coperta întâi ÎN SECOLELE XVI-XVII)
reproduce foaia de titlu din
Anthologhion, Câmpulung, 1643
Fotografia autoarei face parte Ilustraţie şi omainent în cartea veche românească
diri colecţia personală de până la Vasile Lupu şi Matei Basarab

Prefaţă de Virgil Cândea

© 1 997 Editura INTEGRAL (GRUPUL de edituri UNIVERSALIA)

Toate drepturile rezervate
Reproducerea parţială sau integrală a acestui volum sub
il l l l l l l l!l l l
0O9o
BC.u. -

orice formă şi indiferent de suportul material, Vară acordul

editorului, se pedepseşte conform legii

i[
INTEGRA[

ISBN 9739827209 .
Bucureşti, 1997
 PREFAŢĂ

2 i:
:
- ‘

Introducerea tiparuiui în cultura românească este o te,nă intens

Autoarea acestei cărţi şi editorul
doresc să-şi exprime gratitudinea
pentru sprijinul oferit de
BIBLIOTECA ACADEMIEI din ROMANIA
la realizarea vo1unu1ui de faţă,
prinu1 dintr-o serie
ce-şi propune să reconstituie
pentru cititorul contemporan
o istorie a artei tiparului românesc
tratată în sinteze şi lucrăi-i de specialitate care au pus în lumină
importanţa acestui act pe plan naţional şi regional.
Rořnânii aufost ínu/t timp singurulpopor din Europa de sud-est şi
din zona Mediteranei Orientale care au avut acest nepreţuit meşteşug.
Statutul lor de autonomie politică şi opera lor de solidaritate cu
popoarele înrobite din Turcocroaţie le-a îngăduit să-i asocieze la
beneficiile tiparului pe slavii de sud şi de est, pe greci, pe arabi şi
pe georgieni.
Aceste îinprejurări conferă roinânilor un łoc aparte în istoria
moiidială afenonienului care a schimbat cursuł modern al răspân-
dirii ideiłor creaţiilor ştiinţijice şi literare revoluţia imprimeriei.
—

Este adevărat că o vreme autorii străini ‚i-au evaluat cuřn se cu-

venea rolul româniior în acest domeniu, iar specialiştii de la noi s-au
niulţumit să-l trateze în cadrul strâmt al istoriei culturii naţionale.
De câteva dece,iii aceste perspecrive au fost rnodficate şi, în
bibliograjia istoriei mondiale a iinprimeriei, opera meşterilor şi
rnecenaţilor de la noifigtírează acum în capitolele ce se referă ła
introducerea nobilei arte în câteva culturi din Balcani şi Orientul
Apropiat.
Răinân totuşi rare lucrăi'ile despre diversele aspecte care per-
rnit înţelegerea deplină a creaţiei spiritiiale româneştiprin tipar.
Ne gândiin la analizelefireşte dficile, dar cât de iiecesare, referi
toare la cartea ca operă de a,'tă iprodus tehnologic, evoluţia stilisti-
că a tipăriturilor româneti şi încadrarea lor între creaţiile europene.
notele specJîce ale acestui rneşteşug la noi, eventualele contarni
iiări sau injiueiiţe din sau căti-e alte arii ale universuiui cărţii.
 6
Lucrarea dejäţă îndearnnă la abordarea cu îndrăzneală şi cu pro-
rnisiunea unor înalte satisfacţii a acestor încă spinoase problerne.
Autoarea aparcurs literatura roniânească şi străină de speciali-
tate de la geneza fiparului cu caractere chirilice până la prodtisele
lui din epoca introducerii lirnbii naţionale în biserică şi cultură şi
a ecouriior contra Reforrnei în Europa Orientală; a aiializat corn-
parativ tăietura literelor, ilustraţia şi ornarnentele căr,tilor iinpri-
niate de rornâni în cele două secole de început aie istoriei tiparului
la noi; a descris aceste elernente care deterrnină împreună reuşita
cărţii ca operă artistică. Rezultatele acestei întreprinderi vor inte-
resape inul,ti iubitori ai culturii izoastre rnedievale, vorstimula alte
cercetări vor incita laformarea de opinii noi. Autoarea are drep-
tul 1a satisfac,tia de aJî impulsionat un domeniu de seamă al inves-
tigaţiilor privind istoria spirituală a roinânilor tocinai într-un
rnoment în care pasiunea pentru cotidian nu pare a lăsa loc con-
ternplării trecutului.
Din perspectiva evoluţiei culturii roinâneşti în secoiele XVI-XVII,
un rnerit al cărtii doarnnei Ána Andreescu mi se pare acela de a
lumina mai bine unełefenomeiie pentru a căror cunoaş'tere deplină
orice injbrmaţie nouă este preţioasă. Părăsirea treptată a tradiţiei
care, în alte dome,iii, este încă puternică, este rnai vizibilă în cele
două veacuri în arta tiparului.
Cărţile de început, rnarcate de eleganţa ini,nitabilă a manuscri-
selor rornâneşti pe care epigonii lui Gavril Uric ştiau însă să le
creeze pe timpul lui Marcate, vorfäce relativ repede loc stilului de in-
fluentă renascentistă, apoi barocă. Lucrarea defaţă este în această
priviiiţă concludentă. Cartea irnprimată se dovedeşte un teren fer-
til şi totodată un agent determinai2t pentru fenomenele inovării în
culturi şi ritmurile lor
La pionieratul într-o latură pufin cunoscută a culturii noastre
din trecut, autoarea adaugă, astfel, ‚îzeritul unor perspective asu-
pra acestei culturi, în ansainblul ei.
Virgil Cândea
ÎNCEPUTURI
Cartea veche forniează obiectul unui capitol special din istoria
culturii româneşti. Rolul ei pentru păstrarea conştiinţei de neani a
fost adesea relevant. Intr-o epocă în care unitatea de credinţă repre-
zenta un factor de coeziune naţională, stăvilar în faţa invaziiior arma-
te străine sau a influenţelor spirituaie, cartea a fost reflexul niaterial
al conştiinţei de apărare, manifestare culturală cu mare putere de
penetraţie. Conţinutul religios al cărţii vechi româneşti este firesc
în contextul general al cuiturii rnedievale, în care singura ideolo-
gie era cea religioasă. Dar cartea, prin excetenţă depozit de idei,
era în acelaşi timp produs al rnăiestriei meşteşugarului-artist şi
mărturie a nivelului atins de arterele adiacente tiparului gravura
—
în primul rând, arta legăturii, a irnpresiuniior în piele, în al doilea
rând deci un obiect preţuit pentru toate componentele lui: cuprins,
—
tipar, hârtie, grafică, calitatea compactării. Pentru cartea veche aceste
aspecte sunt cu atât mai irnportante cu cât în veacurile XVI-XVII
tiparul era îndeosebi o artă, meşteşugarul fiind considerat cel puţin
artizan, dacă nu artist. Pentru ca tiparul să devină industrie au fost
necesare încă două secole.
La 1508, când ieşea de sub teascuri prima carte românească, în
Occident invenţia lui Guttenberg trecuse deja de perioada incuna-
bulară, terniinată după unii cercetători la 19 aprilie 1501. Aldus Ma-
nutius şi Nicolas Jenson, la Veneţia, ridicaseră arta tiparuiui cu carac-
tere antiqua la nivel de perfecţiune. Antoine Verard, Simon Vostre,
José Bade, Thielman Kerver excelau, la Paris, în impńmarea cărţilor
cu gravuri. Schönsperger tatăl va deveni în anul 1 508 tipograful împă-
ratului Maxirnilian I, începând în acelaşi an capodopera de rafina-
ment tipograf1c care este Theuerdaiik şi pe care o va tenîina în 1513.
 8 ARTA CĂRŢII
Adoptarca tiparului cu oarecarc întârziere în cultura românească
are ca principală cauză deoscbirea de limbă şi scriere între Occiden-
tul şi Orientul european. Literele româneşti faceau parte în Evul
Mediu din contextul culturii slave pentru că, aşa cum în secolele
xv-xvI Iatina era Iirnha oficială a nurneroase ţări vest-europene,
slavona era limba de cult, administraţie şi cultură a popoarelor din
răsăritul Europei şi Balcani, inclusiv a românilor. Latina şi germana
erau Iimbile folosite prin excelenţă pentru tipărituri, caracterele fiind
cele gotice pentru cărţile teologice sau juridice şi cele antiqua
( rotonda) pentru scrierile urnaniste. Caractcrele greceşti cu care este
tipărit Etvinologicuin inagnurn, 1499, au fost tăiate după modele
din manuscrisc greceşti şi Proctor vorbeşte despre „munca de cinci
aní a lui Kallierges (Zacharia Kalliergus din Creta) ca să creeze o
literă suficient de originală pentru a servi ca bază în vederea
obţinerii privilegiului"1. Deci pentru greci invenţia lui Guttenberg
începea să funcţioneze abia la 43 de ani după tipărirea Bibliei cu
42 dc rânduri.
Alfabetul chirilic din vechile cărţi româneşti a fost tăiat de gra-
vorul de poansoane Rudolf Borsdorf la Cracovia, şi prima carte
tipărită cu acest alfabet este Hyrnnologicurn de Ioan Damaschian,
tipărit de Schwejpoldt FioI tot Ia Cracovia, în 1490 sau 1491.
După tipărirea a cinci cărţi liturgice într-un singur an, 1491, (Oc
toih, Ceasłov, Psaltire, Triod, Triod înflorit)2 tiparniţa lui Fiol îşi
încetează activitatea fiind interzisă de autorităţile catolice.
Următoarea carte cu caractere slave va apărea la Veneţia, în
tipografia lui Andrea Toressano, ginerele lui Aldus Manutius
(Ceaslov, 1493).
P.P. Panaitescu4 arninteşte alte două tipărituri veneţiene, din
1 5 1 2 (Ceaslov catołic şi Rugăciunile Sf Brigitta), realizate în
tipografia lui Giorgio Rusconi de către tipograful Francesco Rat-
kovici din Ragusa, scrise cu varianta bosniacă a alfabetului chi-
rilic, în care o parte din litere N, H, I, A sunt latine.
— —
A treia ţară în care au fost tipărite cărţi cu caractere chirilice este
Muntenegru. In 1494, la Cetinje, Macarie tipograful a irnprimat două
Octoihuri şi o Psaltire, iar în anul urniător un Molitvenic. Acest
Macarie învăţase, probabil, meşteşugul tiparului la Veneţia. Greu-
tatea obţincrii privilegiului5 şi strânsele legături dintre republica
Venctiană şi Serbia (Gheorghe Cernoevici, domnul Zetei, era căsă-
torit cu o nobilă veneţiană, Elisabeta Erizzo) 1-au adus pe Macarie
ÎNCEPUTURI 9
la Cetinje. P.P. Panaitescu susţine că tiparniţa de la Cetinje a fotosit
caracterele glagolitiee ale Iui Andrea Toressano, vândute de acesta
• lui Gheorghe Cernoevici. Macarie tipăreşte la Cetinje cărţile men-
ţionate rnai sus, după care nu mai apare ca tipografîn Serbia, unde
nu se vor niai tipări cărţi decât după 24 de ani, la Gorazde. Ocupa-
rea Serbiei de către turci explică dizolvarea tipografiei de la Cctinje,
iar înflorirea Ţării Româneşti în vremea lui Radu cel Mare
(149,5-1508) este un argument suficient pentru ipoteza venirii lui
Macarie la curtea dornnitorului român.
Ţara Românească devine deci a patra ţară unde se tipăresc cărţi
‘ cu caractere slave, după Potonia, Italia, Muntenegru. Italia este
anterioară Ţării Rornâneşti numai prin Octoih-ul ( 1 493) tipărit cu
caractere glagolitice, din care un singur exemplar, azi dispărut, a
fost rnenţionat la Biblioteca din Nürernberg6.
In ceea ce priveşte materialul tipografic folosit de Macarie, este
greu de presupus că tipamiţa de la Cracovia a ajuns în Ţara Rornâ-
nească (ipoteză emisă de P.P. Panaitescu). In privinţa aducerii sale
din Italia, Emile Picot se exprimă astfel: „Nu am îndrăzni să afir-
• rnăm că acestea (materialul tipografc) ar fi de origină veneţiană."7
In această perspectivă, cade şi eventuala aducere a caracterelor de
la Cetinje, unde veniseră din Italia8. S. Zimmer, pe linia altor cer-
cetători care găsesc similitudini între aspectul caracterelor folosite
de FioI şi cele ale lui Macarie, afirmă: „Nu există îndoială că unele,
dacă nu toate tipăriturile lui Fiol erau în posesia lui Macarie de Ia
Târgovişte pe când el pregătea propriile sale tipărituri în jurul anu-
lui 1 5O7". Concluzia ar fi că primele caractere româneşti s-au tăiat
după modelul cracovian. Dar acelaşi cercetător nu respinge ideea
lui Sobotevski şi P.P. Panaitescu că modelut tui Fiol au fost rnanus-
crisele vechi rnoldoveneşti. „Poate vom descoperi prototipul mol-
dovenesc al Trioduíui înflorit (Cracovia, 1491) sau, cel puţin, sursa
elementelor decorative folosite de Fiol. Se poate întâmpla foarte
bine ca inforrnaţii adiţionale în Iegătură cu începutul tiparului chiri-
lic să fie descoperite îri România. ln tiinpul secolelor al XV-lea şi
al XVI-lea Moldova, cu puternica ei cultură, avea legături strânse
cu Polonia şi Rutenia şi multe contacte cu Ungaria şi Bulgaria"10.
Chiar dacă n-ar fi avut la îndemână cărţile lui Fiol, Macarie a
avut desigur Ia dispoziţie rnanuscrise româneşti, asernănarea tipă-
riturilor lui cu ccle de la Cracovia putându-se explica prin folo-
sirea aceloraşi modele pentru gravarea caracterelor: rnariuscriscle
„M. Ë J
• ::
.—•.
 ‘r

1O ARTACĂRŢH

slave copiate în scriptoriile de la noi, celebre pentru arta rernar-

cabilă a caligrafiei. INCUNABULE
Plecând de la realizările lui Macarie caŕe se înscriu în cea rnai
veche perioadă din istoria tiparului chirilic, lucrarea de faţă îşi
propune o prezentare a cărţii vechi rornâneşti sub raportul orna-
menticii şi ilustraţiei, până în epoca de înflorire culturală a lui Matei
Basarab şi Vasile Lupu. Alături de caractere, elementele de grafică
perinit stabilirea filiaţiei, a datării, a apartenenţei unei cărţi a o
tiparniţă sau alta. Dar, dincolo de interesul ştiinţific de istorie a
cărţii, aceste pagini îşi propun să evoce un important capitol din
trecutul culturii româneşti.

Pentru cartea tipărită cu caractere chirilice cercetătorii din do-

rneniul istoriei cărţii şi a tiparului sunt de acord că perioada de
început (a incunabulelor) se prelungeşte până în 1 525, aşa încât
produsele tiparniţei de la Târgovişte tipărite în 1508, noiernbrie 1O
— Liturghierul, 1510 Octoihul, 1512, iunie 25 Evangheliarul
— —

aparţin acestei perioade. Contextul în care se înfăptuieşte în Ţara

Rornânească actul cultural al apariţiei incunabulelor rornâneşti este
caracterizat de grija domnilor pentru organizarea vieţii spirituale a
românilor. Radu cel Mare construieşte între 1500-1501 la Târgo-
vişte, pe Dealul cu Viile, biserica Sf. Nicolae. Irnpreună cu n'iitro-
politul său, Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, izgonit de
turci din scaunul patriarhal, înf1inţează episcopia de Buzău. Este
posibil ca la Sinodul ţinut la Târgovişte cu „domnul, preoţii şi bo-
ierii ţării"1' să se f1 hotărât înf1inţarea tipograf1ei în Valahia, lucru
realizat de urmaşul lui Nifon, mitropolitul Maxim, sârb de origină
şi văr cu Gh. Cernoevici12, iniţiatorul tipograf1ei de la Cetinje.
Neagoe Basarab, patronul Evangheliarului tipărit de Macarie,
(de altfel primul Evangheliar tipărit cu caractere chirilice din isto-
ria tiparului), construia între 1 5 1 2 şi 1 5 1 7 biserica de la Curtea de
Argeş, deschidea calea Iiteraturii didactice originale prin ale sale
Invă,tături şi da prima scriere cu elernente de istoriografie (ea f1ind
din specia literaturii hagiograf1ce) prin Viaţa Sf Nfon, scrisă de
Gavriil Protul de la mânăstirea Dionisiat de la Muntele Athos.
Intre aceste coordonate, Macarie, venit în ţară cel rnai târziu în
1 507, a tăiat în lemn literele viitoarelor sale cărţi şi matriţele pen-
tru frontispiciile, vinietele şi letrinele cu care le-a înfrumuseţat
f1lele. E1 este tipograful şi poate gravorul de la care ne-a răinas
12 ARTA CĂRŢH
prima gravură roiuânească în 1enin inserată între filele Octoihului
(1510), din care în ţară nu avem nici un exemplar. La Biblioteca
Academiei Române există doar copia fotografică a exernplarului
aflat la mânăstirea Hilandar de la Muntele Athos (dăruită biblio-
tecii de prof. Vasile Grecu în 1 940).
Gravura îri pleine-page (c. 2), este realizată pe două registre. In
partea inferioară sunt reprezentaţi trei sfinţi şezând, Iosif, Theofrast
şi Ioan. In registrul superior, o biserică, în realizarea căreia artistul
şovăie parcă între prezentarca ei desfăşurată planic şi prezentarea
ei în adâncime. Văzută de pe o latură cea dreaptă biserica este
— —
reprezentată cu pridvorul, dar şi cu ieşirea dinspre altar. Perspec-
tiva este realizată pe jumătate. In adânciine, turnul clopotniţei cu
două clopote rninuscule se înalţă rnai sus decât cupola bisericii.
Sub raportul ornarnenticii în tipăriturile lui Macarie revin şase
frontispicii, o vinietă şi diverse letrine. Motivele omamentale, ex-
clusiv geometrice, nu trădează nici o influenţă apuseană, deşi Ma-
carie se forrnase ca tipografîn Italia. Frumuseţea ornamentelor ma-
nuscriselor româneşti 1-au subjugat cu totul pe meşterul gravor.
Stilistic, ornamentele incunabulelor româneşti aparţin artei bizan-
tine propagate în Ţările Române prin intermediul sudului slav şi
sunt prelucrate în acord cu sensibilitatea autohtonă. Figurile geome-
trice primare dreptunghiul, pătratul, cercul sunt elernente după
—
—
care se compun frontispiciile care pot fi cu motive exclusiv georne-
trice sau cu stemă. Liniile se împletesc, creând antrelacuri la punc-
tele de intersecţie a figurilor geometrice care ordonează suprafaţa
frontispiciului, vinietei sau letrinei. Uneori din ele se desprind dis-
crete semipalmete izbucniri de tip vegetal pe câmpul geometric
—
organizat al ornamentului. Legile simetriei sunt respectate cu stric-
teţe, motivele ornamentale arnplasate simetric fiind raportate la o
linie mediană atât pe înălţimea cât şi pe lăţimea frontispiciului.
In frontispiciul dreptunghiular, din ţesătura de antrelacuri se des-
prind două cercuri mari, dispuse central şi două semicercuri
deschise spre laturile fr9ntispiciului. Aceasta este structura orna-
mentului în Liturghier. In Octoih şi Evangheliar (c. 3), nurnărul
cercurilor în jurul cărora se grupează celelalte elemente este de
trei. Semicercurile de pe laturi se rnenţin. Diferenţa de dimensiune
vine din curgerea repetată a motivelor ornamentale.
Frontispiciul cu fonna ovalizată este organizat în jurul unui romb
central continuat cu unghiuri deschise spre exterior, iar cercuri con-
1
INCUNABULE 13
centrice se intercalează cu rornbul. La punctele de intersecţie răsar
frunze timide, mai degrabă muguri iviţi din lăstari. In afara ca-
drului propriu-zis al frontispiciilor geoinetrice din Liturghier, or-
ganizate după aceleaşi legi ale simetriei, se desfăşoară lujeri ce se
termină în coroane princiare. In Octoih şi Evangheliar lujerii exte-
riori realizează acelaşi nod de antrelacuri ca şi în Liturghier, dar se
sfârşesc în elemente vegetale (semipalmetă stilizată).
Frontispiciile cu sternă au aceeaşi rezolvare a câmpului: antre-
lacuri cu izbucniri vegetale dispuse simetric. Figurile geometrice
în care sunt circuniscrise frontispiciile cu stemă sunt pătratul cu
latura de 95 mrn în Liturghier (c. 1) şi dreptunghiul cu dirnensiunile
laturilor foarte apropiate ( 1 22 x 1 40 mn şi 1 1 5 x 1 1 1 mm) în
Evangheliar. Diferenţa mică a laturilor dă impresia generală de
pătrat şi în cazul frontispiciilor din Liturghier.
Sterna Ţării Româneşti — corbul cu crucea în cioc are trei
—
variante în tipăriturile lui Macarie:
Corbul rnic, încoronat, cu capul spre dreapta, crucea în cioc,
negru pe fundal alb, într-un cartuş pătrat de cca. 10 x 10 mm apare
în centrul frontispiciului din Evangheliarul datat 1 5 1 2 (c. 4).
Corbul mare, desenat pe fondul alb aI cartuşului de 32 x 3 1 mm,
amplasat în centrul frontispiciului din Liturghier (1 508), stă pe un
suport de ramuri, este încoronat, ţine capul spre dreapta, crucea în
cioc, aripile îi sunt desfacute şi este încadrat de soare (stânga) şi
lună (dreapta).
Corbul mare, negru, pe fond alb, capul spre dreapta, crucea în
cioc, aripile desfăcute, corpul spre stânga, încadrat de 2 pomi
apare în Evangheliar (1 5 1 2). Cartuşul plasat în centrul frontis-
piciului este de 32 x 40 mm (c. 5).
O singură vinietă revine în paginile Octoihului şi Evanghe-
liarului, construită pe motivul antrelacului. In schimb filele sunt din
plin presărate cu letrine roşii şi negre, în care imaginaţia creatorului
este parcă mai liberă şi stimulată de chiar linia majusculelor chirilice.
Pentru o literă gravorul găseşte soluţii diferite de ornamentare. Este
cazul Iiterelor E (B chirilic) cu cinci rnoduri de prezentare, T (T
chirilic) cu trei variante, H (I chirilic) cu trei variante, II (P chirilic)
cu două variante etc. Litera T este latină, ca şi una din variantele
literei I. Litera O în varianta latină apare cu o coroană ocupându-i
câmpul interior. Spectaculoase sunt majusculele JI şi b. In afara
formei, letrinele diferă şi ca dirnensiuni. Alături de literele omate
14 ARTA CĂRŢH
propriu-zise, construite pe motivul antrelacului, în tipăriturile lui
Macarie apar iniţiale trasate liniar, cu surprinzătoare elemente ve-
gctale ţâşnind din unghiurile litcrelor, dându-le acestora, cä de alt-
fel şi întregii ťile, eleganţă, vioiciune. Existcnţa câtorva litere din
alfabetul latin este un semri al forrnării artistului la înalta şcoală a
tiparului veneţian.
Despre frumuseţea cărţilor de la Târgovişte s-au exprirnat în
consens toţi cercetătorii culturii medievale româneşti. Intre ei,
Mario Rufťini, profesorul italian, spune, referindu-se la Evanghe-
liar (c. 6): „Materialul folosit pentru starnpare pare egal cu cel folo-
sit în Liturghierul din 1508, cu nici o modiťicare, ceea ce demon-
strează că Macarie se preocupă să fondeze pcntru tipograťia sa
caracterele şi să facă să ťie gravate ťigurile ornamentale ce înflorcsc
din plin opercle sale; şi dacă prin dispoziţia textului se resirnte in-
fluenţa vechilor manuscrisc inluminate ale rneşterilor rornâni, în
alegerea caracterelor şi a dcsenclor ilustrative cste evident sensul
măsurii şi eleganţei maeştrilor săi tipograťi veneţieni"13. Voga pe
care a facut-o în epocă Evangheliarul din 1 5 I 2 este materializată
prin faptul că această carte a folosit ca model pentru ediţia din
1552 de la Belgrad. „Ornamentele de la începutul Evangheliilor
sunt desemnate aproape întocmai după ediţiunea rornânească. Până
şi sterna Ţării Româneşti cu vulturul cu capul întors, cu crucea în
cioc şi cu cei doi arbori în dreapta şi stânga se văd reproduse la
începutul Evangheliei lui Matei"4. Szczepan Zinririer aťirrnă chiar
că cele trei cărţi tipărite la Târgovişte „au inťiuenţat ţiparul în tot
teritoriul cunoscut astăzi ca România, din partea de răsărit a Bal-
canilor şi din Ucraina"15.
SECOLUL AL XVI-Iea
TÂRGOVIŞTE
Tiparniţa de 1a Târgovişte îşi reia activitatea în deceniul patru al
secolului al XVI-lca. Ea va produce un Molitvenic slavon în I 545,
un Apostol cu tiraj special pentru Moldova, în 1 54'7 şi un Triod
Penticostar în 1550. Tipograful este nel)ot al lui Bojidar Vucovici,
care începând cu 1 5 1 9 tipărca cu caractere chirilice la Veneţia.
Numele său, Diinitrie Liubavici. apare pe cele trei cărţi menţionate.
Călugărul Moise, „qui imprirnait en 1536 et en 1538 ă Vénise"16,
a „trudit la această scriere", de asernenea (Molitvenicul, 1545). E1
facc menţiunea expresă că „am lucrat cu matricele lui Dimitrie
Liubavici"7. Dimitrie Liubavici încearcă reîmpărnântenirea rneşte-
şugului, de vreme ce creează o echipă cu care lucrează. Pentru ti-
părirea Apostoiului „arn muncit cu ucenicii iriei Oprea şi Petre"8.
Molitvenicul şi Apostolul lui Diinitrie Liubavici sunt cu totul noi
sub aspectul ornarnenticii, în comparaţie cu tipăriturile lui Ma-
carie. Dacă adrnitern deosebirea de semniťicaţie între letrină, literă
ornată şi rnajusculă (iniţială), atunci literele folosite de Dimitrie
Liubavici fac parte din categoria literă ornată. Această denumire
este valabilă pcntru cazul în care litera este trasată clar, ea trăieşte
independent de ornament care, la rândul său, se încolăceşte după
fantezia gravorului în jurul litcrei, umplând tot câmpul poanso-
nului. Litere ornate în acest fcl se întâlnesc frecvent pe tipăriturile
din apusul Europei, de la Paris, Lyon, Vencţia, în secolul al
XVI-1ea19. Acest tip de litcră ornată prezentă îri tipăriturile lui Di
rnitrie Liubavici de la Târgoviştc, carc sc regăseşte şi în ediţiile de
la Cctinje, vădesc sursa veneţiană a iriatcrialului tipograťic20. ln
paginile celor două tiraje din Apostol întâlniiri doar două litere or
nate, t şi H chirilice. Lor li sc alătură cclc carc apar şi în paginile

