Untitled

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
ADRIAN ANDREI RUSU,
NICOLAE SABĂU, ILEANA BURNICHIOIU,
IOAN VASILE LEB, MĂRIA MAKO LUPESCU
DICTIONARUL MĂNĂSTIRILOR
'
DIN
TRANSILVANIA, BANAT, CRIŞANA
SI MARAMURES
' '
COORDONATOR:
ADRIAN ANDREI RUSU
PRESA UNIVERS ITARĂ

CLUJ-NAPOCA
2000
Acest volum a apărut prin finanţarea, aproape integrală,
a Ministemlui Culturii
ADRIAN ANDREI RUSU, NICOLAE SABĂU,

ILEANA BURNICHIOIU, IOAN VASILE LEB,
MĂRIA MAKO LUPESCU
DICfIONARUL MĂNĂSTIRILOR
DIN
TRANSILVANIA, BANAT, CRIŞANA ŞI MARAMUREŞ
COORDONATOR:
ADRIAN ANDREI RUSU
© 2000 Adrian Andrei Rusu

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorilor,
reprezentaţi prin coordonator. Reproducerea integrală sau parţială
a textului este interzisă şi va fi pedepsită conform legii
Tehnoredactare: Liliana Oneţ

Desene şi ilustraţii: Adrian Andrei Rusu,
Ileana Burnichioiu, Eleonora Drăgan
Presa Universitară Clujeană

Director: Horia Cosma
Str. Bilaşcu nr. 24
3400 CLUJ-NAPOCA, ROMÂNIA
Tel.: +40-064-405352
Fax: +40-064-191906
ISBN 973-8095-70-0
ctruprins
Mănăstirile din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş ........... 5

Problemele dicţionarului .................................................................. 32
Bibliografia şi abrevierile bibliografice .................................. 36

Abrevieri de periodice .................................................................... ~!.!.
Alte abrevieri .................................................................................... .:13
Mănăstirile ........................................................................................ 44
-ĂNĂSTIRil.E
DIN TRANSILVANIA, BANAT, CRIŞANA ŞI MARAMUREŞ
,Jllonasteriologia este o subdisciplină a istoriei ecleziastice care

se ocupă cu studiul devenirii şi funcţionării mănăstirilor. Pentru spaţiul
de care ne ocupăm, el a fost utilizat încă în prima jumătate a secolului al
XIX-iea 1 . Ca preocupare specială, fără a fi definită ca atare, ea nu a fost
niciodată o constantă, cel puţin în istoriografia română provincială.
Însuşi termenul nu a făcut nici un fel de carieră în interiorul aceleiaşi
istoriografii.
Pentru ce un astfel de dicţionar ? Ar fi mult prea frust să începem
prin a afirma că motivaţia de plecare este dată de inexistenţa sa ! Am
putea totuşi să ne oprim deja la acest presupus şi simplist imbold
primar, socotindu-l strict necesar pe calea realizărilor de bănci de date, -
în cazul de faţă, al monumentelor istorice -, indispensabile instrumente
ale rigorii şi maturităţii unei istoriografii. Privindu-i grosimea, am putea
să mai adăugăm repede că, ele, mănăstirile, sunt ori au fost într-atât de
prezente în spaţiul pe care îl avem în vedere, încât să reunească pagini
sintetice suficient de consistente. Totul s-ar fi rezumat altfel doar la
împlinirea operaţiei de înmănunchere ...
Oricine ştie apoi că o mănăstire s-a vrut şi chiar a fost, o mică
lume aparte. Dar insularitatea monastică era, totdeauna, statuată social şi
legal, astfel încât trebuie să vorbim mereu despre arhipelaguri monastice
care s-au supus unor deveniri istorice. De ce despre mai multe grupuri
de insularitate ? Foarte simplu, căci, sciziunea lumii creştine medievale,
transferată până în veacurile modeme, era firesc să se oglindească şi
între călugări, fiecare cult creştin major promovând câte un monahism
polimorf.
Indiferent de realitatea trecutului, lângă noi, acuitatea
prezentului ne relevă o reînsufleţire fără precedent a vieţii monastice.
Un calcul făcut de curând indică clar acest lucru 2 • Ca istorici, am putea
să o înţelegem primordial ca o consecinţă a fenomenologiei socio-
religioase a ultimei jumătăţi de secol XX, dar, totodată pătrunşi de ideea
de a încerca .să nu rămânem numai părtaşi pasivi la carenţele ori chiar
degringolada resurecţiei. Drept urmare, a şti ceva mai multe despre
1
D. Fuxhoffer, Monasteriologiae regni Hungariae. 1-11. Pesta, 1860.
2
Vezi doar pentru mănăstirile şi vieţuitorii ortodocşi, Ela Cosma, Ideea de
întemeiere în cultura populară românească. Cluj-Napoca, 2000,. p.196.
6
mănăstirile vechi sau mai apropiate de noi, este totuna cu a sugera

modelajul corect al celor recente. Este clasica formulă de întoarcere la
modele, la comparatismul dătător de jaloane valorice.
În sfârşit, aceleaşi mănăstiri despre care se va citi până la exct>s
în aceste pagini, fac parte din patrimoniul imobiliar general al
României. Mai simplu exprimat, ele formează o "avere" de care
deţinătorii ori vecinii apropiaţi se pot prevala maximal. Înnobilarea
peisajului se produce prin ele, la fel cum şi sufletele se reg;J.sesc toi
acolo. Turismul monastic, care în timpurile moderne a dublat
preexistentul pelerinaj, a construit drumuri, a ridicat aşezări, a înflorit
comerţul şi industriile, a vulgarizat, prin undele de propagare Cmuze<>,
publicaţii), performanţele culturale (arhitectura, pictura, muzica, artele
minore, dogma sau literatura liturgică şi exegetică, istoria şi altele).
*
@rice cutezanţă istoriografică se raportează mereu la izvoare.
Este aproape de necrezut, ştiind că unele mănăstiri au fost prolifice
creatoare de acte juridice, dar arhive specifice, pentru epoca medievală,
aproape că nu există. Dintre ordinele catolice, doar paulinii au
conservat registre cu rezumate ale actelor privilegiale. Situatia s-a
modificat radical din secolul al XVIII-iea. Însă, aproape toate arhivele
adunate după acel prag au fost spulberate de prostia proktculrist;'.\,
dezlănţuită de la mijlocul veacului XX. Efectele ei s-au prelungit apoi în
cenzura declarată ori insidioasă a vremurilor de socialism "relaxat". Ceea
ce s-a mai păstrat, zace acum în unghere tăcute şi puţin umblate.
Ar fi oare de mirare dacă lipsesc actele fundaţionale, cele
privitoare la marile şantiere care le-au modificat, la inventare, la ordinea
interioară şi activităţile nespecifice, la originea călugărilor, la donatori,
marii înhumaţi, la lichidarea lor ? În lipsa altor izvoare, prinrre altele,
cercetarea operează cu modalităţi de identificare după preturile care
sunt date pentru unele dintre obiective (clădiri) catolice. Dar, si aici,
prudenţa trebuie conservată, căci, chiar izvoarele povestesc despre
biserici ridicate "după felul mănăstirilor". Probabil că o astfel de formulă
de valoare clasificatoare ar fi posibil de aplicat şi unora dintre
mănăstirile româneşti a căror avere o găsim descris;[. Desigur, nimic nu
este de comparat, în acest sens, între mănăstirea medievală şi cea a
secolului al XVIII-iea, spre exemplu. Dacă ceva ne poate consola este
doar aceea că nedreapta risipire a paginilor scrise nu este sµecific'.i doar
mănăstirilor.
Nu mai operăm de mult doar cu litere aşternute pe docurm·n1t·.
Raritatea şi, adesea, subiectivitatea, le fac concurate de alt~ categorii de
informaţii.
Aspectele constructive au fost mereu luate în calcul pentru a
înţelege ori a identifica mănăstirile. Să luăm câteva exemple. Iară cazul
Şimleului Silvaniei, unde aranjamentele insolite ale interiorului nu au
găsit alte soluţii de interpretare decât o folosinţă mănăstireasGl, cu roate
7
că, din pu!'lct de vedere metodologic, argumentaţia este, evidenr,

deficitară. In altă situaţie, o descoperire făcută în 1861, pe
amplasamentul casei parohiale din Sânmărghita (jud. Cluj), care a scos
Ia iveală un şir de nouă încăperi, cu laturile de 1,5 stânjeni, a fost
socotită suficientă penr.m a se vorbi despre chiliile unei mănăstiri. Abi:i
în anii din urmă, arhitectura monastică face obiectul unor ct"rcf'tări
sistematice, care, în câţiva ani vor scoate la lumină cel putin cftleva
lucrări privitoare la dominicani, franciscani, augustini şi prernonstralen.si.
O altă modalitate de abordare, care produce izvoare
incomparabile, este cea arheologică. Progresele ei nu au fost prea
vizibile, atât timp cât nimeni nu recunoştea în România, arheologiei
medievale şi premoderne, calitatea de arheologie naţională, împreună
cu o altă acceptare, care ar fi fost aceea a calitătii primordial arheologice
a realităţilor istorice româneşti, - deci inclusiv monastice, - din teriroriile
intracarpatice. Nu este posibil însă nici un exclusivism: nici istoriile
mănăstirilor catolice nu vor putea vreodată să se limiteze la dalele
oferire numai de către izvoarele scrise. Pe lângă scriitura contemporană,
pe care diqionaml o adună, demonstrarea utilită\:ii căii de cercel are
arheologică este înfăptuită în fiecare loc unde ea s-a interferat.
Onomastica legată de mănăstiri, la români a început să fie
sistematizată destul de târziu. Ea intervine atunci când timpul le-a
estompat existenţele reale, sub incidenţa aglomerării colective a
proprietăţilor agrare. Are implicaţii multiple, căci a.sa prC'curn pul in
istorici o ştiu, istoria unor termeni ascunde parţial istoria realit;l\ilor pe
care le acoperă. Unii sunt evident. îrnpmmutati din rnrighiar;} sau
gerrnarn1 (ex. cloaşter = Kloster, germ.). Despre alţii abia dacă s-a f;ku1
vreo menţiune (de exemplu, "mănăstirea paterilor", folosită în Făgăraş
pentru identificarea unui l:kaş catolic). Şi istoriografia maghiară a
parcurs etape de interpretare a toponimiei pe care o întâlnim în
provinciile analizate. De pildă, până la începutul secolului al XX-iea, un
toponim ca Veresegybaz ( = biserica roşie), era socotit ca tin~nct fie de
un nume de persoană, fie de "călugării roşii", respectiv de tcmplicri.
Prezenta unui radical de tipul rnonostor (de origine slavă) este. în desc
cazuri, singura mărturie a funcţionării unui lăcaş, inclusiv ortodox.
Preocuparea pentm toponimia specifică, din păcate f;1ră
urmărirea ei în teren, este prezentă relativ frecvent. Vom cita, spre
exemplu, situaţiile consemnate de către Marki S:lndor pentni fostul
comitar Arad ori I. B. Mureşianu, pentru zona bănăţeană, la Bocşa
Montană, Moceriş-Almăj, Sasca Montană. Alte date toponimice, pentru
mănăstiri şi schituri dispărute, posedăm din Banarul de est, F:lgăras ori
multe alte locuri (Năsăud, Maramureş, Mureş, Solnoc-Dăbâca l. Tabloul
nu este nici exhaustiv, nici critic. Verificarea arheologică a unor
toponirne a adus numai confirmarea existent.ei unor biserici, nu a unor
rnănăsriri. Dar oare ştim cu adevărat s<I fact"rn diferenţierile dintre
bisericile şi mănăstirile româneşti ? Cazul cel mai evident, pe care îl
put.em cita este acela al toponimului "Mănăstire" din Bogdan Vod:1 (jud.
Maramureş), care s-a dovedit a fi v.echea biseric:l parohială. În alte
8
cazuri, urmele sunt atât de restrânse, încât nici un expert nu ar reuşi să

le înţeleagă foarte bine.
•
e chestiune care stârneşte mereu interesul de moment al
oricărui subiect de studiu este acela al numărului. Ordinul de mărime
este un indicator al gradului în care cercetarea ar trebui s;j se
acomodeze şi să se justifice. Chestiunea numărului i-a frământat pe
istoricii români, la fel ca şi alte date de natură să facă demonstraţia
aporturilor cantitative româneşti la istoria sau cultura provincială.
Zenovie Pâclişanu, care se limitează doar la Transilvania propriu-zisă,
listează un număr de 107 mănăstiri româneşti. Deja la Ştefan Meteş
numărul este aproape dublu (peste 180)3, pentru ca ultima estimare să o
descoperim Ia Mircea Păcurariu, unde vom constata din nou un număr
impresionant4, dar deja fără creştere spectaculară. El va spori constant.
dar lent, numai în condiţiile în care critica surselor nu este reluată. În
istoriografia românească, se pare că doar Vasile Drăguţ a simţit tentaţia
numărării mănăstirilor catolice medievale. Până la acelaşi reper
cronologic, mai sus indicat, el a socotit că am avea 21 mănăstiri
catolice 5 . Dintre ele, unele nu vor fi aici văzute, pur şi simplu pentru că
existenţa lor este îndoielnică sau de-a dreptul falsă. Cât de aproape se
aflase însă de cifrele reale, se poate constata prin comparare cu
obiectivele descrise în Dicţiona:ml nostru. După Drăguţ, nu cunoastern
nici un fel de socotire, fie ea românească ori de altă limbă, care s;j
aprecieze cantitativ existentul de mănăstiri catolice pe suprafaţa din
România care a aparţinut, anterior anului 1918, altor structuri politice.
Lucrul este cel puţin nedrept, pentru că avem de-a face cu o realitate
izbitoare. Pentru mulţi, acelaşi adevăr, va fi egal cu o mare surpriză.
Lipsa estimărilor corecte nu este doar o carenţă specifică pentru
lăcaşurile româneşti (ortodoxe şi greco-catolice). Se ştie, de pildă, că în
întreaga Ungarie medievală, anterior anului 1300, existau circa 170--180
mănăstiri, dintre care doar 11 au documente de întemeiere, despre alre
60-70 nu se ştie nici măcar ordinul care le popula, fiind posibil ca acelea
să conţină şi mănăstiri ortodoxe. Geografia necunoaşterii se întinde
mult, către vectori de direcţie din jurul nostru; peste tot, aceleaşi regăsite
cauze sau scuze (lipsa izvoarelor, dezinteresul societăţilor totalitare etc.).
Oricum, cifrele pe care le extragem din termenii dicţionarului
nostru sunt deja foarte apropiate de dimensiunile reale. Cel puţin un
lucru mai rămâne de socotit a fi câştigat, în afara aceluia care mobiliza
primele calcule: avem adică, marcat spaţiul de aqiune; ştim ce si dlr
3
Mănăstirile româneşti din Transilvania şi. Ungaria. Sibiu, 1936.
Mănăstirile si bisericile ortodoxe române din Transilvania si
4
Banat în sec.
XVIII, în BOR, ·xcm, nr.1-2, 1975, p.208-213. ·
5
V. Drăguţ, ]conografia pi,cturilor murale gotice din Transilvania, în Pagini de
veche artă românească, II, Bucureşti, 1972, p.10, 12, n. 12.
9
trebuie studiat. Şi din acest punct de vedere, Dicţionarul poate constitui

un reper solid, care va avea puţine şanse de a se modifica esenţial, în
viitor.
Vom da aici referinţe pentru aproape 500 de mănăstiri. Dintre
acestea, istorice au fost în jur de 370; 180 dintre ele au fost medievale,
restul aparţin perioadelor premoderne şi moderne. Pentru secolele XVII-
XVIII, raportul este de circa 70 de mănăstiri catolice, raportate la peste
150 de mănăstiri româneşti (ortodoxe şi greco-catolice). Cifra
mănăstirilor noi, adică întemeiate în secolul XX, este apreciată în jur de
130. Toate cifrele au un anume grad de aproximare, rezultat firesc al
multor incertitudini care planează în dreptul unor obiective, cu privire la
cronologia ori apartenenţa lor.
*
Ceea ce s-a scris despre mănăstirile din Transilvania,
Maramureş, Crişana sau Banat, în primele perioade de istoriografie, a
fost predominant rezultat din istoriografiile maghiare şi germane.
Cauzele sunt multiple. Dacă ne-am apleca asupra bibliografiei
monumentelor istorice, publicate la începutul secolului XX, vom
constata că, în afara unor şematisme ale cultelor greco-catolice şi
ortodoxe, acolo nu există nici un fel de autori sau lucrări româneşti
citate. Cât priveşte monumentele în sine, ele sunt prea rar amintite ca
biserici de lemn, dar aproape niciodată ca foste, ori încă funcţionale,
mănăstiri. Singura disculpare pe care am găsi-o acestui mod de
abordare,,, ar fi poate numai aceea privind optica rezervată de privire a
unor tipuri de biserici, construite din lemn, ca intrând în categoria însăşi
a monumentelor. Nu greşim dacă vom scrie aici că toate istoriile
bisericeşti româneşti, publicate până la 1918, incluzându-l la urmă pe
Ioan Lupaş, nu au avut capitole special dedicate mănăstirilor. Va trebui
să ajungem în perioada interbelică pentru a avea realizate, numai din
partea istoricilor români, ceea ce am putea denumi a fi, un fel de
catagrafii primare. Realizatorii lor, Zenovie Pâclişanu şi Ştefan Metes, nu
au perseverat dincolo de lucrările lor. S-au mulţumit adică să
înregistreze ceea ce aveau la îndemână şi să ofere, în fapt, un lucru pe
care puţini l-au înţeles la vremea respectivă: adică temelia începuturilor,
nicidecum o definitivare a capitolelor care priveau mănăstirile
româneşti. Asupra consideraţiilor generale care au rezultat, vom avea
prilejul să revenim ceva mai jos. Semnalăm şi o singulară preocupare a
lui Iulian Marţian. El a fost nu numai cel dintâi care a propus o abordare
globală, dincolo de servirea prioritară a istoriografiei naţionale, ci s-a
interesat şi de transferul unor termeni şi acoperirea lor în limba română
uzuală (cfaustru, convent). Este foarte adevărat că, în afară de intenţie,
realizarea lui Marţian a fost şi poate fi trecută uşor cu vederea prin lipsa
ei de substanţialitate perenă.
10
În plină perioadă interbelică, Ştefan Lupşa scria: "istoria

mănăstirilor catolice din Ardeal şi Ungaria e încă un haos" 6 . Aprecierea
era făcută de către unul dintre cei mai reputaţi specialişti ai istoriei
bisericii provinciale, în perioadele evului mediu sau ale perioadei
premoderne. "Haosul" despre care era vorba se contura, mai concret,
din lipsa de investigaţii documentare speciale, din absenţa repertoriilor
de monumente dispărute ori aflate într-o oarecare stare de conservarf'
sau funcţiune, din însăşi neperceperea ideii că, din foarte multe punctf'
de vedere, mănăstirea a avut o istorie institu(ională, cultural:l. si
arhitectonică aparte, care obliga la o specializare de cercetare. Exegetul
a pronunţat însă corect delimitarea geografică, deoarece istoriile
mănăstirilor catolice nu au fost şi nici vor putea fi, cel puţin pân;J. la
1918, rupte de contextul regatului ungar. În perimetrnl său au obt_inut
autonomie ori compartimentări administrative suplimentare.
Este adevărat, · mc1 istoriografia catolică nu cu noaste
monasteriologi pentru acelaşi teritoriu. Adesea se pot face, aici mai mult
ca în cazul mănăstirilor ortodoxe, trimiteri către personalităţi care:' au
avut o predilecţie pentru un anume ordin mănăstiresc. Cele mai bune
performanţe nu au fost, nici în acest compartiment, lucrări aglomerate,
de toate tipurile şi realizate cu întregul instrumentar de analiză posibil,
ci mari monografii provinciale. Câteva lucrări ies în evidenţă din serie:
monografia dedicată fostului comital Solnoc Dăbâca, cea a Aradului, în
sfârşit, aceea a diecezei Oradiei. Cu alte cuvinte, mănăstirile erau
contextualizate, pe ordine sau pe teritorii mai restrânse, dar nu erau
supuse analizei săvârşite cu un arsenal adecvat.
De la o astfel de bază precară, nimeni nu s-ar justifi"-"d daci ar
susţine că ceea ce a urmat a însemnat, cu adevărat, o cădere. Perioada
postbelică, majoritar colată pe regimul comunist, a pornit prin a nega
radical atât instituţiile, cât şi preocuparea -istorică pentni ele.
Deschiderea care s-a produs în anii '70 era consecinţa schimbării opticii
regimului, pe două coordonate fundamentale: aprecierea "curninteniei"
bisericilor clasice, în raport cu radicalismul cultelor neoprotestante, apoi
imposibilitatea de a reface, în spaţiul odinioară dominat de către statf'
diferite şi dispămte, o istorie naţionalistă fără aportul aproape singurei
instituţii proprii tuturor românilor (Biserica). Pe acest fundal au renăscut
mănăstiri ortodoxe (chiar şi acolo unde fuseseră greco-catolice) şi s-a
reluat scrisul tematic. Realizările au fost majoritar punctuale. Unele
dintre ele au obţinut noi date arhivistice sau descrieri de monumente.
Au fost acum reluate clişee care păreau uitate ori depăşite: prioritatea
lăcaşurilor ortodoxe faţă de cele catolice, preluarea primelor de către
următoarele. Marile semne de întrebare continuau să persiste: care era
regimul juridic al mănăstirilor ortodoxe în regatul Ungariei, carf' erau
raporturile mănăstirilor cu lumea ctitorilor, ce semnificaţie europeană
6
Catolicismul şi românii din Ardeal şi Ungaria până Io anul 1556. Cemăuţi,
1929, p.14.
11
aveau lăcaşurile provinciale, cum funcţionau în peisajul specific

transilvan, care fuseseră, în fapt, aporturile lor culturale şi naţionale etc.
O cale "neutră", aparent detaşată de implicaţii religioase, a fost
îngăduită pentru istoria de artă. Numai astfel s-au "strecurat" în limba
română câteva pagini scrise despre lăcaşuri medievale catolice ori
despre altele, ceva mai multe, mai ales de lemn, ortodoxe, dar evident
mai târzii. Cel mai notabil progres al vremurilor a fost întrevăzut în
măsura în care arheologia medievală şi premodernă s-a implicat în
monasteriologie. S-au văzut astfel urmele clare ale mănăstirilor complet
dispărute, s-au modificat cronologiile etc.
De la acest stadiu, a fost produs ghidul mănăstirilor şi al
schiturilor, adică instrumentul care să orienteze primordial geografic, dar
însoţit şi cu câteva date istorice.
Precum se observă, punctul de reînnodare a istoriografiei
ştiinţifice se găsea tot la Pâclişanu sau Meteş, cât priveşte mănăstirile
româneşti (ortodoxe şi greco-catolice), iar pentru mănăstirile catolice,
punctele de vedere româneşti trebuiau, pur şi simplu, să înceapă a fi
serios scrise.
*
Cum s-a scris despre mănăstiri până la această dată ? Este greu
de apreciat, în lipsa unei cercetări bibliografice, care au fost începuturile
reale ale monasteriologiei ardelene. Ele s-au diluat în multe alte
preocupări, repartizabile fie în cadrele istoriografiei instituţiilor, fie într-
aceea a monumentelor, fie au servit doar ca decor pentru relatarea
evenimenţialului ori a actelor de cultură.
Ceea ce foloseşte, ca precedente, Mănăstirile româneşti din
Transilvania şi Ungaria, este de o modestie sugestivă. Ştefan Meteş îşi
suplineşte discursul tematic la obiect cu multe pagini care ţin de istoria
bisericească generală a secolelor mai noi, fără să se poată detaşa de
partizanatul ortodox în care îl aşeza preoţia sa. Temele, aproape numai
enunţate de către el, au fost acelea ale ctitorilor, contribuţia mănăstirilor
la viaţa spirituală, raporturile cu Ţările Române de peste munţi,
activitatea lor culturală, viaţa lor internă. Încadrat în stilul istoriografic al
vremii sale, Meteş leagă istoria mănăstirilor de problematica naţională.
Spre meritul său, nu există o polemică directă cu predecesorul său,
Pâclişanu, istoric greco-catolic, faţă de care volumul său venise, în fapt,
ca replică. Uneori, furat de informaţia însăşi a secolelor naţionale (XVIII-
XIX), prelungeşte afirmaţiile celor subiectivaţi de restricţionări, în
concluzii generalizatoare. Dacă acţiunea lui Buccow pare să fie înţeleasă
şi ca o consecinţă a intoleranţei dintre cele două biserici româneşti, în
schimb, asupra reformismului luminat, care avea, în general, atitudini
antimonastice dure, îndreptate nu numai împotriva mănăstirilor
româneşti şi metamorfozate în politici de stat, păstrează o tăcere care
poate fi şi rezultatul dezinformării sale. Dincolo de aceste observaţii, se
adaugă acelea care l-au aşezat pe autor numai în linia a doua a
12
istoriografiei provinciale. Aşa cum s-a întâmplat adesea cu isroria

teritoriului, sinteza privitoare la mănăstiri a apărut înaintea analizelor,
producând asupra lor o reacţie nestimulativă.
Ceea ce ar putea fi socotit ca un fel de recenzie-răspuns a lui
Pâclişanu, a fost destul de frust. El s-a mărginit să-şi laude continuatorul,
adăugând câteva date noi şi mici corecţii. Dialogul părea doar că se
înfiripă. Reafirma totodată corect necesitatea perseverării în cercetare,
mai ales prin recursul la informaţii noi.
Evaluarea noastră critică nu constată, în continuare, progrese
substanţiale. Urmând precaritatea surselor, este deja o performantă dadt
o mănăstire a fost vreodată semnalată. Apoi, multe dintre obiective abia
dacă au unele detalii sugerate de frânturi de izvoare. Şi mai rar s-a făcut
asocierea dintre relicvele scrise şi materialitatea construcnilor.
Numeroase obiective au numai câteva indicii de poziţionare în teren.
Nedreptatea situaţiei este cu atât mai revoltătoare, cu cât, majoritatea
mănăstirilor catolice au fost amplasate în perimetre urbane, acolo undt:',
de obicei, informaţiile, ca şi interpretările istoriografice, sunr 111ai
numeroase decât în peisajul rural.
Istoria celor mai multe dintre mănăstirile şi schiturile româneşti
(ortodoxe şi greco-catolice) este în acest moment încă, o chestiune cit:'
identificare. Relativismul şi precaritatea surselor scrise a fost, de cele
mai multe ori, aşa cum am notat, disociată realităţilor terenului. De aici a
rezultat şi continuă să rezulte o sumă întreagă de ambiguităţi, unele de
natură să crească la cifre ireale numărul mănăstirilor de pe un perimetru
foarte restrâns, aflat la graniţa mai multor aşezări. Vom cita doar
exemplul Chiuieştilor. A fost mereu tentantă abordarea generală a
istoriei mănăstirilor, formă prin care se reuneau idei diferite şi prea
puţin cenzurate. de posibilitatea verificărilor. Din acestea se pot culege
doar elemente care, cel mult, ar intra în categoria unor preliminarii,
cadre generale, supoziţii, presupuneri intuitive ori de bun simţ.
Capitole substanţiale de istorie mănăstirească au rămas nescrise.
Pentru a nu fi suspectaţi de criticism simplist, să încercăm o listare.
Istoria cea mai veche a mănăstirilor, zace în neguri. De la crestinisrnul
timpuriu şi axiomatic al poporului român, nu avem nici un fel de
instituţii ecleziastice clare. Or, dacă el a fost într-adevăr aşa, atunci si
mănăstirile trebuie să fi fost prezente. Altă chestiune ar fi aceea a
regimului juridic aplicabil mănăstirilor româneşti medievale. Aceasta
presupune, pe de-o parte, detectarea împrumuturilor din jurisprudenţa
bizantino-slavă, iar pe de altă parte, raportarea la cea catolică. Este clar
vorba despre o mixare legislativă (canonică ?) pe care ar trebui să o
descâlcim, fie şi numai pentru a explica fracturarea existenţei lungi a
mănăstirilor necatolice, dar şi reluarea, din veac în veac, a altor şi altor
mănăstiri de aceeaşi factură, în conjunctura aparent paradoxală, ori prea
forţat prezentată ca atare, de viaţă în limitele unui stat intolerant.
Raporturile de ctitorire sunt următoarele aspecte de cercetat. Niciodată
mănăstirile nu s-au rupt de laicat. Dacă pentru unele ordine d.lugăresti
catolice, independenţa de autorităţile laice, implicit a ctitorilor, era
13
garantată de bule papale, existenţa mănăstirilor ortodoxe a depins

esenţial de atitudinile structurilor laice. Secolul al XVIII-iea, pare s{t fi
proliferat, ca şi în arhitectura ori pictura bisericească, mănăstirea
populară. Diferenţele dintre mănăstirea de această factură şi cea
"clasică", cu ctitori individuali ori restrânşi, nu s-au marcat, aşa cum nu
s-au marcat nici îri celelalte compartimente artistice arătate. Arta şi
arhitectura mănăstirilor catolice a fost creată de şcoli şi meşteri proprii.
S-a discutat la noi, într~un mod exagerat, despre cistercienii care
deţineau doar două mănăstiri; aproape nimic însă despre franciscani şi
doar incipient despre dominicani. Pentru secolul al XVIII-iea, barocul nu
pare a fi diferenţiat încă cu prestanţă, în dreptul arhitecturii ordinelor
călugăreşti revenite. Secolele vremurilor premoderne şi moderne au
însemnat noi forme de exprimare a vieţii monastice. Ce ştim însă despre
ele ? Dacă nici măcar în textura istoriei învăţământului rosturile
călugărilor nu au fost puse în lumină decât acolo unde s-a reuşit
scoaterea informaţiei din legăturile ei religioase, atunci trebuie să
aşteptăm încă, probabil destulă vreme, pentru a vedea o istorie reală a
separaţiei statului de instituţiile bisericeşti în general şi monastice în
special, istoria rescrisă a conexiunilor dintre naţionalismul specific
timpurilor şi culoarea religioasă, de sorginte medievală sau modernă
(reformată sau greco-catolică), o altă istorie a sentimentului religios
modern şi, desigur, încă multe alte teme.
Carenţele lasă istoricilor sau amatorilor, posibilităţile unor
fantezii interpretative. Iată, spre exemplu, o variantă de identificare, fără
nici o legătură cu cerinţele moderne: faptul că unele mănăstiri nu aveau
acte fundaţionale, a fost considerat ca argument pentru anterioritatea lor
în rit ortodox. Juridicul dubito, este uitat prea des în istoriografie,
probabil datorită conştiinţei faptului că, neglijându-l, efectele nu ar fi
atât de reprobabile. Dar, a face noi istorii este totuna cu a citi si
modifica istorii vechi, iar primii care sunt supuşi lupei critice sunt tocmai
predecesorii în ale istoriografei.
În studiul aplicat vieţii monahale, este mereu de făcut o
disociere între mănăstire şi călugări. Chiar dacă toate reglementările
canonice restricţionează activitatea în afara mănăstirii, fenomenul nu a
fost, niciodată absent din ambele biserici care îi deţineau. Călugării
"girovagi", supt totuna cu cei "vagabonzi". Respingând autoritatea, pe
care o considerau nu doar stânjenitoare în sine, ci şi îndepărtată de
normele vieţii monastice, expusă în litera părinţilor monahismului, aceia
erau mereu expresia radicalismului, sămânţa şi ideologia revoltei
împotriva statu quo-ului. În lumea catolică ei vor triumfa, cu sprijin
papal, iar mai departe chiar cu riscul de a nu mai fi recunoscuţi călugări,
ci simpli predicatori. Ideile s-au prelungit în violenţe. În Transilvania,
manifestările lor se recunosc în Războiul ţărănesc condus de către
Gheorghe Doja secuiul (1514-1515). Tocmai această confruntare face
demonstraţia stărilor de fapt din structurile bisericii catolice provinciale
şi prefigura succesul atât de rapid al Refonnei, în mod sincron cu alte
teritorii ale Europei.
14
Dacă am amintit despre această categorie de călugări

neinstituţionalizaţi am făcut-o pentru a sublinia, în fapt, doar una dintre
problemele pe care le-au creat în afara lor. Dintre celelalte, mai
importante, care merită un tratament sistematic, care nu încape în
termenii pe care acest dicţionar şi i-a propus să-i dezvolte, sunt
aspectele legislaţiei laice care li se aplica, a raporturilor cu episcopatul
ori papalitatea, a interferenţelor cu reţeaua parohială, a ctitorilor, a
rosturilor lor ca factori de civilizaţie (liante şi surse de difuziune ale
tehnologiilor, cuceririlor ştiinţifice, modului de viaţă curentă a lumii
creştine), postura de stăpânitore de pământuri, de focare de bunuri
artistice şi literare.
*
jllonahismul ortodox 1ş1 bazează esenţele dogmatice în
principiile formulate, sub forma unor recomandări (Regula baziliană,
circa 361), de către Sf. Vasile cel Mare (circa 331-379). Regulile lui Vasile
cel Mare au fost create cu scopul de a pune ordine în viaţa monastică,
predominant anahoretică până la acea dată. Se referă la vestimentatie,
jurământ, slujbă religioasă, acordând un statut special călugărului. A dat,
de fapt, reguli pentru un mod de viaţă comunitar practicat deja de Sf.
Pahomie, de exemplu; acesta din urmă a fost considerat, în mod
tradiţional, şi întemeietorul monahismului cenobitic. Influenţele
reglementării s-au resimţit şi în Occident. Pentru Răsărit, o importanţă
hotărâtoare o va avea şi hotărârea sinodului din Calcedon (451), care
punea călugării sub jurisdicţia episcopului; noile mănăstiri se puteau
înfiinţa doar cu acordul episcopului din teritoriu. Hotărârea a fost
probabil eludată în multe cazuri, dar aici se vede diferenţa faţă de
Occident, unde ordinele religioase se bucurau de alt statut. După o
perioadă de căutări ale formelor celor mai potrivite de instituţionalizare,
s-au conturat două curente fundamentale: monahismul eremitic
(anahoretic) şi monahismul chinovial (grec). Cel dintâi se baza pe
formule individuale,· cu majoritar accent pus pe viaţa reflexivă,
contemplativă. Cel de-al doilea, dimpotrivă, agrea viaţa activă, inclusiv
cu munci manuale, dusă în comunităţi largi, ierarhizate şi supuse unor
reguli de convieţuire reglementate în scris. A fost forma cea mai
răspândită în regiunile europene ale geografiei ortodoxe. Organizatorul
monahismului primar a fost Sf. Antonie cel Mare (251-356), apoi urmat
de Sf. Pahomie (276-349), iar cel care l-a structurat definitiv a fost Sf.
Vasile cel Mare. Mai trebuie remarcat un lucru care a fost vital pentru
viaţa monastică. Împăratul Iustinian (527-565) a elaborat aşa-numita lege
a "fundaţiilor" care prevedea necesităţile minime- pentru întemeierea
unei mănăstiri: condiţii materiale asigurate pe o lungă perioadă de timp
sau perene, cifra minimă de călugări era trei şi încă altele.
Ultimele secole de istorie bizantină, s-au derulat în paralel cu
ascensiunea viguroasă a isihasmului. Implicarea monahismului a fost
semnificativă. Curentul, ajuns la apogeu în secolul al XIV-iea, punea
15
accent pe revelaţie în credinţă, concurând forma raţionalistă a aceleiaşi
credinţe. Ecourile lui au revenit mereu, uneori cu mare putere, aşa cum
s-a întâmplat în secolul al XVIII-iea.
Monahismul occidental s-a dezvoltat în paralel cu cel oriental,
influenţat sau nu de acela. În creştinătatea răsăriteană, spiritul
anahoretismului promovat de Sf. Antonie cel Mare a continuat să
persiste ca modelul ideal original, dar Occidentul s-a ataşat mai mult de
modelul monastic oferit de Sf. Pahomie şi de regulile Sf. Vasile cel Mare.
Definitorie pentru monahismul apusean a fost alegerea Sf. Benedict. S-
au elaborat mai multe principii monastice, printre care cea mai
răspândită a fost aceea a lui Augustin (354-430). Unificarea lor a avut ca
punct de pornire Regula pe care Sf. Benedict de Nursia (480-547) a
instituit-o (529) pentru colectivitatea sa de confraţi din Monte Cassino
(Italia). Inspiraţia sa a fost, în bună parte, în scrierile Sf. Vasile cel Mare.
Dar, spre deosebire de acelea, cele noi, ale viito1ilor benedictini, au
primit forma unor statute ferme, cu norme de activitate şi comportament
rigide, juridic recunoscute şi cerute a fi aplicate prin hotărârea papei.
Mănăstirile lor erau complet independente unele de altele. Vestimentaţia
le era neagră. Benedictinii s-au răspândit în toată Europa catolică,
inclusiv în teritoriile noastre. În 1336, erau în fiinţă 36 de prol•incii. Cu
trecerea timpului, s-au îndepărtat destul de mult de formele austere ale
vieţii, acumulând averi care au stârnit atât invidii, cât şi fireşti indignări
ori. reacţii remodelatoare. Problemele s-au rezolvat parţial printr-o
reformă internă a ordinului, care a condus la formarea unui şir întreg de
alte ordine, care, în principiu, pretindeau călugărilor lor o mai strânsă
raportare la cerinţele iniţial formulate ale vieţii monahale. Iniţiativa s-a
materializat la Cluny (Franţa) (909). Dintre ordinele noi ne vom opri
doar la cele pe care le vom întâlni şi în teritoriile actuale ale României.
Şi în teritoriile Ungariei medievale lăcaşurile benedictine au
apărut atât cu sprijin regal, cât şi nobiliar. Mănăstirile benedictine au fost
afectate puternic de invazia tătară (1241); unele dispar până la sfârsitul
secolului al XIV-iea; altele sunt redistribuite altor ordine. Dimensiunile
lor erau foarte variabile. În anul 1501 s-a realizat reforma vieţii religioase
din Ungaria, aprobată de papalitate, ulterior, în anul 1514. Ea a fost
legată de Matia de Toi na, devenit abate la Pannonhalrna. La acea dată
ordinul era lipsit de o organizare bine închegată, ca şi a altor ordine
monastice. De la începutul secolului al XVI-iea toate abaţiile şi prioratele
benedictine au devenit membre ale Congregaţiei benedictinilor din
Ungaria; delegaţii lor se întâlneau o dată la trei ani în Marele Capitlu.
După dezastrul militar de la Mohăcs (1526) se constată un declin: 40
mănăstiri sunt golite de călugări. Revenirea benedictinilor s-a produs, la
fel ca a celorlalte ordine călugăreşti, după începutul secolului al XVIII-
lea. Ordinul a fost dizolvat în 23 octombrie 1786.
Cistercienii se leagă de mănăstirea din localitatea Cîteaux
(Burgundia). În anul 1098, un mic grup de călugări din abaţia de Ia
Molesme, în frunte cu Robert, încercând să ducă o viaţă în strictă
conformitate cu Regula Sf. Benedict, a fondat, într-o zonă împădurită
16
din Burgundia, o mănăstire pe care au numit-o Novum Monasteriurn.

Întemeietorii sunt sfinţii Robert, Alberic şi Bernard de Clairvaux, în
deceniul al doilea al secolului al XII-iea. Ei au accentuat respectare-a
regulilor de viaţă monastică, refuzând să se instaleze în interiorul unor
comunităţi umane, în paralel cu păstrarea relaţiei de subordonare la
mănăstirea-mamă, în care, anual, se ţineau congregaţii. În secolul al Xll-
lea, a fost elaborată Charta caritatis (1118), prin care fiecare casă era
autonomă, dar fidelitatea faţă de abaţia-mamă era asigurată de întâlnirile
anuale din Capitlul General şi de vizitaţiuni în teritoriu. De la început s-
au preocupat de o largă autonomie faţă de autorităţile ecleziastice
teritoriale. Fondarea unor mănăstiri noi era supusă unor reguli stricte, ce
ţineau de contracte cu ctitorii, construcţia obligatorie a unui patrimoniu
(oratoriu, refectoriu, dormitor, casa oaspeţilor şi a portarnlui ), cu
decoraţii austere (fără fresce şi sculpturi în cor), un număr de cărti
liturgice şi numărul fix de 12 călugări conduşi de un abate. Toate
mănăstirile ridicate de către ei sunt dedicate Sf. Fecioare. Vestimentaţia
lor specifică era realizată prin combinarea alb-negru. Au ţinut la
asigurarea traiului lor prin muncă proprie. După un avânt remarcabil,
realizat la numai câteva decenii de la întemeiere (la sfârşitul secolului al
XII-iea funcţionau deja 340 de lăcaşuri), către începutul secolului al XIII-
Jea ·aveau peste 500 de case în toată Europa, dar după acest secol
ordinul intra în declin.
Apar în Ungaria pentru prima oară în anul 1142, datorit;l
motivelor politice şi diplomatice pe care regalitatea le avea la acea
vreme. După o primă fundaţie, mult mai târziu au apărut alte cinci abaţii
fondate cu sprijin regal. Multe au fost ridicate de ei, puţine fiind preluate
de la alte ordine (benedictini). Spre deosebire de situaţia din alte zone,
în Ungaria, cistercienii s-au a~ezat în regiuni populate deja, aproape de
principalele rute comerciale. In Transilvania, o situaţie doar întru-câtva
similară a avut-o mănăstirea de la Igriş, în timp ce aceea de la Cârţa a
ales un amplasament de-a dreptul contrar. Ascensiunea ordinului s-a
petrecut în mai puţin de 100 de ani, dar a pierdut teren în favoarea altor
ordine devenite mai populare. Faptul nu pare să fie străin de preferinţa
marilor familii pentru anumite ordine monastice. Au venit în Ungaria Ia
iniţiativa casei regale şi au beneficiat de susţinerea monarhiei şi pe
parcursul existenţei lor. Între aşezămintele cisterciene din Ungaria
medievală s-au găsit puţine (trei ?) mănăstiri de familie. Pentru un
fondator, alegerea ordinului depindea de posibilităţile sale materiale;
cistercienii par mult prea costisitori din acest punct de vedere. Au fost
preferaţi cei care puteau prelua asupra lor şi îndatoririle unui paroh:
augustini, premonstratensi.
Dominicanii ( Ordo Fratrum Predicatorum), sunt constituiţi în
Franţa de sud, de către Sf. Dominic (castilianul Domingo de Guzmân,
1170-1221), în anul 1216 pentru a lupta misionar împotriva ereticilor
albigensi, aflaţi mai ales în Franţa sudică. Regula lor se baza pe
misionarism şi viaţă ascetică moderată. Ei ţineau la proprietate întrucât
accentuau rolul studiului şi diaconiei, (care nu se putea face fără bani),
17
dar respingeau proprietatea funciară şi structura agrară acceptată de alte

ordine. Din acest motiv, au fost numiţi, alături de alţi călugări apăruţi în
aceleaşi vremuri, călugări cerşetori. Numele lor, derivat, aşa cum am
menţionat, de la un onomasticon, a provocat însă şi un joc de cuvinte,
agreat (Dominicus > Domini canes = "câinii Domnului"). Erau
recunoscuţi prin rasa lor albă. Condiţia lor de existenţă i-a obligat să se
aşeze în localităţi importante, oraşe sau târguri. Ordinul şi-a elaborat
treptat propriile sale reglementări privitoare la construqii, artă, activităţi,
atitudini faţă de viaţa socială etc. Acestea au fost, mai mult sau mai
puţin sincrone ori similare cu altele, aparţinătoare unor ordine paralele.
La începutul secolului al XIV-iea erau organizaţi în 21 de provincii. În
Ungaria au ajuns în anul 1221, fiind atraşi de avantajul dat de poziţia
geografică pentru misiunea lor către păgâni. Transilvania făcea parte
dintr-o natio sau contracta separată, întemeiată în a doua jumătate a
secolului al XV-iea. Pentru ea, studium generale (instituţia de scolarizare
superioară) era la Buda. Înaintea invaziei tătare (1241) ei erau deja
prezenţi în Transilvania şi în teritoriile cumane din viitoarea Moldo vă.
Invazia nu le-a afectat evoluţia, dar au pierdut consideraţia iniţială de
care au beneficiat la curtea regală prin intrarea în ordin a Margaretei,
fiica regelui Bela al IV-iea (1261). Ca atare, în secolul al XIV-iea se
manifesta cu mai puţin dinamism. Ordinul a fost reformat l:::i sfârsitul
secolului al XIV-iea, dată după care, mişcarea s-a extins în cursul
secolului următor. Privitor la activitatea lor din întregul re>gar, exis1;!
studii consistente.
Franciscanii sau minoriţii ( Ordo Prat-mm Minonmi) au luat
fiinţă datorită strădaniilor Sf. Francisc de Assisi, în urma reglementărilor
papale din anii 1210 şi 1223. Deviza şi principalele norme de conduită
se rezumau la sărăcie şi umilinţă. Se îmbrăcau iniţial în pânză nevopsită,
de culoare gri (ulterior brună sau neagră), sandale fără ciorapi şi erau
încinşi cu o frânghie; tonsura le dădea, de asemenea, un aspect aparte.
Călugăriţele ordinului, erau numite clarise, după întemeietoarea lor, Sf.
Clara (1215). A fost primul ordin care a instituit grupa terţiară a
membrilor, compusă din laici care se asociau ideilor sale. În secolul al
XIV-iea, franciscanii s-au împărţit în conventuali, care s-au aliniat
normelor mai puţin drastice ale existenţei monastice, practicate de
celelalte ordine, şi observanţi, care au pus în continuare misionarismul
pe primul loc. În secolul al XVI-iea 0528) se desprind din acelaşi ordin
capucinii, ca o ramură cu o orientare mai riguroasă, a observanţilor. În
Ungaria sosesc în anul 1229. Puţine locuri le ofereau însă o viaţă urbană
ca în Occident, astfel că multe din mănăstirile lor s-au ridicat în târguri
aflate sub autoritate seniorială. În 1238 era deja constituită ptVL1inda
Ungaria. Faţă de dominicanii, cu care au ajuns aproximativ în aceeasi
vreme, franciscanii şi-au dezvoltat reşedinţe mult mai numeroase în
următoarele secole. În secolul al XIV-iea, cu ajutorul regilor Angevini, a
fost înfiinţată o altă provincie franciscană, Bosnia. În hotarele ei au fost
arondate părţi importante ale Banatului actual. Avea drept scop
18
convertirea ortodocşilor şi ereticilor la catolicism. Dup~t împ:111ir(';1

franciscanilor după princ1p11 doctrinare, Bosnia devine cenrrul
franciscanilor observanţi. De aici vor veni numeroşi călug~ui spre
Transilvania şi vecinătăţile ei. O altă cale târzie de pătrundere a fost cea
pe filiera polono-moldavă. Pe capucini îi întâlnim la noi doar în secolul
al XVIII-iea. În acelaşi veac, împăratul Iosif al II-iea, a desfiin1a1
mănăstirile clariselor.
După Reformă au fost printre puţinele ordine care au
supravieţuit în zonă; de fapt, în secolul al XVI-iea, mulţi dintre e1 au fost
nevoiţi să părăsească mănăstirile. Doar în Secuime au reuşit să se
menţină, în anumite enclave teritoriale rămase catolice, uneori în
condiţii foarte dificile. Ulterior, în secolul al XVII-iea, au revenit treptat,
întemeind chiar şi mănăstiri noi. Alte forme s-au dezvoltat în cursul
secolelor următore, până astăzi. Un rol important l-a avut misionaris111ul
pe care l-au practicat la sudul Carpaţilor.
Franciscanii au fost, alături de dominicani, cel rnai r:lspfindi1
ordin monahal catolic medieval din Transilvania si vecinăt;ltilc ei. În
vremurile premoderne însă, raportul s-a schimbat net în favoarea
franciscanilor. Monahismul catolic general a fost reprezentat mai ales
prin ei. Succesul s-a datorat felului în care au reuşit să se adapteze la
înnoirile sociale, menţinându-şi totodar.ă reguli cât mai conforme cu
statutul lor primar. Formele de adminisr.rate, desi pornite de scllerne
medievale, s-au modificat şi adaptat timpurilor.
Beghinele, au format şi ele instituţii monahale, începând din
secolul al XIII-iea. Ele erau compuse din femei laice care trăiau doar
după principii călugăreşti. Date despre funcţionarea lor avem destul de
puţine. Sunt cel mai des întâlnite în spaţiul urban. De obicei se
întemeiau alături de mănăstirile altor ordine care le asigurau asistenţa
religioasă. Nici construcţiilor lor nu s-au particularizat, asemănându-se
mai mult cu formele arhitecturii civile, la care se adăuga, obligatoriu,
câte o capelă. Beghinele nu au mai reapărut după Reformă. B:irbalii.
organizaţi după aceleaşi principii, se ·numeau begarzi. Spre deosebire el('
beghine, despre ei nu avem date în spaţiul nostrn.
Augustinii şi-au ghidat viaţa comunitară, ca şi paulinii, dup:l
regula Sf. Augustin. S-au constituit în ordin în anii 1255-J256. Sunt
precedaţi în Ungaria de wilhelmiţi, cu care sunt trataţi împreună, dar de
care, din punct de vedere organizatoric, s-au despă1tit în anul 1266.
Prouincia Ungaria se cunoaşte din anul 1278. Din 1289 au ieşit de sub
autoritatea episcopatelor, subordonându-se direct papei. În secolul al
XV-iea se aflau în declin. Comparativ cu alte ordine nu au avui o
evoluţie spectaculoasă; conventurile lor nu au fost foarte nu111eroast·. În
general, ne lipsesc sursele privitoare la ele, din acest punct de vedere
sursele de informaţii fiind dintre cele mai deficitare privitoare la un
ordin călugăresc catolic.
Paulinii, au format singuml ordin constituit pe reritoriul
regatului ungar, în jurul anului 1225, prin construcţia primei m;'inăstiri în
jurul localităţii Patacs. Sunt recunoscut.i cu statut apa1te în anul 1262.
19
Autonomizarea lor începe după anul 1308, prin despărţirea de augustini.

Centrul lor a devenit mănăstirea Sf. Laurenţiu de lângă Buda. Din 1341,
în locul rasei gri, au adoptat rasa albă. Au preferat locuri mai izolate
pentru instalarea reşedinţelor, adunându-şi veniturile din donaţii diverse.
Se aflau deja în declin de la sfârşitul secolului al XIV-iea. Se confundă
uneori cu augustinii, membri ai celor două ordine apărân<l în
documente uneori ca fratres heremitate Sancti Augustini. În vrf·rnea
regelui Matia Corvin, ordinul s-a bucurat de o consideraţie deosebită.
Reveniţi după cucerirea habsburgică, au fost desfiinţaţi de către
împăratul Iosif al Ii-lea în anul 1786.
Ordinul premonstratensilor s-a format la iniţiativa lui Norbert de
Xanten (1080-1134), arhiepiscopul (ulterior canonizat) de Magdenburg.
Au fost recunoscuţi din 1126. Activitatea le-a fost centralizată în junii
mănăstirii de la care şi-a luat numele. Profesau după Regulamentul Sf.
Augustin; deşi orientaţi în activităţi de predicare şi pastorale, aveau un
mod de viaţă deosebit de auster, apropiat modelului cistercian.
Costumaţia lor a fost în întregime albă. In Ungaria primii au ajuns în
anul 1130, dar fundaţiile s-au înmulţit mai târziu, după anul 1170. S-au
organizat într-o aşa-numită circaria separată. Într-o circaria separată
erau organizate şi călugăriţele ordinului. Ei concurează sistemul
parohial, au conflicte cu clerul diocezan. Cu toate acestea preferinţa
fondatorilor se îndrepta către ei. Cea dintâi mănăstire a lor în lingaria
medievală a fost clădită pe Dealul Orăzii (mijlocul secolului al XII-iea ).
Din acest motiv, ea va deţine un rol de primă importantă în istoria
locală a ordinului. Un document de la 1234-1235, ne indică deja o rerea
constituită, care era compartimentată pe două "filii" provinciale care
acopereau teritoriile noastre. Puternic loviţi de tătari, premonstratensii
nu şi-au refăcut toate lăcaşurile, menţinând doar unele dintre ele.
Aproximativ aceeaşi proporţie dintre ei şi celelalte ordine, s-a menţinut
şi în cursul secolului al XVIII-iea.
Ioaniţii sau cavalerii Sf. Ioan, sunt un ordin dedicat funcţionării
spitalelor. S-au format la Ierusalim, în anul 1070. Au devenit ordin
cavaleresc în anul 1120, compus din trei categorii de membri: cavaleri,
preoţi şi slujitori. Ca semne distinctive aveau rase negre pe care era
brodată o cruce albă, în timp ce cavalerii aveau mantii roşii cu cruce
albă. În Ungaria au venit în vremea regelui Geza al II-iea (1141-1162).
Centrul administraţiei lor din regat a fost la Vrana, în Croaţia. În a doua
jumătate a secolului al XV-iea, era deja în decădere, domeniul lor fiind
administrat de către laici numiţi de rege. Senmalăm, ca o curiozitate
semnificativă, că printre aceşti laici s-a numărat şi un membru al familiei
nobiliare româneşti din Râu de Mori. Au agreat forme arhitectonice de
plan central pentm construcţiile lor ecleziastice. Pentru rosturile lor
medicale, o parte dintre ei au reuşit să se mai menţină şi după lichidarea
altor mănăstiri. Nu-i vom mai reîntâlni după anul 1700.
Templierii au ales ca model Regula Sf. Benedict, influenţată mult
de versiunea reformată a cistercienilor, dar adaptată în funcţie de
propriile nevoi ale vieţii lor militare, spirituale şi cotidiene. Când nu
20
erau implicaţi în campanii militare, Cavalerii Templului se conduceau

după o tipică viaţa monastică ce includea devoţiunea divină. Au deţinut
un rol important în timpul cruciadelor şi în politica mediteraneană si
europeană. Oficial recunoscuţi la Conciliul de la Troyes, după ce, cu un
deceniu mai devreme, un grup de treisprezece cavaleri au jurat să
respecte sărăcia şi castitatea, şi să protejeze pe creştinii pelerini în Tara
Sfântă. Lăcaşurile ordinului de la noi sunt puse, în cea mai mare parte,
sub semnul întrebării.
Canneliţii s-au constituit ca ordin religios în 1229, fiind si ei
incluşi în rândurile cerşetorilor. Numele li s-a dat de la o comunitate de
emigranţi, stabiliţi în a doua jumătate a secolul al XII-iea pe Carmel,
muntele profetului Ilie; în ordin monastic, pe teritoriul european, se
transformă în anul 1247. Ordinul s-a desfiinţat la sfârşitul secolului al
XVI-iea. În Transilvania au rezidat doar la Oradea şi au avut o perioadă
relativ scurtă de funcţionare. Erau cunoscuţi ca ordinul Fratilor Sf.
Fecioare Maria a Muntelui Carmel sau călugării albi. Carmelitele au fost
recunoscute oficial mai târziu, în anul 1452 şi reformate prin Sf. Tereza
de Avila, în Spania, la conventul Sf. Iosif Cl 562). Distinctiv, aveau
sandalele. Acolo se restabileste regula carmelită, cu o adăugire
observantă, împreună cu Sf. Ioa~ al Crucii Cl 568). În anul 1579 carmeliţii
strictei observanţe (a~ceza) s-au unit într-o asociaţie distinctă. În anul
1593 ordinul a fost recunoscut ca ordin separat. Vechiul ordin s-a
specializat în educaţie şi predicare; carmeliţii desculţi - mai mult în
munca din parohii şi misiuni străine. Ordinul s-a desfiinţat la sfârşitul
secolului al XVI-iea. Revenirea după 1700 s-a produs în forme reînnoite.
Ca şi în evul mediu, mănăstirile lor au fost puţine la număr.
Cartuzienii au fost întemeiaţi de Sf. Bruno de Reims, în
mănăstirea Grande Chartreuse (Chartusium, Franţa), în anul 1086.
Regulile de vieţuire au fost extrem de dure (niciodată came, muţenie cât
mai adâncă, haine cât mai aspre). Erau obligaţi la munca grădinii,
îngrijirea bolnavilor şi copierea de cărţi. Recomandau lupta continuă
contra luxului, a Jenei şi a lăcomiei, fiind socotit cel mai auster ordin
monahal, cu cel mai restrâns număr de membri, dar cu mari merite în
viaţa culturală. De asemenea, cartuzienii încurajau viaţa meditativă si
activitatea şcolară. Ajung în Ungaria în anul 1238, sub regele Bela al !V-
lea. Ţineau de provincia sud-germană. Până la 1400 nu au existat pe
teritoriul nostru. La 1494 înregistrăm o încercare a episcopului local de
a-i instala în fosta mănăstire premonstratrensă din Dealul Orăzii.
Călugăriţele ursuline au început să se organizeze în Brescia, în
anul 1535, sub îndrumarea unei foste terţiare franciscane, Angela Merici
(1474-1540), pentru îngrijirea bolnavilor şi educaţia fetelor sărace. Noua
lor concepţie, de a se organiza fără a depune un jurământ, fără a fi
dependente de vreo mănăstire, cu păstrarea dreptului de a circula liber
şi de a păstra veşmintele laice, a determinat autorităţile ecleziastice să
nu le aprobe de la început. Abia în anul 1565, congregaţia lor a fost
recunoscută oficial. Din 1612 li s-a permis să aibă şi propriile mănăstiri.
21
În anul 1900 variatele convente ale ursulinelor au fost unite de

papalitate în Uniunea Romană a Ordinului Sf. Ursula.
Sub imperiul Contrareformei, papalitatea a sprijinit naşterea şi
ascensiunea ordinului iezuit. Creatoml ordinului a fost spaniolul Inigo
(lgnatius) de Loyala. Scopul manifest al întemeierii sale a fost acela al
sprijinirii Contrareformei. Erau deja extrem de activi în a doua jumătate
a secolului al XVI-iea. Persuasiunea şi celelalte metode cu care îşi
urmăreau scopurile, au provocat reacţii dintre cele mai radicale, nu
numai din partea reformaţilor, ci şi a unora dintre membri comunităţii
catolice. Au revenit oficial în Ungaria şi Transilvania odată cu
înstăpânirea Habsburgilor. Au format unul dintre principalele
instrumente religioase cu care s-a încercat refacerea structurilor bisericii
catolice, pe seama celorlalte culte protestante. Acuzaţiile numeroase
care i-au însoţit, legate mai ales de felul de folosire a mijloacelor în
atingerea scopurilor lor (conspiraţia, moralitatea politică îndoielnică), au
fost motivele pentru care au fost interzişi printre primii. În Imperiul
habsburgic au dispărut la 1773. Ordinul a fost, mult mai târziu, revigorat
şi îşi face din nou simţită prezenţa.
Piariştii ( Ordo Clericorum Regularium Pauperum Matris Dei
Scholarum Piarum) îşi datorează apariţia lui Iosif (Jose) de Calasanz ( +
16~8), călugăr franciscan care a luat hotărârea de a înfiinţa un ordin
dedicat educaţiei copiilor săraci (mijlocul secolului al XVI-iea). Sunt
ridicaţi la rang de ordin în anul 1625; din cauza unor disfuncţii în
organizare, ordinul este retrogradat apoi, pentru o scurtă perioadă, între
anii 1646-1669, devenind congregaţie. Din anul 1669, papalitatea le
acorda din nou statutul de ordin. Activitatea lor este legată mai ales de
educaţie. În Ungaria pătrund în anul 1642, dar în Transilvania numai din
al doilea deceniu al secolului al XVIII-iea. Sunt, după anul 1773,
beneficiarii unei mari părţi din bunurile deţinute de către ordinul iezuit.
La sfârşitul secolului al XVIII-iea aveau în Ungaria, 33 de rezidenţe, din
cele 231 aflate în 16 provincii, pe care le avea în total. La sfârşitul
secolului al XIX-iea, în Austro-Ungaria, erau organizaţi în trei provincii,
cu 46 mănăstiri. Erau structuraţi pe provincii autonome, dar care
respectau autoritatea unui generalis rezident la Roma. Până în anul 1918,
piariştii din ţările Române ţineau de provincia ungară. Rezidenţa lor
cuprindea mănăstirea, folosită drept locuinţă pentm membrii ordinului,
o capelă, în care oficiau serviciul divin - adeseori şi pentru o parohie şi
câte o clădire destinată activităţii educaţionale. Vestimentaţia specifică
era reverenda lungă şi neagră, dotată cu o cingătoare tot rieagră, lată de
o palmă.
Lazariştii sau ordinul Sf. Vincenţiu de Paul (după unii Vincent
de Paul, + 1660), s-a dezvoltat dintr-o congregaţie de preoţi (1625)
decişi să trăiască dintr-un fond comun, să refuze avansările pe linie
ecleziastică si să se dedice credinciosilor din comunitătile aflate în arase
mici şi din 'sate. În anul 1632 sunt' dotaţi cu biseric~ Saint-Lazare, de
unde şi numele de lazarişti. Din acelaşi an este întemeiată şi societatea
Surorilor de Caritate. Din acelaşi ordin fac parte şi frăţii laice, precum
22
Societatea Sf. Vincent de Paul, înfiinţat;l în 1833, de Frederick Ozan:1111.