16 ARTACĂRŢU
Triodului din 1550: a, 3, J1, C, 6, r, K (a, z, 1, s, b, g, k chirilice) şi
T Iatin. In plus, sunt numeroase iniţialele cu elemente fitomorfe
tipărite cu roşu sau negru; rnici escrescenţe vegetale, cârcei, rozete,
care cornpletează desenul literei, sunt regăsibile în tipăriturile lui
Macarie, dar şi în cele ulterioare anului 1 550.
In creaţiile lui Dimitrie Liubavici revin frontispiciile din cărţile
lui Macarie. Noutatea o constituie cele două frontispicii din Molit-
venic şi Ápostol, tirajul pefltru Moldova, arnbele cu stemă. Corbul
negru pe fundal alb, cu aripile desfacute, cu crucea în cioc, cu capul
spre dreapta, încadrat de Iună (stânga) şi soare (dreapta) este pla-
sat într-o cunuriă de spice, în centrul unui frontispiciu apropiat de
pătrat ca formă. Câmpul frontispiciului este ordonat în jurul a pa-
tru cercuri dispuse simetric (c. 7). In Ápostolul comandat de Ilieş,
dorruiul Moldovei, apare bourul desenat cu negru, pe fond alb, într-un
cartuş plasat în centrul frontispiciului pătrat construit din antrela-
curi. Ambele frontispicii au chenare cu text slavon21. Nou este de
asemenea frontispiciul din Molitvenic (c. 8), care este amplasat şi
ca vinietă în text, în Apostoi; este format din două benzi su-
prapuse: pe un suport de antrelacuri (banda inferioară) se des
faşoară un frunziş bogat de semipalmete din care se desprind două
păsări afrontate lebede cu capul înjos (banda superioară).
— —
Ceea ce face farmecul Triodului Penticostar sunt însă, xilogravu-
rile. Triodul Penticostar de la 1 550 cuprnde o suită de 1 2 xilogravuri,
dintre care trei din perioada Triodului („Intrarea în Ierusalim" c. —
9 —‚ „Răstignirea" c. 10 şi „Plângerea lui Isus" c. 11) şi 9 din
— — —
perioada Penticostarului („Invierea" c. 1 2 „Necredinţa Tomei"
— —‚
c. 1 3 „Isus arătându-se Mariei-Magdalena" c. 14
—‚ — „Vindecarea
—‚
slăbănogului" c. 15 „Isus la 12 ani în templu" c. 16 „Isus şi
— —‚ — —‚
samariteanca" c. 1 7 „Vindecarea orbului" c. 1 8 „Inălţarea"
— —‚ — —‚
c. i 9 „Cincizecimea" c. 20). Tratarea subiectelor este unitară din
—‚ —
punct de vedere al repartiţiei elementelor pe spaţiul xilogravurii. In
general scenele biblice se petrec în primul pian, fundalul fiind ocu-
pat fie de un peisaj arid stânci fară vegetaţie fie de o clădire sau de
— —
un grup de clădiri, prefigurare a templului în gravura la „Duminica
Tornii" şi respectiv a orau1ui, în gravura la „Duminica slăbănogului",
„Duininica orbului" etc. Imbinarea celor două tipuri de fundal în gra-
vurile reprezentănd „Punerea în inorrnânt" şi „Isus şi samariteanca"
organizează gravura în trei planuri: scena, relieful arid, oraşul.
Perspectiva iiniară caracteristică gravurii în Iernn a începutu-
rilor este mânuită la fel de bine ca şi perspectiva îri profunzime. In
________-
t—
SECOLUL AL XV-1ea 17
gravura reprezentându-1 pe „îsus în teinplu", cărturarii şi fariseii,
dispuşi în seinicerc, au aceleaşi dimensiuni; personajele de prirn plau
sunt mai mici decât cele din planul îndepărtat. Este o perspectivă
inversă carc subliniază iniportanţa personajului central, Isus, în ju-
rul căruia se organizează restul gravurii. Dar îri gravura reprezen-
tând „Vindecarea orbului", grupurile Apostolilor şi cel al asis-
tenţei sunt aşezate într-o perspectivă firească, în adâncime.
Rernarcabilă este pentru ineşterul gravor ştiinţa rnişcării, care
concură, alături de o oarecare mobilitate a figurilor, la sugerarea
atitudinii personajelor faţă de scena la care asistă. In gravura la
„Duminica slăbănogului" grupul din dreapta se dă un pas înapoi şi
ridică mâinile deasupra capului, expriniând consternarea în faţa
minunii; în alta, reprezcntând „Inăitarea" (rcalizată din trei registre
pc verticală), cele două grupuri cie personaje din rcgistrul inferior
au feţele îndreptate spre cer, urinărind evenirnentul; rnişcarea lor
fiind de retragere, picioac1e le sunt îdoite, iar inâinile ridicate
apasă ochii orbiţi de luinină. Exprcsa de seninătate dc pe figura
Feeioarei este în contrast cu trăsăturile care cornpun figurile per-
sonajelor din stânga, expriinând uiniirea. Durerea asistenţei este
individualizată diferit la fiecare pcrsonaj în gravura „Punerea în
mormânt": Maria Magdalena arc o inână ridicată spre cer cu uii gest
de iinplorare, un alt personaj feininin şi-a prins în inâini acoperă-
inântul capului, uii al treilca ţine cajul înclinat, într-o profundă re-
—
seninare în faţa evidenţei. ln scena „Noli rne tangere", întreru-
perea gestului Iajumătate este susţlnută de expresia de supunere şi
nelăinurire de pe faţa Marici-Magda1ena,
— Concurând la realizarea dinamicii scenelor, vestimentaţia nu este
o probleină grea pcntru gravor. Muţimca faldurilor, uurinţa cu
care veşinântul urmcază lnişcarea trupului, urmărindu-i poziţia,
dovedesc ateriţia specială a gravorului pentru elernentul vcstimentar
şi o anuinită tentaţie pentru ainănunt igăsibi1ă şi în redarea figu-
rilor. Mobilitatea acestora şi uşurinţa cu care sunt individualizate
expresiile conferă calităti artisticc rernarcabile priinei suite de
gravuri din istoria gravurii roniârieşti.
Elemente narative de supriză introduse în compoziţia gravurii
îi oferă acesteia o savoare deosebită, sccnele câştigând un pius de
realism; ţinuta hieratică spccifică artei de sorginte bizantină, căreia
i se circuinscriu stilistic toatc xilogravurile lui Diniitrie Liubavici,

18 ARTA CĂRŢIJ
pierde din austeritatc, se umanizează. Nevăzătorului din gravura la
„Duminica orbului" îi lipsesc pur şi simplu ochii.
Uneori gravorul îşi organizează compoziţia pe diagonală, ca în
gravura reprezentând „Invierea" în variantă specific ortodoxă
„Coborârea la Limbi". Spaţiul gravurii este parcurs de fondul negru
simbolizând Gheena, în care spre partea inferioară este figurat
principiul răului. Această cale neagră împarte gravura în două părţi
inegale, în care evoluează personajele. In colţul din dreapta jos,
Adam adus de mână de către Isus; în spatele lui Eva şi un întreg
—
cortegiu de personaje; în partea de deasupra benzii negre, aşezaţi
în fruntea unui grup, regii David şi Solomon.
Cu totul remarcabilă este gravura, mai rar întâlnită în iconografia
secolului al XVI-lea românesc, „Isus arătându-i-se Mariei-Magdalena"
(„Noli me tangere"). Compoziţional, gravura este organizată dupăo
diagonală care leagă colţul din stânga jos cu cel din dreapta sus. In
spaţiul creat în dreapta creşte progresiv, într-o curgere firească, scena:
Maria îrigenuncheată, Isus pe o lespede în picioare, muntele. Un relief
domol, vălurit, ocupă spaţiul din stânga diagonalei şi ecbilibrează
conlpoziţia. An]ănuntul autohtonizant al unui gard de nuiele în per-
spectiva mai îndepărtată este un element surpriză care nu deranjează
însă ansamblui perfect armonizat al gravurii. Gravorul excelează în
această gravură prin acurateţea tranşei, impresia generală fiind de calm
şi seninătate.
„Vindecarea orbului din naştere" este construită pe o structură
narativă. Scena principală antrenează toate personajele: orbul, tămă-
duitorul şi asistenţa; a doua, este consecutivă primei şi-1 reprezintă
pe orbul văzător spălându-şi ochii la fântână.
De factură deosebită în raport cu toate celelalte gravuri din Tri-
odul Penticostar sunt gravurile reprezentând „Inălţarea" şi „Cinci-
zecimea". Iureşul liniilor frânte prin care se realizează căderea în
falduri a veşmintelor, neregularităţile reliefului, mişcarea perso-
najelor dă scenei „Inălţării" un dinamism uşor angoasant. Celor trei
registre pe care se desfăşoară scena nu [i s-au repartizat spaţii
egale, ceea ce creează impresia de dezechilibru al compoziţiei.
Registrul inferior în care evoluează personajele din asistenţă,
Maria, Apostolii, etc., ocupă aproape jumătate din înălţimea gra-
vurii. Registrul din inijloc: relief, vegetaţie şi îngeri este cel mai
îngust şi pare strangulat între celelalte două registre. In sfârşit,
registrul superior, reprezentându-1 pe Isus în nimb de raze este de o
r
SECOLUL AL XVI-łea
mărime intermediară. Neunitar este rezolvată problema perspec-
tivei în gravura „Cincizecimii", în care personajele şi edificiul care
constituie fundalul sunt privite din perspective diferite. Apostolii
—
suflt reprezentaţi în racourci, Cosmos este surprins frontal, iar cei
doi ediculi laterali sunt priviţi de sus. Aceste două gravuri, diferite
ca nivel de realizare tehnică şi artistică de restul gravurilor, permit
ipoteza că tablele de lenm folosite pefltru ilustrarea Triodului Pen-
ticostar sunt gravate de gravori diferiţi, unele datorându-se maes-
trului, altele ucenicilor săi.
Posibilitatea aducerii unei părţi a materialului tipografic şi ilus-
trativ în ţară din Italia, de către Liubavici, nu trebuie exclusă. Dar
A. Grabar afirmă: „Importantă este manifestarea culturală materială
şi spirituală în sine, mai mult decât sursa ei"22, iar aceste cărţi
tipărite de D. Liubavici la Târgovişte, cu ornamentele şi ilustraţiile
lor tăiate în lernn, dovedesc apartenenţa Valahiei la un climat ge-
neral european, efortul ei de asirnilare a fenomenului cultural uni-
versal, ajustat la nevoia stringentă de păstrare a individualităţii.
Singular, sub aspectul ornarnenticii, este Molitvenicul tipărit în
Ţara Românească la o dată posibil anterioară activităţii lui Liuba-
vici*. Ia paginile acestei cărţi întâlnim 6 tipuri de viniete (unele
aşezate de câteva ori şi pe poziţia de fřontispiciu) şi un frontispiciu.
Pentru prima dată elementele omamentale sunt constituite prin
combinaţia elementelor geometrice cu elemerite fitomorfe (c. 2 1).
Lujerii subţiri, uneori albi, alteori negri, evoluează graţios pe un
fond în contrast, pornind de la un romb, un nod de antrelacuri, o
tulpină centrală.
Acest tip de vinietă nu revine în tipăriturile lui D. Liubavici.
Acelaşi lucru este valabil pentru frontispiciul organizat ca o pira-
midă în trei etaje, cu traseul inarcat de o tranşă neagră, fondul negru
fiind străbătut de o ţesătură de antrelacuri în care răsar primele
două fori de acant din ornamentele cărţilor româneşti.
Cu Dimitrie Liubavici, Moise, călugărul tipograf, Oprea şi Petre
— ucenici, Târgoviştea îşi încheie activitatea tipografcă pentru o
lungă perioadă. Donmitorii sub care s-au tipărit aceste cărţi sunt
Radu Paisie, Petru şi Mircea Ciobanul. Deşi zbuciumate, domniile
lor au reuşit să evolueze sub sen]rlul autonorniei în condiţiile în
Vezi Cataiogul de caile veche roiriânească aI Bibiiotecii Acaderniei Rornâne
(netipărit), Ia cota 4A.
 20 ARTA CĂRŢH
care, în 1541, Ungaria cu capitala Buda devenise paşalâc turcesc,
iar Transilvania îşi pierdea suveranitatea îri acelaşi an la Dieta de
la Debretin, din octombrie.
PLUMBUITA (BUCUREŞTI)
Până la sfârşitul secolului a[ XVI-lea sunt semnalate ca pro-
venind dintr-o tipografie din Ţara Românească, două tipărituri: un
Liturghier slavon nedatat şi un Tetraevanghei slavon datat 1582,
ambele aflate în copii fotografice la Biblioteca Academiei Rornâne.
Pe cele două file fotocopii din Liturghier apar două omamente noi:
frontispiciul dreptunghiular, construit din antrelacuri largi având
aspectul unei frânghii îrnpletite îri cinci cercuri şi 6 romburi, în care
sunt circumscrise rioduri din antrelacuri şi o vinietă dreptunghiu-
lară cu desen de sernipalmete între care răsar patru capete înari-
pate. Vinieta construită pe rnotive vegetale combinate cu rnotive
antropomorfe este singulară şi de rnare noutate în contextul tipa-
rului valah al veacului al XVI-Iea. Ea vădeşte o tendinţă nouă,
nematerializată în alte tipărituri. Faptul că frontispiciul din Litur-
ghier va fi reluat înspre sfârşitul veacului în alte două Liturghiere
de la Braşov, din 1 588, poate conduce la presupunerea că rnatriţele
pentru aceste ornamente existau între acele matriţe ale lui Liuba-
vici, trasportate de Oprea şi Coresi la Braşov.
Tetraevanghelul identificat in ultiinii ani de dl. Ludovic Demeny
ca fiind tipărit în 1582 în Ţara Românească, la mânăstirea Plurn-
buita, are ornamente pe rnotivc geornetrice: viriietete preiau ete-
mentele întâlnite în tipăriturile lui Macarie, dispuse în aşa fel încât
să creeze spaţii cvadriforrne înşiruite, reatizând o bandă decorativă
plasată în text. Frontispiciile, de asemenea de tip Macarie, sunt îrn-
bogăţite cu scena „Răstignirii". Extremităţile crucii au aceleaşi rneda-
Iioane rotunde cu însernnele evangbeliştilor pe care le folosea în
1580 diacul Coresi, în Shornicul de la Sas-Sebeş In partea infe- .
rioară a crucii există un rnedalion rotund23. Cartea cuprinde patru
asemenea frontispicii la începutul fiecărei din cele patru evanghelii.
Prezentarea Shor,iŕciilii, este thcut Ia pag. 27, în subcapitoiul ce tratează despre
tipăriturile cle Ia Sas-Sebeş.
SECOLUL AL XVI-Iea 21
În două cazuri, în mcdalioanele din partea inferioară a frontispi-
ciilor, este gravat textul EDLMONA LAVRENTIE, acesta fiind,
desigur, nuinele gravorului-tipograf--- Lavrentie ieromonah.
Rezolvarea asernănătoare a structurii compoziţionale a unor
frontispicii în două cărţi tipărite la interval de doi ani Sbornic
—
I 580, Tetraevanghel 1 582 poate perrnite ipoteza că aceste fron-
—
tispicii au acelaşi autor. Adrniţând că tipărirea Tetraevanghelului
s-a facut în Ţara Roinânească, se poate presupune că gravorul de
la Sas-Sebeş a trecut munţii, aşezându-se la Plumbuita.
TIPARUL ÎN MAI MULTE LIMBI
Interesul pentru acest meşteşug va continua să existe, însă cărţile
roinânitor vor ieşi pentru aproape jumătate de veac dc sub teascurile
transilvane. Cărţile roniâneşti ale începutului au fost cunoscute
tipografilor transilvani, multc elemente grafice dovedind acest lucru.
Reforma îşi va pune însă amprenta pe creaţia dc carte, în primul rând
prin apariţia unor traduceri rornâneşti scoase îri tiparniţa de la Braşov.
Spiritul calvin răzbate din paginile acestor cărţi, motiv pentru care
ele n-au fost prea bine priniite de românii din Ardeal. Rezistenţa
la propaganda calvină, Ia care se adaugă faptul că aceste cărţi nu
aveau piaţă deschisă în Ţara Rornânească şi Moldova, au determinat,
desigur, pe finanţatorii tipografiilor să facă concesii vechii credinţe
a românilor, tipărind în continuare cărţi în slavonă.
Cea mai veche típografie transilvană a funcţionat la Sibiu. Ea a
dat Grarnatica latină a lui Thornas Gemrnarius, în 1529, şi Trata-
tul despre ciuină al doctorului sibian Sebastian Panshner, în 1530.
Doar mărturiilc din epocă i-au convins pe cercetători de existenţa
acestor cărţi, deoarece excmplarele menţionate nu au supravieţuit.
Primul tipograf de la Sibiu se presupune a fi fost Gryphius Theo-
baldus, prieten al lui loan Hontcrus, cel care a înfiinţat tipografia
de la Braşov în1538. Lucas Trapoldner este tipograful oraşului
Sibiu în 1530. Intrc 1543-1546 lucrează la Sibiu Filip Moldo-
veanul. Iar între 1571-1585 Sibiul va tipări cu litere latine, prin
persoana lui Rudolf Hoffhalter, cel care va aduce cu sine din Iu-
goslavia, unde Iucrase ca tipograf, ornarnente şi material tipogra-
fic. Fabricius va deveni proprietarul tipografiei din Sibiu în 1595.
 22 ARTA CĂRŢH
Sub conducerea lui Ioan Honterus Braşovul va da cărţi în pri-
mul rând pentru saşi: Rudirnenta Cosrnographicae (1541, cu stema
oraşului Braşov i 1O hărţi), a lui Valentin Wagner (rnort în 1557),
a lui Ianoş Nyirö, care preia conducerea tipografiei în 1 58 1. Căr-
ţile peritru rornâni au fost tipărite prin Coresi (între 1557-1588),
Oprea, venit de la Târgovişte, Tudor (1561), Mănăilă (1579),
Lörintz (1567), Şerban 1588. In 1557, an în care Coresi şi Oprea
tipăreau la Braşov Octoihul rnic, Valentin Wagner tipărea Irnagines
inortes, în care reia „într-o rnanieră foarte personală câteva gravuri
după niult fairnoasele «Bilder des Todes» ale reputatului pictor şi
gravor german al Renaşterii, Hans Holbein cel Tânăr. “24, •
Intre 1582 şi 1583 tipografiile din Sibiu şi Braşov vor avea un
singur conducător, pe Georg Greus, care a reorganizat rnaterialul
tipografic, ducându-1 dintr-un oraş în altul după curn cereau ne-
cesităţile de rnornent.„. ..E1 a dus cu sine la Braşov partea cea mai
utilizabilă din zestrea tipografiei sibiene: caracterele antiqua şi
fractura şi ornarnentele nou procurate... în schimb la 1584. a ..
dus la Sibiu caracterele antiqua şi cursiva şi o parte din orna-
rnentele lui Honterus-Wagner."25
CIujul a tipărit între 1550-1584 (până în 1574 sub comanda lui
Gáspár Heltai) carte latină şi rnaghiară. Alba Iulia a tipărit în latină,
tipograf fiind Rudolf Hoffalter între 1567-1568 şi în slavonă, în
1 579, tipograf fiind Lörintz, care, Iucrase cu Coresi la Braşov. Oradea
a tipărit în 1570 o carte de cântece pentru rornâni cu caractere an-
tiqua şi ortografie rnaghiară, tipograf fiind deja rnenţionatul Rudolf
Hoffhalter. Sas-Sebeşul a tipărit în 1 582 în rornână, tipograful fí-
ind Şerban (fiul lui Coresi) şi Marian.
Tipografiile din Transilvania erau întreprinderi particulare. Ac-
tul cultural al unor Honterus, Heltai, Hirscher Lukas, Hans Benk-
ner, Fon'o Miclos, se împletea cu interesul financiar al tipografilor,
care adesea erau de origine străină.,,Identitatea de nurne cu dinastiile
de tipografi cunoscute ne-ar putea face ca pe Ioan Heusler să-1
considerăm de origine nüremburgheză. Greus şi poate Gübesch
vor fi venit la Sibiu tot din ţări străine."26
Tipografii şi, uneori, rnaterialul tipografic circulau de Ia un oraş
la altul după cum indicau comenzile. Această fluctuaţie a nieşte-
rilor, dublată de faptul că în aceeaşi tiparniţă Iucrau tipografi de
diverse naţionalităţi, care activaseră şi în alte centre tipografice din
afara ţării, a perinis, în ceea ce priveşte cartea românească, pătrun-
SECOLUL AL XVI-lea 23
derea de elemente tehnico-grafice noi, de infiuenţă vest-euro-
peană. Coresi, Manoilă, Şerban au tipărit la Braşov şi în perioada în
care şeful tipografiei era Georg Greus, care în 1 580 întreprinsese o
călătorie în Gerrnania şi „e posibil ca o înnoire mai radicală a carac-
terelor şi ornamentelor tipografice să se fi produs mai ales în tirnpul
activităţii lui Greus şi poate a lui Crato, iar călătoria în Germania a
celui dintâi, în vara anului 1580, să se fi facut în legătură cu
această înnoire."27
SIBIU
Cărtile sibiene ale celei de a doua perioade de activitate a tipo-.
grafiei din acest oraş, 1543-1546, perioadă în care nu avern dovezi
că s-ai' fí tipărit şi cărţi latine, gerniane sau rnagb.iare, prezintă ele-
rnente novatoare în ceea ce priveşte ornamentica, lucrn datorat
desigur unui cliinat cultural în care elemente autohtone se inter-
ferau cu tendinţe noi, venind din Renaşterea târzie germană.
Tetraevanghelul tipărit de Filip Moldoveanul în 1546, păstrat în
copie fotografică la Biblioteca Acadeniiei Rornâne (după un exern-
plar af1at la Moscova; un al doilea exernplar există azi la Unvar —
Ucraina) dovedeşte, sub raportul ornarnenticii, pe de o parte, o
strănsă legătură cu tradiţia sud-carpatină, şi, pe de altă parte, recep-
tarea unor elernente noi vinietă finală utilizate ü'ecvent în cărţile
— —
veacului al XVI-lea apusean. In paginile cărţii se regăsesc frontispicii
şi letrine, construite din antrelacuri, cu rnotive geornetrice, cercuri,
rornburi identice cu cele din paginile Tetraevaghelului lui Macarie.
„Philippe gravait lui n'iérne ses types spécifiques; c'étaient les
types du inoine typographe Macarie, eniployés en Valachie dans
les années 150'7-1508, qui lui servaient de prototype, de méme
qu'il suivait dans l'édition des Evangiles, l'Evangeliaire de
Macarie 1512,"28
Două elernente sunt deosebit de irnportante în ceea ce priveşte
intervei'iţia meşterului tipograf şi gravor în construcţia de tip Macarie.
Cartuşul central alb, în care Macarie a figurat corbul valah, poartă,
în Tetraevanghelul din 1546, o dată arrnele Sibiului (o coroană şi
două săbii încrucişate cu vârful înjos c. 22) şi, altă dată, bourul
—
inoldav. Cele două eleniente heraldice vorbesc despre locul tipăririi,
în priniul caz, şi despre ţinutul natal al tipografului, în al doilea caz.
 24
ARTA CĂRŢH
Anunţărn drept o noutate pentru cartea rornânească apariţia pri-
rnelor viniete cul de larnpe în paginile Tetraevangheluiui. Acestea
sunt prirnele gravuri din istoria cărtii rornâneşti care îi reprezintă
pe evanghelişti; sunt mici rnedalioane rotunde, în care fiecare
evanghelist (de fapt sunt doar trei viniete) este f1gurat îrnpreună cu
simbolul său (evangheliştii Marcu c.23
— —‚ Luca, Ioan c. 24
— —‚
însoţiţi de Ieu, bou şi, respectiv, corb).
Cartea cuprinde două gravuri în plină pagină, in care este repre-
zeritat Isus Pantocrator (c. 25). Irnaginea este plasată pe pagină fră
nici rnăcar un cadru linear şi la distanţă inegală faţă de rnarginile
foii. Desenul liinpede, sigur, îi conferă acesteia sobrietate, acurateţe,
iar stângăcia arnplasării gravurii în albul foii creează senzaţia de
imponderabilitate.
Cele două gravuri sunt însoţite de semnătura în monogramă a
gravorului, F.M., element de asernenea nou în cartea rornânească,
care rnărturiseşte despre conştiinţa de sine a artistului, care-şi
semnează opera. Pe de altă parte acest fapt este încă o dovadă a
legăturii cu arta germană a cărţii, pentru care de la Dürer, Cra-
nach, Holbein, Burhkrnair, gravura semnată conferă un plus de
valoare cărţii ca obiect. Se rernarcă în filele Tetraevanghelului o
letrină în gustul baroc, un I latin, construit ca un sfeşnic cu două
picioare, cu corpul învelit din abundenţă, cu fřunze rnici, lan-
ceolate. Această letrină nu revine în alte tipărituri romârieşti, deci
facea parte în mod sigur din inventarul tiparniţei latine de la Sibiu.
BRAŞOV
Procesul de înnoire al ornarnenticii continuă în cărţile tipărite
de diaconul Coresi, al cărui nurne este legat în primul rând de
tiparniţa de la Braşov. Corpurile de literă folosite de el sunt cele
de la Târgovişte, din 1545-1546. „Les types bien connus de Târ-
govişte ont été apportés ă Braşov par le diacre Coresi et il les
y suprafaţa înipărţită în dreptunghiuri de către o bandă şerpuind după
ernployait jusqu'â 1581."29 Sunt aduse şi rnatriţe pentru Ietririe şi
frontispicii de la Târgovişte; dar ele nu sunt cele ale lui D. Liuba-
vici (literele ornate), ci cele rnai vechi, ale lui Macarie, construite
pe rnotivul antrelacului.
Frontispiciul cu cinci cercuri intersectate, desprinzându-se din
hăţişul antrelacurilor, letriricle-antrelac, frontispiciul organizat în
SECOLUL AL XVI-lca 25
jurul a trei rornburi dispuse după o mediană longitudinală, chiar
frontispiciile cu sterna Ţării Rornâneşti corbul în diverse ipos-
—
taze: încadrat de doi porurnbei sau între soare şi lună sau corbul
rnic cu crucea în cioc vinieta compusă din noduri de antrelacuri
—
şi figuri ovoidale concentrice revin în Octoihul niic din 1557,
Evangheiiarul rornânesc, din 1 56 1, Evangheliarul slavon din 1 562,
Apostolul din 1563, Tálcul Evangheliilor din 1564 (numai letrine),
Psaltirea rornánească din 1 570, Psaltirea slavonă din 1 574 (două
Ietrine), Octoihul din 1575, Psaltirea slavonă din 1577 (letrine),
Triodul din 1 578, Octoiliul rnic din 1 570, Evanghelistul slavon
(Coresi şi Manoilă) din 1 579, Evanghelia învăţătoare rornânească
din 1581, Liturghierul slavon din 1588.
Dar cărţile tipărite la Braşov îrnbogăţesc mult repertoriul or-
namental aI graf1cii cărţii româneşti, în care Iocul viziunii geome-
trizante este luat de viziunea vegetal-florală. Lujeri subţiri purtând
‘ rozete, f1ori stilizate, cornuri ale abundenţei, elemente figurative,
rnotive heraldice în tratare italienizantă apar în paginile acestor cărţi
cu aspect variind între modest Tâlcul evangheliiloi•, 1564, Psaltirea
—
slavonă, 1 574 şi irnpunător Evanghelia, 1 58 1, şi Evangheliarul
— —
slavon, 1579. Aceste înnoitoare elernente omamentalc sunt orga-
nizate cu precădere în viniete plasate în text sau la sfarşitu1 acestuia.
Uneori dintr-o coroană princiară arnplasată centrat pornesc lujeri
subţiri sfärşind în f1ori de bujor. Din rneaiure1e lujerilor ăsar două
păsări afřontate, încadrând o coroană c. 26 (vinietc in text din
— -
Psaltirea slavo,ză, 1574). Alteori vinieta este construită pe rnotivul
orientai al pornului vieţii, ajuns Ia noi pe f1lieră renascentistă apu-
seană. Dintr-un trunchi central pornesc lujeri purtând rozete cu cinci
petale (simbolul solar în arta orientală). In spaţiui vinietei sunt fi-
gurate păsări albe afrontate cu aripile răsf1rate, un iepure şi un lup,
prirnele elemente zoornorfe din ornamentica destinată cărţii rornâ-
‘ neşti (Triodul, 1578, carte tipărită cu caractere rnici, cu aspect
rnodern, sobru, prin raport la alte tipuri cu aspect arhaizant).
Un frontispiciu (c. 27), care este reluat şi ca vinietă în text, are
un traseu apropiat rnotivelor â la grecque. In spaţiile create răsar
elernente f1tornorfe, graţioase tulpini, frunze, rozete (Octoihul rnic,
1578) şi corbul rnic cu crucea în cioc, amplasat în mod ciudat
— —
într-un cadru occidentalizat, în rnod vădit tratat ca sirnplu element
ornanental, fără încărcătura heraldică pe care o are în cărţile de la
 26 ARTA CĂRŢH
Târgovişte. Acest aspect îl deterrnina poate pe N. Iorga să-i aprecieze
pe „meşterii saxoni" truditori asupra filelor cărţilor braşovene ca
lipsiţi de conştiinţa actului lor.
Particular este frontispiciul amplasat şi ca vinietă în text tratare
— încadrate de elemente ornamentale fitomorfe, originale sau reluate
nouă a rriotivului antrelacului sfarşit în exterior cu patru semipalmete
-- care apare în Liturghierulslavon (Braşov, 1588, Şerban), preluat
din Liturghierui considerat ca fiind tipărit în Ţara Românească în
deceniul cinci al secolului al XVI-lea, din care două file în fotocopie
există la Biblioteca Academiei Române. Dar cel mai spectaculos
frontispiciu este cel din Evanghelia învă,tătoare ( 1 5 8 1): dintr-un
mănunchi vegetal central, se desprind dezinvoit două cornuri ale
abundenţei, din care se revarsă seniipa1mete1e şi crengi înfrunzite
în votute targi, umplând generos spaţiut frontispiciului (c. 28).
Matriţa acestui frontispiciu trebuie să se fi aflat între cele noi adu-
se în 1580 de Georg Greus din Germania. Este un fřontispiciu de
factură renascentistă târzie, aşa cum acest curent s-a dezvoltat în
partea nord-centrală a Europei.
Vinieta finală apare în tratări noi: o cunună de spice în centrul
căreia este arnplasat, iarăşi pur decorativ, corbul (Psaltirea, 1570 —
c. 29), coroana princiară care face corp comun cu un trunchi de
copac având o rădăcină putemică (c. 30), la aceasta adăugându-se
şi un mic fřagment ornamental pe clasicul motiv al antrelacului
(ambele îri Evanghelia învăţătoare, 1581).
Cu Evanghelia învăţătoare îşi face apariţia în cartea românească
foaia de titlu sub forma de poartă a cărţii (c. 31), de asemenea de
inf1uenţă vest-europeană. In cadrul arhitectonic (coloane cu capite-
luri ornate purtând semipalmete şi arc central în seinicerc, sub care
răsare un cap înaripat) este amplasată, emblema lui Lukas Hirscher,
cerbul aşezat pe un scut pe care este f1gurat un alt cerb săgetat,
totul f1ind înconjurat de palmete dispuse în volute largi.
SAS-SEBEŞ
Numele lui Coresi este legat şi de o altă localitate transilvăneană,
Sas-Sebeş, în care se af1a începând cu 1576 şi până în 1581
—
—
curtea princiară a lui Christian Báthory, guverriator al Transilvaniei
în locul fratelui său István Báthory, după ce acesta priniise titlul de
SECOLUL AL XVI-lca 27
rege al Poloniei. Acolo, la curtea guvernatorului, Coresi tipăreşte
un Sbornic slavon în 1580, care aduce elemente noi sub raportul
ornarncnticii: niici scene religioase cu rol de ilustraţie a textului,
din tipăriturile braşovene. Cartea (c. 32) debutează cu un frontis-
piciu dreptunghiular cu ornarnent fitornorf şi geometric, în al cărui
câmp, depăşind cadrul în partea superioară, este amplasată scena
Răstignirii. La extremităţile crucii se af1ă medalioane în care sunt
figurate sirnbolurile Evangheliştilor. Sub frontispiciul acesta, într-un
cartuş dreptunghiular, este reprezentat Sfântul Simion Stâlpnicul,
cartuşul fiind încadrat lateral de ramuri de viţă de vie cu fiori de
acant, aşezate simetric. In această schemă compoziţională cartuş
—
încadrat de fleuroane revin în text niici gravuri reprezentând Naş-
—
terea Sf. Fecioare (jag. 16, c. 33), Sf. Cruce (jag. 29 verso), Sf.
Ioan Blagoslovul (pag. 37, c. 34), Sf. Paraschiva (jag. 48, c. 35),
Sf. Nicolae (pag. 130, c. 36). Această din urmă gravură este înca-
drată de virjiete cu motive avimorfe (jăsări-afrontate) în cadru
vegetal, viniete reluate din Psaltirea slavonă din 1574.
Foarte interesant este faptul că tipografut a lăsat spaţii libere în
text pentru încă 5-6 gravuri, pe care conta, desigur, în momentul
imprimării tcxtului. Acest Sbornic a avut ca model un Sbornic irn-
primat de Bojidar Vucovici la Veneţia. Faptul nu este singular. In
Liturghierul slavon imprirnat la Braşov în 1588 (c. 37), apare un fřon-
tispiciu geometric constrnit din trei cercuri şi două romburi inter-
sectate, cu cârnpul din antrelacuri cu rnonograma 6.0., surmontată
de o cruce, rnonogramă care apare în cărţile tipărite de Bojidar 1a
Veneţia. In Sas-Sebeş, Coresi a racut matriţe şi după ilustraţia Sbor-
nicului veneţian. Lucrul a încetat însă la un anumit stadiu. Să fi dis-
părut modelul? Să fi dispărnt gravorul? Să fi intervenit evenimente
neplăcute care să întrerupă lucrul? Incetarea lucrului gravorului la
dispariţia modelului 1-ar acuza pe acesta de lipsă de imaginaţie.
Evenimente neplăcute pentru rornâni n-ar fi trebuit să mai fie, în
trucât din 1 5? 1 rornânii aveau iarăşi Vlădică, după datină străbună,
în locul ‚superintendentului" calvinesc. Intreruperea gravării s-ar
‚
datora, poatc, ncînţelegerilor dintre Coresi şi meşterul gravor, dar
putern presupune şi o altă cauză care ar consta în graba acestuia de
a reveni la Braşov pentru a onora cornanda lui Lukas Hirscher pen
tru Evanghelia învăţătoare din 1581. Faptul că în 1582, în Tetrae
vangheiul din Ţara Românească, cste reluată scena „Răstignirii",
 -r-

28 ARTA CĂRŢH
cu însernnele evangheliştilor în extremităţile crucii, ar putea proba
că gravorui a trecut în Ţara Românească pentru a lucra pe cont pro-
priu. Dacă este aşa, atunci autorul gravurilor din Sbornicul de Sas-Se-
beş, din 1580, este acclaşi cu gravorul-tipografal Tetraevanghelului
de la Plumbuita din 1 582 şi se numeşte Lavrentie, nume care apare,
după cum arn rnenţionat, pe două din frontispiciile Evangheliarului
din 1 582, identice cu frontispiciile din Sbornic
ALBA IULIA
Cristian Báthory va sprijini apariţia şi a altor cărţi pentru români;
stema Báthoreştilor va apărea pe Evangheliarul slavon tipărit la
AIba Iulia de diacul Lörintz, în 1 579, cel care va căpăta privilegiul
de tipografprinciar pentru 30 de ani, şi pe Palia de la Orăştie tipă-
rită de Şerban şi Marian, îri 1582 (c. 38).
Evangheliarul de la Alba Iulia este o carte document pentru istoria
tipografiilor transilvane. In paginile ei există o vinietă stângace ca
realizare, greoaie ca execuţie tehnică, dar de o irnportantă documen-
tară majoră, întrucât este datată 1528 şi semnată GTR cu caractere
latine (c. 39). „Ornamentul în cauză trebuie pus în legătură cu teascul
din Sibiu, cu atât mai mult cu cât, în preajma liii 1 528, în această
parte a Europei nu funcţiona altă tipografie în afara celei sibiene...
După supoziţia noastră, dezlegarea monogramei lizibiie pe capo-pa-
gina din 1 528 trebuie să fie, aşadar Theobaldus Gryphius Rentlin-
gensis... Pe baza acestor considerente, noi fixărn data întemeierii
tipografiei sibiene la 1528 şi credem că primul ei tiparnic a fost
Theobaldus Gryphius. “°. Prin transfer, vânzare la licitaţie sau cine
.
.
SECOLUL AL XVI-lea 29
în paginile Evangheliarului de la Alba Iulia elernente omamentale
originale: viniete finale constituite din grupuri de antrelacuri sau
volute fitomorfe sirnetrice şi viniete îri text, benzi ornamentale con-
struite fie prin curgerea alternativă a unor elemente geometrice şi
vegetale, fie din torsade vegetale Aceste viniete există în text uneori
individual, alteori sunt grupate câte două sau încadrează alte ele-
rnente ornamentale. Caracterul inventiv aI acestui tipograf apare încă
din 1 567 când, tipărind Octoihul slavon la Braşov, cu elemente or-
namentale după Macarie, rnodifică ţinuta corbului valah din fron-
tispiciile cu sternă, reprezentându-1 cu gheara dreaptă ridicată.
Ultirna carte românească tipărită înainte de sfarşitu1 veacului al
XVI-lea este deja inenţionată: o Psaltire slavonă, nelocalizată şi
nedatată de cercetători, aflată în copie fotografică la Biblioteca
Academiei Române, lucrare care nu prezintă nici un fel de ele
ment ornarnental. Cu această carte se încheie un secol de tipar
românesc. Incercând o periodizare raportată Ia evoluţia strict in-
ternă a tiparului românesc, Macarie ar reprezenta perioada clasică
în omarrieritica cărţii, D. Liubavici ar face tranziţia spre noul stil
de infiuertţă renascentistă, mai ales prin Triodul Penticostar din
1550, iar tipografia Ardealului, în special după 1580, aparţine es-
teticii Renaşterii târzii.

ştie cum, această matriţă a ajuns de la Sibiu la Alba Iulia, pentru

ca după 50 de ani să fie folosită într-o carte cu caractere chirilice.
La AIba Iulia existau şi alte matriţe, cu ornamente care apar pentru
prima dată în paginile acestui Evangheliar. Diacul Lörintz avea un
spirit căutător, fiind domic să dea originalitate lucrării sale. Pe lângă
frontispiciul pe motive â la gi-ecque folosit până la el numai în 1578,
la Braşov, în Octoihul mic, la care e posibil să fi lucrat el însuşi, apar

Prezentarea Tetíaei'anghelului este fcută Ia pag. 20, în subcapitolul ce tratează

despre tipăriturile de la Mânăstirea Plurnbuita.
 SECOLUL AL XVII-lea

În veacul al XVII-lea estetica cărţii se va afla sub influenţa clară

a barocului vest-european, propagat în lumea ortodoxă de Praga şi
preluat la noi pe filieră polono-lituano-ucraineano-bielorusă.
Destinul cultural al Tărilor Române până la urcarea pe tron a lui
Matei Basarab, în Valahia, şi a lui Vasile Lupu, în Moldova, stă sub
semnul strângerii relaţiilor cu cultura şi religia greco-ortodoxă.
Doninitorii înşişi, adesea şcoliţi, ca Radu Mibriea, la Atlios şi Ve-
neţia sau grecizaţi cu totul, precum Leon-Vodă Tomşa, veneau „cu
obişnuitul alai de greci pe care-i vor fi aşezat şi pe la niânăstiri ca
egumeni"31. N. Iorga spunea despre Radu Mihnea că el este „în-
temeietorul unei politici niăreţe, întemeiate pe comunitate de lege
ortodoxă a creştinilor din Irnpărăţia Turcească, pe înf'răţirea lor su-
f1etească în aceeaşi cultură superioară elenică, pe supunerea lor
către aceleaşi supreme autorităţi bisericeşti politică de la care
—