În anul 1873 au fost persecutaţi ca ordin înmdit cu iezuiţii.
Monahismul catolic, din secolele premoderne si moderne, pi'lnă
Ia zi, a adus cu el mereu elemente noi. Grupuri şi gmpuscule monahale
se modelează mereu, cu viaţă mai mult sau mai puţin efemeră. Este
suficient dacă privim doar către formele adoptate de cultele unite, în
care descoperim, spre pildă, călugări mehitatiani, aug11sti11ieni
asumpţionişti, călugăriţe carrnelite greco-catolice etc.
*
-onahismul oriental a fost adus în teritoriul nostrn dintr-o
vreme care pare să graviteze în jurul anului 1000. Cauzele acestei
întârzieri, inexplicabile în situaţia în care se acreditează ideea
creştinismului ancestral, antic, al populaţiei daco-romane, ar trebui să
dea de gândit istoricilor bisericii. Precum se ştie, peste tot, în provinciile
cucerite de creştinism, reţeaua de mănăstiri s-a clădit posterior
episcopatelor şi anterior reţelei aparţinătoare bisericilor de mir. Între
aceste două repere obligatorii, începuturile medievale ale mănăstirilor
româneşti nu pot fi aşezate în continuarea celor întrempte în secolul al
VI-lea, după Hristos.
Despre cele dintâi mănăstiri orientale care au existat la noi, pe
linia Dunării şi în Banat, ni se spune că ar fi fost greceşti. Termenul nu
este, neapărat un etnonim, sau cel putin nu aşa a fost el considerat în
perioadele istorice mai noi. Altfel spus, nimic nu ne îrnpieciicl .s:i
acceptăm ideea că ele erau populate de elemente eterogene, carC"' îi
includeau şi pe români. Felul cum arătaseră unele dintre aceste
mănăstiri, în secolul al XII-iea, indică însă o stare materială cu lollll
excepţională, care ar putea fi dobândită mai ales prin intermediul
sprijinului acordat de o parte a aristocraţiei maghiare ori a regatului
ungar a vremurilor. Că aceasta a fost un adevăr, nu este decât o
problemă de cunoaştere istoriografică. Mănăstiri ortodoxe, existente
până în secolul al XIII-iea, în regatul Ungariei sunt o realitate peste care
nu se trece. Estimările sunt foarte generoase: se afirmă că ar fi fost 600,
din care 400 au fost identificate.
Informaţiile puse până acum la dispoziţia reconstituirilor istorice
globale, nu lasă să se conceapă o preistorie de anahoreţi foarte vizibilă.
Pentru acest dat, nici o chestiune de improprietate a reliefului. penrrn
săparea de peşteri, nu poate fi invocată. Deşi există semnalări de biserici
rupestre (Sălaj, Făgăraş, Banat), ele nu au fost serios studiate. Le lipsesc
datările, detaliile de organizare şi de practicare a formelor de cult.
Datele noastre sunt nedrept de vagi pentrn primele secole de
după anul 1000. Abia către sfârşitul secolului al XII-iea şi în secolul al
XIII-iea, sursele deconspiră ceva legat de mănăstiri. Cutremurul militar
de la 1241, a fost mai serios decât s-ar putea crede. S-a calculat c;\,
dintre cele 80 de mănăstiri benedictine ale Ungariei actuale, numai ifO
vor mai fi amintite. Multe lăcaşuri, încă ortodoxe, care se aflau pe lini;:i
23
inferioaril a Mureşului, vor fi avut de suferit în aceleaşi conclirii. Pare c·1
generaria de mari mănăstiri răsăritene, aflate în strânse cornaci (J cu
Bizanţul, a pierit definitiv atunci.
Peisajul medieval clasic este identic cu al oricărei provincii
europene. Deosebirea constă doar în dimensiuni: aici tonii este mai mic.
Există mari concentrări de mănăstiri, lângă centrele episcopale (Oradea,
Alba Iulia, Cenad), în marile oraşe (Braşov, Sibiu, Cluj); sunt rn:1năstiri
regale impresionante prin opulenţă şi realizări culturale, alături de altele,
cvasianomime, sprijinite de nobili, uneori la fel dt" nesriuli. În ele Sl'
1nişca acea lume specială, adevărat sistem sanh11.1in al crestinăr:lni
catolice, care purta tradiţia, uniformiza concepţiile şi perfonnantele, dar
vehicula şi apetitul autotransformărilor sau, şi mai grav, viruşii
contestărilor. Pe aceleaşi coordonate spaţiale, aveau loc si călugării
orientali. Parteneri până la cruciada a IV-a (1204), substanţă indezirabilă,
de eradicat, până aproape de Conciliul de la Ferrara-Florenţa ( 1439),
apoi din nou, interesanţi aliaţi împotriva necredincioşilor otomani,
aceştia nu au reuşit niciodată să devină suficient de puternici pentru a fi
cu adevărat periculoşi pentru stările instaurate în regatul medieval al
Ungariei. Încă nu ştim exact care a fost poziţia lor între episcopatul
local, mult timp inexistent sau poate peregrin, şi cel transcarpatic ori
sud-dunărean, evident prea departe şi fără autoritatea necesară, pe de-o
parte, şi stmcturile bisericilor de mir, pe de alta. Chiar si în te1ito1iile
unde piramida socială este aproape exclusiv romfmească, viata
mănăstirilor ortodoxe este dificil de contrapus celei din statele ortodoxe.
Mănăstirile catolice se concurau mai ales între ele, aproape niciodată cu
suratele ortodoxe din regat. Uniformitatea nu exista, însă un echilibru
funcţiona. Misionarismul era, nu desfiinţat, însă ponderat, în interior, de
raţiuni de stat.
Oboseala vieţii mănăstireşti locale s-a arătat foarte bine începând
cu ultimul deceniu al primei jumătăţi a secolului al XVI-iea. Prin C'a se
explică, major, succesul Reformei şi, prin consecinţă, destrărnare;.i
aproape totală a pânzei de mănăstiri. Principii catolici, din familia
Bathory, de la sfârşitul aceluiaşi veac şi de la începutul următorului, nu
au reuşit decât să menţină o plăpândă flăcăruie mănăstirească. Iezuitii,
deşi prezenţi, nu vor avea aici mândria succesului Contrareformei.
Efectele Reformei s-au resimţit punctual până în momentul în
care, în deceniul al şaselea şi al şaptelea al secolului al XVI-iea,
principatul a dispus de tot mai multe reglementări restrictive. Ele
priveau toate mănăstirile, fără excepţie. Consecintele s-au văzul rnai bine
la mănăstirile catolice, adică la cele care dispuneau de un patrimoniu si
o activitate mereu înregistrată de izvoarele scrise. Dieta de la Turda, din
anul 1557, cerea ca mănăstirile părăsite de ordinele catolice să fie
transformate în şcoli primare şi gimnazii protestante. Doar unele oraşe
au reuşit această performanţă, dar nici aceea pentm toate măn:lstirile
desfiinţate. Drept urmare, metamorfozele funcţionale au fost, uneori.
insolite. Problema acestor mănăstiri s-a rezolvat aproape inlegral în
secolul al XVI-iea. Foarte puţine au rezistat peste acest prag, asa cum a
24
fost cazul mănăstirii de la Şumuleu-Ciuc. Misionarii trimişi de> către

Habsburgi, la mijloc de veac, constatau adesea nu numai star<:>a de> ruină
a unora dintre ele sau preluarea, pentm alte scopuri, a altora, dar ctv<:>;tu
deja dificultăţi în desemnarea însăşi a ordinelor care Ie deservise>ră.
Deruta lor a provocat, mai târziu, - ca să nu mai notăm că produce şi
astăzi -, numeroase probleme de identificare.
Un decret al lui Gabriel Bethlen, din anul 1615, prin care sunt
tolerate anumite ordine călugăreşti, reprezenta formula juridic!
maximală îngăduită de către principii calvini ai principatului transilvan
târziu. Iezuiţii nu sunt printre cei favorizaţi. Chiar dacă problema
călugărilor continuă să răzbată în actele dietale, ea atingea <loar pe
călugării misionari, agenţi ai Contrareformei, ori pe cei ottodocşi.
Aceştia din urmă aveau deja exerciţiul ilegalităţii dob:îndit în vremurile
de dominaţie catolică. Formele lor de activitate continuau trasc>ele deja
menţionate. Dar, evident, nici un termen de înfloritor sau rodnic nu era
de asociat cu vreo mănăstire.
Instaurarea stăpânirii habsburgice a însemnat un puternic
reviriment al vieţii monastice. De acesta au profitat, într-o măsură
diferenţiată, stmcturile bisericii catolice, cât şi cele ale bisericilor greco-
catolice şi ortodoxe. O adevărată campanie de cercetare a fostelor
bunuri mănăstireşti a fost întreprinsă cu scopul mărturisit de a fi reluate
şi, pe baza lor, refăcută o strucn1ră aparent tradiţională. Rezist<:>nţa
credincioşilor reformaţi (calvini şi luterani) a fost acerbă, având în
vedere că ea era sprijinită pe o bază socială puternică şi, în acelaşi timp,
constituţională. Cu excepţia a câteva mănăstiri franciscane care- datau
anterior anului 1700, majoritatea mănăstirilor catolice refăcute au fost
instalate în medii urbane şi târguri.
Succesele mănăstirilor româneşti pot fi apreciate doar prin
număr. Forma lor de existenţă era la fel de plăpând structurară c1 şi în
evul mediu. Complexele mănăstireşti au fost mereu mici, cu biserici de
lemn, în · cea mai mare parte, fără averi şi cu vieţuitori puţini si
fluctuanţi, de la an la an. Relativismul şi perfom1anţele culturale minore,
comparate cu acelea de peste munţi, pare să le fi însoţit ca o stare
permanentă. Explicaţia acestor realităţi este foarte simplă dacă avem în
vedere o altă realitate, la fel de simplă: mănăstirile au fost, întotdeauna,
reflexul societăţii civile, a stărilor ei de prosperitate ori paupertate, a
nevoilor ei spirituale. Căci, indiferent de gradul ele independentă pe
care şi l-au dorit monahii, ei au trebuit să se conformeze relatiilor
interumane generale, posibilităţilor şi exigenţelor ctitorilor laici,
legislaţiei, schimburilor culturale instituite etc. Măn;1st.irile şi schitt11ile -
acestea din urmă ca forme tipice pentru încropiri modeste, - rellc>crau
fidel potenţialităţile societăţii civile româneşti. O clasificare în funcţie> de>
ctitori demonstrează câtă dreptate avem. Nu există decâr cât<:>va
mănăstiri ortodoxe de întemeiere regală. Fenomenul a încetat probabil
definitiv în cursul secolului al XII-iea. Domnitorii Ţării Româneşti, ai
Moldovei, despoţii Serbiei ori ţarii Rusiei nu au fost niciodată în măsură
să ctitorească mănăstiri ardelene care să dobândească garantia
25
perenităţii. Dacă conjunctura întemeierilor a fost favorabilă, lucrnrile s-

au modificat în timp, de obicei degradându-se, prin caducitatea
tratatelor politice iniţiale, care le asigurau existenţa. Oricât de frumoase
vor fi fose arhitectura, pictura lor, oricât de importante averile, oricâl de
mare şi de valoros numărul călugărilor, toate se degradau ori dispăreau
în timp, dacă sprijinul extern avea cezuri. Nici un paragraf legal direct
nu Ie venea în ajutor.
În secolul al XVIII-iea, este aproape imposibil de departajat
lăcaşurile ortodoxe de cele greco-catolice; între ele există mereu
transferuri. Nici măcar nu ştim cu precizie dacă tolerarea lor a fost
motivară pentru că erau unite sau potenţial unite.
Distrugerile provocate la începutul deceniului al sapldea al
secolului al XVIII-iea, s-au datorat, primordial, tensiunilor dintre
bisericile ortodoxă şi greco-catolică. Cea din urmă s-a adresat, prin
vlădicul ei, Petru Pavel Aaron, autorităţii laice, care a şi intervenir în
forţă. Ceea ce cunoaştem în general ca fiind "distrugerile provocate de
către generalul Nicolaus von Buccow" este rezultatul acestei tensiuni,
conjugate cu propriile politici confesionale promovate de Curtea de la
Vie.>na, politici în care toate ordinele religioase, considerare inutile
starului sau nealiniate direcţiilor administrative oficiale, urmau să fie
eradicate. S-au alăturat apoi şi alte fenomene, îndeobşte pucin
semnalate: informaţia furnizată Cu1ţii vieneze de înşişi episcopii români,
în urma vizitaţiunilor canonice, privind stările din mănăstiri (călugări
care nu ştiau nici măcar Tatăl nostnL, promiscuitatea mănăstirilor mixte,
"gazde de hoţi" etc.), numărul exagerat, rebeliunea făţişă a unor
credincioşi din interiorul lor. Populaţia însăşi a contribuit, în une.>le
locuri, la lichidarea mănăstirilor, împărţindu-şi averile imobile si mobile.
Semnalăm astfel cazurile de la Geoagiu de Sus sau Râmeţi. Este oricum
fapt ce11 că subiecte al lichidărilor drastice urmau să fie nu bisericile, ci
mănăstirile (respectiv complexele adiacente bisericilor). Nici un soldai
ori ofiţer al unităţilor de execuţie, creştini fiind, nu ar fi fost vreodat{1
motivaţi să tragă cu tunul în Casa Domnului, cu atât mai rnu Ir cu câ1,
cele mai multe "ţinte" erau doar din lemn ori paiantă.
Politica iluministă antimonastică s-a clădit pe parcursul unui
jumătăţi de veac. Deja reglementările şcolare ale Mariei Tereza Cl 743) au
cenzurat rolurile mănăstirilor, şi aşa restrânse din evoluţia societăţii
civile. Decretul imperial al lui Iosif al II-iea hotăra că nu mai pot fi lăsate
în funcţie decât mănăstirile care aveau un venit anual de cel puţin /lOOO
de florini. În 1773 a fost elaborat ordinul de lichidare a ordinului iezui1
de pe teritoriul Imperiului habsburgic. La 1786 a fost decre1a1ă
desfiinţarea mănăstirilor pauline din Imperiu. Bunurile lor au fos1 trecute
în seama parohiilor. În aceleaşi contexte, au trebuit închise toate
capelele de folosinţă privată, inclusiv cele aparţinătoare mănăstirilor. De
fapt, ordinele catolice nu au fost păstrate decât dacă deţineau şcoli,
orfelinate, aziluri sau desfăşurau o activitate culturală şi ştiinţifică clar
utilă. După decretele de interzicere, pronunţate de către adrninistratia
imperială, asistăm din nou la o restrângere semnificativă a măn;lstirilor.
26
de toate tipurile. Cazul bisericii greco-catolice este notabil. P:'\nă şi

mănăstirea de la Blaj şi-a pierdut rosturile, abia daţ:ă mai erau acolo un
stareţ şi un vieţuitor.
După 1918, biserica ortodoxă a înregistrat constanr cresreri ale
numănilui de mănăstiri. Dar lucrul s-a făcut cu mare ponderare, în buna
tradiţie medievală. Temeiurile lor erau, în sfârşit, mai solide dec:'\1 în
oricare alte vremuri. Cu toate acestea, în 1930, milropolitul Nicolae Jv~in.
făcea un serios apel la o viaţă monastică organizată, cu impact marcat în
viaţa socială. Cu toate acestea, la sfârşitul intervalului abia dacă existau,
în eparhia Clujului, cinci mănăstiri.
O restrângere radicală a fost resimţită în urma elaborării Legii
cultelor, promulgată în 1948. Numărul mănăstirilor a fost resrrâns la
minimum. Părţile interioare arcului carpatic au simţit şocul mai acut:
mănăstirile lor erau mai plăpânde, mai sărace şi mai exµusc
"internaţionaliştilor" de toate culorile etnice, care umpleau schemele
administraţiei noi. Nici una dintre ele nu avea statutul Putnei, Neam!ului
ori Hurezului. Legea învăţământului, din august 1948, a scos de sub
autoritatea bisericii (şi, implicit, şi a călugărilor), toate formele de
învăţământ pe care le practicau. Noi acte legislative au fost date în anii
1955-1960 (mai ales Decretul-lege 410/1959). O mare parte a bunurilor
lor (claustruri, clădiri independente, moşii, biblioteci, obiecre de rneral
preţios sau de artă etc.) au fost secularizate, au prim.ir noi funcrionalit;lti
şi locuri de depozitare (arhive, muzee etc.) ori au fost chiar disrruse.
Pentni o parte din aceste modificări nu s-au operat nici un fel de forme
legale. Mănăstirile catolice au stat mereu sub incidenţa ilegalit;lţii,
dimpreună cu întregul status din România, datorită lăsării în suspensie a
unor reglementări dintre România comunistă şi Papalitate. Înrr-o anume
perioadă, trecerea în călugărie, la mănăstirile care mai existau, nu era
posibilă nici din punctul de vedere al stării civile. Felul cum au fost
tratate individual, mănăstirile şi călugării, de către regimul cornunisr,
reprezintă încă un capitol puţin investigat. Din acest motiv, nici
dicţionarul nu poate oferi decât date cu totul generale, în dreptul unor
obiective. În deceniul opt al secolului XX, regimul comunist a relaxar
presiunea, îngăduind, sub diferite pretexte ori prin intervenţia unor
ierarhi numiţi de el şi aflaţi în bune relaţii cu autorităţile, refacerea sau
amplificarea unor mănăstiri ortodoxe. Deja demarajul a început să
întreacă formele preexistente, raportându-se mai curând la formele din
secolul al XVIII-iea.
După 1989, a început ultima perioadă istorică pe care o avem în
vedere. O libertate recâştigată la dimensiuni necunoscute de aproape
jumătate de secol, a condus la o resurecţie a mănăstirilor 1u1uror
cultelor. Dacă fenomenul s-a petrecut cu oarecare pnidenţă la culrele
catolice şi greco-catolice, oricum bine sau mai bine cenzurat de către
autorităţile ecleziastice, în schimb, mănăstirile ortodoxe au reapărnr cu o
adevărată frenezie. Deciziile au fost luate de către mireni ori călugări
ardeleni răspândiţi pe la mănăstiri extracarpatice, episcopiile
mărginindu-se doar la a înregistra şi oficializa întemeierile. Simpla
27
cunoaştere a unei atestări mai vechi a fost, adesea, suficientă pentni a

reîntemeia o mănăstire ori schit. Lucrul a fost şi este încă anevoios, căci
nici călugării, nici condiţiile materiale normale nu au putut fi asigurate
dintr-o dată şi nici după un oarecare timp. Legea fundaţiilor (marea
formulă juridică a împăratului Iustinian) nu a mai fost considerată
călăuză obligatorie. Drept urmare, puţine dintre mănăstirile noi au
format comunităţi mari, cu posibilitatea de a depăşi starea de lăcasuri ck
închinare speciale. Doar în mănăstirile preexistente s-au putlll continua,
în forme care vor putea fi mai bine apreciate în viitor, activităţi
intelectuale ori artistice de o a·nume valoare.
*
În princ1pm, încă de la începuturile vieţii monastice, valenta
propagandei credinţei a fost stabilită. Ulterior, cel puţin în urma
creştinării Europei, ea a fost trecută pe plan secu11dar. Au trebuit s~t
apară ereziile, accentuarea discrepanţelor dintre catolici şi ortodocsi si
confruntările cu nuco-tătarii, pentru ca misionarismul să recapete
dimensiuni noi. Ordinele călugăreşti au fost adaptate la aceste cerinţe.
Cistercienii se aşezau la Cârţa într-un spaţiu "scos" de sub autoritatea
românilor, dominicanii de la Vinţu de jos aduceau, în urma călătoriilor
lor misionare, pie.!ie de facrură ortodoxă de la sudul Dunării, franciscanii
de Ia Târgu Mureş formau principală bază misionară pentru Moldova,
aşa precum cei de la Hunedoara o dădeau pent.nt Tara Româneasd.
Ioan de Capistrano, şef al ordinului franciscan, la mijlocul secolului al
XV-iea, răscolea, la rândul său, stările provinciale prin radicalismul pe
care îl afişa faţă de ortodocşii regnicolari. Mai târziu, Reforma, genera
Contrarefom1a, cu eficientul său instrument care au fost iezuiţii.
Implicarea lor în politica habsburgică faţă de Mihai Viteazul sau nasterea
greco-catolicismul transilvan sunt demult achiziţii istoriografice. Pentru
toti misionarii, originea latină a românilor a fost un argument de
convingere pentru trecerea la catolicism. Misionarismul a însemnat un
cortegiu de anexe. Uneori au trecut pe prim plan, estompându-se
mobilurile morale sau, dimpotrivă, aceleaşi anexe (care însemnau fapte
politice sau militare, reglementări social-juridice) protejându-se sub
lozinci misionare.
În procesul de învăţământ, există implicarea fiecărei mănăstiri a
ordinelor cerşetoare. Cele mai multe date îi privesc pe dominicani.
Funcţiona studium generale, după principii italiene (Perugia, Padova si
Bologna) la Cluj, Satu Mare şi Sibiu. Şcoală inferioară a fost la Sibiu.
Franciscanii au avut drept pentru studium generale la Oradea, si
patticulare la Baia Mare, Oradea, Cluj, Târgu Mureş, Ineu. Augustinienii
erau în relaţii strânse cu sistemul de învăţământ al Universităţii din Paris.
O şcoală a lor a funcţionat la Coşeiu. După Reformă, franciscanii au
continuat cu un învăţământ elementar, un fel de noviciat pentru
teologie, care a fost afectat mai târziu de reglementările împaratesei
Maria Tereza şi ale împăratului Iosif al II-iea. Din secolul al X\11-lea,
28
activitatea lor în domeniul instmcţiei şcolare s-a redus de fapt la

gimnaziul din Şumuleu-Ciuc. Au fost puternic concuraţi de iezuiţi,
piarişti şi de şcolile reformate. Un important rol, în domeniul şcolar l-au
deţinut iezuiţii. Colegiul clujean, ·înzestrat şi cu un patrimoniu
arhitectonic propriu, era pornit către forme universitare. În momentul
desfiinţării ordinului, în Ungaria şi Transilvania 0 773), ei aveau 41 de
gimnazii, şapte convincte şi 12 seminarii teologice, la care se a<l:Iugau
facultăţi şi academii. Au asigurat o pregătire umanistă; programa lor a
fost urmată, cu puţine modificări şi de alte ordine, fiind et·a mai
coerentă dintre toate programele catolice de studii (Ratio atque Institulio
Studiorurn Societas jesu - 1586). După anul 1584, ei introduc în şcoli
Congregaţiile Sf. Maria. Piariştii îi secondează în procesul de învătămânr.
Folosesc tot Ratio Studiorurn a iezuiţilor, dar adaugă o serie de
modificări în anii 1757 şi 1766. Spre deosebire de iezuiţi, piaristii au
întemeiat, pe lângă gimnazii, şi numeroase şcoli elementare. Forme de
învăţământ au dezvoltat şi mănăstirile româneşti. Cunoaşterea noastr;·1
despre acestea este proporţională cu cea generală, privitoare la alte
aspecte din viaţa lor.
Locurile de adeverire (loca credibilia) au constituit, în tot evul
mediu, instituţii specializate pentru emitere, cercetare şi conservare de
acte probatorii, patrimoniale ori juridice. Istoria lor s-a legat organic de
mănăstiri mai mari ori mai puţin importante (capitluri şi conventuri de la
Alba Iulia, Cenad, Arad, Oradea, Cluj-Mănăştur, Turda, Sibiu, Sâniob,
!griş, Hoghiz, Dej). Până către secolul al XV-iea, în afara marilor
cancelarii ale puterii politice, si până la dezvoltarea suficient;'t a notarilor
publici laici, locurile de adeverire au produs mii de acte. Problematica
lor a fost sintetizată suficient de devreme.
Abaţi, priori, stareţi, egumeni ori simpli călugări au populat, cel
puţin până în secolul al XV1-lea, mare parte din cancelariile existente
(regale, voievodale, comitatense, districtuale, orăşeneşti, personale). S-a
stabilit aproape o echivalenţă între ei şi litterati (ştiutorii de carte). Au
conceput şi redactat acte juridice, diplomatice, scrisori si ordine. ht ei
exista controlul dreptului, fie într-un Corpus juris, fie într-o Pml'i/ă.
Orice mănăstire era, dintru-nceput, un spaţiu în care cult ura si
artele erau la ele acasă. Distanţa faţă de bisericile parohiale ori alte
lăcaşuri, era marcată pregnant de accentuarea activităţilor de mai sus.
Comunitatea polimorfă dintr-o mănăstire îşi putea îngădui să-şi
specializeze pe unii dintre membrii ei în realizări de materiale utile
cultului. Vom remarca, mai întâi, importanţa şantierelor de construqii
monastice. Construcţiile mănăstireşti aveau specificul şi valoarea lor: 100
de mărci, preţ care includea, eventual, şi două turnuri. Deja la 50 de
mărci, o biserică cu două turnuri, putea fi construită ad morem
rnonasterii. Ordinele călugăreşti catolice şi ortodoxe au fost mereu
principalul releu pe care au circulat toate noutăţile arhitectonice
europene. Cistercienii au elaborat, pentru prima dată, o teorie de
concordanţă între concepţiile lor moral-teologice şi transpunerea lor în
arhitectură şi artă. Totul era controlat de către Capitlul general al
29
ordinului. S-au interzis turnurile de piatră, picturile şi sculpturile,
vitraliile colorate, pavimentele somptuoase, decorarea cromatică a
portalelor şi paramentelor, pietrele funerare decorate figurativ, edificiile
care puteau lipsi. Cel mai eclatant exemplu pe care îl putem cita, - cu
toate că asupra sa s-au mai făcut o serie de consideraţii restrictive, mai
ales în anii din urmă -, este acela al rolului cistercienilor de la Cârţa.
Şantierul lor a fost cel care a implantat goticul timpuriu în Transilvania,
răspândindu-se apoi radiar, la mai multe monumente. Dominicanii
aveau prescripţii clare pentru construcţie (înălţimi, boltiri, diminarea
decoraţiilor) (1228). Cel ce se ocupa cu problemele de construct.ie era
numit praejectus opemm. În secolul al XIV-iea s-a renunţat la aceste
. prescripţii. Aceleaşi mănăstiri au fost, adesea, locuri fort.ificate,
recunoscute ca atare, cu terminologia specifică (Cluj-Mănăştur, Igriş,
Sâniob etc.) sau au fost, după secularizare, transformate în adevărate
cetăţi (Oradea, Suseni, Târgu Mureş, Vinţu de Jos).
Cercetările au indicat că se poate vorbi, până la un punct,
desigur, de o arhitectură dominicană ori franciscană medievală. Ea era
exersată de meşteri ca acel Ioan care a fost responsabilul rnăn;lstirii
ridicate de regele Matia Corvinul în Cluj. La fel s-au petrecut lucrurile cu
răspândirea barocului, în secolul al XVIII-iea. Secolul a produs câteva
capete de serie, care au constituit apoi modele pentru mănăstiri de
aceeaşi factură ori din acelaşi oraş. Au existat apoi arhitecturi de
excepţie. O privire aruncată pe planimetria Careiului este convingătoare.
În lumea ortodoxă, planimetria triconcului atonit, cu variantele sale, a
străbătut toate secolele, însoţindu-se aproape numai cu mănăstirea.
Ansamblurile mănăstireşti au fost puncte de culoare, cu mare
personalitate, din peisajul urban. Blajul a stat un secol la umbra
mănăstirii Sf. Treimi. O altă parte dintre călugări au fost pictori de frescă
ori de icoane. Ei au circulat pe reţeaua constituită de ordinele lor. În
secolul al XVIII-iea încă, la Nicula şi Feleacu, se formaseră centre de
iconari dintre cele mai prolifice. În mediul catolic, sculptura s-a laicizat
foarte târziu, toate evoluţiile ei anterioare fiind subordonate comenzilor
destinate înzestrării lăcaşurilor.
Cartea şi locul ei de reunire (biblioteca) au însoţit rnajorit::itea
mănăstirilor. De la cea mai veche, a mănăstirii cisterciene de la !griş
(secolul al XII-iea), până la nucleul, mult mai restrâns, al celei de la
Cerna Hunedoarei (secolul al XVI-iea), există o gamă de dimensiuni.
Dacă, mai nou, ţinem seama şi de podoabele de codexuri, descoperite
în cercetările arheologice de la Vinţu de jos ori Târgu Mureş, imaginea
se modifică substanţial. Secularizarea produsă la Reformă a transferat o
bună parte dintre vechile biblioteci mănăstireşti, în special a celor
orăşeneşti, în patrimoniul colegiilor reformate. Apoi, în secolul al XVIII-
lea, inventarele de biblioteci secularizate de către Habsburgi, sunt
adevărate indicatoare de circulare a ideilor europene, dintre cele mai
surprinzătoare pentru mediul monahal. Cantitate din patrimoniul de
carte veche şi premodernă, care se conservă astăzi în marile bibliotecii
ale Transilvaniei, provine, pe căi sinuoase sau directe, din vechi
30
mănăstiri. Oricum, mănăstirile au fost centre de produqie de c:t11c

manuscrisă, debuşată apoi pe piaţa intelectuală a fiecărni cult în pa1w.
Ceea ce ştim despre scriptoriile mănăstirilor catolice este extrem de
puţin. Una dintre foarte puţinele infom1aţii care privesc lucrări <le
valoare europeană, este aşa-numitul Codice de la Bulci. O vreme, tiparul
a stat tot sub tutelă călugărească. Pentru mănăstirile româneşti, este,
iarăşi, mai greu de urmărit performanţele lor. Informaţia care ne stă la
îndemână este, în cele mai numeroase cazuri punctuală, realizările fiind
urmărite îndeosebi ca producţii individuale, nu de şcoli sau, cum ne
interesează aici, instituţii. Literatura populară care gravita în special în
jurul miturilor de întemeiere, nu are prea mare consistent:!, nici o
particularitate provincială marcată.
Este cunoscut, de asemenea, faptul că, în ambianţa lăcaşurilor de
beghine, au început să se facă serioase încercări de traduceri ale textelor
latine în limbi naţionale. Faptul a fost recunoscut pentru codexuri de
limbă maghiară (de exemplu, la Oradea). Pe de altă parte, trebuie să ne
reamintim că una dintre sursele posibile ale traducerilor de rcx1e
româneşti, a fost indicată ca fiind cea catolică. Deşi legătura nu s-a f:'icu1
cu instituţiile monastice, pasul este posibil de împlinit cunosdndu-se
conjuncturile generale. Saşii sibieni au impus, probabil nu de la
începutul existenţei mănăstirii dominicane de la Sibiu, ca toti călug;·1rii
de acolo să fie doar gennani sau gem1anofoni. Măsura era una clar
conservatoare a unor tradiţii proprii, în acelaşi timp prohibitivă mai ales
împotriva maghiarilor. Restricţiile au fost unnărite, atât cât s-a putut,
pentru întreaga Universitate săsească. Ele ascundeau grija pentru ceea ce
poate fi socotit a fi deja o cultură şi identitate etnică şi naţională.
Artele minore erau necesare pentrn perfectarea inventarului
bisericesc, de la veselă, la veşminte şi accesorii. Metalul preţios era
obligatoriu pentru toate vasele liturgice, dar nerespectarea prescripUei o
întâlnim adesea. Nici o marcă specială nu s-a identificat din documente,
mai mult decât cu termenul de utilitate. Dar ea exista, sincronă cu
evoluţia stilurilor, cu progresul tehnologiei decorative, sofisticarea
cerinţelor. Biserica barocă, mai frecvent văzută astăzi, este, cel mai des,
chintesenţa performanţelor artistice a vremurilor. Fiecare ordin monastic
catolic şi-a dezvoltat o heraldică specifică.
Asumarea educaţiei a însoţit istoria monahismului provincial de
la cele mai vechi date despre Cenad (secolul al XI-iea). Noviciatul
reprezenta forma de şcolarizare a călugărilor. Le-a fost uşor apoi să
primească şi pe laici, în număr tot mai important. Abia în veacurile
premoderne a început clădirea învăţământului paralel, desprins de sub
tutela ecleziastică. Incă în secolul al XVIII-iea, existenţa şcolilor a fost
raţiunea care a salvat o parte a mănăstirilor româneşti contestare de
către stat. Printre formele şcolilor mănăstireşti există însă studiuin
generale medievale, universităţile iezuite, pele1inajul la marile catedre
universitare ale Europei, reţeaua de gimnazii în care s-au format, printre
alţii, revoluţionarii de la 1848 sau clăditorii statului modern.
.31
O mulţime de lucruri noi au debutat sau au înflorit în mănăstiri.

Infirmeriei i s-a rezervat un spaţiu special. El a ajuns apoi un spir;.il.
Statutele ioaniţilor făceau din practicarea medicinii scopul primordial al
membrilor săi. Utilitatea lor a fost atât de bine înţeleasă, încât, chiar si
după triumful Reformei, o parte din mănăstirile lor au fost menţinute,
până când oraşele şi-au perlectat structurile alternative. În secolul al
XVIII-iea, simbolul Sf. Ioan Nepomuk a servit drept model de sacrificiu
pentru lupta împotriva ciumei. Atelierele călugărilor alchimişti au produs
medicamente, coloranţi, cosmetice, aliaje. Primul despre care avem date
a fost cel al dominicanilor de la Vinţu de jos.
Întreaga Europă a beneficiat de extensiunea rurală promovată de
către călugări. Au lăzuit păduri, s-au implicat major în extinderea
viticulturii (pentru vinul slujbelor), proliferarea iazurilor (pentru hrana
posturilor), grădinăritului, au deschis drumuri noi, au colonizat aşezări,
au stimulat târgurile, comerţul, exploatarea sării.
Nu avem dorinţa ca cititorii noştri să-şi imagineze că listarea s-a
epuizat cu adevărat. Oricum, ceea ce s~a prezentat este deja de o mare
substanţialitate. Locul mănăstirilor în istorie nu trebuie demonstrar cu
dinadinsul, ci doar recuperat istoriografic.
~roblemele dicţionarului
erice menire a unei lucrări, care doreşte să fie numita

Dicţionar, este aceea de a prezenta, într-o formulă sintetic;[ si, pe cât
este posibil, exhaustivă, o informaţie tematică. Mănăstirile, care fac
obiectul acestui dicţionar, au format sau forme~iză o realitate complcx~1.
subliniată şi în paginile introductive. Le urmărim pe ele si numai pt' ele,
ca lăcaşuri (instituţii şi spaţii monumentale). Alte aspecte <ce privesc
numărul călugărilor, personalităţi monastice, ordine, reglementări,
statute, liturghie specială, inventar particular, detalii arhitectonice tipice)
nu sunt um1ărite în mod special, ci doar cu scopul de a contura o
imagine asupra dimensiunilor sau valorii unei rezidenţe monahale. Să
marcăm doar faptul că vor rămâne un deziderat al unor ediţii viitoare,
pe care le avem în vedere. Poate atunci, variantele noi vor 11wri1:i
titlurile de Enciclopedia mănăstirilor.
e concluzie generală s-a desprins deja: tematica a fost, 1lllll1;1
vreme periferizată. Nu mai contează acum motivaţiile acestei se1ri de
lucruri, ceea ce importă însă major este doar aceea că, pentm a realiza
titluri de dicţionar, ar trebui, în cele mai multe cazuri, - mai multe <lecâ1
în orice alte tipuri de dicţionare, - nu să realizăm sinteze ale unor lucrări
sau informaţii deja publicate, ci, pur şi simplu, să întreprindem
adevărate cercetări. Or, la numărul de mănăstiri existente, la divc>rsitarea
de informaţii şi interpretări la care sunt susceptibile a fi su pust', /(I
această dată, nu se poate face decât un început de sistemarizarc. Din
acest motiv, cititorii noştri sunt avertizaţi asupra textelor pe care le vor
întâlni. Noi înşine le judecăm a fi, cel mai des, puncte de plecare, de la
care, pe viitor, nu se va mai putea face niciodată mai puţin, ci totdeauna
mai mult.
l1Jicţionam1 a urmărit, în dreptul fiecărei mănăstiri, inserarea
unor date care, maximal, au această succesiune: apartenenţa rnăn;1stirii
(ordinul catolic, ortodox sau greco-catolic), hramul, localizarea
topografică, distribuţia pe sexe, anul de întemeiere, ctitorii, proprier;ltill'.
evenimente importante din istoria ei, zestrea culturală şi consrrucl iv;-1,
procesul de dispariţie sau lichidare a urmelor sale, planimetria ei sau
numai a bisericii - acolo unde a fost pusă în circulaţie, şi bibliografia.
În numeroase cazuri, dacă nu în majoritatea, schema de mai sus
a fost imposibil de completat. Există lăcaşuri despre care există o
singură dată documentară, accidentală. Deficienţa intormational:l esrc
33
înlocuită obsedant de formulări ca "m. cu hram, localizare, ctitori şi
începuturi necunoscute", "dispărută fără urme" etc. Pentru a eluda
lacuna care este constatată în legătură cu apartenenţa la un cult anume,
ortodox ori greco-catolic, sintagma salvatoare a fost considerată a fi
aceea de "românească". Doar şansa face că cele două culte rămase
neprecizate să se coleze, până în sec. al XVIII-iea, aproape întru-totul,
pe etnicul indicat. Aici se constată, cu precizie, toate lacunele care există
pentru studiu şi invită la progresele viitoare ale monasterologiei.
Istoriografia mănăstirilor este copleşită adesea de clişee, informaţii
neverificate sau neverificabile. Acestea au fost ocolite mereu, iar
inserţiunile care sunt ori par deja locuri comune în dreptul unor
mănăstiri (ex.: întemeierea de către Sf. Nicodim de la Tismana,
desfiinţarea din anul 1551, distrugerea cu tunul de către trupele
habsburgice etc.) au fost indicate ca probabile, posibile, ipotetice,
neverificate, afirmate doar de către tradiţie etc. Confirmarea sau
eradicarea lor va urma abia după ce critica istoriografică îşi va spune
sistematic cuvântul.
1!\eşi titlul delimitează geografia mănăstirilor, este nevoie de încă
câteva precizări de amănunt. Toate provinciile desemnate, au fost
socotite ca aparţinătoare României actuale. Din acest motiv, vor rămâne
afară unele mănăstiri maramureşene (din care Perii sunt cei mai
notabili). În extrema sudică, Orşova şi împrejurimile ei au fost socotite
ca aparţinătoare de structurile vechiului Banat, în ciuda faptului că
astăzi, ea se integrează judeţului Mehedinţi.
.Jle-am confruntat adesea cu probleme de identificare

topografică. Situaţia rezultă nu neapărat din poziţionarea reală a
mănăstirilor, româneşti îndeosebi, ci din felul în care exegeza a omis să
realizeze delimitările strict necesare, pentru a evita confuziile. Căci,
adesea, aceeaşi mănăstire, a fost numită după un sat, după o diviziune a
satului, după hram, după un nume propriu dobândit în vreo împrejurare
etc. Pentru a facilita reperarea mănăstirii, am procedat consecvent în a o
lega de localitatea în care se află situată, toate celelalte denumiri fiind
ordonate alfabetic, dar cu trimiteri la aceeaşi localitate. Denumirile
mănăstirilor dispărute sau rămase nelocalizate decât aproximativ, au fost
date în forma cea mai comună în care au fost atestate. Denumirile
maghiare s-au utilizat uneori pentru a îndrepta amplasări făcute incorect
în teritoriul actual al României.
jlllai avem de comentat orânduirea aleasă în cazul localităţilor cu
mai multe mănăstiri. Este vorba, în majoritatea situaţiilor, de oraşe (Alba
Iulia, Braşov, Cluj-Napoca, Oradea, Sibiu, Târgu Mureş). Aici a fost
aleasă înşirarea pe criteriul cronologic. Mănăstirile care nu numai că au
pretins, dar şi au ocupat amplasamentele lor medievale, au fost descrise
în continuare, subliniindu-se totuşi cezura dintre ele, cauzată de
Reformă. Pentru alte cazuri, urmărirea destinului din secole_le apropiate,
34
a clădirilor medievale, a fost rezolvată în dreptul mănăstirilor cărora

acelea le-au aparţinut iniţial.
1ilibliografia a fost concentrată la fiecare mănăstire în parte, la
sfârşitul textului de bază. În cazul celor cu o bibliografie bogată, dar
repetitivă, a fost selectată doar cea care s-a dovedit mai importantă.
Ordonarea s-a făcut strict cronologic, iar abrevierile ei se regăsesc în
lista Bibliografiei şi a abrevierilor bibliografice aflată în faţa termenilor.
Abrevierile au fost repetate la sfârşitul descrierilor bibliografice integrale,
în paranteze.
lhustraţia aparţine, aproape exclusiv, bibliografiei citate; în unele
cazuri s-a intervenit însă, pentm uniformizarea materialelor. Există îns;[
şi o serie de noutăţi pe care cititorul le va întâlni pentru prima dară. Ea
restituie, aşa cum era de aşteptat, mai cu seamă bisericile mănăstirilor.
Acest lucru reflectă, pe de o parte, faptul că ele au reuşit să se conserve
mai bine, dar pe de alta, tratamentul inegal care li s-a aplicat cu ocazia
cercetărilor, în detrimentul unei concepţii de ansamblu. Opţiunea pentru
desenul grafic a fost determinată de grija faţă de încadrarea în
posibilităţile tehnice ale editurii, iar aceea pentru planurile parterelor, a
fost dictată de necesitatea echilibrului cu dimensiunile textelor.
jllulte obiective meritau şi merită în continuare, mai multe
detalii iconografice relevante. Se va înţelege însă că orice depăşire a
ilustraţiei prezente s-ar fi convertit, în fapt, în eforturi de cercetare
punctuală şi materiale suplimentare. Rolul hărţilor anexate în finalul
volumului a fost astfel conceput încât să orienteze, la modul general,
asupra amplasamentelor şi al concentrărilor temporale ori teritoriale, a
unor serii comune de mănăstiri. Sunt o contribuţie la reconstituirea
geografiei ecleziastice provinciale. Pe baza lor se pot susţine deja câteva
concluzii.
Contribuţia autorilor a fost marcată prin siglele care le abreviază
numele. S-a întâmplat adesea ca informaţiile şi rezumarea lor să se
producă, dacă nu în comun, cel puţin etapizat, de mai mulţi autori.
Evident eforturile lor s-au interferat până la produsul final tipărit.
Fenomenul a fost indicat prin sigle multiple. Ideal ar fi, şi pe viitor, ca
monografiile mănăstirilor să fie operate de câte o echipă de specialisti,
fiecare dintre ei contribuind cu câte ceva la finalitate. Oricum, o remarcă
importantă merită a fi făcută în acest punct. Cei ce semnează titlurile
formează, fără să o fi premeditat, o promisiune asupra unor viziuni de
cercetare moderne: o combinată de personalităţi consacrate, cu altele
foarte tinere, reunirea vectorilor principalelor direcţii interdisciplinare în
cercetarea monasteriologică (istorie, istorie de artă, istorie religioasă,
arheologie), o afirmare discretă a propriilor credinţe (ortodoxă, greco-
catolică şi catolică) ori a etniei (română şi maghiară), ba chiar şi o
depăşire a originilor strict locale, în favoarea limbajului comun al
restituirilor. •
35
-ulţumirile noastre trebuie îndreptate către Ministerul Culturii.

În politica de identificare şi prezervare a patrimoniului istoric, instituţia
şi, mai ales cei care au reprezentat-o, au perceput, încă de la prima
schiţare a proiectului, importanţa sa. Nădăjduim că finalitatea, împreună
concepută, să satisfacă aşteptările, şi să stimuleze altele asemănătoare.
-uiţi oameni ai Bisericii s-au străduit să ne vină în întâmpinare.

Ne-au oferit ceea ce ştiau, lăsându-ne apoi libertatea de a ne conduce
numai după normele şi spiritul ştiinţific, nepartizane. Le întoarcem
darurile, cu darul nostru, aşa precum ne-a dictat-o profesionalitatea !
ADRIAN ANDREI RUSU
36
•muoGRAFIA ŞI ABREVIERILE BIBUOGRAFICE
Achim, V., Ordinu/franciscan în Ţările Romăne în secolele XIV-

XV. Aspecte teritoriale, în R1, VII, nr.S-6, 1996, p.391-410.
Antal, D., Schituri şi mânăstiri în protoJX>pi,atul Reghinului, în
RT, Sibiu, XVI, nr.4, 1926, p.91-98.
Avram, Al., Date privind începuturile arhitecturii mănăstireşti în
Crişana (secolele XII-XIII), în Studii şi comunicări. Galeria de artă. I.
Sibiu, Muzeul Brukenthal, 1978, p.148-165.
Backmund, N., Monasticon Premonstratense. Straubing, 1949.
Baboş, Al. O., Tbree Centuries of Carpentering Churces. A
Chronological Approach to the Sacred Wooden Architecture of
Maramureş. Lund, 2000.
Balogh ]olan, Az erdelyi Renaissance. I, Kolozsvar, 1943.
Bârlea, I., lnsemnări din bisericile Maramureşului. Bucuresri,
1909.
Benedek, F, Stent Klara ayomaban. Az eggkori Kolozvâri
terences noverek t6rtenete, Cluj, 1947.
Bir6, L., A dedi terencas kolostar t6rtevete, Kolozsvar, 1913.
Boros F., Az erdelyiferencrendiek. Cluj, 1927.
Boros F., Ferencrendiek a Szekelyf6ld6n, în Emlekk6nyv a
Szekely Nemzeti Muzeum 50. evesjubileuman. Sf. Gheorghe, 1929.
Bud, T., Date istorice despre protoJX>pi,atele, parochiile si
mănăstirile din Maramureş din timpurile vechi pînă în anul 1911.
Gherla, 1911.
Bunyitay V., A varadi pilsp6kseg t6rtenete az alapi,tast61 a
jelenkorig. I-III, Nagyvarad, 1883-1884. (Bunyitay).
Buzilă, Adriana, Biserici baroce din Banat. 1-11. Cluj-Napoca,
Teză de doctorat, 1998.
Cristache-Panait, Ioana, Biserici de lemn, monumente istorice din
episcopi-a Alba Juliei, mătturii de continuitate si creaţie românească,
Alba Iulia, 1986. (Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn).
Crişan, Gh. I., Mănăstiri bănăţene, în Drapelul, 7, nr.44, 1940,
p.l; nr.48, p.1-2.
Csanki O., Magyarorszag t6ttene/mi f6ldrajza a Hunyadiak
koraban. I-V. Budapest, 1890-1913. (Csankt).
David]., Szekelyf6ld irasban es kepben. Budapesta, 1941.
David Katalin, Az Ârpad-kori Csanad vannegye muveszeti
toJX>graftdja. Budapest, 1974.
37
David L., A k6zepkori Udvarhelyszek milveszeti emlekei.

Bucureşti, 1981.
Documenta Artis Paulinorum. I-III. Budapest, 1975-1978.
(DocArtPau/).
Engel P ., A temesvari es moldovai szandzak t6r6kkori telepillesei
(1554-1579). Szeged, 1996.
Entz G ., Die baukunst der Benelorden im Minelalterlichen
Ungarn, în Actes du XXI! Congres lnternational d-Histoire de !'Art. I.
Budapest, 1972, p.487-492.
Idem, Erdelyi epiteszete a 11-13. szazadban. Kolozsvar, 1994.
(Entz 1994).
Idem, Erdelyi epiteszete a 14-16. szazadban. Kolozsvar, 1996.
(Entz 1996).
Filipaşcu, Al., Istoria Maramureşului. Bucureşti, 1940.
Fuxhoffer O., Monasteriologiae regni Hungariae. 1-11. Pest, 1858-
1860. (Fuxhoffer).
Fi.igedi, E., La formation des vi/Ies et Ies ordres mendiants en
Hongrie, în Annales, E. S. C, 25, 1970, p.966-987.
Idem, A szerzetesrendek a k6zepkori Magyarorszagon, în A
katolikus egyhaz Magyaroszagon. Red. Somorjai A., Zombori Istvan.
Budapesta, 1991.
Idem, Sepelierunt corpus eius in propria monasterio: A
nemzetsegi monostor, în Szazadok, 125, nr.1-2, 1991, p.35-67.
Geschichte der Katholischen Kirche. Gray/Wien/Kăln, 1990.
Guszsik T., Fehervary, A palosrend epiteszeti emlekei a k6zepkori
Magyarorszagon. I. Budapest, 1980. (Guszsik-Feheroary).
Gyăngyăsi G., Vitae fratrum eremitorum ordinis... Budapesta,
1988.
Gyărffy Gy., Az Ârpad-kori Magyarorszag t6rteneti /6/drajza.
I-III. Budapest, 1963-1987. (Gy6tffy, I3 =ediţia a III-a).
Gyărgy ]., A ferencrendiek elete es milk6dese Erdelyben. Cluj,
1930.
Haiduc, Gh.V., Mănăstiri ardelene, în Drapelul, 8, nr.13-14,
1941, p.7; nr.15, p.3; nr.16, p.3.
Harsanyi A., A domonkos rend Magyarorszagon a rejormaci6
el6n. Debrecen, 1938.
Hermann T., Monografia istorică a protopopiatului ortodox
român Dej. Cluj, 1926.
Hervay, F.L., Repertorium historicum Ordinis Cisterciensis in
Hungaria:. Romae, 1984. (Hervay).
Iorga, N., Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene. I-II,
Bucureşti, 1906.
Idem, La vie monastique chez Ies roumains. Etements
fondamentaux et injluences. Lille, 1931.
Ivanka E., Griechische Kirche und griechisches M6nchtum im
minea/terlichen Ungarn, în Orienta/ia Christiana Periodica, 8, 1942,
p.183-194.
38
Ivanyi B., Geschichte des Dominikanerordens in Siebeni:lrgen

und der Moldau (Hautsăchlich unter Benutzung des Zentralarchivs des
Dominikanerordens un Rom), în SV, 62, Nr.1, 1939, p.42-59.
jak6, Zs., Codex diplomaticus Transsylvaniae. Diplomata,
epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas illustrantia
1023-1300. Erdelyi okmanytar. Oklevelek, levelek es mas irasos emlekek
Erdely t6rtenetehez. I. Budapest, 1997.
Idem, Erdelyi okmanytar. I, Budapest, 1997.
Idem, A kolozsmonostori konvent jegyz6k6nyvei, 1289-1556. 1-1 I.
Budapest, 1990.
Idem, Philobiblon transilvan. Bucureşti, 1977.
Juhasz K., Die Franziskaner im Banat in denjahren 1716-1806,
în Sudostdeutsches Archiv, IV, 1961, p.30-47.
Idem, Hajdani monostorok a csanadi egyhazmegyeben.
Budapest, 1926.
Idem, jesuiten im Banat (1718-1773). Ein Beitrag zur
Kulturgeschichte des Temeschwarer Banats, în Mitteilungen des
Osterreichischen Staatsarchiv, II, 1958, p.153-220.
Idem, Die Stifte der Temesvwarer Di6zese im Mittelalter; Mlinsrer
in Westfalen, 1927.
Kadar]., Szolnok-Doboka varmegye monographiaja. 1-VI, Dezs,
1901-1905. (Kadar).
Karâcsonyi J ., Jsmertelen Delmagyarorszagi monostorok, în
T6rtenelmi es regeszeti ertesit6, XXI, 1905.
Idem, Szt. Ferencz rendjenek t6rtenete Magyarorszagon, I 7 I 1-ig
I-II; Budapest, 1923-1924. (Karacsonyt).
Kemeny ]., Annalecta historiam varioro.m ordinum religiosum în
Transsilvania illustrantia (manuscris KJ.404, Biblioteca Academiei Cluj-
Napoca).
Idem, Literari.a ad historiam patro.m Franciscanorum in
Transsilvania facientia. 1486-1745 (manuscris KJ 300; manuscris KJ.
294, Biblioteca Academiei Cluj-Napoca).
Kisban E., A magyar palosrend t6rtenete. I, Budapesta, 1938.
Kollânyi F., Magyar ferencrendiek a XVI. szazad els6 jelehenfl-
VIII), în Szazadok, 1898, p.317-327, 405-419, 510-518, 600-620, 716-751,
814-821, 909-930.
Lenghel Izanu, P., Bisericile de lemn şi mănăstirile din
Maramureş, în Ardealul, 3, nr.45, 1943, p.5.
Lestyan F., Megszentelt k6vek. A k6zepkori erdelyi plisp6kseg
templomai. I-II. Kolozsvar, 1996. (Lestyan).
Literat, V., Biserici vechi romăneşti din Ţara Oltului. Ediţia N.
Sabău. Cluj-Napoca, 1996.
Losteiner, L., Propago Vitis Seraphicae in Tran.ssylN1.nia seu
Historia Chrinologico-Topographica Provinciae Transsylvaniae Ordini.~·
Minonum (MSS) 1789, III. Sectio XXIV.
Lukâcs, A., Ţara Făgăraşului în Evul Mediu.. Secolele XIII-XVI.
Bucureşti, 1999.
39
Malyusz E., Az agostonrendiek Magyarorszagon, în
Egyhazt6rtenet, I, 1943, p.427-440.
Idem, Egyhazi tarsadalom a k6zepkori Magyarorszagon.
Budapesta, 1971.
Marki S., Aradmegye es Arad szabad kiralyi. varos tortenete. I.
Arad, 1892. (MarkO.
Mârtan J., Ferfi szerzetesrendek a k6zepkori Erdelyben, în Tuşnad
1997. Sf. Gheorghe, 1998, p.24-31.
Marţian, I., Mănăstiri vechi din Ardeal, în Convorbiri Literare,
LVI, 1924, p.451-456.
Meteş, Şt., Mănăstirile româneşti din Transilvania şi Ungaria.
Sibiu, 1936. (Şt. Meteş, Mănăstirile).
Idem, Viaţa bisericească a Românilor din Ţara Oltului. Sibiu,
1930.
Mânzat, G., Vechile mânăstiri din ţinutul Someşului, în CC, XVI,
1936, p.583-591.
Meester, A. O., De monarchico statu juxta disciplinam
byzantinam. Citta del Vaticano, 1942.
Mikl6si Sikes Cs., Egyhazi epiteszet Kalotaszegen a romanika es
g6tika evszazadai (1540-ig). Adattar, în voi. Arhitectura religioasă
medievală din Transilvania. Satu Mare, 1999, p.258-261.
Moldoveanu, I. N., Schituri şi mănăstiri din Transilvania
distruse de generalul Nicolaus von Buccow, în BOR, 114, nr.1-6, 1996,
p.247-268.
Monumente istorice şi de artă religioasă din arhiepiscopia
Vadului, Feleacului şi Clujului. Cluj-Napoca, 1982. (Monumente
istorice).
Mureşianu, I. B., Mănăstiri din Banat. Timişoara, 1976.
(Mureşianu).
Naghiu, I., Ceva despre Mănăstirile din Ţara Năsăudului, în
Arhiva Someşană, nr.19, 1936, p.85-100.
Oltvanyi P., A magya,r Palos-rend a csanadi piisp6ki megye
terilleten, în T6rtenelmi es Regeszeti Ertesit6, 4, 1888, p.104-115.
Orban B., A Szekelyf6ld leirasa t6rtenelmi, regeszeti,
termeszetrajzi es nepismei szempontb61. Pesta, 1888. (Orban).
Ortvay T., Magyarorszag egyhazi/6ldleirasa a XIV. szazad elejen
a papai tizedjegyzekek alapjanfeltilntetve. I-II. Budapest, 1891-1892.
Oszvald F., Adatok a magyarorszagi premontreiek Ârpad-kori
t6rtenetehez, în Milveszett6rteneti Ertesit6, 6, 1957, p.231-254.
Păcurariu, M., Istoria Bisericii Ortodoxe Române. I-III. Bucureşti,
1980-1981.
Idem, Mănăstirile şi bisericile ortodoxe române din Transilvania
şi Banat în sec. XVIII, în BOR, XCIII, nr.1-2, 1975, p.208-213.
Pâclişanu, Z., Despre mănăstirile din Maramureş, în CC, Blaj,
nr.7-8, 1936, p.152-170.
Idem, Vechile mănăstiri romăneşti din Ardeal. Blaj, 1919: (Z.
Pâclişanu, Vechile mănăstin).
40
Idem, Vechi mănăstiri romăneşti de dincolo de munţi, în

Universul, 60, nr.232, 1943, p.l; nr.246, p.l.
Petri M., Szilagy vannegye monographiaja. 1-Vl. Budapest, 1901.
Pfeiffer, M., A domonkosrend magyar zardainak uazlatos
t6rtenete. Kassa, 1917.
Idem, Die ungarische Dominikanenordensprovinz von ihrer
Gnlndung 1221 bis zur Tatarenvenvilstung 1241-1242. Zlirich, 191.3.
Porumb, M., Dicţionar de pictură veche românească din
Transilvania. Sec. Xl/l-XVI/1 Bucureşti, 1998. (M. Porumb, Dicţionar).
Idem, Vechi ctitorii româneşti din Transilvania, în AJL4C11~;.
XXVII, 1985-1986, p.475-484.
Porumb, M., Sabău, N., Vechi inscripţii româneşti din judeţul
Mureş, în Marisia, XVIII, 1979, p.107-117.
Rămureanu, I., Şesan, M., Bodogae, T., Istoria bisericească
universală. II (1054-1982). Bucureşti, 1993.
Repertoriul monumentelor na~urii, arheologice, istorice,
etnografice, de arhitectură şi artă din judeţul Bihor. Oradea, 1974.
F. Romhânyi Beatrix, Kolostorok es ta-rsaskaptalanok a k6zepkori
Magyaro-rszagon. Katal6gus. Budapest, 2000. (F. Romhânyi Beatrix,
Kolostorok).
Roos M., Maria-Radna. Ein Wallfahrtsort im Sudosten Europas.
I-II, Regensburg, 1998.
Rupp ]., Magyaro-rszag helyrajzi t6rtenete Jo tekintettel az
egyhazi intezetekre. III. Budapest, 1876. (Rupp).
Rus, V., Syllogimacorom Transylvanae Ecclesiae Libri Septem de
Rudolph Bzenszky (/-//), în ActaMN, 33/II, 1996 0997); 34/11. 1997,
0998), p.369-457; 183-275. (V. Rus, Syllogimacomm).
Rusu, Adrian A., Ctitori şi biserici din ţara Haţegului pâ,nă la
1700. Satu Mare, 1997. (Adrian A., Rusu, Ctitori şi biserici}.
Rusu, Adrian A., Hurezan, G. P., Biserici medievale din judetul
Arad. Arad, 2000.
Rusu, M., Biserici, mănăstiri şi episcopii ortodoxe, în Jstori.a
României. I, Cluj-Napoca, 1997.
Sabău, N., Sculptura barocă în România. Secolele XVII-XVII/.
Bucureşti, 1992.
Salontai, Sanda Mihaela, Consideraţii privind identificarea
amplasamentului unor mănăstiri dominicane din Transilvania, în
Arheologia medievală, I, 1996, p.187-193.
Schematismus venerabilis cleri almae dioecesis Transsill'aninzsis.
Budapest, 1903. (Schematismus 1903).
Schematismus venerabilis eteri graeci r. cat. diecesis
Szamosujvariensis. 1900. (Schematismus 1900).
Schematismus venerabilis cleri gaeci ritus catholicorom dieceseos
Fogarasiensis in Transilvania pro anno 1877. Blassi, 1878.
Schier, X., Memoria provinciae Hungariae Augustiniae antiquae.
Graciae, 1778.
41
Siematismul venerabilului cler a nou-înfinţatei diecese greco-cat.

a Gherlei. 1867.
Simon !., A pi.aristak Magyarorszagon es Erde~yben (1642-1992),
în Rejonnatus Szemle, LXXXVI, nr.2, 1993, p.130-135.
Săros P ., Az elenyeszett benczes apatsagok, în voi. A
pannonhalmi Szent Benedek rend tărtenete. XII/B. Budapest, 1912.
Stoicescu, N. Bibliografia localităţilor şi monumentelor
medievale din Banat. Timişoara, 1973. (Stoicescu).
Szab6 Gy. P ., Ferencrendiek a magyar tărtenelemben. Budapest,
1921.
Szentklaray )., A szerb monostoregyhazak t6rteneti emlekei
Delmagyarorszagon, în Ertekezesek a tărteneti tudornanyok kărehăl.
Budapest, XXII, nr.I, 1908. (Szentklaray).
Şematismul jubiliar al mitropoliei Blajului din anul 1900. Blaj,
1900.
Şotropa, V., Mănăstiri şi călugări în Valea Rodnei, în Arhiva
Someşană. Năsăud, nr.27, 1940, p.119-127.
Takacs Imre, Magyarorszagi kaptalanok es konventek kăzepkori
pecsetjei. Budapest, 1992.
Tăutu, A. Griechische Kloster im mittelaterlischen Ungarn, în
Societas Academica Dacorornana. Acta Historica. IV. Mtinchen, 1965,
p.43-66.
Ţoca, M., Clujul baroc. Cluj-Napoca, 1983.
Vătăşianu, V., Istoria artei feudale în Ţările Române. I.
Bucureşti, 1959. (Vătăşianu).
Vlasie, M., Drumuri spre mânăstiri. Ghid al aşezămintelor
monahale ortodoxe din România, inclusiv al minorităţilor: anneni,
sârbi, ucrainieni şi ruşi-lipoveni. Ed. a IV-a şi a V-a; Bacău, 1997;
Bucureşti, 2000. (M. Vlasie, Drumuri spre mânăstin').
Vlăduceanu, V., Mănăstiri bănăţene. Timişoara, 1947.
Wadingus, L., Annales minorum. IX. Quaracchi, 1932.
Zeremski, I., Srpski manastiri u Banat. Sremski Karlovci, 1907.
42
§:BREVIERI DE PERIODICE
ACMFT = Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice.

Secţia Transilvania. Cluj.
ActaMN =Acta Musei Napocensis. Cluj-Napoca
AE =· Archaeologiai Ertesit6. Budapest
AHA = Acta Historiae Artium. Budapest
AARMS/ = Analele Academiei Române. Memoriile Secţiei
Istorie. Bucureşti
AIIA Cluj = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie,
Cluj-Napoca
BMI = Buletinul Monumentelor Istorice. Bucureşti
cc = Cultura Creştină. Blaj
FD = Foaia Diecezană. Arad
lndr. Past. = Îndrumător Pastoral. Alba Iulia
MA = Mitropolia Ardealului. Sibiu
MB = Mitropolia Banatului. Timişoara
MCA = Materiale şi Cercetări Arheologice. Bucureşti
RA = Revista Arhivelor. Bucureşti
Rl = Revista Istorică. Bucureşti
RMMIA = Revista Muzeelor. Monumente Istorice şi de
Artă. Bucureşti
RRHA = Revue Roumaine d'Histoire de /'Art. Bucureşti
RT = Revista Teologică. Sibiu
SC/A. AP = Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Seria Artă
Plastică. Bucureşti
sv = Siebenburgische Vierteljahrschriji. Sibiu
43
.TE ABREVIERI
a .. = augustin, augustinieni, augustiniană

AR = Adrian A. Rusu
b. = benedictin, benedictină, benedictini
bis. = biserică, biserici
corn. =comuna
d. = dominican, dominicană, dominicani
ep. = episcop, episcopi
fr. = franciscan, franciscană, franciscane,
franciscani
gr. cat. = greco-catolică, greco-catolici
i. = ioanit, ioanită, ioaniţi
IB = Ileana Burnichioiu
iez. = iezuit, iezuită, iezuite, iezuiţi
inf. = informaţii
IVL = Ioan Vasile Leb
jud. =judeţul
m. = mănăstire, mănăstirea, mănăstiri
ML = Maria Lupescu Mak6
NS = Nicolae Sabău
or. =oraş
ort. = ortodoxă, ortodoxe, ortodocşi

p. =pagina, pagini
paul. = paulin, paulină, pauline, paulini
piar. = piarist, piaristă, piariste, piarişti
premon. = premontrens, premontrensă,
premonstratensă, premonstratensi
rom. cat. = romano-catolică, romano-catolice,
romano-catolici
s. =sat, sate
SC. = schit, schituri
sec. = secolul, secolele
sf. = sfânt, sfinţi
? = incert, ipotetic, nesigur, nedovedit
presupus
Abram., vezi Abrămuţ. de l egăt ură c u faze le vechi. Est e
posibil s~t fi avut nave latera le. În
Abramul Inferior, vezi interio rul abs id e i sunt sem.11al atf'
Abrămuţ. resturi de fresce. Urma 11r1ui 111rn,
de sud-vest, a mpl asa t probabil î11
Abrămuţ (jud. Bihor). M. preajma sau c hia r la fatadă, se mai
pre m. s itu ată la circa şase kilome t1i, vedea în urm ă cu câteva decen ii .
sud-vest d e Ma rghita, exist e ntă deja Probab il că a avut ş i 1111 a lt l\1111
în a nii 1234-1235. Co nstituit ă ca o co nstruit s imet ric. Despre amplasa-
fili e a m. Pa lyi (Ungaria), probabi l mentu l a nexe lo r nu se c111 1oastt'
de că tre nobi li d in fam ili a nimic. Ce rcet;'i ri a rheo logi cf' a1 1 fosl
Gutke led. A fost d edica tă Sf. Ştefan începute în a nul 1999 ( F11.'\ho/f"er,
sa u Sf. Fecioa re . La 1294 e ra II, p.3; Rupp, llI, p.253; B1111y itoy,
s u bo rd o nat ă m. Luka (Moravia), II , p .404-408; AE, 1897, p ..~73;
dar în 1320 era tot sub auto ritatea Csanki, f, p.601; Nej>erturi11/
m. ungare . După a nul 1320, a fost monumentelor nat111"ii. r11beologice.
părăs i tă. O parte a bunurilor s-a istorice. etn ografice. de mbitect111!i
transferat m. premon. din Oradea. şi artă d in judetu/ Bib01 ·. O rad ea ,
Documente de la sfâ rş itul sec. a l 1974, p.181; Al. Avra rn . S11r Ies
XIV-iea i-au conse1vat în că numele . debuts de rarcbitect11re ntonastiq11e
de Crişana (Xlf-Xllf s1'PclesJ, î11
RRHA, XIV, l 977, p.7-8; Cy61.f.j"y, 13,
p.590).
,\R
Abrud (jud ..'\ lb;iJ. 1\l. 0 11 .