celorlalţi ortodocşi le-au venit ajutoare băneşti, tipărituri biseri-

ceşti, o strălucire, un prestigiu ce-i drept, foarte bine plătit pe —

care nu le avuseseră până atunci în acelaşi grad."32

Drumul arhiereilor greci spre nord-estul ortodox trecea pe la
curţile domnilor noştri. Patriarhul Constantinopolului, Kiril Lukaris,
zăbovise în niai rnulte rânduri la curtea Ţării Româneşti. Românii
închinau bisericile lor la locurile sfinte. Părnântenii trebuie să fi fost
îngrijoraţi de prea marele sprijin dat altora şi reacţii au existat. Mi
tropolitul Moldovei, Atanasie Crirnca, blesterna întreit pe oricare ar
închina după nioartea sa Mânăstirea Dragomirna Sfântului Munte,
Ierusalirnului sau oricărui patriarh sau mitropolit străin. Reforma lui
Miron Barnovski interzicea călugărilor străini să stea „mai rnult de
3 zile într-o inânăstire"33. Până şi grecizatul Leon-Vodă hotăra,
spre srarşitul neştiut al domniei lui, darea afară din ţară a călugărilor
 32 AR TA CĂR ŢI1
străini şi alegerea priii sobor a niitropotitului, care trebuia să fie
român. Grijile deci erau altcle. Cărţile pcntru roniâni se împuţina-
seră. Cel care a îndrcr,tat această stare de lucruri a fost aga Matei
din Brâncoveni. urcat ťn scaunul Ţării Roniâneşti în 1632. In 1643,
la 8 ani după îrifintarea prirnei tipoaťii inateiene, Udrişte Năs-
turel, cumnatul voievodr1ui, ca o concluzie şi ca un îndemn, scrie
în predoslovia la Antologhionui de la Cârnpulung: „Şi zărindu-se
în împrejurările noastre prea restrâiise, neîndestularea noastră de
carte, şi stând rnultă vrerne în neduiiierire, curn ne-ar fi cu putinţă
să îndreptăm de la noi ponosul (ruşinea)... au fost convinşi că nu
altfel, iiici prin alt cliip, ci nurnai prin tipograťie ne va ťi cu putinţă
să îrnplinirn cele de datoria noastră."34 Prirnul gând al doninitorului
doritor să-şi facă tipograťie se îndrepta spre Serbia. Dar călugărul
croat Rafael Levacovici, căruia vodă Matei i se adresase, nu dă un
răspuns pozitiv. Firesc, Matei Vodă şi-a întors privireaspre răsăritul
ortodox, care câştiga autoritate în detrinientul Constantinopolului,
niai ales după concesiile calvine făcute de Kiril Lukaris. Moscova
începea să deţină priniul loc pentru ortodoxie, în pofida iieînţele-
gerilor dintre ţar (Mihail Romanov) şi Mitropolie. Din 1564, la Mos-
cova, Ivan Todorev tipărea cărţile liturgice pentru ruşi, iar legăturile
Moldovei, în special cu Rusia, erau foarte puternice îri prima jurnătate
a secolului al XVII-1ea35. Dar rnai apropiate Ţărilor Rornâne erau
Ucraina şi Bielorusia, ecoul bogatei activităti editoriale a acestor
provincii precurn şi a altora alăturate (Polonia, Lituania) ťiind cu
siguranţă, cunoscut la noi. „Udrişte Năsturel era un om uniblat şi
în afara părţilor româneşti, Moldova, Transilvania, călătorise în
Ungaria şi Polonia ca sol al cumnatului său."36 E1 avea cunoştinţă
de produsele tipograťice de la Vilno, Kiev, Lvov, Streatin, Krilos,
Ostrog, Ostromir. Irnprejurarea fericită că românul Petru, ťiul fară
tron al lui Simion Movilă şi al Margliitei, era Mitropolit al Kievului
în 1632 îl determină pe Matei Voievod la o nouă încercare. Dele-
gaţia alcătuită din Meletie Macedoneanul, fost călugăr la ctitoria lui
Ş tefan cel Mare de la Athos (rnânăstirea Zografu), care deprinsese
nieşteşugul tipăritului chiar la Kiev37, acuni egumen la mânăstirea
Govora, Nectarie din Pelogonia, grec de bine şi el, Meletie şi Şte-
fan Byrzoliodeţ (cel iute la rners) se îiitoarce de Ia Kiev cu cele
trebuincioase înťiinţării unei tipograťii sac, după cercetări mai re-
cente cu două tipograťii „una aşezată la Cânipulung... cea de-a
doua, instalată la început la niânăstirea Govora
SECOLUL AL XVII-lca 33
Materialul triiiiis era peiitru „o tiparliiţă, zic întreagă, desăvârşită,
cu Iitere de cinci feluri, de aseiiienca şi tipograf iscusit dinireună
cu ca anuiiie Tiiiiotei şi cu a[ţii, cărora în Ioc [iotărât pentrućeasta
Ic-am arătat oraşul nuiiiit Câiiipuluiig şi lc-aiii poruncit acolo a
vieţui şi a se lirăiii şi a se îiiibrăca şi a sc folosi de darea oraşului şi
în alte clicltuieli de iiieşteşug a o întrebuinţa. Deci, după săvârşirea
instrunicntelor din leinn trebuincioasc nieşteşugului ani ponincit ca
priii voire şi abat obtesc niai întâi să se scoată la lumină această
carte ce se chianiă Trehnic."39 Modelclc după care se „săvârşeau
iiistrunieiitelc din lernii trebuincioase nieşteşugului" erau cărţi ieşite
de sub teascurile tipograťiilor ctitorite de Gedeon Balaban, episcop
al Lvovului, orn cu vedcri noi care a descliis, în 1585 la Lvov şi în
1 596 pc moşia sa, Streatin, şcoli greco-slave, şi pe lângă şcoli, tipo-
graťii. Cu siguranţă între ele se aťia Slujbenicul tipărit la Streatin în
1 604 şi Evanghelia învăţăĺoare, tipărită în cea de-a treia tipograťie
de sub oblăduirea lui Gedeon Balaban la Krilos, în anul 1 606.
Se cuvine menţionat că tiparniţa de ta Kiev îşi începe activitatea
în 1 6 1 6, prin tipărirea unui Ceaslov, folosiiid iiiaterialul tipograťic
al tiparniţei de la Streatiii, vândută în 1606, după rnoartea ultimului
ei proprietar, Pavel Troţki40. Este deci posibil ca niodelele trimise
rorriânilor să fi fost tipărituri ale fraţi1or Paiiivo şi Ştefan Berânda.
Tipograťii rornâni întrebuinţând acelaşi niatcrial tipograťic puteau
folosi şi aceleaşi table de Ienin gravate pentru ornarnente.
De exemplu, sub raportul oniarnentelor, Psaltirea din 1 624, Cuvin-
tele lui Dosoftei din 1626 şi Cazaiiia din 1621, toate tipărite la Kiev,
au aceeaşi poartă a cărţii ca şi Shijbenicul de la Streatin din 160441.
In studiul deja nienţionat al cercetătorului G.I. Koliada, acesta anali-
zează din puiict de vedere al ornarnenticii cărţile ucrainene, demon-
strând că o vinietă din Slujbenicuł din I 604 era o replică după una
din vinietele existente în Psaltirea veneţiană a lui Bojidar Vu-
covici ( 1 5 1 9)42. Iată, deci că rnodelele circulau uneori la intervale
teinporale incredibil de rnari. Pe de altă parte, aceleaşi motive or-
namentale se întâlnesc pe arii Iargi, prełuate şi prelucrate divers.
Inťidelităţile faţă de originale veneau din îiideinâiiarea sau neînde-
inânarea gravorului, din iniţiativa personală a acestuia, pe baza unei
tradiţii cunoscute doar lui sau pur şi simplu confornie cu irnagi-
naţia sa. Despre onianientele lui Ivan Todorov care, remernorăin, a
Iucrat Ia Moscova, Lvov şi Ostrog, Ioacliiin Zaposco spune.,,Ivan
Todorov şi meşterii care 1-au însoţit (assisting) au urniat arta naţio-
nală a cărţii scrise (iiianuscrise), au aplicat ornanientaţie dc artă şi
 34 ARTA CĂRŢII
sculpturi arhitccturalc. În cazuri ascmănătoare ei s-au inspirat
crcator din gravura dc carte vcst-curopcnă."43 Ornanicntclc
din
Biblia cle la O.v(iog rcvin în numcroase cărti ucrainerie, dar în puţinc
cazuri gravorul a fost Fidcl întrijtotul niodclului său.
in ccea ce priveştc ilusti•aţiilc cărţilor iiturgice, o discuţic despre
originalitate cste dintru inccput încorsctată de faptul că tradiţia creş-
tină a inipus o anunie tratare a divcrselor cicluri biblice şi „. ast-
. .
fcl cu Bibiia lui Luther practic orice rctipărire a copiat ilustraţiile.
Accasta cstc în spccial adevărat pentru Nonl Testanie,zt."44
De asernenea anunie temc au dcvenit clasice şi rareori artiştii gra-
vori ies în afai-a tratării tradiţionale. ln accst scns păcatui dc a nu fi
originali nu pare să rnai atârnc atât de grav. „Pcntru că oricât dc niă-
gulitoare ar fi tradiţiilc cultui-alc naţionalc. ştiinţa nu poatc neglija
faptul că sccole de-a rândul accste cultui•i s-au dezvoltat aici într-o
sirnbioză particu]ară, care a deterniinat schimbarea de iclei, contanii-
nări de motivc Iiterare, formaţii intelectualc, participând conconiitent
dincolo de fondul lor tradiţional islaniic pcnti-u unii, bizantin pentru
—
alţii la structui-ile şi stilurile atât de diferite alc Oricntului şi Occi—
—
dcntului."45 Această obscrvaţic pcrtincntă facută asupra sud-cstului
eui-opean al veacLilui al XVII-lca cstc valabilă în egală rnăsură pentru
situaţia specială a Ţărilor Roniânc în rclaţiilc lor cu centrele culturale
din nord-estul Europei. Este binc cunoscut rolul cultural aI Ţării
Rornâneşti pcntru ţările din Turcocraţie. Dar iată că E. Picot vorbeşte
desprc un manuscris rnoldovcncsc dc Ia Nearnţ, un Octoih, trimis de
Miron Barnovski lui Petru Movilă sprc a fi tipărit la Lvov, în două
tiraje, unul cu sterna niitropoliţilor Kievului, altul cu stcrna
Mo1dovei4. Dcci schirnhul cultural cu nord-estLiI era reciproc şi pot
fi date rnulte cxemplc. Preluarca tiparului dc Ia ucraincnii păstoriţi de
rornânul Petrn Movilă, care a înseniiiat atât dc mult pentru cultura
ucraineană, cste în ultirnă instanţă o dovadă că, după o perioadă de
restricţie, cultura rornânească ajunsese la stadiul de rnaturizare, în
care avea nevoie, pentru a se rnanifesta plenar, de acest factor de
progrcs. Ctitoriile lui Matci Basarab dovedesc acest lucru47.
CÂMPULUNG
Prinia tipografic a Iui Matei Basarab a fost la Cânipulung. Acolo
şi-a înccput activitatea Tiniotci Alexandrevici Vcrbiţki, tipărind în
1l SECOLUL AL XVII-Iea 35
1633 un Molitveizic slavoii. Până în 1650, când apare Psaltirea, u1-
tiiria tipăritură dc Ia Cârnpulung, se formează acolo o echipă de
tipografi — Mclchisedec diii Pelopones, Ştcfan din Ohrida, loan
Cuiiotovici, Prcda şi Dionisie— care vor tipări urniătoarele cărţi:
A4olitvenic slavon în 1635, Invăţăttiri în 1642, Antologhion în
1643, Psaltire în 1650.
In paginile cărţilor de la Cârnpulung apar pentru priiria dată
literc ornate cu clemente fitornorfe (scmipalnietc) alături de ele-
nientc zooniorfc (iepure, ccrb, leu), avimorfc (bufniţă, pelican, în
diverse ipostaze: cu aripile desfacute, cu ciocul în pene sau cu un
şarpe în ciOC), motive niitologice (centaur). Accst tip de letrine care
apar în Molitvenicul din 1635 sc regăsesc şi în tipărituri provenind
de la Govora, Dcalu, Târgovişte. Evoluâiid cornpoziţional sub seni-
nul esteticii barocului, ele rerncrnorează vecbi iriotive renascen-
tiste sau rnotive venite din arta orientală.
Frontispiciile realizate din îniplctituri de rarnuri hogat înfrunzite
suiit construite după rigorile sirnctriei. Adcsea, dintr-un trunchi cen
trai se desfoară spre stânga şi spre dreapta lujeri descriind volute
largi care sfarşesc fie cu seiiiipaliiiete, fic cu flori colripozite, orien-
tate sirnetric. IJn frontispiciu în care o raniură porneşte din stânga jos
descriind rneandre Iargi, cu tot cânipul uniplut de frunze de acant,
sfarşeşte cu două flori de rodie dispuse tot sirnetric faţă de o niediană
verticală iniaginară (c. 40). Dreptungliiul — care este cadru pcntru a-
proape toate frontispiciilc şi vinietelc este spart în A,ithologhionul
—
din 1643 pentru a încadra un titlu (c. 41). ln tipăriturile de la Câm-
pulung apare un frontispiciu cu scenă. ln cadrul vegetal (lujeri cu
f1ori conipozit) este aşezat un cartuş reprczentând „Fecioara cu prun-
cul" susţinut de doi îngcri (Invăţăíiu'i şi Anthologhion).
Vinietele plasatc la începutul textului sau în text sunt coiistruite
pe iiiotivc vegetale organizate sirnctric faţă de un con sau de o lu-
niânare dispuse central. Excepţic face o vinietă Anto1oghion) de
factură gotică (c. 42), în care un niasclieron central este încadrat
de un lup (dreapta) şi un lcu (stânga).
Antologhionul (c. 43) debutează în felul Evangheliilor de la
Lvov din 1536 şi 1644, cu o foaie de titlu al cărui cadru orna-
mental cste realizat diii nieaiidre de viţă din care răsar 26 de per-
sonajc. Partca cle jos este olganizată fl două registre: Isus încadrat
de Sf. Maria şi Sf. Ioaii în registrul supcrior şi un cap de înger
îiiaripat în registrul inferior.
36 ARTA CĂRŢII
La foile de titlti de Ia Învăţături (c. 44) şi Aiitologhion, pe verso,
sunt arnplasate gravuri în lenin reprezentând stema Iui Matci Ba-
sarab corbul cu crucea în cioc, cu capul spre dreapta, cu coroană
—
princiară deasupra capului, cu soarele în stânga şi luna în dreapta.
Cadrul în carc apare scutul purtând această sternă este diferit de la
o carte Ia alta. In Invăţâturi stema este plasată în scena „Adorrnirii
Maicii Doninului", încadrată de o coroană ovală de spice (c. 45). In
Antologhion (c. 46) scutul atârnă de rarnurilc unui palrnier, susţinut
de Matei Voievod în stânga şi Elena Doanina în dreapta. Gravura
cu clare intenţii portretistice este pläsată într-un decor fitornorf, în
gustul baroc.
O gravură mare în pleine-page reia scena „Adorrnirii" (c. 47) în
paginile Antologhionului, într-o altă variantă, cu un număr rnult
mai rnare de personaje decât în Invăţături, tot în cadrtil oval de spi-
ce, dar inclus unui dreptunghi în ale cărui colţuri sunt reprezentate
capete înaripate.
La pagina 15 din Anthologhion o gravură rnică (c. 48), pătrată
( x 60 mrn), reprezintă scena „Naşterea Sf. Fccioare", realizată
60
„în oglindă" prin raport cu aceeaşi scenă din Sbornicul de la
Sas-Sebeş din 1580. Modelul accstei gravuri putea veni, printr-un
intermediar, de la Ceaslovul veneţian din 1566, care păstrează pe
uiia din filele sale o scenă a „Naşterii Sf. Fecioare" identică cu aceea
din Anthologhionul rornânesc.
Frontispiciile şi vinietele din tipăriturilc de la Cârnpulung se
caracterizează prin rnoliciunea contururilor în raport cu ornarnentele
similare prezente în cărţile ucrainiene, care au frunze zirnţate, cu
unghiuri ferrne, foarte ascuţite. Aceasta poate fi o dovadă a utili-
zării aceleiaşi table de Ienin, tocite, dar putem ernite şi ipoteza că
un rneşter rnai ternperat ca fire a tăiat o nouă tablă.
GOVORA
Tipăriturile de la Govora cunoscute până acurn, 6 la nurnăr, se
datoresc lui Meletie Macedoneanul, Ştefan din Cbrida, Silvestru
Taha, Preda; Ştefan îrnpreună cu Preda vor Iucra în I 643 şi în 1 650
şi la Câmpulung. Ele sunt: Psa/tirea s/avonă din 1637, Psalti,-ea
cu Ceaslovul din 1638, Ceaslovul din 1638, Ceasiovul din 1640,
SECOLUL AL XVH-lea 37
Pravila din 1640, Evanghelia învăţătoare din 1642 (c. 49). Orna-
rnentele acestora sunt în mare rnăsură identice cu cele ale tipări-
turilor de la Cârnpulung. Apar însă elernente noi, antropon-iorfe,
zoomorfe şi avirnorfe. Dintre lujerii care constituie fundalul rna-
jusculelor ies îngeri înaripaţi şezând, sťinţi bogat înveşrnântati,
uneori cu un toiag în rnână, putti de cea rnai clară sorginte renas-
centistă (Psaltirea din 1636), un vânător şi câinele lui, o vulpe
(Evanghelia învăţătoare din l 642) sau un cap de berbec răsturnat
(Psaltirea cu Ceaslov din 1637), pelicani în diverse ipostaze.
Frontispiciile realizate prin dispunerea sirnetrică de sernipal-
rnete sunt legate în maniera lui lvan Todorov, dar rară elernentele
antropornorfe speciťice acelora (c. 50, 51, 52). Sirnplificarea s-a
produs, desigur, la preluarea acestor frontispicii de către rneşterii
ucraineni şi s-a perpetuat, firesc, în tipăriturilé româneşti.
Tiparniţa de Ia Govora va prelua din Ceaslovul de Ia Kiev din
l 625 un frontispiciu poartă a cărţii, pe care-1 va folosi pentru
Pravila de la Govora (1640). Un portic cu arcadă în sen-iicerc ale
cărui coloane sunt în-ipodobite cu elernente fito, zoo şi antropornorfe
„descbide" cartea; la baza coloanclor în stânga este figurat un lup,
şi în drcapta un delfin; la baza arcului apar în stânga un delfin, şi
în dreapta un putti. Toate elen-ientele zoo şi antropornorfe au cor-
purile vegetale. Pe fronton este ťigurat un cap înaripat încadrat de
doi îngeri şezând cu faţa spre exterior, ţinând un şirag de rnătănii.
Acest frontispiciu în stil baroc, irnprirnat rnai prost în Pravila din
1640, este deosebit de bine irnprirnat în alte două tipărituri de la
Târgovişte: Mystirio din 1651 şi Târnosanie din 1652. Calitatea
realizării lui în aceste din urn-iă tipărituri ne îndreptăţeşte să afir-
măm că pentru ele s-a folosit o placă nouă, gravată de unii din meş-
terii de la Govora. E1 este reluat şi în Liturghierul de 1a Dealu, din
1 646, şi în Pogribania preoţilor (c. 53) din 1650, de la Târgovişte.
Sterna Ţării Rornâneşti va apărea pe verso-ul foilor de titlu în Psaltirea
din 1640 şi în Evanghelia învăţătoare din 1642. Corbul cu crucea în
cioc, aripile desfacute, capul spre stânga, încadrat de soare şi lună,
stând pe un pat de frunze şi flori, este reprezentat pe un scut sus-
ţinut de două acvile al căror trup generează console sirnetrice, cu
draperii căzând în falduri şi ciucui-i; deasupra scutului este repre-
zentată n-iitra rnitropolitană. Totul se circui-i-iscrie unei coroane de
spice cu panglici şi ciucuri în cel rnai autentic gust baroc (c. 54).
Câteva gravuri ilustratoare ale texttilui biblic înfrun-iuseţează
paginile unora din cărţile de la Govora.
 38 ARTA CĂRŢH
Psalmistul David (c. 55) apare în Psaltirile diri 1636 şi 1637. EI
este aşezat pe un jilţ renascentist cu baldachin, având ca fundal o
cortină căzând în falduri. Pc o masă alăturată sunt instrunientele pentru
scris, o pană, o căliniară, un cuţit şi o carte deschisă. Hai-fa stă suspen-
dată în fundal. Gravura este seuinată L.M. şi datată 1628. Referin-
du-se la această gravură, Gabriel Strempel afirnia, pe bună dieptate,
că matriţa de pe care s-a iniprimat gravura se datorează unui meşter
ucrainean şi a fost cunipărată o dată cu tot niaterialul tipografic48.
Evangheĺia învăţătoare ascuiide între filele ei două gravuri din
seria „fiului risipitor". Aceste gravuri apar pentru prinia dată în
Evanghelia învătătoare de la Streatin din 1606, posibil model
pentru tipăritura românească.
Una dintre ele, „Fiul risipitor" (c. 56), are ca niodel gravura lui
Albrecht Dürer „Der Verlorene Solin", tratarea fiind mult simplifi-
cată. Gravura din Evanghelia învăţătoare de la Govora prezintă
prin comparaţie cu cea din Evanghelia de la Streatin diferenţe ne-
seninificative (dealuri rnai molconie, figura mai puţin dură).
Cea de-a doua gravură, „intoarcerea fiului risipitor" (c. 57), cu-
prinde tnai multe elemente care o diferenţiază de presupusul model.
G.M. Koliada, în studiul deja liienţiont, arată că la originea scenei
stă gravura gernianului G.E. Begama49. Faţă de niodelul său gra-
vura din Evanghelia de la Streatiii are un persoiiaj în minus, relieful
este diferit, elenientele de arliitectură de aseinenea, tatăl ucrainean
poartă pe cap o căciulă cu bordura de blană, copacul sub care se
desfăşoară scena în gravura Iui Begaiiia dispare în gravura ucraine-
ană. Gravura din Evanghelia de ia Govora diferă mult ca realizare
faţă de presupusul niodel ucrainean. Procesul de autolitonizare a
peisajului şi a arliitecturii coiitiiiuă. In planul îndepărtat apare un
pâlc de case şi copaci înalţi, eleiiient care lipseşte în gravura ucrai-
neană. Ţăranul care ară îşi niână plugul, urcă de la stâflga la dreapta,
pe când, în gravura de la Streatin, scena sc desVaşoară de la dreapta
spre stânga. Nurnărul personajelor este dc cinci ca şi în gravura
originală geriiiană, dar ipostaza personajelor este nouă. In gravura
gerniană şi cea ucraincană un bărbat sacrifică uii animal pe o masă
specială, aşezată în spatcle grupului de personajc. In gravura româ-
nească acest fapt se petrcce pe sol, sacrificatorul fiind ghemuit
asupra aninialului, în centrul gravurii, dar într-un plan secund. Fiul,
fără barbă, stă drept, nu îligeiiLilicliiat, ca îli gravura diii 1606. Intra-
rea sprc casa bogatLilui este pavată. Două pcrsoiiaje stau în cadrul
SECOLUL AL XVII-Jea 39
uşii de la intrarea în casă, asistând la scena revedcrii tatălui cu fiul
său. Elenientele de rcalisiii autohton iie îndi-eptăţesc să considerăni
xilogravura „Intoarcerea fiului rătăcitor" tnai dcgrabă o Iucrare
originală, bazată pe iiiterpretarea personală a naraţiunii biblice,
decât o replică a uiiei gravuri niodel. Una1t model nu ct-edeni să fi
existat, cu atât niai uiult cu cât reluarea celor două gravuri de la
Streatiii îu Evanghelia din Lvov ( 1 644) deinonstrează constituirea
uiiei tradiţii ucrainienc fidele modclului iniţial deci este de pre-
—
supus că în Ucraina epocii respective nu puteau să apară prea rnulte
variante ale aceleiaşi scene. Cu Evanghelia învăţătoare tiparniţa
de la Govora îşi încetează activitatea.
MÂNĂSTIREA DEALU
La Dealu, undc s-a inutat iiiaterialul tipografic şi tablele de lenin
pentru ornainente dc la Govora, se va tipări în anul 1644 o ediţie
completă a Evangheliei învăţătoare. Tiparniţa va inai da alte două
cărţi: Liturghierul în 1646, şi Imitatio Christi în 1647. Repertoriul
ornamental este în general acelaşi: literc oniate vegetal cu eleinente
zooniorfe (iepure, berbec, iup, cal), aviniorfe (păsări afronatte, peli-
cani). antropomorfe (îngeri, prcoţi, sfinţi, soldaţi); frontispicii fito-
inorfe realizate din ramuri înfrunzite dispuse sitnetric sau curgând spre
dreapta, sVarşite fîe în flori conipozite, fie în rodii; viniete fitoniorfe
( cu raniurile pornind dintr-o torsadă sau o rodie centrală), georne-
trice (juniătăţi de cerc şi segniente de dreaptă) sau couibinate.
Gravura de titlu de la Liturghier este aceeaşi cu cea a Pravilei
de la Govora, ca şi stenia de pe verso. Şi totuşi câtcva eleiiiente
individualizează tipăriturile de la Mânăstirea Dealu. ln Liturghier
este gravat peiitru prinia dată un frontispiciu eoiistruit pe niotivul
oriental al vasului cu fiori; în Iniitatio Christi frontispiciul are
două cornuri ale abundenţei din care ies lujcri bogat înfrunziţi. Iii
Evanghelie există o vinietă nouă, fitoiiiorVa, în care doi iujeri în-
frLliiziţi, poriiind diiitr-un nod ceiitral, sfârşesc în fructe de ananas.
Uii fel nou de letriiie, cu uiiibre realizate diii liiiii paralcle, pe care
evoiuează câte o fioare giiigaşă, se întâineşte în ediţia Evaiigheliei
dc la Dealu, spre deosebire de Evanghelia de la Govora.
 F-
40 ARTA CĂRŢH
Elcmcritul carc individualizcază îrisă tipărituri[e de Ia Dealu
sunt xilogravurilc iiustraţii în pleine-page şi soluţiile noi pentru
—
incadrarea sternei.
Gravurile îii pleine-page reprezintă pe sf. Ioan Zlataust, Sf. Va-
sile cel Mare (c. 58) şi Sf. Grigorie (c. 59), prezentaţi în întregime,
cu veşminte în fa[duri bogate şi ţinută hieratică în tradiţie bizan-
tină. Personaje[e sunt rcprezentate pe fundal alb, neindividualizat,
cu bordură neagră şi dcsen alb. Orriainentul bordurii, interesant, apa-
re aici pentru prima dată în cartea româncască, fiind realizat din
curgerea continuă a unor elernente fitomorfe şi geometrice stilizate
care se nasc unelc din altclc. Astfel dintr-un vas se naşte o floare de
acant, din care se dezvoltă o urnă, un cerc circumscrie o rozetă şi
iarăşi o urnă şi din ea o fioare de acant. Este un tip de bordură în-
tâlnit în cărţi germane ilustrate de Urs Graf Parvulus logicae,
—
Lipsiae, 1515 — sau în Nou/ Testa,nent ediţia Silvan Othmar,
Augsburg, 1 523, cu ilustraţii de Hans Burgmair50. Aceste ornamente
au suferit simplificări succesive, pierzând o serie de elernente, în
special zoon-iorfe (grifoni, zgriptori) dc sorginte gotică, prczente în
cartea germariă. Desigur. drurnul spre Ţara Românească al acestui
tip de ornament a trecut prin Polonia şi Ucraina, iar chenarul
titlului din Acatistu/ de la Kiev, din 1 625, probează acest lucru.
Original este cadrul în care este reprezentat corbu[ muntenesc
în I,nitatio christi (c. 60): scutul, pe care de obicei este figurat cor-
bu[, estc susţinut de această dată de doi lei stând pe două picioare
— rezolvare în spirit renascentist, care va reveni in Triodul de [a
Târgovişte din 1649.
La Mânăstirea Dealu se reia, pe linia deschisă prin Antologhionul
de la Câmpulung, din 1643, imaginea-portret (c. 61) îatr-o gravură
în pleine-page din Liăurghieru/ din 1 646. Gravura cste structurată
cornplex, prin îrnbinarea unei sccne religioase cu stema Ţării Rornâ-
neşti şi cu irnaginea Dornnului, a soţiei sale şi a Arhimandritului
Ioan de la mânăstirca Dealu. Scena religioasă este o variantă a Sf.
Treimi, arnplasată în jumătatea de sus a gravurii. Central, imediat sub
o imaginară rnediană orizontală, într-un cartuş, este figurat corbul
negru, cu crucea bizantină în cioc, cu capul spre stânga şi aripile
desfăcute. Sub rnedalion, îngenunchiat, citind un rulou desfăcut,
este portretizat. succint, Arhimandritul mânăstirii, cu barbă scurtă,
plete lungi. Numele şi funcţia lui sunt înscrise pe o bandă albă în
partea de jos a gi-avurii: Arhirnandrit Ioan. De o parte şi de alta a
—
SECOLUL AL XV1I-lea 41
stemei sunt reprezentaţi în stânga Matei Voievod, în dreapta Elena
Doamna, încoronaţi, Donmul purtând nantie cu gulcr şi bordură
de blană, Doamna tunică lungă, ctl platcă, bordată de asemenea cu
hlană. Deschizătura hainci [asă să se îritrevadă o rochie cu omarnent
pe poale. Domnul are barba şi părul scurt. Doamna are părul negru,
strâns la spate. Feţele degajă blândeţe şi seninătate. Gravura nu este
seninată. Ea poate fi opera acelui Ioan portretizat alături de dom-
nitori, a Procăi Stanciovici dc la Ocnele Mari, a Iui Ioan Cunoto-
vici, Tudor Dumitrovici sârbul sau a lui Lupu Durnitrovici Popeşti
din Luncavăţ, tipografi care trudeau la Dealu să tipărească Evan-
ghelia învăţătoare desprc care se spune in chiar prefaţa sa: „Şi s-a
început a se tipări această carte numită Evanghelia cu învăţătură
în mânăstirea Govorii şi s-a sfârşit în mânăstirea din Deal (Del) cu
hramul Sf. Icrarh Nicolae, egumcn fiind Varlaam Arapul."51 Din
echipa de tipografi de la Govora la Dealu va răn-iâne Meletie Ma-
cedoneanu, n-ienţionat şi î prefaţa Evangheliei din 1644 ca „is-
pravnicu despre izvoduj scripturii şi cuvintele întocmitori acestui
dumnezeiască carte."52
TÂRGOVIŞTE
Echipa condusă se pare de Proca va tipări, începând cu 1 649, la
Târgoviştc, câte o carte pe an, până în 1 652 (an în care vor tipări
două cărţi). Din prefaţa la Triodul Pentieostar din 1649 rczultă a-
cest lucru: „... vă rugăm cu toţii căţi ne-arn trudit cu acest lucru,
Proca tipograful şi cu ceilalţi ai săi tovarăşi de rnuncă, dacă
cuinva, ca oai-i-ieni, am greşit ceva în acest lucru sau n-am tipărit
bine, îi-ivredniciţi-ne... de iertare." Tiparniţa de la Târgovişte luase
fiiiiţă însă în 1646, când Procop (Proca) Stanciovici şi Radu
Stoicovici tipăriseră acolo un Siujbenic.
Este posibil ca mutarea tipari-iiţei de la Dealu la Târgovişte să fi
început în 1646, cu atât iriai i-i-iult cu cât Dealu va da în 1647 ulti-
iria sa tipăritură, In,itatio christi. Meşterilor veniţi cu Proca de la
Mâi-iăstirea Dcalu li se alătură alţii, gravori iscusiţi care senmează
unelc dintre gravui-ile aparţinând cărţilor tipărite la Târgovişte. Uaul
dii-itre accştia este ucraii-ieai-itil Thcodor Tisevici. La data la care ce-
tatca Târgovişte oferea iarăşi cărţi peitru roniâni (după o tăcere de
 42 ARTA CĂRŢII
aproape 100 de ani: I)'iodul 1°e;iticostar al lui Liubavici din 1550
fusese ultiina cartc de la Târgoviştc în veacul precedent), Ia Mânăs-
tirea Trei Ierarhi, în Iaşi, proaspăta tipografie rnoldavă infiinţată dc
Vasilc Lupu cu ajutorul acc1uiai Petru Movilă întregea cfortu] cul-
tural aI doinnitorului. Intre celc două tipografii trebuie să fi cxistat
o legătură, pentru că în paginile cărţllor de la Târgovişte apar or
narnente noi prezentc şi în tipăriturile dc la Iaşi (c. 62). Poate că
înnoirile să se datorcze nurnai lui Theodor Tisevici, care, venind în
aceeaşi perioadă dín Ucraina, a adus cu el ceea ce era, dacă nu nou,
cel puţin la modă în tipografiile de la Kiev şi Lvov; e posibil ca
selecţia ornamcntclor să se t1 făcut potrivit gustului său de meştcr
talentat şi recunoscut ca atare.
La Târgovite apar două foi de titlu noi ca şi concepţic pentru
istoria tipografiilor noastľc: structura arhitectonică a porţll cărţii
este casetată, şi în spaţiilc create apar portrete de sfinţi. Această
manieră de a „deschide" cartea este Îfltâifljtă în tipăriturile ucrainene
aleanilor 30 (Triod, Kiev, 1631).
In Triodul Peiiticostar din 1 649 (c. 63), pe frontul porticului este
reprodus uri „Deisis" Isus încadrat de Sf. Maria şi Sf. Ioan. Coloana
din stânga este susţinuă de Sf. Petru, iar cca din dreapta de Sf.
Theofan. La baza arcului, în două cartuşe dreptunghiulare, mici,
sunt reprezentaţi: Sf. Andrei în stânga, şi Sf. Iosif în dreapta. ln par-
tea inferioară, în trei cartuşe, Sf. Ioan Damaschian, regele Leon şi
Monarhul Ioan. Spaţiul dintre cartuşe este străbătut de fiori com-
pozite. Sus, central, sub medalionul figurându-1 pe Isus, este arn-
plasat un cap înaripat.
Gravura de titlu din Indreptarea legii (1652, c. 64) are un număr
rnai mare de personaje, iar cadrul arhitectonic este îrnbogăţit clj
două coloane subţiri, în jurul cărora se răsucesc ramuri de viţă,
aşezate în partea din interior a cadrului. Pe frontonul porticului este
reprezentată scena „Inălţării", în cartuş bordat cu sernipa[mete. Scena
este plasată într-un relief dornol, cu coline acoperite de ierburi.
Cele trei grupuri Maria între îngeri, central, încadrată de Apostoli
—
—- sunt bine individualizate în spaţiul rnic rezervat acestei scene în
cadrul general al gravurii. Cartuşul vegetal estc susţinut de cci pa-
tru părinţl biblici: Isaia şi Moise în stânga, Ieremia şi regele David
în dreapta. Coloana din stânga are spaţii în care sunt reprezentaţi,
de sus înjos, Arhidiaconul Ştcfan, Sf. Antonie, Sf. Muccnic Gheor-
ghe, Sf. Theofilact. Coloana din dreapta poartă în spaţii dreptun-
SECOLL'L AL XV1I-ica 43
ghiulare pe St_. Grigore Dccaporitu, Sf. Nicolac, Sf. Teodor Tiron
şi Sf. Theofrast. In partca de jos, sub text, estc stema Tării Rornâ-
neşti, corbul negru cu crucea bizantină în cioc, cu aripi desracute
şi ciocul în stânga. Pe pieptul lui, în scut o coroană şi crucea.
—
Corbul stă pc o colină, aşezat între soare şi lună. Scutul încoronat
este încadrat de Muccnicii Mercurie (stânga) şi Dimitrie (dreapta),
arnplasaţi în peisaj. Această gravură de titlu poartă în dreapta jos
scrnnătura lui Theodor Tisevici. Remarcabilă este înclinaţia gravo-
rului pentru arnănuntul care să individualizeze personajul prin
atributele sale litui-gice, dar şi prin vestimentatie, relieful îri care
este amplasat, ţinuta, poziţia mâinilor, figura şi expresia acesteia.
Fiecare personaj este tratat diferit, el şi cadrul în care este ampla-
sat. Talentul de desenator şi îndemânarea ineşterului gravor sunt
alăturate cu siguranţă în acceaşi persoană, conferind gravurilor din
tipăriturile dc Ia Târgovişte originalitate şi acurateţe. Chiar şi în
cazul a două tipărituri Mvstirio (165 1) şi Târnosanie (1652) care
—
reiau mai vechea gravură folosită în Pravila de la Govora (1642),
pe baza caĺităţii deoscbite a cxecuţiei putem afirma că imprimarea
s-a făcut după o tablă nouă. O nouă conştiinţă, o nouă imagine
asupra lor înşişi, trebuie să le fi fost insufiate meşterilor de la Târ-
govişte de acest artist care-şi sapă nurnele odată cu imaginile pe
tablcle salc dc lernn. Mystirio din 1 65 1, tipăritură de numai 53 de
foi in quarto, probează pe deplin acest lucru. Textul este irnprimat
curat, spaţiile între rânduri sunt cgale, bordurilc albe sunt simetrice,
deci, iată, că tipografii de la Târgovişte erau mai atenţi în 1 65 1 la
ceea ce azi arn nurni tehnoredactarea cărtii.
Farmecul particular al cărţilor tipărite la Târgovişte este susţinut
Însă, în cel mai înalt grad, de gravurile originale introdusc în pagi-
nile lor având cu certitudine rolul de ilustraţie de text. ln Mystirio
sunt patru creaţii originale. Una este „Sernnul Sfinţilor Mitropoliţi
ai Ţării Ungrovlahiei"53. Insernnele inetropolitane crucea cu Isus
—
răstignit, cârja ucigând balaurul, simbol al Anticristului ghemuit
în josul gravurii, şi rnitra surmontată de pălăria papală susţin pe
—
Isus Pantocrator. Siinbolurile arhiereşti sunt plasate într-un cadru
baroc forrnat din frunze de acant, scmipalmete, lalele din care se
ivcsc două capete de îngcri întoarse spre exteriorul cadrului fito-
rnorf. Alţi doi îngeri, cu trupLil vegetal, aşezaţi simetric faţă de în-
seinnul papal, sustin crucea şi câi-ja. Gravura este semnată cu iniţiala
Th a gravorului Theodor în stânga jos. Această gravură va ťi
— —
 44 ARTA CĂRŢU
reluată în Târnosaiiie (1652). Cclelalte două gravuri, de asenienea
creaţii originalc. sunt mici sccnc într-un cadru ornamental generos,
care îiribină clementelc specifice decorului baroc. In gravura ilus-
trând „Taina Botczului" (c. 65), draperiile căzând în falduri, buche-
tele cu flori şi fructe din care răsar capete înaripate încadrează scutul
pe care este reprezentată scena. Conţinutul ilustraţiei este didactic,
completând prin imagine tcxtul care explică pentru preot curn se
desfăşoară botczul. Marna cu pruncul, părinţii spirituali, preotul,
diacul (actorii acestci scene) plasaţi într-un intcrior neutru, sunt
grupaţi înjurul cristelniţei. Fiecarc personaj estc individualizat prin
ţinută, îšnbrăcăminte, atitudine. Mama este o femeie sărmană, cu
catrinţă şi fustă creaţă ţărănească, naşul are prcstanţa ornului „cu
stare", diacul ştie să citcască. Central, jos, Theodor Tisevici şi-a
gravat iniţiala Th. şi anul în care a creat această gravură: 1 65 1. Cea
de a doua gravură, reprezentând „Taina Ungerii cu mir", are un cadru
şi rnai cornplex. Frunza de acant rnarchează un scut care pe laterale
are două inici scenc: jos un rnascheron, deasupra două păsări care
desfăşoară o banderolă cu text. In centrul scutului, într-un cartuş
rotund, este reprezentată cu aceeaşi vădită intenţie didactică scena
„Ungerii cu mir" (c. 66). Acuitatea surprinderii caracteristicilor cate-
goriei sociale transpare desigur din această scenă, care arată omului
ce trebuie să facă în atare situaţie. Gravura are două inscripţii, greu
de descifrat, plasate în cârnpul scenei centrale. Poate este scris
numele întreg al gravorului Theodor... Tisevici. O altă gravură, ne
senmată, reia într-o nouă variantă scena „Inăłţării" (c. 67). De această
dată, fundałul scenei este un relief stâncos, din care se înalţă łate-
ral doi palrnieri. SfMaria şi îngerii fac un singur grup cu asistenţa.
Rezolvarea naivă a reprczentării zborului îngerilor însoţindu-1 pe
Isus, înveşrnântaţi în cărneşe lungi până la glcznă, dă culoare şi
farmec acestei scene atât de frecvcntă în reprezentările ciclurilor
Noului Testarnent. Mişcarea personajelor este dirijată după diago-
nalele pătratului în care este circurnscrisă scena, creând irnpresia
de arrnonie şi echilibru perfect. Uşoara discordanţă care există în-
tre proporţionarea personajclor din stânga faţă de cele din dreapta
nu strică impresia de echilibru a ansarnblului. Rernarcabilă este
intenţia de individualizare a figurilor ce se disting, fie prin vârstă,
fie prin profilul feţei, fie prin cxpresie. Deoarece subiectul con-
stituia o reluare şi contribuţia sa putea să i se pară neînsemriată
artistului, acesta nu şi—a mai seirinat gravura.
SECOLUL AL XVJI-lea 45
CicIuI de gravuri purtând semnătura lui Theodor Tisevici se consti-
tuie în liidreptarea legii din reprezentările celor 7 soboare ecurnenice.
O bogată galerie de personaje (îrnpăraţi: Constantin c. 68— —‚
Teodosie, Marcian; papi: Silvcstru, Darnaschian, Celestin, Lcon 1,
Virgil; patriarhi: Mitrofan, Grigorie Bogoslovul, Chiril, Anatolie,
Eotichie) evoluează în celc şapte gravuri care ilustrează rnomente
decisive pentru clarificarca dogrnei, anurne sinoadele de la Niceea,
Ţarigrad (c. 69), Efes (c. 70), Calcedonia, Constantinopol (ultimele
trei). Structural, gravurile se asearnănă: ele sunt ansarnbluri consti-
tuite din mai rnulte figuri, aşezate în rnai rnulte planuri, în concor-
danţă cu legile perspectivei şi ale siinetriei. Nici un clement de dccor
nu tulbură spiritul gravorului concentrat nurnai asupra personajelor,
a căror ţinută demnă, corcctă, le detaşează de lumea materială. Vesti-
rnentaţia, irnpecabilă în bogăţia ei, contribuie şi ea la crearea aces-
tei irnpresii. Execuţia tehnică este de cea mai bună calitate. Acura-
teţea dcsenului, siguranţa din realizarea matriţei şi îndernânarea cu
care se irnprimă gravura dezvăluie o rnână de rnaestru.
ln Indreptarea legii, câteva gravuri sunt semnate Petru Xilo-
graful. Valenţe artistice deosebite au două lucrări: una îl reprezintă
pe Sf. Vasile cel Mare (c. 71), cealaltă pe Sfinţii Petru şi Pavel (c.
72). Rernarcabile sunt „sirnplitatea desenului, eliminarea oricărei
ornarnentaţii şi concentrarea desenului în redarea simbolică a atri-
butiilor şi a solidarizării spirituale."54
Gravura numită „Judecătorul cel drept" (c. ‘73) este structurată în
două registre, scena centrală fiind anturată de zborul sfinţilor aşezaţi,
în scară, pe laturi. Un ancadrarnent arhitectonic sitnplu deliinitează
spaţiul scenei. In colţurile de sus sunt reprezentaţi arhanghelii,
susţinând medalioane cu iniţialele Mântuitorului. Registrul supe-
rior este ocupat de un Deisis: Isus pe tron, încadrat de Fecioara Maria
şi de Sf. Ioan. In registrul inferior, Arhanghelul Mihail, purtând
sabia şi balanţa, sunriontează un rnuritor. Minuţia detaliului ce carac-
terizează ornarnentul jilţului, al vestilnentaţici, gestul şi expresia se
arrnonizează cu celelalte lucrări ale lui Tisevici. Privită în ansarn-
blu, gravura vădeşte o creştere înspre rnonurnental, într-o curgere
înscrisă pe verticală, de jos în sus. Crcatorul scenei senmează lu-
crarea în colţul dejos, Pctru, şi o datează 1651 (7159), spre cen-
trul irnaginii, în partea dejos.
Sterna mitropolici Ungrovlahiei este reluată în Indreptarea legii
(c. 74), la alte diinensiurii dccât în Mystirio (c. 75) şi cu câteva ele-
 46 ARTA CĂRŢII
iriente care o difercnţiază de gravura din 1651: poziţia balaurului şi
inodul dc organizare a dccorului baroc în care este plasată stema.
Frontispiciiie, vinietele şi litercle ornate, prezente în paginilc
tipăriturilor de la Târgoviştc din accastă pcrioadă, sunt construite
pe motivcle deja întâlnitc: pomul vieţii, vrejul de acant, floarca de
lotus, fructul de rodie, fJoarea dc rodie, garofJţa, spicul, ananasul,
torsada, linia frântă şi arcul de cerc. Acestea evoluează uneori ală-
turi dc mici medalioane reprczentând pe Isus, Sf. Pavel, Sf. Fecioară
Maria sau alături de iriici capete înaripate. In hidreptarea Iegii îi
fac apariţia vinietelc fJnale reprezentând capete înaripate, foarte
frecventc în cărţilc tipărite la laşi în dcceniul patru al veacului aI
XVI-lea (o aseirienea vinietă este semnată cu iniţialele chirilice ‚Lţ.
TH.) şi vinictele iriarginale de dimensiuni rnici (scutul), de asc
rnenca regăsibile în tipăriturile ieşene ale epocii.
Literele ornate se îiripletesc cu cerbul, pelicanul, şarpele, putti,
iepurele, soldatul, ccntaurul, vulpea. In Mystirio, un zgripţor este
o fugară apariţie ce se alătură unui 3 (Z chirilic).
Târgoviştea îşi încetează activitatea tipografJcă în 1652, într-un
mornent în care ţinuta artistică a cărţilor rornâneşti era exemplară,
ultirna creaţie fJind cărticica nurnită Târnosanię. Moartea Iui Ma-
tei Basarab, ctitorul tipografJei din Ţara Românească în veacul al
XVI-lea, va rupe un şir care se va reîrrnoda abia în 1 678, graţie
altor iubitori de nearn şi cultură.
IAŞI
ÎnfJinţarea tiparniţei de la Iaşi este opera Dornnului Vasile Lupu,
despre care Paul din Alep spunea că ţinea la curtea sa sfătuitori
pentru destinele ţării sale. Mitropolitul Varlaarn este prirnul întrc ei.
La sfatul său, doniiiitorul s-a adresat în 1 64 1 frăţiei din Lernbcrg
pentru a procura literele pentru tiparniţă. Tiparniţa a prirnit-o de la
acelaşi Petru Movilă care-1 ajutasc pe Matei voievod în întreprin-
derea sa. Ea a fost instalată la Mânăstirea Trei Ierarhi, iar şeful ci a
fost Sofronie Poceatki, rectorul şcolilor inovileşti. Cel care trebuia
să dca cărţilor ctitoritc dc Vasile Lupu strălucire egală cu strălu-
cirea curţii dornneşti era un călugăr rutean — ilustrator a nume-
roase cărţi tipărite la Kiev şi Lembcrg (Lvov), între 1639-1670.
SECOLUL AL XVII-Jca 47
Numclc său llia aparc pe numeroasc din sccnele sau vinietele
— —
gravate prczentc în paginile tipăriturilor de la 1aşi5.
La laşi au apărut trei cărţi, în 1643, 1644 şi 1646, între care
ainintim Cartea roi,iâi,ească de iizvăţâIzŁră din 1643, care are două
tiraje. Tiparul şi ornamcntelc dau acestor cărţi ţinută şi cleganţă.
Foile dc titlu au ancadrairicrite pe inotivc arhitecturale coloa-
—
ne şi capitcluri cu cartuşe în care sunt fJguraţi sfJnţi. CeIe două ti-
raje din Cartea românească cle invăţătură de la 1643 (c. 76) au
pagini de iitlu diferite atât ca dispunere a textului în pagini, cât şi
a ornainentului ce-1 încadrează. O ediţie în care titlul şi numele
dornnitorului sunt evidenţiatc pľin culoare, o ditnensiunc rnai mare
a caracterelor şi dispunerea lor pe câte un singur rând, are an-
cadrarnente realizate din cartuşc în care sunt plasaţi urrnătorii
sfJnţi: în colţuri Evangheliştii Matci, Luca, Ioan şi Marcu; pc
fronton, între Evangheliştii Matei şi Marcu Isus binecuvântând;
—
ios, trei SfJnţi sub arcade: Sf. Vasile ccl Mare, Sf. Grigoi•e Bla-
goslovul, Sf. Ioan Zlatoust; pe latuťa stângă Apostolul Petru şi Sf.
Ioan cel Nou de la Suceava, pe latura dreaptă Sf. Apostol Petru şi
Sf. Parascliiva. Individualizarea fiecărui personaj după vârstă, atributc,
vestirnentaţie, expresia fJgurii transpusă cu rninuţiozitate dovedeşte
destoinicia şi îndernânarea artistului gravor. Gravura este datată —
1643 cu cifi-ele epocii, chirilicc, aşezate de o parte şi de alta a Sf.
—
Ioan Blagoslovul.
La cealaltă cdiţie, ancadrarncntul titlului este arhitectural: două
coloane, aşezate pe postarnentc puternice, cu ornarnente vegetalc.
Frontonul reia reprezentarea celor trei SfJnţi Ierarhi Vasile,
Grigore şi Ioan, într-un cartuş ccntral, încadrat de Sf. Mucenic
Gheorghe şi Sf. loan cel Nou de la Suceava. Personajele sunt pre-
zentate difcrit, cornparativ cu ediţia deja evocată veşrnintelc lor
—
sunt mai siinple, nu au atâtea falduri şi ornarnente. Estc posibil ca
aceasta să fi fost prirna variantă propusă, fruinoasă, dar nu rnăiastră,
cuiri dorea dornnitorul pentru cartea sa56.
Foaia de titlu a cărţii Seapĺe taine (1644, c. ‘T7) ilustrează în cel
mai înalt grad gustul pentru fast al curţii lui Vasile Vodă. Cclc trci
cartuşc de pe frontonul ancadrarnentului au fJecare alt ornament de
tip geornetric, între ele sunt inici fleuroane şi capete înaripate cu
fJguri bine individualizate. Cele trei personaje care ocupă spaţiile
cartuşelor, Sf. lei-arhi Vasilc, Grigore şi Ioan, au veininte din rnatc-
riale iinpriinate cu frunze, stele, rozete cu patru pctale. Dar cele
 48 ARTACĂRŢH
nîai soniptuoase costume lc poartă Sf. Athanasie Alexandrinul
(stânga) şi Sf. Kiril Alexandrinul (dreapta). Mitrc]e sunt diferite ca
dirncnsiuni, formă şi ornanient; coperţi]e cărţilor pe care persona-
jele le ţin în mâini au şi ele ornanicnte în gcnul legăturilor cu flcu-
ron central şi colţarc; dccorul vegctal pe ţesătura costurnclor este
de dimensiuni niari, faldurite veşmintelor sunt grele. Personajele
care susţin stema au mantii bogate şi cuşmc cu blană şi pene.
Pravila din 1 646 (c. 78) rcia ca structură una din foile dc titlu din
1643, dar tratarea este diferită. Coloancle sunt îmbrăcatc în palnîete
bogate, spaţiile dintre cartuşe sunt uniplute de raniuri cu senîipal-
mete, un cap înaľipat, răsărit pe un pat de frunze şi flori coiiipozite
ocupă partea de jos a ornanieritului. Sf. Gheorghe şi cei trei Sfinţi
Ierarhi din cartuşul de pe frontul ornamentului poartă veşminte din
ţesături cu variate ornamente. Numai Sf. Ioan cel Nou de la Su-
ceava este în aceeaşi liaiiiă simplă, deşi cu falduri rnulte, şi are
tălpile goale.
Stema Moldovei bourul îiicot•onat, c. 79, 80, 81 estc reluată
—
—
în fiecare din tipăriturile de la Iaşi, inclusiv pe tipăritura grecească
din 1 642 Decretul patriarhului Partenie. Diferit de fiecare dată
—
este cadrul în care apare stema. Scutul pe care este figurat bourul
încoronat cu stenia între coarne, încadrat de soare (stânga) şi lună
(dreapta) este surrnontat în 1 643 de rnitră, suliţă şi sceptru. In Seapte
taine structura este aceeaşi, dar scutul este învelit de frunze late,
crestate. In Pravilele îrnpărăteşti, cadrul capătă o opulenţă spe-
cific barocă, iar îiigcrii cu haine căzând în falduri ainple susţin
scutul. Aripile lor gencrează seniipalmete care se dezvoltă unele
din altele, învelind astfel compoziţia.
Frontispiciile (c. 82 c. 101) devin în niajoritate „adevărate ilus-
—
traţiuni"57 care, în afara scenei religioase, aduc elernentc de autohto-
nizare peiitru pcisaj, vestinientaţie, gestică. Asamblarea elemeri-
telor, „arată că artistul posedă siniţul aranjamentului figurilor, dând
în viIiieta rnică şi în cea niare un complex perfect arrnonizat"58.
Scenele, coiiipoziţii origijiale, rcspectând iconografia clasică, sunt
un prilej peiitru gravor de a-şi niaterializa plăccrea de a povesti eI
însuşi subiectul. Preferiiiţa pentru aniănuntul vestiiiieiitar, gest,
rnimică, transpare în cgală niăsură cu gustul pentru plasarea sccnei
într-un cadru care cste departe de a fi schematic. Scciia, fie că se
petrece într-un interior (Tăierea capului Sf. Ioan), în oraş, sau în
afara orau1ui, are un cadru adecvat, spaţiul fiiiid itidividualizat
SECOLUL AL XVII-lea 49
priiitr-o mulţinic de cleniciite: coloaiic, arcade, firide, draperii,
iiiobiliei-, podele diii dale, ziduri creiielate, porţi din oraş, fronturi
de casc cu uşi, fcrestrc, acoperişuri cu coşuri dc fuiii, turnuri,
biscrici, câmpii vălurite, stâiici golaşc, niargini de pădurc etc.
Sunt scciie carc evolucază sub seiiinul incoiifundabil al pito-
rescului. „Naşterca lui Isus", avâiid ca fundal oraşut rncdieval, se
desVaşoară în niediul roniânesc. Fântâna cu cuiiipăiiă din priiii-l)]aii,
stau]ul, cci doi ţărani, unul surprins în cliiar niornentul scoaterii
cciu1ii de pc cap, altul purtând un coş, din care e pc puiîctul să
oferc un dar, dau scenei o savoare Vară egal.
In lupta Sfântului Glieorghe cu balaurul, Sfântul este ca Făt-Fru-
mos in basiiîul popular, cu atât Iiîai viteaz cu oât fiara este iîiai în-
grozitoarc. Balauru[ este uriaş, o parte din trup răiiiăne încă as-
curisă îiî pcştcră, arc şi aripi, gura lui e plină de flăcări, dar sabia 1-a
străpuiîs, iar gâtul este priiis îiitr-o frângliie. Tciitaţia narativului
existciită aici dcviiic cvidentă şi în scena „Tăicrii capului Sf. loaii",
îiî carc grozăvia sc dcsVaşoară în tinip cc autorii niorali se ospătcază.
Uiî soi dc iroiîic anîară însoţeşte niâna gravorului care, ilustrâiid
accastă sccnă,irisistă şi asupra figurilor persotiajclor. Estc evideiît
contrastul îiîtrc iîoblcca ce se degąjă dc pe fîgura SVaiitului şi tclu-
ricul, baiialul Saloiiicci şi al gâdeiui. Gcstul acestuia din urniă,
ştcrsul sabici, estc dc un firesc cc subliiiiază şi et iîcpăsarea oiiiului
dc râiid îiî faţa exccpţionalului. O îiitrcagă filosofic stăpâiîca min-
tea acestui gravor şi ea se ]asă pusă cu nîăiestrie îiî opera iîîâinilor
salc. După cuiîi cornpune f1gurile persoiîajclor, gravorul le ajută pe
accstca să cxpriiiîc zbuciumul intcrior, uirnirea, consternarca, e-
vlavia sau liniştea, îrnpăcarea, detaşarea. Gestul concură .şi cl la
individualizarca ficcărui pcrsoiiaj. Sceiîele sunt dinaiîiice sau
statice, după iiiiprcsia pe carc gravorul doreşte s-o înstăpâiîească
asupra privitorului. Cârid froiîtispiciilc rcprezintă Sfinţi Sf. [oan
—
ccl Nou de la Suceava, Sf. Pctru şi Pavcl, Sf. Tlîcodor Tiron, Sf.
Nicolae, Arlianglîelul Miliail, Sf. Dinîitrie gravorul insistă asu-
—
pra vestinientaţiei, a îiiseninelor caracteristice fiecăruia diiître ei,
ţinuta fiind de obicei lîieratică, exprcsia neutră, caliîîă.
Froiitispiciilc vegctale (c. 102 c. 107), nîăestru cxecutate, sunt
—
construitc în gciicral pe motivele vasuiui cu fiori şi al poiiiului vieţii.
Eleiiicntclc oriîaiîientale autohtone, garofiţa, strugurii, ştiuletele de
poruiiib, e\/olucază alături dc iiîotivc orieiîtale (fioarea de acant,
floarea de lotus. fructul dc ananas, rodia, fioarea de lalea) şi de
iiiotive veniiîd diii estetica Rciiaştcrii (cornuri ale abundenţei, putti,
 50 łlRTłl cĂaiíi
naschcroni, vOlUtc din sernipalinctc. urnc). Dispuncrca lor res—
pcctă lcgilc sinictriei, iar conbinaţiiic sunt dc o varictatc fără cgal.
Uncori în ţcsătura dc frtinzc şi flori răsar incdalioanc rcprczcntând
figuri lsus Pantocrator, un îngcr şczând, ctc.
Pc accleaşi coordonatc se îi)scriu vii)ictclc în tcxt, nici benzi or-
namcntale care întrerup pe aloctiri curgcrca tcxtului. Accstea sunt con—
struite pe o iriare vai-ictatc dc 1))otive carc se înlănţuic cu graţie: capul
?naripat, scoica, profilc arl)itccturaic, volutc, flori dc măccş, fruI)ze
laI)ccolate, garofiţc, lalelc, spicc dc grâu, stcluţc, sc1))ipall))ete.
Venil)d dintr-o cstetică barocl)izantă, vil)ietctc finalc (c. 108, 109,
i i 0) sunt o dczlănţuire dc lujeri cu frunzc, fiori col))pozite şi fructe
carc curg din cornuri alc abundcnţci icşiiid diii gura uiior inăşti sau
coi)stittiite colicre ale unor capetc înaripatc. Adcsca capctc de îngcri
sc odil)nesc pe suporturi de scii)ipall))ctc. Pc spaţiilc albe Iatcralc
sunt jlasate viniete o)arginalc: scuturi, drapcrii în falduri, capctc
înaripate în cununi de fiori, clerncntc ornan)entalc ce vor fi prczei)tc,
după cuni le-am descris dcja, în hidreptarea icgii (Târgovişte,
1652), dovedind, alături de alte date, legăturilc cxistci)tc îI)tre
tiparniţele de la Iaşi şi Târgoviştc.
Literele omate cvocă şi elc i))otive ornanientalc din cstctica re-
nascentistă Qutti, capctc îl)aripatc, maschcroni) alături dc clcl))cnte
ornanicntale specific orici)talc (vasul cu fiori, rozetc) şi clcl))cntc
de nuanţă barocă (ciuctiri, cununi de spicc, ctc.). Un 3 cliirilic este
ansamblat cu un cerb, til) M cu lsus binccLivântâi)d.
O inagine în pleine-page o rcprczil)tă pc Pro()rociţa Parascliiva
îiicoronată, înconjurată dc iiouă scciic carc cvocă râiid pc rând
martiriul său, fiecarc cu o iiiscripţie. Introduccrca gravurii în Car-
tea ronzâ;iească de invtćítură cstc dctcriiiinată dc cvciiiniciitLil
aducerii noatclor Proorociţci de la Coi)stai)tiiiop()1 Ia laşi, în l 657,
13 august. Ficcare scciiă care coiiipuiic gravul-a cstc plasată într-un
decor adccvat. Individualizarca pcrsoi)ajclor prii) gcst, tiiiută, VCS-
ĺimentaţie este, ascnienca intrcgii opcrc a gravorului Ilia, carc scni-
ncază în dreapta jos. O căruţă roi))âncască trasă dc cai, îiisoţită dc
soldaţi, aduce coşciugul cu n)oaştc, purtat pe braţe, în scciia ur-
niătoare, dc călugării fl)oldovcni. Tcxtul, dat în tradticcrc dc J. Bi-
anu şi N. l-Iodoş este acesta „A treia străniutarc clin Ţarigrad la Jai
priii lo Vasile Lupu"59. Cunoscâiid aplccarea sprc portrclistică n
gravorului IIia, cste posibil ca pcrsonajul cu vcşiiiâiit sornptiios,
căciLilă bordată cu blană şi CLI pai)ă, carc aparc în ultiiTielc două
scene, să fic cliiar domnitorul.
SECOLUL AL XVII-lcn 51
O altií gravură în pleine—page cstc scl))nalată dc FI. Duda îiitr-uii
excniplar al Caza,iiei. descoperit clc ccrcctător în col))Lliia DOi))licşti,
judcţul Satu Marc. Astfel ‚.pc ťila 364, vcrso, la sfârşitul priiiici
părţi a lnvăţăturii Ia Duniinica a 29-a, cai-e în alte exciiiplarc alc
tipăriturii înfăţicază, indifcrciit dc tipul iiiipril))ării, o vinictă, sc aťiă
o gravură nccunoscută, intitulată «Vamcşul şi fariscul», seI))i)ată dc
neştcrul artist Ilia şi datată 1641 “60 Gravura estc rcprodtisă la
sfârşitul v()lLIl))tilui citat, fig. 14.
Xilogravura rcprczentându-l pc rcgele David, descopcrită de
acclaşi ccrcctător în exeniplarele C'azaniei de la Suştin (Bilior) şi
Marginca (Tii))işoara), neseninată şi iicdatată, pare să fi fost adusă dc
la Kiev, ca atai-c, ?n 1641, odată cu litcrclc şi alte lTiatcrialc tipogra-
fice. Cui)i Vasile Lupu n-a avLit i-ăgazul să tipărcască o Psc'ltire,
tabla gravată ş1-a găsit locul, accidciital, pe filele uiiora din cxcrnpla-
rcle Cazaniei. Ancadramentul baroc, îiicărcat, opulcnt, ar numi uii alt
gravor, format de şcoala nieşterilor l)ioscoviţi, ca autor al gravurii.
Pravila lLii Vasile Lupu (1646) va prclLla frontispiciilc ťitoi)iorfc
şi vinietelc diii Cartea ro»iânească ćle învăţătură ( 1 643). Sunt re-
luate foartc frccvent frontispiciile pc i))otivul vasului cu ťiori şi al
pomului vicţii. De asei))cnea, rcvin în pagiiiile Pravilei frontispi-
ciilc cu iiiici l))cdalioane reprczentâiid pc Isus, plasat îiitrc clcl))elite
vegctalc. Vciiiiid din estetica niedievală, regăsini uii zgripţor ca
oi-iiaiiiciit al litcrei chirilic, oriiaiiiciit care va fi prclLiat la di—
nicnsiuni nini iriari în Indreptarea legii, la Târgoviştc.
Tipăriturilc de la laşi diii perioada doniniei lui Vasile Lupu
rcprczintă pciitru cultura roiTiânCasCă uii nionicnt de sintcză. SLIb
raportul oriianenticii şi ilustraţiei, cle ni sc inipuii priii aplicarca
pe foiidul tradiţional bizantiii a unor clciiiciite din arta Rciiaştcrii
şi BarocLilui, preluate prin 1))ijlocirca iiicdiultii polon din gravura
geriiiaiiă, vădind astfel, şi pe plaii artistic, în accastă parte a Eu-
ropci „vigoarea unui spaţiu de iiiterfcrenţă culturală"61.
BĂLGRAD (ALBA IULIA)
Sprc mijlocul sccolului al XVII-lca la Bălgrad se reia activitatca
tip()graťică cu caracterc cliirilicc. Diii 1 579, cie câiid diacLil Lörintz
tiiiărisc Evangheliaiul slavoiz, tiliaiiiiţa de la Bălgracl i)u niai dădusc
 T
52 AR7A CĂRŢII
cărţi pcntru roniăni. Craiul Gbeorghc Râkoczy cerc ştift dc la Matci
Voicvod. Accsta îl triinitc în 1 639 îniprcună cti ineştcrui tipograf
Dobrc. Cărţilc tipăritc în această pet-ioadá în tiparniţa chirilică de
la Bălgrad cvolucază sub aspectttl ornanienticii pe coordonatclc
conturate deja în celelaltc două ţări roniâneşti.
Evanghelia cu invăţătură din 1 64 1 prczintă puţiiie ornanieiitc,
şi pcfltru elc au fost folosite tablelc de lenin ale ltii Lörintz. O
vinictă vcgetală rcatizată din Iujeri cu frunzc, un cui de kimpe
bandă ornamcntală cu roniburi un [ chirilic, i-calizat din antrela—
curi în gcnul letrinelor din incunabulclc rolnâncşti răsar pc filclc
acestci cdiţii a cazaniei. Uncori vinictcle sunt în grup de patru
benzi, diferit ornainentate, cu inotivc vcgetalc (frunzc Ianceolate,
garo fiţe) i antiopornorfc (capete înaripate).
Noul Testainent din l 648, tipărit cu acurateţc şi sobrietatc, prc-
ziiită niai rnulte ornarnente, distribuitc totuşi cu parcirnonie. Patrtt
frontispicii (c. 1 1 1, 1 12) reiau în variantc noi iiiotivtil poniului vietii,
cu rarnuri]c sfrşind cu aiianaşi sau contiri de bi-ad, dispusc sirnetric
sprc exterior şi iiiotivtil vasului cu fiori. O gravură dc diriiciisiuni
niici rcprczintă o vai-iaiită a st_. Trcirni (c. 1 1 3) iiitr—tiii cadru dc spice,
aparţinând stilistic vestului europcan, posti-enascciitist (iiiasa la care
stau pcrsonajclc cste fioreritină). Nuineroasc iiiiţialc fitoniorťe de
niici diiiicnsiiţni învioiează filclc. Alături dc clc, la îiivesclirea
pagiiiilor coiictiră micile litere ornate cu variate rnotive zooinorfe,
aviniorfe sau antt-opornorfc: uri cerb, cti coariiclc paralclc cu trtipul
este o noutate ca reprezentarc a acesttii iiiotiv zooniorf; dotiă pă-
sări cu cozilc îiicrucişate şi capetele spre cxtcrior însoţcsc un
chirilic, de aseiiicnea într-o tratare notiă a niotivului cxistent deja
în ornamciitica dcfinitorie pentru cărţii roniâncşti; uii sfânt bătrân
este asociat litet-ci chirilicc ; un diacon cădelniţează stib acope-
rişul untii P cliirilic; Iitcra M este însoţită dc trei personaje (uii sfânt
şi doi îngcri). Toate aceste graţioase accidente dau un farnicc deosebit
paginilor Nouiiťi Testainent. Sterna Iui Glicorghc Rákoczy (c. 92),
aşezată în NouI Testainent pe verso-ul foii dc titlu, tcvinc în cca de
a treia tipăritură roniânească de Ia Bălgrad care iiitră îii ateiiţia a-
cestci lttci-ări, anurnc Psalíirea din 1 65 1. Accasta rcia literele or-
natc, uti fiontispiciu şi gravtira Sf. Ti-eiiiii diii Noul Testiinent nou.
Estc singulai ornaiiientul zoornorf al Iiterei IC un cap de bout-.
—
Tiparniţa de la Bătgrad a tipărit i alte cărţi pciitrti rornâni, tinele
cti caractcrc latine, dar iiieştcrii, stibjtigaţi Vară voic dc iurcşul şi de
S1COLUL Âl, XVII-lea 53
iiitcrcscle coiiducătorilor dcstiiiclor rcligioase ale populaţici roniâne
diii Traiisilvania, nu avcau i-ăgazul să zăbovcască prca iiiult asupra
paginii tipăritc Deşi aliat şi păriiitc aI lui Matei, Doiiiiitil rnuri—
.‚.
tcan, Rákoczy, calviii coiiviiis, avca şi cl planurilc salc dc propa-
gandă ca şi principi unguri ai Ardealului veacului al XV1-1ca."2
Cu nioaitea cclor doi principi rornâni, Vasilc Lupu şi Matei Ba-
sarab. sc înclicic pcntru cartea roniânească o epocă avâiid tin rclief
puternic, atât prin progt-aniul dc ititroducere a liiiibii iieaiiitilui în
cartea tipărită, cât şi ca iconografie şi ornainent grafic.
In tiparniţele dc la Iaşi şi Târgovişte, în perioada doiiiniilor lui
Vasilc Lupu şi Matei Basai-ab, arta gravurii, în strâiisă legătuiă cu
arta cărţii în geiieral, a atins o ctiliiie dc iiiăiestric priii rncştcrii llia
Aiiagnostc şi Tlicodor Tiscvici -
Originalitatca arti.ştilor cste gi-efată pe fondul bizantin de tratare
al scenclor rcligioase, iar iiiiagiiiaţia acestora, susţinută de îndc-
rnâiiarea niâinilor loi-, are libertate totală, în rcalizat-ca ornarncn-
telor care sc circuniscriu stilistic barocului.
Exeniplarclc carc au ąjuiis pâtiă Ia noi poaită seiiiiielc treccrii
tinipului. Hârtia este înibrunită, cerneala iiu mai arc străiucirca
iiiiţială, colţurile poartă urmclc atâtor rnâini carc au îiilors filelc.
Petcle de ceară sunt maitori ai „cctirii" la straiiă, în bătrănelc
biscrici. sau alc veghei dc noaptc, în sfänta companic a cărţilor.
Tipărite la Târgoviştc, Sibiu, Braşov, Sas-Scbeş, Orăştie, Alba
lulia, Câiiip(iluflg, Govora, Dealti sau Ia.şi, aceste cări au călătoi-it,
ofci-iiidti-şi slovelc şi icoanelc roniânilor dc prctutindeni. Ele au
ţinut nestinsă crediiiţa şi conştiinţa de iicaiii.
Alături dc aşezăniintcle iiiâiiăstircşti, de icoaric şi prcţioasele
odoare bisci-iccşti, cărţile sunt niartori ai uiiei vieţi spirituale supc-
rioarc pe accstc tiielcaguri.
 NOTE
ę
!\.-
y'1
I