pe ca re tradil,ia o lo ca li zL·az;""t la
"Poc i ova li şte", pe va lea Cern itei.
Avea un s ingu r că lu gă r pe vremea
ep. Dionis ie Novacovici. La
Ruina bisericii din Abrămuţ mijlocu l sec. a l XVTIJ -lea, poseda o
bis. d in lemn, c u hra m rămas
necun oscut. Pare a fi d ist 111 s;:"1 în
Bis. re fo rm a tă a r fi fo losit a nul 176 1 ele 6 ttre f' xcc111 o rii
co mpo ne nte a le vechii clădiri a m. dispoz i ţ iil o r ge11era lt1lt1i l:311 ccovv U ..
Din acea bis. se păstrează câteva Pâcl isa 11u , Vecbi /e 111!i11iistin , p. I 'i~ ;
fragme nte, fă ră acope ri ş. Abs ida Şt . Metes, Mănăstin1e, p. I; loa11a
alta rului , cu o fo rm ă poligona l ă Cristache-Panait, Biserici de le111n ,
d eza x a tă , este a mpl asată peste p.37).
trase ul ini ţia l semicircular, al bis. m. IB
Pereţ ii nave i (?) se întrerup, iar spre
vest a fost construit un zid d e
închidere ca re nu avea nici un fe l
45
Acâş (jud. Satu Mare). M. lea (1896-1902) (Bunyitay V.,

ca t„ apa 1ţ in ătoare
d e familia Akos, Szilagymegye kozepkori miJ.emlPkei.
co nstrnită în sec. al XJI-lea. Budapest, 1887; Petri M. , Szilagy
Localitatea a fost m e nţionat ă o varmegye monograph iâja. I. 190 1,
s ingu ră dată, în anu l 1342, sub p .591-595; Bogyay T, Az akosi
forma Akusmonostura (= M. lui reformatus lemplom, în Magyar
Akos). În acel an, probabil că m. Epit6muveszet, 1944; Entz G., în
nu mai functiona. Nu se cunosc AHA , 14, 1968, p.7-9; Kiss Imo la,
împrejură rile d ispariţiei sa le. A fost T6th G. I. , Âkos. Cluj , 1996; inf.
transformată în bis. parohială Szâcs P.L. , auto rul ce rce t ă ril o r
probabil pe parcursul sec. a l XV- arheologice).
lea. În p rezent funcţion ează ca bis. AR, .\li L
refo rmată. Bis. (a dou a jumătate a
sec. XJI), co nstruită în stilul Afteia, vezi Mărgineni .
roman ic, s-a conservat până astăz i
sub forma unei bazilici de Ahtonmonustura, vezi
că rămidă , cu o navă ce nt ra l ă (25,5 Semlac.
x 4,90 metri) ş i colaterale (2,67
metri l ăţime), cu abs id ă semicir- Aiud ( jud . Alba) Î11 J'T
culară ce ntrală (6,46 x 5,48 met ri), că lu gă ri fr. ( mi11 o riţi ) revi11 Ul î11
cu dou ă turnuri pe faţada de vest, oraş pentru a reî nfiinţ a aseâ mâ 1111il
repa 1tizate pe trei nive le ş i ferestre monahal desfiinţat în 1564 (I). În
dispuse după ca noane roman ice. 1730 vor fi c umpărate patru
Trad i\ia, co nfirmată de ce rcetă ril e parcele, d a r bis. m. va fi ed ificat{1
arheo logice începute în anul 1999, doar pa 1ţial între 1745-1 761,
a indicat prezenţa a nexelo r în co nstru ctia fiind în c h e i ată ab ia în
11o rd1Ji bis. În p rima fază de 1896. Altarnl pri ncipa l, o donaţie a
ce rceta re (1999-2000) s-a ident ificat lui Gheo rghe Hal le r ş i Barbara
o capei{! ( funerară ?) absidată (9 x Csa ky, a fost rea li za t în a mil l ''i'i,
8,5 metri), în vec in ătatea nave i. d e fraţii la ici August in Billi11ge r si
Co mplexu l a fost înconjurat cu un Wo lfgang Stegner. Pictura a lt::in ilui.
şanţ . Caritatea ~l Elisabeta , ope r~ a
unui · picto r vienez, este o co pie
după un tablou a l pi cton.ilui
veneţ i an G. B. Pittoni , rea li zat
41
pe ntru bis. Sf. Ca rlo Bo rromeo din
• • • Viena. Monstranţa, de ca li tate
a 1tistică re marcab ilă, este o donaţi e
• • • din 1750 a lui Anton Ko rnis. Alt aru l
Sf. Ioa n Nepomuk (acum Sf. Te reza
d e Lisieu x) şi a ltarul Sf. Fra ncisc
sunt creaţ i a sculpto rul11i An10 11
Biserica mănăstirii benedictine Schu chbauer ş i a u fost ad use d in
din Acâş bis . minoriţilor d e la Cluj, în an ul
1928. Amvon ul baroc, o donaţie a
În anu l 1642, bis. a fost capitlului din Alba Julia, provine de
resta urat ă p1ima dată, pentru a fi la bis . din Gâ rbova d e .Jos. Co rpu l
ut ili zată ca bis . parohială. A ars însă cel mai vechi al m. a fos t ed ifica t
repede ş i a fost din nou pusă în între 1760-1780 şi ampli ficai în
stare de funcţiu ne la 1732. 1812. Aspectu l unitar a l fatadei se
Restaurată la sfâ rş itul sec. a l XlX- datorează refacerilo r din a nu I 1 85.~.
46
Turnul a apărut în 1896. Lăcaşul de VJCEPROTECTORJBUS ORDJNARl/JS

cult este de tipul bis. sală cu LOCI PRINCIP/BUS BENEFACTO·
sanctuar uşor decroşat, şi turn RJBUS JPSJSQVE I FRATRJBUS ET
clopotniţă în faţada apuseană. MONJAllBUS ORDINJSUPJE!TJS/!/
Faţada are la parter trei axe de HORUMQVE TANIVM GEN/TO·
goluri marcate de tot atâtea RJBUS I AQVOVJS SACERDOTE
portaluri de formă rectangulară. CELEBRATAE EOIDEM PERPEnro
Registrul superior, delimitat de un ALTARJS PRJVJLEGJO I GAUDE/\iT
viguros brâu median, este străpuns EX JNDULTO BENEDJC'n / PAPAE
de trei ferestre în arc semicircular, XIV DJE lV SEPTEMBRJS MDCCU1 a
încadrate de lesene rusticate. În doua: ALTARE HOC
firidele din axele laterale au fost OMNJPO/ten!Tl DEO JN
plasate statuile Sf. Stefan şi HONOREM S. ELJSABETH / v1Dl'AE
Ladislau. O fereastră ' circulară ERECTVM PRJVJLEGJO '
surmontează fereastra mare, QVODDJANO PERPETUO AC
centrală. Turnul elansat, decorat cu LIBERO I PRO O/m/NIB!u.\i DE
striuri orizontale, este flancat de FUNCDS AD Q V05/CUNQ v'E
câte o urnă împodobită cu SACERDOTES VJ/GORE BREVJS
ghirlande fitomorfe. Fatada navei BENEDJC'n I PAPAE XJV DIE IV
este străpunsă de două şiruri de BBRJS I MDCCLI INSJGNJTUM I
ferestre cu închidere în segment de A7Q A MINJS1RO I GRAJJ ORD. I
arc (jos) sau ovală (sus). Faţadele MDCCLl/l DESIGNAT/urni Altarnl
laterale sunt ritmate de câte patru principal este decorat cu orna-
ferestre suprapuse încheiate în arc mente de factură barocă si rococo.
semicircular şi segment de arc. lntercolumniul cup1inde două statui
Interiorul navei are trei calote pe de sfinte din lemn, iar pe
arcuri dublau care, prin intermediul piedestalurile coloanelor laterale
unei atici masive, se sprijină pe apar reliefurile reprezentând pe Sf.
pilaştri masivi cu profilul triplat. În Ioan Botezătorul şi Augustin.
capătul apusean se ridică tribuna
Altarul lateral, al Sf. Ioan Nepomuk
sprijinită pe doi stâlpi. Corul a (statuia acestuia se află într-o nisă a
primit două calote ranforsate de coridorului m.) este înfrum11setat cu
arcuri dublau, iar sacristia alăturată volute, scoici şi draperii. Intr-o
este acoperită cu o boltă mică foidă asemănătoare unui
semicilindrică cu penetraţii. În mormânt săpat în stâncă, apare
pereţii laterali ai corului au fost statuia Sf. Rozalia. Pandantul
încastrate două inscripţii votive: arhitectural al acestei piese de
MJSSE OMNES AD ALTAR/A I HUJUS mobilier liturgic este altarul Sf.
ECCLESIAE PRO SUMMJS Francisc, cu imaginea sa statuară
PONI7FJCJBUS, CARIDJNALJBUS, flancată de statuile din lemn ale Sf.
PROTECTO-RJBUS ORDJNJS AC Sebastian, Sf. Genoveva. Clădirea
FRADBUS I DEFUNCDS AB m. se leagă de faţada principală a
EJUSDEM DUNTAXAT SACERDO bis. Faţada are nouă axe de
/nBUS QANDOCUNQUVE CEJE- simetrie, faţă de cea a latu1ii opuse
BRATE JNDULTO AVTARJS doar cu trei axe, cu un singur etaj
PRJVJLEGJA'n PERPETUO GAU- şi faţada unitară datând din sec.
DENr V/GO/RE BREVJS BENEDJC'n XIX. Parterul a fost transformat în
Xlll. DJE XXXI JANUARI I scopuri comerciale, etajul are axele
MDCCXXV JNSUPER MJSSAE marcate de ferestre dreptuughiu-
OMNES JN OBJTUS VEL I AL/O DJE lare. Corpul rectangular al aripii din
PRO llSDEM ENUNCJADS stânga se leagă de bis. p1intr-1m
PERSON/is/ SAC/ribus/ E11AM PRO coridor acoperit cu bolti
47
semicilindrice cu penetraţii. Pe Transilvania (Gyoiffy, II, p.151,

bolţarul median al portalului 157).
dinspre stradă se află incizat anul M. a. a fost menţionată
1772. Pe un alt bolţar median din pentru prima dată în anul 1293,
piatră, al unui portal aflat la etaj, a prin Andrei, priorul conventului.
fost săpată inscripţia: O M CI 1763 Fusese amplasată în cetate, undeva
I N L . De aripa stângă a m. se în nord-estul catedralei, lângă
leagă un cotp mai nou, dispus claustrul d. În 1295 priorul Ştefan şi
paralel cu bis. Faţada acestui cotp lectorul Andrei, întăreau la cererea
are cinci axe de simetrie. Pasajul ep. Transilvaniei, cu sigiliul con-
porţii carosabile este boltit. ventului. În anul 1300, hramul ei
Actualmente bis. parohială rom. era acela al Sf. Ştefan Protomartirul.
cat., iar clădirea m., redobândită Primul ei prior cunoscut este Ştefan
după 1989, funcţionează ca internat 0295-1308). I-a succedat probabil
susţinut de bis. catolică pentru Paul 0311). Următorul, cunoscut
elevii Liceului Bethlen Găbor din de la graniţa sec. XIII-XIV, a fost
Aiud. Este amplasată în actuală Andrei; ultimul este un Valentin
stradă Cuza Vodă (Agghăzy Măria, 0381). Bis. era înzestrată cu
A barokk szobrazat tortenete ferestre de sticlă. Pare să-şi fi
Magyarorszagon. Budapesta, 1959, încetat existenţa în 1556.
p.128; Biro ]., Erdely muveszet. f.a., La 1580, clădirea, în stare
p.124; Feri V. J., A nagyenyedi rom. destul de bună, a fost donată iez.,
cath ., plebania r6vid tortenete. care au reparat-o. Menţionarea
Arad, 1927; B. Nagy Margit, hramului Sf. Ştefan, pare să nu se
Reneszansz es barokk Erdelyben. potrivească cu m. d~. aşa cum
Bucureşti, 1970, p.249, 322; afirmă unele izvoare. Altele desem-
Nagyenyed varos kulturalis kepe. nează corect apartenenţa la a. A
Aiud, 1909, p.14; N. Sabău, funcţionat ocazional şi ca loc de
Sculptura barocă în România. adeverire. Claustrul se întindea la
Secolele XV/l-XV/ll. Bucureşti, nord de bis. Construcţiile au fost
1992). demolate la sfârşitul sec. al XIX-iea.
NS, ML Pentru descrierea complexului
monastic, vezi m. iez. (Balogh
Alba Iulia (jud. Alba). M. Jolăn, Kolozsvari kq/arag6
b. întemeiată, cu probabilitate, de muhelyek XVI. szazad. Budapest,
către episcopie. Istoria sa este 1985, p.269-271; Gy61ffy, II, p.151,
cunoscută doar prin activitatea 157).
emitentă de documente ( Gy61ffy, II, M. el care funcţiona deja
p.157). în anul 1289, cu hramul Sf. Maria,
AR posibil în apropierea porţii de est a
M. a călugăriţelor b., care cetăţii, lângă m. a. A activat în
funcţiona deja în anul 1294, cu strânsă relaţie cu capitlul episcopal.
hramul Sf. Spirit. Posibil să fi A servit şi ca sediu al vicariatului d.
dispărut în cursul sec. al XIV-iea. din Transilvania. Se cunosc o serie
Amplasamentul şi urmele ei ne sunt întreagă de priori ai m. Primul prior
necunoscute. După unele opinii ar cunoscut este Ioan 0289), urmează
fi fost amplasată la est de catedrală, apoi Teodor 0295), Gerard 0293).
în vecinătatea clădirii denumite În 1306, era un Ioan, apoi Egidiu
Jerik6. Singurul aşezământ de 0311), Teodor 0313), Martin
călugăriţe b. despre care se 0334) şi Nicolae 0361). Incendiul
cunoaşte că a existat în din 1341 a provocat, probabil,
48
reluarea santierului său de în 1384, la marginea Tăuţilor, sub

constructie. Pe baza unor elemente cetatea cu acelaşi nume. Cu
stilistice ' păstrate în lapidarul acordul capitlului din Alba Iulia, a
muzeului local, s-a estimat că bis. a donat posesiuni, părţi din mori,
fost refăcută în a doua jumătate a dijme şi mobile. Sfinţirea noului
sec. al XIV-iea. Este posibil să fi aşezământ s-a făcut în 1.~86, de
fost afectată direct de invaziile către ep. Transilvaniei Eme1ic
turceşti din preajma mijlocului sec. 0386-1389). Deşi fundarea s-a
al XV-iea. Fatada de vest conserva făcut în cinstea Sf. Fecioare, în
mărturii ale ~nor interventii din a documentele emise mai târziu apar
doua jumătate a sec. al xV-lea. În ca sfinţi patroni Sf. Ana şi Elisabeta
1524, avea 13 călugări. Au fost 0388) sau doar Sf. Elisabeta 0395).
alungaţi în anul 1551. O tentativă În Jnventarium-ul ordinului, din
de revenire, din anul 1553, 1522, apare sub denumirea de
esuează. O altă tentativă a fost Erdeel. M. a beneficiat în umia
făcută în anul 1581. A fost donaţiilor făcute de către Ioan, fiul
construită din piatră, în bună parte lui Solomon 0386), comitele Petru,
cu spolii romane. Opiniile sunt fiul lui Bartolomeu de Oaia 0392),
împăiţite în legătură cu păstrarea Caterina, văduva morarului Anton
urmelor sale. După unele dintre 0428), Potenţiana, văduva lui
ele, ruinele mai apar desenate încă Mihail Szekely din Szentivan
pe harta Visconti, de la începutul (1469), Elena, văduva lui Ambrozie,
sec. al XVIII-iea, fiind complet castelanului din Gilău (1493),
demolate abia în preajma anului Ladislau Gereb, ep. Transilvaniei
1900. Alte opinii susţin că, (1503), şi Ana Pazmăn din
dimpotrivă, cel puţin bis. a dispărut Pazmănd 0517), de numeroase
înainte de începutul sec. al XVIII- posesiuni iobăge.-:;ti, mori şi pă11i
lea (Gy61f{y, II, p.157; I. Şerban, Un din mori, heleştee şi mobile. Î11
monument de arhitectură gotică 1415, Benedict Hamar ridica un
din cetatea Alba Julia. Biserica altar în cinstea Tuturor ~fiuţilor,
Btithory, în Apulum, XV, 1977, donând şi o vie în Kisfalud, pentru
p.313-333; Entz 1994, p.44, 99; întreţinerea acestuia. În 1486, într-
Entz 1996, p.63, 171, 300; Sanda un act al capitlului de Alba Iulia,
Salontai, Consideraţii privind este amintită m. paul. eremiţi care
identificarea amplasamentului trăiesc după regula Sf. Augustin. Se
unor mănăstiri dominicane din specifica ca m„ ridicată în cinstea
Transilvania, în Arheologia Sf. Elisabeta, către Mureş, spre est,
Medievală, I, 1996, p.190-191). este total părăsită. Cel târziu în anul
AR,ML 1551 a fost definitiv părăsită. În sec.
M. paul situată lângă râul al XVIII-iea i se mai ştia locul
Mureş, în apropiere de Bărăbanţ. În (Gy61ffy, II, p.157; DocArtPaul, I,
1276, regele Ladislau al IV-iea p.177-179; Entz 1996, p.301; F.
emitea un document de lângă m. Romhanyi Beatrix, Kolostorok, p. 28-
Sf. Barbara, de lângă Alba Iulia. Se 29).
pare ca este identică cu m. ruinată, ML
cu hramul Sf. Elisabeta. A fost M. fr., cu hramu I Sf.
reînnoită de către ep. Transilvaniei, Elisabeta, existenta deja la 1.~00,
Dumitru, în 1376, ca m. paul. După moment în care apare într-un
unii s-a integrat în m. paul. Sf. testament al unei bogate văduve de
Maria, înfiinţată de către ep. greav de la Vinţu de Jos. Posibil ca
Transilvaniei, Goblin 0377-1386), interpretarea lecturii să nu fi fost
49
corectă şi, drept urmare, m. fr. să 1802 ş1 m cursul revoluţiei de la

nu fi existat. Dacă a functionat însă, 1848-1849. Bis. s-a reclădit în anul
din motive necunoscute, a fost 1882, iar construcţiile conventuale
părăsită anterior anului 1376, an în în anii imediat următori. A primit
care clădirea a fost dată de ep. de un hram nou, al Sf. Sebastian,
Alba Iulia, călugătilor paul. (F. schimbat la 1913, în acela al Sf.
Romhânyi Beatrix, Kolostorok, Inimi a lui Hristos. A continuat să
p.29). funcţioneze până în ptimii ani ai
M. a fr. bulgari, ai cărei comunismului. S-a restabilit după
baze s-au pus în anul 1711. Iniţial anul 1990. Amplasamentul de astăzi
au funcţionat în jurul capelei Sf. este pe strada Republicii (listyan,
Gheorghe. Au cumpărat un teren II, p.110-111).
nou, cu casă, în 1745. în cea mai M. iez., cu hramul Sf.
mare încăpere au oficiat slujbele Ştefan. Principele Ştefan Bathory se
până în 1754. A fost sfinţită cu pare că a donat, în anul 1580, fosta
hramul Sf. Ioan de Capistrano. Este m. a călugărilor a., nu a d., asa
atestată o implicare a familiei precum afirmă unele izvoare.
nobiliare Haller. Construcţiile au Soluţia corectă a problemei este
fost isprăvite în 1752, dar au fost dată de hramul care a apa1ţinut bis.
distruse de cutremurul din 1802 şi celor dintâi. Au fost refăcute
incendiate în 1849, fără a se mai podelele, cu cărămizi, şi reparat
reface apoi. După mutarea altarul, unele ferestre de sticlă au
mormintelor din criptă, ruinele au fost înlocuite. La 1594 avea şase
fost vândute. Amplasamentul candelabre de argint. În ea a fost
indicat este acela al fostului înmormântat Cristofor Bâthory,
seminar teologic. O singură statuie voievod al Transilvaniei. Cu acelaşi
a Sf. Ioan Nepomuk îi mai conservă prilejuri s-au realizat câteva planuri
amintirea (Rupp, III, p.190-191; ale ansamblului (Fr. Massimo
Szab6 Gy. P., Ferencrrmdiek a Milanesi). Nu ştim însă, cu toată
magyar t6rtenelemben. Budapest, certitudinea, dacă este voma
1921, p.260; Baros F., Az erdelyi, despre o realitate sau proiecte ce
ferencrrmdiek. Cluj-Kolozsvâr, 1927, urmau să fie împlinite. De altfel
p.124-125; I. Şerban, Elemente de arhitectul a murit de · ciumă în
arhitectură barocă /,a. biserica acelaşi an. Oricum, o parte a
reformată din Alba Julia, în clădirilor nu se mai regăsesc în
Apulum, XII, 1974, p.403; Lestyan, planul cetăţii Alba Iulia, desenat la
II, p.110-111; V. Rus, începutul sec. XVIII. Bis. m. se afla
Syllogimacornm, II, p.244). în colţul de sud-est al complexului.
M. fr. a fost reîntemeiată în Era un edificiu cu cor amplu, închis
anul 1716, de către ep. Ioan poligonal. Contraforturile trădează
Antalffy şi generalul Steinwille. A prezenţa a patru unităţi de boltă,
fost amplasată în preajma porţii Sf. alături de a cincea, din capătul de
Gheorghe a cetăţii. Iniţial au avut o est. Nava avea, la rândul ei, tot
capelă în oraşul de jos, dar au atâtea unităţi de boltă. Pe faţada de
părăsit-o din cauza inundaţiilor vest, contraforturile erau dispuse în
Mureşului. Fundaţiile bis. au fost unghiuri de 45°. Intrarea era axială.
puse în anul 1733. A fost sfinţită cu Era prevăzută cu profilaturi
hramul Sf. Ioan de Capistrano. A compuse din toruri şi cavele
devenit a fr. bulgari, din anul 1761. încrucişate în arhivoltă.
O bis. a fr. tidicată în 1750-1770. A Deasupra ei erau două
avut de suferit de la cutremurul din ferestre dreptunghiulare, urmate de
50
o rozasă trilobată, cu e lemente de co rpului di n e xtre ma de no rei a m.

gotic flamboi ant. Trecerea de la Forma, aprox imali\· drep11111 -
navă la cor era marcată de s t ~tlpi gh iul a ră, era co nce p11t;1 î11 junii a
profilaţi în faima unor m ăn un chiu1i două cu 1ţi. Cea de 11o rd avea
de co lo nete angajate. Capitelu1ile ace l aş i po1tic, dar făr;1 co lo 11ade
spre nord, în timp ce cu liea de sud
avea doa r cu corido r st 1-:'1j11it cu
co loane st~tlpi, paral e l c11
închiderea de s1 1d. Î11C~1pcrik de
a ici era 11 ce le 111ai a111plc. Tualt·
aceste spatii e ra1 1 e lajatt~. Si 11g11nil
e le ment decorat iv ca re p oatt· fi
asociat fazei iez. este a11cadrarnc11 -
tul une i usi de com1111ica r<" cli 111w
cor şi anexele de nord. În sfft rsit ,
mai sunt dese nat e d o u ~t c1111i C'J, la
est ş i spre 11o rd, spaţ ii 1111clf' a r i"i
trebuit s{1 ne înt?tlni rn c11 g r:'1cli11a si
locul unor anexe gospod;-1n-sli
ridicate din materia le perisab ile .
Claustrul mănăstirii iezuite din Desi iez. au revenit" s i la î11cep111 u I
Alba Iulia sec. al )(VII- iea , ansamb lul a fost
socotit totdeauna ca fii11d al "bis.
mici" , în opoziţie cu ca tedrala. El a
erau acoperite cu frunze. Arcul de apa rţinut mere u cat.
triumf nu s-a conservat în va ria nta Cu prile jul revenirii iez. au

gotică . Co11Jl era boltit în reţea, fost refăcute podele, c11 că r;'i111izi
posibil ş i cu console. Acope ri ş ul romane ştamp il ate. S-a procl 11 s o
e ra unitar pentru întreaga bis. Cel "înfrumuseţa re" la ca re a11
puţin nava fusese tăvănită. De co ntribuit ep. Ma ro ti ş i arhitect1il <..;.
l ângă în ch ide rea alta rului , pe M. Viscont i. D0t 1{1 e pit afmi ( co11-
l ăţ im ea a două trave i, spre nord, si li eru l aulic lgnati11s Haa 11 si !osi i
începea d ezvo ltarea anexelor m. de Quadro) ne-a11 rămas s i11g11r<" lc
După o p rim ă în căpe re, mai amp l ă, mă1turii a le inte rio n1h1i 1tal"("i. Î11
urma alta ca re avea o cape l ă ieşit ă co r a fost amplasat 1111 alt
din front1tl a lini amentu lui . După monument fm1 e rar, dat;.it i11 I- oo,
a lte tre i încăpe ri, aproximativ ega le apa 1ţin ător unui perso!laj c11
ca dimensiuni , claustru l se închid ea ini\iale le I A \\'! La î11cep1mil sec. ;iJ
spre nord, cu alt corp de încăperi . A.T\!IIl-lea a ex istat si 1111 mi c 111rn
Cu1tea era prevăzută cu un po1tic, clopotnită pe fatacla de \·est. ca re
delimitat de stâ lpi o ii coloane. Ma i nu a rezistat Îll să până î11 vre1nea
depa1te , că tre nord, se afla un a lt d e molării tota le. lez. a11 losl
careu, mai amplu decât ansamb lul a lungati definiti\· în a111il , -....,:) , i11
până acum descris. Co rpuri de urma d ecretelor impe rial e. Î11tre
clăd iri îl mărgineau spre est, nord anii 1778-1 783 clădi ril e au fost
şi vest. O a lt ă cu 1te inte1ioară, cu administrate de către semi narnl
caracte1istici identice cele i de l ângă teologic. A deve nit a pai df'pozil,
bis., era şi acolo prezentă. Al treilea fo losindu -se astfel p:'t11i'1 în sec al
ansamblu era grnpat spre vest, în XlX-lea. Fe restrele i-a1 1 fost
faţa ce lo r două precedente, 1 {1 s~rnd astu pate. A fos t trai 1sfe ra1:::i episco -
libe re faţada de vest a bis. ş i cea a piei la 1891 , care a d ecis s:"i o
51
dărâme pentru necesităţile unei noi este socotit "ctitor'', probabil dato-
institutii de învătământ. Ea a fost rită unor intervenţii, donaţii 01i
demol~tă după a~ul 1898. Înaintea reparaţii. Tot atunci, principele
demolării s-au realizat câteva solicita întemeierea pe lângă ea, a
fotografii documentare. O parte a unei şcoli. În 1701 se vorbeşte
pietrelor profilate a ajuns în posesia despre grajdurile acoperite cu
muzeului local (cheie de boltă materiale luate de vânt. Dărâmată
simplă, consolă, muluri de rozasă) în vara anului 1714, pentm a face
(Rupp, III, p.191-193; Balogh Jolân, loc fortificaţiilor în stil Vauban, ale
Kolozsvari k6farag6 mubelyek. XVI. cetăţii habsburgice (Şt. Metes,
szazad. Budapest, 1985, p.269, 271, Mănăstirile, p.1-6; Z. Pâclişanu,
277, fig. p.203, 205; I. Şerban, Un Vechile mănăstiri, p.152; Ma1i11a
monument de arhitectură gotică Lupaş, Mitropolitul Saua Branco
din cetatea Alba Julia. Biserica viei. Cluj, 1939, p.54-55, 75, 103,
Bathory, în Apulum, XV, 1977, 111-112).
p.313-333). AR, IB
AR Piatra de temelie a bis. m.
M. ort. cu hramul Sf. trinitarienilor a fost aşezată în 4
Treimi, ridicată în semn de bune iunie 1719 ( Carolinae in Transi lua -
relaţii între p1incipele Sigismund nia pro aedţ/icando nol'o Templo
Bathory şi domnitorul Mihai primus Lapis ponitur). Izvoru I
Viteazul, la sfârşitul sec. al XVI-iea. principal de reconstituire a imagi11ii
După unele opinii, operaţiunea s-ar originale a aşezământului monahal
fi produs mai devreme, probabil în (modificat la sfârşitul sec. XVIII)
cursul domniei principelui Ştefan este reprezentat de Analele Ordinu-
Bathory, ca urmare a politicii de lui Trinitarian (Cartea a X-a,
concentrare, în noua capitală a subcap. 7) în care sunt consemnate
Transilvaniei, a şefilor cultelor ceremonia începerii lucrărilor,
religioase din provincie. Este reprezentarea grafică a complexu-
atestată direct în anul 1596, ca lui, descrierea decorului şi redarea
rezidenţă a ep. ort. ardeleni. inscripţiei comemorative. În aceasta
Sursele din p1ima jumătate a sec. al inscripţie votivă, între ctitori au fost
XVII-iea, o plasează în afara cetăţii, consemnaţi împăratul Carol al VI-
spre sud. Mihai Viteazul a constmit lea, generalul Steinville, ep.
o a doua bis., amplasată în Gheorghe Martonffy, generalul
vecinătatea celei vechi. Informaţii Steinloefel, guvernatorul Kornis,
de la sfârşitul veacului al XVII-iea arhitectul italian Quadro şi
socotesc că a fost prădată şi arsă de superiorul ordinului, Alexander.
turci în anii 1658 şi 1660. În 1669 i Gravorii Joseph şi Andreas
se cerea mitropolitului Sava Schmuzers au desenat şi grnvat
Brnncovici să o doteze cu o şcoală imaginea bis. şi a m., ridicate în
şi să nu mai neglijeze m. şi vecinătatea bastionului şi a rnve-
tipografia. Mitropolitul s-a îngrijit linului Sf. Carlo Borromeo (Ecclesia
totuşi de ea, căci, la 1698, el Domus Nostra Albae Carolinae in
domnitorul Constantin Brâncovea- Transilvania, Moenia S. Caroli
nu îl socotea ctitor acolo. La 1675, Borromei). Potrivit gravurii, com-
sinodul bis. româneşti s-a ţinut "la plexul m., cu parter şi etaj, avea
m.". Principele Mihail Apaffy o planul în forma literei U.
înzestrează la 1680, cu odăjdii Lăcaşul de cult are planul
aduse de la Sibiu. În 1688, unei bis. sală cu capele laterale
protopopul Ioan din Vinţu de Jos practicate în câte un corp
52
co nstructiv mai scund, cu acoperiş în timp ce etaju l a găzdu it bibli ote-

independ ent , sanctuar foa 1te puţin ca Batthyaneu m ş i obse rva ton ii
d ecroşa t , un cor a lungit , înche iat astronomic. Tra n sfo rm ări l e operat e
într-o a bsid ă rect a ngul a ră. vo r a lte ra vizibi l a rhitect 11 r;1
0 1igin a l ă. Lăcaşul d e cult este
împă1ţit pe ni vele, ia r î11 urma
h ot ă râ ril o r Comisiei Militare, păttil e
superioa re a le ce lo r d o uă rumuri
vor fi înl ătu rate. În a nul I~92,
întregul complex este ceda t ep.
cato lic lgnatiu.s Batthia11y, ca re a
dispus o serie d e tra11sformări
pentrn amenaja rea unei b ib lio teci a
Observatorului astronomic si a
Institutului teologic. Noua imagine
a complexului apa re în gravura lui
I. B. Simon, din 1796, pu b li ca1;1 î11
Conventul trinitarian din Anu am I Tnst itun.Ilu i A.st ro no mi c pe
Alba Iulia în 1719 a nul 1798 ( Speculo Astro11 0111ico
Battbyaniano Caro/inr.w in
Transilva nia A. MUCCXC/VJ
Faţada de tip baroc, cu A1ti c ul aţ i a baro că a faţadei
a fost
două turnuri clopotniţă , este profund afectată de modifi că ri ,
a 1ti cula tă d e pil aş t1i ge minaţi sau dispa r pa1tea s up e ri oa ră a
simpli, având capiteluri vegetale turnurilor ş i fronto nul a1tirnla t de
stili zate. Uşa d e acces în bis„ volu te. În limite le acest11i c-taj a ro.st
ferestrele ş i nişe l e pentru statui amenajat obse1vato ru I ast ro 110 111ic.
s unt ma rcate d e ancadra mente din Apa r fe rest re ma i ;im pie-. c11
piat ră, unele încoronate cu desch ide rea semjcircu l a ră. piL-1.st ri
frontoane alcătuite din volute si .susţ in acum o fri z{t dublă , bogat
profile sinuoase. În pa1te'a decorată. Friza din pa 1tea infe ri oa ră
supe1ioară, axa central ă a faţade i cuprinde un registrn de arca d e
bis. este încoronată cu un fro nto n oa rbe ş i un ş ir de denticuli , cea din
triunghiular, racordat ptin volute la pa1tea s up e ri oa ră un deco r în
faţadele latera le a le tumu1ilo r fa im ă de pang li că împ l e tită,
clopotniţă. În nişa practicată în î11tre nJ pt de p laca \'Oli' :1 . c11
câ mpul fro ntonului se ana statui a inscripţia: \IRAJVJE POSI '17' Uo11wsJ
Ma icii Domnului. Bis. ş i m. IG'(n.atiusJ DE Br l 'n'f-1 >
>L\
Trinita1ienilor făcea pa1te dintr-un EPJSC(opus) TRANSJL \l(o n in1sisJ
program constrnctiv al acestui 1794. Toate fatadele sunt tratate în
ordin ca re a 1idicat asemenea bosaje. O a ltă gravură din "Specu la"
compl exe în Viena (1698), Belgrad reprezenta planul Observalo11J lui ,
(1718), Illavia (1718), Bratislava iar o a tre ia o imagine a
(1725) ş i Zassovia. Refo1mele d in interio rului , în ca re se dc-s l uşesc
vre mea lui Iosif a l II-iea au afectat b ust! 1rile uno r a.stronorni si
şi o rdinul Trini tarienilor. În 13 matematicie ni vesl iti , p rtT1 1111
aprili e 1784 va fi d es fiin ţa t ă m. ş i Ptolemeu, Co pernic, I<.epler, Tycl10
d eza fectată bis. În 1786 complexu l Brache etc. Decornl este co mpl etat
va a dăposti un spita l milita r. cu personificări a le planete lo r si
Anexele ş i parterul fostei bis. a fost co nst e l aţiilor (Mercur, Luna ,
utilizat pe ntru nevoile seminarnlui , Ganimede), dar ş i o se rie d e
53
alegorii sau personaje animate de ridicată cândva anterior anului

preocupan astronomice sau 1761, moment în care, într-o stare
astrologice din antichitate. A patra de degradare, au preluat-o gr. cat.
stampă, a tavanului mobil, imagi- După alte informaţii, ea a fost
nată de Michael Gros şi executată ridicată imediat după demolarea m.
de Quirin Mark, cuprinde alego1ii Sf. Treimi, beneficiind de materiale
cu conţinut astronomic: Urania, de construcţie recu pernte şi o
muza Astronomiei, încadra-tă de despăgubire de 1300 de f101ini
Cronologia cu Saturn, Ianus Bifrons acordaţi de stat. Mai sigur, ridicată
şi clepsidra'; Geografia cu conturul după 1762, de către ep. gr. cat.
Americii, personificările în bust ale Petru Pavel Aaron, care s-a străduit
celor patru continente, Urania şi să-i transfere fostele averi ale m.
Apolo, Navigaţia cu Optica şi Geoagiu şi Râmeţi, şi să o
Dioptria, Astrologia, Mercur ca transforme într-o irnpo1tantă
simbol al Meteorologiei şi repre- instituţie de învăţământ. Intenţia IllJ
zentarea simbolică a Arhitecturii. s-a materializat. A funcţionat doar
După al doilea război mondial, cu câte trei-patru călugări. La 1772,
biblioteca s-a extins şi în spaţiul era acolo doar o şcoală primară. La
parterului, funcţionând astfel până 1782 i se alocă, de către episcopia
în prezent (Analium provinciae Blajului, 600 de florini anual,
Sancti josepbi excalceatornm pentru întreţinere. În perioada
sanctissimae trinitatis redemptionis interbelică a devenit bis. parohială.
captivornm, libri decern, studio et Se vorbeşte şi despre o a
labore P. Fr. Johannes A. S. Felice, treia m. românească, la anul 1'761,
Viennae, 1739, p.688; Vatju E., A aflată la Lipoveni. Alte amănunte
Gyulafeberoari Battbyani-Konyvtar. nu cunoaştem despre ea (Z.
Budapesta, 1899, p.33-34; Jak6 A., Pâclişanu, Mărnnţişuri istorice, în
Gyulafeberoari kalauz. Gyula- CC, XVI, nr.7-8, 1936, p.391; I.
fehervar, 1912, p.37-38; I. Şerban, Şerban, lnsemnări privind edificiul
Despre arhitectura fostei biserici mănăstirii "Sf Treime" din Alba
trinitariene (azi, Biblioteca Julia (sec. XVJJJ), în Apulum, XXIII,
Battbyaneum) din Alba Julia, în 1986, p.259-269; I. M. Mălina.~.
Apulum, XIII, 1975, p.373-383; N. Situaţia învăţământului bisPricesc
Sabău, Fosta biserică a ordinului al românilor în contextul
Trinitarian (azi Biblioteca reformelor şcolare din timpul
Battbyaneum) din Alba Julia, în . domniei împărătesei Maria Tereza
Repertoriul monumentelor istorice (1740-80), a împăraţilor Iosif al JJ-
din Transilvania, jud. Alba lea (1780-90) şi Leopold al JJ-lea
(manuscris), Cluj, 1977, Kovacs A., (1790-1792). Oradea, 1994, p.66-
Obseroatornl astronomic Bat- 67).
tbyaneum de la Alba Julia: un AR
program decorativ puţin cunoscut,
Se. Ioan Botezătorul.
Se.
în Ar.s- Transsilvaniae, II, 1992,
p.29-48). ort. de călugări
întemeiat 1937.
Funcţionează din nou din anul
NS
M. călugăriţelor mize- 1990. Bis. de lemn a fost cedată m.
rlcordiene a fost construită în de la Miceşti. Aici funcţionează
oraşul de jos, de către ep. Haynald,
tipografia arhiepiscopiei.
în anul 1858. Nu mai avem alte IVL
date despre ea (Lestyan, II, p.111).
Albac (jud. Alba). M. ort.
A. B. - Maierl I, m. ort., nouă, de călugări, cu hramul Sf.
54
Prooroc fli e, întemeiată dup ă ;:inul putea fi un

refecto riu rn:1re, î11
1990 CM. Vlasie, Drumuri spre spate le că ruiase p laseaz{1 tre i
mănăstiri, 2000, p .212). că mărnţ e (chilii sa ll a nexe
IVL gospodăreşti )).
Albeşti (jud. Mureş ) . M. a

fr. obse 1va nţi . Exista d e ja în anu l
1448. C tit o rit ă d e cMre Mihai
N:'idas i. Vicevoievodul Leonard
Ba rla basi este unul dintre donatorii
e i (1525) La 15:35 avea 19 că lu gă ri .
În ani i 1516 şi 1537 apa re pe lista
m. fr. obse1vante, apa11)nând
custod ie i transilvane. A fost părăs ită
în a nul 1556. M. a fost distru să,
rămânâ ndu - i doar bis. Între a nii JI I
164:3-1648 a u fost readu ş i, pentru o
sc u1t ă peri oa d ă , d e că tre comite le
d e Târnava, Ştefan Halle r. Pe acea Urm.ele mănăstirii franciscane
vre me doar sanctuarnl vechii din Albeşti
bise rici era în picioa re, cu hramul
Sf. Francisc, dar că lugării au locuit
în foste case i obăgeşti. S-a deschis Din co lţul d e no rei -vest a l
imed iat ş i o scoa l ă. A fost navei porneau alte zid11ri ca re
d esfi i nţat ă d e că tre principe le p ă rea u să co ntll reze 1111 110 11 n J\ oa r
G heo rg he Rak6czi a l Jf-lea, la 1648, că tre a nexe le de di11aint e. La s11cl
că lu gă rii mutâ ndu -se la Ş umul e u de nava bis. este amplasat:1 o :tl ti"1
Ciu c ş i Că l ugă reni . În 171 9, Kata clăd ire d e fo rm;1 d rept u11 -g lli1il a ră.
Bethl e n, a fl ată la A lb eşti , int enţion a pro babil o sac risti e. C ăt re mijlocul
să se refugieze din ca lea ciumei "în sec. al XIX-iea, s-a cump{1rar o casă
cu1tea unde a stat cândva m. pe a mplasame ntul presupu s al
că lu găril o r" , ceea ce arată că, la vechii m. Aco lo s-<i amena jat o
d ata m e nţi o nat ă, m. nu mai ;:ivea cape l ă d e di ca r ă Sf. Fra 11 cisc. La
decât ruine. La 1780, bis., e ra în că 190:3, fr a\·ea11 a ici o w1::id t"1 1t :1
în picioa re. Sanctuarn l să u e ra de 6 ( Karacsonyi, 11, p. LJ) --16; Szab<i l;\·
stâ nje ni lungime ş i :3 stânje ni si 9 · P., Fe·rencrendielz o 11/0f!.J>m·
ţo li l ăţim e, avâ nd ş i o c ript ă. t6rtenelemben . Budapest, 192 1,
Bis. era prevăzută cu alta r p. 250-251; Baros F., Az f'ldelyi
pre lu ng, închis semicircula r, şi navă j erencz rendiek. Cluj-l(o lozsva r,
dispropo1ţionat d e scu1tă, aproape 1927, p.124-125 ; David L. , A
pătrat ă . Anexele erau d ezvoltate k6zepkori UdvadJe/y5zek 11t/i1•eszeti
că tre nord. Racordu l se făcea de la emlekei. B u c ure.ş ti , 1981, p.:)5)
jumă t atea co rului ş i pa 1ţ i al peste .-\ I\, .\~ I.
abs id ă. Planul pe ca re îl avem la M. a călugăriţelor fr ..
dispo ziţ i e înfăţiş ea ză mai multe despre ca re ş tim doar că f1111 cti o 11a
în că p e ri , cu dime nsiu ni inega le, a în a nul 15:35, câ nd duhovniClll lo r
căror traiect se între1u p e . e ra un preot d in m. că lu găril o r .
Un corido r îngust, d espa1te :\1L
co rpu I d e est, d e acela amplasat, cu M. a beghinelor, me 11ti -
ap rox im aţ i e, la nord-vest. În acest o n a t ă o s in gu ră dată, în a1HJ\ 1'i :~5
co rp se distinge o în căpe re ce a r La mijlocul sec. a l /.,.'\." l-le:1, tTa 11
55
deja desfiinţate (Karocsonyi, II, Adat/ar, în voi. Arhitectura religi-

p.548). or.1Să medievală din Transilvania.
AR Satu Mare, 1999, p.278-280).
AR.ML
Aleşd, vezi Peştlş.
A1maş (jud. Arad). Se. ort.
Almaşu (jud. Sălaj). M. b. de călugări, în jurul unui paraclis
constituită în partea de vest a cu hramul Buneivestiri, întemeiat în
vechiului comitat Cluj, lângă pârâul anul 1997.
Almaş. Data fundătii şi fondatorul IVL
sunt neamoscute. Prima menţiune
este din 1234, când apare pe lista Almaş, vezi Putna.
m. ordinului premon., ca filie a
celei de la Promontoriul Oradiei, AlunJş (Chiced, jud. Cluj).
aflată pe terito1iul ep. Transilvaniei. M. ort. cu începutu1ile şi localizarea
Pottivit unei bule papale, din anul neprecizabile. Posibil ca s[t fi
1238, cu ani înainte (1234), a fost existat pe amplasa-mentul actual al
luată cu forţa, . de către comitele bis. parohiale. Cercetată de
Ladislau, de la b. şi dată călugărilor oficialităţi în anul 1784, pe11tn.1 ca
premon., din m. de pe în anul următor să fie dată, cu sila,
Promontoriul Oradiei, care au gr. cat. La anul 1791, călugării
distrus bunurile m., iar apoi unor solicită aprobarea pentru construc-
preoţi vagabonzi şi propriului său ţia unei bis. de zid cu hramul Sf.
capelan. Transferul către noul ordin Mihail şi Gavril. Nu cunoaştem alte
a rămas însă definitiv. Mai târziu date despre ea (Kadar, IV, p.248-
premon. o repopulează. Patronii m. 249; z. Pâclişanu, Vechile
s-au schimbat în 1249 (neamul mănăstiri, p.154; Şt. Metes,
Geregye) şi 1277 (neamul Borşa). Mănăstirile, p.141 ).
În 1294 este amintită ca filie a AR
abaţiei premon. din Zabdrovice
(Moravia), dar în anul 1320, în Arad (jud. Arad). M. a
catalogul ordinului figurează iarăşi capistranllor înfiinţată în jurul
ca filie a m. premon. din anului 1660. La 1667 este amintită o
Promontoriul Oradiei. Se pare că capelă. Ea va fi mutată, în 1705, în
nu a mai fost refăcută sau nu a mai cetate. A funcţionat cu hram11l Sf.
funcţionat. Nu posedăm date Elisabeta. S-au mutat în I ~81, î11
despre amplasamentul ei topografic cetatea cea nouă. În timp1il
şi elementele ei arhitectonice. În evenimentelor din anii 1848-1849,
anul 1808, din ruinele ei s-a m. a avut grave distrugeri. Deşi
construit conacul Csaki. S-a refăcută, m. a fost mereu stânjenită
presupus că exista pe locul cetăţii de trupele din cetate. După
de mai târziu (Bunyitay, II, p.349- tratative îndelungate, au părăsit
.352; Pet1i M., Szitagy varmegye locul în anii 1861-1862, atunci când
monographiaja. I. 1901, p.581-591; statul le-a cumpărat clădirea si a
Oszvald F., Adatok a magyaror- transformat-o în spital militar.
szagi premontreiek Âtpadkori AR, \1L
t6rtenetehez, în Muveszet-torteneti Minoriţiiau fost aşezaţi în
Ertesit6, 6, 1957, p.239; Gy61ffy, I\ anul 1702, în Aradul Nou.
p.593; Mikl6si Sikes Cs., Egybdzi Întemeietorul noii m. a fost
epiteszet Kalotaszegen a romanika Camillus Hăfflich, cel care a
es g6tika evszazadai (1540-ig). cumpărat un teren, pe care a tidicat
56
o capelă dedicată Sf. Anton de Egidiu Jenowein (italianul Egidio

Padova. Aceea a fost distrusă la da Genova), pentru reluarea şi
1708, în răscoala racoţiană. definitivarea lucrărilor. Restricţiile
Construcţia unei bis. noi, cu hramul impuse de Consiliul de Război au
Sf. Francisc, şi a conventului, a' fost respectate, astfel că nava nu a
demarat din anul 1710. Un turn, mai fost boltită, ci tăvănită, iar
înalt de opt stânjeni s-a ridicat la turnul lăcaşului anterior, dezaxat
1725. Despre aceasta nu mai avem faţă de noua constmcţie, 11u
alte date. depăşea în înălţime opt stânjeni
În 3 aprilie 1751, ep. de (circa 16 met1i). Potrivit 1111or
Cenad (?), Anton Engel, conte de documente contemporane, bis. era
Wegerein, asistat de canonicul notată cu 19° 3· în lungime şi 7° f
Eugeniu Llmburg şi preoţii sârbi în lăţime, aşadar o suprafaţă
Vatka şi Pavel Branko din interioară de 133 stânjeni. Se mai
Timişoara, vor aşeza, în prezenţa preciza că dacă, pe o suprafaţă de
enoriaşilor arădeni, piatra de un stânjeni încăpeau nouă
temelie a celui de al treilea lăcaş persoane, atunci interioml bis.
minorit, cu hramul Sf. Anton de putea adăposti circa 1197 de
Padova. În 1752, sanctuarul şi persoane. În calcule actualizate, la
sacristia bis. erau deja boltite. În 8 un stânjeni îi corespunde 2,661
noiembrie din acelaşi an, generalul metri. Ca urmare, lungimea totală a
prinţ Lobkowitz, bazându-se pe o lăcaşului m. era de 36,60 met1i, iar
hotărâre a Consiliului Militar de lăţimea de 13,46 metri, însumând
Război din Viena, ce interzicea astfel o suprafaţă de 493 metri. În
edificarea monumentelor cu ziduri 1761 se lucrează la amenajarea
groase şi cu bolţi în vecinătatea spaţiului interior. Orga este
unei fortificaţii, emite o ordonanţă confecţionată de Karl Janicek din
ce blochează construcţia navei Bratislava, mobiliernl liturgic baroc
boltite, ex ratione Defensionis. Se de Johann Pigler, picturile altarelor
cerea ca pereţii navei să nu fie mai aparţin vienezului Ferdinand
groşi de două picioare (circa 60,96 Schiestl, devenit între timp cetăţean
centimetri) şi fără boltă, iar cei ai al Timişoarei, care le-a definitivat
m. nu mai groşi de un picior şi după 1761, iar statuile altarelor s-au
jumătate (circa 45,72 centimetri), datorat sculptorului Francisc
clădirea monahală trebuind să aibă Eberhardt. În 1819 se aprobă
doar parter. Abia în 13 aprilie 1758, cererea de supraînălţare a turnului
activitatea va fi reluată pe şantierul clopotniţă. Lucrările se vor
m., cu angajamentul superiorului desfăşura între 1821 şi 22 mai 18~:~.
ordinului de a efectua, pe propria sub conducerea mesterului Hofer.
cheltuială, demantelarea complexu- În acelaşi an, ma~stml dulgher
lui monastic, în situaţia în care Ferdinand Fett înalţă coiful baroc,
raţiuni de ordin militar ar fi cu bulb, al turnului, şi stema
solicitat-o. Specificaţia de mai sus Ungariei. Bis. m. minorite (fr.) avea
avea în vedere amplasamentul noii un aspect baroc, cu un sanctuar şi
cetăţi de tip Vauban, ce urma să se o sacristie boltite, cu o navă amplă
construiască în Arad. Fortificatia tăvănită, luminată de ferestre înalte,
avea să fie ridicată între 1763-17S3, în arc semicircular, cu o fatadă
după planurile generalului maior apuseană de "tip italian", nemai-
Filip Ferdinand Harsch. În 1758, întâlnită în zonă, inspirată de unele
stareţul m., Szmolnik, încheie un modele ale barocului peninsular de
contract cu meşterul constructor la sfârşitul sec. al XVI-iea şi primele
')7
decenii aiC' sec. al X\'lJ- lea, î11sf1 Simio11 S1;'t lpnirnl. :\ci i\ il:Jl l'a i-:t
111u lt si rnplificat~1 în co mpa1ti 111e11 - f'ost mai CO lll p l cxă, ciC'0 '1J'C' l'(' ; J
tele sale decorative. Cripta bis. a ct1nwlat si roslt1ri parolii ;tl f' (Î11
fost d esc hisă în anul J 769. caz1il bis.) sa t1 de rescd i1M1 si
Imaginea acestei bis„ - înlocuită, la n ec ropolă ep is co pală. Co manda a
1903, ele actualu l monument de fosl rea liza t ă de Egidi11 Jen owe in
pla11 ce ntral, datorat arhitect1tlui di11 Arad, constrn cto nil care a
\1ilan Tabakovici se mai lu crat si la bis. mi11oritilor.
p:1strc;1z;'1 doar în d 'tl eva imagi11i
pictall' sa11 gra\·ate, di11 sec. XJX,
t rei dint re acestea păstra t e î11
co lcct1a 1\lh1zeulu i J11cletean /\r;td
( :\. Kdll'r, Primăr i a şi bis. rni11oril ~1
clin .-\ raci la l826, 1tlc i p e p~1nză ; A.
l\.eller, Primăria, Stat11i a Sf. Treime
si Bis . .\ l i1 1 o rit ă clin ,\raci la 1828.
1ilci JlC' p;î11ză; L11clm·ic R11zicka,
l.c1·L· 111011ia dv acorda re a clrcpt1il11i
de ora.'> liber rega l, .\ raci . 18.i,1 si
l OI1grcs1tl medicilor, .\rad, 18- 0,
gra\11r:1 l. Poseda ci 11 ci clO]XJIC
turnate în anii 1""2 1, 1-73 , l 808,
1 Mănăstirea diu Arad-Gai
1822. :\ 11cxe le era alipite spre sllCI.
A.11 ti11111 mere11 o şcoa lă. Ea ;1
dl'llâ11cli1 o cF1cl irc separat:-1 clin C lădirea bis. se prczinl ;'t ca
;i111tl 1-ciu. Din a111 tl 1-.,5 a11 fost 1111 morn1men1 baroc, 11ni 11a\·at, c1 1
asimila 1i 11nui gin1llazi11, pâ11;I în absida al tan1h1i po li go1ială î1 1
;1L11tl l-88. ,\ anll o cl{1d ire separat?i exterior si semiciretilară î11 i111crior.
din 1-'il. O reparare radicalii s-a Peste pronaos se ridi c?'1 1111 111m -
prod11.<> în anii 1---:;-1 --8. Apoi, c11 c l opotn it ă. Ca pa 11da11t . bi~. a re pc
1oată laicizarea sa, mi11oritii a11 pa 11 ea n o rdi că, u 11 pa raci is 111a i
1ne11it la cârma sco lii în 18.i2, sc1111 , a d 'trni ahs id;'1 se închide la
p;"u1[1 1:1 18- _i. A f1111ctional p;"111ă ace la-?i lli\·el c11 a bi.<>. ş i lot 111
după :tl doilea riizbo1 mondial ronnii poligonală.
( 7Cir/('11e/111i odollrir C:m11rid Decoratiilc di11 i11tcriontl
ep,ybriz11tep.)'e bojdo no s je!en?lwz. bis. sunt foi mate din a11cadramcntl'
I, 18-1. p.Vi7-158; 168-170, 1""9- de marmură roş i e, capit e luri clorice
180, 185-185; Lakatos O„ / lmd -? i co mbinate, regist re de ti p baroc,
/6rl?1iele. II, Araci, 188 1, p.19, 24, p il aş i ri si arce sernicirc1 ilare. La
L15-+1; .\lrirki, IT ' 2, p.725-724; Szabo sn111ă \Teme c.h1pă ridi carea 111
l~\'. P„ Ferencrendiek o mogyor ( 1„6 -.r), iconosta sl ii bis. a fosl
t6rt?11e/ei11be11. Buclapest, 1921, înzestrat c11 ico;111 ele co 111a11dat l' h1 i
p.202-205; Ch. Ciuhandu , Rol7lli11ii Ştdan Te1 1c1chi. Bis„ co11aC11 i
din c!i 111/1io Arod11!11i de oc11111 reşe din\{1 el e vară a episcopttlui,
do11!t 1•er1c11ri. Araci, 1940, Allexe, paraclisul -?i alte anexe
Couscript ia din 174:3). gospodă re-?ti a l că tuies c 1111 corp
NS, AR, \t!L co mun pe 111 1 plan în f'orrna lil erei
A.-Gai. M. ort. ctitorită el e U.
c{1tre cp . Sinesie Jivan ovici, între După rnoa11 ea ctitonilu i,
a1 iii i - uU- J762, c t1 o bi s., un cona c rn. lravers ează o perioadă clifkilă ,
si alte a11exe. A fost d e dicată Sf. fii ne! nevoii {1 s~t f'1111ctionezl' ca bi s.
58
parohială pentru credincioşii sâtbi Armeniş (Piatra Scris~1.

si români din cartierul Gai. La jud. Caraş-Severin). Se. 011„ c11
despărţirea ierarhică a celor două numele de "Piatra scris~1", amplasai
bis„ cele două comunităţi şi-au în apropierea cheilor /\rme11is1l111i.
ridicat, în perioade dife1ite, alte bis. legat de o icoană pictată pe o
parohiale, lăsând m. în părăsire. În stâncă. Se ştie că icoana a fost
anul 1955 a fost repopulată cu restaurată în anul 1822, de către
ma1c1, însă pentru scurt timp Moise Buru. În anii 1929-19.30 au
0959). Viaţa m. s-a reluat pe baze apărut o capelă, care utilizează
mai solide în anul 1964 şi după vechea icoană, şi un corp de
această dată· au fost iniţiate lucrări anexe. Ctitorul i-a fost Vasile
ample, de refacere a bis„ conacului Dragomir din Slalina \1ici"1.
şi anexelor şi totodată, s-au pus Reînfiinţat în anul 1990, cu l11~11mil
bazele muzeului care adăposteşte Duminica Tuturor Sfintilor. Pe
cea mai importantă colecţie de lângă bis„ s-au constmit o
obiecte bisericeşti din Episcopia clopotniţă şi anexe etajate
Aradului (sec. XVII-XIX). Tot aici, (Mureşianu, p.139-141).
în incinta m„ a fost pusă în valoare AR
din 1985 şi una dintre vechile
monumente din lemn ale judeţului,
bis. din Selişte (corn. Petriş) (Gh. Arpaşu de Jos (jud. Sibiu J.
Ciuhandu, Paraclisul Sfântului M. ort. cu hramul Adormirea \1aicii
Simion Stâlpnicul şi gropniţa Domnului, ridicată pe moşia
episcopească din Arad-Gai, în contelui Adam Teleki, la o
Hotarul, II, nr. 7, 1935, p.4-7; Gh. depărtare de câţiva kilometti de s.,
Lanevschi, Repertoriul monumen- într-o dumbravă numită "Podeiul".
telor religioase de pe cursul inferior Alte informaţii ne spun că era
al Mureşului, în Ziridava, XI, 1979, situată lângă "Calea pădurii", de
p.1009-1010; Gh. Liţiu, Mănăstirea unde se ajunge relativ uşor în valea
"Sfântul Simion Stâlpnicul" din Argeşului, în Ţara Românescă. Este
Arad-Gai, în MB, XXX, nr.7-8, atestată prima dată în 1726, când în
1983, p.488-493; H. Medeleanu, ea vieţuiau un călugăr si o
Valori de artă veche românească în călugăriţă, foşti soţ şi so\ie, bătrâni
colecţia Mănăstirii ''Sfântul Simion şi orbi. Despre înzestrarea ei cu
Stâlpnicul" din Arad-Gai. Arad, căiţi avem date din anii 1728-1"742.
1986; M. Porumb, Dicµonar, p.23). La 1748 avea patru călugări, un
IB, AR preot şi un dascăl. Tot atunci este
conscrisă şi averea de animale şi
Ariniş (jud. Maramureş). grâne a m. Distmsă la anu 1 1...,61.
M. ort. despre care avem prima După acel moment, călugări 011. au
informatie din anul 1727, când refăcut două chilii (Z. Pâclişanu,
vlădica Dositei sfinţea acolo preoţi. Vechile mănăstiri, p.152; St. Metes,
În anul 1787 era deja părăsită, fără Viaţa bisericească a românilor din
să cunoaştem mai multe amănunte Ţara Oltului. Sibiu, 19.W. p.:VI; Gh.
despre hramul bis. ori amplasa- Grama, Mănăstirea "Adom1irii
mentul ei precis (AI. Filipaşcu, Maicii Domnului" de la Arpaşu de
Istoria Maramureşului. Bucureşti, jos, în Telegraful Român, nr. 28, :$0
1940, p.165). iunie 1935; Şt. Meteş, Mănăstirile,
AR p.75-76).
AR
59
Arpaşu de Sus (corn. numit "la m.", de pe malul drept al

Cârţişoara, jud. Sibiu). M. ort. Mureşului. Întemeierea ei este
datând cert din sec. al XVII-iea. anterioară anului 1757, dată de la
Amplasamentul exact şi hramul ne- care avem prima consenu1arc:-
au rămas necunoscute. În anul doaHnentară. Hramul i-a ri'unas
1647 s-a călugă1it acolo preotul necunoscut. Sursele existente, cuc
local Aldea. În sec. al XVIII-iea a provin din sec. al XVIII-iea, o
devenit gr. cat. La 1748 avea un indică drept m. gr. cat., slab
ieromonah şi trei călugări. Din populată (spre exemplu, între anii
consc1ipţia de la anul 1748, reiese 1765-1774, doar cu un singur
că sc. avea o avere foarte modestă. călugăr). În anul 1788 un lot de
În anul 1749 este menţionat pământ şi câteva cărţi care-i
ieromonahul Amfilohie. Dintr-un aparţinuseră au constituit obiectu I
act datat la 1769, aflăm că stăpânul unui litigiu. Probabil, în junii
moş1e1, familia Teleki este acestei ultime date, m. a !'ost
responsabilă de înstrăinarea unui desfiinţată (Z. Pâclişanu, \:ec:hilf'
lot de fân şi a clopotului ei CD. mănăstiri, p.152; Şt. Meteş,
Prodan, Urbariile Ţării Făgăra Mănăstirile, p.6; Ioana Ctistache-
$Ului. I, Bucureşti, 1970, p.839; Z. Panait, Biserici de lemn, p.61, 159).
Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.152; IB
Şt. Meteş, Mănăstirile, p.76).
IB, AR Aurel Vlaicu (jud. Mureş).
M. ort. de călugă1i, nou întemeiată,
Aţintlş (jud. Alba). M. cu hramul Sf. Dumitm.
românească, dispămtă în locul IVL
Baia de Criş (jud. p o li gona l, a rcul d e triumf în arc
Hunedoa ra). M. fr. din sec. al frâ nt s i cu mu chie tes it ă, da r s i
XV1II-lea, a căre i pres u pusă fe restre le ca re au trăsă turi l e 111111i
existenţă medievală nu se co nfirmă. gotic matur. Bo lt;;i ş i tribuna \·es1id
Anteced e ntele ex i stă doar în planul a fost rea lizate în fo rme ba roce. Se
co nstru ctiil o r. În sec. XV-XVI, o bis. m e nţion ea ză d a 11 ex is1at si do1 1?'1
gotică a d ese rvit aici o parohie, dar turnuri , unul înalt , baroc. aseza1 în
din motive insuficie nt e lu cid ate faţa bis., a ltul pe faţadă . Cla11stnd a
(posibil un incendiu p etrecut în fost rea lizat în continu a rea b is ., pc
sec. a l A.'Vl-lea), a fost lăs ată să se latura no rdi că ( 1763 ?). Din dot ă ril e
ruineze. vechi ale inte rio nJlui se păst re ază
a mvonu l ş i d ou ă alta re la te ra le,
toate d e factură barod1; a lta nil
p ri ncipal, din sec. al >-.'V JIJ -lea , a
fost înlocuit d e un a lt1d 1H:'' ogoli c
(1860) . Bis. cu o pa n e clin
inve ntarul mo bil, inclus iv arhiva, a r
fi sufe rit un e le dist ruge ri la
revo luţi a din 1848. În 1852 a fos1
t ra nsfera tă ca pistran ilo r, iar la l 900 ,
d in no u rni11o ri \ilo r tra ns il va ni .
Co nventul a continu at s{1 fu ncl io-
neze (că h1 gă rii as i gur~111 cl şi
se1v iciile pa ro h ia le) p~111 {1 la d 11 p;~1 a I
d o il ea răz b o i mond ia l câ 11cl esle
Conventul frao.ciscau desfiinţat. Reînfiin ţată dup;1 1990,
Baia de Criş ca filie a m. cl in Deva, c11 ilram11!
Sf. Fecioa re ( RupjJ, III , p.226; Szabo
Gy. P., Ferencrendiek a 111ogym·
La începutul sec. a l XVIII- 16rlen elemben. Buclapest, 1921,
lea, sub o blăduirea e p. Ladislau p.292; Kovacs I. , Magyar
Nadasdy (1710-1730), fr. bulga ri rf?formalus lemplom. l, p. 166 ;
a jung în loca litate ş i preiau paroh ia, Gyă rgy J ., A Feren crendiek e/ete es
oficiind mai întâi într-o cape l ă mi1k6dese Erdely ben. Cluj, 1950,
a fl a t ă în p a 1tea d e sud a vechii bis. p. 60, 261-262).
Pe cea din uimă, rămasă mu lt ă 18, .VIL
vre me fă ră aco p e 1iş ş i cu bo l ţile
căzut e, a u restaurat -o treptat. Baia Mare ( jli ci.
Etapele în ca re s-a d e zvoltat M a ra mureş). M. fr. obs ervanţi
ansamblul nu sunt suficie nt de avea, se pare, hra mul M~11ll11i10-
cla re . Se pa re că au m e nţinut rului. Posibil să fi fost înte me iat:1 ele
traseu l zidurilo r d e la bis. vech e, cu că tre d es po tul sâ rb G heo rghe
nava dreptunghiulară şi altarul Bra ncovici, la 1437, undeva în afa ra
61
oraşului. La 1481, sunt consemnaţi tul în aplicare la 14 aprilie 16:4_

guardianul Ladislau şi un respon- După plecarea comandan-tului,
sabil al capelei. La 1499 este orăşenii revoltaţi împiedică intrarea
menţionată o orgă în bis. ei. iez. în bis., fapt ce a dus la
Înfiinţarea unei societăţi a flagelan- intervenţia coman-dantului cetăţii
ţilor, îi pune pe fr. în conflict cu Sătmar, generalul Saponar, în
oraşul (1512). În 1525 a devinit sprijinul iez., la 25 noiembrie 1674.
centru districtual, penttu m. fr. din Disputele între Consiliul orăşenesc
Ungaria de nord-est. La 1535 şi şi ordin, în această problemă, vor
1542 avea 14 călugări, iar la 1548, continua până la promulgarea
doar zece. Funcţionarea unei şcoli Diplomei leopoldine. Acest act,
a m. este o certirudine. A fost emis de Leopold I în 1691, înt{1rea
desfiinţată, cu violenţă, în anul dreptul iez. şi al cat. în genernl,
1554, de către luterani. O parte a asupra bis. şi bunurilor foste ale
inventarului mobil a ajuns în bis. romane, avute înainte de
cetatea Ecsed. Reformă. La Baia Mare vor fi
În locul lor al.l fost aşezaţi retrocedate o serie de terenuri si
minoriţi. Ei au fost confirmaţi şi în clădi1i din preajma turnului Sf.
deţinerea spitalului de lângă m., Ştefan. Sub incidenţa decretului vor
până la începutul sec. al XVII-iea intra şcoala şi biblioteca reformate,
(1605), când le-a fost luat şi dat transfonnate în gimnaziu car. În
reformaţilor. O ştire din 1647 timpul răscoalei lui Francisc
susţine că în fosta m., reformaţii Rakoczy al II-iea, iez. parasesc
aveau o şcoală. Au revenit în anul oraşul, bis. Sf. Ştefan fiind redată
1687, preluând bis. Sf. Nicolae. reformaţilor, bis. Sf. Martin intră în
Şederea lor a fost însă scurtă, stăpânirea luteranilor, iar cat. le va
pentrn că, în 1704, au fost alungaţi, ramane bis. Sf. Nicolae (Piaţa
în timpul răscoalei antihabsburgice Păcii). După pacea de la Satu Mare
a lui Francisc Rakoczi al II-iea. şi reîntoarcerea iez. în 01~1s,
După încercan de revenire, gimnaziul cat., controlat de ei, va
înregistrate în dreptul anilor 1706 şi funcţiona, începând cu 1:19, o
1710, revenirea lor definitivă s-a perioadă în vechea clădire (strada
produs târziu, doar în 1753. Bis. a Crişan nr.I). După câţiva ani, scoala
avut de sufe1it de pe urma unui se va muta în noul edificiu, care va
incendiu. Noile construcţii, care fi isprăvit doar în anul 1750. Placa
aveau, pe lângă m., spital şi şcoală comemorativă, cu inscriptie, a
elementară, au fost terminate în gimnaziului, are faima unui scut
anul 1791 (Rupp, II, p.362-364; III, elipsoidal, sculptat în piatră,
p.283; Csimki, I, p.467; Karacsonyi, articulat cu motive vegetale
II, p.121-124, 435/436; F. Romhânyi încheiate în pa1tea infe1ioară în
Beatrix, Kolostorok, p.9). mici volute, flancând un herb mai
AR mic, ce are un urs în câmp.
Prima misiune a iez. în Mijlocul plăcii comemorative este
localitate şi împreju1imi debutează decorat cu figura-bust a Sf. Nicolae
în anul 1673. În acelaşi an, bis. din ep., între frunze de laur, surmontat
Seini ajunge sub controlul lor. Un de emblema ordinului iez. cu
decret imperial din 13 aprilie 1673 însemnele JHS în glorie. După
cerea restituirea, pe seama iez., a desfinţarea ordinului, ginmaziul va
bis. Sf. Nicolae, decret neaplicat de fi preluat de piar.
către Consiliul orăşenesc. Generalu). În anul 171 7 se deschide
habsburg Spankam va pune decre- şantierul de construcţie al noii bis.
62
iez„ isprăvită în anul 1720 şi nu în k6rnyeke. Nagybânya, 1894, p.160-

1718, după cum consemnează 161; Monografia municipiului Baia
inscripţia votivă de deasupra intrătii Mare. I, Baia Mare, 1972, p.·î54,
în lăcaş. Bis. este o constru~ie 457-458, 468-469; A. Socola11,
tipică ordinului iez. asemănătoare Monumentele istorice ale judetului
în plan, şi parţial în elevaţie, cu bis. Maramureş. 1972).
iez. din Cluj, ridicată aproximativ în NS
aceeaşi perioadă. Planimetric M. gr. cat. de maici, cu
conturează un tip de bis. sală, cu hramul Adormirea Maicii
capele laterale încălecate de Domnului, întemeiată după anul
tribune la navă, cu sanctuar flancat 1990.
la nord şi la sud de câte o sacristie AR
şi două turnuri în faţada apuseană,
încoronate cu coifuri de morfologie Baraju Leşu (jud. Bihor>.
barocă. în interior, nava şi Se. ort. de călugări, situat în munte,
sanctuarul sunt acoperite cu bolţi cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi
semicilindrice, cu penetraţii Elena. S-a întemeiat în anul 1999
ranfo1ţate de arcuri dublou, ale (M. Vlasie, Dn1muri !>pl'"e mănăstil'"i,
căror capete se sprijină pe pilaştri 2000, p.240).
mas1v1, încoronaţi cu capiteluri IVL
ionice. Mobilierul liturgic vechi este
completat de câteva statui de Batăr (jud. Bihor) ..'vi. cat.,
factură barocă, dar şi de câteva a neamului Borşa, constn1ită
picturi aparţinând aceleaşi perioade probabil în cursul sec. XII, cu
(Sf. Ştefan închinându-se Maicii prima menţiune cunoscută din anul
Donmului, Iisus pe cruce, plâns de 1177. Este amintită şi în anii 1316 şi
Ma1ia Magdalena, Răstignirea şi Sf. 1344, numai ca referinţă
Rita, picturi în ulei pe pânză) sau topografică pentru alte moşii.
lucrări ceva mai târzi, realizate în Aparţinuse domeniului cetăţii
tehnica frescei. Faţada principală a Cheresig, a neamului Borşa, df' la
bis. este divizată în trei registre: cel care a fost confiscată de către rf'ge,
central, încoronat de un fronton în 1317. De aici s-ar putf'a încerca
triunghiular, aflat în corespondenţa câteva supoziţii privitoare la ctitorii
navei, şi două laterale, simetrice, ce şi patronii ei. Dispărută undeva în
cuprind turnurile clopotniţă. hotarul de est al aşezării (Bunyitay,
Orizontalele sunt marcate de puter- II, p.425; Gyorjfy, I3 , p.598-599.>.
nice cornişe, multiplu profilate, iar AR
verticalele de pilaştri treptaţi.
Ferestrele practicate în faţadă sunt Bazia.ş (corn. Socodol, jud.
alungite şi în arc semicircular, iar în Caraş-Severin). M. ort., situată pe
cele trei firide au fost plasate culmea stâncoasă a dealului Locva,
statuile Sf. Carlo Borromeo, lângă Dunăre. A fost mai întâi
patronul ordinului, Sf. Francisc atestată în documente turcesti din
Xaver şi Sf. Iosif, cu Iisus copil în anii 1569-1579 şi 1581, pe câ~d era
braţe. Sub bis. iez. a fost amenajată dedicată Sf. Ilie. Pentru lllmătorul
cripta, amplă, ce adăposteşte veac, ca de altfel şi pentru
numeroase monumen-te funerare, începuturile sale, nu există surse
unele decorate cu blazoane. După documentare. Este doar de
desfiinţarea ordinului iez., lăcaşul presupus că existenţa ei a
serveşte drept bis. parohială (Rupp, continuat. În anii 1724 şi l 7.i8
II, p.363; K. Palmer, Nagybdnya es suferă de pe urma unor incendii
63
provocate de turci. Acesto r Ban.al, în FD, 49, 1938, p.5 -(J; \ J.

eve ni mente le -au unnat probabil o Co rnean, Mon.ogra:fla Ppo rb1ei
refacere, d eoa rece o găs im Cll Camnsebeş11!11i. Ca ra nsebes, 1940,
hramul schimba t, în acela a l p.1 24; \/ . Matic , IVI. jO\'ail O\'iC.
Î n ă l ţă rii Domnului. Infonnaţiil e Man.as/ir Baz ia.5, în Zbornic z o
refe ritoa re la sec. A.'VTil-XIX, indi că Likovie Umetnoski. Novi Sad . ') ,
în să o via ţă mona hală foa1te 1969, p.293-396; Stoicesw, p.14;
m o d est ă . Spre exemplu, în anu l Engel P„ A temesvari es 1110/dovai
1771 se afl a la m. doar un singu r sz andzak t6r6kkori telep 1desei
că lug ă r . A fost desfii nţată ofi cial, (1554- 1579). Szegecl , 1996, p .26).
între a do ua jumătat e a sec. al IB . AR
XVIJl -lea ş i începutul sec. al XIX-
lea. Bunurile e i au fos t unificate c11 Bazua (jll cl. Sib iul. Se. 0 11
ce le a le m. Cusici ş i Zlatita (1812) înte me iat după l 990.
Apa rţin e de vica riatul o it. sâ rb. l\'L
Bădăciu (corn . Peri ceni ,

jud. Salaj). M. paul. in ce 11 ă.
Co nfundată cu o m. d e di ca t ă Sf.
Eme1ic, afl a t ă în co mii a tt ii
Veszpre m (U nga ri a). To111 si, o 111.
pa re să fi fost id e n t iJ i ca1 ~1 pe ln;1s;1
unui d ea l din pa 11 ea es1ie 1 Ul a s„
und e se ved eau urme le 1me i b is.
Biserica mă.o.ăstirii Baziaş ro manice, în ca drat ă, pe no rd ş i
sud, d e anexe . În zo na s-a săpa t
Pe o pi ctură din anul 1860 protoarheologic, ia r info rm aţ i a este
ni s-a tra ns mis imaginea târzie a m„ d estul ele n e cl a ră . Co nfo rm acestei
în ca re b is. se distinge spre no rd- surse, absid a e ra se mi c irc lll a ră,
vest. Era în cad rat ă pe nord d e o alta rnl ma i lu11 g ded11 lla\ 'a; se
clă dire ma i imp o 1t a nt ă, d e zid , iar po me nesc fragme nte d <." zid din
s pre sud -est, de o a lt ă constrn q ie , că ră mid ă sa u pi a tr~1 ; c l ~1 d irt"a
din le mn. C lădirea bis„ pă s tra t ă dins pre s ud e ra co mpa1tirn e nt a 1 ă în
p â n ă as t ăz i , are fo rma unui tticonc, d o u ă; pe pa1tea d e su d a alta rului
cu ca re ul s urmo ntat de o turl ă · a r fi fost un turn d e co lţ cu bază
sc und ă, pe tambur prismati c. pă tra tă (circa 2 m) (Ada m I , A
Pronaosu I este u şo r lărg it, badacson.y i jJalos kolostor m r11jair6!,
î n găd uind , că tre fa tacl a vesti că, un în AE, 1888, p .64 -66; DocArlP011!, r,
1u rn -clopo t11iţă sprijinit în inte rio r p .1).
de d o u ă pi cioa re d e zid. A ce ast ă 18
pa1te ves ti că a bis . se pare că este
o ad ă ugire din sec. al XIX-i ea . Băile Felix, V<."Zi
Ele mente deco rative (târzii) a Sâumărtiu .
păstrat doa r faţad a de vest, în rest,
aspectul este foa 1te sobrn Băişoara (jud. Cluj). M.
( Szen.tklaray, p .51-53; V. Buga riu , OJt „ de călugă ri , cu bis. avâ nd
Vederi din Banatul de alt.ăda tă, în hra mul Sf. Prooroc Ilie . Înte m ei a tă
An.alele Banatu.lui, 4, 1930, p .79; în anu I 1993 CM . Vlasie, Drumuri
$t. M eteş, Mănăstirile, p.191-192; C. spre mănăstiri, p.1 99).
Târziu , Scurtă privire istorică IV L
asu.jJra bisericii ortodoxe din
64
Băiţa (corn. Lunca, jud. Biserici de lemn, p.240; M. Po111mb,

Mureş) . M. românească, a că re i Dicţion.or, p. 34).
fiinţare este indirect înregistrată în 18
anul 1763 . Atunci aflăm despre
coexistenţa, la aceeaş i m„ a unor Băiau (jud. Sălaj). O b is.
călugări ort. şi gr. cat., ca şi d espre din lerrm, cu hramul :\dormi rea
confisca rea unor pământuri ce le Maicii Domnu lui , aflat~1 în pa n ea
apa1\ineau , de căt re baronul Korda. d e s. numit ă Cricova s i d a t a t ă în
Nu i cunosc 01iginile şi nici hramul, sec. al XVII-iea, ar fi ap::t 1\inut p~1nă
iar amplasamentul îi este trădat la 1848, un ei m . oit. din apropie re.
doar de un toponim aflat în vestu l Pe ntrn funcţion a rea acestei m. în
s. Lăcaşul a continuat să fie populat sec. A.'VIII-XlX, nu există s11rse
ş i câţ i va ani mai târziu de la prima sigu re, ia r vech imea presupusei bis .
atesta re (în 1765 fiind po me nite m ă n ăs tireş ti a fost apro ximat : -1 doar
d o uă că lugă iiţe), dar şi în 1779 - în fun cţie d e Ciiterii stili sti ce~ si de
conform insCiipţi e i une i icoane existe nta în inve nta ru I ei ;1 clu11 ;1
vechi aflată în bis. s . Cl 723). icoane d in a dou a jumătat e a sec.
XVIJ-lea. După 1990 a fost
o rganizată în loca litate o m . o it „ de
călugări (I. Godea , Joana Cristac he-
Pana it, Monum ente istorici!
bisericesti din l:./Jarhia Omdil!i.
Biserici de lem n. O rade-a , 1' ) ~ 8.
p.251; M. Po rum b, Uiclwnor. p .. ~ · I ;
M. Vlasie, Dr11n111Ti .1 pw 111!i11!istiri,
2000, p .239).
18
Bârsana (jud. Maramureş).