I. Proctor, Priiiting ofGreek. citat în Lco S. Oiscbki. Le livre en ltalie â travers les
siâclcs, Florcncc. l 9 14, pp. l I 9- 20: „Thc long preface... descr,bcs the five years
Iabour of Kcillic'rgcs to producc a tvpe o hich should be sufficiently original to
scrve as tbe basis ofan application for prcvilcge".
2. Vezi Uiidoiski V.M., Xronolngiceskii uca:aic,' .vlai'eno-r,,ski knigi. M(jscova,
i8'7i,pp. -2.
3. Vezi hle,,i, p. 3. -

4. Vezi P.P. Panaitescu, liicepiiiiirilc tipngi'ajiei ín Ţaisi Ronińiicasuă. în „Con—

tnbuţi i ia istoi'ia culturi i rom5nc'', Bucure ti l 97 l p. 3 l l‘

5. Kniga i gra/ica, Moscova, 1 972, p. 92.

6. Vezi P_P. Panaitcscu, l,leiii.
7. Ërniie Picot, C'oup d ‘oeil ‚vi,r 1 ‘hisioi,'e de 1u ti'pogi'aphie eii Roi,,,ianie, Paris,
1895,p. 14.
8. Veźi P.P. Panaitescu, oji. cii., p. 3 1 5,
9. S. Zirnmer, Tl,e begiiiiiiilg ofc,','iilic pi'iiiiiiig, Ncw Yoi'k, l 983, p. l 09.
1 0. S. Zirnmei', op. cii., p. l 22.
l l. N. Cai'lojan. lsío,'ia liic'i'aii,ri, ‚‘o,iicíiie. Bucureşti, l 980. p. l 42.
12. Vezi lcIe,,i, p. 84.
13. Mario Ruffini, Veiie:ia e iu slaiiipa iielki Pe,,,,i.çola Balcunica, Torino, 1961 ‘ p.
16.
14. l Bisnu. N. Uodoş. Biblioip-ufia ‚‘on,cii,ească i'eche. Bucure.şti. l 898, vol. 1, p,
2i
15. S. Zirnniei'. op. cii., p. (42.
I 6. Fereiik i lervay, l. ‘iiiipi'iiiiei'ie ci'i'illiqiie dc' Traiisvlvanie ali XVI—â,ne siâcle, Bu—
dapc'sta 1965, p. 2()3.
V7. l. Bianu, N. 1-iodo,ş. op. cit,. vol, l, p. 27.
18. hleiii,p. 30.
l 9. Vczi Slsnley Morisoii, Tlie i,'pogi'apl,ic Book, Loiicira, l 963.
20. Vczi l)c'jaii Meclacovič, Gi'iificu .opslcili siaiiipciiiih kiiigci. Beigrad, l 958,
21 . l. Bisnu, N. llodoş, op. cit,, pp. 23. 29.
22. Aiiciré Gi-sbar, L ‘cii'i clii Morcii Age e,i Eionpe Oiieiiiulc', PIiris, 1968, p. 12.
23. Vezi lílcov Anastcisov, Krci,lw,' kiiijoi'iiilc i:,Iaíc'l gi'ciíic' XVI, Sofia, 1980, Pp.
--

59. 94. cii rc'producei'i clupfî psgini diii Minc'iw, Vc'iieţis, 1 538.
24. Rfizvc'ii Theoclorcscu ‚A,'lu „i,a,,is,,,i,i,,i í,'(i,,.iili'(iii (liii secoliil al XVI—Iea, în volu—
iiicii i"s"oi cei'c-c'ićíi', (lii) cloiiie,iii,l „vio,'ici ai'ie, i'oiiińiie.yii. l'iucureli. l 983. p. 3 1
25 - jciko Szigniond. Phil,ibzl,l,ii, ii'ciiisili-ciii, Biicurc'şl,. l 98 7. p. l ()5.
 56

26. !dem,p. 103.

27. Jako Szigzriozzd. op. ci(. p. I 05. BIBLIOGRAFIE
28. Fercnk Iic'rvťzy. L ‘iiilpizzzlc'i-ic' ciit izzťiiĺlv' Philippc' dc' Nucyszelze,z ei les prenziez's
iiwes eiz langiie 1OUnl(lIfle. l3udzzpesta, l 965, p. I 2 (cxtras).
29. kk'nz. .
I 22.
30. Jťzko Szigzrzond, ‚de,,,, pp. 95-97.
3l N lorgli, Jviť''iiz bĹvĹ'ricżi ‚vi,i(ini.', Bucurcti. 928, p. 279.
32. lden,, p. 249.
33. Ide,n, p. 268.
34 l. Bianu. N. Hodoş, op. cií p. i 3 l.
.