M. o it. a mintită în a nu I 1390, în
Biserica mănăstirii Băiţa hotarnl s. Bârsana, Nă n es ti si
Co m eş ti , prin mentio11arca 111H1i
topo nim. Toponime ase- m:111;11oa re
O ved e re general ăa m., sunt se mnalate s i îu a1iii I •1U) si
n edatată , înfăţişează un mod est 1414. Pe valea Cosă ului , e xist::-1 o
ansamblu cu trei clădiri : în p1im- poiană în care a r fi putut să ex iste
plan, spre stânga, se află o m. medi eva l ă. Ea este s itu a tă spre
clopotnită de lemn, iar spre dreapta sud-vest de s. Stăpânii s. au fost, în
şi în pl a nul poste1ior, două clădiri acea vreme, cnezii români din
d e locuit, cea dintâi dotată cu O ncesti , uzurpati de către mm aşii
cerda c. u avem date despre fe lul lui Sas Vodă , cel întors a hrn ga t cli 11
în ca re şi-a încetat activitatea (Z. Mo ldova.
P âcl işanu, Vechile mănăstiri, p .154; O n o u ă m. , s in1 ată pe-
Şt . Meteş, Mănăstirile, p.66-67; Va lea Slatinii , a fos t ridica t[1 ele
Ke lemen, L, A szaszbanyiczai g6r. - către preotul paro h loan Stefa 1ica,
kath . fatemplom, în Mii.veszett6r- la 1711, dre pt mulţumire pe11tru
teneti tanu.lmanyok, 1977, p.194; trecerea ciume i din anul precedent.
M. Pornmb, N. Sabău, Vechi C onst1ucţia se compunea dintr-un
inscripfii româneşti din judeţul sanctuar închis poligona l, decrosat
Mureş, în Marisia, XVIII, 1979, faţă d e o navă în ca re e ra des p{lltit
p.114; Ioana Cristache-Panait, un pronaos. Un proces clesfăsurnt
65
în anul 1739, incriminează raptul M. Vlasie, Drumuri spre mănăstiri,

unor bunuri m. de pe vremea 2000, p.229).
egumenului Bamaba. Tot atunci AR
rezida în ea ep. ort. de Maramureş,
Gavril. În acelaşi an, au fost BeJioara, vezi Poşaga de
efectuate lucrări la turnul clopot- Sus.
niţă. La 1769 comunitatea era
reprezentată prin stareţul Vamava Berchieşu (corn. Frata,
(altul decât cel anterior menţionat jud. Cluj). M. ort., cu dată de
?), călugărul Atanasie, economul întemeiere şi hram neatestate,
Vasile Bârsan, iar la 1777, prin amintită mai întâi în anul 1763.
patru călugări. Mai târziu, în 1786, Atunci averea i-a fost luată de
erau acolo doi călugări şi cinci săteni. La 1783, era propusă pentru
servitori. În anul 1791 a fost desfiinţare (Z. Pâclişanu, Vechile
predată basiliţilor şi supusă m. de mănăstiri, p.154; St. Meteş,
la Cemok (Ucraina). În jurul anului Mănăstiri/,e, p.151-152; M. Pommb,
1795 a fost reparată bolta. În anul în AJIACluj, XXVII, 1985-1986,
1806 a fost repictată de Toader p.481).
Hodor din Vişeul de Mijloc şi Ioan AR
Plohod din Dragomireşti. O altă
reparaţie a avut loc în anul 1900, Berchiş, vezi Berchieşu.
prilej cu care a fost lărgită.
Amplasamentul a fost Berind (jud. Cluj). M.
modificat în cursul timpului. Pe la românească, cu hram necunoscut,
mijlocul sec.. al XVIII-iea pare să fi probabil gr. cat., întemeiată anterior
fost mutată la Podurile Strâmturii, anului 1763. Traditia locală o
devenite ulterior Podurile M., lângă plasează în locul numit "Vad".
râul Iza. Despre o altă mişcare este Preoţii gr. cat. s-au plâns că
vorba în anul 1806, când bis. de bunurile ei au fost luate de către
lemn a m. a fost mutată în s., pe baronul Samuil Inczedi. Nu ştim ce
dealul Jbâr, la locul cimitirului. relaţie a existat între ea. şi bis.
Reînfiinţată în anul 1993, parohială, de lemn, păstrată până
cu bis. de lemn, cu hramul Soborul astăzi, cea din urmă fiind
Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. În monument istoric din sec. XVIII (Z.
anul 1997 a fost reparată. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.154;
Actualmente este m. de maici (I. Şt. Meteş, Mănăstirile, p.67-68;
Bârlea, lnsemnări din bisericile Monumente istorice, p.238-239).
maramureşene. Bucureşti, 1909, AR
p.22-27; Şt. Meteş, Mănăstiri/,e,
p.157-158; Z. Pâclişanu, Mărun Berinţa (jud. Maramureş).
ţişuri istorice, în CC, XVI, nr.7-8, Se. ort. nou, cu hramul Sf. Andrei.
1936, p.394-395; Al. Filipaşcu, IVL
Istoria Maramureşului. Bucureşti,
1940, p.165; R. Popa, Ţara Berivoii Mari (corn.
Maramureşului în secolul al XJV- Recea, jud. Braşov). M. românească
lea. Ed. 2-a. Bucureşti, 1997, p.205; cu hram necunoscut, aflată pe
Al. D. Baboş, 'Jbree Centuries of moşiile familiei Boier, despre care
Carpentering Churces. A ştim că în 1748 avea un ieromonah,
Chronological Approach to the cu numele de Ghierasie, cinci
Sacred Wooden Architecture of călugări şi opt călugăriţe. Unii
Maramureş. Lund, 2000, p.105-112; dintre călugări aveau vârste de
66
peste 100 de ani. Un toponim Distra (Petrova-Bistra, j11d.

existent la 1769, o plasează la sud Maramureş). M. oit. ctit01itii de
de s. A .fost distrusă sau desfiinţată către familia nobiliară româneasd1
în anii 1761-1763, iar averea sa a Petrovai, probabil Cil puţin înaintea
fost returnată familiei ctitorilor. anului 1643. Situată lângă ri'11il cu
M. ort. de călugări, cu acelaşi nume. A servit ca rezidentă,
hramul Sf. Apostol Andrei, a pe la 1715, ep. Serafim. După
început a se construi în anul 1993 moartea ep. Serafim rn1 mai
(Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, cunoaştem date despre existf'n\a
p.154; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.76- sa. Există şi opinii care nu
77; M. Vlasie, Dmmuri spre împărtăşesc existenţa ei ( Şt. Mf'I es,
mănăstiri, 2000, p.189-190). Mănăstirile, p.l"/7; Z. Pâclisan11,
AR, IVL Mănmţişuri istorice, în CC, XVI,
nr.7-8, 1936, p.398; Al. Filipascu,
Derivoii Mici (corn. Istoria Maramureşului. Bucuresti,
Be1ivoiu Mare, jud. Braşov). M. cu 1940, p.166).
hram şi localizare necunoscute. Al~
Singura menţionare pe care o
cunoaştem este din anul 1765, c-J.nd Distra Mureşului (corn.
era gr. cat. Este fos1te posibilă Deda, jud. Mureş). M. 011 .• c11
confuzia sau identitatea cu Berivoii hramul Sf. Fecioare, amplasată nu
Mati. departe de s., lângă râul Bistra. în
Se. ort. de călugări, punctul numit astăzi "La rn.".
construit după anul 1993, cu Lăcaşul a fost activ în sec. XVI-
hramul Sfinţii 40 de mucenici (Şt. XVII, fiind atestat prin textele unor
Meteş, Mănăstirile, p.77; M. Vlasie, inscripţii de pe un clopot ( 1546) si
Dmmuri spre mănăstiri, 2000, de pe două icoane, ultimele
p.190). realizate de G1igorie din C:olorneea
AR, IVL (1690).
DezdJn, vezi Munar.
Dic (or. Şimleu! Silvaniei, ~As]Sil n€mpc1111KO~ C(ll() At/ti~Tf"HlkC/ld.

jud. Sălaj). M. ort. nouă, de maici,
cu hramul Nastetii Maicii 44A< no~oHd Ao MdHdtTHfkl Ac AH }" AWM
Domnului, înfiinţată ·în anul 1996 ...... „
fOANT()i~ C&OHX • A. ~X~ (•Oo)
CM. Vlasie, Dmmuri spre mănăstiri, I
2000, p.239). )irf• rrH ro r· /j K0/.011\H
IVL
DichJgiu (corn. Telciu, jud.

Bistriţa-Năsăud). M. ort. de Inscripţie de icoană la
călugări, înfiinţată în anul 1996, cu mănăstirea Distra-Mureşului
ajutorul familiilor Grigore Tegar şi
Petru Tegar, pe Dealul Glodului.
Hramul este acela al Sf. Treimi. Confo1m unor surse de la
Posedă un paraclis închinat Sf. Ioan mijlocul sec. al XIX-iea, ce descriu
Valahul. o ruină cu o lungime de 16 stânjeni
IVL şi o lăţime de şapte, în care erau
vizibile altarul şi "celelalte
Distra, vezi Frum.uşeni.
despărţăminte", ca şi a unei
67
investigaţii arheologice grăbite, m. de întemeiere anul 1245. Hramul ei

de dinaintea anului 1546 a fost este acela al Sf. Cruci 04Bl.
ridicată mai întâi din piatră. Mai Primul ei p1ior cunoscut a fost
târziu, probabil a cunoscut unele Christian 0309). Alt ptior al sec. al
reparatii la care s-a folosit şi XIV-iea a fost Tylmann 0334). În
cărămidă. Pentru o perioadă sec. următoare, sunt atestaţi priorii
rămasă nedete1minată, în funcţio Stanislau 0413), George 0454),
narea m. a intervenit un hiatus, Laurentiu (1476), Melchior (1514>,
după care, construcţiile, ajunse Matia (1529). A primit drepturi de
mine, au fost înlocuite cu altele din pele1inaje în vederea unor reparatii,
lemn. Cu toate refacerile, sec. al la 1444. În anul 1454, în posesia ei
XVIII-iea nu a fost o perioadă se afla o bmtărie. Pecetea
prosperă, m. fiind slab populată (în conventului este menţionată la
anul 1714, spre exemplu, erau 1509. Altarele pe care le cunoaştem
înregistraţi doar doi călugări). De în ea au fost ale Sf. Nicolae (1502
asemenea, lăcaşul oscila între două ?), Sf. Regi, Sf. Dumitru (1523). La
culte, oit. şi gr. cat. O sursă din mijlocul sec. al XIV-iea se afla în
anul 1860 susţine că bunurile m. "s- conflict deschis cu bis. parohială,
au casat" cu 120 de ani înainte prelungit, în diferite fonne, până
(circa 1740). Icoanele, însoţite către sfârsitul său. O nouă sursă de
probabil şi de alt inventar, au fost diferende. a constituit-o felul de
mutate la bis. parohială (A. Şaguna, acces al orăşenilor la pânza
Istoria bisericei ortodoxe. II. Sibiu, zidurilor de apărare, împiedicat de
1860, p.115-116; Z. Pâclişanu, poziţia claustrului. Situaţia s-a
Vecbil.e mănăstiri, p.157; D. Antal, rezolvat în anul 1525, când pentru
Scbituri şi mănăstiri în proto- necesităţi publice, respectiv pentm
popi.atul Reghinului, în RT, XVI, construcţia drumului de acces
nr.4, 1926, p.94-96; Şt. Meteş, menţionat, cu acordul voievodului
Mănăstirile, p.133; P. Binder, Noi Transilvaniei, a fost dărâmat o parte
izvoare privind istoria bisericii a conventului. O restauare masivă a
româneşti din Transilvania (sec. vechiului claustru a avut loc în
XVII - XVlll), în MA, XXIV, nr.7-8, cursul sec. al XV-iea, te1minându-se
1979, p.721; Şt. Ferenczi, M. Fetică, în jurul anului 1490, respectiv data
Pe urmele mănăstirii de la Bistra la care au putut fi pictate şi frescele
Mureşului, în lndr. Past„ VII, 1983, al căror urme mai erau desc1ise în
p.63; Ioana Cristache-Panait, cursul sec. al XVIII-iea. Deja
Bisericile de lemn, p.206; M. înainte, bis. m. era acoperită cu
Pommb, N. Sabău, Vecbi inscripţii ţigle. Anexele au fost refăcute
româneşti din judeţul Mureş, în concomitent. Cel puţin refectoriul a
Marisia, XVIII, 1979, p.111-112). fost terminat în anul 1487. Aceeasi
IB dată era văzută înscrisă şi p~
fântâna m. Despre înzestrarea ei cu
Bistriţa (jud. Bist1iţa- o orgă se vorbeşte la 1512. Sunt
Năsăud). M. d. a fost amplasată în unele date despre cărţi circulate
sud-vestul oraşului, la intersecţia prin ea. La 1524 avea 28 de
vechilor străzi a M. şi a Călugărilor, călugări, între care se aflau un
cândva în a doua jumătate a sec. al rotar, un croitor, un fierar, un
XIII-iea. Prima atestare sigură este cizmar, un bucătar, un dulgher si
din anul 1309, ceea ce trimite la un pietrar. Sunt cunoscute mai
construcţia ei în sec. anterior. multe donaţii pe seama m„ venite
Unele documente d. dau drept dată din partea orăşenilor ori a nobililor
68
din jur (pământuri, iazuri, mori, Din datele pe care le avem

obiecte preţioase). Ultima menţiune la dispoziţie, se poate estima c~1 111.
certă este înregistrată în anul 1528. a avut bis. la nord şi anexele spre
Sfârşitul m. a fost estimat, conform sud. Corul, boltit, ei era închis
unora, în intetvalul 1541-1550. poligonal, nava (circa 38 x 22
După alte opinii, a fost lichidată în metri) avea la vest un pinion înalt
anul 1556 sau, cel mai târziu, în şi două ferestre. Chei de boltă, de
anul 1568. O parte a stranelor, forme diferite, trădează existenţa
executate în jurul anului 1516, a unei bolţi în retea. Curtea era
fost mutată, în anul 1563, la bis. mărginită de foişornl obisnuit. La
parohială de curând restaurată. În sfârşitul sec. al XVII-iea este
1680 vechea m. a fost incendiată. figurată pe un plan al oraşului, în
Până în anul 1717 a fost utilizată ca aşa fel încât trebuie să înţelegem
magazie de cereale. După acel an a că, pe lângă claustrul propriu-zis,
fost preluat de către călugării piar. avea încă o incintă (a grădinii ?),
O vedută din 1736 înfăţişează care era conturată de un zid pomit
zidurile claustrului până la cota de de la colţul de nord-est al său, pe
înălţime acelora de incintă ale un traseu cutb, până la zidul
oraşului, dar majoritatea fără oraşului. O parte din estul
acoperişuri, şi populează spaţiul claustrului, are şi astăzi aceleaşi
interior cu o serie de construcţii funcţionalităţi. Acolo se observă
mici (care puteau să fi apărut şi încă bolţile în cruce, dar fără ogive,
după lichidarea m.). Augustin şi două ancadramente de uşi.
Marics o descrie în 1754, cu o bis. Celelalte componente au dispărnt
de 44 x 19 metri, cu urme de complet. O parte a decornlui litic a
pictură, pe care a recunoscut sfinţii fost recuperată de către muzeul
Sf. Dominic, Petru şi Paul. Citeşte local (B. Ivânyi, Gescbicbte des
inscipţiile 1487 pe fântână şi 1490 Dominikanerordens in Sieben-
în interior. Pe faţadă distinge o burgen und der Moldau
Răstignire. Corul şi fefectoriul îşi (Hautsăcblicb unter Beni:itzung des
conservau bolţile. Un nou incendiu, Zentra/a.rcbivs des Dominikaner-
din 1758, o face aproape ordens un Rom), în SV, 62, Nr. I,
impracticabilă. Resturile sunt cedate 1939, p.42-59; Entz 1996, p.184,
azilului de bătrâni. 241; Sanda Mihaela Salontai, Despre
arhitectura unui monument
dispărut. Conventul dominican din
Bistriţa, în Revista Bistriţei, XIV,
2000, p.409-423).
M. călugăriţelor d. a avut
hramul Sf. Fecioare. Pare să fi fost
ridicată nu cu mult înaintea anului
1476, probabil în apropierea rn.
călugărilor. La 1510 avea n de
călugăriţe. Şi-a încetat existenta pe
la anul 1556. În 1754 se susţine că
era încă în picioare (F. Romhanyi
Beatrix, Kolostorok, p.13).
M. fr. minoriţi era
Ancadrament din mănăstirea amplasată lângă poarta Holztor, la
dominicană din Bistriţa extrema de sus a Beutlergasse, în
nord-estul oraşului medieval. Men-
69
ţiunea iniţială este din anul 1268. M. ioanită menţionată

Sigur funcţionează în anul 1316. prima dată la 1295, când papa le
Hramul Sf. Ioan (1448), este cedează o posesiune di11
menţionat o singură dată, dar apare vecinătatea oraşului (Unirea).
şi acela al Sf. Fecioare (1403, 1444, Ipotetic, s-a considerat că o bis. cu
1513-1525). Un incendiu care a hramul Sf. Nicolae, le-ar fi
distrus-o la mijlocul sec. al XV-iea, aparţinut. Se presupune că
ar putea explica cele două hramuri. reşedinţa a fost amplasată spre
A fost renovată îh al doilea deceniu coltul de de nord-vest al orasului
al sec. al XVI-iea, când s-au ridicat medieval. În sec. a XIV-iea,· tot
bolţile navei. Socotelile oraşului ioaniţii dădeau preoti pentru
înregistrează lucrări la ea în anii acelaşi s. Nu se cunoasc alte date
1494, 1513 şi 1520. Meşterul despre ea. La sfârşitul sec. al XVIJ-
ultimelor lucrări a fost un anume lea, se vorl>ea despre urmele m.
domino Sigismundo. Urme ale "anexate spitalului", în care mai
decorului de frescă exterioară au erau văzute urme de fresce.
fost descoperite în anul 1909, Identificarea cu m. ioanită rămâne
reprezentându-i pe Sf. Ladislau sau incertă (Gy61ffy, 13 , p.558-559; K.
Sf. Emeric, arhanghelul Sf. Mihail, Kozăk, Constn,1,ctions dans /,a
Sf. Gheorghe, şi un donator Hongrie des XII-XV siecles des
reprezentat între Iisus şi Sf. ordes de cbavalerie et d'bospitaliers
Ba1tolomeu. Deja la 1540, et leur injluences, în Acta
provincialul fr. se plângea că Arheologica, 36, 1982, p.8.3, 85; V.
monahii trimişi de el au fost Rus, Syllogimacorum, I, p.455).
alungaţi de orăşeni. A fost IB
desfiinţată în anul 1552. A ajuns în M. beghJnelor este
folosinţa oraşului, ca depozit. presupusă ca fiind situată alături de
Corul (interior 15,3 x 7,3 m. fr., şi construită aproximativ în
metri) are închidere poligonală, acelaşi epocă. Sunt atestate abia la
boltă se sprijină pe două travee. 1531, în legătură cu o bis. închinată
Cheile. de boltă au decor floral. În Sf. Fecioare. A dispărut odată cu
exterior se păstrează contraforuri. aceea (Karacsonyi, II, p. 544).
Şi nava (interior 24 x 13,6 metri). ML
Păstrează la cor elemente din sec. M. piar., a fost situată pe
al XIII-iea, înrudite cu plastica strada Teilor (Spitalgasse). Piar.
cisterciană, cele din navă sunt sunt semnalaţi mai întâi în anul
databile din jurul anului 1270, dar 1717, an în care generalul
de alte influenţe. La mijlocul sec. al Steinwille cumpără proprietăţile ce
XV-iea (post 1444) s-au făcut fuseseră ale d. si îi aduce în cetate.
reparaţii minore. A fost renovată în Au desf'asurat ~ activitate scolară
al treilea deceniu al sec. al XVI-iea, (cu ciclu 'elementar şi medi~). dar
când s-au ridicat bolţile navei. şi pastorală pentru parohia cat.
Urme ale decorului de frescă locală şi filialele din Rodna Veche,
exterioară au fost copiate în anul Bârgău, ca şi pentru garnizoana din
1910. Anexele erau situate către Năsăud. În Bistriţa au rezidat până
sud. (Entz, p.241-42; Rostăs T., A aproape de anul 1878, când şi-au
besztercei volt minorita, ma gorog vândut toate clădirile episcopiei
katolikus templom, în rom. cat. din Transilvania. La
Muem/ekvedelmi Szemle, 2, 1998, câteva decenii de Ia instalarea în
p.63-90). localitate, piar. îşi ridică o bis.
AR,ML proprie. Era o bis. sală cu cor scurt,
70
încheiat într-o a bsidă semicircu l ară ve1t ica le curbe, co nferind pă 11ii 1111
în pa 1tea de no rd şi tum clopot niţ ă as p ect dinamic, ce este pote nt at d<:-
în fa ţada principală d e sud, paralelă fo rma pilaştrilor d u b li . ridicati ci('
c u trama strada l{t. pe socl urile profilat e pa11a s111J
a ntab lamentul vig11 ros de de:1s11pr:1.
C:a pile luri io ni ce a11i c1ila1 c de
vo lute ci't rno ase, pu1ic1ează pa 11 e;1
s1 1pe rioar{1 a pil aş tril o r . Ue as11pra
abacu lui lo r, p e to at;-1 J;'1t;illl e;.i
faţadei, se desf;'1 şo;.i rii 1111
a ntabl a me nt c u a rliitr:t\'a clt1bJ ;1,
friza î11a11.;1 s1 co mi sa 1lll iii iplt 1
profil ată. În axa cc- 111 ra l:-1 :1
fro ntispic iu 111 i s-a J>l!l'.ÎI ilJ11 :11
i11tra rea în a rc scrniciretil:1r. ci 1
laturil e în c uli să. î11coro11 at{1 c.le o
Biserica mănăstirii franciscane sem i ca l o t: ă deco ra t ă 0 1 1111 G11tt1 s
din Bistriţa marcat de vre juri vegeta le. Pe retii
latera li sunt a 1ticul a\i de pi last ri
ap l a ti zaţ i marcat:i p ri11 s illl p le
Sa ntie rnl d e constrn ctie a abace. Intra rea în schimb, este
bis. a f:ost condus de a rhit~ctul fl a n ca tă de e le me nt e ascrn;111 ;:'1t oa re
Anto n Tu rk (1750- 1798). Acesta era dar c u ca pit<:> l11ri co mpozite, peste
p robab il un imigrat din Aust1ia, ca re se desrăsoa1-{1 a111ailla11ie1111il
înregistrat d e liste le d e impozit şi între nJpt de 11n c;.i 1t11s d<:>co rali\. c<:>
de matrico le le parohiei cat. din a re în d tm p initialel e c11 ca ractere
Tâ rg u Mureş la anu l 1779. g receş ti a le 11ume lu i Ma ria. Peste
Activitatea sa t ra nsilvană bogată a co rni şa an tab la me nt11h1i zace
cu p rins ş i şa nti e re l e bis. cat. din parapetul balcorn ilui . c11 clc:co r tipi c
O dorh e i s i a b is. reformate din pe ntni ba roCll I 1i'1rzi11 . ~'\ is:1
P{tdure ni . ( Reghin). În toate amenaja t ă deas u p ra b;il co111il11i este
cazurile, e l a beneficiat d e aco rdul împodob it ă c11 o sco ici'1 11 ri as{1.
ş i sprijinu I maest rnlui constrn cto r <t 1tic u l ată de vrej mi fil o rno rft> si
Paul Schmidt, din Târgu Mureş, motive fl orale. rriza antab la me i1-
ca re de a ltfe l a realizat ptima t11 lui cuprind e inscriptia: DEO \:.VI
vers iune planimetri că a bis. piar., ET TRJNO HAS AEDES POSVIT
aşa după cum o indi că re leveul JOSEPH VS li. ROM l.V!P.
descoperit în a rhi va parohiei cat. MD CCLXXXVI/. În pa 110 11rilt> 11sor
d in O dorhei, cu autograful Paul co n cave. ce flan c h ează axa
Scntidl Kays. Konigl. Fort!( Maurer mediană a fa\ade i s1 111t prac1ica te
Meister. Proiectul acesta a fost dou{t fe restre î11 a rc se mi circu Ia r,
reelaborat ş i îmbunătăţit d e A. d ecorate cu mot ivul "so lz de p este ",
Turk. La Bistriţa, Turk lu c rează s ub pervaze. Turnul c lopot-nit{1, pe
începând cu 19 ma1tie 1781, ş i va mai multe ni vele, este î1ico ro na1 c11
încheia construcţi a în 1787. A. Tu rk un coif în formă de b 11l b. Fa tad e le
a imagin at o faţadă în tre i axe d e s unt a 1tic ulate c11 pilaslri î1icoro 11:11i
simet rie , desenate pot ri vit unor c u capite luri io 11ice. Î11 lt111rnl
sch e me ba roce. Intrarea este apusea 11 a l bis. a rost a li p it ~!. Îl!
ev id e n ţ i ată printr-un pute rnic 1910, o ca p e l ă da tora t{t .J1 1dit e i
reza lit, a rcuit spre exte ri o r ş i legat Ta rgovits. În inte ri o r, 11 ava este
de co l ţuri l e faţadei p1in pla nuri acope rită cu ca lo te boe me
71
despătţite de arce dublau, a căror 1893, care demolează, în 1909,

capete se sprijină pe antablamentul clădirea anexelor. Actualmente
viguros, aşezat pe pilaştri decoraţi seiveşte din nou drept bis. gr. cat.,
cu capiteluri compozite. Altarul a fiind acoperită cu fresce noi. Este
fost acoperit cu o semicalotă. amplasată pe Libettăţii nr. 6 (I.
Mobiliernl liturgic prezintă o Jozsa-Jozsa, Piariştii si românii
morfologie barocă tardivă. până la 1918. Aiud, 1940, p.16-20;
Deasupra altamlui principal, al Sf. Bir6 V., A kegyesrend Besztercen.
Treimi, se citeşte inscripţia: GLORIA Megyesen es a Kolozsvari .foiskok1
I PA1Rl I ET FJJJO I ET SPJRIWS bolcseszeti koran. Cluj, 1948, p. 9-
SANCTO. Altarele laterale sunt 10; B. Nagy Margit, Stilusok. mi1vek,
închinate lui Iosif de Calasanza, mesterek. Milveszett6rteneti
patronul ordinului piar., şi Maicii tanulmanyok. Bucure.şti, 19T7 ,
Domnului cu Pruncul. Amvonul şi p.33-35; N. Sabău, Biserica rorn.
orga din zid au, de asemenea, un cat. (fostă piaristă) V Treime din
aspect formal baroc, la fel cu Bistriţa, în Repertori 11 I
gtilajele din fier fotjat aflate în monumentelor istorice din
sanctuar. La câteva ferestre se Transilvania, jud. Bistrita /\lfisăud
păstrează frnmoase vitralii colorate, (manuscris). Cluj-Napoca, 1982,
între care se remarcă cel al Sf. p.166-178; O. Dahinten, Gescbicbte
Elisabeta, o donaţie a familiei der Stadt Bistritz in Siebenbilrgen.
armene Garabet, din 1906, şi cele Kăln-Wien, 1988, p.303-304).
reprezentând pe Ioan Botezătorul, NS, IB
Maica Domnului şi Sf. Cecilia.
Pictura, de tentă isto1icizantă, de pe Bixad (jud. Satu Mare>. M.
pânzele bolţii, a fost realizată în ort. amplasat~i pe un mic platou ce
sec. al XIX-iea. Cristelniţa din lemn, domină s. dinspre vest. La Hi14
o lucrare de aspect neoclasic, este funcţiona aici un se., metohul m.
decorată cu scena Botezului Vetiş. Ulterior, devine gr. cat., cu
Domnului. Capela din 1910, boltită hramul Sf. Apostoli Petm şi Pavel,
cu calote, despă1ţită de arce sub reorganizarea lui Ioan de
dublau, adăposteşte un altar Ca1melis, ep. de Muncaci. Un p1im
neogotic, dar şi patru picturi în arhimandrit a fost Isaia de Caroli,
ulei, de factură barocă (Ultima ongmar din Trapezunt. După
Cină, Înălţarea lui Isus, Răstignirea moartea p1imul ei egumen a stat, se
şi Sf. Ioan Nepomuk). Clopotul pare, o vreme, nelocuită. La J 734
mare, decorat cu relieful Sf. era menţionată ca fiind din lemn,
Francisc primind stigmatele, a fost cu acoperi.ş de şindrilă.
turnat la Seltenhofer-Sopron, în La mijlocul sec. al XVIll-lea
1913. se încearcă revigorarea m.; călugări,
În pat1imoniul bis. piar. se în bună parte rnteni, au fost trimişi
află şi o valoroasă colecţie de cărţi acolo, de către ep. gr. cat., Mihail
din sec. XVI-XVIII. Au desfăsurat o Olsavschi din Muncaci, în anul
activitate şcolară (cu ' ciclu 1759. După acest moment, şirnl
elementar şi mediu), dar şi stareţilor este neîntrerupt, până în
pastorală penttu parohia cat. locală sec. al XIX-iea, o contenire de
şi filialele din Rodna Veche, vieţuire fiind marcată în 1877. În
Bârgău, ca şi pentru gamizoana din perioada interbelică a devenit
Năsăud. În 1878 şi-au vândut toate centrul cel mai impo1taut al
clădi1ile ep. cat. din Transilvauia. monahismului bazilian, îu subor-
Cumpărată de cultul gr. cat. în anul dinea sa aflându-se toate celelalte
72
l ăcaşu1i 0 1i case ale o rdin ului. 173 1, d e căt re Inochet ie :\1 icu . Î11
După 1948 a urmat o pe 1ioad ă de co n ve nţi a cu s inodu l cle rnlt1 i.
pe rsecuţ i i, venite din pa1tea da ta t ă în 1738, era c u p rinsă, p ri11 tre
o fi ci a li tă ţilor , fina lizate cu alte le , ş i stipu l a ţ i a ca în viitoa rea m.
d esfiin ţa rea din a nul 1954. să intre ş i că l ug ă ri ··o ri e ntali·.
Înfiinţată cu spnpn im pe ria l
(jumăt a t e din veniturile do me niului
fi scal al Bla ju lui i se cu venea u J, în
G'b I:AAG ~ 6Mc 0tH>Wi a nul 1747, având hra1rn !I Sf.
}I:Tb·~'t·AA.flE "NM Treimi, a l ăt uri de episcopia ( mai
CTAVAA:..M>f4t.~ MteM2 tâ rziu mitropo lia) g r. cal. Bis. a fos t
U.16YJf W~J&ATEAEht.A
co n struit ă pe baza p roiecte lo r,
ASAI.kM){ MMt-tar'M M'Z
întocmite la 1738, ale a rhit ecn!lui
Tr~AOM~. L.1HOK04'i
~.~_. lj.~„t: 0'3AA L.~ vie nez Jo h a nn Ma 1t ine lli ( 1 7 ~8-
~r~~,k-l~Â&r~t(.ie 1749) . Edificiu l s-a terminat si sfinţ i t
8H(j.tt · f n OA ·A~.d'E HSJf"t d oar la 1765. M. a fos t des tin a t ă
~I r~Mft„iP6.+iA ~._.A s prijinirii ep. ş i scolilo r b l ăjene.
4 IV O '1 u -., , _I I Cele do u ă insti tuţ ii treb ui a11 s~1
fun cţ io n eze î m p reun ~t . co11fo rm
statute lo r aprobate în a mil 1 ~~8 . M.
Pisania mănăstirii Bixad a fost concep u tă să găzd1 1 ias61 l l.
că lu gă ri , în fru nte cu un p re pozit ,
t oţ i fi in d i m pli caţ i în sistemu l d e
M. are o b is. din pi a tră, în văţă mâ nt. P â nă la constin1irea
ridi cată în anii 1769-1 771. Vechiul co munităţii prescrise, trei \'iit o ri
edificiu a fos t restaura t ş i re pictat me mbri a u fost s u s tinu ţ i la st ud ii în
între a nii 1981 -1989, după care s-a s t ră in ătate . Semina rn I di n e;.i s-a
reîn fiinţ a t m . o rt ., cu hra mul cel deschis în 1754. O pa 11e a
vechi, al Sf. Aposto li Petrn şi Pavel. st u d ioşi l o r era u caza ti în m .
Lega l a fost a tribuită g r. cat., da r Memb ri com u n i tăţii m. a11 fost
0 1t. nu au cedat-o (C. Gavtil aş, pe rso n a li tăţ i d e seamă a le Cll lturii
Mănăsti rea Bix ad. Satu Ma re, 192 2; ro m â n eşti din Transil va nia (G rigo re
Satu. Mare, V, nr.2-3, 1923, p. 1; Ma io r, Gheorg he ş i nca i . Sam11il
nr.11, p .2, nr.1 3, p .2; Şt. Met eş, Micu , transferat de la m.
Măn ăstirile, p. 179-1 80; T. Roş u , Bune ivestiri). Între că l ugă ri şi ep.
Măn ăstirea Bixad, în Legea a u fost numeroase conflicte ca re a 11
româ nească. O rad ea, nr.1-2, 1949 ; do minat a do ua j umăta t e a sec. a l
E." Ru s, Mănăstirea Bixa.d. O rad ea, XVIII-iea. Ele se dato rau s1
1995; O . Gh itta , în voi. Studii co n ce pţ ii l o r dife rite ca re do mi m111
istorice. Omagiu. profesorutij i Camil cele d ou ă m . a le Bla jului , cea a Sf.
Mu reşanu. Cluj-Na poca, 1998, Tre imi mai li be ra l ă, a lta, cont ro l a t ~t
p .181). mai s tr~tn s de că tre ep., ma i
AR trad i ţ i o na li stă. D u pă o încerca re d e
regle me ntare, d in a nu l 1765, fă cu t ~t
Bizere, vezi Frumuşeni . de împă răteasa Ma ria Te rezia, în
a nu l 1781, semina rul m. se va
Blaj (jud. Alba). M. gr. cat. contopi cu cel de la m. B11na
a că re i
întemeie re a fost în ce rcat ă, Vestire, în d efa voa rea cele i d in
fără su cces, din anu l 1722, d e căt re urm ă. Că lu gă rii o tt . au fost excl u ş i ,
e p . Ioan Pataki . Începuturil e din di spoz i ţ i i impe ria le , î n cep~ll t d
efective au fos t rea lizate în anul d in anul 1763. Veniturile ei se
73
administrau d e către e p. din Blaj. O Destinul e i a fost ace la a l t11t11ro r

p e ri oa d ă d e d ecăd e re este m a rca t ă institutiilor gr. cat„ clup ă a mil I 948.
în vre mea e piscopatu lui lui foan A revenit e p. la câ ţi va ani d 11pă
Bob. Num ă rul călugărilor ajunsese 1989 ( Şt. Metes, Mănăstirile, p ....,-44;
d oa r la do i, în a nul 181 4. În 1826 a M. Po rnmb , Catedrala -~/!inia
d evenit acolo călugăr , pe ntrn do ar Treime din Blaj Io J 7 57. în
un an , Timo te i Cipariu. În p e rioada · ActaNM, 32/II, 1995 0 996), p.35) -
int e rb e li că a funcţionat doar cu 357).
unu -do i titulari. Toţi care au intrat M. gr. cat. , cu hramul
ulte rio r în m. nu au mai d eţinut Buna Vestire, s-a constrnit în
rosturi ca re s ă -i fa că re m a rcaţi. cu1tea reş edinţ e i e piscop ie i gr. crtt. ,
V i aţa că lu gă rească s-a stins la 193 2, la iniţiativa lui Pe tn1 Pavel Aaron.
prin moa 1tea ultimului că lugăr. Acesta a şi înzest rat-o c11 \'et1ill1ri s i
m oş ii. Spre d eose bire ele m. Sf.
Treimi , e ra to tusi o instit 1Jtie m;:ii
mod es tă . Bis. e i a d evenit vechea
ca pe lă calvin ă a caste lului d e sec.
XVJ-XVII, în care se insta lase
e piscopia. Cata peteasma d at a clin
an ii 1760. Primu l stare \ a fost
Ata nasie Red11 ic, viit o r e p . Pri 11lrl."
primii me mbri a i co lecti vit{ttii s-a
numărat Samuil Micu. Trai1Ii s~u1 s i
a l confraţil o r a fost d eosebit de
asprn, afectâ ndu -le uno ra să n ă t a
tea, a ltora chia r v i a ţ a. Ea a se rvit ş i
ca spaţiu fun e rar p e ntrn v l ă di c ii
Mănăstirea Sf. Treimi din Blaj, la Blajului. Spaţiil e a nexe lo r e ra u
mijlocul sec. al XVIII-iea o rganizate pe d o u ă ni ve le. La
pa tte r e ra u d o rmitoa rele' ş i m11 ze1Ii
no vi cilor, la e ta j, să li d e C11rs,
Pro iectul iniţi a l, din 1738, refectoriul ş i a lte în că pe ri . A fos t
avea în vede re situarea bis. p e axa terminată în a nul 1760. Tot arunci
m e di a n ă a unui corp cu fronton s-a înte meiat şi se min a rn l preoţesc
mai la rg, d escriind un U cu braţ e l e d e l ângă ea. Ai ci a funq io nat si
seu 1te. Mod estia constru cţi e i , tipografia (din 1765) ş i ca ncela ri a
d e t e rmin a t ă de pos ibilit ă ţile restrâ n- arhi e rească. Printre primii ei
se a le e piscopi e i, este marcat ă mai că lu g ă ri s-a num ă rat Sa muil Micu .
a Ies d e preze nţa unui singur tu m În anul 1777 cele d o u ă m. g r. cat.
p este intrarea d e vest. Teconcor- din Blaj au fost unifica re c u fo 11 a.
d a nţa dintre aspectul clădirii şi Nemulţumiţii au d eschi s îns ă 1111
instituţia gă zdu it ă a fost elim in ată proces, în urma că rui a m. va dă inui
abia în anu l 1837, cu efo1tu1ile e p. în continuare. Se minarnl e i a ră mas
Ioan Le me ny (două turnuri la însă unit cu ce l al m. Sf. Tre imi.
faţada lungită spre vest, o tribună Averea m. a fost şi ea reo ri e ntată
ext e rioară spre pi a ţă, două "coruriî, p e ntrn alte scopuri (Şt. M et eş ,
d o u ă sacristii şi o nişă specia l Mănăstirile, p .22-44; f. M. M ă lin aş ,
d estin a t ă scaunu lu i arhieresc. Ep. Situatia în vă(ărnântului bisericesc
Io an Va ncea a constrnit un nou al românilor în contextul reform e-
co rp d e cl ă dire şi tot lângă ea a lor şcolare din lim/Ju/ d oinniei
funcţ i o nat şi o grădin ă bot a ni că . împărătesei Maria Tereza ( l 74 0-
74
80), a împăraţilor Iosif al JJ-1,ea B.-Vasiovei (Valea

(1780-90) şi Leopoki al II-iea Godinovei). M. ort. ("de la Izvor"),
(1790-1792). Oradea, 1994, p.62- cu hramul Sf. Ilie, 1idicată pe valea
65). Godinovei, în locul unei nuci
M. gr. cat., apatţinătoare capele de la sfârşitul sec. al XIX-
călugărilor augustlnieni lea. Bis. m. a fost întemeiată în a11ii
asumpţionişti, întemeiată în anul 1905-1907, prin strădaniile
1923, sub numele de "Casa protosinghelului Macarie Guşcă si
Domnului", în afara oraşului. A ale unor donatori locali. Mai târziu,
avut o capelă care există şi astăzi. în anul 1938, s-au ridicat şi anexele.
Desfiintată la 1948. La 1947 o regăsim ca m. de maici.
·După 1989, deşi capela nu Viaţa m. a fost destul de scurtă,
a fost retrocedată, m. s-a refăcut, cu fiind desfiinţată în anul 1959.
hramul Adormirea Maicii Dom- După 1990 a fost
nului, pe un alt amplasament. reînfiinţată (M. Bănescu. lncepu111
AR rile Mănăstirii din Valea Godinowi
şi vieaţa ctitomlui Pi Protos.
Boarta (jud. Sibiu). În anul Macarie Guşcă. Caransebeş, 194...,;
1448, Nicolae de Ocna Sibiului, Mureşianu, p.129-132; M. Vlasie,
vicevoievod al Transilvaniei, a Drumuri spre mănăstiri, 2000,
solicitat papei ca bis. parohială din p.307).
s., distrusă anterior de către turci, AR, IVL
să fie dată călugărilor fr. minoriţi.
Nu cunoaştem dacă cererea a fost Bocşa Română, \'eZi
împlinită şi m. s-a fundat sau nu Bocşa.
(Entz, 1996, p.389).
AR Bocşa- Vasiovei, vezi
Bocşa.
Bocşa (Cuieşti, Bocşa
Română, jud. Caraş-Severin). M. fr. Bod.rogu Nou (corn
amintită doar în a doua jumătate a Felnac, jud. Arad). M. 011. a fost
sec. al XIV-iea (1384-1385), ca refăcută pe un alt amplasameut,
ţinând de custodia Bulgariei, decât cel al m. atestate în sec. XII-
vicariatul Bosniei. Posibil să fi fost XIII, aşa cum de altfel, au
ctitorie regală, pentru convertirea confirmat-o şi cercetările
românilor ort. Posesiunile ei erau arheologice. Până în anul 184~, ea
întărite la 1433 prin privilegiu se găsea izolată pe o insulă, dată
papal. În anul 1478 nu mai apare după care, prin schimbarea cursului
pe lista m., fapt ceea ce ne râului, s-a unit cu vechiul ţă1m.
îndeamnă să presupunem că ar fi Pentru recompunerea istoriei mai
fost distrusă definitiv de o târzii a m. dispunem de numeroase
incursiune turcească. Este complet surse, situaţia fiind total dife1it~1 ca
dispărută şi nelocalizată pe teren. pentru perioada medievală. În
Posibil să fi fost poziţionată în încercarea de a-i stabili vechimea,
relaţie cu cetatea regală din racordată în mod eronat, aşa cum
localitate (L. Wadingus, Annales am notat, de cealaltă m., i-au fost
minorum. IX. Quaracchi, 1932, căutaţi posibilii ctitori. Cei
p.294-295; Gy6iffy, III, p.487; F. suspectaţi au fost, în primul rând,
Romhânyi Beatrix, Kolostorok, membri familiei sâmeşti Jaksici, dar
p.39). momentul instalării lor în localitate
AR nu a fost stabilit cu certitudine,
75
oscilând între anii 1380-1420 şi anii lea, m. se afla, datorită vechimii,

domniei lui Matia Corvin, când ar fi într-o stare deplorabilă (ziduri şi
primit-o prin danie regală. Tradiţia acoperişuri deteriorate)„ Ep.
sârbească o socoteşte întemeiată la Sofronie din Lipova, călătorind la
anul 1498, de către Dimitrie jaksici, Moscova, solicita ajutorul ţarului
după ce a primit o parte a moşiei, Alexei Mihailovici pentru reparaţii,
situată spre Mureş. Pe de altă parte, odăjdii şi cărţi. O monedă (sau
s-a demonstrat că aceeaşi familie monede ?), de la începutul sec.
sârbească (fraţii Dimitrie şi Ştefan) XVII, ce s-ar fi descoperit în 1977,
nu a stăpânit acolo, cel puţin până sub masa altarului, a(u) fost
în anul 1561. Nici descifrarea pusă(e) în relaţie cu o refacere din
blazonului sculptat din tumul- acest sec. În anul 1700 este
clopotniţă, nu se constituie într-un consemnată ca m. sârbească,
reper indiscutabil. După cercetarea atacată de partizanii lui Francisc
arheologică desfăşurată în anii Râk6czi al II-iea. Alte vremuri de
1976-1977, m. a fost datată la sfârşit restrişte sunt consemnate în 1716,
de sec. XIV - început de sec. XV. dar datorate turcilor. Ave1ile i-au
Cele mai timpurii referinţe fost retrase treptat de către noua
documentare scrise, se concen- administraţie habsburgică. Ce i-a
trează în pe1ioada sec. XV-XVI şi mai rămas din s., a fost ocupat de
trimit la o m. aflată în funcţiune. O comandantul cetăţii Aradului, în
inscripţie cu anul 1523, vizibilă încă 1745. Unele bunuri i s-au restituit
la începutul sec. XX, pe unul din prin poruncă imperială, în anul
ziduri, atesta existenţa certă a m., 1750. În 1768 a fost vizitată de
în frunte cu egumenul Mihail. În către împăratul Iosif al II-iea. Ep.
anii 1567-1579 este menţionată cu Sinesie Jivanovici a dispus aici
trei călugă1i. O referire specială construcţia unui paraclis, a unor
merită a fi făcută pentru vechea chilii şi a unei trapeze. La 1771
bibliotecă a m. Ea conţinea şi avea o comunitate de 12 călugări,
câteva manuscrise, unele din care majoritatea erau sârbi. Din
considerate ca aparţinătoare sec. al nou, în prejma anului 1772, se
XV-iea. Zbornicul, ajuns în custodia găsea într-o stare gravă. A
Muzeului Naţional din Praga, se funcţionat în permanenţă în
datează în acelaşi sec. Redactat în deceniile sec. XlX. Ultimul
slavonă cu elemente sârbeşti, el a arhimandrit sârb a fost Comei
fost stăpânit de un călugăr Teofan. Jifkovici (1853-1892). După acelaşi
Alt manuscris, păstrat la Novisad, reper, o mulţime de ierarhi ai bis.
este o lucrare hagiografică dedicată ort. s-au format şi au provenit de la
Sf. Teodor Tiran. Egumenul Vasile, această m. A fost desfiinţată între
făcea, pe la 1462, însemnări despre anii 1959-1975. Restaurată între anii
treburi interne alem. Lăcaşul a avut 1979-1985. Hramul ei târziu este cel
şi un vechi inventar liturgic. De la al Intrării în Bis. a Maicii Domnului.
1892 sunt semnalate în zestrea ei Posedă o valoroasă colectie
un vas de ţinut pâine sfinţită muzeală de obiecte bise1icesti. Este
(1523), o ampbora cu 12 apostoli şi necropolă a ep. Aradului.
o cruce cu talpă. Se pare că a mai Actuala m. este încadrată
deţinut şi un potir datat în 1562. S. de o incintă patrulateră, în care, pe
a fost dăruit m. de către ep. Sava, laturile de est şi vest se află corpuri
al Ineului şi Lipovei (1606-1627). În de clădiri, iar pe nord şi sud, ziduri
anul 1651, în ea rezida ep. simple. în interior, deplasată spre
Sofronie. La jumătatea sec. al XVII- sud, se află amplasată bis. Planul
76
pe care a fost 1id icată este trilobat, pe latura d e nord. Se compune din
cu absidele laterale , semicirculare că rămizi dispuse p e ca nt. Pe ace las i
la inte rior şi poligonale la exterior. p e rete, sub co rni şă, se mai
păstre ază un brâu asemă n ă t o r ,
montat deasupra uno r ni se c11
închideri semicircul are. O s t ampă .
tipă1ită la anu l 1750, ne o f'er~1
singura imagine veche asupra bis.
m. Monumentu l avea d e ja la acea
dată un aspect baroc. Naosul e ra
prelu ngit de un pronaos
supraînălţ at, suprapus d e un tmn
octogonal ( prăbuşit la 1765). Pe
faţadă e ra ilu strat hramul bis. Se
re marcă şi co mpone nte le mai sus-
menţionate (corpul bis. c11 furi a di11
centrul nave i), aco pe risurile el e
factu ră baro că, ca s i indi cii a le
d eco raţi e i d e pe fatade , cu 11ise
încheiate la pa1tea s up e ri oa ră p rin
a rce semicircula re sau în acoladf1.
În anu l 1766 a interve nit o refacere
Biserica mănăstirii a bis. , dar lu c ră ril e sa le nu po t fi
Hodoş-Bodrog d e pa1tajate în tota litate de cele
datorate primei jumătăţi a sec. al
La întâlnirea cu naosul, XVIIJ-lea, mai ales 6 1 li s-a
acestea au câte doi pilaşt 1i ca re suprapus şi o ''reînno ire" a la1adei
spnpna arce ş i pandantivi, de pe s udi ce în 1803. Tu rnu I de pe
care, pe o bază octogona l ă, se pronaos a fost înl ă tura t î11 J76b , a
îna lţ ă o turlă cu tambur, a co pe rită fost c reată o nou ă faţadă ves ti că, cu
cu o calotă emisferică. Spre est, un pinion baroc. Probabil a u fost
există de asemenea o pereche de coborâte zidurile bis. ş i rea li za te
pilaştri. Absida altarului este mai noi acope 1i şu 1i. După c11 re iese din
scundă şi acoperită, ca şi cele imaginea d e la 1750 , ca şi din
latera le, cu s emi ca lotă. Între abs ida d eco rnl actu a l, b is. a fost înzesl rat;'1
a lta rului şi traveea central ă a navei cu pi ctură. P â nă p rezenl însă t ll I s-a
s-a interpus un spaţiu a juns la un conse ns pri' i11cl
dreptunghiular, în dre ptul căruia se vechimea e i. O pisanie cl in abs ida
găsesc nişe le pastoforiilor. nordică , despre ca re se pres up11 1ie
Planimetria t1ilobată a bis., se că ne-ar fi putut da d e ta lii despre
încadrează arhitectu1ii dinspre pictori sau a ni, nu se ma i păst rează.
1400 , cu analogii în Serbia dinastiei Pictura a fost c urăţa tă în anii :I 9.38-
Nemanja şi la Cozia. 1939, ia r în 1943 au avu t loc si
Fe restrele a u fost l ărgite, une le lu c ră ri ele resta11rare î11
excepţ ii făcând ce le din a propie rea abs id a alta rului . I. D. S t dă 11 esC11
iconostasului ca re pa r să păst reze at ribuie decorul pictat sec. al :\\'l -
forme le originale. Decoraţia exte ri- lea . U rm ează apoi, Lu cia 11 t:ma 11cli.
oară a constat dint r-un soclu, care îl în cad reaz{1 în veacu I u nn ă t o r
poziţionat la un metru de nivelul ş i Vasi le Drăguţ ca re îl co nsid e ră
de călca re, care a păstrat un singu r databil într-o p e rioadă postbr~m co
ma1tor de circa trei met1i lungime, vea scă. Ho1ia Medeleanu, se
77
apropie de acelaşi reper, fixându-l p.229 şi urm.; Eugenia Grecea11u,

însă mai precis, după anul 1764, Pătrunderea influentelor de traditie
deşi de la 1750 avem reprodusă bizantină în arhitectura bisericilor
icoana de hram de pe faţada româneşti de zid din Transilvania,
vestică. Mai plauzibilă pare însă, o până la sfârşitul sec. al XVII-iea, în
datare a picturii în prima patte a SC/A, nr.2, 1972, p.187-192; V.
sec. al XVIII-iea (Marius Porumb). Drăguţ, Dictionar enciclopedic de
În colţul de sud-vest al m., artă medieuală românească.
la o distanţă de circa 15 metri de Bucureşti, 1976, p.166; I. D. Suciu,
bis„ se găseşte turnul-clopotniţă, Monografia Mitropoliei Banatului.
atribuit vechii incinte de la 1750. Timişoara, 1977, p.47; R.
Aici se află un blazon nobiliar, care Theodorescu, Confluenţe culturo.le
beneficiat de interpretări foarte în primul ev mediu românesc şi
diferite; a fost pus pe seama, nu spaţiul arădean, în Ziridava, XI,
doar a familiilor Jaksici sau Besseny 1979, p.92; Gh. Lanevschi,
(aceasta considerată stăpânitoare a Repertoriul monumentelor religioa-
domeniului Bodrog între anii 1489- se de pe cursul inferior al
1561), ci şi a Brancoveştilor sau Mureşului, în Ziridava, XJ, 1979,
Brâncovenilor. Din corpul m., p.1010-1011; E. Gli..ick, în Ziridm•a,
unele amenajări aparţin perioadei XII, 1980, p.205-206; E. Arădeanul,
ep. Sinesie Jivanovici 0751-1768), L. Emandi, T. Bodogae, Mănăstirea
după care stăreţia, cu trapeza, Hodoş-Bod.rog. Arad, 1980; I. D.
situată la est, a fost supraetajată la Ştefănescu, Arta veche a Br.matului.
sfârşitul sec. al XIX-iea (1895). La Timişoara, 1981, p.33-40; H.
1905 s-au ridicat grupul chiliilor şi Medeleanu, Valori de artă veche
un paraclis de iarnă, cu cerdac. Un românească în colecţia Mănăstirii
paraclis-muzeu a fost clădit în curte Sf Simion Stâlpnicul din Arad-Cai.
la 1935. Tot atunci s-au demolat o Arad, 1986, p.25; D. Stai, Enigrn.a
parte a anexelor de vest şi nord. Pe simbolului hera/.dic de la Mănăs
latura de sud a curtinei, s-au tirea Hodoş-Bodrog, în MA, XXXVI,
construit, în 1803, două false nr.4, 1986, p.77-83; R. Popa,
bastioane (Szentk/aray, p.23-24; K. Vechile biserici de zid din Eparhia
Juhasz, Die Stifte der Temeswarer Aradului şi pictura lor, în Episcopia
Di6zese im Mittelalter. Miinster in Aradului. Istorie. Viaţă culturală.
Westfalen, 1927, p.204-207, 221; P. Monumente de artă. Arad, 1989,
Moruşca, Mânăstirea Bod.rog, în p:226-230; M. Porumb, Dicţionar,
Banatul, II, nr.9, 1927, p.6-17; I. D. p. 226-228).
Ştefănescu, La pei,nture religieuse IB, AR
en Valachie et en Transilvanie
depuis ·Ies origines jusqu 'au XIX Bodrogu Vechi (Hodoş
siecle. Paris, 19.32, p.277-281; Şt. Bodrog, corn. Pecica, jud. Ar-.adl. În
Meteş, Mănăstiril.e, p.182-191; V. localitatea amplasată pe malul
Vlăduceanu, Vechiu monument de stâng al Mureşului s-a aflat o veche
artă istorico-religios: Mănăstirea m., denumită Hudu.smonostura (-
Bodrog. Timişoara, 1939; C. M. lui Hudus). Legături cu actuala
Rudneanu, Mănăstirea românească m. ort. a Hodoş-Bodrogului pot fi
Hodoş-Bod.rog, în Timpul Transil- invocate, dar din sursele păstrate
vaniei. Arad, 5, nr.91, 1941, p.l, 3; reiese că trebuie să discutăm
I. Iufu, Mînăstirea Hodoş-Bodrog - despre două m. diferite. S-a
centru de cultură slavonă din presupus, fără temei de altfel, că a
Banat, în MB, XIII, nr.1-3, 1963, existat o translaţie directă dintre m.
78
m e n ţ ionat~t în sec. a l XJJ-lea ş i cea 1927, p.204 -207 , 22 1; r\cl ri ;111 \.

pe ca re o vedem as tăzi (o it .). Rusu , G . P. 1-lu re zan , !Jisenci
P rob le ma a fost l ă murit ă în că în m edievale din j11de!ul Amd. .-\ raci,
sec. al XIX-iea, când s-a u indicat ş i 2000, p.177-178).
difere nţel e dintre amplasamente le AH., lB
celor d o u ă m. Aceasta se găsea la
vest de lo ca litate, pe ma lul d re pt a l Bogâltin (co rn. Co m e reva,
Mu reş ului . Dato rit ă nume lui , da r ş i jud. Ca ra ş-Seve rin ). Se. 0 11. înfii ntat
a une i a t estă ri directe, a fost în a nu l 1949 . cu hra mul SC. Aposlo li
co nsid e rată m . p ri va t ă, pent rn Pet rn ş i Pa vei. Aşezai la poa ic+
încep ut, a fam ilie i !-!o dos . O M unţilo r Ţa rC11lui , într-o păch1 re di11
regăs im în fun cţ iun e de ja în a nul apro p ie rea s . .'\ av111 e xis1c 111 a
11 77, cu hramul Sf. Petrn. înt re rn ptă între a nii 1959- 1990
Apa1tenenţa la un a nume o rdin (Mu.reşia nu., p.1 47-148).
că lugăresc este dificil d e stabilit. AR
Cel puţ in pentiu un timp, putem
d oa r să presupune m că a fost cat., Bogdan Vodă (Ct 1hea, jud.
ş i în acest ca z, b. Re ge le Andrei al Ma ra mureş) . M. 0 11. înt e m e i a t ă pe
II-iea, i-a d ă rni t, în anul 1233, 2000 la 1330-1340 ş i d i spă rută îrnti111e d e
d e bu l gări de sare . Se situa astfe l în a nul 1473. S itu a t ă 1111deva î111re
su ita m. d e pe Mureş ca re Cuhe a ş i Rozavlea, la gu ra r~u1li1i
benefici ase ră d e astfe l d e înzestrări . Me lean. A avu t o b is. el e p iat r{1. A
Ultima e i m e nţi o n a re este din anul fost ctito rit ă, cu pro b ab ilitate, d e
1278, câ nd este citată ca m. privată, familia Bogd ă n eş ti l o r .
a banului Seve rinu lui , Pau l Este pos ibi l ca de la ea s~t
(patronu.m monasteri). Nu se se fi conse rvat u na dint re icoa 11 e le
cunosc cu exact itate momentul ş i împă ră t eşt i . În p ri me le cl ece11i i a le
ca uze le d ispa 1ţi e i . Pmbabil a fost sec. a l XVJ-lea, m . ş i -a co 11stn1i1 1111
dist1us ă la 1293, în cursul revo lte lo r no u e difi ciu de le rrm . Pe baza 1111o r
cuma ne. În a nul din uimă, ana lize cl e nd ro c ro11o logice, ea a
pă m â ntul e i a fost dăruit d e rege fost d a t at ă în a nii 1516- 1526 A
uno r a ltor favoriţi cuma ni. După s ufe ri t o re pa raţ i e ma jo ră î11tre
acest evenime nt a ră m as, în cursu l 1624 -1 6:34.
sec. XIV-XV, o s impl ă m oş i e, a fl a tă
în mâini plivate. În muze u l m .
H odoş-Bodrogu lui se pot vedea un
fragment de co l oa nă roman i că,
rezultat ă dintr-o săpătură
accid e nt a l ă, un bo l ţa r (?), cu urme
d e mottar, ş i o scu l ptură fi gura tă.
Aceste piese, dar posib il ş i a lte
materia le d e const rn cţ i e fo losite la
ri d ica rea bis. m. o it. , se în ca d rează Biserica mănăstirii diu Cuhea
c ro no logic inte rva lului de ex i stenţă
a l m. (Fabian G. , Arad varmegye
lefrasa historiai, geograph iai es Ante rio r a nu lui 17 17, bis. a
sztatisztikai tekintetben . Arad, fost vâ ndută s . Vă l e ni , pent ru a
1835, p .11 9; Marki, II/ 2, p.744-745; servi ca bis. p a ro hi a l ă. Aco lo, b is. a
Szentklaray, p .23-24; K. Juhasz, Die fost demo l a tă în anu I 1947 rn.
StUie der Temeswarer Di6zese im Popa, Ta ra Maram111 1's11/11i în
Mittelaller Munster in Westfa le n, veacul a l XJV-lm. t:d. 2-a.
79
Bucureşti, 1997, p.205; Monumente împreună cu m. Gătaia, distrusă de

istorice şi de artă, p.126-127; Al. D. către turci. Alte informaţii nu se
Baboş, 7bree Centuries of cunosc despre ea. Se pare ca a fost
Carpentering Cburces. A situată în imediata vecinătate a
Cbronological Approacb to tbe râului Timiş (DocArtPaul, I, p.159 J.
Sacred Wooden Arcbitecture qf AR
Maramureş. Lund, 2000, p.29).
AR Borlova (Muntele Mic,
corn. Turnu Ruieni, jud. Caraş
Boholţ (corn. Beclean, jud. Severin). Se. ort. de călugări, cu
Braşov). M. românească cu hramul Sf. Ilie, 1idicat între anii
începuturi necunoscute. Hramul 1930-1940, în zona montană. Bis.
initial de asemenea nu se cunoaste. din lemn, în stil maramuresea11
La .1763 era m. gr. cat. În anul 1774 (9,20 x 6,60 metri) datează din
era acolo doar un singur călugăr. 1939. A suferit reparaţii succesive
M. ort. de maici, cu hramul în anii 1958 şi 1965. Se
Naşterea Maicii Domnului, refăcută reorganizează din anul 1990
din anul 1993 (Z. Pâclişanu, Vechile (Mureşianu, p.142-143).
mănăstiri, p.154; Şt. Meteş,
Mănăstirile, p.151; M. Vlasie,
Drumuri spre mănăstiri, 2000, Botlza (Valea Sasului, jud.
p.191). Maramureş). Se. or., nou. cu
AR, IVL hramul Schimbarea la faţă.
IVL
Boierenl (Rohiiţa, or.
Târgu Lăpuş, jud. Maramureş). În Bran (jud. Braşov). Se. or.
tradiţia locală, o m. veche la existat întemeiat în munţi, într-o peşteră,
pe Valea M., unde actualmente către ŢaraRomânească, la locul
locul este marcat de o movilă şi o numit "Schitul Ialomiţei" (?).
cruce de piatră. Date istorice Menţionat la sfârşitul sec. al XIX-
pozitive nu se cunosc. lea. Nu cunoaştem alte date despre
M. ort. de călugări, cu el (Hunfalvy ]., Magyarorszag es
hramul Acoperământul Maicii Erdely kepekben. III, p.100).
Domnului, întemeiată în anul 1993, AR
după o strădanie începută din anul
1970. Se află la 5,5 kilometri de s., Branişte, vezi Râpa de
pe valea cu acelaşi nume, la Jos.
hotarul dintre jud. Cluj şi Bistriţa
Năsăud. Amplasamentul actual este
Braşov (jud. Braşov).
M-
aproape pe cel vechi, fără să
cunoaştem ce urme s-au găsit la premon. consemnată o singură
ridicarea sa. Posedă o bis. de lemn, dată, pe la 1234-1235, într-un act
cu hramul Sf. Petru şi Pavel, clădită de vizitare, recopiat în sec. al XV-
în anii 1985-1986 (M. Vlasie, iea. Probabil că a fost distrusă de
Drumuri spre mănăstiri, 2000, către invazia tătară din anul 1241,
p.229). fără să mai fie refăcută (P. Binder,

AR Unele probleme referitoare la prima
menţiune documentară a Braşo
Boldogko (dispărută în vului, în Cumidava, III, 1969,
jud. Timiş). M. paul. despre care, în p.125-127; Gyoiffy, I, p.827; Jak6
anul 1393, se spune că a fost, Zs., Erdelyi okmanytar. I,
Budapest, 1997, p.180, nr.176).
80
M. a călugăriţelor cister- strada M. (Klostergasse). Poziţio

ciene, întemeiată în intetvalul narea şi zidurile au ajutat-o să
1202-1228. A avut hramul Sf. servească ca loc de apărare, cu
Caterina. Se presupune că era prilejul incursiunii turceşti din anul
amplasată în vecinătatea sudică a 1434. În 1454 era acolo ptior 1111
bis. parohiale, respectiv în sectorul Nicolae. A fost reparată la mijlocul
străzii Argeş. Prima menţionare sec. al XV-iea, prin ajutonil lui Ioan
sigură este din anul 1388, când este de Hunedoara şi al regelui Ladislau
amintit fratele Ioan, din ordinul al V-lea. Cel dintâi i-a alocat o
cistercian, rectorul capelei Sf. rentă anuală, mă1ită apoi de cel de-
Caterina. De menţionat că toate al doilea. La 1461, priorul Toma
documentele vorbesc doar de Secuiul aminteşte despre cărţi ale
capela (capella) Sf. Caterina şi nu m. Atestările ei sunt numeroase în
de bis. (ecclesia). În 1406 este cursul aceluiaşi sec. şi la începutul
cunoscut un grup de călugăriţe celui următor. Numeroşi căl11g;'1ri
care se adresează papei într-un sunt în mişcare, unii dintre ei la
litigiu. A fost sub ascultarea m. de studii, la şcoli europene. La 15.f3,
la Cârţa, până la desfiinţarea ei în un d. leagă registrele de socoteli
anul 1474, apoi a fost deservită de ale oraşului. Bogata bibliotecă a m.
un preot al prepoziturii din Sibiu. a fost inclusă în biblioteca
Mai târziu, de la începutul sec. al gimnaziului evanghelic înfiinţat de
XVI-iea, figurează în administrarea Johannes Honteius. Cu toate că ea
fratelui cistercian Paul, plătit, se a fost distn.1să de un incendiu în
pare, de către oraşul Braşov (1507, 1689, inventarul, alcătuit în 1575,
1509, 1532, 1539). A fost desfiinţată arată ce a conţinut biblioteca
în intetvalul 1542-1544, când medievală a d. După desfiinţare, a
bunurile ei au fost secularizate fost folosită de către luterani. Apoi
pentru noua religie şi au devenit a fost folosită de către iez„ iar după
"şcoala mică". Capela a fost alugarea lor, de către parohie, care
demolată în 1559, pentru a face loc a ridicat, pe amplasamentul ei, o
unor locuinţe, iar pe acelaşi loc s-a nouă bis. în sec. XVIII. Anexele au
ridicat apoi, mai târziu, liceul devenit gimanziu.
Honterus (P. Binder, Unele M. călugăriţelor d. are
probleme referitoare la prima prima ei menţionare din anul 1502,
menţiune documentară a Braşo
ceea ce ar pleda pent111 o
vului, în Cumidava, III, 1969, construcţie târzie. Era amplasată, se
p.125-126; F. L. Hervay,
pare, pe o stradă perpendiculară
Repertorium bistoricum ordinis
aceleia în care se afla m. căluă1ilor
Cisterciensis in Hungaria. Roma,
d„ numită "a călugătiţelor" sau "a
1984, p.80-82).
Sf. Ioan". Posibil msa ca
ML, IB
amplasamentul să fi fost acela al
M. d. pentru care
călugăriţelor fr. Hramul ei a fost
îngăduinţa de construcţie din
acela al Sf. Ioan Evanghelistul. La
partea autorităţilor superioare ale
1510 avea 18 călugăriţe. În anul
ordinului a fost obtinută în anul
1524, avea 32 de membri. A fost
1323, la Barcelo~a. În 1327
desfiinţată în intervalul 1540-1545.
prezenţa d. în oraş este o
Soarta ulterioară a monumentului
certitudine. Hramul pe care l-a avut
este foarte neclară. O bis. cu
a fost acela al Sf. Petru si Pavel
hramul Sf. Ioan, distrusă într-un
(1443). Situată în colţul no~d-vestic
incendiu din 1689, a aparţinut fr.
al incintei vechi a oraşului, pe
Ea a fost refăcută într-o formă
81
eclectică. După alte interpretări, iez. (vezi si m. d.), care au stat în

pare să fi fost preluată de către iez., ea între· ~nii 1716-1718. Un nou
în 1717. Avariată de un cutremur, incendiu o scoate din uz pentru alţi
clădirea a fost demolată, în locul ei şapte ani. Abia în anul 1725 este
construindu-se bis. parohială rom. redată fr. Complexul este restaurat
cat. (Das Burzenland, III, p.30, atunci, iar bis. a primit un aspect
158; P. Binder, Unele probleme baroc. La 1903, fr. aveau încă o m.
referitoare la prima menţiune Astăzi s-a reînfiinţat, cu hramul Sf.
documentară a Braşovului, în Ioan Botezătorul (Orbim, VI, p.312-
Cumidava, III, 1969, p.125-126; 327; Kamcsonyi, II, p.19).
Gythffy, 13, p.828-829; F. Romhanyi 18, AR
Beatrix, Kolostorok, p.15).
M. fr. observanţi, fondată M. clariselor. A fost
pe la 1507, în preajma porţii numită ridicată, se pare, la sfârşitul evului
Bolonnya. Bis. lor a fost dedicată mediu. Prima ei atestare datează
Sf. Ioan Botezătorul. Conventul a din anul 1486. A avut hramul Sf.
avut o foarte scurtă perioadă de Ioan. Pomenirea confesomlui lor,
activitate. Alungarea fr. din în 1531, sau îngrijirea de către ele a
localitate a intervenit în jurul anului unui călugăr bătrân, 1535, sunt date
1530, ca o consecinţă a bătăliei de pe care le avem despre ele. A fost
la Feldioara (1529), pe fondul lichidată în jurul anului 1546. În
opoziţiei făcute de parohie, anul 1548, casa în care locuiseră a
amplificată şi de acuzaţii de fost reparată. Posedă o amplasare
partizanat etnic germano-maghiar. contradictorie, pe locul bis. cat. de
In aceast an, palatinul Ştefan pe fosta stradă Maiakovski, care
Bathory se adresează consiliului este disputată cu m. călugă1iţelor d.
din Braşov, interzicându-i să ia fr. Monument construit în juml anului
terenul pe care aceia ridicaseră 1480, cu refaceri în sec. XVI şi
clădiri. În anul 1531 nu mai XVII, apoi cu o radicală
figurează pe lista m. din provincia reconstruire în sec. al XVIII-iea.
salvatoriană a fr., mai mult. Dintre Monumentul era orientat cu latura
obiectele de inventar care îi sudică pe aliniamentul străzii. La
aparţineau a fost salvat doar ceasul, începutul Reformei religioase, în
mutat la m. fr. din Sumuleu Ciuc. anul 1543, lăcaşul ajungea în
Mai consemnăm că l~ sfârşitul sec. stăpânirea luteranilor, care nu l-au
al XVIII-iea, se ştia, probabil din folosit drept bis. decât din anul
tradiţie ori surse astăzi pierdute, că 1644. Marele incendiu din 1689, ce
m. d. a fost atribuită, pe rând, a afectat serios întreaga cetate,
ambelor ramuri ale fr., înainte de a inclusiv monumentala bis. parohi-
fi secularizată. Soarta ulterioară a ală evanghelică (Bis. Neagră),
lăcasului este contradictorie. Unele produce importante stricăciuni
surs~ pretind că m. a fost demolată acestui lăcaş. La scurt timp va fi
până la fundaţii şi pe locul ei s-a refăcut. Bis. a căzut din nou pradă
pus iarbă. Potrivit altora, se afirmă unui incendiu în anul 1718, dar
că în timpurile Reformei a fost refacerile întârzie până în 1724,
folosită un timp ca grânar, apoi când edificiul a fost cedat ordinului
repusă în funcţie ca bis. fr., . prin intervenţia generalilor
evanghelică. Potrivit cu sursele din austrieci Konigsegg şi Tiege (Rupp,
urmă, ar suferit mari stricăciuni la III, p.204; Karacsonyi, n, p.27-28;
incendiul din 1689. După o Entz 1996, p.180, 258; F. Romhăoyi
reparaţie rapidă, ar fi fost cedată Beatrix, Kolostorok, p.15).
82
M. beghinelor. Prima lor contrafo 1tu ri tre ptate. Dea su pra

atestare datea ză numai din anu l po1ta lului bis . se afla o lespede
1534 . Atunci se consemnează că în co m e m o rativă decorată o 1 bla zon
bis . lor a fost înmormântat ca pu l ş i ins c ripţie din a nul 1724. În
ep. de Orad ea, Eme1ic Czibak. inte rio r, l kaş ul fr. a primit bo lţi de
Duhovnicul beghinelor era un tip baroc. Doi stâ lpi cu secţi 1111 e
că lugă r d e la Miercurea Ciuc c ircul a ră sp rijin ă tribun a. Ce le tre i
(Sumu leu). În anul 1535 această a ltare si amvonul au fos t rea li zate
c~ lita te era îndeplinită de către în anui 1729. În patrimo niul bis. se
frate le Andrei Ujvarosi. Nu le păstrează o R{1stignire mo nu me n-
cunoaste m amplasamentul şi tală, sculptură în le mn din p rima
h ramu'!. La 1556 erau deja jumătate a sec. a l XVJJ J-lea, si o
d esfiinţ ate (Karacsony i, II , p.19; P. pictură în ule i pe pâ 11 z:1.
Bind e r, Un ele probleme referitoare repreze ntând -o pe Ma ica Dom rn1h1i
La prima menţiune document.ară a cu o c unun ă a lc:Oituit:'i cl i11 ex-
Braşovului, în Cumidava, III , 1969, voto uri .
p.127-128). Claustrul este a mplasa t
ML, AR spre no rd , fiind închis doa r pe tre i
M. fr. refăcută. după lat uri. Este lib e ră latm a de est.
instaurarea dominaţiei habsburgice, Dispoz i ţia spatii lo r este ;.iproape
este fosta m. a clariselor, ce d ată fr. cl as i că: în juru l cu1tii u11 po ni c
în anul 1724. Edificiu l d e cu lt s-a închis , pe latura de no rd, bu d 1t:1ria ,
refă c ut cu o bis. sa l ă co mpusă refecto riu l ş i chi lii. Co rpul de vest
dintr-o navă scurtă, de formă este ocupat doar d e o înc:'ipe re
trap e zoidală, d ar înaltă, aliniată cu mare şi de casa scă ril o r . Etajul este
o l a tură lungă către stradă. rezervat, în cea ma i mare pa1te,
chiliilo r. Constru ctiile sunt
poziţionate în strada MaiakO\·ski nr.
rr:r:.11IJ
r-·- :- .o-.,J
16.
fosta m.
M. iez. a fost i11 sta lat{1 î11
m ed i eva l ă, d. sa u fr., a
I
:.
oraşu lui . Acest monume nt goti c a
fost cedat o rdinu lui iez. p ri11
i. int ervenţia generalu lui Steill\Nille,
comandantul a rmate i habsbu rgice
în Tra nsilvan ia. D upă desfi itWtrea
o rdinului iez., de papa Cle me nt a l
XIV-iea, p rin e nciclica Uomin11 s uc
Redemptm; în 1773, l kaş 11 J serveste
drept bis. cat. parohial{1. Aju ns î11tr-
o stare p recară d e co nse rva re,
Mănăstirea franciscană din monumentul va fi d e mo lat, pe
Braşov locul să u edificându-se, între ·1776-
1782, bis. act u a l ă, în ca re a fost
încorporat ş i o pa1te a vechii
O încăp e re a fost clădiri. Bis. actua l ă se compun e
amp l asată pe jumătatea de sud a dintr-o navă rect a n gula ră, co r
laturii d e vest, pentllJ protecţia poligonal d ecroşat si 111rn
intră 1i i . Co11J l este la fel de sc11J1t, clopotniţă pe mai mu lte ni ve le, î11
decroşat ş i închis po ligonal, sprijinit faţada apuseană. La no rd si la s11d ,
spre exterior de două perechi de corul este flan cat de sacrist ie ş i
83
oratoriu, ambele etajate. Faţada bis. Oltului. Sibiu, 1930, p.41; idem,
prezintă un aspect formal baroc, cu Mănăstirile,p.77).
ornamentaţia tipică acestui stil. În AR
nişa turnului clopotniţă este
adăpostită statuia lui Iisus ce Breaza de Jos, vezi
binecuvântează, plasat deasupra Breaza.
globului terestru. În interior, nava
lăcaşului are calote despărţite de Breaza de Sus, vezi
arcuri dublou ce au capetele Breaza.
sprijinite pe coloanele angajate
pereţilor laterali, încoronate cu Brebeni (corn. Creaca, jud.
capiteluri corintice. Corul a primit o Sălaj). M. gr. cat. fără date despre
boltă semicilindrică cu penetraţii, întemeiere, localizare sau hram.
iar sacristia şi oratoriul sunt Prima atestare cunoscută datează
acoperite cu bolţi semicilindrice. din anul 1763. În 1765 avea un
Actualmente este, din nou, bis. fr. singur călugăr. Funcţiona şi în anul
NS 1776. Alte date nu se cunosc (Z.
Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.154;
Breaza (corn. Suciu de Sus, Şt. Meteş, Mănăstirile, p.141).
jud. Maramureş). M. ort. întemeiată AR
(ante 1950 ?), cu hramul Sf. Treimi.
Acum este sc. de maici (M. Vlasie, Brebu (jud. Caraş-Severin).
Drumuri spre mănăstiri, 2000, M. ort. de ma1c1, cu hramul
p.227). Acoperământul Maicii Domnului,
IVL datând din anul 1997 CM. Vlasie,
Drumuri spre mănăstiri, 2000,
Breaza (de Jos şi Sus, jud. p.311-312).
Braşov). Este vorba despre două m. IVL
româneşti, greu de diferenţiat
topografic, amplasate actualmente Bucea (Piatra Craiului,
în teritoriul aceleiaşi localităţi. În corn. Ciucea, jud. Cluj). M. de maici
anul 1748, erau diferenţiate şi prin sau călugă1i, cu hramul Cuviosul
aceea că cea de la Breaza de Jos, Ioan Iacob Românul, ridicat în
era socotită a "Vătavului", cu un 1995.
ieromonah Dionisie şi patru IVL
călugări, iar cealaltă, "a lui
Mănişor'', avea o călugăriţă. Averea
Bucium (corn. Şinca, jud.
Braşov). M. românească construită
le era foarte modestă, unii călugări
trăind şi din cerşit. Denumirile
înainte de anul 1737, pe mosia
determinative exprimă, probabil, şi baronului Alvinczi. Se afla la locul
implicaţiile ctitoriceşti. În 1758, cele numit "La m.", pe malul stâng al
două m. se diferenţiază altfel: una pârâului Şercăiţa, pe un mic platou,
este la locul "Stirmina", alta la locul la o depărtare de şase kilometri de
s. Drumul din vecinătatea sa era
"Fundătura". Prima poate fi cea din
tocmai cel care făcea legătura cu
Breaza de Jos, căci ştim că avea Ţara Românească. Hramul bănuit
nişte zileri ai unui vătaf pe nume
este acela al Izvorului Tămăduirii.
Bucur Toma. Ambele au câte un
În anul 1748 era populată de şase
călugăr. Amândouă ar fi ars în anii
călugări şi o călugăriţă. Menţionată
1759-1761 (Z. Pâclişanu, Vechile
şi în anul 1758, cu prilejul refugierii
mănăstiri, p.154; Şt. Meteş, Viaţa
în ea a unui iobag. În anul 1761 a
bisericească a Românilor din Ţara
84
fost arsă, şi nu mai există dovezi Budeşti (jud. Marnmures).

pentru refacerea ei. La 1767, este M. ort. cu începuturi si hram
menţionată ca fiind ridicată necunoscute. În localitate există un
(odinioară ?) în piatră, de către toponim, "la m.", care-i desemnea-
vătaful Dobrin. ză amplasamentul. Existenţa ei pare
Cercetată arheologic, de asigurată la mijlocul sec. al XVll-
către Florea Costea (Muzeul Jude- lea. Este amintită de o inscripţie pe
tean de Istorie Brasov), rezultatul o carte în anul 1647.
fiind acela al con,;tatării a două O nouă m. ort., de
faze diferite de construcţie. Pe o călugări, cu hramul Sf. Împăraţi
fundaţie supetficială, de piatră şi Constantin şi Elena, a luat fiinţă în
cărămidă, legate cu mortar, s-au anul 1995 (T. Bud, Date istorice
ridicat ziduri de paiantă. Bis. avea despre protopopi.atele, parohiile si
o navă si un altar absidat. În faza a mănăstirile române din
doua, l~ngimea sa totală a fost de Maramureş. Gherla, 1911, p.3; Şt.
14,50 metri lăţimea de nouă. În Meteş, Mănăstirile, p.159; Al.
interior a fost pictată cu frescă. Filipaşcu, Istoria Maramuresului.
Prima bis., cu vechimea impreciza- Bucureşti, 1940, p.166).
bilă, a fost distrusă de un puternic AR
incendiu. Chiliile, construite din
cărămidă, erau adosate nordului Buituri, vezi Hunedoara .
bis. Se mai cunoaşte existenţa unei
fântâni. Bulci (corn. Bata, jud.
Refăcută între 1990-1993, Arad). M. b. din această localitate
ca o m. ort. de călugări, în era închinată Sf. Fecioare. Prima
apropierea vechiului amplasament menţiune a m. este din anul 1225.
(Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, La începutul sec. al Xiii-lea (1233>.
p.154; I. Radu, în AARMSI, I, 1923, venitul ei se 1idica anual la 5000 de
p.267, nr.12; Şt. Meteş, Mănăstirile, bolovani de sare. În sec. al Xiii-lea,
p.78; Ioana Cristache-Panait, Cu o mai întâlnim doar în dreptul
privire la unele monumente din anului 1257, când abatele ei era
Ţara Făgăraşului în lumina notat ca vecin de moşie. În
relaţiilor cu Ţara Românească, în deceniul patru al sec. al XIV-iea, un
BMI, XXXIX, nr.2, 1970, p.30; Ştefan, o deţinea ilegal.
informaţii FI. Costea). Recuperarea s-a făcut prin
AR intervenţia papei Benedict al Xll-
lea. A fost redobândită pentrn b. în
Bucova (Rimetea, corn. 1342, de către Sigfrid, abate al m.
Băuţar, jud. Caraş-Severin). Se. ort. Hronsky Benadik (Slovacia). O
situat la circa 4,5 kilometri nord de menţiune singulară, a unui abate
s., între izvoarele Văii Fierului şi ale Nicolae 0358), este urmată de o
Văii Florusului. La 1390 aici era scurtă vacanţă abaţială, suplinită, în
marcat ca ~xistând "locul celor doi 1364, de un călugăr pe nume
pustnicii. Treptat în jurul se. a luat Laurenţiu. La 1366, abatele est<:>
naştere un s. cu numele de Reme- Emeric, cel despre a cărui
tea (sec. XVII), s. care a dispărut în personalitate trădează câte ceva o
perioada istorică următoare (Adrian carte manuscrisă. Despre el mai
A. Rusu, Ctitori şi biserici, p.91-92). avem ştiri din anul următor, când a
AR beneficiat, pentru m. sa, de o
reconfirmare regală şi o transcrierea
a capitlului din Arad. Datorită
85
faptuluică abatele Briciu 0390) a Titus Livius), datat la sfârşitul sec.

obţinut bani din zălogirea unor al XV-iea. Manuscrisul este aflat
moşii ale m. s-a presupus că ar fi astăzi în posesia Bibliotecii
fost vorba despre nevoi de Naţionale din Viena. Pe el este
reparare. Este greu de apreciat înscris numele abatelui Emeric,
corectitudinea supoziţiei, cert este posesor al manuscrisului.
însă faptul că, fie din cauza relei Fosta m. ocupa un platou
administrări, fie din alte motive cu diametm de 140 metri,
care numai favorabile m. nu au înconjurat la nord de val, iar în
fost, la 1408, Filippo Scolari de celelalte laturi cu şanţ, se întind la
Ozora se afla în calitatea de nord-vest de localitate, pe malul
administrator laic al patrimoniului Muresului. La nord exista o
ei. La 1423 în m. mai era doar un palis~dă simplă, din sec. Xl-XII. În
singur călugăr. Tot atunci, se punea urmă cu peste un veac, ni se spune
problema transferării ei la călugării că i se vedea o absidă octogonală
aparţinători unui alt ordin (?), anexe dezvoltate spre sud de
călugăresc. În sec. al XV-iea bis., toate demolate în 1871. Era
izvoarele privitoare la m. ne fac construită din pietre tăiate în·
cunoscuţi încă trei abaţi: Mihail, fiul blocuri nefasonate şi cu cărămizi
lui Martin (1430), Ladislau (1443) şi romane. S-au descoperit pietre
Dominic (1468). A fost ultima profilate şi un capitel de stâlp, cu
perioadă de prosperitate, căreia i-a inscripţie, lung de 116 centimet1i,
stat mă1turie turnarea clopotului, de în stilul de tranziţie (?). Datele-
către cel din urmă abate. Lovită de arheologice, parţiale, rezultate
turci şi depopulată de călugări, dar dintr-o singură (?) secţionare a
cu slujbele ţinute încă de preoţii ansamblului, raman extrem de
mireni din jur, cu aceleaşi, mai nemulţumitoare. Se menţionează
vechi probleme, de ridicare a doar ziduri care traversau secţiunea
zeciuielii de la locuitori, la 1495 a trasată, dintre care unele sau toate
fost propusă spre a fi unificată cu (?) cu pietre relativ îng1ijit cioplite.
prepozitura Aradului. De.şi papa a Raporturile dintre fortificatie şi m.
aprobat legalizarea actului, totuşi, sunt cele mai problematice. De
în mod concret, lucrurile au rămas asemenea, atestarea mate1ialelor
neschimbate. în 1498, Ioan Corvin, romane nu s-a însoţit de precizarea
bastardul regelui Matia Corvin, a dacă avem de-a face cu reluarea
obţinut patronajul ei şi al moşiilor unei ruine romane sau dacă a fost
sale. După moartea sa, se pare că vorba doar despre reutilizarea
unificarea cu prepozitura s-a materialelor de construcţie. S-au
produs totuşi, în anii sec. al XVI- mai găsit fragmente arhitectonice,
lea. Soluţia nu a fost însă decât cea plăci de marmură de diferite fom1e,
din anticamera dispariţiei. Concesi- provenite de la o clădire
unea m. operată sub titlu de zălog, somptuoasă (!) şi fragmente
de către regina Izabella, a însemnat ceramice din sec. XIV-XV. La
începutul transferului definitiv al începutul sec. XIX a fost găsit
bunurilor către mâini laice. După clopotul cu inscripţia abatelui
1542 m. nu mai apare în Dominic, de la 1468. Piesa,
documente, este menţionat doar s. întreagă, se află astăzi conservată la
A fost considerată unul dintre Muzeul Naţional Ungar din
centrele culturale majore prin Budapesta. Ştim încă despre acelaşi
prezenţa acolo a Codicelui de la clopot că avea greutatea de 4,5
Bulci (parte a lucrării majore a lui măji (corect 260 kg). Forma sa,
86
denumită în "căpăţână de zahăr'', campanarum antiqvamm

este una care aminteşte pe piese Hungariae. Budapest, 1989, p.45,
mai vechi, databile în sec. XIII-XIV. fig.51/2, nr.138, fig.S:Ul; Tărăk J.,
Lepeza L., Szacsvay P., Benc<5sek.
Budapest, 1996, p. 92; Adrian A.
Tu\lllO·~D·lU-frrfftVlll· Rusu, G. P. Hurezan, c.:etăti
medievale din judetul Arad. Arnd,
1999, p.37-38; idem, Biserici
medievale din judeţul Arad. Arad,
0011nuuul"·Qu
~ ua~
11
~ '\\9' "fr
'1uC111111v 2000, p.169-171).
AR
Inscripţia clopotului mănăstirii
benedictlne de Ja Bulci BuJzu, vezi Pătrângeni.
Diametrele sale sunt, la Buneşti (jud. BrnsovJ. \1.

gură, 72 centimetri, iar sus, 30,5 ort., de maici, întemeiată în anul
centimetri, înălţimea este de 66,6 1991. Bis. are hramul Sf. Gheorghe
centimetri. Posedă de asemenea o (M. Vlasie, Drumuri spre mănăstiti,
coroană din elemente amintind de 2000, p.189).
ogive arhitectonice, cu frângeri IVL
mediane spre exterior. Imediat sub
calotă, într-un chenar liniar, după o Bungard (corn. Lechinta,
Răstignire simplă, urmează jud. Bist1iţa-Năsăud). Confonn
inscripţia, cu minuscule gotice, tradiţiei, m. românească până la
despărţite de puncte: anno anul 1760, când a fost desfiinţatf1,
do<mini>- m · cccc · I.xviii · iar bis., cu hramul Sf. Arhangheli, a
dominicvs · abbas, apoi, cu litere fost mutată în s. Bis., care păstrează
mai nua, pe două rânduri: indicii de construcţie din anul 1711,
m<a>g<iste>r I Michael. Abatele a avut pronaos, naos şi altar
Dominic, care a plătit turnarea, nu decroşat, cu cinci laturi, turn
apare în alte documente (Ramer clopotniţă. Picrura este din sec.
<F. FI.>, în Vastimap;, ujstig, 12, XVIII, dar posterioară perioadei de
nr.SO, 1865, p.634; Szentklâray ]., A funcţionare a m. (Gh. Mândrescu,
Csantid-egyhtizmegyei plebtinitik Bisericile de lemn din Ţara
t6rtenete. Temesvâr, 1898, p.523- Năsăudului şi ţinutul Bistriţei, în
543; K. Juhăsz, Di,e Stifte der Monumente istorice, p.187-188).
tschanader mozese im Mittelalter. AR
Milnster in Westfalen, 1927, p.52-
61; Săros P., Az elenyeszett benczes Buteni (jud. Cluj). M.
aptitstigok, în A pannonhalmi românească, cu hram necunosc1 Jt,
Szent-Benedek-rrmd t6rtenete. situată în afara s., în pădure, la
XII/B. Budapesta, 1912, p.445-448; locul "Frăsinet". Nu se cunosc nici
Şt. Ferenczi, M. Barbu, Cercetările un fel de date clare despre
arheologice de la Bulci şi întemeiere, funcţionare şi dispariţie.
împrejurimi, în Ziridava, X, 1978, De la care s-au păstrat, în epoca
p.67-81; iidem, în MC4. Oradea, interoelică, doar un clopot şi o
1979, p.289-291; E. Glilck, Vechi carte bisericească (St. Metes
manuscrise provenite din părţile Mănăstirile, p.68). . .'
Aradului şi Bihomlui (privirn AR
prnliminară), în Ziridava, XII,
1980, p.201-206; Patay P., Corpus Buzgow, vezi Şoimi.
Caransebeş ( jud . Ca ra ş dinco lo el e o st ra d ă ş i un ca nal de
Severin). M. a fr. o bs e rva nţi , m o ară , în gră din a no ii m . Ele a11
ridi ca t ă p ro babil în timpul d o mni ei fost , d e altfel refo los ir e pe ntru
regelui Ludo vic I de Anjo u (]342- ridi carea no ului cl austni fr.
1382), dar cu atestare ce1tă d in anul
1385. Ştim că strad a p e care se
găsea se numea a că lu gă 1il o r , fiind
a fl ată în exte1io rul ca stelului .
Hramul , ca re ne este of erit doa r de
surse d e sec. XVIJJ , a fost ace la al
Sf. Mari a Nigra. La acea d a tă
a p a 1 ţ in ea vica ri atului bulga r.
C l ă diril e i-au fost reparate în anul
1428, d a t ă la care co nventu lui i s- Vechea biserică a mănăstirii
au p us la dis po zi ţi e ma1i ca ntităţi
franciscane din. Caransebeş
de lemne. În ani i 1428 ş i 1478, regii
Unga ri ei, in 1433, pa pa, îi în tă resc
pe fr. obse rva n ţ i , î n această m. În Urm ele su btera ne i-a u fost
anu l 1531 se aprovizio na cu fier de scoase la lu min ă î11 t âmp l ă t or
la Hu nedoa ra. La 153 5 avea 11 (1988), cu p ril eju I l ucr~iril or de
că l ugă ri. D in i nfo rmaţ iil e p ri me i urbanism contem poran ş i interp re-
ju mătăt i a sec. al XVI -iea, reiese că tate eronat ca fii nd ale u1H1i ed ificiu
m . a fun cţ i o n a t cu ce1titud ine pâ n ă o it. A fost co nst 11Ji tă cu p iat rft,
î11 1558. Tot atunci a fost t ra n s fera t ă că ră mid ă ş i multe spo lii roma ne. O
din custod ia b ul ga ră, în cea a seri e d e elemente a pa 1\ i11 ă l oa re b is.
Ineului . Pentru ca d e la mijlocul au fost reconstituite pe b;.iza
sec. să intre in cea t ra ns ilva n ă . În planimetiiei fun da ţiil o r; 11 ava , c11
l e gă tură cu mo mentu I di s pa ri ţ i e i nu 8, 40 x 15 metri , era a 1ti c ul a tă la
se p o t face alte preci ză ri , d ecât că a exte1ior cu patru perechi de
intervenit cu mult înainte de anul contraforturi p erpe11diculare ş i în că
1696, eventual la 1658, cum sustin e d o i aşezaţi o blic, pe co l\11ril e
isto ri a loca l ~1 scri să în 1764. ' În faţa dei d e vest. Co rul (5,90 x 5,50
d ocumente târzii (1737) s-a met1i) era în chis c11 o abs id ă
co 11se1vat imp r sia sigiliului vechi , se mi c irc ul a ră, cu raza de ci 11c i
de fo rmă ova l ă: la mijl oc se afl a metri . El re fl edă a11 o n1alii
Ma ica Do mnului cu p run cul , const ru cti ve ca re pot J"i g rc 11
în cadrată, la p icioa re, d e do u ă interpretate co rect, da to rit{1 mod t ii
roze; la marg ine, in chen ar, se afla d efi citar d e resti tuire a in fo rm atiilo r
i nsc ri pţ i a: SJCILL. CON V: CARANS: arh eo lo gice. Contrafo 1turile latern le
MAR.IA.E N!CRAE DE MINO: OBSER. re pre zint ă adă u g iri dintr-o fază
În sec. al XVI fI -lea, la mo mentul ulte1ioa ră bis. (sec. XV). Acest fapt,
ri d i că ri i unui no u claustru fr., legat şi de preze nţa înch ide rii
ruin ele i se ma i vedea u , spre est, semicirculare a abs idei , a co11d us la
88
c re io na rea 1111e i e voh1\ii simplifi ca- înci"ipe ri d e cl i111e 11siu11i ega le·. c 11
toare a mo nume ntului, co nc retizat ă d o u ă gâ rli c imi sep:ir:tll" de p i, ·11il l'.
într-o fază timpurie , d atabi l ă la Dife 1i te s patii, co m pa 11i1ll<:111 a1(' l:i
sfâ rsitul sec. a l XfII-le a o ri în sec. a l dime nsiuni va ri ab il e, 1111 s11111 , d i1 1
XfV~ l ea, la care s-au ad ă ugat păca te d ese mll ate c u fi11 1c1.i11ni le pc
reface1i goti ce impo 1ta nte . În no rd , ca re le-a u îndeplinit. G 1tre etaj se
l â n gă umă 11Jl navei, a mai fost îndre pta u d o u ă scă ri , 11na li p ir ă
d esco pe rită o în că pere , co nsid e rată co rului ş i a lta în co lţul de s uci -est.
sacristie; pe a ceeaş i pa1te, s-au
îmegis tra t, pa 1ţi a l ş i n es a tisfăcă to r ,
fund atiile a ne xe lo r. Cimitirn I
co nte ~po ran a fost înt regit, în sec.
XVI-XVII, după pre lu a rea sa d e la
cu ltul cato lic, d e ce l ca lvin , cu o
se rie d e cripte inte rioa re, cu
inventa r dintre ce le mai bogate.
O n o u ă m. fr. a fost
ri d i ca t ă între a nii 1725-1730, spre
vest d e vechiul a mplasame nt a l m.
fr. me di e va le . La înce put a fost
d edi ca tă Sf. Fecioa re a Înge rilo r. De
la o rez id e nt ă foa1t e m o d est ă , s-a
ajuns, în 173 8 , să a ibă o bis , Planul măuăstirii frauciscaue ,
re fecto riu , două l o cu in ţ e şi din secolul XVIII, din
începutul unui e ta j. În a nul d in Carausebeş
mm ă, cro ni a fr. loca li s u sţ in e că
rn . a fos t a rsă d e "vla hi "- Re fa cerea Etajul era rid ica i ( 18 1'-l n
s-a re a liza t rapid . Prob abil că atunc i d o a r pe laturi le d e esl ş i s uci . Pa re
s i-a schimbat h ra mul in acela a l sigur că ş irul p rinc ipa l de chilii se
Imaculate i Concepţii . Se pa re că a a fl a că tre est ( l. Ba 1to lome i, O
fost a rsă , împre ună cu o raşul , la priv ire ji-tgilivă a s11pr(I lrec11111/11i
1788, d e că tre turci. Actu alme nte oras11/11.i C(l ran sp/)('S, î11 F/J. li.
fun cţio n ează ca bis. p :::tro hi a l ă. 1887, nr. 2, p. J -3; m .4, p . .2-'i; m .'-l,
Bis . m. se afl a s i t u at ă că tre p.4-6; m 5, p.3-(>, m .(1. p ..~- 1 1 ;
no rd d e claustnJ , d a r cu a lta11J I Karacson.y i, II , p .88-90; Sza b o Cv.
o rie ntat că tre vest, nu s pre est. P„ Fere11 cre11diek a mogyar
Avea o navă în fo rm ă d e sa l ă, cu o t6rle11elembe11 . Budapest, 19:2 1,
a b s id ă d ec roşat ă p e nt ago n a l ă, p. 273; K. juliasz, Die Fm11 z ishr11wr
aco pe ri t ă cu o bo ltă cu pe n et ra ţii. im Banal in. d en .fohren 7 ""' 76
Sacristia, d e p lan dre ptunghiu la r ş i 7806, în S1:idoslde111sc/J es Archit',
1· ă vă nit ă, se a fl a s pre sud -vest. Pe fV, 1961, p. '16; P. l:30 11 a, Biserirn
faţ a d a d e est a nave i se găsea un m edievală din Camn se/;es. l {eş it :i,
turn clopotn iţă (1 764), s prij ini t pe 1993; R. Po pa , î11 SC/VA , -10, m .1 1,
patn.1 stâ lpi mas1v1. Cla ustrul 1989, p .365-368; O. Te iCll, Ba110111/
d e păşea cu e i...'1:re mit ă ţil e laturilo r m on lan în eu11/ mediu. T imi şoara,
sa le ziduril e bis. O cu1te, apro xima- 1998 , p .181-183; Ad ri a na Buz il ă,
tiv dreptungh iul a ră , e ra mărginită Biserici baroce din. Banal. fl. Ch1j-
d e un corido r în fo rma lite re i U, Na p oca, 1998, s11b 11ocp-, in fo rmaţ ii
pa 1tea lips it ă d e acest e le me nt fiind a rhi v istice ined ite, C11 lese el e
s itu a t ă s pre vest, că tre fro ntu I preotul paro h R. Lovasl.
st răzii. În mijloc se afl au do u ă AR. :VIL
89
M. ort. despre care se Caransebeş - monument istoric, în

presupune că a funcţionat pe locul Altarul Banatului, nr.11-12, 1990,
fostei catedrale gr. cat. Chiliile de p.79-81).
călugă1i erau situate pe partea IB
opusă a Apei Ierugei, care purtase Misiunea iez. a fost fondal~•
înainte numele de Apa m. Prima după anul 1623. A funcţionat
atestare documentară invocată împreună cu o şcoală. A fost
pentru o m. ort. în localitate, desfiinţată în anul 1644. Nu
provine din anul 1581, dar este cunoaştem bis. de care s-a legat
controversată; la fel şi informaţiile această misiune (Violeta Barbu,
din anul 1696, despre un Rezidenţele iezuite din prima
ieromonah şi o şcoală de grămătici. jumătate a secolului al XVll-lea în
De fapt, certitudinea unei m. o ·vestul Transilvaniei. Strategii
avem doar din sec. al XVIII-iea. La misionare, în Verbum, VI-VII, m.'.
1738 sunt semnalate daunele 1995-1996, p.279-288).
suferite de bis. m. în timpul AR
războiului austro-turc 0737-1739), Se. ort. de călugări, cu
iar în 1752 se face precizarea că era hramul Sf. Ioan cel Nou de la
clădită din piatră. Probabil după Partoş, situat în incinta Seminamlui
stricăciunile din 1738 au urmat Teologic. Bis. datează din anii
unele reparaţii; cele mai sigure sunt 1976-1979 CM. Vlasie, Dmmuri spre
din 1759, atunci când monumentul mănăstiri, p.:H 2).
este şi pictat pentru prima oară. IVL
Alte intervenţii la pictură şi
arhitectură s-au înregistrat în anii Caraşova (jud. Caraş-
1790 (după arderea oraşului de Severin). M. fr. Călugării ei au fost
către turci, în 1788), 1796 (când se instalaţi la începutul sec. al XVII-
ştie că a fost resfinţită şi lea, pe un fost domeniu medieval
amplificată), ca şi în sec. al XIX-iea. al fr. În 1627 ar fi constrnit o bis.
Seria surselor verosimile referitoare de piatră şi anexe de lemn.
la m., care avea hramul Sf. Cunoaştem o ingerinţă iez. la 1626.
Gheorghe se încheie, se pare, în În 1740 a fost arondată custodiei
1794, an înscris într-o însemnare de bulgare. După 1757 nu mai
carte; restul datelor par să cunoaştem alte date despre ea.
privească doar bis. Iconostasul a Raporturile ei cu actuala bis. rom.
fost lucrat cu cheltuiala negusto- cat. din localitate sunt incerte
rului Manoil Stancovici. Edificiul a (Szabo Gy. P., Ferencrendiek a
devenit catedrală episcopală după magyar t6rtenelemben. Budapest,
separarea ierarhică din cadrul 1921, p.293; K. juhasz, Die
mitropoliei Banatului (Şt. Meteş, Franzi.skaner im Banat in den
Mănăstirile, p.192-195; C. Târziu, jabren 1716-1806, în Sildost-
Scurlă privire istorică asupra deutscbes Arcbiv, IV, 1961, p.46; I.
bisericii orlodoxe române .din D. Suciu, R. Constantinescu,
Banat, în FD, 1938, nr.52, p.14; Documente privitoare la istoria
MB, VI, nr.7-9, 1956, p.77-79; MB, Mitropoliei Banatului. Timişoara,
XIV, nr.4-6, 1964, p.227; 1980, p.234).
Mureşianu, p.63-65; Stoicescu, AR
p.38-39; I. D. Suciu, Monografia Carei (jud. Satu Mare). M.
Mitropoliei Banatului. Timişoara, iez. s-a format prin aşezarea în
1977, p.18-19; L. I. Oprişa, Biserica 1630, la chemarea familiei
"Sf Mare Mucenic Gbeorgbe" din stăpânitoare locale, Karoly. În 1636
90
se me nţio nea ză cape la lo r, cu răs~1rit ea n ă a sa11ctu a ru lu i se :1fF1

hramul C01poris Christi. Sunt edificiul m., o co nstru cti e c11 pa 11t' r
întăriti acolo de Fe rdinand a l II-iea ş i etaj .
(1639') . Înainte de anu l 1643 s-au
mutat la Satu Mare. (Rupp, II,
p.3 49) .
AR
M. piar. A fost constn.1ită
după colon izarea svabilor din
Wu 1tte mbe rg şi Schwa1wald, la
1712, ş i che marea călugă rilor piar. ,
în anul 1720, prin inte rmediu I
grofului Sando r Karolyi . Au folosit
iniţi a l bis. pa rohia l ă medieva l ă,
pre lu a tă de la refo nna ţi . La 1723
este edifi ca tă m., iar la 1725 se
înfiint ează liceul. Piatra de te me li e
a bis.· noi, cu hramul Sf. Iosif (Jose)
Calasa ntius (de Calasa nza) ,
patronu l o rdinului, a fost aşezat ă la
19 mai 1769, de Anton Ka rolyi.
Planuril e l ăca şu lui au fost întocmite
de că tre a rhitectul vie ne z Franz
Rosenstigl, cel ca re a fost , o vre me, Mănăstirea piaristă din Carei
si conducto r de santier. Constru ctia
~a fi isprăvită d e 'către Franz Sieb~r.
a rhitect 01iginar din Ca re i, cu studii Pa1te rul este clezvo llat în
de specialitate în Fra nţa. Sfinţirea patru corpuri dispuse d u pă u n plan
bis. m. are loc în 2 august 1779. rectangular. Pe trei laturi acestea se
Cutre murul din anul 1834 afectează deschidea u s pre Cllltea int e rioa r;'I
mult co ns trucţi a . Planurile de printr-un po1ti c. Eco no mi a s patial ;'I
refa cere şi restaurare apa1\in a inte rio11Jlui cu prind ea rdec1o ri1il ,
a rhitectului Mikl6s Ybl. Refa cerile să li de cursuri, chilii , infirllle ri a.
d intre a nii 1857-1860 si reconstru c- came ra s upe rio rului etc., î11 dpc rile
ţia clopotniţei (1859) au fost corpurilo r vestic si no rd ic, cât si
co nduse de arhitectul Ho llesch. po 1ticu 1 co res pun ză to r ac<"slo ra,
Edificiul este o bis . cu edificate într-o p rim ă faz~1 . a 11 fos t
s paţ iu I central amplu dezvo ltat, acope rite cu b o l ţ i se mi cilin d ri ce c11
avâ nd în plan o formă octo go n a l ă, p e n etra ţii sa u b o lţi s mici li11cl ri ce.
cu patru mici cape le latera le pe Corpul sudic în dublu traci are
co lţuri ş i d o u ă mai ample în zone le în căpe 1il e t ăvă nil e. Acces1il î11
centra le , de s ud ş i no rd , sanctuar în clăd ire fa cându -se de pe a ceast ~1
ră s ă rit de formă se mi c irculară. Din l a tură . Eta jul este co mp11s cl in clo 11 ă
cor se accede în sacristiile ca re îl corpuri, ace la ma i rece nt el e pe
fl a n c h e ază . Ele comuni că, la rândul latura de sud , ca re rep rez inl ~1 si
lo r, cu c01ido rnl ce a primit forma fa ţada p1in c ip a l ă ş i co rp itl apusea 11
unui dea mbulato riu în jurul dezvoltat p â n ă în vec1natalea
sanctu arului ş i turn clopo tniţă pe a lta rului cu acces direcl d in ultima
cinci nivele , în faţa da apu sea n ă. în că pe re a acestui tracl. Aspectul
Cele d o u ă sac1istii au la etaj câte actual , datorat reface rilo r si
un o rato 1iu . În vecinăta tea co mpl et ă ril o r din a11ii 1857-1860,
91
este de factura unui neobaroc Căliueşti (Că i e ni , Că li11 eş1i

clas iciza nt în ca re e le me ntele de josani, jud . M ara mureş). În a nul
a1ticula re sau ornamenta le (pilaştri i 1683 este m enţionat un topo nim
a dos a ţi , brâie si co rnişe multiplu "Vârful m.". Alte date d esp re m.,
profilate, ca pite luri ioni ce, a ncadra- catego ric o it ., nu se c1inosc.
me nte le , ba lu ş trii ) co res pund
acestui limbaj. Sarpanta acope ri -
şu lui a re forma trun c hi co ni că, iar
statuile ce flan c hează turnu l-
clopotniţă reprezintă pe sfinţii Ioan
de Ca lasanza, Anton de Padova,
Andrei de Avellino şi Ioan
Nepo mu c. Inte riorul bis. este
d eco rat cu p icturi în ule i pe pânză
ce re prezintă pe sfinţ ii Iosif de
Ca lasa nza (a lta iul principal) , Anton
d e Padova, Andrei de Avellino,
Ioa11 Nepomuk, Ştefan, Iosif, Sf.
Treime ş i Fecioara Ma ria . O pa1te
dintre aceste picturi se datorează
ap reciatului p icto r a ustriac Johann Biserica mănăstirii din Călineşti
Cimbal. Pe spa te le pi cturii Sf. Josaui
r\11to n d e P;:idova se a fl ă in sc ripţia
sa a ul o grafă: SP I Sol11.1· Pinx it Muli ma i c0t 1c h1 de 111 ,
.Jobann Cimbal, I 778. in Wi:en pe ntru utilitatea sa rna11asLireasC:1
(Fenyi L , Nagyluiroly. Ca rei, 1995; este însă rnonu me ntu I în sin e .
Casa Domnului, casa omului. Const iuit din le mn, posedă o bis.
Valori patrimoniale multicu.ltu.rale. compa 1tim e ntată clas ic, cu a lta rul
Catalogu.! arhitecturii religioase din închis poligonal, şi un pronaos
judeţul Satu. Mare. Ed it. Imo la Kiss, su rmontat de o clopotnit ă zve ll ă,
Daniela Bă lu . Satu Mare, 2000, terminată cu o ga le ri e şi 1111 co if
p.103 -104). as cuţit. Spre no rd, naosul si
NS pronaosul a u fost dublate d e o
navă suplim e ntară , ceva mai
Caşva (corn. G urghiu, jud. îngustă. Spre sud, astăzi pare că
Mu reş). M. o it. nouă , de călugă1i , avem d e-a fa ce cu u11 pridvor
cu o bis. din le mn , rid icată în anii d eschis. La o rigini, dată fiind
1995-1996, ş i cu hramul Duminicii dime nsiunea sa , e l putea fi
Tuturor Sfinţil o r. conceput ca o construct ie an exă m.
fVL Probl e ma 11u esle în s~t foa 11 e
simplă, dată fiind c ro no lo gia
Căieui, vezi Călineşti. propusă a co mpo ne nte lo r (b is. sec.
XVIIl, anexe sec. XIXJ. În i1ttc rio r
Căleue (o r. Cugir, jud. se p{tstrează pi ctură de peret<:> ş i
icoa ne semnate d e Alexa11d ru
Alba). Se. o it. d e maici, cu hramul
Pone halschi , începâ nd din anu l
Acope ră m â ntul Mai cii Domnului.
1754 (Al. Fili paşCII, /sLonr1
Bis., din a nul 1993, are hramul
Cuvioasei Parascheva (M. Vlasie ,
.i\llaramu.resului. 8 uC1Ireş ti, 1940,
p .166; Monumen!P istorice, p. J 16-
Drumuri spre mănăstiri, 2000,
11 7; M. Porumb, Dic(ionm; p.70).
p.21 4).
IVL A.R
92
Călineşti Josani, vezi coru I în 1707. A primit at1111c i ş i

Călineşti . o rga don a t ă d e că tre Sigis m11 nd
Komis , gu vernato r al Tra 11s il va ni e i.
Călugăra , ve zi Ciclova Peste un a n , turnul este m ă rit s i
Montană . dotat cu un ceas. O co pie a statuii
Mado ne i din Ma ri aze ll <A11 st ri a l
Călugăreo.i (co rn. Ere mitu , este inst a l ată în ]~11. Î11 1~w;
jud . Mures). În a nul 16:5 5, do i fo ndurile g imnazi1Ji11i ;.i 11 1·o s1
că lugă ri f;-. din Bosni a, Ştefan re trase ş i d ate ce lui cli 11 Ti'1rg11
Salinay ş i Şt efan Lapati p1imesc, d e Mureş.
la Mihail Toldalaghi , că pit a nu 1
s upre m al scaunului Mureş, un
te re n s i conacul pă răsit d e G rigo 1ie
Marko,d i si Elisabeta De rzsi,
cumpă rat c~ 100 fl o rini. Co ntractul
(8 fe brn a rie 1636) stipula obligaţia
fr. d e a accepta înmo rmâ nta rea
no bilului în cripta m. M. a fost
s itu a t ă pe p a1tea s udică a satului . A
avut hramul Sf. Ştefan. Cu
aprobarea principelui şi a diete i, a
început construcţia. Bis. ş i turnul
a u fost făcut e din pi a tră , în timp ce
custo dia e ra d e le mn . În 1640, Mănăstirea franciscană diu
pa pa Urba n al VJil-lea , o ia d in Călugăreo.i
mâinil e fr. bosniaci ş i o dă fr.
maghia ri, din provincia Sf. Sa lvato r.
Hotă râ rea s-a aplicat din 1666. Lăcaş ul este co mpus d i11tr-
C l ă di1il e acestea au că zut prad ă o b azili că t 1in ava t ă ,
cu p reciza rea
incursiunilor tă tăreşti din anul 1661. că nava d e no rd se limitează as t ă z i
Reconstrnirea claustrnlui se la doa r d o u ă travee dinspre co ltu I
d esfăsoa ră între a nii 1666-1 678, sub de vest. ava ce 11tra l ă este
gu a rdia nul Ioan Caio ni , confo rm aco perit ă d e o b o l tă s e mi c ili11 cl ri că
trad i ţ i e i , cu sprijinul uno r m eş t e ri cu pe n et ra ţii (câte ci11ci d e fi eca re
po lon ezi. A fost reco nstruit ă d in l a tură) , în timp ce late ra le le a11 bo lti
piatra a du să de la vechiul castrn în cru ce. Co nJI a lun g it se în chid e
roma n situ at la marginea s . Tot printr-o a bsid ă poligo nali'i în
atunci se mă reş t e bis. ş i inst a le ază inte rior ş i reacta ng u l a ră la ex1e ri o r.
o o rg ă. Lu cră ril e au continu at ş i Fronto nu I fatad e i esti ce, deco rat c u
s ub gu a rdia nii Eme ric D6czi , mo tive veg~ta le si fl o ra le , di11
Fra ncisc Jegenyey ş i Petru Hoz6 , s tu ca tură co lo rat{t, pre zi! n;."i
te rminâ ndu -se în 1677. Bis. n o u ă a inscriptia: DOM\/S MI.:.'A D01\H'S
purtat h ra mul Sf. Ş t efa n ş i a fost ORA TIONIS \IOCA BITUR
s fintită în 1692, d e că tre e p . din M (a) t(b eus) 2 113 16 78. Po 1ta liil ,
Bacău (d e Milcov), Iaco b Dlu szki. dispus în axa principa l{t, prezi1 M1 c
La acea d a t ă, bis . avea cinci altare d eschide re în c h e i at ~t î11 pa 11e'1
ş i cinci clo p ote. A primit ş i dre ptu1i
s up e 1i oa ră î11 a rc în mâ ne r el e cos,
d e pe le rinaj, în zie lele Sf. Şt efa n s i fl a ncat d e pilaşt ri înco ro 11ati d e
Ladislau. În 1669 a fost înfiinţa t un ca pite luri co rintice , ce sp riji11{1 11n
gimnaziu l â ngă m. ca re a primit a ntabla me nt , co nso le si o
nume roase d o n aţ ii . A fos t re fă c ut sprâ n cea n ă el e c o rni şă cl eco rat{1 cu
93
o friză de ove. Portalul nordic dublă: în cea superioară erau
prezintă, de asemenea, o înmormântaţi donatorii şi călugă1ii,
deschidere în formă de mâner de iar în cea inferioară laicii. Sunt
coş, flancat de pilaştti decoraţi cu acoperite cu plăci funerare din sec.
împletituri ample; pilaştri sprijină XVIII, XIX, unele decorate cu
un coronament zimţat arcuit. În blazoane sculptate în relief.
sec. al XIX-iea, pe latura sudică a M., cu parter şi etaj, este
lăcaşului, erau înscrise două citate ridicată pe un plan aproximativ
biblice şi inscripţiile ce consemnau rectangular, ce încadrează o mid1
lucră1ile la bis., din anii 1678 şi curte flancată pe trei latu1i de
1800. Nava principală a bis. este foişoare. Bis. face joncţiu11ea c11
acoperită cu o boltă semicilindrică claustrul m. de la colţul de nord-
cu penetraţii (câte cinci de fiecare vest a acestuia, prin intermediul
latură), navele laterale, una turnului de formă hexagonală în
aproape egală cu nava centrală, secţiune. În partea inferioră,
cealaltă mai scurtă, au primit 'bolţi colţurile turnului au fost întărite de
în cruce. Altarul principal al bis., asize din piatră ecarisată, iar în
închinat Sf. Rege Ştefan, este din registrul superior, colţurile au fost
jurul anului 1710. Pe laturile marcate prin coloane angajate.
epistolei şi ale evangheliei au fost Încăperea anterioară este socotită
ridicate altarele Sf. Anton, Ana, partea cea mai veche a lăcaşului
Francisc şi Maria. În vecinătatea unde, potrivit tradiţiei, ar fi
portalul~i de nord este cristelniţa funcţi<,;>nat prima capelă a ordinului
gotică. In stâlpii navei bis. au fost fr. Incăperea are o boltă
înzidite cenotafu rile închinate semicilindrică cu două perechi de
principalilor donatori ai m., lucrări penetraţii, iar cele două ferestre,
de calitate artistică acceptabilă: prin care este luminată, au
epitaful lui Mihail Torma ( + 1721), deschiderile în arc frânt. Şi aici se
decorat cu un relief ce conturează păstrează un dulap baroc, un
blazonul familial, buchete de flori lavabo în formă de scoică,
şi fructe, scoici decorative şi putti; asemănător cu cel de factură
cenotaful Ecaterinei Baranyai, soţia barocă, aflat în sacristia bis.
lui Nicolae Torma (1724), cu armeano-cat., din Gherla, dar şi un
decorul asemănător cu al altar renascentist, transformat într-
monumentului anterior; epitaful lui un dulap tripartit, decorat cu
Nicolae Torma ( + 1724) are herbul scenele Buna Vestire, scene din
sprijinit de doi îngeri, dar şi un viaţa Sf. Francisc. Doar o mică
decor compus din vrejuri de aspect parte dintre încăperi sunt acoperite
renascentist tardiv. în maniera cu bolţi semicilindrice cu penetraţii.
clasicismului timpuriu (1815) a fost Canatul uşii refectoriului de la
realizat epitaful soţiei şi al celor parter datează de la sfărşitul sec. al
două fiice ale lui Leopold XVII-iea. Pe latura sudică a clădirii,
Bomemisza, încoronat de o urnă la etaj, pe tocul din lemn al unei
împodobită cu ghirlande fitomorfe. uşi a fost incizată o inscriptie cu
Cele trei figuri feminine, în bust, caractere gotice purtând data: A.D.
poa1tă veşminte romane şi sunt 1667. După afirmaţiile lui Benko,
încadrate în medalioane elipso- pe această latură, fiecare dintre
idale. În sacristia compusă din încăperi avea o uşă asemănătoare.
două încăperi se păstrează un Biblioteca, sărăcită de zestrea ei de
monumental dulap baroc, cu decor cărţi, avea pe sprânceana de
şi inscripţii. Sub bis. se afla o criptă cornişă a uşii, următoarea
94
inscripţie: Soli Deo uni et Irino, Moss6czy colectează date privi11d

Virtus bonor et gloria, Pax m. şi socoteşte data înfiiu\ării rn. î11
introeunitis, salus exeunitibus. O vremea lui Carol I de A11jou ( 1:~01-
frumoasă poartă din lemn, cu un 1342). Prima ştire despre ea
bogat decor sculptat, din anul 1673, datează din anul 1332. O refacere
a fost distrusă de fmtuna din anul importantă are loc în anul U98.
1912. Compartimentarea de azi a Ştim că o capelă dedicată Sf.
m., nu respectă decât parţial pe cea Apolinaria a fost ctitorită de ep.
de odinioară. Aripa de nord a fost Andrea Scalari. A de~inut părţi de s.
refăcută la 1900. O renovare din (1410, 1457, 1478, 148:1, 1498,
1913 a supraînălţat turnul la 1518), pământ arător n.~98), vii
înălţimea de 12 metri. În anii 1930- (1387, 1395, 1405, 141~. 1 i22.
1931 a fost restaurată pictura 1446, 1477, 1495), păş1111i ( l.~98,
interiorului. 1436, 1454, 1478), păduri (151:\J,
Bis. are în inventarul ei o locuri de moară şi mori (1467,
cristelniţă de piatră din sec. XIV- 1483, 1518). A fost grav lovită de
XV. În a doua jumătate a sec. al incursiunea turcească din anul
XIX-iea m. poseda 75 hectare de 1473, când vicarul, Anton Sub:iczy,
pământ, două mori şi o cotă parte a fost decapitat, 20 de călugări duşi
din exploatarea de sare de la Praid. în robie, documentele de întemeie-
M. a avut o bogată bibliotecă, care re şi p1ivilegiile arse, inveuland
cuprindea circa 2000 de volume, în jefuit şi clădirile incendiate. S-a
sec. trecut. În anii 1950 biblioteca refăcut după anul 1478. Pe lângă
m. a fost transportată la Târgu vicarul menţionat îi mai cunoaştem
Mureş. În claustru a fost instalat un pe priorul Ioan (1382-1387), vicarii
spital (Orban, IV, p.90-92; Coloman 0398), Blasiu (1L1JO>,
Karacsonyi,, II, p.273-277; Baros F., Petru (1420), călugării Dumitru
Az erdelyi, ferencrendiek. Cluj, 1927, (1478) şi Laurentiu, cel din 1rnn;i
p.70-71, 75, 77, 79, 80, 87, 89, 110, socotit ca bărbat sfânt (sanctus 1>ir>.
116, 149, 160-161, 199, 219, 237, Printre donatori se numără Luca,
240-241; Balogh jolăn, Az erdelyi, ep. Oradiei, magistml Andrei de
Renaissance. I, Cluj, 1943, p.96; Turda şi fiul acestuia, magistrul
Vătăşi.anu, p.854; B. Nagy Margit, Ladislau, canonic de Oradea,
Călugăreni. Biserica rom.-cat., şi familia Telegdi, Filippo Scola1i,
mănăstirea franciscană... în Ioan Tapolczai, canonic-prepozit
Repertoriul monumentelor istorice de Oradea şi tot el, mai tftrziu, ca
din Transilvania, Jud. Mureş. Cluj, ep. al Oradiei. Din anul 1522
1976, manuscris, lucrare colectivă). posedăm un registru al actelor sale
NS, ML privilegiale. După unele surse, a
fost părăsită înainte de 1566,
Călugări, vezi Ponoarele. probabil datorită incursiunilor
turceşti, iar după altele, lichidată de
Căpâlna (jud. Bihor). M. către calvini, împreună cu m. din
paul. întemeiată
de unul dintre ep. Promontoriul Orăzii. In.fonnatii din
orădeni, la marginea de nord a anii 1723-1726 mai rnennonează
centrului actual al oraşului, lângă minele ei, cu cărămizi, după care
vechiul drum ce ducea spre Bihor orice urmă topografică a dispărnl
(astăzi Calea Bihorului), sub dealul (Rupp, III, p.161-164; Bunyitay, II,
Nadăş, lângă izvorul Csergo sau p.460-468; Adam I., în
Csurg6. A avut hramul Sf. Fecioare. Egyhazmuveszeti lapok, 1883, p. 72-
În 1724, călugărul paul. Andrei 73, 76; Csanki, I, p.600; Gy6t:flY. 13 ,
95
p.688; DocArtPaul, I. p .191-197; II, anuală perma11entă. Bis. a fos t

p.65). t e rminată în 1715 ori im ed iat cl11p~1.
AR, ML fo los indu-se ruina bi s. m.
me dieva le b ., cu h ra1rnil Naş t e rea
Căpleui (jud. Satu Ma re) . Domnu lui. Anexele, d ezvo ltate spre
M . b., de familie, res pectiv a nord , a u fost te rminate în 1721.
neamu lui l<aplo ny, închinată Sf. Imed iat a fost ridi ca tă la ra ng de
Ma 1tin , co nstrn i tă p robab il în d i de co nvent. La l 734 me nti o nat ă ca
la mij lo rn l sec. a l XIJ-lea. Trad i ţ i a e xistâ nd. Dist rus{t aproape complet
me ntio neaz{1 anii 1080 sau 1l 95, cu ele un cutre mur d in 18~ 4. apoi
trimite ri ş i mai vechi în cro nisti ca reconstruit{1 radical la 18L11-1 848,
sec. al XIV-iea. Prima co nse mn a re pe ace l aşi amplasame 11t , c 11
ce 1tă pare a fi din a nu l 1267, într- t e ndinţa d e a respecta n °·cl1ea
u n document as tă z i dispărut. La planime tri e m ed i eva l ă. În l 900 a
1334 este, din no u , pomenită. trecut în mân a capistra11ilor s i a
rezistat pân ă în anii comuni smului
(Sza bo Gy. P., Ferencrendiek o
magyar t6rtene1Pmhen. Budapest,
'„.. • ..• 1921, p. 271-272; Al. Avram, Date
privind începuturile arhitPCturii
mănăstiresti în Crisana ( mcolelP
XJJ-XIJJ), în Studii si comunicări.
Galeria de artă. 1. Sibi1 1, Muzeul
Brukentha l, 1978, p.147-149; O.
G hitta, în vo i. Studii istoricP.
Omagiu profesorului Camil
Mureşanu.. Cluj-Napoca, 1998,
Biserica mănăstirii Căpleni
p.182).
Ultima dată cert{1 de AR
fu11qionare este anu l 1479, d1 1 pă
Cărţişoara ,
ca re a fost părăsit{1. Distrusă în sec.
Cârţiş oara .
A.'Vl-XVll. La 1719, rnina m. a fost
dăruită d e către grofu l Sando r
Karo lyi, că l ugări lo r fr. Căşeiu (Căşe iu de j os, jud.
Planu l e i este cunoscut pe Cluj). M. gr. cat. cu date d e
baza unor desene din sec. al XVTJI- înte me iere ş i hram nedete rminate.
lea. Principala co mpo nentă e ra o Situa rea sa probab il ă este pe Va lea
bazilică trinavată, a ltar cu înc hid e re Căşe iu l u i . Funcţiona, în mo ci ce1t,
se mi c i rc u l ară, str{tjuit de do 11 ă la anu l 1774, cu un singur că lugă r .
absidio le laterale ma i rruc1, cu Rapo1tul d intre vechea bis. de le mn
tribună ş i cu două turnuri pe faţada din s. (sec. XVIII), mi şca tă la
de vest. Stilistic se încadra ultime lor C h i uieşti, apoi la Le urda (u nd e se
d eceni i a le sec. al XIII-iea . Anexe le, mai păst reaz{t ş i a stăzi ), şi rn .
ca re se întind eau căt re nord, s unt n oastră nu poate fi stabi lit. De la
cel mai puţ i n cunoscute. începutu l sec. XX sunt se mna late
M. a fr. obse 1vanţi, ruine d e m. ( Kadar, IV, p.248-249;
întemeiată la 18 a ugust l 71 1, de I. Ma 1ţian, Repertoriul arh eologic
co mite le Sandor Ka ro lyi (ca re a ş i pentru Ardeal. Bistriţa, 1920 , p.12;
fost îngropat în c ri pta ei). A avt1t Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri,
h ra mul Sf. Anton de Padova. p.154; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.141;
Ct itoru I s-a îngrijit d e o do nat ie Monumente istorice, p .224-225).
96
Posibil să fie aceeaşi cu cea din domeniu rural care urma sa-1
Rugăşeşti. asigure existenţa. În 1206, capitl11 l
AR general al ordinului din Cîteaux
stabilea că abatele de la Câ11a
Căşeiu de Jos, vezi trebuie să se prezinte la următoarea
Căşeiu. întrunire capitulară. Se pare că nu a
ţinut cont de aceasta, deoarece în
Căşiel (corn. Chiuieşti, jud. 1208 abatele "transilvan" era
Cluj). M. de maici, cu hramul apostrofat pentni faptul că, de
Înălţării Sfintei Cruci, construită "zece ani", nu s-a prezentat la
între anii 1990-1994. capitlul general. O altă donatie
IVL importantă, întărită şi de regele
Andrei al II-iea, a fost făcue1 în
Căşiel-Strâmbu, vezi 1223, de către magistrnl Gocelinus.
Strâmbo. Acesta îi atribuia Cisnădioara cu
toate bis. şi posesiunile aferente;
Cătălin.a (corn. Panticeu, totodată, era reînnoită şi donaţia
jud. Cluj). Un act oficial din anul regelui din 1202, refe1itoare la
1778, menţionează o m. posesiunea Cârţa, 111ptă din
românească de maici, numită Sf. pământul românilor. Atunci i se
Ecaterina. La 1837, pe locul Pusta, descriu şi hotarele. Importanţa m.
se vedeau ruinele unei construcţii este arătată de faptul că abatele ei
de piatră, presupuse ca fiind ale figurează ca trimis papal în anii
unei clădiri de bis. cat„ pe lângă 1225-1226. Între anii 12~5-1240
care s-a întemeiat, într-o perioadă acesta participa şi la capitlul
istorică necunoscută, m. noastră. general al ordinului. A fost lovită la
Unele surse o consideră părăsită în invazia tătară din 1241, fapt pe care
urma disputelor religioase dintre ni-l relevă un text p1ivilegial
ort. şi gr. cat., în deceniile 1700- acordat de către Ştefan, regele mai
1720, pe când altele o socotesc ca tânăr al Ungariei, în 1264. Aici se
desfiintată doar în sec. al XIX-iea precizează că m. a fost nelocuită de
(Kada~ VI, p.364). la invazie. Regele scutea atunci
populaţia m. de la dreptul de
Cătunul Talienllor, vezi găzduire datorat voievodului si
Someşu-Rece. baronilor regatului, şi o asigura că
poate plăti obligaţiile băneşti
Căvă.ra.n, vezi Constantin conform privilegiilor avute de
Daicoviciu. sibieni şi împreună cu ei.
Conţinutul actului va fi trnnscris în
1272 de către Ştefan al V-lea, la
Cârţa (jud. Sibiu).
M. cererea abatelui Pertold, apoi în
cisterciană întemeiată ca o filie a m. 1299, de către Andrei al III-iea şi în
de la lgriş, la circa 200 metri sud de 1306, de către regele Otto I. La
râul Olt, respectiv pe albia începutul sec. al XIV-iea ajunge la
afluentului său, care a preluat un domeniu compus din zece s„
numele m. Întemeiată de către evocate de privilegiul regal
regele Emeric probabil în anii 1205- transcris din anul 1322. Acelaşi
1206, la limita unui teritoriu luat de document, acordat de regele Carol
la români şi pecenegi. A primit Robert stabilea că abatele şi
hramul Sf. Fecioare de Candelis. conventul său au drept de judecată
Tot regalitatea a înzestrat-o şi cu un asupra comiţilor şi iobagilor de pe
97
domeniile lor. Datorită unor provizoriu. Ele au constat dintr-o
pagube provocate de ":schismatici ptimă bis. de piatră (cu lungimea
şi creştini răi", în anul 1343, la de 8-10 met1i), cu altar închis
solicitarea papei, este pusă sub semicircular, aflat sub transeptul
protecţia arhiepiscopului de nordic al bis. minate, de astăzi.
Strigoniu. În 1357 era locuită de Restul anexelor au fost din lemn. În
abate şi 12 călugări. Se pare că faza a doua, stabilită cu
numărul s-a menţinut şi în perioada aproximaţie, în jurul anului 1230, s-
următoare, deoarece în 1430, a trecut la realizarea ansamblului
abatele m., Mihail, într-un act de monastic pe care, pa1ţial, îl vedem
vâuzare-cumpărare, se plângea iar astăzi. O cez11rd a şa11tie111h1i se
de distn 1_ge1ile provocate de interpune după invazia t;iiară di11
schisma11 · si români. Privilegiile i- 1241. Reluarea lucră1ilor ar fi fosl
au fost confirmate în 1418 de către posibilă, abia după dour1 decenii,
regele Sigismund de Luxemburg. În dacă ţinem seama de actul din
1439, acelaşi abate Mihail relatează 1264. Au fost depistate în această
că în cei 24 de ani de guvernare a etapă adaptări de plan, în forme
m. aceasta a sufelit mult în uima care sunt recunoscute drept tipice
''turcilor, românilor şi ai altor pentm . cistercieni, şi care
inamici ai lui Hristos", contribuind prefigurează totodată, instalarea
la decăderea sa. La 1463, Raimond arhitecturii gotice în Transilvania.
Bărenfuss, abate de Cârţa şi ep. de Construcţiile au fost
Argeş, a fost acuzat direct de starea te1minate în 1300, după cum
neglijentă a m. În 27 februarie sugerează o inscripţie epigrafă din
1474, din dispoziţia regelui Matia, glaful unei ferestre a tumului.
m. a fost închisă şi bunurile ei au Ansamblul, aflat astăzi în stare de
fost transferate bis. prepoziturii din mină, se compune dintr-o 11av{1
Sibiu. Abia la 1565, averile ei au amplă, situată la nord, şi un
fost confiscate pe seama fiscului. claustru în formă prelungită spre
Deja în sec. al XVI-iea a început să sud. Bazilica trinavată (lungimea S4
se mineze. Starea în care se afla metri), în sistem legat, este
este prezentată la 1648. Se cunosc despărţită de cor printr-un transept
trei sigili ale abaţiei şi conventului, amplu. Din acesta, alături de absida
primul din 1353 (păstrat în prezent propriu-zisă, închisă pentagonal şi
la Biblioteca Batthyaneum, Alba sprijinită de contraforturi, destul de
Iulia), al doilea, din 1430 (păstrat în scunde, simple şi în trepte, se
Arhiva oraşului Sibiu) şi al treilea dezvoltă pe est câte două capele
din 1439. O parte infimă a arhivei laterale, cu închideri rectangulare.
se păstrează în cea a oraşului Sibiu. Sub acoperiş se găseşte o cornişă
Se pare că m. a posedat şi o decorată cu lesene. Ferestrele au
bibliotecă, din care unele închideri frânte, umplute cu muluri
exemplare au ajuns în colecţia în forma unor rozete polilobate,
Batthyaneum de la Alba Iulia. geminate.
Refacerile ulte1ioare şi refuncţio În capela sudică, de lângă
nalizarea parţială a unor spaţii este altar, o altă fereastră, posedă un
legată de destinul bis. parohiale decor deosebit, cu arce semicir-
evanghelice. Peste parte din culare. Există patru po1taluri, pe
anexele ei, s-a instalat un cimitir laturile de vest, nord şi sud. Cel
nou. mai impo1tant, prin dimensiuni şi
P1imele construcţii de la decor, este cel de vest: cu fronton
Cârţa au avut un caracter triunghiular în rezalit, prelungit în
98
sus cu un fleron cu patru fiale bis. spre sud: sacristia, s;.i la

latera le. Este decorat copios cu capitu l a ră, a uditoriul , cu loa rul de
fnmze de stejar. Două uşi cu acces spre cu1tea in terioară, casa
închideri semicirculare asigu rau sdt ril or spre do rmitor si sala
accesul în crntea int e rioară. Ultima dtlugări l or. Etaji il era 0C11pal, î11
intra re, . s itu ată la extre ma întregime, de u 11 do rmito r boli ii .
transeptu lui , înlesnea trecerea că tre Sa la ca pitulară ş i cea a ac1i vit;1tilo r
cimitirul m. Pe frontonul d e vest a cot idie ne erau dotate c11 bo lii
fost montată o rozasă ampl ă, sprijin ite pe stâlpi ce11trali s i
pre lungită cu un mic arc frânt. co nsole. Anexele de s11d su nt ce le
mai slab conse1vate, ajung~111cl doar
un metn.1 ele asu pra soit il11 i. Du p;-1
--
unele indi cii, ş i acesl co rp a : !\ 111
tot două 11ivele. Se po ale
. presupune că la patter fi 111cl io11;111,
ele la est la vest: ca lefa1o n1I.
refectoriul , bucăt~iria si u11 cl e pozi1.
La eta j este de presupus în c;'.i
infirme ria, camera oaspet ilor,
în căpe re a novicilor si scripto ri1il .
Spre vest, cu 1tea e ra în c his~1 ele' 1111
zid simplu , dar este · posibil ca ai ci
s~1 fi fun cţ ionat totusi, ce l puti11 î11
faza iniţială , casa co n ve rş il o r. A fosl
pro iectat, cel putin un C11 ioa r
perimetral c 111ţii . Lângă aripa ele
Claustrul mănăstirii cisterciene sud a fun ctio nat o fânt ~u1 ~1 a că rei
de la Cârţa amintire este evocar::'1 doar ele
e lemente de piatră profi l;ile.
Întreag;i a rhitec111r:1 a 111. a
Componentele bis. au fost avu t o influe11tă hoe1râ1oa rc ;.is11pr:1
acoperite de bolţi de piatră, evo luţi ei gotici tlu i provi11 ci;tl ,
sexpa1tite. Ogive le spn]lmte pe e lemente asemănătoare fii11cl
stâlp i ş i conso le, se unesc în chei recunoscute în Bârs;:i vec i11 ~1 ş i mai
de bo lt ă. A l ături de ce le decorate depa1te, în toate teritoriil e colo 11 i-
cu e lemente vegetale se află şi una, zate de către saşi (K11a11 z :\. , .-1
cu figu ra încoronată a Sf. Fecioare. fogaras/(jfdi kerlzi oprîtsrîg, î11
Capite lurile au motive vegetale Magyar Sion., 6, 1868. p.'-10 I - ·-1 I ':i ,
diverse. Pe faţada de vest, mai 755-60, 840-843; Rupp, lll , p.2llJ-
întâlnim un tum octogonal, 212; L. Reissenberger, Die Kerzer
conservat până la geneza şa rpantei, A blei. He rma nnstadt , 1894;
ca re a a dăpostit clopotele ş i casa Baumga1tner A., A kerci ajJitlsâg a
scărilor. Planimetria, ca şi aspectul kozepkorban.. Budapesta, 1915;
genera l al bis. a re clare ana logii Vă tăşian.u, p .98-105; G. Entz, LP
a puse ne. cba nlier cislercien. de Ken: ( Cîrlo J,
Anexe le de est sunt mai în AHA, 9, m.1 -2, 196.\ p .5-~8; :\.
bine co nturate, cu toate că ş i starea D. Busuioc, Con.siderolii /Jri1•i11d
lor este fragm e nt ară . Sunt dispuse dalarea măn!tsli rii cisterciene de Io
după un p lan riguros, dreptun- Cîr(a, în SC/A, 23 , 19-:'6, p ..~- 1~ ;
ghiu lar (lungimea 44 metri), pe id em, Arbileclura gotică lin1jJ1triP
două nivele . În ele se aflau, de la din Ţara Bîrsei în !11rnina unor noi
99
cercetări, în SC/A, 25, 1978, p.3-33; Înălţarea Sfintei Cruci. Despre