35. Vczi Gabriel Szelllpc'i. Spi-iizzl iii'oi-dczi de Rzivia nparz/ui ‚‘o,,zá,zesc J,z .vc'colz,l
aIXVJI-lea, in „Stizdzz şi cercct3ri dc bzblioiogie", nz. 1/1955, p. 15/40.
36. Virgil Cândea, Ra(iz,,zea do,,,i,zanićz, CIuj, i 979, p. 50.
37. Vezi N. loi'ga, op. cii., p. 296.
38. N. Stoicescu, Malei Basa,'ab. Buczireşti, l 988, p. 86.
39. Prefata la Moliti'e,zicz,l din l 635. Alexianu, Alexandrzi, Acesi ev „ediz, ‚‘o,,zâ,zesc —i,,se,,z,ză,'i de ieo,zogrczjie şi a,-iă
40. Vez, G.l. Koizada, Balaba,,iilcie h'uka,'ni. în .‚Grafika i kniga", Moscova, 972, ‚‘c'clze ‚‘o,,zâ,zeascâ, Bzzczircşti, l 973.
Anastasov, Iacob, C,-aicoz' czz(jo,-,zic i:di,tej gi'ajic XVJ, Sofza, 1 980.
pp. 161-162.
4 l Vczi Ioachim Zaposko şi lz,roslliv Isacvic,, Kalalog siai'(,d,iekiv z'żda,iilz ‚za
.
Bz,zin, Gernzairz. Clasic, bcjzvc, I'ococo, Bzzcureşti, I 970.
Ucrui,zj, Lvov. l 98 l. Badalič, losip, Pe'i'opececi1ie izda,,iić, XV ‚‘eca ‚zc,,od,,îz Repzzblicalz lIo,'z.'aiji i S'love,iżi,
42. Vezz Koliada, op. cit.. p. l 59. in „Kniga i grafica", Moscova, 19"2.
43. I. Zaposko, Misieiko spu(lsii,o livzu Fedo,'ora, Vzstíi scola, 1974, p. 84. Beziibea, Ioan: Beisibea, Nicolae: Dić'ijo,z,zaj,'e c'i'iii(Jzie eí cloc'i,,,,eizicźiz'e cles peizzoes.
44. Richard Muther, Ge,'i,zo,, Bći,,/ ż/l,,síi-iiiic,,, z,J i],e goiJzic period azd í/ze z.'uz'/z scz,lpíeui's, dessj,zaíeii,'s ei g,'az'ez,rs, Paris, 1966,
re,,aissa,zce, Scarccrow Prcsi, I 972, p, XXI. Biant,, Ion; Hodoş, Nerva; Bibliogi'ajia Roo,â,,e,,ćcă Vecj,e, Buuz'eşti, 1989.
45. V. Cândea, op. cii., p. 238. Boziehot, Henri, Le li,','e, l ‘illzisţ,'c,ijo,z, ia ‚‘eliz,,'e, Pazis, ( 1 886),
46. Vezi Ezsiile Picot, Pei,'z, Mo,'ilă, t,e G,•c,,id, în „Bibliogralia hclenicz,", IV, citat Cartojan, Nicolae, JsIo,'ia liíe,'aizz,'jj i'o,,zâ,ze, Buczireşti, 1980.
de N. Iorga în op. cil., vol. I. p. 294. Cândea, Virgil, Raţizaiea doi,zi,za,ită Co,it,'ibzzíii la isţo,'ia i,,,za,zis,,izżluj ‚‘o,izd,zesc,
—

47. Vezi N. Sto,cescu, ap. cii., Cíip. Il il'laiei Ba.va,-czb, c'el izai l,zaie ctii(,r a! po— Cluj'Napoca, 1979.
porului ro,,zá,z i,z epocc, „eclievalć,. pp. I 24— l 25. Ciocan-Ivănesczi, R., Facio,rzl o,'ic',ztaj i,z coIizpo:j/ia bai'oc'i,li,i ‚‘o,,zânesc clui sec.
48. G. Strempcl, op. czi.. p- 25. XVII-XV1J1, în .‚Arhiva valacl,ica", nr. 8, 1976.
49. Vezi Koliada, op. cií., p. 163. Condzzrach,, Eziiil; Theocloresczz, Răzvan; Ezi'opa cle esi arie de co,zz'e,ge,z(ă cz civi-
—

50. Vezi R. Mzithcr. op. cii., pp. 48 I -486. lżzaţiiloi', în „Revista de istorie", nr, 2, l 98 l.
5 l. Prefziţa Ia Ez'azgJzelic', l 644. Constantizzesczz, VS., Co,zsjdé,'atio,zs szr le baz'oqz,e ‚‘oi,,,laj,z în „Cahiers rouniains
52. Ide,,i. d'étzides littěraires", zir, l, 1978,
53. M,'sli,'io, Târgoviştc, l 65 1. foaia de tztlzi verso. Dahl, Svend, Histoire dz, liv,'e, Paris, 1960.
54, Dan Szrzântâneaeii, O ca,'íe de legi dizz ij,,,j,zil lz,i Mzie? Busarc,b, îiz „Art3 şi Deziieny, Ludovic, Le livz'c' el l ‘i,zpi'iize'ie ‚‘Ounzai,zs a,, XVI-é,zze s,écle, Buczireştz.
tehnică grafic3", Caietz.iI 8/1939, p. 66. 970, exti-as din „Revuc Rouzziziine d'hjstoire", anzil XX izr, 4/1970,
55. Desprc gravorzzl Ilia, vezi Dragoş Morăi'esct,, lliu Azug,zos1c, X,logiaj,J,e dc' Dciiieziy, Ludovic, O liJ)ă,'iiiz,'ă co,'esia,iă ‚zecz,,zoscz,iă hibliog,-ajiei ‚‘olzzálze,şii de
Pelrzi Jzcfo,-i/zj ei Vczsile Lz,pz,, i,z „Rozz,rzanze d'azijouz'cl'hzii", ziz'. 7/ l 982. PP. ca,'ie i'eclze, Bzzcureşti, Ed. Litera, 1974,
35-36. Dernezzy, Lzzdovic; Siizzonesctz, Dan; Uz ccpiio! iiiipo'ta,zt di,z ‚‘ec-/zec, c,zli,z,'â
56. Pcntrzi problcirzc dc ťlatare ve., Florian Dzzdzz, Cc,:cz,zza lz,j Vou,'/cz,,z i,z J,iii,sz/— ‚-ozizci,ieascz'i — Teii'aez'azzglzelzil, Sibiu, 1946 îzz „Stzid,z şi cezcetărz de doczznzzzn-
‚‘a,ua, Cluj. 1983, p. 42. tarc şi bibliografie", zzr, 1, 1965.
57. Bianzz, Flodoş, op. cii., p. 138. Dcizzeny, Ludovic, P,çalíi,'i cI,i,'ilice, in „Studii şi ccz-cct3ri de biblzologie", nr, (3, 1974.
58. D. Smântânesczi, Cu,-ie ‚‘oiiiâ,,easc-ă cle î,,i'ălârz,,ć,. izz „Artă şi tchzzieă gzzzfiu3', Dzidaş, Florian, Ca:a,zia l,zi Vaa,'/a,n î,, T,'a,zsilz'ii,zici, Cluj, l 983.
caictzil 3/1938, p. 56. Duţu, Alexandru, Czzlţzzra ‚ornd,zćż î'z ciz'ili:aţia eziropeană „zocie,',,ă, Bziciircşti, l 978.
59, l. Bianu, N. Hodoş, op. c'it., p. 38. Dutu, Alexzindrti, U,,za,zi,vii roizz(i,ii vi c-zźliz,,'a ezżropeazčz, Bziczzreşti. I 974.
60. Fl. Dzzdízş, (c,z,,,,ic, jzij Vac,,-la,,, î,z ))‘a,zsilz'zi,zia, Clzij, l 983, p. 80. Flocoii, Albcrt, L ‘U,zii'er,v (les li,'i-es, Paris, I 96 I -

61. Fl. Dudzzş, op. cii., p. 52. (irabar, Aizdré, L ‘arl dzz Moveiz Age e,z Ei,i'ope oi'ie,zzć,Ie, píirii. l 968.
62, N. Iorga, op. cjt., p• 30 l. Golcleizbcz'g, S,, Le c'li,,zczi i'l l ‘/zi.,íc,ii-e. Co,zf,-ibz,iio,, ti zz,ze /zi)'loii'c' zlzi cliiziai c!a,,.ç /es jzcii's
i'(,zzizzczi,zs (iX A'l'i-XVII-ť1,zzesizjclc',i, îzi „Revzze Rotzzzzaizze d'lzistoirc", ‚z,, 2, l 974.
Grcecizizi, Olga, 5pci/kzťJ ‚‘z)izlciiiesc' izz „Artă şi tclizzic'3 gral'zcă", z,r, 7i'1939,
 .
F
58
Flervay, Fercnk, L •iíflf)ľiiiierie ciiilliqiie (le Tí'ci,isí'li-ciíi,e au XVI—énie s,écle, 13u—
dapcsta, 1965.
F1 crvay, Fercnk. Ĺ ‘i,íipi'iu;erie clíi iiia;/,'e Phílijípe cle Naci'gszebe,i eí les p,i'niiei's
lii','es c',, langiie roiiii;ai;ic', Paris. 965.
loríia, N colac, L ‘o;'i;aJíieiínt;'o,i cbi iieiix lii','e ‚‘o,,niuin, Paris, exti;is din .Procčs
vcrbaux et iiićnioiies du Coiigrćs lnteiii;itional de i3ihliotlićcaires ct des biblio-
philcs", Paris, 1 923.
Iorga, Nicolae, Jsťo,'ic, /iisei'icii ‚‘onuiiie. Biciicşti, l 928.
iako. Signioncl, Eclilu,eii cčnlilor ‚‘oniâ;iesii l(i Sibii, îii sec, c,l XVI—lea, Cl(iJ, 1965.
Jako, Siginoiid, Pjijlol,líí,i í,'a,isili'a,i, Bucureşti, l 987.
Jobcrt, A., De Li,ílier ci Mol,ila, La Pologie cla,,s lci c,.ise de la ch,eíie,ietc, /517-16'Ib',
Paris, 1974.
Jugureanu, L., Ic,col,,,s Li,eiiís Tí'aiisili'a,ii,s /ipc)gí'aJ, g;'ai-'or 1530—1597, in „Studii
—
şi cercctăi'i de bibliologie•', anul XIl, 1972.
Koliada, G., Bcílabcí,iic'eskie cl,'i,kc,,-,ii, în „Graf'ica i kniga" Moscova, 972,
Labarre, Albei't, Hisioi,'e dii Iii','e, Paris, l 970.
Lam, Stanislas, Le heai Ii,.'re, Varşovia.
Lam, Stanislas, Le lii','ej,oloiiais u,ec X V_XVI_czme ‚çiczcles, Varşovia, I 923.
Longchanip, F.C,, Manueldi, bihliophilef,'a,içais, Paris, 1887.
Murtrie, Douglas, C,Mc,, The l,oolc Tlie stori' oJ Pi'i;iti;ig and book,noking, Londra,
--
New-York, l 96().
Mcdacovič, Dejaii, G,-ajica srpskih siampanih Kiiiga, Beogríid, l 958.
Molin, Virgil, De:i.'olía,'ea íeli,i/cä la íncepiťturile ti'pai'ulzii, îzi „Alrnanahul gra6cci
române", Ci'aiova, l 926.
Mo]in, Vii'gil, Titlw'i, Ji'oiitispicii, copei'te, în „Alinanahul graficei române", Craiova,
1926.
Moi'ărescu, l. D.; A,iag;ioste, Xvlog;'aphe de Pet,'u Moi'ila eí Vasile Li;pii îii „Rou
nianie d'aujourd'huz", nr, ‘7, l 982.
Morison, Stanley, The í)'pogi'apliie book, Londra, 1963,
Muther, Rieliard, Ge,',,icin Book lliisí,'alio;, oJ'ihe gotliic pei'iod a;icl ílie earlv ‚‘e;iai.v—
saiice, Scareci'ow Press, 1927.
Nicolcscu, Corina, Elenieiite o,'ie,,tale în veclic'cz artă a Ţňi'ii Romáiieşíi, extras diii
„Studii şi materiale de istorie şi istorie a cíilturii" Târgovişte, l 976.
Olscliki, S. Leo, Les lii'i'es e;i Ilalie â í,'avecv les siâcles, Florenfa, 1914.
Olscliki, S. Leo, Liv,'e,ç ôjigs;i'es a'e l'ácole allc,iiande, Florcnţa, 1912.
Oţetea, Andrez, Re;ic,şte;'ea ‘i ReJo,'ma, Bucureşli, 1968.
Oţctea, Anclrei, 1Vitíeiibe,'g et 1a Moldovie în „Renaissance iind l-lumanismiis", Berlin,
1962.
Panaitescu, P. Petre (AI. Grecu), Coiiti'ibiilii la îiicepi,tiíl íipogi'ajîei slave i,, Ţa,'a
Ro,ncinească în „Stiídii şi cei'eetări dc bibliologie", ilr. l, 1955, Bucureşti, 1955.
Panaitcscu, P. Petrc, L ‘i,iJli;eiicc de l ‘()ei;i-,,'e cle Piei'i'e Moi'ila, ai'c/iei-'éqi;e cle Kiei'
cla;is les Pi'i;icipai;íés Roz,,,,ai;is, Paris, 1 926,
Panaitescii, P. Petre, Jiicepiiti;,'ile íipogi'aJiei i,i Ţa,'a Ro,i,ânească, în „Contribiiţii la
istoria ciilturii t'oiiiâneşti", Bucitreşti, 1 97 I.
Panaiteseii, P. Pctrc, Ru,,'ia, Poloiiia .ş'i Re,ia,şíeí'eo naioi,alä a ‚‘o,,ici,,ilo,', Biicureşti,
1934.
Panaitescii, P. Petrc, Ocioili,,l 1,,i Maca,'ie vi oi'igiiiile i,'pogJ'ajice i,i Ţai'a Ro;i,âiieas-
că, Biiciireşti, l 939, extr;is din revista „Bisíirica Ortodoxă Roiiiănă", anul Vl l,
nr. 9-10, 1939.
Panaitescu, P. Pctrc, Pcíi',, Mo,-,lä şi l'afliânii, Biiciiríişti, 1942, cxtras din B.O.R., ;iiiiil
IX,ni'.9-l0, 1942.
59
Paii;iitesc,i. P. Petrc, Reiiaşieí'eo şi ‚‘oi;,ci;iii în .‚Aniiarul lnstiliitului de istorjíi şi ar—
lieolugie Xeiiopol", Iaşi, l 985.
Pap;icoste;i-Dí,nielopolu C.; Dcnieiiv. L.; Cc,,-íc' şí íipczr Íii Soc'ieíc;íec; i'c)iíiânec,sc'â
s,,cl-c'st c'w'oţeci;ia (çec. XV1I-XIX), Biicure.şti, l 985.
P;ívcl, Eugen, Meste,'i tipogí'oíi bćilgičuleiii í,,t,'e 1567-1 702, iii „Apuluiii", XVII, 19'79.
Picoi, Ëiiii l, (.‘oiip iÍ ‘oeil si,,' / ‘h;,s-íni,'e de lcz ĺi'pngi'uj.)hie cla;is les pai's ;si,iíní,ii,ç c;,,
XI'I—éii,e siczc'le, exiras diii „Centenairc (lc l'ćcole des langucs orieniales vivaii—
tes", Paris, 1895.
Pippidi, Andrei, T,',u/iíie poliíic'či biza;iii,,ă î;i Ţi'iri/e ‚‘o,,,â,,e îiz sec. a/ XVI—XVI1J—lc'íi,
Buciireşli. 1983.
Popescu—Valeea, Glieorghe, Rappo'ís e,,t;'e la ;‚ii,iiati,i'e et l ‘i;npi',ínei'e i'oiiiiici,iie,
Bucureşti, l 940.
Ruf'l'iiii. Mai'io, Venezia e la stoiiij)ci ‚ic'lla Peiii,i,ç,ile Balca,iica, Torino, l 96 l
Sidoruv, A.A., lsto,'ia l,;.ezeiită,.ii g,'ajîce a cärpi ‚‘iise, Bucureşti, 1956.
Siiiionescii, Dan; Buliiţă, Ghe.; Pcígi;ii cle isíoi'iu cărţii i'o;i,áneşii, Buciii-eşti, l 98 l,
Petrescii, V.; Siinonescu, D,; Tă,'goi'işte i'ecl,i ceJiti'ii íipogi'ajic ;‘o,,,â;,esc, Târgo-
—
vişte, l 972.
Smântânescii, Dan, Cartea ‚‘o,iiâ,ieasc'ă de î,ii'ăíăti;i'ă, in „Artă şi tchnică gra6că", nr.
3, 1938.
Smântâncscu, Dan, O ccii'te ile legi din tiiiipiil li,i Matei Basai'ab, în „Artă şi tehnică
grafică", nr, 8, l 93 l,
Siinion, Victor; Dobjanschi, Ana; Az'ta í,, epoca liij Vasile Liipii, Bucureşti, 1979.
Steinberg S.1l., Fiţ'e lii,iidi'ell)'e(ii's ojpi'i;ztiiig, Londra, l 959.
Stoicescu, Nicolae, Mutei Basc,,'c,b, Buciircşti, 988.
Streiiipel, Gabriel, Spi'ipnzil ac'o,'clai dc' Ri,sia tžpai'ilui roniânesc in sec. al XVII-lea
in „Studii şi cercetări de biblio]ogie", nr. l, 1955.
Streinpel, Gabriel, ReIa(iile ‚‘oiiiáiio—riise in luuii,za iiparzdiii, Bucureşti, 1 956.
Theodorescii, Răzvaii, Po,'íreţe bi'oclale ‚vi i,iterjôre,z(e siilistice în Moldova, în lz;ie-
i'arii niedjevale, Buciircştt, 1979.
Theodorescii, Răzvan, lni,'e iiiediei'al .ş'i nzode,'n, Bucurcşti, l 987.
Toinesciz, Mircea, lstoria căi.iji ‚‘oiiiáizeşii, Buctireşti, l 968,
tjndolski, V,M., Xi'oizologicc'skii iica:íziel slai'eaiio-,'uskih k,zigi, Moscova, l $‘7 t,
Updike, Daniel Berkeley, Pi'intiiig iypes, íheir historiz Joi'nies aizd z,se, Cambridge,
Massachussettes. l 962.
Veress, Andrei, Bihliogi'ajia i'oi,záno-wzgai'ă, Biieureştt, 1931-1935.
Zaposko, loaii; lsaevič l.; Caíalog sta,'od,iekjh i'ida,iiji ‚ia lJc'rai,ii, Liov, l 98 l.
Zaposko, loan, Mi,víetka spaclsiiia Ivaiia Fedoi'oi'a, Vistiiseola, 1974.
Zeriova, A.S., Ornanenía kiiiga moscovskipeceati. XVJ—-XVII vesco, Moscova, 1952.
Zinirncr, Szczepan, The Begiiziziizg oJ'cyi'illic pi'iiiiiiig, New York, l 983.
r
INDICE
dc ilustraţii şi cIenente decorativc
utilizate în tipăriturilc româneşti din sec. xvI-xvII

Xilogravuri

l. Sf Iosif, Theofrast şi Ioan şezând; în fundal o biserică.

I 5 l 0, Târgovişte, Octoih, Macarie
2. Isus binccuväntând
1546, Sjbjii, Eva,igheliar, Filip Moldoveanul
(semnal în monogramă în stîngajos M.Qb.E.)
3. lntrarea în Ierusalim
t 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Dirnitrie Ljubavici
4. Răstignirea
1550, Târgovişte, TriodPenticostar, Dirnitrie Liubavici
5. Piincrea în morrnînt
l 550, Tâgovişte, Triod Penticostar, Dimitne Liubavicj
6. Îiiviei•ea
1550, Târgovişte, TriodPenticostar, Dirnitrie Liiibavici
7. Necredinţa Tornei
l 550, Târgoviştc, Triod Penticostar, Dirnitrie Liubavici
8. lsus sc aratâ Mariei-Magdalena („Noli rne tangere")
I 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Dirnitrie Liiibavjci
9. Vindccarea slăbănogiilui
l 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Dirnitrie Liubavici
10. Isus în ternplii între învăţătorii legii
1 550, Târgoviştc, Triod Penticostar, Dirnitrie Liiibavici
I1 . Isiis şi sarnariteanca
l 550, Târgovişte, Triod Pe,iticostar, Dirnitrie Liiibavici
12. Vindecarea orbuliii
1 550. Târgnvişte, Tiiod Pe,iricostar, Dirnitrie Liiibavici
3. Înălţarea
1 550, Târgovişte, Triod Pe,iticostar, Dirnitrie Liiibavici
14. Pogorârca Sfânliiliii Diih
1 550, Tärgovişie, Triod Pc',iticostar, Dirnitrie Liuhavici
62 63

l 5. Naśterea Fecioit-ei
l 580, Sas-Sebeş, Sbornic, Coresi
l (t. Psil]nlisl U l Da vi d
I 637, Uovor1l, Psalii,-c .slut'o,iä
(dlitat l 628. scrnnai L M [lliblă ucrainiană])
l 7. Fiul risipltor hrăniiid porcii
l 642, Govora, Ei'anghclia î,tt'ăíăţoare
644, Dca]uI. Ei'aiiglic/ici îni-ălăioure
]8. Intoarcerea íiului ristpitor
1642, Govora. Ei'aiighc'lia î,ii'ůíűţoa,'e
19. Aclormirea Maicii Domnului (cci stCiiia Ţăiii Româncşti)
1642, Cânipulting. I,ti,ăiăii,,,i
20. Adoririirea Maicii Dornnului
l 643, Cârnpulung, Aiiiliologliioit
21. Naşterea Maicii Domtiului
I 643, Cârnpu]utig, Aníliologhion
22. Sf Parascliiva îii chenar cu nouă sccne,
I 643, Iaşi, Ca,'te “oitiâiicasc'ă de î,it'ăfătură
(senitiat ]lia îtt dreapta jos)
23. Prosforn g leturgltie
1646, Dealti, Litu;ghie'
intre Feciolira Marii şi Sf. ]oan. íecat'c în cai'tuşc d spice; ceiltra], sprc iiite-
rior, este 6 gurat uti eap înal pat.
I 643. Cânipiil uiig. A;tiht,loíJhio,i
4. Fronltspiciii irhiicetonic eil pcrsonlije: eo]oane]c st7itşesc în parteii supcrioară,
stâiiga Cli Sf. M IICCflIC Gheoriilic, in doeipti cu Sf. IOail cel Nou dc Ia
Succava. Pe frcintoii cstc iin eartuş cu trci síiiiţi.
-
1 643, laşi. Carte ioniâ,ieuscâ de î,it'ăţăín,'ă
5. Froiltispicici cci C]eninte de arhitcctură şi c]iesoane Îfl carc sunt íigciraţi síinţi:
Ia bază. ccntrai. St'. Viisile. SI'. Grigorc şi SI'. Ioaii, pc litura stângă, de jos Îfl
SuS, evanghclislul Lttca, Sf. IOlin cel Noii de ]a Suceava, Sf. Aposiol Petru, pe
Iatura drcaptă, de jos în s(is, evaiig]ielistol loari. Sf. Paraschiva, Sf. Apostol
Pavel. Pc fronton, central, cstc reptezcntat Iisus încadrat de evangheliştii Matei
(Stănga) Ş Marcu (dreaptti)
I 643. Iaşi. Curie ‚‘oniâiiească dc' î,tt,ăĺătii,.ă
6. Frontispiciu cu elctileiltc de arliilectiiră şi síinţi reprczentaţi în arcadc şi nleda-
Iioane. ]i1 partea infcrioarâ. central. este uri Ciii't(iŞ CU sterna Molclovei, îiicadrat
dc doi îiigcri. Pe ltitura stăiigă eiite rcprc'/.eiliat Sf. Athanasie al Alexandriei, pe
cea dreaptă Sf. Chiril al Alexandrici. Pe frontoii, în cartuşe Sunt reprczentaţi
síintii Vasile, Grigore şi Ioan (de la stâiiga la dreapta).
1644, laşi, Seapíe tai,,e
l 646, Iaşi, Pi'at'jlă
7. Foaie de titlu frontispciu arliitectoiiie: coloane cu serriipalrnele alungite,
răsucite. în partea inferioară cap de iiiger Îniiripat şi lujeri cti flori conlpozite.
--.

24. Sf. loan Zlataust În partea superioa]'ă, Sf. Mcicenic Glieorglle (Stânga), Sf. loan ccl Mare
I 646, Dealţi, Liitiighic',' (dreapta), iar ceiiti'al. în cartuş oval, Sf. Vasi]e. Sf. Grigore şi Sf. loan.
1646, Iaşi, Prai'ílă

Frorltispicii
B. Frontispicii cu sccne (xiiogravuri)
A. FrontiS1)icii poarta cărţii
l. Frontispiciu cu medalioii reprezeiitându-l pc Isiis, Cartea ‚‘oiiiâ,iea.ccă de i,i
l. Froiitis])icili] arliitectoiiic cci uii ciip Înaripat Îii arcada centrală şi ernblema lcii i'ăţătură, Iaşi, llia 1 643
Lcicas I'lirsher cerbcil săgetat în intcriorcil cadrcilcii,
2. lntrarea în Icrusalirn, ide,n
—

1 58 l, Braşov, Et'aoghelia îiii'äţůloa,'e, Coresi

2. Frontispicicil arhitectonic cu eleiiieiite íitoiiiorfe, zoornorfe şi antropornorfe: 3. Învierea, jile,ii
ltipi la baza coloanci din slânga, delíiiii la baza coloanei din dreapta; delíin în
partea stiperioară a co]oanei clin stâiiga, doi plitti Îil partea stipei'ioară a coloa- 4. Pogorârea Sf. Duh, ideni
iiei diii di'eapta, Centra]. sub arcliclă este íigcirat un cap de Înger Înaripat. Pe
5. Sf. Diillitrie. idem
frontoil stii)t reprezentaţi în stîtiga at'híuighelul Miliail, în dreapla arhanghclul
Gíivril. 6. Arhanghclcil Mihail, ide,n
1640, Govora, Prai'ilă
1646, Dealci, Litii,gliier 7. Sf. Nicolae, ideni
l 650, ‘ľârgovişte, Pog'ibwiia pi'cofilor
651, Tâi'govişte, A-lt',st,io 8. Naştei'ea lui lsiis, idei,i
] 652, Târgoviştc, Tâi',to,ta,iie
9. Tăierea iiiiprej(lr, iden,
3. Fiontispieici íitornorf cti ClCiiiet)le iliitrl)l)oi)i(trfe: ltijeri de viiă de vie dcscrici
tileitiiclrc cliii carc íil)íir 26 dc síiiiii. În p:ii'tc:i sclpcrioară cste rept-czetltat listis l 0. Boteziil Doninului, ide,ii
64 65
l. Întâmpinarca Domnuiui, ide,n Scc. XVI, Ţara Rornăncască, Molitve,iic
1 545, Târgoviştc, Moiilvenic
2 Sf. TeodorTiron. ideni l 547, Târgovişgte, Apostol. Dirni'ric Liuhavici
1 3. Bunavestirc, ide,n 5. Frontispiciu itlentic din punct de vedere aI structurii cti i. 3. În ccntrti însă esţe
reprczentată cmblcma Sibiului coroana şi arineie încrticişate.
—