F. L. Hervay, Repertorium întemeierea m. nu sunt date.
Historiam Ordinis Cisterciensis in Funcţiona la 1850 când, conform
Hungariam. Roma, 1984, p.112- unei însemnan de carte, a
119; M. Rill, Zisterzienserabtei in intervenit o reparaţie de acoperiş.
Kerz am Alt im Licbte neuer Unele icoane, datate în 1829, ar
Grabungen, în Sudostdeutscbe putea fi consider,lte încă ca repere
Vierteljabresblatter, 2, 1990, p.148- pentrn coborârea vechimii sale.
152; M. Thalgott, Die Zisterzienser Mentionată ca m. si între anii 1882-
von Kerz Zusammenbange, 1886'. O vreme a' fost părăsită de
Muncben, 1990; M. Tănase, monahi. S-a încercat repararea bis„
Avatarurile unui act de donaţie. în anul 1936, şi reactivarea ei ca m.,
Donaţia făcută cistercienilor, în în anul 1947, ptin aducerea a doi
Tara Bîrsei, de către Be/,a IV, la 17 călugări. M. reînfiinţată după 1990
martie 1240, în Rl, 4, nr.1-2, 1993, (I. Miloia, Biserica de lemn din
p.55-80; N. D. Busuioc von Cebza, în Analele Banatului, IV,
Hasselbach, Ţara Făgăraşului în 1931, p.121-123; Vl.ăduceanu, p.59-
secolul al Xl/1-lea. Mănăstirea 69; V. Cotoşman, Mănăstirea
cisterciană Cârţa. Cluj-Napoca, Cebza, în MB, XIX, nr. 7-9, 1969,
2000). p.429-436; Ioana Cristache-Panait,
AR, ML, IB Florica Dumitriu, Bisericile de lemn
ale Banatului, în MB, XXI, nr.10-
Cârţişoara (Oprea- 12, 1971, p.551; Mureşianu, p.125-
Cârţişoara, jud. Sibiu). M. 128; L. I. Oprişa, Biserici de lemn -
românească cu o singură atestare, monumente istorice din
din anul 1748. Nici amplasamentul, Arbiepi.scopi,a Timişoarei şi
nici hramul, ori alte date istorice Caransebeşului, în MB, XXXIX,
din evolutia ei nu ne sunt nr.2, 1989, p.70; M. Vlasie,
cunoscute. Vechea bis. trebuie să fi Dn.tmuri spre mănăstiri, 1999,
dispărut în acelaşi veac, deoarece p.249).
imediat după începutul sec. al XIX- AR
lea a fost 1idicată în s. o altă bis. de
lemn. Cenad (Cenadu Vechi,
Reînfiinţată ca o m. de Motisena, jud. Timiş). M. ort. cu
maici, în anul 1993, cu hramul Sf. hramul Sf. Ioan Botezătorul,
Apostoli Petru şi Pavel (Z. ridicată de principele Ahtum, cu
Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.154; ajutorul unor călugări "greci" aduşi
Şt. Meteş, Mănăstirile, p.83; M. de la Vidin (Bulgaria), cândva în
Vlasie, Dn.tmuri spre mănăstiri, juml anului 1000. După cucerirea
2000, p.193). teritoriului de către Ştefan I al
AR, IVL Ungariei, împreună cu primul ep„
Gerard, sunt aduşi călugăli b. Se
Cebza (corn. Ciacova, jud. afirmă că vieţuitorii m. ar fi fost
Timiş). M. ort. presupusă a fi legată transferaţi în m. Sf. Gheorghe, pe la
de monumentul aflat la vreo 300 1030. M. a fost desfiinţată la
metri nord de comună, în mijlocul începutul sec. al Xiii-lea, pe locul
cimitirului, unde există o bis. din ei ridicându-se capitlul cat.,
lemn (18,25 x 4 metri), cu altar, menţionat la 1241 ( At. M.
naos, pronaos, pridvor şi turlă Malienescu, Despre mănăstiri. /. M
vestică. Nu are · elemente rea S./întului Ioan Botezătoml în
decorative. Probabil avea hramul cetatea Morisena (anii 1000-1038),
100
în TransilJJania, LIX, nr. 13-] 4, pi e i d e Strigo 11it1. Alii a î11 l -1') :~ . ,1 1

J 9 11 ; K. .Juhas z, DiP Sti/ie dPr în g~tduilll a papa l ~t , Lt1 c1. l"j J. , ll·
tscbanader Diăzese im Millelal!er. Ce nacl , a unil"icat -o c t1 e p ., iar 111. ;1
Mi_inste r in W estfa le n, 1927 , p.28- fost ce dat ă fr. o bse rv;.inti . Pt1 s1iit i"1
30 ; M. Ş esan, Mănăstirea complet d e dtre turci, l ~t mijl o rnl
Mureşan ei, în MB, VIII, nr. 7-9, sec. al XVI-i e a Cl 550) .
1958, p.231-242; Gyărf{Y, I3 , p .850- A.R
853 ) .
M . b. înfiint a t ă d e cfttre
primu l e p . cat. a l locului . Ge rard
după c ucerirea te 1ito riu lui d e d tr;
trn pe le re ge lui Şt efan I, îna inte el e
a nul 1030. A a vut hra mul Sf.
Fecioa re, fiind situ a t ă în a pro pie rea
bis . ma i vec hi cu hra mul Sf. Io an
Bo t eză t o rn I. Co nstrucţi a şi
a me 11a ja rea m. si a bis. a fost
s prijinit ă ş i d e rege le Şte fan I s i
so ţi a sa, re gina G ize la. Ptimul aba te
Urmele mănăs tirii Sf. Ioan
a l m . a fost Filip de la m.
Botezătorul diu Cenad
Pa nno nha lma .
Ce rcetăril e arheologi ce a u
scos la iveala un sa rcofag d e pi a tră
În a 11til 1'49.-) , pa pa
d a ta t p e ntru sec. XI. Se pres11pune
Ale xa ndru al Vl-lea ho ti"1ra , în 11nna
ca d es tin aţ i a iniţi a l a a fost aceea d e
cere rii în a inta te d e c'itn." L11 ca
alta r, în ca re se păs trau m oaş t e l e Sf.
Baratin, e p. d e Ce n ad , ca fos ta ni.
Ge ra rd. Din acest m o tiv se mai
b . ş i bis. Sf. Fecioa re, s~1 fi e d a te fr.
numea ş i a batia Sf. Ge rard 0333 -
obs ervanţi. Cu acest act, e i dc,·i11
133 5) . Unii sustin că moaste le a u
p {1zito 1ii rn o n n~111t11lt1i s r. l_;cra rd. În
fost p u se a l ătu.ri d e cele . a le Sf.
a nul 151 4, rf11n ăs it e l e s r. Cl' rard ;111
Şte fan. O p a1te clin e le sunt d o nate
fost· lranspo1tat e J;.i Pesl;.i , d i11 c: 111 z:i
Ve n e tie i, în 1333. După alte o p inii ,
f11ri e i t ă ra nil o r r{1srn lati . L;1 J 'i-)'i
m oaş t e l e a r fi fost muta te la
avea 15 că lug{tri , pri1llrc cart· si 1.111
Ve ne ti a, după m oa 1tea rege lui
o rganist. Între a nii 1 5~9 - I 'i·I.2 ;1i ci
Ludovic I de Anjo u . În ] 24 ] orasul
;:i u fos t pre gătit. i 11o vic ii o bsc r\"a 111i .
Ce nad a fost ocupat ş i pu stiit de
Au ră m as aco lo p â n ~t în a 1uil J S'iO.
t ă t a ri , d a r la sfâ rş itul sec. d e ja toate
Pi esele d e îmbrăc{1mint e cclcs ias-
in s tituţiil e ecleziastice fun ctio n all
ticii d e ma re va lo are a11 rusi d11se
c u excepţia vechii m. a s{ foa ~
ma i înt ~1i la Gy1Iia (L'11ga riaJ, i;1r
Bo t ezăt o nJ I. Ab a ţi a Sf. Maria sa u Sf.
apo i la Ecsed (Li n ga ri aJ. De aici ;111
Ge rard avea ca pro pri e tftti
fost tra11spo 1tat e î1.1 I Cil ."\ l;1 Kocin·
l oca li tă til e Ap a tfa lva ş i Nevegy
(Slovacia). O pa il e d i1 1 e le :u1 lusl
(am be le în Un ga ria). Abate le să u
d o nate î11 a 111Ii L6 1"7, dl' ci"itre
plăt ea ca dijmă pa pal ă 1/ 2 d e m a rcă
căpit a nul aceste i cetat1 fr. c.J i11
în 1333 , 22 de groşi în 1334 şi 10
Szecse n y (U ngaria) ( F11xbof{er,
groşi în 133 5. Re făcută d e regina
p.201-202; Kara csony i, 11 , p .22-24J .
Elisab e ta, vădu va re ge lui Carol
!VIL
Robe 1t, pro babil ante 1ior a nului
La în ceputul sec. a l XV Jrl -
136 J . La 1380 figurea ză ca m. a fla t ă
lea, 111ine le s i lo rnl a lost d :in1 it
s ub pro tectie re ga l ă, d a r d e la 1397
că lu g{tril o r fr. Ei <1 11 p n-·l11a1. s,·
se afl ă s ub a uto rita tea a rhie pisco-
pa re, o pa ile cl i11 c l;klirilc n1ina tc.
101
O clădire nouă s-a ridicat pe Cenadu Vechi, vezi

amplasamentul ruinelor la 1741. Pe Cenad.
baza unor descope1iri din 1868,
când bis. veche a fost dărâmată Cergău Mic (corn. Cergău,
complet şi s-a ridicat noua bis. jud. Alba). M. oit. de călugfo, cu
parohială, s-a încercat refacerea bis. mai veche (sec. XVII ?),
topografiei locului. Era vorba dedicată Sf. Apostoli Petrn şi Pavel.
despre încă două fundaţii diferite, IVL
una romanică (sec. XIII) şi alta
gotică (probabil post 1514). P1ima Cerna, vezi Negoiu.
bis. a posedat şi o criptă şi un
baptisteriu (Henszlmann I., Chel.mac (Epe1ies, com.
Arcbaeol6giai kiritnd ulas Conop, jud. Arad>. .\1. b.
Csrmitdba, în Arcbaeologiai înregistrată deja la 117~, pri11 111H.il
Kozlememenyek, VIII, 1871, p.2-34; din abaţii ei. Alte izvoare de care
Ortvay T., Tajekoztatas Szent dispunem se concentrează doar în
Gellert, maskep Szent Bernat... , în prima jumătate a sec. al XIII-iea si
Arcbaeologiai Kozlememenyek, X, sunt foa1te sărace în informaţii: la
1876, p.15; A. Bunea, Ierarhia 1219 avem menţionată bis„ iar din
românilor din Ardeal si Ungaria. 1230 s-a păstrat pe un document
Blaj, 1904, p.91-92; At. M. urm4 sigiliului u1111i abate.
Ma1ienescu, Despre mănăstiri. I. Insc1ipţia sa a fost citită în forma
Mănăstirea Sfântului Ioan <5>IGILV · ARA<„.> DE EPERJ<ES>.
Botezătorul în cetatea Morisena Ultimul document provine de la
(anii 1000-1038), în Transilvania, 1233, fapt care ne detennină să-i
LIX, nr.13-14, 1911; K. Juhăsz, Die punem dispa1iţia pe seama marii
St((te der tscbanader Di6zese im invazii tătare. Venitul ei din sare
Mittelalter. Mtinster in Westfalen, anuală, era estimat la 4000 de
1927, p.28-39; idem, Hajdani bolovani. Suma trădează o stare
monostorok a csanadi înfloritoare. Ruinele ei trebuie
egybazmegyeben. Budapest, 1926, diutate ori se mai văd la nordul
p.22-30, idem, A Marosnemeti localităţii (Marki, I, p.585; K.
bitelesbelyek !.egregibb em/.ekei, în Juhasz, Die Stţfle der tscrmadPr
Erdelyi Mu.zeum, 1930, p.258-270; Di6zese im Mittelalter. Mijnster in
idem, A csanadi szekeskiipta/.r.m Westfalen, 1927, p.48-51; Adrian A.
legregibb szervezete es tagjai, în Rusu, G. P. Hureza11, Biserici
Erdelyi Muzeum, 1930 p.333-::\44; medievale din judeţul Amd. Arad,
David Katalin, Az Ârpad-kori 2000, p.171-172).
O>anitd vitrmegye rrnweszeti AR
topog1'il/titja. Budapest, 1974, p.19-
34; Gy61fty, 13, p.850-853). Cherechiu (jud. Bihor>. \1.
AR,ML b„ care, potrivit trndi(iei
M. beghinelor posedă o hagiografice a Sf. Ladisla11 (sec. XI\'
unică menţiune, din anul 1542. Ep. ?), m. exista deja la sf. sec. al XI-
local întocmeşte atunci un foa1te iea. Hramul a fost acela al Sf.
valoros regulament al vueţii Fecioare. Se pare că dispămse încă
beghinelor. Deja la 1551 nu mai anterior anului 1300. Localizarea
erau la Cenad. Amplasamentul şi este incertă, iar istoriografia critică
hramul sunt necunoscute nu se mai referă la ea (Ru.pp, III,
(Karacsonyi, II, p.548). p.164-165).
AR, ML AR
102
Cheresig (jud. Bihor). M. După alte opinii, parte din ea (?) a

d., cu hramul Sf. Mihail, ridicată fost dusă în 1852 în s. Nadăşa
imediat după anul 1489, dată la (corn. Beica de jos) (Z. Pâcli.sam1,
care stăpânilor Jocurilor, reprezen- Vechile mănăstiri, p.155; St. Me1e.s.
taţi de Mihail Csaki şi-au exprimat Mănăstirile, p.l:H-132; St. Fere11czi.
intenţia pentru o asemenea M. Petică, Pe urmele mlmăstirii df'
ctitorire. Sursele care o atestă sunt la Bistra Mureşului, în Jndnmtător
foarte puţine la număr şi îi trădează pastoral, VII, 1983, p.65; Ioana
o perioadă scurtă de funcţionare. În Cristache-Panait, Biserici de lemn,
urma solicitărilor, în 1553 călugării p.190).
primesc dreptul de a părăsi zona. 18
Cu puţin înainte (1551), un călugăr
pe nume Iosa, provenit de aici, era Chiheru de Sus <co111.
student la Padova. Deşi sursele Chihernl de jo.s, jud. \.111re.sJ. :\1.
scrise din sec. al XVI-iea o aşează oit., cu hramul Sf. Nicolae. Dup;'1
în vecinătatea cetăţii, nu avem o cum reiese din textul unei i11.scrip\ii
localizare sigură a urmelor m. Este (posterioare) din anul 1717,
foarte posibil ca ruinele să se afle şi construcţia m. a u1mat unei
în Ungaria actuală (Bunyitay, II, perioade de mare foamete. Altă
p.434-435, III, p.188; Harsanyi A., A insc1ip\ie, din anul 1719, relevă
domonkos rend Magyarorszagon a pustiirea ei de către tătari. Pe baza
T'f!fonnaci6 el6tt. Debrecen, 1938, acestor date am putea b:'uu1i .;·,
p.81, 88-89; Al. Avram, Fortificaţii fusese ridicat{1 deja în .sec. al XVII-
medievale din Crişana, în Biharea, iea. Restul infonna1.iilor s11111
1973, p.197-199). concentrate în a doua jum[ttate a
AR, 18 sec. al XVIII-iea, iar con\iuutul lor
trădează starea foarte precara a
Cherl, vezi Sacoşu lăcaşului. În anul 1753, la m. trăiau
Turcesc. câteva călugăriţe gr. cat. Pe la 1765,
o parte a bunurilor ei imobiliare a
Chiced, vezi Aluniş. fost cuprinsă de baronul Paul
Bomemissa, iar alta de săteni. Î11
Chiheru de Jos (jud. 1774 mai vietuia acolo 1.111 călug{1r,
Mureş). M. românească, atestată iar în 1780 i .se mai cumpără totuşi,
odată cu donatorii locului pe care a o carte de slujbă. Tradiţia
fost amplasată, respectiv fiii lui inteibelică susţinea că bis. de lemn
Gavrilă Hurdugaci şi ai lui Petru a m. a fost mutată în .s. Nădăşa, pe
Rus. Fondarea lăcaşului este vechiul amplasament rămfmând o
atribuită ieromonahului Pa1tenie, livadă. De atunci, configuraţia
dar m. a avut şi alţi ctito1i din s. locului s-a schimbat, datorită unor
care au participat cu diverse bunuri alunecări de teren (1978-1980>.
pentru întreţinerea ei. Hramul a Monumentul din Nadăsa <? l are' o
rămas necunoscut, alături de alte navă dreptunghiulară 1~ică c:',(10 x
aspecte din istoria m. În sec. al 4,15 metri), cu absidă nedecrosală,
XIX-iea este amintit locul "M.", în închisă în ax. Elementele decora-
pădurea dintre Simbriaş şi Chiheru tive interioare (icoane) datează din
de Jos. Posibil ca Jocul să fi fost sec. XVIII-XIX (Z. Pâclişanu,
folosit de o m. mai veche. A avut si Vechile mănăstiri, p.155; Şt. Meteş,
şcoală. În anul 1779, încă m~i Mănăstirile, p.132; Ioana Clistache-
exista. A fost probabil distrusă, fără Panait, Biserici de lemn, p.173-174).
urme, în timpul revoluţiei din 1848. IB, AR
lOj
Chimitelnic (Cipăieni, menţionată în 1783, dar la scurt

corn. Sânger, jud. Mureş). M. ort. timp, în 1785, a fost desfiinţată. În
de călugări, nouă, cu hramul Sf. acelaşi an era considerată demolată
Ilie. şi se cereau instrucţiuni în legătură
IVL cu bunurile care-i aparţinuseră. Bis.
cu inventarul său liturgic, a trecut
Chiueşti (jud. Cluj). M. astfel în folosinţa gr. cat. din
românească, amplasată pe locul localitate. A dispărut în anul 1874
numit "Valea lui Ivan" (posesiunea (Dieceza Lugoşului. Setreatism
lui Ioan Sălătioan a Burlii), unde o istoric. Lugoş, 1903, p.365-j66;
movilă cu pietre şi o cruce din Lucia Haţeganu, Doina Lupan,
piatră pare a-i conserva amintirea. Cartea veche românească în
Refe1inţele documentare îi atestă biblioteca Unirii din Alba Julia, în
funcţiunea între 1751 (prima Apulum, XVII, 1979, p.409, 420;
menţiune apărută într-o însemnare Ioana C1istache-Panait, Bi.wrici df'
de carte) şi 1785. Se pare că a letrtn, p.17, 4j; Arbi1'f'lf' Statului.
deservit în acest răstimp o Filial.a Deva. Prejectum judf'lului
comunitate gr. cat. (Kadar, II, Hunedoara, dosar 15/1783, f. 57;
p.467; N. Iorga, Studii şi 14/1785, f.20-21; 21/1787, f.3).
documente. XIII, p.135, nr.445; Z. IB
T. Herman, Monografia istorică a Ciceu-Poieni (corn.
Protopopi-atului Ortodox Român Căianu Mic, jud. Bistriţa-Năsăud J.
Dej. Cluj, 1926, p.52; Şt. Meteş, M. românească incertă, tr&dată doar
Mănăstirile, p.142; A. Pădurean, de toponimul Vârful m. şi o traditie
Chiuieşti - o istorie a credinţelor neverificată (G. Mânzat, Vechilf'
religioase. Dej, 1999, p.53). Posibilă mănăstiri din ţinutul Someşului, în
confuzia cu m. de la Căşeiu sau CC, XVI, nr.10, 1936, p.589).
Rugăşeşti. AR
IB, AR
Ciclova Montană
Chiuzbaia (or. Baia Sprie, (Călugăra, Valea Călugăra, corn.
jud. Maramureş). M. ort. de Oraviţa, jud. Caraş-Severin). M. ort.
călugări, nouă, aflată în construcţie. Datorită tradiţiei care a păstrnt
IVL printr-un toponim amintirea unui
se., ca şi descoperirii unei
Cib (corn. Alma.şui Mare, amenaian rupestre, cu inventar
jud. Alba). Un lăcaş monastic ort. a liturgic (1859), la circa doi-trei
funcţionat cu certitudine în sec. al kilometri de Ciclova Montană, în
XVIII-iea, în punctul "Piatra Chiliei" zona unui deal împădurit, s-a
din zona cheilor Cibului, fiind ridicat după anul 1860, o m. cu
documentat mai ales prin însemnări hramul Acoperământul Maicii
de ca1te veche. În acea vreme, bis. Domnului. Datorită toponimului,
era din le1TU1, iar chiliile amenajate m. a fost cunoscută şi sub numele
probabil în stâncă. în zonă a fost de "Călugăru" sau "Călugărn". M. a
descoperit material ceramic atribuit cunoscut o perioadă prosperă între
sec. al Xii-lea, argument pe baza anii 1917 şi 1947. Ansamblul din
căruia se consideră că aici s-a aflat sec. al XIX-iea avea o bis. de zid,
unul dintre schiturile noastre uninavată, cu intrare sudică şi cu
rupestre foarte vechi. Această un altar poligonal (?). Turnul-
vechime rămâne însă nesigură. Este clopotniţă se ridica peste pronaos.
104
Se cunoaşte
o reparaţie din 1965, lea Cumanul. Potrivit lll~1rttmc1
după care ansamblul a suferit un documentelor, a fost amplasată la
incendiu si i-au fost refăcute vadul Mure~ului, în locul de v;"irsare
anexele (N. T. Velia, Istorioară al apei Claclovei. În mod sigur
bisericească politico-naţiona/.ă. funcţiona deja la începutul sec. al
Sibiu, 1865, p.188-192; V. Murgu, XIV-iea. Starea ei trebuie s;1 fi fosl
Mănăstirea "Călugăra", în FD, una înflo1itoare, din mome111 ce.
nr.45, 1924, p.2-3; Idem, deja în anul 1308, era în lll~1s111"ă si'.t-
Mânăstirea "Călugăra", în Ari:Jiuele şi cumpere moşii 11oi. Do11a1ia
Olteniei, V, 1926, p.46-48; Al. Nafir, iniţială a fost reconfinnat;1 de dttre
Istoricul s_/i.ntei mănăstiri Valea regii Carol Robe1t, Ludovic I (1 ::159 J
Călugărului 1859. Bucureşti, 1936; şi Sigismund de Luxembmg,
C. Târziu, Scurtă privire istorică inclusiv cu marcarea hotarelor. Din
asupra bisericii române din trecut, păcate, actele originale 11u s-au
în · FD, nr. 52, 1938, p.15; conservat până la noi, ci dispunem
V/.ăduceanu, p.97-102; M. Vlasie, doar de rezumate târzii.
Dmmuri spre mănăstiri, 1999, Dintre comlucittorii vi îi
p.261-262). ştim doar pe un Ioan, vicar al 1111t1i
18 abate absent 0388), şi 1111 :\tlatia, si
el vicar 0395-1397). Singmii prioti
Cioara, vezi Săliştea. cunoscuţi sunt Petm (1422) si Paul
0519). Un foa1te preţios document
Ciocmani (corn. Băbeni, de la 1522 inserează o listă întreagă
jud. Sălaj). M. românească a cărei de acte mai vechi, rezumate. Ele
singure uime sunt conservate de privesc mai ales h1111tiri
tradiţia sec. al XIX-iea, în hota1ul pattimoniale: rnmparan ck \'ii
sud-vestic al s. Acolo exista un 0332, 1::\74, I ::195, 1'161, J'iO') >;
toponim "M." şi o stâncă presupusă loturi de pământ în orasul Lip<wa
a fi fost pivniţa m (Kadar, II, p.467; 0382) sau în vecinătăţi 0 4::10,
Z. Pâclişanu, Vecbil.e mănăstiri, 1458, 1466, 1471, 1519), locuri de
p.155; Şt. Meteş, Mănăstirile, moară 0470). Mai cunoaştem
p.142). reglementarea vămilor dintre m. şi
AR oraşul Lipova 0358). Printre cei
mai impottanţi donatori ai ei,
Cipăieni, vezi Chimitelnic. alături de regii sus-numil.i, s-a aflat
Mihail Szilagy, cunmatul lui Ioan cJc
Ciucea (jud. Cluj). M. de Hunedoara. Dintre ave1ile măn;'1sti
maia, cu hramul Naşterea Maicii reşti, una dintre cele mai
Domnului, întemeiată în anul 1939, interesante a fost sit11at{1 în s.
de către poetul Octavian Goga. Martoni (dispărut lângă Sftmbăte11i l.
Desfiinţată în anul 1946. Ni se spune, într-un document din
Reîntemeiată în anul 1994, în anul 1441, care îl ptiveşle, ci'.! m.
dreptul kilometrului 71. avusese acolo case şi o n111e,
AR distmse de către nobili cJi11
Ciunga, verzi Uioara de vecinătăţi. Un document din 151....,
Jos. dezvăluie că bunurile imobiliare ale
m. sunt transferate familiei Jaksici.
Ciad.ova (corn. Păuliş). M. Ar putea să fi fost vorba despre
paul., cu hramul Sfintei Fecioare, schimbarea patronajului. În 1519 m.
întemeiată probabil între anii 1272- încă funcţiona, fiind beneficiara
1290, de către regele Ladislau al IV- unei donaţii constând în posesiuni
105
şi o ctIJ1 e în satul Arok , din pa11ea atestare sigură dateaz;'i din a111II
lt1i Erneri c Weghed i, canonic de 1:397, data la ca re este mentio11atf1
Alba Iulia ş i arhidia con d e Turda. sacristi a ş i altanII Sf. Dom inic. La
Disparitia rn. este doar presupus{! 1400 obtin e drept de pf'lerinaj î11
ca fii11d pet reC11 t ă în interva lul vede rea uno r repara tii 1 ~1 capelele
an ilo r 1540-1550. Urme neconclu - Sf. Treimi, a Sf. Petn1 si r'a1 Ii si
de11te ne sunt serrma late la sfâ rsit u I Laurenliu. La mijl oc11l W';1n 1lt1i a
sec. al XlX-lea. av11t conflict e cu paro hi a locali'1 pe
Este aproape ce 11 că ea nu terna dreptului de înl111m are î11 bis.
s-a amplasat pe D ea lu l Ca ri erei , ci,
mai probab il, în vale . Aco lo,
muzeografii de la Arad au sondat o
bis., fără să poată regăs i elemente
foa 11e ce 11e de pl;u1irnet1ie. Şt iut
fiind că în cazul paul. compl exul
mănăstiresc nu se grupa în claustru,
ci, pe l ângă bis. erau dispuse
ch iliil e re rniţil o r ş i anexele, este
d e pres 11 pus că rn. se afla acolo
(O ltvanyi P., A rnagyar Palos-rend
o cso nadi pi'ts/J6ki megye tenJleten ,
în T6rten.eli es regeszeli erlesil6, IV,
1888, p.109-112; AE, XIl, 1892,
p.256; DocArtPa11l, I , p.188-1 90;
Mănăstirea domiuicauă
Ad ri an A. Rusu, G. P. Hureza n,
di.o Cluj
Biserici 111edieuale din j11de(ul Amd.
Arad, 2000, p.1""'2-17~).
AR
În 142- , prionil Mihail era
capelan al rege lui . La 14'ic1- I L,5 9 se
Clopotiva (Retezat , co rn.
m e nţion e ază lu c ră ri de repa raţi e,
Râu d e Mo ri, ju d. Hunedoara) . Se.
sprijinite de căt re Ioa n de
de mai ci, cu hramul Schimbarea la
Hunedoara ş i fiii săi. G uvernato rul
Fat, ă, întemeiat în anu l 1999. Se a fl ă
le dăduse sare a nua l ă în va loa re de
amplasa t la km 9 de la intrarea în
50 d e florini . În jurul anului 1460,
Munţi i Retezat, imediat în drea pta
parohul Clujului s-a opus dreptului
şose l ei, la locul d enumit
de înmo rm ân lare a d . î11 cla11 st r11I
"Nisipoasa". Are o bis. de piatră ş i
lo r. La 1485 i se plătesc picio rului
o chilie de lemn.
Toma ni şte icoa ne, cu În {dtarea
AR
Fecioarei , p entru m. În veacul al
Cluj-Napoca (jud. Cluj). XV-iea , îşi d es făşoa ră activitatea
M. d. în ca re că l ugării au fost dominicanul Nicolae de Mirabilis,
aduşi, p ro babil la sfftrş i tul sec. al provenit din aceast{1 m . Între anii
XJTJ-lea o ri la în ceputu I celui 1500-1505 a fost reparal {1 la bo lti ş i
11m1ăt o r , în co l ţu l de no rd -est al vitrali i. Foa 1t e va lo ros este
spaţ iului iniţi a l fo 11ifica t. Constru c- inventanJI din a111Ii l 509, ca re
t.ia a fost finalizată înainte d e e num e ră o mare d ive rsitate de
ridi ca rea celei d e-a doua incinte pi ese litu rgice. Cap ela Sf. Fecioare
fo11ifica te a oraşu lui . A avut ca apa re în d ocumente la 1521. O
hram Sf. Fecioară si Sf. Anton co nstrncţie de ca pe l ă c irnit e ri a l ă, cu
(me nţio nate împreun ă ' la 1455) . Mai hramul Sf. Fabian si Sebastian
frecvent pomenit este primul. Prima a flată lângă bis. m., e;te atesrae1 î~
106
anul 1531. În anul 1524 avea 29 de 1450, când priorisa Gertlllda se

membri. A stăpânit părţi de sate, plângea de înstrăinarea a trei cărt;i
iazuri şi alte bunuri din jurul religioase. Ulterior călugăritele s-au
orasului. în 1552 m. este devastată mutat în cetate, folosindu-se de o
de 'către orăşeni, biblioteca a fost capelă dedicată Sf. Treimi. Pe acest
risipită. A fost secularizată la 15 nou amplasament se aflau sig11 r ir 1
martie 1556. O perioadă a rezidat anul 1544. Ipoteza amplas;'1rii spre
în ea regina lzabella, văduva vest de m. călugărilor, 1111 a f"osl
regelui Ioan I Zâpolya. A funcţionat confirmată arheologic, î11 anii ·90.
ca şcoală între anii 1568-1693. A La 1510 ave;;r 33 de 6ilugă1ite.
fost predată o vreme iez„ iar apoi, Funcţiona încă în anul 1555 ( Entz
din anul 1724, a funcţionat ca m. fr. 1996, p.345).
Complexul este format din M. fr. a minoriţilor, era
bis. dispusă pe sud, cu altar amplasată pe strada Kogălniceanu
poligonal, şi claustru dezvoltat spre (fostă Farkas), în colţul de sud-est
nord şi est, pe două etaje, cu o al incintei medievale a ornşului, pe
curte dotată cu un portic. Se strada "lupilor". Fundarea ei a
păstrează sala capitulară (Sub rosa), început după anul 1486, ca urmare
vechiul refectoriu, împreună cu a intervenţiei regelui Matia Corvin
nişa de lectură cotidiană, sacristia, şi a voievodului Ştefan Batho1y. l;i
numeroase ancadramente de uşi şi auto1ităţile oraşului de pe Someş,
ferestre. Restaurarea începută în care au cedat terenul de amplasare.
anul 1902 a încercat să readucă Lucrările de const111cţie au fost
imaginea claustrului de la începunrl efectuate de atelierul fratel11i-
sec. al XVI-iea, dar în spiritul arhitect fr. Ioan. În anul Jli94,
unităţii de stil. Valoarea aparte a m. regele Vladislav al II-iea donează
rezidă în faptul că este cea mai sare în valoare de 300 de florini
bine păstrată construcţie de acest anual, până la terminarea l11ni1rilor.
gen din Ungaria medievală. Donaţia se va perpetua si după
(Eszterhâzy ] „ A kolozsvari Boldog- terminarea lucrărilor, sub forma ck
Asszonyr6l cfmzett domonkosok, rentă anuală regală. Bis. pare să fi
jeknleg ferencziek egyhazanak fost finalizae1 la 1503. Const111cţia s-
torteneti es epi,teszeti lefrasa, în a prelungit până aproximativ în
Magyar Sion, V, 1866, p.582-624; anul 1516. La 1531, aflăm că nu
AE, IV, 1870, p.302, 318; V, p.43; avea orgă şi funcţina în ea o
Harsânyi A„ A domonkos rend infirmerie. În anul 1534 era locuită
Magyarorszagon a reformaci6 elott. de 34 de călugări, printre care şi un
Debrecen, 1938, p.162-178; Entz organist. A fost dedicat{1 Sf.
1996, p.342-345; Sanda Salontai, O Fecioare. Din testamentul Magdale-
restaurare în spi,ritul doctrinei nei, văduva meştenrlui Gheorghe
unităţii de stil claustn.11 Pietraml, redactat în anul I 5:H,
mănăstirii dominicane din Cluj, în reiese că la aceea dată bis. încă rn1
voi. Arbitectura religioasă avea orgă. Atât meşterul cât şi sotia
medievală din Transilvania. Satu sa au fost înmormântaţi în bis.,
Mare, 1999, p.121-134). primul contribuind mult la
M. călugăriţelor d.. a avut efectuarea lucrărilor din piatră de la
hramul Sf. Egidiu. Amplasată, se bis. şi m. Atunci sunt amintite încă
pare, în exteriorul zidurilor două altare: cel ptincipal sau mare,
oraşului, spre nord, dincolo de şi cel al morţilor, precum si
Someş, "în promontoriul viilor". "spitalul" fr. Au fost alungaţi
Prima atestare sigură este din anul temporar probabil în a1111I 1545.
107
D ieta cl i11 decembri e 1551 po run cea prec i zează d pentru const ni i re;1
o ras ului să restitui e m. fr. , d ovadă parohiei unitariene ş i pentru t111 ele
că ~vu sese d eja loc o tentativ{1 el e repa raţ ii el e la bis. Sf. Mihai l au fos t
seculari za re. M. a fost a tacată el e fo los ite pi etrele din "m . pu stie".
o răşe ni în 15 ma1tie 1556, ab atele a
În 1622 , b is. ş i ni inele m.
fost 11 cis iar că lu g{1rii a11 fost b{1ruti
a11 fost do nal e 111111i viil o r coic'gi11
si alu11 g,;1i pe po<~ 11 a Tmzii . A cl ou ~t
refo rm ai. Res1·;rnrarea a fosl f'{1c111 ;1,
zi a11 fosl ars e icoa nele. D eja la
iar pentru bo ltil e goti cE' s-a11 acl11 s
l 558 a î11 ceput să i se d emo leze
trei m eş t e ri clin Kurlail(Ja Cl(i ,f~ -
anexe le, pentru reface rea zidurilo r
164.3), strn cl ura ini ţ i a l ă gol id în s;I
ele in c int ă ale orasului . Bis.,
nu s-a re u ş it a se reface. Toi at111ici
împre un ă cu inventarul ei , a fost
a fost resta11rat ş i turnul si acope rit
ced at p rin cipelui Ştefan Bathory,
cu ţ igl e cu s m a l ţ co lo rat în di ferii e
ca re, la rândul său , a d at-o iez., în
feluri , ş i cu trei clopote. L11 cr{1rile
anul 1579. Cu acest pri lej se
au fost făcu l e ele m eş t e ri clin Sibi11.
m e nti o nează preze nţa unui turn . În
Turnu l nu a rezistat î11s ă , fii11cl
anu I 1580 sunt m e nţi o n a t e po 1ticele
d emolat co mpl et în ainte ele anu 1
cu co loa ne ale co legiului. Tot
1646. D in jurul a1Hilu i 1646,
atunci , st iclele ferestrelo r bis .
datează amvonu 1 renascentist
lipseau. În anul 1581 , iez. se mută
executat el e căt re lico lai Eli as ş i
în clăd irea m. re fă c ut ă d e ei ş i
Benedict Pi etrarul. Deoseb ii el e
fun cţ i o n ează d eja ş i co legiul iez. ,
va lo roase s11 ni si stranele
co nst ruit pe locul vechii m. a
renascentiste cli 11 lenlll , cl in sec.
că h1 gă ri te l o r fr. , astaz1 locul
XVII , execu 1ate ele mesl eri di 11
paro hi ei refo rmate. În 1589, iez. au
Bistrita ş i Sig hi şoa ra, precum si
fost ex pitl za ţi. Revin în ;.inul 1595.
blazoanele mo 1tu are clin sec. X\/ 11 -
XX. O dată cu res taur~1ril e clin anii
1640, a fost instalat ş i 11n ceas pe
timpanul vesti c d e intrare, distrus
îns ă în incendiul clin 1798. Noua
b is. a fost sfinţită în anu l 1 64 ~ . Î11
1680, ruin ele cla11 slnilui s11111 pania l
d escri se. Se pare d i a11111ci se mai
co nse1vau urmele co ri dorului , pe
latura d e no rei. Astăzi se mai
păstrează pă tti clin clea mbulato ri11 ş i
Biserica mănăstirii d ouă etaje clin turnu l ca re este
franciscanilor minoriţi din Cluj amplasat p e latu ra sud i că a bis., la
întâlnirea dintre n a vă ş i sanctu ar.
La 160.3,
ca urmare a La 1704, o sc ulptură repreze ntând
in s ti gă rii preotului unitarian , sce ne clin s ufe rin ţe l e lt1i Hristos,
o răse nii îi a lun gă pe iez. ş i distt11 g clin timpanul intră rii principale d e
m ., bis. ş i co legi1d , statuile sfintil o r, la bis., zidit ă în zidul o raş ului , este
p ro fa n ează mormintele. P â n ~t ş i spo li a t ă el e că tre generalul
acope ri ş u I de ţ igl ă este în lă turat. Steinwille şi dusă la Sib iu . În urma
Bogata bib li o t ecă a co legiului iez. a unui incendiu clin 1798, bis. este
fost clistn 1 să ş i ea. Ani el e zile, d11pă a rsă ş i va putea fi fo l os it ă d oa r
aceea, p ietrele m . au fost spoliare peste cin ci ani.
pentru al! e clădiri din Cluj. La La sffi rş itul sec. al XIX- iea,
începutu l sec . al )(\/Ii -lea , în cărţi l e au i eş it la iv e a l ă pe zidul sudi c al
d e socoteli ale unitari enilo r se bis. urme el e fresce repreze 111 f111cl
108
personaje neidentificabile. Urmele acest moment nu mai cunoaştem

de tencuială vopsită arată că bis. a soarta clădirilor. A dispă11Jt fă1i1
fost pictată în interior. Între 1910- urme, pe locul casei parohiale
1913, sub conducerea Comisiei actuale, reformate (Karticsonyi, 11,
Naţionale a Monumentelor, au fost p.459-460; Balogh Jolan, Kolozs11tiri
efectuate lucrări ample de k6farag6 mii.helyek. XVI. szazad.
restaurare, pe baza proiectelor lui Budapest, 1985, p.118; Entz G„
Lux Karoly, redându-se, pe cât Kovacs A., A kolozsuari Forkas
posibil, starea iniţială a bis. Cu 11(cai templom cfmerei. Budapesl-
această ocazie au ieşit la iveală Kolozsvar, 1995; Enlz 19%, p„"lr-
pietrele funerare ale unor membri .:$49).
ai familiilor nobiliare din M. ioanită 1idicată înainte
Transilvania (Mikola, Banffy, Apafi, de anul 1366, în afara zid111ilor
Gyerăfi). Unele morminte erau oraşului, către nord, peste râul
medievale, şi au fost aduse aici din Someş. Dedicată Sf. Elisabeta
bis. d. Bis. a fost restaurată si între văduva. Câteva donaţii si-au păstrat
anii 1958-1965. În urma cerc~tărilor amintirea din sec. XV-XVl (mosii,
arheologice, rămase nepublicate, case). Un inventar al ei datează din
au fost scoase la iveală ruinele 1557. Tot atunci a fost scutită de
vechii m. Şi cele ale colegiului orice dări către fisc, de către regina
"reformat. Cu mare probabiliate, se lzabella. A funcţionat şi în
poate afirma că m. avea un etaj. În vremurile p1incipilor calvini, cu
partea de clădire rămasă din turn a rosturi de spital al oraşului.
fost amenajată Arhiva Reformată. Actualmente este dispăn.Jtă fără
Astăzi funcţionează ca bis. urme (Balogh Jolan, Kolozs11firi
reformată. Anexele, alăturate spre k(!/arag6 mii.helyek. XVI. szazad.
sud, se conservă sub forma unor Budapest, 1985, p.129-1~0; Entz
ruine nerestaurate. 1996, p ..349).
M. clariselor a fost AR, ML
ridicată anterior anului 1506 de M. begh.inelor Este
Ioan Erdelyi6 şi Nicolae Bethlen, în amintită în 1522, cu p1ilejul intrării
vecinătatea m. călugărilor fr. Un act soţiei lui Salatiel Frâtai în rândurile
din 1519 susţine că era aşezată lor, şi în testamentul lui Francisc
lângă zidul oraş~lui, lângă m. Varday, ep. Transilvaniei, care le
călugărilor (1544). ln anul din urmă lăsa suma de 100 de florini. În
se menţionează capela, chiliile, 1531, în testamentul Magdalenei,
baia, curtea, fântâna şi grădina ei. văduva lui Gheorghe Lapidarul,
Călugăriţele protestau împotriva sunt lăsaţi 16 florini pentru
intenţiei oraşului de a le lua o parte îmbrăcămintea ecleziastică folosită
din bunurile lor cumpărate acolo. în capela fundată de ea ce
Au beneficiat de donaţii în anii aparţinea "surorilor din ordinu I
1519, 1523, 1530, 1531. La 1580 a terţiar al Sf. Francisc". Tot atunci
fost dăruită de către principele este amintită conducătoarea lor
Ştefan Bathory, iez„ urmând ca (preliita), pe nume Cate1ina C:siki
acolo să se facă o şcoală. Se (Karticsonyi, II, p.101, 551-552;
menţionează atunci un refectoriu Entz, 1996, p.340).
"antic", cu o dispensa, bucătărie, iar ML
la etaj (?) patru mari şeminee şi Fosta m. a fr. a fost dămită,
chilii pentru cel puţin 20 de paturi. în anul 1582, de către p1incipele
Acoperişul a fost reînnoit. lez. au Ştefan Bathory, iez. În anul 160~
fost expulzaţi în anul 1588. După era deja pustie, drept 11nnare a
109
acţ iun ii pa1tizanilo r lui Moise 1930, 1942-194.3, 1968-1 970). Se

Sze ke ly şi
a ce tăţenilor reformati ai cunosc date d espre vechea lo r
oraşt1 lui. În anul 1693 au primit bibliot ecă , t ransferată treptat mai
fost;.i m. a d. din o raş. S-au mutat mu !to r in stituţii d e în v~1t {un â 111
într-o const ru q ie no u{1, aflată în clujene (Bir6 V , A kolozs1 > ilri
vec inătat ea U niversit ăţ ii actua le. jJiarista templorn alapi taso . Cluj ,
1932; Gyo rgy L„ Fejezelek o
kolozsvari regi lyceu.111 -k6ny 1•/ar
t6rten.eteh6l, în Mi'i1;e/6desl6rlf>n.Pli
/anulman.yok. Bucuresli, 1980,
p.185 -200, 295; M. Toca, 011ju l
bame. Cluj-Na poca, 198.3, p.25-.30 ;
Balogh j o la n , Kolozsvi11·i k6(amg6
m 1:ih elyek X\11. szazad. Buclapest ,
-. 1985, p.11 7; Sas P„ A k olozs1Jari
/ jJiarista lemplom. Ko lozsva r, 1999 ).
NS
M. fr. a sec. al XV IJl -lea s-
Biserica mănăstirii iezuite a re făcut apo i pe amplasa me ntul
diu Cluj vechii rn. ci. În anu l 1725, iez.
pre dau fr. bis. ş i m. r11i11 a t ă.
Co n st rncţiil e, puse sub Ansamblul a fost re fă cut între anii
condu ce rea unui a rhitect vie nez, 1728-1745. l\ot1l a nsamblu a fos t
neid e ntificat ( Konrad Hamme r ?), sfinţit în 1745, d e e p. Fra 11cisc
au în ceput în 1718 ş i s-au finalizat Klubusitzky. Bolţil e got ice a11 fost
în anu l 1724. Hramul ales al bis. a înlocuite cu alte le mai joase, cu
fost acela a l Sf. Tre imi . pe ne tratii , iar go lurile fe restre lo r au
Fa ţad a a fost dotat{1 cu fost ş i e le modifi cate. La faţad a el e
două t11 rnu ri , iar înzestrarea cu vest, a fost amplasa t u 11 t11 rn ,
cape le inte rioare, su rmontate d e d e t aşa t în reza lit faţă el e vechea
balcoane, a se rvit d rept mod e l faţadă m ed i eva l ă. Pe fatada de vest
m a j o rit ăţ ii constru ctiilor ecleziast ice a b is. au fost p lasate în câte o nişă,
cato li ce, din sec. al XVIII-iea . Pe statui le Sf. Fecioa re i, Sf. Francisc s i
faţadă au apărut statui le sfinţi l or Sf. Anton , executate el e loa 11
Ioa n Nepo muk , Alo isiu de Nachtigall. Pe locul vechi11h1i
Go 11zaga, Sf. l g n aţ iu de Loya la ş i co rido r a l cl ea mbul ato nilu i paralel
Francisc de Xave r. Clopotele cu bis„ s-a u ridicat anexe pe do11ă
vie u eze (cinci, din ca re tre i la nive le. De ase me nea , pe vest a
fata d ă ş i două pe tu mu leţu l apă rut un a lt co rp d e clădire, cu
l antemă al co rului, apoi, d e la etaje. Altaru l principal a fost pictat
1800, unul ma i ma re) au fost în 1730, la Braşov . Monume ntul a
îns oţ it e d e un ceas care, pe acea fost serios restaurat în primii an i ai
vre me, era cel mai mod e rn a l sec. al XX-i ea. Exista u si la J 90.3,
o ra ş ului. Are o singu ră navă, ia r atât co nve nt11 ali câ t ş i observa nti.
a lta rul a re o c ri ptă. După Au revenit în a111il 1990.
desfiinţ a rea o rdinului , în an ul 1776, ( Ka racsonyi, li , p. 99010.3; Baros F. ,
a fost trec ut ă la piar. Cu pril e jul Az avari feren ces k oloslor 11ti11!
incendiului din a nul 1798 îşi pie rde m1J.erntek. Cluj , 1944; Benedek F., A
un e le dintre clopotele vechi. mi ternplomunk. Ât!tekintes a
Reparaţ ii sunt înregistrate în cursul feren.ces lemplorn eletet61. Cluj,
timpu lui (1775, 1815 , 1831, 1928- 1946; Entz G„ A Farkas utcai
110
templorn. Klozsvar, 1948; Balogh executate d e maeslru l Fra 11cisc

Jolan, Kolozsviiri kq/arag6 Lo hr. După a nul 1925, pri111r-11n act
rn1ihelyek XVI. sziizad. Budapest, papal, m. este î11 c re dintată g r. c;.1t.
1985, p.11 7; Entz G„ Kovacs A., A din oras . A fun ctio nat cu acesl ro l
kolozsvari Farkas utcai templom până î~ anul 1948. Între 1948 s i
cfrnerei. Buclapest-Kolozsvar, 1995). 1999 a fost bis. parolti ali'.1 0 11 .
AR, M L Actua lme nte este , cli11 110 11 ,
O rdinul mio.oriţilor va ca t edra l ă 1init ă, c11 ltra1rnil
p rimi , încă din 1724, îngăd uin ţa de Schimba rea la Fat;1.
a reveni ş i el e a-şi re lu a activitatea
în o ras. C l ădi rea m. a fos t
co n s truit ă pe o parce l ă a case i
He nte r, cumpă ra tă în an ul 1766,
prin contopirea acelui vechi
ed ifi ciu , ca re cuprind ea e le me nte
re nascentiste transilvane clin sec.
A.'VI-A.'VII, cu pă1ţi ale casei din
vec in ăta t e, printr-o supraeta ja re.
Cele trei tipuri de bolţi a le
parte rului întă resc această afirmatie . Bise rica mănăstirii mio.orite
Bis. m. a fost co nst11Jit ă pe din Cluj
o parcel ă d e co l ţ, între a nii 1772-
1776 ş i prin patticiparea meşte nJ lui Bis„ de tipo logie b ~1rod,
const11Jcto r clujean Franz Gindne r este 0 1i entat ă pe axa no rei-suci.
(n. 1729) Kays. Kon.igl. Planime tric, clădirea este o bis.
Fort~/ications Maurer Palier , sa l ă, cu un sa nctua r recta 11g11lar î11
cunoscut pe ntnJ o serie d e exte rio r, cu o re trage re în p ia 11t 1ri
co nstrn cţii d in Clu j (casele Banffy ob lice ş i a1t iculat cu dou ;'.i pe rechi
Farkas, 1762-1763, Red ey, 1769, de co loa ne în inte rio r. Sacrisl ia , o
Bethle n Acla m , 1774), Hodod, în că pe re îngu s t ă ş i a hing it ;i, fa ce
Dumbrăveni (bis. mare a rmea no- co rp co mun cu latura esti C::i ii
ca t„ 1783) Turda etc. După altarului . P e reţ ii inte rio ri a i b is. s11111
desfi inţ a rea o rdinului iez„ a bate le a1t i c ul a ţi cu pilast ri proe mi11enti,
Balint He ja, so li c it ă ca din bunurile tre pt aţ i , pe care se sp rijin ă conso le
o rdinului iez. să se d ea pe seama masive, profila le p 1in rel rageri
m. fonduri p e ntnJ acoperirea s uccesive. U nit ă til e 1m ri de
che ltuie lilo r de edifi care a bis. În a1ticula re, c hi a r ş i p il aşlri gem imti
1779, din p1icina uno r v1rn el e co lţ prez intă fo rme a rc11it e. :\a,·a
constru ctive ale fundaţi e i , turnul se ş i alta rul sunt acoperite 0 1 ca lo te
prăbu şeş t e, reconst11Jirea lui fiind boe me suspend ate, de lim itate el e
rea li zată de arhitectul şi a rcuri . În pa11 ea vesti că, se re m a rcă
constru cto rul j o hann Eberhard tribuna aşezată pe tre i a rcade.
Bla umann, între anii 1783-1 784. Parapetu l acestu i balcon a re 11n
Ca l amit ăţ i succesive vor produce traseu compus cl in c11rbe s i
pagube înse mnate acestui l ăcaş : în co ntra curbe, iar dt mpul a fos1
1798 acope ri şul navei ş i al turnului d eco rat c11 mo ti vul pa11gli cilo r
vo r că d ea pra d ă unui incendiu , iar împlet ite, a l că tuii clin e lipse si
cutre murnl din 1828, va comple ta ce rcul eţe, un deco r î 1 1dr~1 g i1 si
aceste d et e ri o ră ri. O pa1te a frecve nt în repe1to 1i1 II o rrn11ne111al
vechi lo r picturi murale din inte rior, clujea n a l sec. a l A.'VJJJ -lea. Î11
rea lizate în a nul 1908, a u fost exte rio r, faţada p rin c i pa l ~1 este
111
agrementată de turnul clopotniţă, antablament, alcătuit dintr-o

datorat proiectelor maestrului din arhitravă dublă, ftiză înaltă c11
Boblingen (Wiirtenberg), ]. E. metope, triglife şi lac1imi, încinge
8laumann, prezent în acea turnul clopotniţă. Altarul plincipal,
pe1ioadă (1774-1785) şi pe şantierul tronul arhieresc, amvonul cu
de construcţie al palatului Banffy reliefuri sculptate în lemn şi vechile
din vecinătate. Faţada unitară confesionale sunt de aspect
răspunde unui lexic propriu stilului clasicizant. Iconostasul, realizat de
baroc. Intrarea este proiectată într- uniţi, consună acestei maniere
un puternic rezalit, arcuit înspre stilistice. Cele două clopote au fosl
afară, şi racordat de colţurile turnate în anii 1730 şi 1779.
frontispiciului prin planuri ve1ticale Faţada p1incipală a vechiu-
curbe. Elementul acesta dinamic lui claustru (Bulevardul Eroilor)
este accentuat în crescendo de este ritmată cu şapte axe de
pilaştri dublaţi, plasaţi la simetrie, cele ale partemlui,
marginile faţadei, dar şi în transformate în spaţii comerciale,
flancurile turnului, - încoronaţi de au fost, în parte, dernnjate. Axele
sobre capiteluli dorice, deasupra etajului, cu o dispoziţie neregulată,
cărora se desfăşoară, pe întreaga au fost delimitate de simple
lărgime a faţadei, antablamentul cu platbande. Ferestrele acestui nivel
arhitravă dublă, cu friză înaltă şi cu sunt rectangulare şi marcate, la
cornişă multiplu profilată. Atica, liotei, de denticuli de morfologie
bogat profilată, este decorată, la renascentistă. Deasupra uşii de
nivelul registrului median, cu intrare în coridorul pietonal ce
motivul aparent al panglicilor accede în m, este încastrat un linte)
împletite. Toate componentele de uşă (sec. XVI-XVII), decorat cu
antablamentului sunt dublate, în o mică friză de ove. Co1idorul a
dreptul celor patru pilaşhi, care îşi ptimit o boltă cu calote pe arcuri
găsesc corespondenţa în atică. De dublau. Toate încăpe1ile etajului
altfel, atica îndeplineşte rolul de sunt tăvănite, iar camerele
legătură a registrelor inferioare ale parterului sunt acope1ite cu bolţi
faţadei atât de complex articulate, semicilindrice cu penetraţii, realiza-
cu partea superioară a tumului- te în etape diferite (sec. XVI-XVII).
clopotniţă. Sub atică a fost incizată În partea vestică a m. există o
insc1iptia comemorativă, în cameră, dispusă spre cu1te, cu
cronostih (1782): JstbaeC tVn-1> boltă semicilindrică cu penetratii şi
trist/ prostrata rV/na/ restltVlt console tipice sec. al XVI, tip
Clemente/ a Vg Vsta tberes/a Dono utilizat şi la alte construcţii clujene
(era acest turn căzut într-o tristă contemporane. Tot în această parte
mină, Augusta Tereza, ptintr-un dar se păstrează o pivniţă medievală,
mărinimos, l-a refăcut). În pa1tea zidită din piatră brută, la care se
superioară, turnul are în secţiune o accede printr-o uşă cu portalul din
formă aproximativ rotundă, pereţii piatră având deschiderea semicir-
fiind articulaţi cu patru pilaştri culară şi muchia teşită. (Kelemen
dubli, dispuşi simetric, încoronaţi L„ A kolozsvari minorita templomos
de capiteluri dorice. Pilaştri faţadei rendbaz, în Pasztortuz, nr. 10,
nordice continuă, prin mijlocirea 1924, p.47-48; idem, A kolozsvari
antablamentului şi aticii, verticala minorita templom es siremtekei, în
pilaşt1ilor monumentali ai registru- Pasztortuz, 1926, p.536-538; M.
lui infe1ior. Sub coiful de Ţoca, Despre faţada bisericii
morfologie barocă, un alt ortodoxe de pe str. Dr. Petru Groza
112
din Cluj, în ActaMN, V, 1968, vecinătatea fostei m. minoiite din

p.551-557; idem, Clujul baroc. Cluj- om.ş. Ep. Transilvaniei, Crigore
Napoca, 1983, p.34-40). Sorger, a sprijinit şi el intmducerea
M. fr. terţiare, cu hramul Sf. în m. a Regulei călugăriţelor terţiare
Elisabeta, cunoscută în literatura de fr. ( 4 decembrie 1732), statut care
specialitate ca m. a clariselor, a va fi confirmat de jurn, în vremea
functionat între anii 1733-1787. papei Leon al X-lea, prin scrisoarea
Înfiu;.tarea si edificarea m. s-a ministrului general al ordinului fr.,
dato~t iniţi~tivei şi devoţiunii lui din 13 decembrie 1732, reînnoit de
Klarei Felvinczi, care alături de actul din 18 feb11Ja1ie P.""1:1. Pe11tn1
soţul ei, Gheorghe Napolyi, au obţinerea unui spati11 adecvai pe
sprijinit material şi pe fr. din Dej seama m., apropiat 111111i lăcas de
(1713). După restauraţia cat., cult catolic, fosta m. mi1101ită, n11 a
terţiarele fr. din Cluj şi ursulinele mai revenit la acest cult, Klara
din Sibiu (1728) au fost cele dintâi Felvinczi va schimba parcela şi casa
ordine de călugăriţe care şi-au de pe vechea adresă, cu două
început activitatea în Transilvania. imobile, proprietăţi ale maestrnlui
Tentativele de înfiinţare a m. constrnctor Konrad Harnrner. din
clariselor din Cluj preced anul Oraşul Vechi (Altstadt, Ovar>. la
1733. Prima încercare de stabilire în care se adăuga drept com1x11satit".
oraş (1724), în zona platea pe seama vânzăto11Jlui, şi suma de
Lupon.1m (Farkas utca, strada 500 florini. Trnnzacţia a fost
Kogălniceanu) a eşuat, întemeierea încheiată în 24 aprilie 17:3:3, la mai
de jurn a m. fiind amânată. În puţin de o lună de decesul lui
această perioadă, Klara· Felvinczi va Klara Felvinczi (17 mai 1733). Actul
construi, pe cheltuială proprie, a fost aprobat succesiv de adunarea
capela Sf. Clara, în recent generală a ordinului fr. din
dobândita bis. a fostei m. din Transilvania, de Sfatul oraşului (28
Oraşul Vechi (Altstadt, Ovar). Tot ma1tie 1740) şi de Matia Tereza (8
acum superiorul fr. Anton Schirmer martie 1743), care întăreşte si
înregistra şi acţiunea de solicitare, asociază acest drept de funct;ionare
pe lângă organismele superioare, a a m. călugăriţelor terţiare fr.
introducerii Regulei de funcţionare împreună cu al celorlalte m. fr. din
a m. clariselor (1726). Acelaşi Transilvania. În 24 iunie 1743,
călugăr o informa pe Klara adunarea ordinului fr. de la Mediaş
Felvinczi, într-o scrisoare din 24 vine cu noi precizări, iar în 24
octombrie 1726, că a adus pentru martie 1744, Ioachim Botar
m. clujeană, din Germania introduce în viaţa m. acea statuta
Superioară, nu statutul clariselor, ce procura unele facilităţi pe seama
care a fost solicitat, ci Regula m. Lucrările de edificare ale m. s-au
călugăriţelor terţiare fr. După desfăşurat în mai multe etape,
decesul lui P . Schirmer (februarie începând cu anul 1745. Capela Sf.
1727), acţiunea de obţinere a Clara, din bis. fr. este transformată
aprobării de funcţionare a fost în capela Loretto. Se constrnieşte
continuată de succesorul său Paul un oratoriu în incinta m., care va
Gyătffi, printr-o solicitare pe lângă deveni, cu timpul, bis. publică.
papa Nicolae al IV-iea. Astfel, Noua capelă a m. va fi sfiintită în
ministrul general al ordinului fr., 1752. În cadrul noii m. a functionat
Matteo Pareta, îşi da acordul pentru şi o scoală ( Triviales), existând şi
găzduirea călugăriţelor terţiare fr. în un Convictus separat.
casa lui Klara Felvinczi, din
11)
D upă 20 octo mbrie 1779, pa1te r ş i eraj, prezc 111 a d o 11 :"1 ('O rp11ri
în scoa l ă a fos t i11trodusi'i o cli sp11 se ch1p:I 1111 pla11 î11 l o nm
p ro gram ă acl ecv ;:ită no ii legi a lit e re i L. Doc11me n1C'l e crn 1se 1rn1c: 1-
în vă \ ă m ~u1tuh1i , acea M elbodus z{1, la H febn1ari e 1-·-15 , apro barf' a
Fon110/is. Reforma re li gioasă a lui ep. Transilva11i e i, Francisc
Ios if al IJ -lea ( 20 m a11 ie 1782), a I<lub11siczki. dată că lu g ă ri\ e i !\.l ara
afectat f1111 cţ i o nare a p e mai d epa1te Ambrus , el e ref'ace rf' . ş i de
a m „ ca re îş i va în ceta activitatea. con st.nJcţi e a m „ dar ş i a 1mei
cape le, care o dat ă t e nni11at ~1 va fi
s finţit ă în H mai , d e A11 g 11sti11
Rafai11. În ·1770 este ispr;"i 1 it "11 0 1J!
trakt" (co rp ). Co 11stn1 ctiil c co 11li1111 :·1
p?.1n ~1 î11 1-75 si c 11 111 w 1L- t' Xli11d e ri .
d uci a fost achi zili <i11a1 :'1 d e l;i o ras.
pentru s11ma de 1000 llo ri11i, casa
în vec inat ~! , fosta p rop ri eta te a
post ~1vanilui M a11in Fre11k . .'\ stfe l,
noua supra fat ă a m „ c 11 edific i1J! ş i
c111tea, m {1sura11 14 x :w s t ~u1j e 11i
(circa 37, 25 4 x 5 .~.220 111c1ri J
As p ectul m . ex iste11l i'1 la an~ a d: 11 :·1,
dar ş i v iito are ll' i111 c 11lii co 11 sln1 cli -
ve , s1.111t il11 stra1e de rc ll'1t·1il al b i î11
ma1u1 scri sul s11pe ri o n1h1i Los1e i11 n'.
Potrivit acestui pl an , exeo 1t a1 Îl!
1780, la mult timp d11p;i m oa 11ea
Couveutul clariselor din Cluj călug ~trnlui m entio n;:it , î11 ă ltim e a
edificiu lui cu et;:ij al 1Tl. era el e 4
În edifi ciul rn. va .fi ghduit, sl ânjeni ( 10,(>4 m etri ). Acces 1Il î11
în cepând c11 1789, O fi ciul co n vent şe rn cea elin Piata 1\11 ic;1
cl is1ric111 al ele socoteli, iar clin 1820, ( Pia(a M11 ze ul11i ). Treb11i c p reci1.:11
Spi l ahil Cene ral Carolin a, insl it111 ie că p ~11ti le hasmate a le re Ic i e11lt1 i
prec01 1i zat ă ş i f11ncl aL{1 cu ocazia co nse mna11 asp ect1Il 1'il111 al al 111. ,
v izit ei în Cluj (1817) a cuplului iar ce le n e h aş ural e coustrn ctiil c
impe ri al Fran cisc I si Carolina. viito are. Ca urm;:i re, în fin al, fata da
Spit alul a fu 11 cţ i o nat în cl ă direa m. prin c ipală ar f'i avut o l ă rg im e- de 16
ş i la în ceputul sec. XX, d e vrem e
sl â11jeni (circa '-1 2,"i- rnc tri J, iar
ce, î11 1902, 6 1nd intrase ră d eja în fat:id e le late ral e, .24 (circa 6~,8(i
l1 111 c1iu11e 11 o il e Cli11i ci Unive rsitare, m etri l. Î11 final. ITl. c11 p;11 n1 co 1p 1ri
acesta u :1 m e 11ţi o n a 1 drept Spitalul disp11 se după 11n pl an rec1:111g1Il:1r,
ele Jos. Actl 1al m ent e c lăci irile au fost în ca dra o c111te c.l rept1rn g hi1Il:1r;1, c 11
co mpl et d emo late, pe amplasam ent dime nsiunile d e JO x - s1i'1111c- 11i
fun cţ i o n â nd , o clădire m o d e rn ă ş i, (circa 26,6 1 x 18,62 metri !. Î11
cu titlu pro v izo riu , un pa rc aceast{1 c u1t e este m a rcat ă s1
arh eo logic rom an. fântâna m „ p11 s{1 în va lo are d e
J\il. a fost const11J ită pe o s{1pătu ril e arh eoio si ce î 11trep ri11 se:
pa rce l{1 d e co lt di11 pa1tea nord - după anul 1992. lntr-o fo 1ogral'i c
es ti că a pie\ii O raş 11 lui Vechi ( Pia\a din anul 1860, aflat~! o dinio ar;1 î11
M11 ze1J!ui), m ~1rginit ~1 , la est, el e co l ecţ ia Mu zeu lui Arc! e lea u din
actu ala s tradă V. D e leu , şi la vest, Cluj, faţada pri11cipal{1 a fostei m. -
d e casa Mikes (Piaţa M 11 zeului nr. spitalul Caro lina pe aîlm ci
4) . Co nstnJcţia, pe două nive le,
114
prezenta la parter nouă axe capelei m. cuprindea patni altare,

marcate de uşa de acces în interior, între care cel p1incipal, închinat
flancată de câte patru ferestre cu Carităţii Sf. Elisabeta, iar două din
deschiderea rectangulară. Etajul cele laterale, Sf. Clara si Ana. Orga
avea acelaşi număr de axe a fost dăruită după desfiintarea rn.,
precizate prin golurile ferestrelor bis. cat. din Eremitu (jud. Mures).
rectangulare, încoronate de Din bogatul inventar, relevat de
frontoane în arc semicircular. săpătura arheologică menţionată,
Releveul ne desluşeşte încăperile fac parte şi cahlele cu decor
existente în interior la parter: un figurativ sau vegetal al sobelor m.,
atrium, sala de recepţie, capela exact marcate de releveu
extinsă pe ambele nivele, co1idorul (Urbarium Soron.tm Tertii Ordinis
în forma literei L, sacristia, sala de S.P.F. Vetero-Claudiopolis, 1733;
mese, două chilii, două săli de Losteiner L., Propaga Vitis
clasă. Etajul cuprindea partea Seraphicae în Tmns.~yhvmia
superioară a capelei, acoperită cu o Ordinis Minornm. Manuscris J789,
boltă semicilindrică cu penetraţii, III. Sec. XXIV; Benedek F., Szpn/
corul, coridorul în forma literei L, Klara nyomaban. Az Pgykori
infirmeria, camera capelanului, kolozsvari jerences nouerek
două camere ale maicii superioare, tortenete. Kolozsvar, 1947, p.1-31).
cinci chilii şi privata. În ceea ce NS
priveşte celelalte două corpuri de M. ort. de maici, cu
clădire preconizate, acestea urmau hramul Sf. Elisabeta, întemeiată de
să adăpostească, la parter, o către ep. Nicolae Ivan, în perioada
încăpere mai amplă, pe flancul interbelică. Locul ei a fost pe strada
sud-vestic, cu acces din coridorul Avram Iancu nr.6. În anu I 1940 :1
desfăşurat în profunzime, pe întreg fost mutată la Sibiu (J. Buiu,
flancul apusean al m., casa scării, Reorganizarea mănăstirilor din
cu dubla rampă de acces la etaj, eparhie, în Renaşterea, nr.26-27,
alte patru încăperi, de dimensiuni 1946, p.8-9).
variabile, cu acces din acest coridor AR
sau din cel de pe latura nordică, M. gr. cat. de maici, cu
după cum urmează: o cameră mică, hramul Sf. Macrina, întemeiată
noul refectoriu, bucătăria, ce ar fi după anul 1990.
avut la exterior, în vecinătatea IVL
zidului răsăritean, fântâna, şi
camera cuptorului de pâine, plasată C.-Mănăştur (cartier al
pe colţ. Corpul de sud urma să mai oraşului Cluj-Napoca). M. b. regală,
cuprindă magazia, intrarea poste- cu hramul Sf. Ma1ia, fondată se
rioară, a doua magazie, iar pe pare, potrivit unor tradiţii
coltul nord-estic, privata. Etajul medievale, consemnate în anul
urma. să cuprindă două noi camere 1341, în a doua jumătate a sec. al
ale stareţei, scara de acces în pod, XI-iea, de către regele Ladislau I cel
şase chilii în corpul apusean, cu Sfânt, în interio11.1l fo1tifica(iei
acces din coridor, o încăpere cu regale-comitatense, de pământ si
rost neprecizat, pe colţul nord- lemn. După abandonarea cetă!ii de
vestic, patru chilii în corpul nordic, către regalitate (sec. XII), rn. se
noua cameră a capelanului, toate dezvoltă nestingherit, cu privilegii
cu acces din coridorul nordic şi speciale, ajungând la o stare
privata cu acces din coridorul înfloritoare, provocatoare de gelozii
corpului estic. Mobilierul liturgic al din partea ep. Transilvaniei, ai cărei
115
pământuri o înconjurau. Ca abaţie Cluj şi Flore.şti, la 1362, au fost
regală, din anul 1202, devine m. incendiate casa şi palatul abatelui.
exemptă, ceea ce însemna La 1418, iobagii m. au fost impuşi
scoaterea ei de sub jurisdicţia ep. la taxe pentru iluminarea abaţiei si
teritorial şi subordonarea arhiepis- a capelei Sf. Nicolae, aflată în
copului de Strigoniu, iar în cele curtea ei. O nouă pecete este
spirituale, direct papei. Statutul de confecţionată în anul 1420. Un
exemptă implica şi alte privilegii: inventar amănunţit al bunurilor şi al
pe domeniile m. abatele strângea documentelor sale datează din anul
dijmele pentru sine, abatele era cel 1427, redactat de către abatele
care numea preoţii de pe domeniile Anton, fiind considerat cele mai
m., şi tot el purta însemne ale vechi de acest gen din Transilvania.
prelaţilor. Din cauza acestui statut În timpul răscoalei din 1437, ostile
ajunge la un conflict deschis, armat, lui Anton cel Mare din Buda atacă
cu ep. Transilvaniei, mai întâi cu m., pradă casa abatelui, făcând
Adrian (1189-1203) care distruge victime şi printre călugări. În
m., iar apoi cu Wilhelm (1204- acelaşi eveniment, una dintre cele
1221) care i-a ars privilegiile papale mai importante înţelegeri dintre
doveditoare a statutului de stările privilegiate şi răsculaţi se
exemptă, iar pe cele regale le-a semnează aici. O fortificatie de
aruncat în râul Someş. În anul piatră, ridicată fără îngăduinţă
1225, papa Honoriu al III-iea, la regală, este dărâmată după anul
cererea insistentă a regelui Andrei 1466. Din anul 1470 se cunoaşte un
al Ii-lea, acordă abatelui privilegiul contract cu meşteri care urmau să
de a purta mitră şi inel. În 1238 lucreze la sanctuar, printre ei fiind
abatele m. figurează ca trimis un fierar, un ceasornicar şi un
papal. Pagubele provocate de către pietrar (Laurenţiu). În 1492 s-au
ep. şi ale tătarilor (în 1241 şi 1285), efectuat reparaţii la casele
când au fost distruse şi întreaga călugărilor, s-au schimbat unele
arhivă a capitlului şi documentele vitralii şi au fost făcute mai multe
sale privilegiale, au dus-o la un pas picturi în bis. m. de către meşterul
de desfiinţare. Două documente Luca din Cluj. La începutul sec.
din 1299 relatează despre schimbul XVI, abatele Gab1iel Polnar
unor domenii între ep. finanţează boltirea bis. În
Transilvaniei Petru şi abatele m., testamentul său din 1501, lăsa
Lazăr, precizând că fraţii pot folosi pentru construcţiile din Cluj-
în continuare pădurea Leske, Mănăştur, 200 de florini. Alte lucrări
pentru reparaţiile viitoare ale m. şi se cunosc din anii 1508 şi 1511. În
construcţia unor anexe de lemn. 1516 este menţionat numele
Până în 1330 m. trece printr-o organistului. La începutul sec. XVI
perioadă de stagnare datorită tinde să-şi piardă rolul ecleziastic,
dreptului papal de rezervare, care fiind mai mult o răsplată pentru
însemna dreptul papei de a da m. anumite servicii politice. Aceasta
unor memb1i ai clerului laic sau trăsătură se accentuează după 1526.
călugă1ilor din alte ordine. După Refectoriul este pomenit prima dată
aceasta dată, datorită curentelor în anul 1529. Au fost atestate
refo1matoare din interiorul altarele Sf. Treimi 0369), cel mare
ordinului b., m. trece într-o nouă (1461), Sf. Benedict (1418), Sf.
etapă a existenţei sale. Restaurări Mihail (1545). Părăsirea ei pare să
sunt semnalate în anul 1342. În se fi produs înaintea anului 1547,
urma unui conflict cu meşterii din dată la care sunt menţionate foste
11 6
posesiuni î11 stăpâniri nobili are. În d e amenaj:1rile vechii 111 . S-a co 11slal
1552, generalul Castaldo primea că p rimi tl ansamblu se clez\Ti ll a
aprobarea regelui Ferdinand d e a ampl11, la 11 o rcl -esr d e sa11c111anil
efectua unele co nstrncţii de bis. actual e (a nt E sf. sec. X ll J. Î11
fo1tifi ca re a m. Confisca rea re ţ e aua dE ziduri 1111 s-a p1 1t111 î11 s:-1
d efiniti v{1 a bunuri lor, în favo;.ire;:i cl elirnita cu prEc izie . 11ic i 1111 spa1i11
fiscul11i , s-a produs în a11ul 1556. sacral o ri ft111 cti 01 1al. Parc· posibil c 1
si'1 fi fos1 o bazili c:-1 , c11 a11(·xc·
Acesllti ansa mbli1 i s-a :1d;-111g:11. î11
j11rul anului 12'i0, o ln11110;1s;'1
ro t o ndă. Avâ 11d dia rn elntl ele
aproximati v 8,60 1ne1ri . era
co nst ruit it , la t'XtEri o r. c11 1111 socl 11
p ro fil at si bloc11ri eca ri sal c. I.a
i11teri o r a av111 sase ;tl isicl io lc lii11c·
co 11t11ratc. Ea :1 s11feri1. î11 C1 1rs11I
fu11 cţ i o n :1rii , o repa rali c. Î 111r-o
p eri oad{1 p e c;1rE ce rcetarea 1111 a
re u ş it să o delimiteze c11 rn;.ii 111are
precizi e, absidei i s-au d emo lai
zidurile d e vesl (i rc i abs idiole> si a
fost racorcla1:1 1111o r spa tii acl osa l C'.
Au fosl d esco perii e 111·111C' ;tl ('
a1 eli en1h1i d e cio plire cli 11 l a1;1 :1
Urmele mănăstirii benedictine clo11 a (sec. XJ IJ IJ Î11 sec. ;tl \ I\ '. î11
din Cluj-Mănăştur co ll:11l el e no rd -vesl al i11 c i111 c i, s-: 1
ridi cat u1 1 co rp d e cl{1clirc ( f1111cl ;1tii
M. a funcţionat ş i ca Joc de el e piatră cu e leva i.ii el e le tntl n,
adeve rire până în 1556, fiind cea o ri ental" 11o rcl-s11 d. 1\u fosl o li1.i11111 c
m ai imp o 1t a nt ă instituţi e d e acest încă 11nele i11di c ii pe11tn1 pErirn clntl
gen d in Trnnsilvania, pe lfu1gă el e zici a I l ăcas 11I11 i. 1\ ct'sl a c· x isl a
ca pitlul de la Alba Julia. Primele d eja la srnrsilttl sec. al \: lll -k ·;1, rn
date referit oa re la con vent, ca loc zid11ri groase ele circa 2.-'i 11 w1 ri.
d e adeveri re, provin din 1288. În co lţul el e s11cl -vest al i11Ci111l'i .
A rhiva conventului, păstrată iniţi a l Cimitintl , extins pe u larg;"1
în sacri stie, a fost nmt a tă în anul s upra faţă, mai al es d tre \ 'Csl ,
1729 într-o în că pe re din bis . cuprinde mo rmint e Î1teep~11 tcl cli n
paro hi a l ă Sf. Mihail din Cluj. Cel v rem ea rege lui Laclisl a11 I, fapl ce
mai bogat izvo r medieval referito r poate pleda pent ru întemeierea m.
la Tra11silvania îl fo rm ează pro to- î11 v rem ea sa o ri imediat d11p:-1.
coa lele acestui con vent, al e că rui D 11pi'1 sec. Xlf cimilintl s-a rf's l rii11s
d ocumente şi rezumate de Ît 1 j11 ru I bis„ Ît 1 sc hi rnb , pc f'os 1;1 sa
d ocu me11te au fost editate recent. s11 prafati'1 a11 fos l Îm egist r;11 c
Liste ale abaţ il o r, guvernatorilor, ateliere.
co mendatorilor au fost publi ca te to r C[1diril e m. <111 fosl cl;"1111il t',
aco lo, a l ăt uri de cea a membrilo r în anul 1581 , iez. Acesli a le-;111
co n ventului şi a membrilo r fo los it p?1nrt î11 ·1588 apo i cli 11 11 0 11
ca 11ce lari ei locului d e ad everire. înt re 1594-:J(iOS. Î 11 ,a111 t1 ' l'i9-'I s~
Ce rce t ă ri arh eologi ce, el e o rela1 eaz;1 ci't 11 o bilii cli11 pa 1~icl a
o areca re amploa re, au reusit să f'il o t11rcă a11 fost d ecapilati î11
ad u d d teva elem ente noi iegate g răd ina m „ aflar:-1 cft lrc So 111f's. Î11
117
1598, fulgerul a distms acope1işul Erdely epiteszeti em/ekei.

bis„ însă pereţii de piatră şi altarul Koloysva1tt, 1866, p.258-262;
nu au a\.1Jt de suferit. P1incipesa Eszterhazi ]. , A kolozsmonostori
Maria Cristiema s-a îngrijit pentru apatsag es egykori mamd1>iinyanak
refacerea lui. În timpul iez., fostele a lPirasa, în Arbeologiai K6zWny,
anexe ale m. b. au fost VII, 1868, p.91-109; R11/1/J, 111,
transfo1mate. p.222-224; Csomor L„ A
Cercetarea arheologică a kolozsmonostori bences a/J/j/sftg es
întâlnit acolo încăperi dotate cu birtokai 1556-ig. Kolozsv:h, 1912;
şerninee şi sobe de cahle, sculptu1i Jakab E., A kolozrnwnostori
şi foze inscripţionate. Principele apatsagi zarda, mini 11/doziittek
Acaţiu Barcsai i-a alungat pe menbelye, în Szazadok, 1889, p. 1-
călugări. În 1609, când au fost 18, 97-120; Sipos G„ A
donate lui Farkas Kamuthy, kolozsmonostor konvent biteleshelyi
constrncţiile erau denumite cu miikodese, în voi. Mi'itie/6dest6r
termenii de palat şi cetate. Au fost teneti Tanulmiinyok. B11nin·sti,
stăpânite, pe rând, de persoane 1979, p.36-50, 215-219; P. lambor,
impo1tante din familia p1icipilor Şt. Matei, Incinta fortţficată de la
sau din anturajul lor apropiat. Iez. Cluj-Mănăştur (sec.IX-X/V), în Acta
au p1imit-o înapoi după instalarea MN, XVI, 1979, p.606-611; P.
dominaţiei habsburgice, însă au Iambor, Şt. Matei, Adriana Halasu,
folosit-o mai puţin, în favoarea Consideraţii prit.Jind raportul
altor imobile pe care le-au avut sau cronologic dintw asezawa .\·i
le-au ridicat mai apoi. În 1773, cimitirul de la Cb~j-Mănăstur, î11
bumuile din zona fostei m. trec în ActaMN, XVIll, 1981, p.l·t"i-l"iO; P.
posesia parohiei cat. Până la 1787, lambor, Şt. Matei, .''ioi cerc:etări
clădirea bis. a fost utilizată ca arheologice la complexul .fE-11da/
depozit. Câteva reparaţii au fost timpuriu de la Cluj--Mănăstur, în
încercate în anii care au urmat. ActaMN, XX, 1983, p.139-140; Jak6
Nava a fost dărâmată în 1818, iar Zs„ A kolozsmonostori konvent
pietrele ei au fost transportate în jegyzok6nyvei (1289-1556). 1-ll.
oraşul Cluj, pentru a ridica noul Budapest, 1990).
liceu regal. Sabctuarul conservat, a VIL. AR
primit o navă mult mai simplă, fără În mome11111I 111 can·.
valoare arhitectonică deosebită, pri11cipele Gabriel Be1hlt'll, l(·-a
pentru uzul unei bis. gr. cat., în îngăduit să revină la Cluj (l(il"iJ,
anul 1819. După 1948 a funcţionat vechiul claustru b. şi anexele sale
ca bis. parohială ort. Actualmente erau cu totul nefolosibile. Poziţia
(post 1990), redevenită bis. aşezământului a fost decisă p1in
parohială cat., conservă doar altarnl donaţia, făcută de către Bar&bara
medieval, compus din patru travei, Szentpali, a unui conac pe care, Ia
din care una pentagonală, cu o rândul ei, îl achiziţionase în urmii
boltire splijinită pe pilaşt1i şi cu 16 ani. Clădirea se afla mai
console, databil, probabil, la aproape de oraş, cu aproape doi
începutul sec. al XVI-iea (1508), şi kilometri, dar tot lângii acelasi
o parte, remontată pe faţada de drum al Oradiei. O refacere
vest, a unor elemente de portal cu radicală este marcată de o insc1ipţie
fleron şi fiale pe console. În aceeaşi cu anul 1747. În această clădire,
perioadă, bis. avusese două turnuri iez. au rămas până în sec. al XVIII-
clopotniţă, din care astăzi nu se iea, mai precis până la 177~, când
mai conservă nici unul (Kov:iii L., au fost desfiinţaţi.
11 8
masi vă, d in p i a tră ş i că ră mid ~1 ( M

Ţoca, Clujul baroc. Cl11j-Na poc-1,
1983, p.68-7 1).
C.-Mănăştur . M. ort. ,
s itu a t ă în fostu l s. Mănăs tt1r , deve 11i1
ca1t ie r a l oraş u lu i Cl11 j. Î1ll e m e iat ~1
la s fâ rş itul sec. a l J...'V ll -lca (1C1l)(1),
d e că tre neg11sto ri i macecl o-ro 1ni'u 1i
Pave l de Macedonia s i g i11e re le să1 1
G heo rg he Cristo fo r Diarnl. A
funcţ i o n a t în to t sec. a l XIX- ie a.
Date desp re ea su 11l îns ă foa 11 e
puţ in e. Bis. există ş i ast{1zi (CC,
1919, p.153; Şt. Me r e.ş, Mănă stirile.
-
p.68).
C.-Someşelli (n111ier ;ii
oraş ului Cluj-Na poca) . .\il it ropo li11 tl
And re i Şag u11 a co 11se nu1eaz{1 c::-1,
potri vit m ă 1 tu ri e i 111111i 1;1ra 11
Mănăstirea iezuită din loca ln ic, în h o ta 111l s. a r fi existai o
Cluj - Mănăştur m.. d e le mn, roinâuească , cu 11n
că lu gă r Costin, clin ca re, 11l te ri o r s-
Planimetric este vorba a u co nfecţ i o n a t strane pe ntru b is.
despre o constnJcţie cu o fo rmă paro hi a l ă . Hra mul este nec1111 osc11t
improprie pe ntnJ scopuri de rn. Ea (A. Şag un a, Istoria bisericii
a fost adaptată în timp . Descria un ortodoxe. Sib iu , 1860, p. I l(i- 11...., ; St.
po li gon ne regulat, de fo rma Meteş, Măniistirile, p . . , :n
aprox im ativă a lite re i L, cu b raţ u l AR
lung mu lt l ăsat spre exte 1ior. Latu ra
scu 1tă, de nord (18,15 me tri), Coc, vezi Pădurelli .
mărgin ea strada, ia r cu1tea era spre
vest, a proximativ para l e l ă cu la tura Colţeşti (co rn . Rime tea ,
lungă ş i o bli că (32,25 me tri) . Pa1tea jud. Alba) Rezidenţă ş i bis. fr .
cea veche, cu un ancad rament ct it o rit ă de d tre C ileo rgil c
re nascentist co nse 1vat, e ra cea Thoroczka y s i sol.ia s;i Cri sli 11a
a lini a t ă că tre fro ntu l st radal. Spaţi il e Pek ri , p rin donarea c ripl e i la rnilic i
e i e ra u re pa1tizate p e două nivele. Thoroczka y a fl a t ă pe 1111 cl ~1 rnb la
Pa1te11J l e ra acoperit de n o rd d e s. s i a unui loc înveci11 al.
b o l ţi se micilindri ce cu penetraţi i . În a nul J727 co nstn1 cţ iil e e ra u
Ca lote boeme se regăsesc la o te rminate. C l ă di ril e a nexe au
în căpe re din ca pătu l sud-vestic ş i la început a se ri dica la J742. Lă caş til
fo işo rul pa ra le l cu cu1t ea . Une le a fost in cendi at la 1849. Re face ri le
dintre e le s-a u conse1vat până s-a u pe trecut în 1857. Bis. a fos t
astăz i . Ca pe la a fost ame n a jat ă în refăcută la 1867. A ft111 ctio na1 p:'111 ă
co l ţul d e nord -vest, p ri n ocupa rea la jum ă tatea sec. XX. Act1 1a lrne11te
înălţ imii a mbe lo r nivelu1i . Aco lo, funcţ io n ează ca b is. ca l , lilie a
un tumul eţ d e le mn abia se d eta şa cele i d in Aiud (Orban, V, p.228-
din şa rpantă. A fost tăvănită ş i 229; Szabo Gy. P„ Feren cren.diek o
decorată cu stucaturi. Fo işo rul avea magyar torten.elemben . Bud apest,
arce tu 1tite , sprqm1te pe stftl pi 1921 , p.36 1-362).
scunzi ş i p ris matici. Zidă 1i a era .\1L, .-\R
119
Colţi, vezi Suseoi. neprecizabilă de dinaintea anului

1765, anul primei atestări
Comana de Jos (jud. documentare. În acel moment
Braşov). După unele date rămase trecea drept gr. cat. Rămâne dificil
neverificate, un se. funcţiona deja de localizat pe teren, cu atât mai
în sec. al XVII-iea, pe raza mult cu cât sunt mai multe s. care
localităţii, pe când a primit o danie poartă acest nume. De asemenea,
de cărţi de la voievodul Matei hramul îi rămâne necunoscut. În
Basarab. Alte. repere despre anii în care a fost conserrmată
funcţionare, vechime, hram sau documentar (1765, 1774) la m. se
amplasament nu se cunosc. afla doar câte un călugăr. S-a
Lăcăşul ar fi fost incendiat în anul presupus, fără nici un fel de
1761 (Z. Pâclişanu, Vechile argumentări solide, că ar fi fost
mănăstiri, p.156; N. Iorga, Studii şi ridicată de către familia
documente. XII, p.70, nr. 159-160; Dragfieştilor, între anii 1405-1424.
V. Mangra, Mitropolitul Sava JJ O cezură pare că este, la fel,
Brancovic. Arad, 1906, p.41; Şt. admisă, de la mijlocul sec. al XVI-
Meteş, Mănăstirile, p.78). lea (Csanki, I, p.560; Z. Pâclişanu,
IB Vechile mănăstiri, p.156, 160; Şt.
Meteş, Mănăstirile, p.142, 143).
Comana de Sus (jud. IB, AR
Braşov). M. românească cu hram
necunoscut, ridicată anterior anului Coroieoi (Gruiul Rotund,
1748, când era populată de un jud. Maramureş). Se. de călugări, cu
ieromonah, şase călugări şi o hramul Sf. Ilie, înfiinţat în anul
călugăriţă. Dizolvarea vieţii 1993.
monahale de aici s-a petrecut se IVL
pare, în cursul vieţii unei călugăriţe
menţionate la 1767, Bonifacia, care Coşeiu (jud. Sălaj). M. fr.
rezida şi în s. (Z. Pâclişanu, Vechile întemeiată de către fraţii Ioan,
mănăstiri, p.156; Şt. Meteş, Viata Ladislau, Dionisie şi Mihail, fii ai lui
bisericească a românilor din Ţara Gheorghe Jakcs de Coşeiu şi rudele
Oltului. Sibiu, 1930, p.44; idem, lor. Îngăduinţa papei şi a ep.
Mănăstirile, p.78). Transilvaniei au făcut ca m. să ia
IB, AR fiinţă în anii 1422-1423. A avut
hramul Sf. Duh sau al Sf. Treimi. A
Comorişte (corn. Forotic, fost populată de către fr.
jud. Caraş-Severin). M. ort. observanţi. Conform actului de
(sârbească ?), atestată lângă întemeiere, urma să dispună de
localitate, cu un singur prilej, în turn, cimitir, clopot, claustru cu
anul 1579. Nu cunoaştem nici un dormitoare şi alte utilităţi. În anul
fel de alte date privitoare la hram 1450 se ~enţionează deja turnul şi
sau momentul desfiinţării (Engel P„ cimitirul. In 1508 se menţionează
A temesvari es moldovai szandzak călugăriţe care i-au înlocuit pe
t6r6kkori telepulesei (1554-1579). vieţuitorii iniţiali, cândva după anul
Szeged, 1996, p.79). 1497. Familia Dragffi, moştenitoa
AR rea ctitorilor, a înzestrat m. cu o
se1ie de moşii. Se cunosc
Copaloic (corn. Copalnic- manuscrise produse în ea. Mai
Mănăştur, jud. Maramureş). M. cunoscut este un poem al
românească, apărută la o dată călugărului Dumitru Csati (1526).
110
La mijlocul sec. al XIX-iea au fost o simplă greseali"1 ck idl'11riricar(',

văzute acolo lespezi funerare. deoarece nu cu11oaşte111 alle s11rse
Înaintea distmgerii a apatţinut despre o astfel de m„ iar ridicarea
vica1iatului Ineului, după ce trecuse a trei lăcaşuri rn„ de către 11na si
acolo de la cel al Băii Mari. La aceeaşi familie nobiliară, într-o
1516, era, din nou, în hotarele localitate ca aceast;:i, ni se pare
custodiei Baia Mare, apoi la aceea foa1te puţin proh;:ibili't.
din Ineu (1552). La 1535 avea 18 M. beghinelor r11sl'S('
călugări. Ultima sa menţionare este amplasată probabil în \"l'l'i11;·11a1(';1
din anul 1556, când inventam! i-a m. fr. Ctitorii ci s11111 acn·asi lalllilil·
fost transferat în cetatea Ecsed. nobiliară locali"1, respecli\ fellll'ilc~
Ulte1ior a devenit bis. refo1mată. venite prin căsr1torii. Prima
menţiune este din a1111l l 'iO~. În
anii 1507-l':i08 i s-a11 făc11r donatii.
Aflăm că era populat~i rn trei
vieţuitoare. Ultima dat:'1 cc11:1 clC"
funcţionare eslc a1111l 1.::;:Fi. La
mijlocul de veac dispărea î111prc·11n;"1
cu celelalte rn. ( Kariic.rnnyi, 11, p.
110-112; 552-55.\ Pet ri \1„ Szilrîgy
varmegyP monogmphiiijo. J. I l)() I.
p.598-603; Bunyitoy, lll, p.18-21;
Csimki, I, p. 549; En Iz 19%, p. 1(1 I,
360-361; F. Romhanyi Bea1rix,
Kolostorok, p.39-LiOl.
.-\H., ~'vi L
Urm.ele bisericii franciscane
din Coeşiu Crişan (Vaca, corn. l~ihila,
jud. H1111edoara). Amplasati"1 la 200
Bis. păstrează doar nava, metri în amonte pe pf11f11il Valea
boltită cu două reţele stelate M„ mic afluent, dinspre stf111ga. ;tl
dispuse în două travei. Coml a Văii Vacii. !'VI. romi'11wasc:1
dispărnt. Faţada de vest era dotată dispărntă, cercetat~! arheologic î111rc·
cu un po1tal realizat într-o acoladă anii 1990-1991. Î11 cent n ii
amplă, cu fleroane. Pe colţuri se complexului se afla plasat ;i bis„
păstrnu contraforturi aşezate oblic. constrnită din piatră si c;'11f1mid;'1,
Dintre cele două turnuri care acoperită cu olane semi111bulare,
încadrau altarnl s-a păstrat doar cel pline de sgrafite făcute înainte de
din sud. O bună pa1te dintre ardere. La o lungime de t),5 11ie1ri.
ferestrele sale, dispuse cu ea prezine1 11n allar încltis
deschideti în creştere, s-au păst ral. semicircular şi doui"1 absidl' latnall'
Cea mai frumoasă era fereastra semicirculare, cu o deschidere dC"
etajului ultim (III), biforă, cu muluti 5,5 metri, vizând realizarea 111111i
traforate. Claustml pare să se fi triconc. Un mic pronaos din vest,
extins către sud. care are dimensiunile de 3 x 2,7
M. a. cu existenţă metri, a fost pardosit cu d1rămidii.
problematică. O singură referinţă, Bis. a fost acoperit~1 c11 fresce-.
de la 1470, menţionează un călugăr Anexele se adapteazf1 rerc1111h1i
de aici care era la studii în Italia. Ar îugust, descriind 1111 1rase11 dC" lill·1~1
putea fi încă un călugăr doar nativ L, cu coltul sprt· sllll-\ l'SI.
din localitate. Este posibil să fi fost Complexul m. era închis sprf' nord
121
cu un simp lu zid de in cintă , în aşa menţiona re, deja în sta re de

fel încât să prezinte un triunghi cu n e fun cţ i o n a re,
este din a nu I 1~-;- 2.
baza ma re spre vest. Spre sud, de S-a ruinat treptat până la nivelul
la absida l ate ra l ă, pân ă la co lţ , au solului .
fost a me najate două în că pe ri. Cea M. refăcută din anul 1992,
din colt a avut o sobă de cahle, cu o a lt ă bis. d e zid cu hra mul
refăcută' de trei ori, între cahlele Nasterea Maicii Domnului si anexe
că re ia se aflau şi piese ample, construite în imediata
ins c ripţi o n ate cu litere chi1ilice, de vec in ătate a locului vech ilo r ruine,
căt re meşt e rul o lar Ioan, la 16 spre no rd . Ruine le vechii m. sunt
ma1tie 1676 . Pe vest, o încăpe re conservate (Ş t. M e t eş, Mănăstirile,
mai îngustă fă cea l egă tura cu p.154-156; Adrian A. Rusu , I. Lazăr,
încăperea din co l ţul de nord -vest, Gh . Petrov, Mănăstirea Vaca , în
ca re a fost prevăzută cu un beci ş i Ars Transsilvaniae, II , 1992, p .1 45-
cu regim de în ă lţim e mai ridicat. 168; Daniela Ma rcu , Sobele de cahle
din Mănăstirea Vaca (sec XVII), în
An Transsilvan.iae, II , 1992, p .169-
194).
AR
Crişcior (or. Brad, jud.
Hunedoara) . Bis. m edi eva l ă
româ n ească a fost ctitorită de că tre
jupanul Bă l ea, soţ i a sa V i şe,
împre ună cu fii Şt efa n , Ju ca si
Laslo, pe la 141 1. În faza ini ţ ia l ă, a
fost dotată cu o na vă
dreptunghiulară , altar închis la fel ş i
un tum clopotniţ ă. Ulterior (sec.
XVIII-XIX) bis. a fost modifi ca tă
spre altar. Tablourile votive sunt
Vechiul ansamblu al pre ze nte pe peretele de vest. În
mănăstirii Vaca peri oada int e rbe li că, câ nd au fost
văzut e pe ntru prima dată, s-a citit
Cimitirul, restrâ ns, a in scri pţia ca re re lata faptu l că Bălea
cuprins morminte situ ate în "p rez intă /o fe ră m." Sf. Fecioa re. Ca
preajma altarului, în exte rio rul urmare , tre buie să trage m concluzia
complexului ş i pe o terasă ceva că int e nţia ctito rilor a fost aceea de
ma i co borâtă , s itu a tă spre sud de a ridica o m. mod estă, des e 1vită de
m. Probabi l că a fost înt e m eia tă pe un număr restrâ ns de că lu gări.
la începutu l sec. al XVII-iea . Un Destinul e i, în pe rioada
personaj impo 1tant din acest sec. a următoa re, este numai de imaginat.
fost, pentru m., că lugărul Pahomie. Ctito rii au fost ace ia ca re a u
Cu puţin ante rior anului 1759 e2·a schimbat rostu l . l ăcas ului ,
într-o stare jalni că de pă răs ire. In red ucâ ndu-l la sta rea de bis .
anu l m e nţi o nat , egumenul Varlaam, parohial ă . La cumpăna sec. XVI-
de la m. Prislop, rea li zează un XVII, se găsea în apropie re uns . cu
contract de refacere, cu m eşt e rul nume le de Kalugier, rea litate ce
zid ar Ioan clin Zlatna. După 1762 se poate pleda pentru o ex i stentă ca re
punea probl e ma pre lu ă rii e i ele la a depăş it sec. de înte me ie re.
0 11 ., în favoa rea gr. ca t. Ultima
122
când este fo l os ită ca punct de

- -· -- --„ ... „ .... refe rinţă topografi că (Şt. Metes ,
:.----,
11 l
,- -~ -i:
I I I Mănăstirile, p.78-79).
>-------,
I I I I
AR
. ''
''
----·. .'--· -- Cucui.ş (corn. Be riu, jud .
Hunedoara). Se. o it. de că lu gă ri,
întemeiat în anul 1999, având bis .
cu hramul Sf. Gheo rghe.
IVL
Fazele bisericii din Crişcior
Cuhea, vezi Bogdan
Pictura face parte, împreu- Vodă .
nă cu cea de la Ribiţa, dintr-o
familie de realizări artistice, având Cuieşti , vezi Bocşa
posibile înrudi1i şi cu aceea de la Română.
Hălmagiu sau alte monumente din
Haţeg. Deş i conservată mai puţin Cusici (corn Zlatir;.i, j11d.
decât cele lalte, ea are o va lorare Ca raş-S eve rin ).M. o it. dispărură î1 1
exce pţiona l ă, ca m ă rturi e a p reajma Zlatiţei, la hot;.inil cu
realizărilo r a1tistice româneşti ale Iu goslavia. După trad iţi e ar fi fost
veacu lui al XV-iea. înt e me iată de căt re Sava Nema nici,
Cercetă 1i l e arheologice, în 1225. Avea hramul Sf. Fecioa re.
d esfăş urate acolo (1989), au fost Bis . actuală datează din sec. a l
neconcludente din cauza XVIII-iea. Începutul restaurării a
deficienţelor de . metodă şi fost semnat de că tre ctito nil
interpretare. Co nstrucţiile ca re apar Nicolici Vulin, obe rcnez clin
adosate la nord de bis. ş i prelungite localitate (1725). A fost frecve111
în interior, nu pot fi serios judecate afectată de tâlhari. În 1771 avea tre i
în problematica ca re ne i nteres ează că lugăii. A fost desfiinţată oficia l în
aici (S. Dragomir, Vechile biserici anul 1777, ia r averea i-a fost
din Zarand şi ctitorii lor în sec. XIV preluată de căt re stat. Un document
şi xv; în ACMJT, 1929 0930), din 1812 dezvăluie faptul că averea
p.225-246; Liana Tugearu, Biserica e i a fost unificată cu aceea a m.
Adormirii Maicii Domnului din Baziaş şi Zlatiţa. M. administrată de
satul Crişcior, în voi. Pagini de vicariatu l o it . sâ rb ( Szen.tklilray,
vech e artă românească. Vi l, 1985, p.57-58; St. Meteş, Măn.ăstii·i/e,
p .71-97; Adrian A. Rusu, Biserica p.204; Stoicesrn, p.57, nota 41 ).
românească de La Ribiţa, în RMJ, AH
LIX, nr.2, 1990, p.8; M. D. Lazăr, M. Cuteiuş , vezi Cutiş .
David, E. Pescaru, Biserica
românească de la Crişcior (jud. Cutiş (Cuteius , corn .
Hunedoara), în Sargetia, XXI- Almaşu, jud . Sălaj). M. românească,
XXIV, 1988-1991 , p.121-130; M. cu hram necunoscut , înt e m e i a t ~!,
Po11Jmb , Dicţionar, p.91 ). conform tradiţi ei, în sec. al XV I-iea,
AR dar funcţ i onând cu un si11g11r
că l ugăr. La 1777, era gr. ca l. , a\·ea
Cuciulata (corn. Hoghiz, bis. de le mn , pocal "foa1te vechi",
jud. Braşov).
M. românească a cărei cărţi puţine ( pân ă la trei), preot
singură menţ iu ne pe care o hirotonit în Ţara Românească. A
posedăm provine din anul 1758, funcţionat aco lo şi o şcoa lă
123
primară. Dispărută fără urme (Z. începutul sec. al XVII-lea (1618).

Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.156; Nici hramul, nici amplasamentul ori
Şt. Meteş, Mănăstirile, p.68; Greta- istoria următoare nu ne s1,mt
Monica Miron, O vizi.taţie canonică cunoscute (Hodinea A., A
în comitalul Clujului sub episcopul munkacsi got. kel. puspokseg
Grigore Maior, în voi. Studii okmanytara. Ungvâr, 1911, p.52-
istorice. Omagiu profesorului Camil 53, nr.45; Şt. Meteş, Mănăstirile,
Mureşanu. Cluj-Napoca, 1998, p.181; Şt. Lupşa, Vechea episcopie a
p.193-196). Sătmarului, în BOR, nr. 5-6, 1938,
AR p.193-204).
AR
Cuţa (corn. Socond, jud.
Satu Mare). M. ort. care funcţiona la
Daia Română (jud. Alba). XVI, 1978, p.312; Ioana C1istache-
O informaţie izolată, de la 1636, Panait, Valoarea istorică şi artistică
referitoare la un popas făcut de a monumentului de cult de la Daia
principele · Gheorghe Rak6czy I (jud. Alba), în lndr. Past., VI, 1982,
cantine si atestarea unei m. p.130-136).
româneşti ·în localitate. I.a o dată IB
ulterioară (1700), se menţionează
într-o pădure a s. şi o m. de Deag (or. Iernut, jud.
călugări, înălţată prin contribuţia Mureş). M. ort. considerată de
protopopului Gheorghe Dăianul. tradiţie ca fiind ridicată pe la anu I
Totodată, această ctitorie era 1660, pe un deal de lângă "pădurea
prezentată ca având o frumoasă· cicaşă". După lichidarea m.
bis. din piatră şi anexe în (acţiunea Buccow ?), respectiv în
apropiere. Existenţa ei este certă în anul 1765, bis. cu hramul Bunei
sec. al XVIII-iea, de când este Vestiri, a fost mutată în vatra s.
atestată intermi-tent, cu unii dintre Iniţial mai scurtă, apoi lungită spre
ieromonahi, cu câte doi-trei vest, bis (16,40 x 5,50 m) a suferit
călugări, căiţi şi ceva pământ. Nu modificări decorative importan-te.
se cunosc alte surse care să sprijine Picturile murală si icoanele au fost
ideea că m. pomenită la 1700 ar fi realizate de zug~vul Toader de la
aceeaşi cu m. de la 1636, însă Feisa, imediat după 1764, iar apoi
rectitorită de protopop, şi nici că de către popa Nicolae (sfârşitul sec.
cele două izvoare se referă la m. XVIII) (Ioana Cristache-Panait,
diferite. Pe de altă parte, bis. din Biserici de lemn, p.233-235; M.
piatră la care se face trimitere în Porumb, Di.cţionar, p.103).
1700 a fost cu totul alt edificiu IB, AR
decât cel care se păstrează, cu
rosturi parohiale, astăzi, în Dealul Orăzii, vezi
localitate. In nici unul din cazuri nu Oradea.
se ştiu hramuri sau amplasamente
certe. Doar în partea de vest a Deda, vezi Distra
localităţii a fost identificat un Mureşului.
posibil loc de veche m., numit
"Lunca chiliilor'' (Erdelyi, t6rtenelmi
Dej (jud. Cluj). M. a., cu
adatok. IV. Kolozsvar, 1862, p.33;
Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, hramul Sf. Fecioare, a fost
întemeiată cândva anterior anului
p.156; Şt. Meteş, Mănăstirile, p. 50;
Z. Pâclişanu, Mărunţişuri istorice, 1310, dată la care a primit danii de
în CC, XVI, nr.7-8, 1936, p.392; N. la regele Carol Robert. Ctitoria
regală, din fundaţii, este
Albu, mn trecutul învăţământului
problematică pentru acea perioadă.
românesc al jud. Alba, în Apulum,
XV, 1977, p.741-742; A. Răduţiu, Ordinul a. s-a stabilit în partea
nordică a aşezării, aproape de
Daia Română la 1785, în Apulum,
125
Someş. M e nţionată relat iv frecvent

în cursul sec. al XIV-iea (1 325,
~
rln .I .... ,.._.·-4y
1335, 1:351 , 1378). A fost din no u
,.U~-l
în zes tra t ă de că tre Ioa n de
Hunedoara. În donaţi a regelui
Matia (1462) se specifica plata
... .. .... a-1
~\ ~§
a nu a l ă a 50 de bulgări de sare şi
nouă măs u1i de postav. În 1466,
acelaşi rege reconfirma don aţia
~ ........ J~
făc ut ă de tatăl să u, prin ca re
co nve ntu l a. be neficia anual de 50
de fl o rini de aur. La 1475, în urma
c: -,-TI
..,L_ _ _ J._
.1
unui confli ct cu paro hul loca l, se

ajunge la o înţelege re p1in ca re ş i Ansamblul mănăstirii
a. pot înmo 1mânta în b is. lor ş i pot franciscane din. Dej
percepe taxe de înmormântare. În
1481 o vie este donată alta rului Sf.
Fecioa re, de către Petru Jonhos din O a lt ă pa1te a propri e tăţil o r
Dej. În 1482, o nou ă donaţi e m. a fost d o na tă lui Cristofo r
rega l ă, constând d in 200 de flo rini Hagymas i, frunt aş al unita ri enilo r
an ual, din cămara Deju lui , vine din loca litate, ca re va co nstrui a ici
într-un mo ment ca racteri zat drept un girrmaziu. În vre rnf'a'
de mare să răcie pe ntru ea . Donaţia Raco ţ eştil o r, clădi ril e rn. a u rost
era con diţi o nată de regle menta rea transformate în case de locuit. A
număru lui fraţilor (cel puţin 12 în devenit bis. unit a ri ană. În 1602,
p e rm a n e nţ ă) , care să se roage ajunsă în ruin ă, a fost donată de
pe ntru pacea sufl etească a regilor principe refo rmaţilor. La 1642,
magh iari. Se redresează repede, lovit{t de trăs n et, îş i pie rd e bo ltile ş i
deoarece în 1484 cumpăra părţ i cl opote le. S-a re făcut în 164 5.
d intr-un h eleş teu , iar în 1490, Incendii au mai avut loc în anii
o raşu l Dej îi d ă un loc pe Mureş, 1697, 1704, 1706.
pent ru co nstruirea une i mori. Se Soa1ta mo numentu lui este, d in
mai cunosc donaţii ale regilor acest mo me nt , n ecla ră . Une le st1rse
Ludovic al II-i ea (1516) ş i Ioan I susţ in că a fost cedat fr., în anu I
Za po lya (1534) . Tot la începutul 1712. Va fi demo l a tă la l 760,
sec. a l XVI-iea, ma i primea o serie materialul fo losindu -se pentni
de bunuri (p ă mânturi de a rătură , edificarea prăvălii l o r ce s-au ridi cat
iaz, moară). La 1553 încă nu era după anul 1770 ş i etajat la 1830. O
desfiinţată deoarece se spera ca, cheie de boltă , având pe mijloc o
prin vâ nza rea unor bunuri, să se fl orescenţă că rno asă îns c ri să într-o
asigure întreţine rea vieţu itoril or ş i cunună fito rno rfă , tipi că mo rfo lo-
efectu area unor re paraţii. Poseda giei plast icii goticului matur, a fost
o rg ă (1462) , o casă de pia tră în încastrată într-o clăd ire de
o raş, o bu că t ă ri e, cu1te ş i un spital restaurant (1900). În sec. a l XVll l-
ca re a co ntinuat să fun cţ io n eze ş i lea, pietre le clădiril o r m. era u
după plecarea că lu gă ril o r. La J 582 împ răştiat e peste tot. Se pa re că
se menţiona o insul ă a că lu gă ril o r. fusese amp l asată pe locu l
Ca urmare a legilor de secu larizare, cazinou lui ( Kadar, IIJ, p.110-116,
m. a aju ns în stăpâni rea fiscului, 164, 216 ; llosvay ). , Desi kronika
apo i, pa1ţia l , în prop1ietatea lui (manu sois a l Bib liotecii paroh iale
Cristofo r, Ştefan ş i Andre i Batho1y. reformat e). De j, 1925; Entz 1994,
126
p.88; Entz 1996, p.272; F. va realiza (1776) noua orgă, pentru

Rornhanyi Beatrix, Kolostorok, suma de 600 florini. Pe latura de
p.21). nord a corului va fi edificată, în
AR, ML, NS 1762, capela Sf. Maria. Ctipta bis„
M. fr. a utilizat o parte din extinsă sub sanctuar, va fi folosi1;"1
pietrele m. a. existente în o~ de la începând cu anul 1727, atei
începutul sec. al XIV-iea. în 1703, existând un număr de 72 de lespezi
prin grija clujeanulpl Emerich funerare, unele împodobite cu
Lamprich se preconizează· aşezarea blazoanele defuncţilor (Engel
fr. în localitate. După pacea de la Ernest Ioachim + 1727, Leopold
Satu Mare (1711), primesc o Miller + 1729, Gheorghe Haller +
încăpere în clădirea cămării de 1730, Francisc Haller + 1734 etc.).
sare, apoi obţin un lot şi Edificiul este o bis. sală, cu
construiesc o primă casă de chirpic, capele laterale pe lat.ura nordică şi
cu câteva încăperi. Obţin un nou sanctuar decroşat spre răsă1it.
amplasa-ment în anul 1718. La Turnul clopotniţă, o prismă cu
1715, priorul Fabritius Paskal secţiunea plană octogonală, mai
dispune ridicarea unui oratoriu. La puţin întâlnită ca tipologie, în
4 mai 1726 începe construcţia bis. arhitectura ecleziastică a sec. al
actuale, ai hramul Sf. Anton de XVIII-iea, a fost plasat în colţul
Padova. Pe parcursul anului 1726 sud-vestic al faţadei principale. Pe
se ridică pereţii navei, iar în 23 sub portic şi pe sub turn se face
decembrie se încheie lucrările la accesul în clădirea m. fr. În interior,
criptă. În 10 aprilie 1727 a fost atât nava, cât şi sanctuarul, au bolţi
sfinţit sanctuarul, iar în 28 semicilindrice cu penetraţii. În
noiembrie 1728 se încheie câmpul acestor penetraţii se
construcţia bis., cu excepţia deschid ferestre de formă
acoperişului navei. Abia în 1730 elipsoidală. Pilaştri, cu capiteluri
nava primeşte o învelitoare din ionice, articulează pereţii laterali ai
sindrilă. Tot atunci se construieste navei. În corespondenţa lor,
Şi porticul din faţada princip~lă deasupra unui antablament masiv,
apuseană. Forma corului şi turnul se ridică pilaştri canelaţi, mai scurţi
de lângă colţul de sud-vest al şi încoronaţi cu o sprânceană de
navei, ar putea fi elemente cornişă, denticuli şi astragali.
moştenite din evul mediu. În 1733, Bogate ornamente în stuc
începe amenajarea interiorului decorează pereţii lăcaşului. Din
lăcaşului. În 1734, Fr. Matias mobilierul liturgic baroc al bis. se
realizează orga, iar Henrich remarcă altarul Maicii Domnului
Wassermann execută altarul (1764), donaţie a familiei Komis,
principal. Grilajul de factură atribuit sculptorului bavarez Anton
barocă, de sub tribuna orgii este Schuchbauer, şi amvonul executat
realizat în 1737. În 1740, respectiv la 1730 de Heinrich Wassermann.
1742, sunt ridicate altarele laterale Două panouri pictate din a doua
Sf. Grigore Iluminătorul şi Sf. jumătate a sec. XVII-iea, - un Sf.
Francisc. Turnul clopotniţă din Sebastian de bună factură şi un Sf.
colţul sud-vestic al lăcaşului este Rocchus - provin din castelu 1
isprăvit în anul 1775. Pentru Kornis din Mănăstirea.
edificarea lui s-a cheltuit suma de Clădirile mănăstireşti, ce
8463 florini. ·Documentele consem- descriu în plan un rectangular,
nează existenţa a patru clopote în încadrează o curte interioară cu
anul 1777. Maestrul Michael Kesner fântână, cu parter şi etaj, cu
127
încăperi de dimensiuni variate, 1715-1754, după care m. a primit în

acoperite cu bolţi de tip baroc (a administrare o altă şcoală. Clădirea
vela, în cruce, cu muchii ieşite şcolii de băieţi, ţinută de către fr.,
etc.), accesibile prin mijlocirea s-a dat în folosinţă în 1870, în piaţa
porticului practicat pe toate cele centrală. În 1952, aici au fost
patru laturi ale m. (azi parţial internaţi forţat o parte din fr. din
închis). Toate acestea au fost Transilvania. A fost restaurată între
construite în etape succesive. În anii 1958-1960. Într-o parte a
1713, Konrad Weiner ridică primele anexelor, a funcţionat, până în
patru încăperi pentru călugări. Pe 1999, muzeul local. Actualmente,
ancadramentul semicircular din întregul ansamblu a fost restituit
piatră este săpată inscripţia în ordinului, iar hramul este al Sf.
cronostih: Jn soClos Cvra franC/sCJ Anton de Padova (Ktidtir, III,
pa Vperls Ist haeC I . . . Mina p.133-137; Baros F., Az erdelyi
kaszon/Vs posVlt CVJ Vita ferencrendiek. Cluj-Kolozsvâr, 1927,
sal Vsque. În 1718 se construieşte p.104-105; Gyorgy, F., Aferencesek
încă o clădire din piatră cu sprijinul elete es muk6dese Erdelyben. Cluj-
lui Sebastian Hansch, iar la 1752, Kolozsvâr, 1930, p.192-196; N.
Johann Georg Eisembach încheie Sabău, Biserica şi mănăstirea
contractul de construire a aripii de franciscană din Dej, în Repertoriul
sud a m., lucrare în valoare de monumentelor istorice din Transil-
1350 florini. Aici urma să vania, jud. Cluj. (manuscris), Cluj,
funcţioneze şi refectoriul m. 1970, p.286-289; idem, Sculptura
Lucrările sunt încheiate în 1755, an barocă în România. Secolele XVJJ-
în care, adunarea ordinului fr. din XVJIJ. Bucureşti, 1992, p.50, 103,
Mediaş înscrie şi "rezidenţa" 119).
dejeană ca m. fr. din Transilvania. NS, AR, ML
Tot Johann Eisembach va edifica,
pentru suma de 850 florini, aripa Dejaoi (corn. Recea, jud.
apuseană. Acelaşi constructor ridică Braşov). M. ort. cu hramul
în 1760 şi pe cea de nord, şi de Adormirea Maicii Domnului, ridica-
asemenea, podeşte cu lespezi de tă pe pământ fiscal. În anul 1748
piatră foişorul şi alte încăperi. În erau în ea un preot, un călugăr şi
1780, vechea aripă a m., ceva mai două călugăriţe, care dispuneau de
scundă, va fi ridicată cu un stânjen, venituri foarte modeste. A fost
pentru a fi la acelaşi nivel cu distrusă în anul 1761. Pe baza unor
celelalte laturi. Ampla şarpantă a m. inforinaţii din anii 1765-1768, ştim
a fost executată de mesterii lemnari că bis. m. fusese din lemn, cu
Radu Petre şi Ioan S~kmâri, din proporţii modeste.
Ocna Dejului. În anul 1904, m. S-a început refacerea ei, în
înregistrează o importantă refacere. anul 1990, pe fundaţiile vechi (?)
Din patrimoniul lăcaşului se (Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri,
remarcă o Răstignire monumentală, p.157; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.79;
sculptura barocă şi cana Komis, o Ioana Cristache-Panait, Cu privire
capodoperă a argintăriei transilva- la unele monumente din Tara
ne. La începutul sec. al XX-iea avea Făgăraşului în lumina relaţiil~r cu
o bibliotecă de 1325 de volume. O Ţara Românească, în BMI, XXXIX,
capelă fr. a fost ridicată pe Dealul nr. 2, 1970, p.33; M. Vlasie,
Rozelor, în anul 1756. A deţinut Drumuri spre mănăstiri, 2000,
drept de azil în perioada 1766- p.188-189).
1777. Şc:oala a funcţionat între IB
128
Delheni, vezi Dolheni. 1idica re a m. Lu c ră rile de ed ifica re

au durat câteva decenii. Mai întâi a
Densuş (jud. Hunedoara) . fost înălţ a tă o cape lă ce a
M. oit. dedusă indirect din analiza funcţionat până în 1723, dnd a fost
mai mu ltor surse istorice. A înlocuită cu un edificiu mai
funcţionat probabil doar în cursu l încăpător . A ceas tă nouă bis„
sec. XIV-XV, ca o ctitorie a d e di ca tă Sf. Fecioare, e ra d e ja
familiilor cneziale şi nobi liare t erm i nată la 173 1. Aproximativ în
româneşti din Ciula, Ră c hitova şi parale l, s-a lucrat s i la î11ăltarea
Densu ş . claustrului ( 17:21-17:$5), pe două
ni vele, la răsă rit de bis. Î11
apropiere ar fi fos t amenajată şi o
şcoală . Sacristia, cu o rato riul , a11
fost isprăvite în 1763. Ansamblul a
fost cons id erat te nninat în vre mea
superiorn lui Bonavent11ra Le11ici
(1762-1766) . Ulte rio r, a11 i11te rveni1
şi o serie de re paratii , 1111e le
datorate probabil , inu11d atiil o r.
Printre donatorii impo 1tanti ai m.
apare ş i guvernatorul Transil vaniei,
Planul ansamblului de la Denuş Ioan Ha lle r ( + 1755 ), cel ca re a
re făcut şi Magna Curia. Păstrând în
Arhitectura pa1ticulară , ca re grija lor şi parohia, fr. au fun cţ i onat
co nţine un veşmântar, o ca pe lă aici pâ n ă la mijlocul veacu lui XX.
lat e rală şi tainiţă în turn, este Reparaţ ii ma jo re s-a u dernlat î111 re
dublată d e o menţiun e din a nul a nii 1984-1987. Revenirea la vechi1il
1473, care aminteşt e un preot cu claust1u a fos t posibilă î11 a111il
nume d e că lugăr (Danii!), alături de 1991, iar în anul urm ă t o r acesta e ra
o posibilă călugă1iţă (" mama" restaurat . Hram ul adoptat a fosl
Stana) (Ad1ian A. Rusu , Ctitori ~i acela al Sf. Fecioare.
biserici, p.120-122).
AR
Deva (jud . Hunedoara). M.

a fr. observanţi (" reco l eţ i ").
Antecedentele lor sunt d e că utat în
anii 1542 şi 1544, câ nd aveau
predicato1i în localitate, dar pe ntm
acei a ni nu li se cunoaşte vreo
rezid e nţă proptie. Ridicarea
actu alei m. este legată d e imigrarea
uno r comunităţi de bulgari în
Transilvania, în jurul anului 1700.
La Deva, s-a stabilit cu sp1ijinul
generalului Stephan Steinwille, un Claustntl franciscan diu Deva
grup d e 42 de familii, condus d e
că lugării fr. Blasiu Ma1inovici,
Lu caci Iovecerin şi Anton Gunghici Bis. conventului este 11n
(Gurghiu). La foa 1t e scu 1t timp edificiu uninavat, cu sa nctu a r
(1714), aceştia obţin drept de d ec roşat, înche iat într-o absidă
129
pentagonală şi cu turn clopotniţă cu prepozitură, a neamului Becse-

pe cinci nivele, aşezat pe faţada Gergely. Hramul ei a fost al Sf.
principală. Altarul este boltit cu o Duh. A fost una dintre cele mai
semicalotă cu cinci penetraţii, iar vechi instituţii de acest gen din ep.
nava cu o boltă semicilindrică cu Oradiei. Atestată între anii 1199 şi
penetraţii, care se sprijinită pe câte 1390. Documentele din această
trei perechi de pilaştri. Ornamen- perioadă oferă o descriere a
tele sculptate, în piatră şi lemn, amplasamentului ei: dincolo de
sunt de factură barocă şi rococo râul Criş, în apropiere de Macra, iar
(altarul principal, lmmaculata un altul: pe o insulă, lângă s.
Conceptio, statuile Apostolilor Petm Bethlen. În anul 1892 ni se spune
$i Pavel şi amvonul). Claustrul are că locul era denumit "Câmpul" sau
plan rectangular şi delimitează o "Râtu călugărilor''. În 1199,
curte interioară, care se deschide deoarece fiii lui Beche au prădat
printr-un foişor boltit. Toate bunurile m„ regele Emetic transfera
încăperile parterului (chiliile, dreptul de patronat fiilor lui Ooth.
capela şi refectoriul) sunt acoperite Este amintit şi numele abatelui
cu bolţi semicilindrice cu penetraţii Belus. I se poate asocia însă şi o
sau bolţi în cruce, cu muchii atestare mai veche, dintr-un act
aparente (Kănig (Kirâly) P„ A papal de la începutul sec. al XJll-
bulgitrok betekpedese Devtira s a lea, în care · se vorbeşte de un
bulgar szt.-ferenczrendiek zitr- castmm de Mocra. Prezenţa
dtijtinak keletkezese, în A Devai valurilor de pământ din jurul ei, îi
Allami F6retiliskola Ertesit6je. dădeau dreptul să fie socotită şi
1881/2. p.3-11; Issekutz A„ Adatok cetate. Atunci fiind însă confirmată
Deva XV/11-ik sztizadi tortenetebez, de însuşi papa, în stăpânirea m. ort.
în A Hunyad-megyei, T6rtenelmi es Sf. Teodosie Cenobiarhul din Berria
Regeszeti Ttirsulat Evk6nyve. (Palestina), aceasta ar implica
12/1901, p.78-84; Baros F„ Az schimbarea ritului ei iniţial. Numele
erdelyi ferencrendiek. Cluj- îi provine de la personajul
Kolozsvar, 1927; Karâcsonyi )„ întemeietor. În perioada următoare,
Magyarorsztig egyhtizt6rtenete fobb membrii neamului Becse-Gergely
vontistiiban 970-tol 1900-ig [19291. au încercat, în repetate rânduri, să
Reprint. Budapesta, 1985, p.310; recucerească dreptul de patronat.
Gyărgy )„ A ferencesek elete es În jurul anului 1300, patronul ei
muk6dese Erdelyben. CluVKolozs- laic era Grigore, fiul lui Apa, iar în
var, 1930, p.204 şi urm.; Arcbivium 1318 văduva lui Lei, fiul lui
Conventus Deviensis 1764 Laurenţiu, care primeşte de la
(manuscris redactat în vremea regele Carol I de Anjou m„
superiorului fr. Blasiu Kleiner); V. patronatul asupra sa, s. m. şi cele
Şuiaga, Deva. Contribuţii monogra- aparţinătoare de ea. În listele
fice. I, Deva, 1985, manuscris, p.75- papale din 1332-1334 figurează
76). doar plebanul parohiei, ceea ce
NS, IB poate arăta starea proastă a m. În
anul 1390, prepozitul ei, pe nume
Dida, vezi Ghida. Paul, a fost ridicat de către
Bonifaciu al IX-iea, la rang de
Dienesmonostora capitular al Sfântului Scaun. În anul
(Dyenusmonustura, între Mocrea şi 1502 era deja ruinată.
Ineu, corn. Zarand, jud. Arad). M.
considerată ca fiind a. sau premon.,
130
Dolheui (corn. Jl ea 11da,

jud . S ă l a j). M. rornâ 11easd1,
n e l oca li za t ă în teren , fă ră dale de
fund a re ş i cu hra m necunosc11t .
M e nţio n ată în a nul 1763 penlnJ
prima da tă . În 1772 e ra u e l ocui1 ~1.
In anu l 1774 avea un singur că l u gă r
ş i e ra s ocot i t ă se. (Z. Pâclisa nu .
Vechile mă năstiri, p.157; Şt. Me t eş,
Mănăstirile, p .142; G. Mâ nzat ,
,· •.. . Vech ile mănăstiri din l i n1tl1tl
Somesu.lu i, în CC, XVI , m .10, 1 9 .~(>,
p. 590) .
A l<
Ansamblul mănăstirii
Dienesmonostor Dragomireşti (j11 d.
Mararnures). M. o it. ctit o ri tă între
Se compunea dintr-o 1926-192i cu hra mul Sf. Jlie. Arsă
b az ili că trinavată, a mp l ă,cu navele în anu l 1949. Între 1950-1954, s-a
late ra le de limitate de şa pt e perechi co nstruit o a do ua bis. A fos1
de stâ lpi . S-a conservat urma unui d esfiin ţa t ă în a nu I 1<)')8 s1
s ingur capite l, deco rat cu o reî nfiin ţată în anul 199 1.
M elusin ă şi peşti (sec. XII) Altarul ,
IV L
închis p1intr-o a bsid ă l a rgă,
se mi c irculară , era despărţit de navă
cu un transe pt. Pe frontonul d e Drăguş de Jos ş i de Sus
vest se găseau două turnuri dotate (co rn . Vi ş t ea, jud . Brasov). M.
cu scăti spirale . Zidurile i-au fost rom â n ea scă înt e m e i a t ă a nte ri o r
rea lizate din că rămid ă ş i pi atră a nulu i 1726. O inscriptie pe ca 1te
brut ă. O cap e lă s ubt era n ă, a fl a t ă la a t estă m . în 1736. În prima j1 1 rn ă 1 a 1 e
a ltar, este ş i ea tran s mi să. A fos t a ace l ui aş i veac, se re m a rcă. î11
î n co njurată cu valuri cu un traseu acest loc, acti vitatea h1i Maic i
aproximativ ovoidal. Anexele se Vo ilea nu , ca li gra f de că iţ i popul a re
găsea u , probabil, către sud (Ma rki, ş i picto r de icoane. În 1748 se
I. p .383, 441-442; Bu.ny itay, II. vo rb eş t e deja despre d o u ă rn .: 11na
p .412-415; III, p .453; Csanki I, în pa1t ea de sus a s„ constrn it ă "pe
p .729; Juhăsz K„ Die St~/te der p ă m â nt bo ie resc" ş i l oc uit ă de n o u ă
Tem.eswarer Di6zese im Mittelalter, că lu gă ri; a do ua, în jum ătatea de
MUnste r in Westfa len, 1927, p. 159- jos a s „ pe pă m â ntul bo ie n il11 i
164; Adrian A. Rusu , G. P. Hurezan , Tă m aş Cod rea ş i a l fiscului , c 11 111 1
Biserici medievale din ju deţu. I A rad. ieromo nah , tre i că hJg~1ri si opl
Arad, 2000). că lugă ri ţe . În co nsc ri pţia d i1 1 a111tl
AR,ML 1750 sunt me nţ i o n at e tre i rn .: 1)
cea mare ş i "bă trâ n ă"; 2) "a lui
Dobric (corn. C ăi a nu Mic, Ca lo ta" ş i 3) "a lui Comş i Cod rea".
jud. B is triţa-Năs ă ud). M. 01t. de Id e ntitatea lo r poate fi stab ilit ă doa r
maici, cu hramul Sf. Ioan aproximati v. Cea d e-a tre ia, trebuie
Evanghe listu l, 1idi cat ă dup ă anu l să fi fos t cea din pa1tea de jos a s .
1990 (M. Vlasie, Drumuri spre Probabil cea veche era cea clin
mănăstiri, 2000, p.193). pa1tea o pu să. Una cl in e le a
IVL s up rav i e ţuit du pă acţ iu nea Buccow,
fiind me nţi ona tă în anu I 176.-1 ( Z.
131
Pâclişanu, Vecbi/.e mănăstiri, p.158; este înfrumuseţat cu şase coloane

Şt. Meteş, Mănăstirile, p.79-81; cu capiteluri ionice. Portalul,
idem, Viaţa bisericească a încoronat de un arc turtit, marcat
românilor din Ţara Oltului. Sibiu, de bolţar median, este flancat de
1930, p.49-50; V. Literat, Biserici doi pilaştri deasupra cărora a fost
vechi românesti din Tara Oltului. încastrată o placă comemorativă
Cluj-Napoca, 1,996, p.n). decorată cu ornamente vegetale şi
AR panglici, ce are în câmp un teXt în
limba armeană, în traducere: Drept
Dumbrava (corn. Unirea, omagiu Sf Treimi şi Fecioarei au
jud. Alba). M. ort. nouă, de construit-o călugării ordinului
călugăriţe. Bis. cu hramul Sf. Antonian (Mehitatian, n.n.). Mai
Dimitrie Izvorâtorul de mir, era în jos, ne apare o inscripţie în limba
construcţie după anul 1997. latină: HANC AEDEM PETRO ET
IVL PAOLO I MATEQUE PARENI7 I
EXTRUXJT REJJJGJO I PIETAS QUE
Dumbrava (or. Târgu ANI'ONJNJAJVA. Cei doi pilaştri
Lăpuş, jud. Maramureş). M. ort. de susţin o cornişa decorată cu
călugări, cu hramul Înălţarea Sfintei denticuli. Fereastra în arc
Cruci, tidicat din anul 1990. semicircular, de deasupra, este
IVL decorată cu o ghirlandă de
trandafiri şi o elegantă împleti-tură
Dumbrava (Lighet, corn. de panglici. Deasupra celor două
Vătava, jud. Mureş). M. situată pe ferestre rectangulare, din flancurile
valea Cuiejdului şi cu numele de faţadei, apar ghirlande fitomotfe,
"La Socet". Nu se cunosc originile şi cu ghindă, iar dedesubt, motive în
hramul ei. La 1761, săteni o iau de arabesc şi volute afrontate. O
la gr. cat. Este amintită şi la anul cornişă greoaie, multiplu profilată
1765. A fost distrusă în sec. XX (Z. sprijinită de coloanele cu capiteluri
Pâclişanu, Vecbi/.e mănăstiri, p.158; ionice încoronează faţada. În zona
Şt. Meteş, Mănăstiri/.e, p.134). axei centrale, aceasta primeşte un
AR contur semicircular. Racordul între
turn şi navă se face prin fragmente
Dumbrăveni (jud. Sibiu). de zidărie triunghiulară. Faţadele
Fosta m. a ordinului armenesc ultimului nivel al turnului sunt
mehitarian (ordin înfiinţat de străpunse de ferestre geminate
Mechitar Sebaste, cu principala m. flancate de pilaştri cu capiteluri
în insula San Lazzaro din Veneţia) a ionice. Deasupra şi sub ferestre,
avut o bis. ridicată în prima revine decorul în formă de
jumătate a sec. al XVIII-iea. Acest panglică. Cornişa, multiplu
lăcaş a fost înlocuit, în anul 1795, profilată, se arcuieşte în
de actuala bis. realizată de maestrul corespondenţa cadranelor de ceas.
constructor Anton Turck din Târgu Coiful baroc, bogat articulat, este
Mureş. Lăcaşul este de tipul bis. încoronat de crucea constantini-
sală, cu cor alungit, încheiat într-o ană, cu sfere la capetele braţelor.
absida poligonală şi turn clopotniţă Faţadele laterale sunt articulate de
în faţada principală. Sanctuarul este pilaştri toscani şi de lesene,
flancat de câte o sacristie cu ferestrele deschise aici sunt în
oratorii la etaj. Faţada principală, în segment de arc. Interiorul,
trei axe, este dominată de turnul agrementat cu ornamente în stuc,
clopotniţă, a cărui registru inferior are, în capătul apusean, tribuna, cu
132
parapetul arcuit, de aspect formal Altarul Sf. Familii este decorat c11
baroc. Pe parapet apare un decor statuile Sf. Ecate1ina, Sf. Paul
stucat cu crucea greacă în Eremitul, iar la mensă, cu u11 relief
ghirlandă. Nava are trei travee cu reprezentându-l pe Sf. Anton
calote boeme susţinute de perechi Eremitul, în vecinătatea unui
de arce dublau, a căror capete se aucifix, a clopoţelului şi a unui
sprijină, prin intermediul corniţei porc. Amvonul, din aceea.şi
multiplu profilate şi decorate cu perioadă, cu dominante cromatice
den-ticuli, pe perechii de pilaştri cu alb şi auriu, este decorat cu
capiteluri compozite. Corul alungit reliefurile Semănătorul, Pescuitul
a primit o boltă semicilindrică şi o miraculos, iar deasupra
semicalotă înzestrată cu trei baldachinului, cu statuia Sf. Anton
penetraţii. Şi aici arcurile dublau se Eremitul, cu crucea cu filactera pe
sprijină prin mijlocirea aticii care este înscris numele său.
comune, pe perechi de pilaştri şi Cristelniţa, în formă de potir, are
pilaştri dublaţi de coloane înscris anul 1731, şi provine de la
geminate. Pânzele bolţii sunt vechea bis. Din bis. provine o
acoperite cu ornamente în stuc. În Răstignire realizată de pictornl
calota ce precede arcul de triumf clujean Mathias Veres, ce are pe
este înscris anul 1795. Pe cele două spate o inscripţie din anul 1790.
laturi ale corului se deschid două Bis. m. avea un tablou a Sf. Tecla şi
ferestre în stil rococo, protejate de relicve ale Sf. Felix, aduse de la
grilaje în fier forjat. Altarul Roma, de călugărul Ioan Bertalan
principal, cu arhitectura formală Kabdebo (N. N., A mechitaristak
barocă cu coloane, coronament, un temploma Erzsebetvaroson, în
tabernacol supradimensionat Vasarnapi (ijsag, 1859, p.148-149;
compus din coloane corintice cu Avedik L., Szabad kiralyi
caneluri, ce susţin o cornişă încoro- Erzsebetvaros monografiaja.
nată cu balustradă în jurul cupolei, Szamosujvartt, 1896, p.115-116; Bir6
antependiu cu reliefuri vegetale şi V., Veress Mathyas, în
antropomotfe, cu statui de îngeri Muveszett6rteneti Ertesito, nr. 1,
adoratori şi statuile monumentale 1960, p.121; N. Sabău, Mathias
ale Sf. Petru şi Pavel, . are în Veres, un pictor clujean din spco/ul
scobitura dorsală a statuii lui Petru, al XVJJJ-/.ea, în SC/A, nr. l, 1970,
următoarea inscripţie: A: O: den 12 p.120; idem, Contributii la
januari 1798 ist veroertigt worden. cunoaşterea pictorului Franz
Mai jos: 1798 Christof Bollena ver Neuhause jun.: Două altare inedite,
goltner. Altarele laterale, de în SCJA, nr. 2, 1969, p.317-323; B.
asemenea colorate în alb şi auriu, Nagy Margit, Stilusok, muvek,
sunt închinate Sf Anton Eremitul şi mesterek. Bucureşti, 1977, p.105-
Sf. Familii (Sf. Ioachim, Ana şi mica 107, 173).
Marie). Pictura altarelor poartă NS
semnătura pictorului şi profesorului
sibian F. Neuhauser, 1798. Altarul Dumbrăvioara (cam.
Sf. Anton este decorat şi cu statuile Ernei, jud. Mureş). M. ort. de
Sf. Margareta, Sf. Anton şi Sf. Ep., călugări, nou întemeiată. Are
iar la mensa cu un relief imaginând hramul Sf. Arhanghelic.
trei sfinte cu ramuri de palmier şi IVL
Sf. Paul Eremitul în rugăciune.
Egyed(monostor) (dispă anual pentru anii 1332-1334, 1336-
rută pe lângă Diosig, jud. Bihor). 1337. In 1307 este amintită ca fiind
M. privată, aparţinătoare unui ordin în vecinătatea s. Nyek. Nu se ştie
necunoscut, ridicată de o ramură a când şi-a încetat activitatea şi nici
familiei nobiliare din neamul . nu sunt semnalate urme topogra-
Gutkeled, menţionată pentru prima fice ale ei (Bunyitay V., Az egyedi
data la anul 1214, în Registrul de la apatsag t6rtenete. Oradea, 1880;
Oradea. A avut hramul Tuturor Bunyitay, II. p.370-375, Csanm, I,
Sfinţilor. În 1275, patronajul asupra p.607; Gy6rjfy, 13 , p.614-615; Al.
m. era împărţit între fiii lui Cosma Avram, Fortificaţii medievale din
şi Odun pe de o parte, şi fiii lui Crişana, în Bibarea, 1973, p.221).
Drug şi Sem pe de alta, convenind AR,ML
că părtile vor exercita dreptul de
patron~t câte un an, prin rotaţie. În Eperjes, vezi Chelmac.
1278, tot ei împart posesiunile m.,
fiind enumerate s. Egyed, Sarfu, Ermen (localitate
Petri, Kagya şi Bag. În acelaşi an dispărută lângă Gherman, corn.
însă, fiii lui Drug ocupă m. cu )amu Mare, jud. Caraş-Severin).
intenţia de a construi o cetate, Localizările sunt date pentru zona
expulzându-i pe călugări. Sub Dealurilor Doclinului, în Câmpia
ameninţarea excomunicării, Petru, Moraviţei. M. fr„ a observanţilor,
fiul lui Drug, părăseşte m., nu întemeiată la 1366, de către nobilul
înainte de a o distruge şi de a lua Benedict Himfi. La 1399 era deja
cu sine coloanele sculptate ale m. pustie, probabil şi ca urmare a
la Diosig, unde le-a utilizat la decăderii familiei de ctitori
construirea unui turn locuinţă. Cu (Karacsony, II, p.43-44).
toate că regele nu a aprobat AR
transformarea m. în cetate, în 1287
se efectuează lucrări de construire Estelnic (corn. Poian, jud.
ale unei cetăţi de către fiii lui Drug. Covasna). M. a fr„ care îşi trage
În 1309-1310 disputa asupra originile de la donaţia unei capele,
dreptului de patronat între cele petrecută în anul 1523.
două părţi menţionate mea Funcţionarea în sec. XVI-XVII este
continua, soldându-se cu un atac problematică, menţionându-se
armat şi incendierea cetăţii (!). Se totuşi o dată, neverificabilă 0677).
pare că în m. transformată în M. era amplasată "la marginea s.".
cetate, mai funcţiona m., deoarece Se pare că revenirea ori
în 1321, îi este menţionat abatele reîntemeierea s-a făcut de către
Petru, care distruge s. Kagya. Mai minoriţi la 1682. Custodia fusese
sunt cunoscute numele a încă doi construită înainte de 1678, lângă
abati: Ioan 0332) si Dominic capela Sf. Gheorghe, pe un teren
0332-1334, 1336-1337). În listele eumpărat fr. de către Moise Nagy,
papale, abatele plătea 25 de groşi preotul din Estelnic. Noul altar a
134
fost dăruit de către Suzana Kâlnoki, Astfel, şcoala elementară,

iar fiul ei, Mihai, a donat orga rămasă la Estelnic, va dobândi nu
mamei sale. Tot acesta la început peste mult timp rangul de
aduce un călugăr de la m. din gimnaziu. A existat şi o casă a
Şumuleu Ciuc. În jurul anului 1690, terţiarelor, închisă în anul 1822. M.
claustrul, de o formă patrulateră, a funcţionat şi în sec. al XIX-iea. O
era deja terminat, datorită refacere impartantă a avut loc în
strădaniilor generalului vicar al anul 1891. In perioada interbelică,
ordinului, Bartolomeu Sebeledi, lui starea ei nu era dintre cele mai
Iosif Medves si Andrei Henter. Cel bune. În 1952 călugării fr. din ţară
din mmă a· d~nat un clopot şi un au fost concentraţi de către
potir. Moise Nagy a făcut şi o autorităţi în trei m.: Baia de Criş,
donaţie cu menirea ridicării unei Estelnic şi Dej. Figurează pe lista
şcoli administrată de fr. La sfârşitul monumentelor istorice di11 anul
sec. al XVII-iea şcoala şi m. au fost 1955, dar nu avem nici un fel de
mutate la Kanta. Bis. m. a suferit o descriere a ei. Reînfiinţată după
reconstrucţie în anul 1710, finanţată 1990, ca filie a m. din Braşov, cu
de către Ştefan Apor. Rezidenţa a hramul Sf. Gheorghe (Karacsonyi,
fost amplificată şi ridicată la rang II, p.268-270, 432; Orban, III,
de convent, în anul 1723. În 1752, p.115-116; Szab6 Gy. P.,
Iosif Mihâlcz a făcut o donaţie cu Ferencrendiek a .magyar
scopul ridicării nivelului de tortene/.emben. Budapest, 1921,
învăţământ. p.246-247).
AR, IB, ML
jf
Făgăraş (jud. Braşov). Sf. Anton. Altarul Sf. Tereza şi Sf.