14. Sf. Mucenic Gheorghe, ideni 1546, Sibiu, Tetraevanghel, Filip Moldovcantil

l 5. SÍ loan cci Nou de ia Suceava, iden, 6. Frontispiciu Otornorf realizat din vrejurl îiuplctite strâns, surmontate de semipa]-
niete. Ccntral este reprezentată stcrna Molđovci botirui cu inscripţie niarginaiâ.
16. Naştcrea Fecioarci, iden, 1547, Tirgovişte, «tpostol. Dirniixic Litibavici.
7. Frontispiciu idcntic structural cu i, 3, dar cerbul nti estc încoronat, iar fonđul
17. Sf. Petrii şi Pavel. ideni
estc negru şi deseiTtii aib.
8. Schimbarea la faţă, zdeni 1 550, Tîrgovi,ştc, T,'iod Pe,zlicosla,', Diinitrie Liubavici
8. Frontispiciu identic compoziţional cu i. 2. Ccrbui este rcprezentat însă cu ghcara
1 9. AdorlTurea Maicii Doinnujuj, i(ICIII ridicată spre dreapta.
1 567 Braşgov, Octoili, Lörintz
20. Tăierea capuiui Sf. Ioan, idern
9. Frontispiciu dreptunghiular, în care noduri đin antreiacuri îrnpietite armonios
cu ltijen din carc răsar inirni şgi fiori (lalcIe) încadrează stema famiiiei Bathory
C. Frontispicii cu steniă sau biazon —scutui cu coiţi de ltip, încoronat.
l 582, Orăştic, Palia, Şerban şgi Maz'ian
i. Fiontispiciu realizat din antreiacuri: centrai, pe funda] aib, este reprezentat
corbui pe suport de ianuri, cu aripiie desfăcute, capul spre dreapta. încoronat,
cu crticea în cioc, încadrat de soare şi iună. D. Frontispicii pe motive geometrice şi vegctale
1508, Târgovişte, Liturghier, Macai•ic
1510, Târgovişte, Ocioih, Macarie 1. Frontispiciti dreptunghiular realiza! din antielacuri carc se compun în cercuri:
2. Frontispiciu pătral, rcalizal din antreiactii-i dispuse în cercuri concentrice, cti ia punctele de intCrsecţie apsr grupuri (două) de patru sernipairnete.
opt ptincte vegetaie (preflgtirând floarea de acaiit). Centrai, pe funda] aib, estc 1508, Tâi'govişte, Liturghier, Macanc
reprezentat corbui mic, încoronat, eu cai)tii spre drcapta. (revineîn 1510)
]5i0, Târgovişte, Ocíoih, Macarie 1546, Sibiu, Evaiighelia,'. Filip Moldoveanui
] 5 i 2, Târgovişte, Ei'aiigheliai', Maearie 1574, Braşov, Octoih, Coresi
556, Târgovişte, Triodpe,iiico,çiar, Dimitiie Litibavici 2. Frontispiciu cu contur ovai; un romb centrai şi două unghiuri deschise spre
1557, Braşov, Aposrol, Oprea şi Coiesi cxtcrinr se suprapun pcste ciouă cerctiri intersectate. Figuriie geometrice sînt
] 562, Braşov, Evangheliai', Coresi constrtiite din antrelacuri. In exteriortii cadruiui f1'ontispiciu]ui împ]etiturile
1563, Braşov, Aposiol, Coresi sfarşesc cu două coroane simetrice, şgi semipaimete în colţuri]e superioare,
]575, Braşov, Octoih, Coresi 1508, Târgovişte, Liturghier, Macarie
i 577, Braşov. Psalíire, Coresi (revineîn 1510, 1550)
l 578, Braşov, Triod, Coresi 1557, Braşov, Octoih, Coresi
1579, Braşov, Evaiigheliar, Coresi şi Mănăiiă
3. Frontispiciu pătrat realizat din antrelacuri. Centrai, pe fond aib, este rcprczen- 1588, Braşov, Litw'ghier, Şerban
tat corbui mare, cu aripiie desfacute, cti capti] spre stînga, cu crucea mare în (cu motiveie romb repetat de 3 ori ] 579 şgi de 4 ori 1 588).
cioc, incadrat de doi pomi.
i 5 l 2, Târgovişte, Evangheliar 3. Frontispiciu dreptunghiuiar reaiizat din antre]acuri care se organizează în 3 cerctiri,
la intersecţia cărora apar patru grupuri de sernipalmete dispuse pe iinia mediană.
l 550, Târgovişte, Triod Pe,iíicosiar
]5i2, Târgovişte, Evangheliai', Macarie,
1557, Braşgov, Ocíoih mic, Oprea şi Corcsi
i 562, Braşov, Evanglieliar, Corcsi 4. Frontispiciu dreptunghitiiar reaiizat din anti'eiacuri care se organizează în patru
I 575, Braşgov, Ocioih, Coresi cerctiri întrepătrunse, dispuse median. In afara cadrtiiui f1ontispiciu1ui, în lujeri
4. FrOntisj)ieiti pătrat reaiizat din antrciacuri disptisc în patru cercuri Cenţrai, în cu- cornbinaţi cu antreiactiri, sunt piasate patru coroane princiare.
nună de lauri estc reprczentat corbui isiic, cti aripi desfactite, captii sprc stînga, cruce 1546, Sibiu, Tetraevanghel, Fiiip Moidoveantii
în cioc, încadrat dc soare şi Itină. ]n exteriortii cadrti]tii bandă cti inscripţie. 1 550, Târgovişte, Triod Penticosta,', Dioiitrie Liubavici
66
5. Frontispiciu din antrelacuri organizatc in tri cercuri intersectate, Ia punctele de
interacctie apărând sernipalnicte. Ccnlral, pc uri Sctit. sunt scrise initiale]e B.O. în
chirilică (Bazidar). În extcrioru] cadrtilui palrncte, sensipalrnete, rarnură de brad.
l 588, Braşov, Lituighier slavon, Şcrbari
E. Frontispicii cu eienente geomctricc şi vegetalc
]. Frontispiciu cu desen a]b pe fond iiegru: iujeri subIiri sfârşind în două flori de
acant se înipletcse cti antrelacuri care rcalizează zece noduri pe spaţiu] fron-
tispiciului, organizat în trei etaje.
Sec. XVI, Ţara Rornăneaseă, Liurghier
2. Frontispiciu rea]izat din cinci cerctiri în al căror cârnp interior, haşurat, sunt
nodtiri realizate din lujeri. In exterior antrelacuri şi sernipalrnete dispuse
sirnetric.
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Liiurghier
1588, Braşov, Liturghier, Şerban
I 588, Braşov, Liiurghier
E Frontipicii fitomorfe
l. Frontispiciu dreptunghiular construit sinietric; două corisuri ale abundenţei se
desprind şi cvoluează sinsetric fa;â de tin inănunchi de seniipalrnete plasat
ceistral. Din cornuri ies ltijeri înfrunziţi (influenţă genisană).
l 58 1, Braşov, Evanghelia ci( înYă!ătiłi'ă, Coresj
2. Frontispieiu dreptunghitilar: doi lujeri purtând sernipalrnete cărnoase pornesc
sirnetnc spre exteriorul frontispiciti!tii, dintr-tin rnănunchi de crengi arnplasat
central.
1 635, Cârnptilung, Molits'e,iic, Tiissotei Alexandrovici Vorbitki
1637, Govora, Psaltire
1638, Govora, Psaltire
l 640, Govora, Pravilă
1 642, Câissptilung, Invăţături
l 646, Dealu, Liturghier
3. Frontispiciu dreptunghitilar vegetal, ]tijeri cti frunze cu Ierrninaţii în flori cons-
pozite; central, in partea superioară, este reprezentat un potir.
1642 Govora, Evanghelia iii'ăţăioare
l 652, Târgovişte, Indrepiarea Iegii
4. Frontispiciu vegetal asirnetric: din colţul din stânga jos porneşte un lujer cti
rarniflcatii, frunze bogate, palinele şi sensipalrnete cu tenina;ia în fruet de ro-
die în secţiune (dreapta) şi floarc de rodie (stînga). Central, în partea superio-
ară — frtict cle rodie în secţiune.
l 642, Govora, Evanghelia îiii'ăţätoare
1 643, laşi, Carie i•o,(idiiească de ínvăţătură
1644, Dealti, Ei'anhelii
l 652, Târgovişte, inclreţiiarea legii
5. Frontispieiti pe niotivul ponitiitii vieţii; dintr-iin trtinchi central pornesc dotiă
67
ranuri hogat înľrunzite cti tcrniinaţiile în flori de rodie orieniate spre exterior.
i 642. Govora. Evaiighe/ia î;ivă/ătoai'e
l 644, Deaiti, Evanghelia fns'ăţătoa;'e
6. Frontispiciu pe iriotivul ponsului vicţii; din trLinehitil ccntral pornesc rarntiri cti
frunze gra;ioase tensiinate în floarc de acant (stânga), floare de rnăceş
(dreapta) şi dotiă fruete dc rodie lângă trtiischi.
i 643, Câiispulung, Aiiihologhion
1648, Bâlgrad, Noiil Tesia,iie;it
(cu dotiă frticte de ananas în loctil rodiilor)
7. Frontispiciti cu frLicte şi flori: ccntral tin frtict de anaisas, îrs ciiisptil fron-
tispiciultii ltijeri înfloriţi cti terissinaţia în flori de Iottis
l 643, laşi, carte românească de învăţătură
9. Frontispiciti fîtoniorfcti frtinze şi trei fructe de ananas
1643, laşi, Carie roniăncască de invăiătură
l 646, Iaşi, Prai'ilă
10. Frontispiciu pe issotivtil vasului eti flori; decortil este dispus simetric (în
ogliisdă) faţă de o rnediană longitudinală: două vase din care pornesc lujeri
ptirtând rozCte (în partea inferioară) şi flori cornposite (în partea superioară).
Deasupra frontispiciului este flgurat ţin iriascheron pe un scut.
l 643, Iaşi, Carle romănească cle îiivăĺăiui'ă
1646, Iaşi, P,'avilă
ll Frontispiciu pe rnotivtil vasuiiii eu flori din care pornesc ltijeri cu seiisipaliisete
Deasupra frontispicitilui altă eoiripoziţie cti issascheron pe scut (altul decît cel
rnenţionat la i. 10).
I 643, Iaşi, Ca,'te ‚‘oniánească de îiivăţătură
1646, Iaşi, Pravilă
1646, Dealu, Liturghier
1 648, Bâlgrad, Noiil Testaineiii
i2, Frontispiciu pe niotivul vasiilui cti flori; vasul, din care ies doi lujeri cti
seiiiipa]iiiete este răsttirnat. Deasupra cadru]ui frontispieiultii un iiiascheron pe
scut încadrat de doi putti.
1 643, laşi, Ca,'te ron,â,iească de î,ii'ăţătură
1648, Bălgrad, Noul Testament
13 Frontispiciti pe iiiotivtil vastiltii cu flori din care curg ramuri cti frunze pal-
iiiate. In colţtirile din partea stiperioară sînt reprezentate două conun de brad.
I 643, laşi, Ca,'ie ro,nâi,ească de ínvăţătură
1646, laşi, Pi'avilă
14. Frontispiciti fîtoniorfcu fructe: rodie central, doi ananaşi spre interior şi doi
struguri spre exterior. In afara cadrtiltii froiitispicitilui, central, un strugure.
1643, laşi, Ca,'(e ‚‘o,,iânească de iiivăţătură
l 65 l, Târgovişte, Mysii'io
]5. Frontispicitil dreptunghiular cu dcsentil înclinat spre dreapta. Lujerii descriti
opttin cti paliiiete şi tin ştitilete (de poitiiiib) în stânga. Central tiis înger înari-
pat, cu veşiiiânt lting, stând seiiiiîistins, spre dreapta.
1643, laşi, Carte ro,nânească de îiil,äíătiii.ă
68 69

1646, Iaşi, Pravilă
(pănuşu] este înlocuit de un spic)
16. Frontispiciu vegctal: dintr-un fruct de ananas dispus central pornesc lujeri în-
frunziţi, a căror traiectorie este intreruptă de două cornuri ale abundentei dis-
pusc sirnetric faţă dc punctul de plecare al lujerilor.
1 643, laşi, Carte ro,nânească de invătătură
17. Frontispiciu fitornorfpe motivul pornului vieţii; din trunchiul central pornesc ra
mun puternice care sVarşesc în două fructe de ananas aşezate simetnc, spre lateral.
1 648, Bălgrad, NouI Testanie,it
10. Vinietă fitornorfă: dintr-o coroană aşezată ecntra] pornesc lujeri terrninati cu
flori de bujor, două păsări afrontate încadrează coroana.
l 574, Braşov, Psaltire slavonă
1578, Braşov, Triod, Coresi
1580, Ses—Sebeş, Sbornic
l. Vinietă dreptunghiulară: cîmptil este împărţit în spaţii dreptunghiulare sau pătrate
de către o baridă neagră de patru rnm. Une]e spaţii au fond alb, altele negre.
Spaţiile cu fond alb Sînt străbătute de lujeri subţiri. Central, într-un cartuş oval
este reprezentat corbu] negru cu crucea în cioc, cu gheara dreaptă ridicată. Lat-
eral legături de frunze crescând unele din altele.
—

l 578, Braşov, Octoih ‚nic

l 579, Braşov, Evangheliar, Coresi şi Mănăilă
Viniete (reluat ca frontispiciu)
12. Vinietă vegetală cu elernente zoornorfe şi zoornorfe. Central, un vas din care
A. Viniete normitle
cresc lujeri cu cârcei şi o floare cu 5 petale. Pe fondul negru al vinietei
evoluează de asernenea dotiă păsări afrontale, cu aripile desVacute şi un iepure
l. Vinietă pe rnotive geornetrice: patru ovale unite prin noduri de antrelaeuri.
in stânga şi uri câine cu Spiriarca arcuită spre exterior în dreapta.
1510, Târgovişte, Octoih, Macarie 1578, Braşov, Octoih rnic
l 5 12, Târgoviştc, Evaoglieliar, Macarie
1550, Târgoviştc, TriodPenticostar, Dirnitrie Liubavici 13. Vinietă vegetală; central acvila neagră, cu artpile desVacute, stând pe coadă pe
1557, Braşov, Apostol, Oprea şi Coresi un suport de rarnuri care se sVarşese cu patru fructe de rodie. Frunzele sunt
1562, Braşov, Evangheliar trilobate şi crestate (frunze de trandafir).
l 567, Braşov, Octoih, Lörintz 1578, Braşov, Octoil, ‘nic
l 579, Braşov, Evangheliar
14. Vinietă cu fond negru, desen alb: doi lujeri descriu meandre creând un şir con-
1 58 1, Braşov, Evanghelie cu învăţătură, Coresi tinuu de romburi (opturi); în interiorul spaţiilor create sunt plasate flori de ga-
2. Vinietă fitornorVa; dcsenul vegetal, graţios, este alb pe fondul negru. rofiţă, curgerea romburilor este întreruptă de noduri din antrelacuri (două). ln
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Molitvenic afara cadrului central, un mănunchi de ramuri, două f]ori de garoaVa şi două
sernipalmete, (în colţurile superioare).
3. Vinietă fitornorVa; desen vegetal alb, diferit de cel de la i. 2 evoluează, de ase-
1579, Bălgrad, Evangheliar, Lörintz
menea, pe fond negru.
1580, Sas-Sebeş, Sbor,,ic
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Molitvenic
1 5. Vinietă dreptunghiulară cu fond de culoare închisă, realizată dintr-o bandă or-
4. Vinietă fitornorVa: lujeri subtiri pornesc dintr-un nod cle antrelacun plasat central
narnentală asimetrică cu următoarele elernente de la stânga la dreapta: semipal-
Sec. xVI, ŢaraRornânească, Molitvenic mete dispuse în X, lujer aşezat orizontal din care se desprind două flori de lalea,
5. Vinietă fitornorVa; central, între ]ujeri, un cartuş rnic cu literele B.O. chirilice. cerc, două palmete, f]oare de crin. Sirnetria se realizează faţă de o mediană
Sec. xVI, Ţara Românească, Molitvenic orizontală. Data I 578 şi iniţiale]e T.G.R. sunt plasate între ornamente.
— —

1 578, Bălgrad, Evangheliar, Lörintz

6. Vinietă fitomorVa; lujeri subţiri pornesc dintr—o tulpină centrală.
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Molitvenic l 6. Vinietă cu fond negru, pe care lujerii albi, subţiri, evoluează în torsadă.
1579, Braşov, Evangheliar, Coresi şi Mănăilă
‘7. Vinietă geometrică; rornburi şi rozete cu patru pctale, a]be pe fond negru
1580, Sas-Sebeş, Sbornic
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Molit-venic l 588, Braşov, Liturghier, Şerban Coresi
8. Vinietă realizată din două benzi: o bandă de antrelacuri surrnontată de o bandă 17. Vinietă fitornorVa cu scena naşterii Sf. Ioan, într-un cartuş pătrat încadrat de
de semipalrnete între care sînt reprezentate două păsări afrontate încadrârid o ramuri cu frunze de arţar şi f]ori de acant. Monograma BOJ. UCI a tipogra-
cruce. fului Bojidar Vucovici apare pe un spaţiu alb, în dreapta cartuşului.
1545, Târgovişte, Molitve,,jc 1580, Sas-Sebeş, Sbornic
1547, Târgoviştc, Apostol, Dimitrie Liubavici 1 8. Vinietă cu aceeaşi Structtiră ça i. l 7. În cartuş crticea bizantină şi însemnele
9. Viriietă pe motive vegetale cu elernente antrornorfe: patrn capete de îngeri mitropolitane, suliţa şi scepti'ul.
sînt
arnplasate între sernipalrnate şi flori. 1580, Sas-Sebeş, Sbo,-nic
Sec. XVI, Ţara Rornânească, Liturghierslavon
 -

‘70 ‘71

19. Vinictă idem i. 17; în cartuş este reprezentat sf. Ioan Gură de Aur. 33. Vjnietă fitomorcí: dintr-o scoică aşczată central pomesc semipalmete care de-
1580, Sas-Scbeş, Sbornic scriu curbe graţioasc.
20. Vinietă ideni i. l 7; în cartuş cSle reprezentată scena necredinţa Tomei. 1643, laşi, Ca,fe ro,,,â,iească de î,i,âţăíi,ră
1580, Sas-Sebeş, Shor,iic 34 Vjnietă fitoniorfa cu cap înaripat central încadrat de floare de lalea (stânga) şi
o floare conipozită (dreapta).
21. Vinietă idem i. 1'?; în cartuş este reprezentată Sf. Paraschiva.
1643, laşi, carie româ,ieascâ de i,ivălăii,ră
1580, Sas-Sebeş, Sbornic
1646, laşi, Pravilă
22. Vinietă cu omament fitomorf: semipalemte şi floti de garoara albe pe fond negru. 35. Viniete cu motiv arhitectonic (portic) susţtnînd un cap înaripat.
1 580, Sas-Sebeş, Sbornic 1 643, Iaşi, Cmte ro,nânească de ini'ăţălură
23. Vtnietă structural identică cţi i. 17; în cartuş este reprezentat Sf. Nicolae. 1n 1646, Iaşi, Pravilă
stânga vinieta i. 12, în dreapta vinieta i 10. 36. Vinietă fitomorra: frtinze Ianceolaţe se răsucesc înjurul unei baghete; central,
1580, Sas-Sebeş, Sbornjc floarc dc măceş.
1 643, Iaşi, Carie ‚-o,iiâ,iească de i,,vătăli,ră
24. Vinietă pe motive geometrice: patru rombtirt dispuse longitudinal, cu laturile
1646, Iaşi, Pravilá
realizate din zale Sînt Unite de noduri din antrelacuri.
1582, Plumbuita, Evangheliar 37. Vinietă fitomorra: dintr-o garoara centrală se desprind Iujeri subţiri cu flori de
Ialea şi măceş, Spic de grîu şi steltiţe.
25. Vjnietă din patru benzi fitomorfe care realizează un dreptunghi; în banda 1 1643, laşi, Ca,fe româ,iească de îii'ăIătiiă
apare un cap înaripat. 1 652, Tîrgovişte, Îndreptarea legii
l 64 l. Bălgrad, Evanghelie cij Ínvătătură
38. Vjnietă geometrică cu elemente vegetale. In romburi sînt plasate flori de
26. Vinietă fitornorcí: lujeri înfrunziţi pomind dintr-o rodie aşezată central, descriu tflÎiCeş
meandre în opt. 1643, laşi, Carie ‚•o,nâ,ieascâ de fnvăíătuiă
1642, Govora, Eva;igheliar
38. Vinictă fitomorVa: dintr-o rozctă centrală pornesc lujeri srarşiţi în lalea şi ste
1 644, Dealu, Evangheliar
luţă.
27. Vinietă fitomorra: dintr-o torsadă centrală pornesc simetric doţiă frunze lance- 1643, laşi, Carte româ,iească de í,ivăţăli,,ă
late care descritt volute largi; în exterior, sus, central, un cuib de frunze. 39. Vinietă pe motivul vasului cu flori dispus central, din care ies lujeri cu flori de
1642, Govora, Evanghelie fnvăţătoare lalea, frunze de salcie şi steluţe.
I 644, Dealu, Evenghelie Î,,váţătoai-e 1 643, laşi, Carie ‚o,iiâ,iească de í,ivăţăiiiră
l 649, Tărgovişte, T,iod Penticostar
40. Vinietă fitomorra: frunze de salcie dispţise în unghiuri ascuţite; central, floare
28. Vinietă cţi fondttl negrti şi desenul alb: o baghetă orizontală îqtreruptă de de ľflăş.
semicercuri care adăpostesc flori cornposite. 1643, Iaşi, Carte ‚omâ,iească de î;ivătătiiră
1642, Govora, Evangheliar 1646, laşi, Prav,lă
1644, Dealu, Evangheliar
I 652, Târgovişte, Jndreptarea legii 41. Vinietă fitornorra: frunze groase se dcsprind dintr-o floare de lotus amplasată
central.
29. Vinietă cti desen alb pe fond negru: dintr-un cuib de fruiize central pornesc patrtt 1643, Iaşi, Carie ro,iiá,iească de íiivăţătWâ
Iujeri subţiri cti palrnete bogate. Central, în afara cadrului, un fruct de rodie. 1646, laşi, P,-av,lă
l 642, Govora, Ei'anghelia;- 42. Vinietă fiiornorfii realjzată din frtinze de salcie aşezate oblic, intercalate cti
1644, Dealu, Eva,iglieliar flori de măceş.
1643, laşi, Ca,ie ‚o,nânească de îivăţăÍură
30. Vinietă fitomorra: sernipalrnete pornesc sirnetric dintr-un corn central.
1643, Cârnpulung, Aiilhologliion
43. Vinietă fitomorra: flori de măceş încadrează o garoara centrală.
31. Vintetă fitoniorra: Itijeri pomesc dintr-o lţirnânare aşezată central şi srarşesc în
1643, Iaşi, Carte i.o,,,á,,eoseă de fiivăţăiiiră
niici flori conipozite şi două fructe de rodie.
1646, laşi, P,a,'ilă
1643, Cânipulung, Anthologhjon
32. Vinietă cti desen alb pe iicgrti: tin rnascheliorn aşezat central încadrat de lei 44. Vinietă fitornorra ct, doţiă capete înaripate încadrând o floare de garofiţă.
Îi1
fornetaţi. l 646, laşi, Ca,ţe ‚o,,,â,,ească de î,Vălă(iHă
l 643, Câiiipulţing, Anliiologhion 1 652, Tîrgoviştc, Iudrepiare legii
 72

45. Vinietâ fttomorra: frunze de acant

descriu volute central, fructe de rodje.
73
1648, Băîgrad, Noul Testament
1. Mascheron încoronat din gura căruia ies conuri de abun
46. Vinietă fitomorfâ: dintr-un mănun denţă pe suport fonrtat
chi central pornesc lujeri subţiri în din flori de lalea şi fructe.
brad. conuri de 1643, laşi, Carte roniâ,iească de îiivăţălură
1 649, Câmpulung,Îitdieptarea legii 1646, laşi, Pravilă
1 652, Târgovişte, Indreptarea legii
12. Vinietă realizată din antrelacuri şi volute vegetaie.
1648, Bălgrad, Notd Testarnent
B. Viniete cul de lantpe
13. Vinietă fitoirtorfâ realizată din semipalmete.
1. Vinietă reprezentându-t pe evan l 643, laşi, Carte ro,nânească de învăţătw'ă
ghelişti cu simbolurile lor: evattgh 1649, Târgovişte, Trtod Penticostar
Marcu, Luca, loan. eliştii
1546, Sibiu, Telraevanghelul, Filip
Moldoveanul C. Viniete marginale
2. Vinietă reprezentând o cunună de spice.
l 547, Psaltire slavoită l. Mic ornairtent reprezentînd o drapene.
3. Vinietă reprezentând un trunchi de 1643, laşi, Cai'te românească de învăfătură
copac cu rădăcină puternică susţinând
coroanâ princiară. o 2. Cap înaripat într-O coroană de flori.
1 547, Psaltire slavonă l 643, laşi, Cai'te românească de invăfătiiră
4. Vinietă reprczcntând o cunună de 3. Mic ornainent reprezentând un gcut,
laurt în interiorul căreia este prezentat
negru cu crucea in cioc, aripilc desfâ corbul l 649, Târgovişte, T,'iod Peiiticostor
cute, gheara dreaptă ridicată.
1 575, Braşov, Octoih slavon
l 577, Braşov, Psaltire slavoná *

5. Vinietă realtzată din trei grupuri de Letrine

antrelacuri unite cu o zală.
1 5'79, Braşov, Octoih mic
1. A (A) cu ant.relacuri (1508, 1510, 1512), Târgovişte, Lztuighter, Macar
1 58 1, Braşov, Evaitgheiia cti ínvăţătiir —

te
ă, Coresi — cu lujeri împletiţi (1550, Târgovişte, Triodpenticostar)
6. Vinietă vegetală: doi lujeri legaţi pe rnotivul vasului cu flori (1643, laşi, Carte i'oniáiiea
central, descriu fiecare câte un S aşezat —

scá de în-
simetric în raport cu o mediană verticală. văţătură)
l 579, Braşov, Octoih mic motive ovirnorfe — pe!ican cu aripi desfâcute şi ciocul în pene
1580, Sas-Sebeş, Sbornic (1648, Bălgrad, Noul Testament)
1641, Bălgrad, Evanghelia cu înyăţătur
ă 2. 5 (B) chirilic, construit din antrelacuri (î508, 1510, 1512, Târgov
1648, Bălgrad, Noul Testainent —

işte,
Liturghier, Macarie)
7. Vinietă vegctalâ: o raînură cu semi chirilic, cu lujeri înlănţuiţi pe traiectul literei (1550, Târgov
palmete sfârşind cu inflorescenţă com —

işte,
zita. po- Ti'jt)d Penticostar, Dimitrie Liubavici).
l 638, Govora, Psalti,'e — cu rnotive avitrtorfe pelican cu şarpe în cioc (1635, Câm
—‘

polung
‘7. Bandă ornamentală descriind rornburi Molitvenic)
fltomorfe cu elernente florale în interiOr. cu trtotive fantasticc zgripţor (1 646, Iaşi, P,'avilă)
l 64 1, Bălgrad, Evaiigheliar
—
—

8. Cap înaripat purtând irtătănii şi cruce. 3. B (V) chirilic, cu lujcri răsuciţi (1547, Târgovişte, Aposto
l, Ditrtitrie
—

1 643, laşi, Cai'te ro,nâneascči de înt'áţătur Liubavici)

ă
1646, laşi, Pravilă — çhiri!ic, cu motive zooinorfe — iepure (1635, Cârnpulung, Molit-
l 652, Tîrgovişte, Indreptarea legii vetiic)
9. Cap înaripat pe suport baroc reali c'hirilic, cu irtotjve antropurnorfe
zat din semipalinete şi ghirlande cu fructe. —

— 2 putti (1643, laşi, Carte

1 643, Iaşi, Carte romćiiiească de ínvăţătur ‚oiitâ,tească de i,ivăţătură)
ă
1646, laşi, Pravilă . . . .
4. F (G) —. chirilic, cu motivc zoomorfc — cerb (1635, Cîirtpulung, tdoli;
10. Cap înaripat pe suport de frunze crestat veitic)
e.
l 643, laşi, Cai'te románească de invăţătur chirilic, cţt irtotive fitonorfe (1643, Iaşi, Carlea roetâ
ă —

itească de
1646, laşi, Prat'ilă í,t i'ăţăoiră)
1652, Tîrgovi.şte, Indreptai'ea legii
este irtenţiontt anLtl în caic apatc pentiu prlrna dată
letrina rcspectivă.
74 75

— chirilic, pe inotive aviniorfe: pclicao cu aripi dcsfăcute (1635, 12. O (O) latin, cti o coroană în interior (1508, 1510, 1512, Thrgovişte, Li-
Chnipulung. Moliiveoic), pclican cu şarpe în cioc (1646, Dealu, rii;ghier, Macaric; relLiat în I 652, Braşov, Eva;igheliar slavoii,
Liźurghier) Coresi)
— chirilic, pc iootive antropomorfe -- înger. soldat (1637, Govora, — chirilic, cti iiiotive vcgctale (1637, Govora, P,saliii-e)
Psaliii-e slavonă) — latin, cti motive aviiiiorfc bt;fniţă ( I 637, Govora, Psaltii-e)
—

— cliirilic cii motive antropornorfe: îngeri cu tunică (1642, Govora,

5. Jl (D) — chirilic, cu motive avimorfe: două păsări afrontate, cu cozile în- Evaiiglielia), cap de înger (1646, Iaşi, Piavilă)
crucişate (1642, Govora, Eva;igiielia), două păsări cu capete spre
extei-ioľ şi cozile încrucişate (1648 Bălgrad, Noi,l Testamení) 13. FI (P) — cliirilic, constrLiit din antre]acuri (1508, 1510, 1512, Târgovişte,
— chiriltc, cu motive zoomorfe vulpe cu coada riicată (1642, Go- Litu,-ghiei', Macarie)
vora, Ei.'a;ighelia) cliirilic, cii liijcri înlănţuiţi ( l 550, Tărgovişte, Triod Pe,iticostcn,
— chirilic, cu niotive fitornorfe frunze şi flori (1643, Iaşi, Ca,-ie
—
Dirnitrie Liiibavici)
;oniânească de Învaíătiua) —— chirilic, cii rnotive aviniorfe — pelican cii ciocul în pene (1637,
Govora, Psaltire)
6. E (E) chirilic: cu motivc antropornorfe înger cu tunich (1642, Govora, chirilic, cu rnotive zoornorfe: berbec cti capul înjos (1646, Dealu,
Ei'angiielie), cu niotive zoomorfe cerb cti c.oarnclc paralele cu Liiui-gliie;-), cerb (1644, Dealu, Evaiiglielia, Iiivă;ături)
trupul ( l 648, Bălgrad, Noul Testa,neizt) — chirilic, cii rnotive antropornorfe diacon cădelniţând (1648, Băl-
7. 3 (Z) —— chirilic, construit din antrelacuri ( l 5 12, Târgovişle, Macarie) gtad, Noul Testanient)
— chirilic, cti motive fitornorfe şi antroponiorfe: doi putti (I 643 laşi, 14. P (R) — chirilic, din antrelacttri (1508, 1510, 1512, Târgovişte, Macarie;
Ca,-te ‚-omâ,ieoscă de î;ivăfăiii;ă), rnascheron şi şarpe (1643, Iaşi,
1557)
Ca,-íe ‚-o,iiâ;iească de Îiii'ăătură), înipletitură cu şerpi (1643, Iaşi, — cliirilic, cu lujeri împletiţi (1550, Târgovişte, Triod Peníicostar,
Cai•ie româ,iească de 6ii'ă!ătiiră) Dirnitrie Liiibavici)
7. 14 (l) — chirilic (1508, Thrgovişte, Macarie) chirilic, pe rnotive zoornorfe cal (1637, Govora, Psalżire)
—

— Iatin. cti un sfeşnic ( I 547, Szbiu, Filzp Moldoveanul)

15. C (S) — chirilic, cu lujeri îrnpletiţi (1550, Târgovişte, Triod Pe,iíicostar,
— chirilic, cu ]ujeri răsLiciţi (1547, Târgovişte, Apostol, Dirnitz-ie
Dirnitrie Liubavici)
Litibavici)
— chirilic, cu rnotive antropomorfe înger soldat (1640, Govora,
latin, construit din antrelacuri (1563, Braşov, Apostol ‚-o,nâ,iesc, —

Ceaslov rornâiiesc)
Coresi)
— chirilic, cu motive avirnorfe pelican cu aripile desracute (1649,
— chirilic, cu rnotivc antropornorfe: cap înaripat (1637, Govora, —

Târgovişte, Triod Penticosta,-)

Psalíi,'e slavonă), înger soldat aşezat (1637, Govora), orn în pi-
cioare cu veşniânt lung (1637, Govora), doi putti (1646, Deaiu, 16. T (T) — latin, cii lujeri îrnpletiţi (1550, Târgovişte, Triod Peiiticosta,-,
Liíii;giiier), îngerîn picioare (1651, Bălgrad, Psalźire) Diniitrie Liubavici
8. K (C) — cîrnpul literei uinpltit cu lujeri subţiri şi rotaţi ( l 643, laşi)
— Iatin, cii rnotive antropomorfe 2 piitti (1637, Govora, Psaltire
—

— cti motive zoornorfe: căprioară (1652, Târgovişte, I;id;'epta;ea 1e- slavo;iă)

latin, cu centaur (1642, Govora, Evanghelia)
gü), bour ( I 65 l, Bălgrad, Psaltire)
—

9. JI (L) chirilic, cti motive avirnorfe 17. ‘-i (Cl) chirilic, cu rnotive fantastice zgi-ipţor (1651, Târgovişte, Mys-
pelican cti ciocul în pene (1642,
—
—
—
—

Govora, Ei'a;ighelia) i,-io)

— cliirilic, cii lujeri îrnpletiţi pe traiectiil literei (1550, Târgovişte,
10. M (M) — ]alin. cti scenă de vîOăloare (1642, Govora, Î;ivăţă!i;ri) T,iocl Pe,iticosiar, Dimitrie Liubavici)
— Iatin, cti motive zooriiorfe: lup (1644, Dealu, Evanghelia Î;ii'áţăíoai-e) — chirilic, cii niotivc zoornorfe Ieu (1635, Cârnpulung, Molitvenic)
—

— Iatiii, cti niotivc antropornorfe: personaj urnan cu flori pe creştet

(1644 Dealti, Eva;igiielia i'nvătătoai-e), înger soldat (1643, Iaşi): 18. b (ÎN) — chirilic, cii rnotive zoornorfe cerb (1642, Govora, Ei.-aiighelia)
—

trei persoiiaje — sfänt între doi îngeri ( l 648 Bălgrad, Noiii Tesio- — cliirilic: cu niotive fitoiiiorfe (1643, ]aşi), cii coroíiná de spice
ine,ii) (1643, ]aşi)
— cii motive antropon-iorfc: doi îngeri (1648, Bălgrad, Noiil Tesia-
ll - 1-l (N) — chirilic, cu motive tintropornorfe: srant cu veşrnînt bogat şi toiag nie;ií)
în mâna dreaptă (1637, Govora, Psalíire), personaj iirnan cu
cuşiiiă (1644, Dealu, Ei'a,iglielia), personaj unian l 9. 10 (]O) — ciiirilic, cii tiiotiv aiitropoiiiorf personaj bătrân cii barbă liingă
bătrân cii
—
—

barbă Iungă (1646, Dcalti, Liiiirgiiier), Isus bineciivântând (1643, (1648, Bhlgrad)
Iaşi)
 Résumé

Cet ouvrage pt-ésente la gravure rnédiévale en Rournanie en re-

lation avec l'histoire du livre.
Le prernier livre imprirné sur ce tcrritoire est un Liturghier, ré-
alisé en 1508 par le moine Macarie. Jusqu'ă 1525, la date con-
sidérée par les historiens du livre la fin de la périodc des in-
counables, en ce qui conccrne les livres réalisés avec des carac-
téres cyrilliques (slaves) on a imprirné ă Târgovişte trois livres: le
Liturghier, en 1 508, un Octoih, en 1 5 1 0, un Evangheliar, en l 5 1 2.
Les pages de ces livres sont couvcrtes d'omaments gravés sur
bois. La premiére gravurc représentant une égtise est placée
comne frontispice sur la premiére page de 1' Octoih.
Aprés une pause qui a duré presque 40 ans, Dimitrie Liubavici
a recoirunencé ă irnprirner des livres â Târgovişte, renouvellant
l'ancien art de l'imprimerie.
La plus importante de ses oeuvres est le Triod Penticostar de
1550 oů l'on a les premiéres douze gravures sur bois utilisant
comrne sujet l'histoire de Jésus-Christ.
Tous les moyens décoratifs crécs pour la beauté et l'art du livre
se dćveloppent dans la deuxiéme parte du XVI-iéme siécle: le cul
de larnpe (Tetraevanghel, Sibiu, Filip Moldoveanul, 1546), le
frontispice sur la fcuille du titre (Evanghelia învăţătoare, Braşov,
Coresi, 1581) les arrnoiries (Paiia, Orăştie, Şerban, 1582). En
nrne teinps les gravures aux sujets bibliques deviennent des plus
diverses.
Vers le rnilieu du XVII-iérne siécle, l'art de I'imprimerie utili-
sant la gravure sur bois atteint â sa perfection. Les graveurs Theo-
d()r Tiscvici, en Valachie, et Ilia Anagnoste, en Moldavie, donnent
de inervcillcuses gravures qui font les délices des livres rournains
de ces teinps. Leurs ornainents sont réalisés dans la maniére ba-
roque.
Ensemble, les livres et les gravures ernplacées entre leurs feuilles,
sont les téinoins de la haute spiritualité qui se manifestait dans les
Pays Rouinains sous la reigne de Matei Basarab et Vasile Lupu.

Detaliu din !ntânipinarea Doninului
1 643, Iaşi, carte re,nâizească de învăţătură, IIia
Epitome
This work is introducing the niedieval wood-cut in Romania in
connection with the history of the printed book in this country.
The first romanian printed book is a Liturghier printed by
Macarie in 1508. Till 1525, the date considered by the researchers the
end of the incunabula period for tlie siavic printings, three books
were printed at Târgoviştc: the quoted Liturghier, 1508, an Octoih,
i 5 1 0 and an Evangheliar, 1 5 1 2. Tłiey are decorated with plenty of
wood-cut ornaments. Tlie first romanian wood-cut represcnting a
church is placed on tlie first page ofthe Octoih as a frontispice.
Afer a ratlier long break of about 40 years, Dimitrie Liubavić at
Târgovişte, brought back to life the old art of printing. The most
importalit of liis works is a Triod Penticostar from 1 550, in which
the first 12 wood-cut conceming the biblical history ofjesus-Christ
are placed.
A11 kind of ornamental means began to appear on the printed
pages, sucli as: the final vignette (Tetraevanghel Sibiu, Filip Mol-
doveanul, 1546), the tittle-page (Evanghelia învăţătoare, Braşov,
Coresi, 1581), the arnis (Palia, Orăştie, Şerban, 1582), etc.
At tlie sanie time the wood-cuts witli biblicai subjects diversi-
fied.
About the middle of tlie 1 7th century, the art of printing and
wood-cut is at its niaturity. The engravors Theodor Tisević in
Valachia and Ilia Anagnoste in Moldavia gave wondeful wood-cuts,
adding beauty to the ronianian books. Tlieir omaments bclong to
tlie Baroc style.
Together, the pririted books and the wood-cuts, reveal the meas
ure of tlie liigli spiritual life perforiiiiiig on the Romanian teritory
during tlie reiglis ofMatei Basarab and Vasile Lupu.
 ‘ii

Detaliu din Întâi-npinarea Domnului

1643, Iaşi, carte româncască a'e învăţătură, lIia CATALOG UL ILUSTRAŢIILOR
c. ĺ. Frontispiciu cu stemă
1 508, Târgovişte, Lilurghier, Macarie
 c. 3. Frontispiciu cu niotivc gcomctricc (antrclacuri)
I 5 I 2, Thrgovitc, Ecaizghe/zai, Macaric

c. 2. Sfliiţii Iosif, Tcofrast i Ioan c. 4. Frontispiciu cu stcinh

1 5 O, Tílrgoviştc. Ocioih. Macíiric I 5 l 2, Thigovişte. Eiaiigheliai. Macanc
 ‚‘ îw:o Y'TC TCs
u'ŕro [ĆÇAI
\b .
:. V1Ą (ĄIIŚhW1€

;
i'.iC O
;.fĄ9 4 ‘zfl

c• 5. FrontipiCiU co tema
c. 6. Filă dc carte
J 5 1 2. Tâi'goviştc. EiznghcIiai', Macnl'iL'
1 5 2, Târgoviştc. Ei'a,zghehar. Macaric
c. 7. Frontispiciu cu steniâ
1 545. Târgoviştc !vĺo//li'en/c, Diniitric Liubavici

rpŚiT EoE ľb fIfl

_s ł
;

« ‘,
—--
;‘,,
‘
‘
-

‘
——-
—

c. 9. hitraiea n terusalini
C. 8 Frontispiciu CLi nioti\ C avi mort'e 1 550, Tâigoviştc, Ti'iod Penl/costar, Dimiti'ie Linbavici
1 545, Tai iOVitC. Alo/ili'eiiťc
c. 10. Răstignirea c. 1 1. Piângerea Iui Isus
1 550, Trgovişte, Triod Penticostar, Dinitrie Liubavici 1 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Diinitrie Liubavici
c. 1 2. Învieiea
1 550, Târgovişte, 7iod Pe,iiicoslur, Diiriitrie Liubavici
c. 13. Necredinţa Tornei
1 550, Târgoviştc, Tciod Peniicosiar, Diniitrie Liubavici
c. 14. Jsiis arătându-i-se Marici-Magdaiena („Noli nc tangere") c. 15. Vindecarea slăbănogului
I 550, Târgoviştc, Tiiod Penlicostai, Dinitric Liubavici 1 5 50, Târgovişte, Triod Penticoslar, Diruitrie Liuhavici
c. 1 6. Isus Ia 1 2 ani în ten'iplu c. 17. Isus i san'iariteanca
1 550, Târgovişte, Trjod Peniicostczr, Dirnitrie Liubavici 1 550, Târgovişte, Trŕod Penticostar, Dirnitrie Liubavici
c. 1 8. Vindecarea orbului 1 9. Înălţarea
1 550, Târgovişte, Triod Penticostar, Dirnitrie Liubavici 1550. Târgovişte, Triod Penticostar, Dinitrie Liubavici
 c. 21. Vinietă
Sec. al XV1iea, Ţara RomnDasc, Molitvenic

c. 20. Cincizecimea c. 22. Frontispiciu cu stema orau1ui Sibiu

1 550, Târgoviştc, Triod Peíiticostar, Dirnitrie Liubavici 1 546, Sibiu, Tetraevanghel, Filip Moldoveanul
c. 23. Cul de /ainpe Evanghc1isu1 Marcu cfl 24. Col de lampe, Evanghelistul Ioan
1 546, Tetľaevanghel, Sibiu, Fdip Moldoveanui 1 546, Sibiu, Tetraevanghel, Filip Muldoveanul
 -

f'

•:• •:•

‚.

c. 26. Frontispiciu
1574, Braşov, Octoih mic

c. 27. Frontispiciu
1 574, Braşov, Octoih mic
#

c. 25. Gravură pleinepage, Isus

c. 28. Frontispiciu
1 546, Sibiu, Tetraevaiighe/, Filip Moldoveanul
1 58 1, Braşov, Evanghe/ie învăţătoare, Coresi
 A4IQ1 3(MU

¶e ZAn
c. 29. Vinietă fnaIă
1 570. Braşov, Psajtire

c. 30. Cul de lampe c. 3 l . Foaie de titlu cu blazonul Iuj LL]kas Hirschcr

1 58 1, Braşov, Evanghelie învălăloare rornâneascâ, Coresi I 58 1, Braşov, Evanghelie învăiătoare toínânească, Coresj
 c. 34. Sf. Ioan Blagoslovul
1580, Sas-Sebeş, Sbornic slavon, Coresi

c. 32. Răstignirea
1 580, Sas-Sebeş, Shorn/c slavon, Coresi

( i ct

c. 33. Naşterea Sf. Fecioare c. 35. Sf. Paraschiva

1 580, Sas-Sebeş, Sbornic sk(ţ'on, Coresi 1580, Sas-Sebeş, Sbor,zicslavon, Coresi
 e

‚ •

c. 38. Stema familiei Bathóry

1582, Orăştie, Palia

c. 36. Sf. Nicolae

1580, Sas-Sebeş, Sbornic slavon, Coresi

F.

c. 3'7. Frontispiciu cu iniţialele lui Bojidar Vucovici c. 39. Vinietă cu iniţialele lui Theobaldus Gryphius, datată 1528
1 588, Braşov, Lilurghier 1 5'79, Bălgrad, Evangheliar slavon, Lörintz
 c 40. Frontispiciu cu motive vegetale
1643, Câmpulung, Anthologhion

c. 4 1 . Frontispiciu cu niotive vegetale

1 643, Cânipulung, Anihologhion

c. 42. Vinietă
1 643, Câmpulung, .4nihologhion c. 43. Foaie de titlu
1 643, Cânipulung. Anihologhion
 ‚‘

‘ n
Ń;

iíŕnIA IA
iŢT / ‚
‘7
A
‚

4 đţ

í t « p uřril • % .
. /

e í yí1t Ă

Ęt st(
4 3r ? ‚Á
t /‘

t ă4t ; Ł't $H11 ÁflýfÂfltś .

#
t ? CŢf J )
‘ 4 ‚.

r 4
p
4
Iť%'y
t
_tt/t,
t
t t
‚.t)i . Ä r1 N*
f
vr
ť ĄfU A1 MflťWM
:
.

4*
E ‘‘

Ą
rţţtir Ą Ę

c,7
1j A q, (
j Ą ĺ
tKfl

:; tĺA ttfltť'fl tĆ
$/ \ ŕ .. — a “

‘ ‚‚%ll IM$

t: JIAC Vf,íĄ v in, n

.
T. s / P *‘ -ő

31)ÄÇőlt#t rIuttfflTłA &tI fflWt14

: ‘e

(‘4flHţAtO MA4.É4Lt.
.: “
‘, .t t/J

t ĺt ŤĄ1VIľ

c. 44. Foaie de titlii c. 45. Adorinirea Maicii Dornnului (cu sternă)

1643, Cârnpulung, Invăţatuii 1643, Cârnpulung. Învătături
!

i7#4 ‘#M!'tI InI,!U

1! !II 4fllr !A1S !‚‘<l%A ‚ć4r.
i

!‘I! tĄqfl1%$ <ľ! I rnM'! 4!$#'t

4 ! ! ‘Ilfl 1444 1,! ľ!I 1śn'MlrW'

I l ‘ ! ‘ r r F tsI flţ ‘I !

!‘ ;‘‘ľ!'t <t;u' ‘S 5#V ‚‘u'(!Á

* ‘,

114 ¶f,!,44!4441! 14! !S4! i'f!"

Htl t !4 i t"l'! t1!'t li !
s;
t*!fl14& 1! ‘!fl

s!ssn'!<!#!WS

c. 46. Stema lui Matei Basarab c. 4'7. Adormirea Maicii Domnului

1 643, Câmpulung, Anthologhion 1 643, Cârnpulung, Anthologhion
 H4

H L

:
ť aa:

H
ţ"

; .

‘.; i:fţo ;

‘)

4,

‚
‚ť, ą'

c. 48. Naşterea Sf. Fecioare c. 49. Pagină de titlu

1 643, Câmpulung, Antho/oghton 1 642, Govora, Evanghelia învăţătoare
 c. 50. Frontispiciu cu rnotive vegetale
1 642, Govora, Evanghelia învăţătoare
K XFT eC7
M flĺŞLfl.4 flfOiA

1 ĄlA(ÇfIIl

AW
.. —
.flr
jC
Ctr,MO
A)'X
fuiő t{ . ‚ ji(AřAő

ľ:
c. 5 1. Frontispiciu cu motive vegetale
1 642, Govora, Evanghelia învăţătoare • kJ'1 oinrnrn
•

Á
‚ “
H .

c. 52. Frontispiciu cu motive vegetale Foaie dc tithi

c. 53.
1 642, Govora, Evanghelia învăţătoare
1 650, Tárgovitc. Poiibania preníilor
 ľAO AS[
/
‚Â'rrďi ľw
iy,

c. 54. Stema Lui Matei Basarab c. 55. Psalniistul Davil

1 640, Govora, Pravilă I 637, Govora, Psalti,e
 c. 56. Ftul risipitor
1 642, Govora, Evangiie!ia îmáttoci,e ro cnr'scă

c. 57.
c. 58. sf. Vasile cel Mare
Întoarcerea 6ului risipitor
1 646, Dealu, Litwghier
642, Govora, Eva;tghc!ja invă!1oar ro;;ióneasęă
\‚
c. 59. Sf. Grigorc Blagosiovul c. 60. Stena lui Matci Basarab
1646, Dcalu, Litwghier 1647, Dcalu, Imitalio Christi
 1 ţ írŢ

i:i+

cr;: r> &

-‚

c. 61. Stema lui Matei Basarab

I 646, Dealu, Liturghier

c. 62. Vinietă
1 649, Târgovişte, Triod Penticostar c. 63. Foaie de titlu
1 649, Târgovişte, Triod Penticostar
 1

c. 64. Foaie de titlu c. 65. Taina botezului (sennat cu iniţiale şi datat, centraljos)
1 652, Târgovişte, bzdreptarea legii 1651, Târgovişte, Mystirio
c. 66. Ungerca cu mir c. 67. înăltarea
l 65 1, Târgovişte, Mvstirżo 1651, Târgoviştc, Mvstirio
 r

\ —_-—

*;ž i ‘t Sj.

ri : irIrt1r, :
żţc'ąnş4Mdtţ&aI{IEłt W&OI1H' i AVh ui t )
ç-, j

c. 68. Sf. Împăraţi Constantin şi Elena c. 69. Sinodul de la Ţarigrad

652, Târgovişte, Indreptarea legii 1 652, Târgovişte, Îndreptarea legiż
 r

‚. • . .

c. 70. Sinodul de Ia Efes c. ‘71. Sf. Vasile cel Mare

l 652, Târgovişte, indrejtarea ĺegii 1 652, Târgovişte. Îiidreptarea legii
 -j

c. 72. Sfnţii Apostoli Petru şi Pavel c. ‘73. Bunuljudecător

1652, Târgovişte, Indreplarea legii 1 652, Târgovişte, Indreptarea legii
c. ‘74. Stema Mitropoliei Ţării Romârieşti c. ‘75. Sterna Mitropoliei Ţării Româneşti
1 652, Târgovişte, Îridreptarea /egii 1651, Târgovişte, Myslirio
c. ‘76. Foaie de titlu c. 77. Foaie de titlu
1 643, IaşL, CĆLrie românească de învătăiură 1644, Iaşi, Seapte taine
 +
Veí1
!
(!łĺ"i
H'
ľÉ4oÉ ÉS!!( *łrrr u4'ś',
wu

A1
W!ł oMrć
ii
A1J, ‚
I T, 1HT
J(j / s

rt J
/

/
ŕ ( ł

(t r& śr Hf JY
A 4t.
(‘

s I.Czt

c. 78. Foaie de titlu c. 79. Stema lui Vasile Lupu

1646, laşi, Pravŕ/ă 1643, Iaşi, Car(e româłÉească de ínvăţatuŕa, Ilia
 r

c. 80. Sterna Iui Vasile Lupu c. 8 1. Sterna lui Vasile Lupu

1644, Iaşi, Seapte taine 1646, Iaşi, Pravilă
 c. 82. Intrarea în Ierusalim (semnat şi datat dreapta, jos)
e. 84. Pogorârea Sf. Duh
1 643, Iaşi, Carte románească de învăţătură, IIia
1643, Iaşi, Carte românească de învä;ătură, Ilia

c. 85. Sf. Dimitrie (seirrnat cu iniĹiale, sĹânga-dreapta)

1643, Iaşi, Carle românească de învăţălură, Iiia

c. 83. Învierea
c. 86. Sf. Nicolae
1643, Iaşi, Carte rornânească de invăţăĺnră, llia
1 643, Iaşi, Carte rornânească de învăĺălură, Ilia
c. 87. Sf Arhanghel Mihail
1 643, Iaşi, Carte românească de învă,tătură, Ilia

c. 89. Tăierea împrejur

1643, Iaşi, Carte romănească de ínvăţătură, Ilia

c. 88. Naşterea lui Isus c. 90. Botezul Dotnnului

1643, Iaşi, Carte roináiiească de ínvăţătură, Ilia 1643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, Ilia
 c. 93. Sf. Mucenic Gheorghe
c. 91. Intâmpinarea Domiiului 1643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, Ilia
1 643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, Ilia

c. 92. Sf. Teodor Tiron c. 94. Sf. Ioan cel Nou de Ia Suceava
1643, Iaşi, Carte rornânească de învăţătură, IIia 1643, Iaşi, Carte rornânească de învăţătură, IIia
 c. 9?. Sfnţii Apostoli Petru şi Pavel
c. 95. Naşterea Sf. Ioan 1643, Iaşi, Carie românească de învăţătură, Ilia
1 643, Iaşi, Carte rornânească de învăţălură, IIia
•**i

c. 98. Schirnbarea la faţă

1643, Iaşi, Carte rornânească de învăţătură, Ilia
 T

c. 99. Adorrnirea Maicii Dornnului

1643, Iaşi, Carte iornánească de învăţătură, IIia

c. 1 00. Tăierea capului sf. Ioan c. 101. Sf. Paraschiva cu 9 scene (sernnat dreaptajos)
1643, Iaşi, Carte roniánească de învăţătură, Itia 1643, Iaşi, Carte românească de învăţăźură, Hia
 r

c. 102. Frontispiciu cu medalion reprezentându-1 pe Isus

1643, Iaşi, Carte românească de învăţălură, Ilia

c. 104. Frontispiciu cu medalion

1 643, Iaşi, Carte romănească de învăţătură, IIia

c. 103. Frontispiciu cu motive vegetale c. 1 05. Frontispiciu cu rnotive vegetale şi mascheron

1643, Iaşi, Carre romáizească de învăţălură, IIza 1643, Iaşi, Carte roinănească de ínvăţătură, Ilia
 —--

c. 106. Frontispiciu cu motive vegetale, mascheron şi putti

1643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, IIia

c. 108. Culdelampe
1643, Iaşi, Carte românească de învăţătură, Ilia

107. Frontispiciu cu motive vegetale

c. 109. Culdelampe
1643, Iaşi, Carie ‚v,nănească de învăţătură, Ilia
1643, Iaşi, Pravilă
 c. 1 1 l. Frontispiciu cu notive vegetale
1 648, Bălgrad, Nou/ Testa,není

c. 110. Culdelampe c. 112. Vinietă

1 652, Târgovişte, Indreptarea legii 1 648, Bălgrad, Noiťl Testa,nent
c. 113. Sf'. Troită c. 1 1 4. Stema iui Gheorghe Rákozy
1 648, Bălgrad, Noul Testainent 1 648, Bălgrad, Noul Testament
 r

ft
Litera ľ (G) 1 635 Cârnpulung, Litera F (G) — 1635, Cârnpulung,
Litera A (A) 1643. Iaşi,
-- Litera A (A) 1643, Iaşi, —

Molilven ic
—

Caržę rornčinească cle iin ăţă(urči Carte rornânească de învăţăžură Molilvenic

-‘

v
Litera (D) 1642, Govora, Litera (D) — 1643, Iaşi,
Litera A (A) 1643, laşi, Litera B (B) 1 637, Govora,
—

Carle roniânească de în vălătură

—

cciťžc ronzcąnea c-ă cle invăţătură Psaltire Evangh elie în văţătoai-e

. .

:
Liteza B (B)
. - -

1646. Jaşi, Litera B (V) 1 646, Dealu, Litcra E (E) 1 642, Govora, Litera E (E) 1643, Iaşi,
—

Evanghelie învaţătoai e Cai-te rornănească de în văţătură

P,avi/a lui Ini/ Ĺuţni Lilurghieř-
c. 1 1 6. Letrine
c. 115. Letrine
 I, n

r
(

t(

Litera 3 (Z) 1643, Iaşi, Lteja 3 (Z) 1643, Iaşi Litera M (M) 1642, Govora,
-
— Litera M (M) — 1646, Iaşi,
Carte românească de învăţălură CLiľC ĺOiflUflCUCO ĆIC învltiluri Evanghelie învăţăloare Pravilă

L n
‘
‚\“ ‘ -
j (

A
‘fl
MÁ
g --

‚::‚
i rc
M,i 1: ž4IJ
* ‘i%
-ť(' ł tA
Litera H (I) 1643, Iaşi, Litera I'I (I) I 65 1, Bălgrad, Litera H ÇN) — 1 642, Govora, Litera () (O 1642, Govora,
Carte românească de învăţălură Psallire Evanghelie învăţăloare vangh eli învaţa'oaí-e
‘

t14
: ţ
‚. 3' ‚‚r-'
n
.

t-ii,_,ţ „_„

‘1 ‘)

ť( !]‘
n
‚.‘
t
—

j-
t %‚)
‘t ‚ťĄ Í l
Litera K (K) 1654, Bălgrad, Litera JI (L) 1648, Bălgrad, Litera H (P)
—
—
— 1648, Bălgrad, Litera H P) — 1649, Târgovişte,
Psallire Noul Teslarnent iVoul Testarnenl Triod Pei7licoslar

c. 117. Letrine c. 118. Letrine

 i

Litera P (R) — 1637, Govora, Litera C (S) — 1637, Govora, Litera -I (CI) 1643, Iaşi,
— Litera Uj (Ş) l 652. Târgovişte,
—

Psaltire Psaltire Carte românească de învătătură Indreptarea legii

Lî :t/

Litera T (T) 1635, Cârnpulung, Litera X (H) — 1637, Govora, Litera b (ÎN) — I 65 1, Bălgrad,
Molitvenic Psaltire Psaliire

Litera X (H) — 1646, Iaşi, Liter' ‘I (CI) 1635, Câmpulung,

Pravila Molitvenic

c. 119. Letrine c. 120. Letrine

 -

_‚

i sn ann i

c.122. St_ Apostol Pavel, detaliu din Sf'inţii Apostoli Petru şi Pavel
c. 1 2 I SĽ PCtFLÍ,detaliu din Sf'inţii Apostoli Petru şi Pavel;
1643, Iaşi, Carte rooiánească de învă(ătură, IIia
I 643, Iaşi, Ca/_ĺe ‘omdneascá ć/e învă/ătură, Ilia
 CUPRINS

PREFAŢĂ 15
ÎNCEP UTUR I 17
INCUNABULE / 11

SECOLUL AL XVI-lea / 15
TÂRGOVIŞTE / 15
PLUM BUITA (BUCU REŞTI) / 20
TIPAR UL ÎN MAI MULT E LIMBI / 21
SIBIU /23
BRAŞOV /24
SAS-SEBEŞ / 26
ALBA IULIA /28

SECOLUL AL XVII-lea l31

CÂMPULUNG / 34
GOVORA /36
MÂNĂSTIREA DEALU / 39
TÂRGOVIŞTE /41
IAŞI /46
BĂLGRAD (ALBA IULIA) / 51
—‚—
Note /55

Bibliografie l 57
Indice l 61
Résumé / 77
c123. Sf. Teodor Tiron, detaliu Epitome / 78
1643, Iaşi, Carte rornănească de învă/ătură, IIia
CATALOGUL ILUSTRAŢIILQR l 80-174
2 ! (; .:
: Jĺĺ ĺ.

/ /
j//i ţ
f ‘ S :

EDITULE UNIVRSALIA
%VŁ
4p 4P;;' 4p — ‘

ATL.AS PERSONA 1TEGRL I

ĺ;::
Preşecinte E)irector General: Doina Uricariu
ĺ
Str. Alexandru Constantinescu Nr. 33 Sector 1 Etaj 3
Bucureşti 71326
CP: 33—123 Bucureşti
Tel/Fax: 211.23.63; 665.2'772

Caica Vicloriei Nr. 141 Sector 1 Etaj 2

TeIJFax: 312.9120; 312.9121

Tehrioredactare computerizată:
Grupul Editoriaĺ UNIVERSALIA

/‘i)

_\.‘ îi

ť) /‚
Timbrul 1itrar în valoare de 2%
se vireaza la Uniunea Scriitorilor din Rornania
cont Nr. 45106262 BCR SMB -