Existenţa unei m. fr., încă din sec. Gheorghe a fost o donaţie a
XV, la capătul străzii Becleanului familiei Gheorghe Boer. Anton
de odinioară, dispărută în vremea Ball6 înfrumuseţează, pe cheltuiala
Reformei, nu este confirmată de sa, amvonul, iar altarele laterale, Sf.
surse istorice certe. În deceniul trei Ioan Nepomuk şi Sf. Ana, sunt
al sec. XVIII, călugării fr. vin în construite în 1770, respectiv în
oraş, unde demarează lucrările de 1775, cu sprijinul lui Ioan Domai şi
construcţie ale m. Piatra de temelie Ana Apar. Lăcaşul are planul unei
este aşezată în 22 aprilie 1737, în bis. sală, cu sanctuar poligonal
prezenţa comandantului districtului decroşat în răsărit şi turn clopotniţă
Făgăraş, Ioan Toroczkai de alipit faţadei apusene. În interior,
Toroczk6, a ministrului provincial bis. a primit o boltă semicilindrică
al ordinului, Ladislau Bogozi, şi a ranforţată de cinci arce dublau, aJe
nobilului Iosif Boer de Berivoi. căror capete se sprijină prin
Şantierul a fost condus de călugărul intermediul unei cornişe multiplu
fr. Henricus Sonner (Senner) din profilate, pe un şir de pilaştri
Bavaria. În anul următor, lucrările geminaţi, ce articulează pereţii
sunt isprăvite şi lăcaşul, cu hramul laterali. În peretele nordic şi cel
Sf. Treimi, esteA sfinţit de ep. sudic sunt amenajate capele
Georgius Sorger. In 25 martie 1743 laterale. În peretele de nord al bis„
debutează lucrările de edificare ale comun cu una dintre aripile m„ au
clădirilor m„ ce se isprăvesc în anul fost practicate, deasupra capelelor,
1752. La 31 mai 1760, în Făgăraş, s- patru firide, ce corespund celor
a declanşat un incendiu catastrofal patru ferestre deschise pe latura de
ce a afectat o mare parte a sud. Un decor în stuc, reproducând
patrimoniului mobiliar al oraşului. scoici alexandrine, înfrumuseţează
Focul a cuprins şi bis. şi m. fr., din interiorul. Sanctuarul este luminat
întregul complex rămânând doar de trei ferestre cu vitralii,
zidurile. În 13 iulie 1761 începe reprezentând pe Sf. Ştefan, Sf.
refacerea m. şi a bis. fr., lucrările Margareta şi Sf. Iosif, lucrări
fiind încheiate în anul 1782. realizate în atelierul lui Richard
Interiorul a primit noul mobilier Schlein din Grottau (Boemia).
liturgic, cu cele opt altare din lemn Tribuna din capătul apusean are un
realizate în maniera barocului parapet curbat. În zidul apusean al
târziu. Altarul principal s-a ridicat în navei sunt practicate două ferestre
1765. Cu sprijinul lui Ştefan decorate cu vitralii, reprezentând
Halmagy, a fost construit, în 1769, pe profetul David şi Sf. Cecilia.
altarul Sf. Francisc. Pe cheltuiala Sanctuarul este acoperit cu o boltă
fraţilor Anton şi Grigore lsecut, de semicilindrică cu penetraţii. Altarul
origine armeană, este ridicat altarul principal, cu arhitectura baroci-
136
zantă, are partea centrală turnantă. Ao. Dni 1776 per PalrPm
Pe una dintre feţe apare tabloul Sf. Bonaventura pro banc Magistrum
Treimi şi Maica Domnului cu Novicium; Scbem. Transsilv. 1882,
pruncul Iisus, pe cealaltă o p.53-54; Szabo Gy. P.,
"Meditaţie a Sf. Augustin". Altarele Ferencrendiek a magyar
laterale, din vecinătatea arcului de tortenelemben. Budapest, 1921,
triumf, cu o arhitectură barocă în p.251; Baros F., Az erdelyi
două registre, reprezintă Stigmati- ferencrendiek. Cluj-Kolozsvar, 1927,
zarea din Alvem;i şi pe Sf. Ştefan p.132-133; Gyărgy J., A
(nord-est), apoi Sf. Anton şi Sf. ferencrendiek elete es miJk6dese
Grigore Iluminătorul (sud-est). Erdelyben. Cluj-Kolozsvar, 1930,
Amvonul, o remarcabilă lucrare p.218-220; N. Sabău, Biserica şi
barocă din lemn, este decorat cu mănăstirea franciscanilor din
statuia arhanghelului Mihail strivind Făgăraş, în Repertoriul monumen -
demonul şi imaginile pictate ale lui telor din Transilvania, jud. Brasov
Iisus cu globul cruciger, ale celor (manusctis). Cluj-Napoca, 1974,
patru evanghelişti şi cea a Sf. p.35-50; I. Ciupea, Făgăraş.
Francisc. În nava bis. se păstrează Bucureşti, 1983, p.94).
alte tablouri ce aparţin sec. al NS
XVIII-iea şi primei jumătăţi a sec. al
XIX-iea: "Extazul Sf. Tereza de Făget (jud. Braşov). M. ort.
Avilla", "Învăţăturile Sf. Ana" şi Sf. de maici, întemeiată după anul
Petru de Alcantara (?). Edificiul 1990.
mănăstiresc este o construcţie de IVL
plan rectangular, cu parter şi etaj,
cu aripile încadrând o curte Făget, vezi Sălsig.
interioară (quadratum) şi o
configuraţie în elevaţie specifică Făgeţel (corn. Frumoasa,
barocului tardiv. Încăperile m., jud. Harghita). Se. ort. de călugări,
acoperite cu bolţi semicilindrice cu cu hramul Sf. Treimi, înfiinţat în
penetraţii şi a vela, comunică cu anul 1906, în apropiere de izvorul
porticul deschis spre curtea Trotuş. Desfiinţat şi afectat în anii
interioară, prin arce semicirculare, 1940-1944 şi refăcut în anul 1994,
parţial închise ulterior, prin ferestre cu hramul Tăierii capului Sf. Ioa11
în arc semicircular. Constructia m. a Botezătorul.
fost începută în anul 1770, pe locul JVL
vechii clădiri mai mici, distrusă de
incendiul din 1760. M. fr. are o Feldru (jud. Bistriţa-
valoroasă bibliotecă, în patrimoniul Năsăud). M. ort. presupusă ca
ei, de peste 1600 exemplare, datând din sec. al XVII-iea (diacul
numărându-se cărţi din sec. XVI- Toader din Feldru). Asezată în
XIX. Călugării au întreţinut şi pădure, spre Ilva Mică, aproape de
parohia, până la mijlocul sec. XX "gura Râmetei". Cea dintâi dată
(Historia Domus seu Conventus sigură o deţinem din anul l76::1,
Fogarasiensis Fratrum Minor când este vizitată canonic de către
Strictoris Obser. jussus: A.R.P. ep. gr. cat. de Blaj. Ultimul ei
Martini Peteiffi Ordinis Minor călugăr, Samuil, a murit în 1766. În
Strict. Observ. Praedicatoris Sta. 1768, sătenii au fost îndemnati să
Tbeol. Lectores. Pro. Fran(cisca)nae mute bis. în s., iar bunurile ei să fie
S. R. Stepbani Ministri Provinciales utilizate pentru bis. parohială. O
inserendum memoriam incboata conscripţie din anul 1772 o găseşte
137
în că pe vechiul loc, d ar fă ră Imediat după aceea a fos t,

că lu gări şicu o mica zestre de probabil, d es fiinţ a t ă în urma
pământ. Ce rt este faptul că în s, o edictelo r habsbu rg ice. Oll p{t une le
bis. de piat ră a fost ridi ca t ă în anu l o pinii , bis. d e lemn a fos t demo l ată
1783, ceea ce ne face să bănu im că ş i vândută unui s . din veci n ăta t e.
bis. m. a pie rit pe vechiul Locul a fost ma rcat de o t ro iţ ă de
amplasa me nt (Z. P âcl işa nu , Vechile le mn din anul 1929, reînn o it ă în
mănăsti ri, p .158; Şt. Meteş, piatră în anu I 1984.
Mănăstirile, p .62-63; Monumente
istorice, p .164, 259).
AR
Feleac (Feleacu Săsesc,
corn. u şe ni , jud. B istri ţa-Năsăud).
M. românească, probabil gr. cat., cu
loca li za re si începuturi
necunoscute. În ' a nul 1765, câ nd
este pomenită pentru prima şi cea
di11 urmă oa ră, avea bunuril e
ad ministrate d e că tre preotul loca l
($t. M e teş, Mănăstirile, p.1 42-143).
AR
Feleacu (jud. Cluj). M. o rt .
cu hra mul Sf. Tre ime. Era situată în Urmele mănăstiriiortodoxe
ext rem itatea de sud -est a s., la diu Feleacu
câtiva kilometri distanţă faţa de bis.
ep i scopa l ă ş i parohială. Ipotet ic, Ce rce t ă ril e a rh eo log ice,
este posibil să fi fost înte mei ată d esfăş urate aco lo între a nii 1988-
pe ntrn a dese1vi episcopi a 1990, au dezve lit urme le tă l pilor
românească d e aici, ca re a fost l ăcaşu lui de le 1TI11, cu a ltaru l
întemeiată în vremea regelui Matia trilobat. În vecinătatea d e no rd a
Corv in (1458-1490). Date certe bis. se afla s itu a t ă principala
posedăm însă doar din sec. a l XVJ- co nstrn cţi e a n exă, tot d e lerrm,
lea. Cea dintâi dată de m e nţi o n a re probabil stăreţia, a l că re i pri1 icipa l
este din anul 1581. Şt im că la 1598 mo bilie r l-a co nsti tuit o sobă de
au fos t re făcut e o pa rte din clădi ri . cahle cu d eco ruri în mot ive
A fost me reu aj utată să se menţină geomet1ice. Alte mici chilii , do t ă ri
în fun cţ iun e prin d anii (bani, le 1TI11e gospodăreşti ş i adăposturi pentrn
si grâ ne) făcu t e d e municipalitatea animale erau împrăşt i ate în mi cul
Clujului. Menţionările e i co ntinu ă amfiteatru natura l în ca re se afl a
inte rmite nt în to t sec. următo r. În că pl a sată. După tota la d esfiinta re , pe
de la în ceput este ates tat ă o "casă" locul e i s-a extins un cimitir din
a că lu g{t ril o r . A avut, se pare, un sec. al XlX-lea.
clopot turnat în anu l 1620. La M. a fos1 re fă c 1 M1 , di11 amil
sfâ rş itul sec. a l XVII-iea, că lu gă riţa 199 1, l â ngă vechea bis. ep i scopa l ă
Mădă lin a este impli cată în traseu l go ti că, în casa pa ro hi a l ă, d in
mai multo r că rţi d e slujbă . În jurn l centrul s. O bis. no u ă este în
a nului 1716 activează aco lo co nstrucţi e la o dis tanţ ă oa reca re,
copistu I Eu stat ie Rus. La 1783, m. spre nord-est de cea veche (Z.
gr. ca t., avea un inventar mod est. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.158;
138
Şt. Meteş, Mănăstirile, p.69-70; M. este prezent acolo fratele Ştefa11

Porumb, în AJJACluj, XXVII, 1985- Peter, care, pe propria cheltuialrt, a
1986, p.478-481; Adrian A. Rusu, ridicat, lângă capela pru"ăsită din
cercetări arhivistice şi arheologice cetate, o m. cu chilii din lemn.
inedite). Pelerinaje, foarte populare în zonă,
AR se desfăşurau de ziua Sf. Ioan. \1. a
funcţionat pfmă în anul F80, dud
Feleacu Săsesc, vezi minoriţii părăsesc torni. Posesiunilt·
Feleac. din Firtuşu au fost cumpărate
ulterior (1819) de către comunitatea
Felnac (jud. Arad). M. ort., sătească din Atea (Fr. Muller, Die
cu hramul Sf. Nicolae, care avea în Ruinen am Firtos in Siebenbi"irgen,
frunte pe egumenul Nichifor, în în Mitteilungen der kais.-kOnigl.
anul 1625. Pentru că nu avem alte Central Commission zur
date, informaţia trebuie privită cu Eiforscbung und Erbaltung der
prudenţă (L. Hadrovics, Le peuple Baudenkmale. Viena, III, 1859,
serbe et son eglise sous la p.258-259; Orbim, I, p.127-129;
domination turque. Paris, 1947). Vătăşi.anu, p.16).
IB ML, IB
Feredeu, vezi Şhia. Floreştl (jud. Cluj). M.

românească care exista î11 a1111I
Fibiş (corn. Maşloc, jud. 1765. Pare să fi fost gr. cat., în anu I
Timiş). Ruina unei m., cunoscută în 1783, când a fost lichidată. În anul
surse din sec. al XIX-iea ca "m. de din um1ă se punea problema
lângă Apa Neagră", se afla spre preluării ei de către s., deoarect"
Seceani. Suprafaţa bis., ridicată bis. parohială era prea micii. Tot
probabil din cărămidă, a fost atunci i s-au inventariat cele câteva
aproximată la 14 x 4,5 stânjeni. cărţi, obiectele de cult, cinci icoane
Conform aceloraşi surse, la sud de de mă1imi diverse, opt cmci, 1111
bis. se grupau anexele. Se clopot, un fânaţ şi un loc de
presupune că a fost o m. pădure (Z. Pâclişanu, Vechile
românească de călugări, anterioară mănăstiri, p.158; M. Porumb, în
anului 1717 şi desfiinţată în a doua AJJACluj, XXVII, 1985-1986, p.483-
jumătate a sec. al XVIII-iea. Pentru 484).
o perioadă nedeterminată a AR
funcţionat ca bis. de mir pentru M. ort. de maici refăcut;i
localităţile Seceani şi Fibiş (I. în anul 1994, cu hramu I
Damşia, Despre mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului.
Fibişului în Banat, în Biserica şi. pe direcţia s. Tăuţi.
şcoala, III, nr.18, 24, 1879). l\'L
IB
Foltea (corn. Sălişte, jud.
Firtoş, vezi Firtuşu. Sibiu). Se. ort. cu hramul Sf.
Gheorghe, ridicat la trei kilometri
Firtuşu (corn. Lupeni, jud. de comună, între anii 192.~-1925,
Harghita). În sec. al XVIII-iea, spre Crinţ, în memo1ia soldatilor
cetatea medieval timpmie, situată români căzuţi în primul război
în afara localităţii (spre Inlăceni), a mondial.
adăpostit un aşezământ al JVL
călugărilor minoriţi. Între 1714-1725
139
Frumuşeni (Bistra, Bizere, scurtă vreme însă, ep. a repetat

corn. Fântânele). Localitatea atacul, în care, ca urmare a
medievală este, de fapt, dispărută. rezistenţei, abatele a fost străpuns,
În sec. al XIV-iea se făcea distincţia mulţi fraţi un suferit răni grnve, iar
între s. Zeudi ( • Frumuşeni) şi dintre apărătorii civili ·o parte au
Byzere, ambele cu preoţi şi bis. fost ucişi. Dintre călugării scăpaţi
plătitoare de dijme papale. M. b. de urgia episcopală, unul, pe nume
(?), situată în cea de-a doua Petm, a reuşit să ajungă din nou la
localitate, este anterioară anului Roma pentiu a relata grozăviile.
1183, de când provine cea dintâi Rezultatul a fost că în anul 1236,
atestare documentară sigură, a sa. papa i-a anatemizat pe făptaşi. Cifra
Atunci erau menţionate navele sale călugărilor este suficientă ca să ne
de pe Mureş şi portul m. Tot atunci semnaleze că avem de-a face cu un
se specifica că abaţia avea hramul lăcaş important ca dimensiuni.
Sfintei Fecioare. la acea dată Greu de ştiut natura reală a
locuiau în abaţie 35 de călugări. gravităţii faptelor. Menţiunile m.
Datele cu care m. iese la lumina Bizere se reiau peste aproximativ
documentelor trădează deja faptul un sec., lăsând să se presupună, de
că era o construcţie temeinică, de către unii exegeţi, că ar fi avut de
oarecare vechime. Această suferit de pe urma invaziei tătare
vechime, ca şi apartenenţa cultică a din 1241. În anul 1263 ne
primilor ei slujitori, a fost şi va fi reîntâlnim cu prima referintă
speculată încă mult timp, până relativă la domeniul ei. Primele
când arheologia nu va aduce atestări ale sec. al XIV-iea, respectiv
lumină cu p1ivire la începutu1ile ei. cele din anii 1321-1323, sunt
Trebuie să ne limităm doar a scrie irelevante pentiu isto1ia ei. Mai
că la sfârşitul sec. al XII-iea, m. important este doar faptul că în
Bizere funcţiona ca un lăcaş b., primul an, este notat un nou abate,
aflat sub patronaj regal. cu numele de Iacob. Abia un
La începutul sec. al XIII- document din anul 1337, ne
Jea, venitul ei se ridica anual la mărturiseşte o nouă stare gravă,
4000 de bolovani de sare. provocată în conjuncturi
Următoarele documente care se necunoscute. Aflăm că, folosindu-
referă la ea, din anii 1211 şi 1230, se probabil şi de situaţia în care 111.
se leagă de aceeaşi problemă a nu mai avea călugări, un uzurpator,
transportului naval al sării controlat pe nume Ştefan, care nu deţinea
pa1ţial de m. Acele nave aveau mc1 măcar calitatea de preot
dreptul să facă trei transporturi mirean, administra moşiile 111. în
nevămuite. Un document preţios, folosul său direct. O cercetare
destul de rar în epocă, din anul ordonată atunci şi dusă la
1235, ne dă de ştire că avea 23 de îndeplinire de alţi abaţi b., a reuşit
călugăti. În acelaşi an, ep. de să readucă lucrurile în ordine. În
Cenad a atacat cu mână armată m., anii 1385-1388 apare menţionat
spărgându-i porţile, eveniment care abatele Nicolae, senm că luc111rile
a ajuns la cunoştinţa Curiei papale. intraseră în normal. În perioada
Abatele a fost închis, împreună cu următoare, doi abaţi, Briciu, la
majoritatea vieţuitorilor. Ep. a 1400, şi Blaziu, la 1428, erau citaţi
instalat un nou abate, pe nume în procese de abuzuri în legătură
Comei. Intervenţia papei a aplanat cu stăpânirea unor moşii. Ultimul
provizoriu conflictul, readucându-l abate al sec. al XV-iea a fost Anton
pe vechiul conducător al m. După (1471). Absenţa abatelui era
140
suplinită la 1507 de către un spaţiu ceva mai larg, drept1111-

guvernator, în persoana lui Mihai, ghiular, din care mai aglomerată
canonic si arhidiacon de Arad. La era jumătatea de nord. Fără să ştim
1522 est~ mentionat ultimul abate de ce, colţul de nord-vest, era
care pare să m~i fi rezidat în m. La bănuit a fi bis., cu toate că
1557 m. nu mai era consenmată ca orientarea sa axială este nord-sud,
fiind în funcţie, atestările ulterioare, dublat către acelaşi vechi brat al
până în timpurile modeme, fiind Mureşului, de 15 încăperi simetricf'
legate doar de simple titluri (?), dispuse în trei şinui (?>, fără
onorifice acordate unor persoane coridoare de comunicare. Până la
bisericesti. Încă din sec. trecut au braţul actual al Mureşului, socotit
fost fă~te liste ale prepoziţilor şi atunci ca br<1.ţ vechi şi desenat într-
ale membrilor capitlului, liste care u n loc în care astăzi nu îl mai
ar merita actualizate în urma regăsim, aflat spre apus, se mai
accesului diferit la informaţia de descriu-desenează alte două clădiri.
epocă pe care îl posedăm astăzi. Cea mai înzestrată cu detalii este
Despre moşiile m. ştim de cea din centru, despre care ni se
asemenea puţine lucruri. spune că era un turn cu bază
M. a fost socotită de către pătrată (17 x 17 ? metri), constmit
S:indor Mârki a fi identică cu ruina din cărămizi. Şi pentru ca totu I să
de la Vladimirescu. Şi alte pară şi mai confuz, "turnul", avea în
amplasamente au fost invocate. mijloc un fel de bazin amenajat din
Aceste opinii au fost inventariate piatră, proclamat drept "închisoare".
deja în anul 1967. Mai mulţi istorici Complexul mai poseda o
ai sec. al XIX-iea au socotit că se construcţie şi mai depatte, către
afla pe o insulă, aproape de Arad, vest. Izvorul susţine că acolo era
la Cicir. S-a făcut şi apropierea un "turn de pază" al cărui
Bizerea - Cicerea. În perioada dimensiuni erau impresionante (16
interbelică, Octavian Lupaş a avut x 22 metri). O intrare, sub fotma
merite deosebite în precizarea unei uşi cu doi batanţi, închisă
amplasamentului. Pe atunci, ruinele semicircular, este judecată ca fiind
se aflau în partea de s. denumită intrarea în acelaşi turn. Locul este
Hadă. Iniţial, locul fusese o insulă poziţionat între un vechi braţ al
la sud de Cicir. La anul 1764 insula Mureşului, aflat la est, şi albia
era marcată cu numele de /ns<ula> actuală, aflată la nord. Pe suprafaţa
Praed<ium> Monostor. Pe harta solului se distinge astăzi doar un
iosefină se marchează toponimul bloc izolat de zidărie, fără forme
Rudera Monostor, la nord-est de bine conturate (miez de zid, fără
Frumuşeni, dar, de această dată, pe paramente). Zidăria este formată
un teritoriu legat de uscat, din cărămizi dispuse în asize relativ
înconjurat, ca o semilună, de apele regulate, despărţite de mortar alb,
Mureşului. Există o altă situaţie, în de foarte bună calitate, cu var
care ruinele de la Frumuşeni, mult curat, pietriş mărunt şi cărămidă
mai consistente decât sunt de văzut pisată, gros uneori până la 1, 5
astăzi, au fost considerate ca centimetri. În adâncime există şi
aparţinătoare m. Zâsty. În sec. XIX pietre rare. Acesta ar fi, ceea ce, în
a fost un complex de clădiri cu o sec. al XIX-iea, a fost "turnul" cu
lungime de 91 x 43 metri, aliniat "închisoarea". La circa 70 met1i spre
spre vest de un fost braţ al est, se distinge o suprafaţă relativ
Mureşului. Acolo se observau dreptunghiulară, de circa 100 x "iO
compartimentări care trădau un metri, în care au existat co11stmctii
141
de cărămidă şi piatră folosită doar dreptunghiulară, realizată din

la ancadramente. Sectorul de nord marmură, care posedă, la o latură
este, cu ceva mai ridicat, dar nici scurtă, o concavitate semicirculară,
un fel de colţuri de zid nu mai potrivită pentru plasarea unui
sparg nivelul ierbii, nici o groapă pişcot; în sfârşit, avem un mic
nu sugerează vreo încăpere ruinată. pătrat tăiat din marmură roşie.
Punctului i se spune astăzi Unele dintre grosimile pieselor au
"Fântâna Turcului". Din acest punct fost tăiate oblic. Pe fragmente se
descris s-au derulat săpăturile mai disting urme de mortar. Toate
arheologice din anul 1981 (Mircea aceste detalii sunt relevante, aşa
Rusu, George Pascu Hurezeanu). cum am arătat, pentru poziţionarea
Cercetările arheologice s-au limitat într-un mozaic pavimental. Acest
la o singură secţiune practicată în tip de element decorativ este cu
zona dreptunghiului desemnat. Au totul rar, practic fiind p1imul pe
fost scoase atunci la iveală urmele care îl avem semnalat pe teritoriul
unei construcţii (unui zid orientat României de vest. Analogiile sale se
nord-sud), care a aparţinut unui potrivesc doar ambianţei bizantine.
ansamblu din sec. XII-XIV. Intre materiale există şi piese din
Materialul arheologic ne spune marmură cu funcţionalitate greu de
doar că pe acel amplasament a precizat.
funcţionat . o clădire înzestrată cu Un grup de morminte,
elemente arhitectonice (fragmente sugerează şi ele vecinătatea unei
de coloană, capitel şi bis. Monedele încep cu denari din
ancadramente) de piatră, databile vremurile regelui Bela al II-iea
în jurul sec. al Xii-lea şi cu Cl 131-1142). Cea mai nouă monedă
mozaicuri realizate din componente a fost ştanţată într-o monetărie a lui
diferite. Fragmentele de paviment Ioan de Hunedoara (1446-1453)
recuperate, se pare doar din straturi (Balassy F., A biserei apatsag, în
răvăşite, nu dintr-o poziţie Magyar Sion, VI, 1868, p.336-360,
stratigrafică clară, sunt de mai cu altă localizare; K. Juhâsz, Di.e
multe tipuri. Cele mai cunoscute ca Stifte der Tschanader Di.6zese im
formă, sunt cele în formă de Mittelalter. Mtinster in Westfalen,
pişcoturi scurte, amintind frapant 1927, p.40-48, 248 şi urm.; Pesty F.,
de cele romane. Dar, cele mai Bizere es Zasty, în T6rtenelmi es
puţine sunt cele confecţionate din regeszeti ertesit6 a Delmagyarorsagi
lut. În schimb, altele au fost şlefuite tortenelmi„., 1883, p.164-166;
din marmură ori piatră de altă Săros P., Az elenyeszett benczes
calitate. În ordinea numerică apatsagok, în A pannonhalmi
descrescătoare, urmează piesele Szent-Benedek-rend t6rtenete.
emisferice (diametrul de 6 XII/B. Budapesta, 1912, p.440-441;
centimetri), confecţionate tot din Gyoiffy, 13 , p.173-174; Repertoriul
piatră, dar şi ceramică. Cele din arheologic al Mureşului In:fenor.
urmă ar putea să fie chiar vechi Timişoara, 1999, p. 71; Adrian A.
funduri de vase (grosimea 1 Rusu, G. P. Hurezan, Biserici
centimetru). Ca piese unice, medievale din judeţul Arad. Arad,
folosite în ansamblu, există încă trei 2000, p.159-168).
categorii. Cea mai mare ca AR
dimensiuni este o componentă în
formă de migdală, apoi o piesă
Gaura Chindiei, vezi se cunoaşte nimic. Se poate
Pescari. presupune că a fost distrusă cândva
în cursul sec. al XIII-iea, posibil
Gătaia (jud. Timiş). M. chiar de către invazia din anul
paul. întemeiată între anii 1340- 1241. Dispărută pe lângă Gai, în
1345, cu localizarea topografică şi teritoriul de astăzi al oraşului Arad.
hram necunoscute. A fost distrusă Pe o hartă din 1785 este menţionat
de o incursiune turcească, în sau în dreptul ei Monaster, iar pe o altă
înaintea anului 1392, împreună cu haită Monostor Gajairil/.a ( K.
o altă m. La 1411 se înregistrează o Juhasz, Die Stijie der tschanader
donaţie pentru ea, a lui Ioan Di6zese im Mittelalter. Miinster in
Mar6thi, ban de Macva, constând în Westfalen, 1927, p.165-180; Gyo1.tfy,
păiţi de moară. Ultima atestare este 13 , p.177.).
cea din anul 1422. În 1505 se mai AR
menţionează ca m. distrusă. S-a
presupus că bunurile ei imobiliare Geoagiu de Sus ( com.
au fost transferate paul. din Stremţ, jud. Alba). M. ort. situată pe
Cladova (Gyoiffy, III, p.483; o mică terasă din apropierea văii
DocArtPaul, I, p.159). Geoagiului. Există alternativa ca
AR hramul din sec. al XVIII-iea să fi
fost Naşterea Maicii Domnului sau
Gârbău Dejului (corn. Intrarea în Bis. M. se afla în
Căşeiu, jud. Cluj). M. românească funcţiune la anul 1557, când aici
mentionată ca fiind situată în rezida ep. Cristofor. Este posibil ca
hota~) denumit Leurda. În acelaşi ridicarea ei să fi fost sp1ijinită de
loc, în perioada intetbelică, erau către logofătul Ioan Norocea din
semnalate urmele unor fundaţii de Răzvad (Ţara Românească), a cărni
piatră de la o bis. şi morminte de moşie se afla în vecinătate, la
călugări. Este posibil ca Cetea, deşi tradiţia îl consideră
identificarea să desemneze o altă ctitor pe Radu cel Mare. dom11ul
m. din aceaşi comună (T. Ţării Româneşti. Se pare că, în
Hermann, Monografia istorică a perioada următoare, nu a mai fost
protopopi.atului ortodox român Dej. decât sporadic centru de viată
Cluj, 1925, p.44). monahală.
AR Raliindu-se mişcam lui
Sofronie, a fost lovită de represalii.
Geled (Geleth, Ghilind, Comunitatea m. a fost desfiintată,
jud. Arad). În anul 1177, sunt iar în timpul generalului Buccow
menţionaţi filiis bis. din Geled. M. (1762) i s-au dărâmat chiliik.
fost înzestrată de regele Andrei al Averile imobiliare au fost împ{11tite
II-iea, la 1233, cu 500 de bulgări de de către localnici. Bis. a fost
sare. Despre ordinul călugăresc refăcută în preajma anului 1'85,
care a populat-o sau hramul ei nu după o altă distrugere, ptin
143
s trăda ni alui Sofro nie Paulovici, ş i (c)titor11 bisearicii . R11 copisel Popa
apo i la l 793. D in a nii 1817-1 819 a Jvrm. Zugrrw i i\fislor. 1-24 .. \1sl.
trecut de ase menea, la g r. cal. mai 5 z il(eJ. Alt strat d e p ic111r:1
Ruinele chiliilo r se mai vedea u Îll existent în abs ida a lt a rult1i , pc
perioa d a int e rb e li că. tâ mpla de zid ş i în naos este o pe ra
lui G heorg he, fiu l lui Jacov din
Ră s ina ri din a nii 1792-1793. Bis. a
fo; t res,taurată în an ii 1973- 1975,
plile j cu care a u fost rea lizate ş i
ce rcetă ri a rheo logice ( ră m ase
ne publica te), de c ă tre Rad1 1 He it e l
s i Da n C ăpă t â n ă. Atunci s-a 11 g{1sit
urme de const111ctii da late în sec.
)(VJ-XVIfl , presu p use a li an e xe le
rn. (V. Bo loga, Ruinele m ă năsti rii
d in Geoagiu! de Sus, în
Transilvania, XXA'VTII, nr.110,
1890, p .439-440, nr.11 3, p.45 1; Z.
Pâclisa nu Vecbile mă năsti ri , p.158;
Şt. Meteş', Măn.!i.stirile, p. "i 1 -52; T
Ciurus Bis<>rica m ă n!ist iri i din
G~oag;·u d e Sus, în Ap11/u m , 11 ,
1943-1945, p.407-4 11 ; Eugeni a
Biserica mănăstirii
Grecea nu , Ioa na Cristach e-Pa 11a it ,
Geoagiu de Sus
Alte biserici rom â n esti d in raion ul
Alba Ju lia, Îl1 MA, XJ, nr.11 -12,
1966, p .723-725; Eugeni a G recea 1111 ,
D in ansa m b lul m. se mai
Pătrunderea in:fluentelor d <> tradi ţie
păs trează d oa r b is. constrn it ă sub
b iza ntin ă în arbitectura bisericilor
influ e nta a rhitecturii d e la sud d e
ro mâ n.esti de z id din Transilva n.ia,
Ca rpaţi : la o d ată anterioa ră a nului
în SC/A: 1972, nr.2, p.202-204; N.
1724. Are un naos pre lungit cu o
Albu Cea m ai vecb e scoa lă
a bs id ă . se mi circulară d ecroşat ă . O
romdnească din judelui A lbo:
bo lt ă în fo 1mă s fe ri că acoperă
şcoala d e p e lângă m ănăstirea
naosul , ia r pronaos ul este aco peri!
Mă.gin.a , în Apu lu m , XJV, 1976,
semi cilindri c. Ultima co m pone nta
p .465; L. Bagyui , Restaura rPa_
\ 'est i că a b is. a re deasupra un turn-
bisericii f ostei mă năsl iri si episco/m
c l opo tniţ ă . Faţa d e l e sunt d eco rate
ortod oxe d i 11 Geoogi u de S11s, în
cu b râie de că răm i z i aşeza t e pe
Jndr. Pas/., f, 1977, p.21 9- 220 ;
co lt , în fo rma celo r d in Ţara
Susa na Andei, A. An dea, Da te n oi
H.o m â n ească. Se presu pune că a
p riuind bisericile d in Geoagiu d e
fost p i ctată p1i ma oa ră în vre mea
Sus în secolu l a l X V/li-leu , în An;
lui Mih ai Viteazu l şi apoi re pi cta t ă
Tra nssilvaniae, III , 1993 , p.175 -18'-l;
p rin g rija p roto popului d e Alba
M. Poru mb, Dic!ionar, p.137- 1:18).
Iulia Pet ni sau Dumitrn (?). Pictura
lB
se 1;ăstre~ză aproap e integra l în
inte rio rul bis. O insc 1ipţ i e chirili că
Ghelari (P losca, jud .
de pe pere te le vestic al
Hune doara). M. 01t., cu
pro naosului , l â ngă tablo ul votiv
a m p lasa ment posib il în hotarul s. ,
realizat d e pop a Iva n Zugravu l din
p e va lea unui p â râu cu ace l aş i
Răs i na 1i co n se mn ează : (Pe)tru sau
nume , la locul nu mit acum "M.
(D~.m·t)it1·u Protopop ol Carlovu
144
Alicului", după numele unui dar şi info rmaţ i a că dup?i primul

credincios care a aşezat o troiţă în războ i mondia l, bis. m. s-a reff!C1Jt
amintirea e i. Tradiţia (acte din din temelie, cu sprijin loca l, c.k
1711, rezumate la 1829) o socotea căt re un şantie r co11ch1s df"
l egată d e familia Hunedoreştilor a rhitectul Rudo lf Wagne r, ce l ca re
(sec. A.'V) ş i chiar mai veche d ecât restau rase ş i m. Pris lop. Sfinţirea ca
cetatea lo r. Unele din icoanele bis. parohială , cu hramu l
păstrate la bis. Sf. Nicolae din Schimbarea la Faţă, s-a petrecut în
Hunedoara, despre care s-a scris că 1930 (Şt. Meteş, Mănăstirile, p.101 -
au fost transferate de la ea, aparţ in 103; Sionul Românesc, XVII, nr.1 7-
sec. XVI-XVII. Aceasta ar putea fi 18, 1930, p.67-68; M. Vicu rariu ,
un bun ind iciu al vechimii m. Istoria Mănăstiri Prislop. Arad,
Funcţiona rea m. este ce1t 1986, p.103 -106; Con•i niono, I,
documentată de la sfârş i tu l sec. al 1995, p .99; M. Porn mb, Ui cti onm~
XVII-iea. În acest loc, Vasile Sturza p .292; Arhivele Stat11 /11 i. Filiala
Moldoveanu, co piază la 1695, două Deva. Prefectura j udetului
că 11;i. În 1709 la m. se afla un Hu n edoara, dosa r 21 / 1787, f.))
că lu gă r moldovean , pe nume AR, IB
Simio n d e la Nea mţ . Că lu gării e i au Se. d e maici, reîn fiinţ a t în
avut aceeaş i atitudine oscilantă anu l 1993, cu bis. având hramt1I
întâlnită în multe alte cazuri , în Sfinţ il o r Arha nghe li Miha il si
vre mea co nflicte lo r dintre ort. ş i g r. Gavriil.
cat. În p reajma anu lui 1762, ca IVL
um1are a ra lie1ii că l ugărilor la
miş ca rea re ligi oasă de revenire la Gherla (jud . Cluj). Fr. all
01t„ a fost desfiinţată, iar clopote le, fost aşezaţ iîn anu l 1742, pe un lot
icoanele, odă jdiil e, stranele ş i d ă ruit d e jud ecă to rul Todor Dan ie l.
jilţuril e ei au fost mutate la b is . Ace l aş i pe rsonaj s-a angajat să
parohiale gr. cat. din Hunedoara şi p l ătească co nst1ucţiil e si
Izvoare le . Se pare că bis. a fost întreţinerea unui. că lu gă r. Bis. 111. s-
pi ct a t ă, în anul 1780, d e popa a 1idicat înt re anii 1748-1758, pe
Simion din Piteşti. Din anul 1787 strada Apei.
afl ăm despre un ordin de
desfiinţare a unei m. din Ghelari
emis în 1785 . Documentu l se referă
probabil la m. Plosca, dar m ăsura
nu pare să fi avut consecinte
imediate. În anul 1786 aco lo
funcţiona o şcoa lă, iar în 1795 se
mai a mint eş te şi un că lu găr. Din
sec. al XIX-iea a rămas vacantă, ş i
ca urmare a acestei situaţii, a fost
încredinţată , spre administra re,
unor preoţi d e mir. Pârâul cu ca re
se învecina, a ruinat treptat l ăcaş ul.
Ridicarea bis. parohiale din s ., la
1842, a însemnat un alt motiv de
părăs ire a vechii construcţ ii . Cu
toate acestea, momentul dispariţi ei Mănăstirea franciscană diu
este neclar, deoarece avem păstrată Gherla
amintirea unui loc de amplasare,
145
Bis. are două travei, cu amplasament, hram şi istotie

boltiri separate. Este prevăzută cu rămase neclarificate. La 1767 apare
un pridvor cu trei travei. singura dată, cu prilejul unei
Decoratiile interioare datează de la cercetări de martori (Şt. Metes,
sfârşitui sec. al XIX-iea, începutul Mănăstirile, p.157).
sec. XX. Capela Sf. Maria de Loreto, AR
situată la nordul altarului, a fost
sfinţită în anul 1760. Gllad (localitate dispănJtă
Anexele se dezvoltă spre între Cemeteaz şi Pişchia, jud.
nord. Ele datează din anii 1744- Timiş). M. 011. atestată de izvoare
1767. Descriu un careu neînchis turceşti, între anii 1569-1579. A fost
spre nord şi, parţial, spre vest. probabil, sârbească. Hramul, istoria
Refectoriul este situat spre vest, şi topografia sa sunt complet
chiliile spre est. În 1825 au avut loc necunoscute (Engel P., A temesvari
reparaţii la cor. În anul 1855 a es moldovai szandzak t6r6kkori
suferit un incendiu putemic. Două tel.epillesei (1554-1579). Szeged,
turnuri s-au înălţat pe faţada de 1996, p.5.6).
vest în anul 1878. M. a continuat să AR
funcţioneze până în anii de început
ai comunismului, deservind şi bis. Giuleşti (jud. Maramure~).
parohială. A fost reînfiinţată după M. ort. întemeiată în anul 1692, de
1990, ca filie a m. din Dej, cu către Pop Lupul, la doi kilometri
hramul Sf. Petru de Alkantara sud des., pe o terasă a râului Mara.
(Szongott Kr., Szamosujvaros Hramul ales, al bis. de lenm, a fost
szabad kiraly varos monograjiaja acela al Sf. Arhangheli Mihail şi
(1700-1900). III. Gherla, 1901, Gavriil. Planul bis. se prezenta cu
p.79-84; Szabo Gy. P., altarul decroşat, închis pentagonal,
Ferencrendiek a magyar şi cu un pronaos. În anul 1695 în
t6rtenelemben. Budapest, 1921, ea rezida ep. Iosif Stoica. O piatră
p.339; V. I. Pop, Armenopolis - de mormânt din anul 1712 aparţine
oraş baroc. Bucureşti, Teză de probabil primului călugăr, pe nume
doctorat, 1997, p.80-82). Teodosie. Se menţionează o
AR, NS, ML icoană, astăzi dispărută, pictată
pentru ea în anul 1777. Tot atunci
Gherman (corn. ]amu era depopulată, dar la 1787 avea
Mare, jud. Timiş). M. fr. care apare un călugăr. A dispărut, ca m.,
în anul 1385, pe lista m. cândva după anul 1809. Ulterior a
aparţinătoare custodiei Kovin fost preluată ca bis. parohială în s.
(Serbia). Se presupune că a fost Mănăstirea, şi reparntă. A avut
înfiinţată în jurul anului 1366, cu pridvor închis ulterior fazei iniţiale,
scopuri prozelite în rândul 'pronaos, suprapus de un tum
populaţiei bulgare. A fost distrusă specific zonei, şi naos. Fragmente
de atacurile turceşti din preajma de pictură interioară şi unele
anului 1399·. Nu a mai fost icoane, databile în sec. XVII, au
reînfiinţată. Nu posedăn date fost completate de altele ale
despre poziţia ei topografică zugrnvului Alexa din Berbesti
(Karacsonyi, II, p.43-44). (1779). Un clopot datat la 1679, a
ML dispărut probabil ca ofrandă de
război (Şt. Meteş, Mănăstirile,
Ghida (Dida, corn. Bale, p.160-162; Z. Pâclişanu,
jud. Bihor). M. românească, cu Mărunţişuri istorice, în CC, XVI,
146
nr.7-8, 1936, p.395-396; Al. m. ort. Nu mai cunoaştem

Filipaşcu, Istoria Maramureşului. alte date despre existenta ei CH.
Bucure.şti, 1940, p.166-167; Fabini, Atlas der siebenburgiscb-
Monumente istorice, p.109-110; Al. săcbsiscben Kircbenburgen und
D. Baboş, 1bree Centuries of Dorjkircben. I. Hermannstadt, 1998,
Catpentering Cburcbes. A p.30).
Cbronological Approacb to tbe AR
Sacred Wooden Arcbitecture of
Maramureş. Lund, 2000, p.104- Gura V-aii (corn. Recea,
112). jud. Braşov). M. românească cu
AR hram şi localizare rămase
necunoscute. Din anul 1748 are
Groşi (jud. Maramureş). M. consemnat un vieţuitor, deci a
ort. cu hramul Învierea Domnului, apărut anterior acestei date. După
întemeiată în apropierea locului una dintre surse ar fi fost distrusă
presupus de funcţionare al m. în anul 1761, dar ştirea se
Habra (vezi acolo) (M. Vlasie, contrazice cu altele din anii
Drumuri spre mănăstiri, 1999, următori (1765-1768) care îi atestă
p.191). funcţionarea. La 1767 chiar se
IVL precizează că m. era de dimensiuni
modeste, construită din lemn.
Gruiul Rotund, vezi O altă m. ort. nouă, se află
Coroleni. în construcţie din anul 1993 (Z.
Gura Râului (jud. Sibiu). Şt. Meteş, Mănăstirile, p.82; Ioana
Un document din anul 1558 Cristache-Panait, Cu privire la unele
menţionează construcţia unei monumente din Ţara Făgărasului
"Schwarzen Klosters" (- M. în lumina relaţiilor cu Ţara
Neagră). Cum s. era românesc, iar Românească, în BMJ, XXXIX, nr.2,
saşii trecuseră deja la Reformă, este 1970, p.33).
de presupus că este vorba despre o AR, IB
Habra (Joc. dispărntă, jud. Harale (co rn . Ghelinta ,
Maramureş). M. ort. situată în jud . Covasna). M. fr. rămasă la rang
apropiere de Baia Mare, pe moşia de loc, nu de convent, ridi cată
lui Kokenesdi din Vetiş (?). După cândva între anii 1500 şi 1523. A
unele opinii locul ei se afla în s. avut hramul Sf. Fecioare. Posibil să
G ro ş i (vezi acolo) ori, aşa cum fi dispărut în deceniul al cincilea a l
precizează documentele, între sec. al XVI-iea. Un tum, semnalat
Groş i şi Oco liş. Ce rcetă 1i de te ren în sec. XVIII, pare că i-a conse rvat
lo ca lizează un toponim "Habru", în că amintirea (Entz 1996, p.161,
situat la sud-est de Groş i. Acolo s- 521).
au găsit unne de cărămidă. Exista AH.
cu destulă vreme înaintea anului
1597, dată la care era reşedinţa ep . Haţeg (jud. Hunedoara).
Efrem. În anu l 1604, ep. Serghie se M. a fr. observanţi. Ridi cată în
plângea că i-a fost luată de către vremea domniei lui Ludovic I
familia nobiliară amintită . În 1607 0342-1382), cu scopuri de
restituirea nu se făcus e. În anu l prozelitism între român ii din
1614, preoţii şi nobilii districtul omonim. A fost distrnsă
maramureşe ni adresează o suplică de către turci în anul 1420. În anul
autorităţilor habsburgice pentru 1428, erau spripmt1 de că tre
retrocedarea sa. Se preciza că Sigismund de Luxe mburg pentru
nobilii din Vetiş i-au alungat activităţi misionare . Au primit şi o
că lugării, au distrus clădirile, au întărire papală, la 1433. Refacerea
dus cu e i clopotul ş i i-au luat vieţii m. a durat un inte rva l scurt,
ave rile (câmpu 1i, livezi, vii, e l eşteie probabil până la invazia turcească
ş i pădu1i). In sec. al XVII-iea se din anul 1479, dată după ca re,
cere refacerea ei. După toate călugării se vor fi mutat definitiv
semnele, nu s-a mai restaurat l ângă Hunedoara.
(Hodinea A„ A munkacsi g6r. kel.
p1Jsp6kseg okman.ytara. Ungvar,
1911 , p.46-47; Şt. Meteş,
Mănăstirile, p.181; Şt. Lupşa,
Vechea episcopie a Sătmarului,
Bucureşti, 1938, p.8-9; A. Pippidi, ':
''
Note de istorie a Maramureşului în. ''
''
sec. XVI-XVII, în Marmatia, 5-6, ''
''
1979-1981, p.179; Viorica Ursu, Jn
legătură cu memoriul din 1614,
adresat autorităţilor imperiale de
românii din ţinutul Baia Mare,
Chioar şi Sătmar, în Marmatia, 5-6,
1979-1980, p.185-193). Biserica mănăstiriifranciscane
AR din Haţeg
148
Fund aţ iil e bis. s-a u sec. XJJ-XJJJ. De1111mirea g(' n rn111;1 ri

d escope rit înt â mp l ă to r , la s fâ rş itu l l oca lit ă ţii (Mă n c h sdo rf S.
sec. a l XIX-l ea , supra puse fiin d de că lu gă ri l o r) poa le ind ica î11s::i s i
două gen e ra ţ ii dife rite de numa i u n regim de pro pri e tate. Ca
co nst11J cţii mo de m e . În lumina posibili cti to ri po t fi d ese mnati
acestora , m. se compune a d intr-o nobili i din fami lia Kacsics.
n avă ( n et e 1min ată la vest ?) 1itm a tă
d e contrafo rt.1.1ri, ş i un alta r cu d o u ă
travee, închis po li gona l. La no rd ş i
sud , în d reptul ume rilo r navei, se
a fl au a mp lasate, probab il un turn s i
o sacrist ie. Ele me nte le claust 111l~ i
nu se cunosc. Se mn a l ă ri conte m po-
ra ne indi că p rezenta unui cimitir si
a spo lii lo r ro ~a ne (Arhivele
Sta tu lui. Filiala Deva. Fond
Pref ectura judetulu.i Huned oara ,
d osa r 61/ 1780, f. 1-4; Ad rian A.
Biserica m.'iuăs tirii He rina
Ru s u , Ctitori şi biserici, p. 134-140).
R veni rea fr. s-a produs în
a nu l 1768 , p e un te re n no u , pu s la
P ose d ă o ri rl 1itectl11'{1
d i spoz iţi e d e d o nato ri loca li . Au
rom a ni că foa 1t e bin e co11servat{1,
ridicat o ca p e l ă si an exe d e le mn si
datată în inte rva lll l 1250-1260,
chirp ic. Rezidenţă a fost procla mată
co m p u s ă dintr-o b az i l i că trinavat{1
în a nul 1810, dup ă refacerea în
p i a tră. Au d eţ inut un s pita l, ca re nu
cu dou ă turnu 1i pe faţ::idri d e v~st:
co n st11Ji tă d in dt răm i dă. Absida
avea decât o cape l ă, fă ră bis. Tot ei
centra l ă este în his{1 semici rc1il a r,
a u în tret inut si o scoa l ă. Fosta lo r
clădire ~ dev~nit spita l civil (capela în timp ce late ra le le a 11 e x1 e rioa re
era sa l ă d e operaţii), ia r a po i a fos t recta ngu la re ş i inte rioa re sem ic ir-
d e m o l a t ă, în a nii '70, pe ntru a face
etila re. Sa nctu a ru I se ri di c{1 la o
cotă ca re a r l ăsa să se î 11ţ ele<1s{1
loc actua lu lui spita l d in loca litate
p reze n ţa une i cape le Sll btera ne. 111
( Karacsony i, II , p.72-73; Szabo Gy.
P. , FPren.cren d iek a magya r vest e xi s t ă o rri b 11 1 1 ă. L'rrne le
t6rlenelPmben.. Budapest, 1921, a nexe lo r nu se c11nosc. Este pos ib il
p.262-26::$; i nfo rmaţ ii ined ite). ca e le să fie 1111dev;.i spre 11o rcl o ri
AR, ML la oa reca re dis ta11t i"1 ele- b is.
Actu a lm e nte este b is. C\ a11g li e li c;i
Hădăreni (co rn . C h eţa ni , (E ntz G., }-/arin.a (f-fprin aJ
ju d. Mu reş). M. g r. cat. afl ată în rOrrtakori /emplo1t10, Îl I
ho ta ru l s. A fost me nţio n a t ă d oa r în Mi:i.veszett6rten.eti ErtPs{/6 J11 J 9'i4

co nsc ri p ţi a Bu ccow (Ioan a p .20-33; K. Kle in , M6n c/1sd;1/ Ei;.
Cristach e-Pa na it, Biserici de lemn , Bei/rag z ur Friihgescbicbt~ der
p.1 88). Deutschen in Siebenhiirgn1. î11
lB Sii.dostdeutscb e 1-/Pimotbliil!PI' 11 I
1954, p .14 1-149; Viităsion.11, p„~7~
1
39).
Herina (corn. Ga latii - AR
Bist1i ţei , jud . Bist1iţa- ăsăud). M.
b., probab il p ri va tă, cu ctito ri Hodac (RunC11, jud.
n ecu n oscu ţ i , av~1n d h ra mul Sf. ~ ureş). M. rom~111 ească , amp l asată
Pet rn , înteme i ată ş i fu ncţ io n â nd în m hota ru l s ., desp re ca re ave m
149
câteva informaţii din sec. al XVIIl- Hoghiz (jud. Brasov). M.

lea şi de la începutul celui următor. ioanită a cărei primă atestare pare a
Printre acestea nu se află însă, date fi anul 1298. Priorul Ioan a primit
despre întemeiere sau hram. Este atunci, pentru bis. m. cu hramul Sf.
de fapt incert dacă ţinea de Runcu Treimi, dreptul la hotărnicirea unor
sau de Hodac. În anii 1744, 1765 şi moşii. O a doua atestare este din
1774 la m. se găsea doar câte un anul 1311. Tradiţia susţine că pe
singur călugăr. Numele unuia locul ei s-a ridicat castelul Haller.
dintre stareţi, Vlasie, apare în jurul Istoriografia modernă nu
anului 1780, pe o însenmare de împărtăşeşte rnsa interpretarea
carte, astăzi dispărută. Se pare că surselor menţionate (Orbim, I,
cei care au populat m. au fost p.195).
călugări gr. cat. A întreţinut şi o AR
scoală care, de altfel, a fost unul
dintre principalele motive pentru Hoodol (corn. Certeju de
care nu a fost desfiinţată în anul Sus, jud. Hunedoara). M.
1785, împreună cu alte m. ale românească, de călugări, cu
comitatului. Încetarea vieţii funcţionare anterioară anului 1783.
monahale a fost provocată de către Este cunoscută doar din anii în care
baronul Leopold Bornemissa, i se hotărăşte desfiinţarea ( 1783-
stăpânul locurilor. Procesul de 1787). Bunurile, ca şi vieţuitorii,
desfiinţare, în care i-a lua apărarea trebuiau să fie transferate în cel mai
Petru Maior, a fost argumentat prin apropiat s. (Arhivele Statului.
lipsa mijloacelor de subzistenţă. Tot Filiala Deva. Prefectura judeţului
atunci s-a consemnat faptul că Hunedoara, dosar 15/1783, f. 57;
deţinea o bis. de lenm, o clădire 14/1785, f. 20-21; 21/1787, f.3).
pentru şcoală şi alte câtva case IB
(probabil, chilii şi anexe). La 1805
era socotită "devastată", însă cărţile Hud.usmonostor, vezi
ei se mai aflau acolo, atunci Bodrogu Vechi.
punându-se problema transferului
lor la bis. parohială gr. cat. În
Hunedoara (Buituri, jud.
următorul an se aştepta îngăduinţa
Hunedoara). Amplasată în angulus
aceluiaşi moşier pentru transferul
septentrionalis al târgului. Iniţial
bis. m. la Ibăneşti, dar nu se ştie
concepută pentru a., de către Ioan
care a fost finalitatea acestei
solicitări (S. Puşcariu, Documente
de Hunedoara. Meşterul pietrar
pentru istorie şi limbă. I, Sibiu, Konrad din Brasov lucrase acolo.
În anul 1463 se. atestă că lucrările
p.30-40; Şematism, Blaj, 1900,
continuau. Observanţii au fost
p.485; Z. Pâclişanu, Vechile
aduşi de către regele Matia Corvin,
mănăstiri, p.158-159; Şt. Meteş,
Mănăstirile, p.134-135; N. Lateş,
în jurul anului 1470. În 1465, papa
Mănăstirea din Hodac şi parohia
Paul al II-iea îngăduia regelui Matia
şi mamei sale, Elisabeta Szilagyi, ca
Gurghiu, în MA, III, 1958, nr.3-4,
p.315-317; Ioana Cristache-Panait, în m. de curând terminată să fie
aduşi observanţi, cu scopuri
Biserici de lemn, p.226-227).
IB, AR
prozelite între românii din zonă.
Hramul a fost acela al Sf. Fecioare.
Amintită ocazional în anii 1508,
Hodoş-Bodrog, vezi
Bodrogu Vechi. 1517, 1525, 1527 şi 1530, când este
susţinută material de stăpânii
cetăţii. În anul 1516 apare pe lista
150
custo die i tra nsilvane a fr. Refacerea complexu lui s-a fi11a li za t
o bs e1va nţi. Posibil ca ea s ă fi se rvit în anul 1773. În anul 1812 a Cost
dre pt principal loc de recrutare al din nou res t a urată . Că tre 1876, se
misiona1ilor tnm1ş1 în Ţara păstra în stare preca ră. No il e
Românea s că (m. din Târgovi ş t e) oii re pa raţii , de rulate lent , s-au i sp răv it
la sudul Dunării . În 1533, castelanii în anul 1884, cu ajuto rul uno r
au cerut re clădirea ei, motivând că don aţii e p . ş i co lete publice. Tot
nu au loc de înm o rm â ntări ş i că lugă rii răs pund ea u de pa ro hi e.
ru găciune. Se pare că nu s-a dat Extinde rea industriei loca le a dus la
curs cererii lo r. Deja între anii de mo larea co n strn cţ i e i vechi ş i la
1534-1537, nu se mai me nţi on ează, ridica rea une i co n s tru cţ ii no i ca re s-
dar se pare că sunt reinst alaţi în m., a finalizat între anii 1911 -1913, în
împotriva administratorilor germani inte1iorul oraş ului. Hramul acesteia
şi luterani, de că tre voievodul a fost acela al Sf. Fecioa re.
Tra nsilvanie i, Eme ri c Czibak. S-a Săpă turiil e lui Kăva ri E m ă,
pă răs i t câ ndva în inte1va lul 1551 - din anul 1914, au scos la lu mină o
1561. Alte surse, neve rifica bile , pa1te din închide rea coru lu i.
s usţin că evenime ntul s-a petrecut F und a ţiil e au fos t descrise, ca fi ind
în anul 1552, la instigarea no bilului înrudite cu ace lea a le bis. m. de la
feudal local (Ioan Tără k), care a Te iu ş ş i Şumul e u
profitat din plin, acaparâ ndu -i Dup ă o între rupe re de
inventaru I. S-a ruinat şi a fost peste 50 de ani , acti v it ăt il e m. s-au
d e m o lată cu totul , în pe1ioada sec. re luat din anul 1990, cu hramul Sf.
XVIII-XIX. Fecioa re (Ru.pp, lfl , p.242; AE, IV,
1884; Csanki, V, p.61; Karacson.y i,
II , p .280; Kăva ri E. , A
vajdahu.nyadi rama i ka toliku.s
templom k6zepkori szentelye, în
Dolgozatok az Erdelyi Nemzeti
M11zeu.m Erem - es Regisegtarab6l,
V, 1914, p.4 50-454; Szabo Gy. P.,
Feren.crendiek a magyar
t6rten elemben. Budapest, 1921,
p.26 5; Entz 1996, p.107, 499-500;
Balogh ]olan , A mi.i.veszet Mf.ttbyas
kiraly ud vara ba n. J. Budapest,
1966, p .195-1 98; 1.Rstyan , rr, p.184).
AR, ML
Urmele absidei bisericii M. românească cu
mănăstirii franciscane din fun cţ io n a re a nte ri oa ră
anului 1765 ,
Hunedoara despre care nu cun oaşte m nimi c
altceva. La data ind i ca tă este
Vechea m. ş i o pa1te a socotit ă "casată" (Z. Pâcl isa nu ,
bunurilo r imobiliare medieva le, a Vechile mănăsti1i, p. 159; St. Meteş ,
fost ced ată din nou fr. , în anul Mănăstirile, p .101) .
1710. C lopotniţ a păstra uime AR
gotice. Sub ea s-a instalat p1ima
capelă . Cu don aţii din pa1tea Hurez (corn . Beclea n, jud .
fa miilo r J6sika ş i Macskasi, s-au mai Braşov) . M. româ n eas că care s-a
refăcut apoi o se1ie de încăpe1i . S-a întemeiat p robabil în sau ante rio r
oficializat convent în anul 1743. a nului 1742. La 1755, s t a reţul
151
Onofrei îşi făcea testamentul. M. cu istorice, în CC, XVI, nr.7-8, 1936,

amplasament şi hram necunoscute. p.393).
Nu· cunoaştem nici data dispariţiei AR
sale (Z. Pâclişanu, Mărunţişuri
Ibăneşti (jud . Mureş). M. împă rţ ise ră
de ja vechile pama nt un
gr. cat. a mplasată în locul d e s. "La ale m. Bis. m . a fos t de mo lat:t î11
m.". Nu cun o aşt e m d ata d e a nul 1886, iar din le mne le e i s-a
înte me ie re ş i nici hra mul. Atesta rea construit un gra jd .
din a nul 1772, câ nd i se
co nse mn ea ză un singur vieţuito r,
este to to d ată argume nt p e ntru
ide ntitatea e i diferită, faţă d e cea de
la Ho d ac. Se pa re că bis. e i de
lemn a fost mutată în s. Nades . Alte
interpretă1i consideră că este 'vorba
d espre bis. m . din Chihe ru d e Sus.
Se co nse mnea ză o tradiţi e d espre
pe rsecuta rea călugă ril o r (D. Antal,
Schituri şi mănăstiri în
protopopiatul Reghinului, în RT,
XVI, nr.4, 1926, p .97; Ioana
Cristache-Panait , Biserici d e lemn, Urmele arheologice ale bisericii
p .190) . mănăsirii Ieud
AR
Ieud (jud . M a ramureş) . M. Ce rce t ă ril e a rl wo logice

o it . ro mâ n eas că înt e m e i a tă în a nul 0965) a u confirmat c~1 a r fi \·o rba
1709, de me mbrii ai famili e i Ba lea d espre un l {t caş apă ru t doa r d in
( La ză r, Nicolai si altii) . Posibil ca
sec. al )(VIII-lea . Bis ., cu o nav:1
hramul să-i fi fost ~el al Sfintilo r dre ptunghiu l a ră (circa 10 x 5 me tri)
Părinţi . Ruine e rau se mnalate Încă ş i cu un a lta r, se pare că închis

în a nul 1911 şi identificate în 1923, pe ntagonal, a a vut fund atii de
ca afl ate la circa doi kilometri nord - piatră şi elevaţii d e lem~. în
est d e centrul s. , p e un plato u d e prea jma ruine lo r s-au descope rit
l â ngă izvorul pârâului Recea. O a l tă cera mi că ş i mo ned e (nepreciza te J.
me nţio n a re ce 1t ă provine d e pe o Câteva mo rminte, d in int e rio r s i

ca1te re ligi oasă, din a nul 1753. Pe o exte rio r, nu au avut i11 \·e1ll a r
haită din a nii 1766-1 768, sunt conclude nt.
prezentate mai multe constru ctii M. d e maici, reînt e m e i a t ă
dispu se fără vreo o rdine o a reca;·e'. în a nul 1993, la ma rgin ea d e sud -
care sunt unite d e un ocol d e est a s ., cu hra mul Sf. Tre i Je ra rhi
mă 1im ea a tre i-patru g os pod ă rii. în spate le locului în ca re ~
O bse rva ţiil e tre buie concordate cu funcţ io nat bis. veche (Z. Pâcl isa rn1 ,
me nţ iunil e po trivit căro ra, în anii Măruntisu ri istorice, în CL; XV I,
1777 ş i 1787, m. era pustie ş i nr.7-8, 1936, p.396; Al. Fili pascu ,
pă răsită . Se pare că d e ja în a nul istoria Mara m uresulu i. Buc uresti
1777, mo ştenito rii ctito rului îş i 1940, p .167; R. Pop a, M. Zdroba:
153
Şantieru l arbeologic Cubea. Baia să cuno aş te m ce destin nou a

Ma re, 1966, p.49-52; Al. D. Baboş, primit. Turcii au ocupat zona în
Tbree Centuries of Carpentering anul 1551. Probabil tot e i sunt cei
Cburcbes. A Cbronological care dispun dărâmarea sa
Approach to the Sacred Wooden preve nti vă pentru a nu mai fi
Archilecture q/ Maramureş. Lund , utili zat ă ca loc întărit, în caz de
2000, p.112-113). războ i. S. s-a pustiit si e l în sec.
AR ca re au urmat. O li stă a abaţi l o r
este d at ă de He rvay. Nu s-a u
Igriş (corn. Sânpetrn Mare, păstrat docume nte ale abaţ i e i , dar
jud. Timi ş). M. ci s t e rc i a nă în 1367 este menţionat registnJ I
înt e m e i ată de căt re regele Bela al arhivei sale. Une le că rţi din
fIJ-l ea, în anul 1179, cu hramul Sf. biblioteca m. sunt cunoscute. La
Maria, ca fili e ş i cu ajutorn l uno r râ ndul e i, ş i abaţ i a de la ! gri ş a
că lu gă ri ven iţi din m. de la construit două filii , una la Câ rta ş i o
Pont igny (Franta) . Primul e i abate a lt ă m. având ca fondatoare pe
cunoscut a fost · Hugo. În anul 1187 ducesa de la Ha lici.
a fun cţio n a t, se pare, un şa nti e r
me nit să o reclădească. A be neficiat
de donaţii din pattea regilo r Eme ric
ş i Andrei a l II-lea (1224, 1235),
co nstând în numeroase posesiuni.
Din 1230 avem şt iri despre un
privilegiu al abaţi ei, cu privire }a
navele transpo1toare de sare. In
1233, rege le a stabilit pa1tea anua l ă
de sare, c u ven ită abaţ ie i în
ca ntitatea de trei mii bulgări. Rolul
abaţi e i este a ră tat şi de faptul că a
funcţ i o n at ca loc de adeverire
(1239), ia r abatele său figurează de
mai multe o ri ca trimis papal (1213-
1247). S-au înhumat în ea regina Sigiliul mănăstirii cisterciene
j o lanta de Cou1tenay Ct 1233) ş i din lgriş
sotul ei, regele And rei a l II-lea (ţ
123 5). În jurul anului 1239 era
l ocuit ă de că lu gări francezi ş i Cunoscâ nd re glem e nt ă ril e
maghiari (din Ungaria). Devastată o rdinului, se poate aprecia că a fost
de tătati (1241), după un asediu în deservită d e căt re o bazili că
toat ă regula, cu maş ini. S-a refăc~ t t1inavată, cu bolţi în cru ce. În sec.
însă rapid , după anul 1247. In al XIX-iea , ruinele bis. , afl ate în
1280, regele Ladislau al IV-iea a partea de vest a aşeză rii , sunt
ţinut în ea, o vre me, coroana ş i desc1ise ca având lungimea de 500
tezauru l rega l. Ruinată se pare în a de paşi . Au fost ziduri
doua jumă t at e a sec. al XV-lea, din e mpl ecto nale, cu pietre eca risate,
ca uze din ca re nu putem exclude compartimentate de stâ lpi cu
incursiunile turceşti . În anul 1489, a secţiuni octogona le, dispuşi la
s ufe rit numeroase pagube, între distanţe d e 6, 5 metri unul de altul.
care sunt me nţionate pocale , că rţi, Au atras atenţia în că un cap de leu
icoa ne fe recate în argint. de ma1mură a lb ă ş i fragmente de
Des fiinţ at ă în jurul anului 1500, fă ră mozaic pavime ntal. Constru ctiile
154
conţineau multe pietre profilate, llieoi (jud. Covasna). M.

inclusiv de marmură, din păcate, paul. fundată de către comitele
neindividualizate, la fel şi cărămizi. Ladislau Cziraki, la începutul sec. al
Ultimele pietre profilate sunt XVIII-iea, ca rezidenţă misionară.
semnalate în grădina castelului din Bis„ de lemn, foarte modestă, cu
Sânpetru Nou, scoase prin săpare, hramul Sf. Anton de Padova, se afla
în anul 1870, de familia pe malul Oltului. Alături se găsea si
proprietarului. Printre ele se o şcoală. Atât rezidenţa, cât si
remarcă o cheie de boltă, decorată şcoala au fost ridicate de către
cu o rozetă, ancadramente cu preotul Moise Nagy. Rezidenţa,
dentoni în dinţi de ferăstrău, o compusă din două încăperi la
bancă de piatră etc. La începutul parter şi trei la etaj, avea într-una
sec., deasupra ruinelor se găseau de la parter o capelă dotată cu cele
deja instalaţiile unui joagăr. Ulterior necesare slujbei, dar şi cu un
s-a ridicat acolo noua Primărie şi blazon, de către ep. de Oradea,
bis. ort. (1819), care s-au construit Augustin Benkovich. În 1713 se
cu pietre din ea (Molnar P„ R6mer pregătea ridicarea unei clopotniţe,
FI„ în AE, VII, nr.2, 1870, p.56-58; pentru unul dintre cele două
Novak L., Az egresi cisterci apatsag clopote. În ea locuia doar câte un
t6rlenete. Budapesta, 1892; B6sz E„ singur călugăr, trimis de la Teius.
Az egresi cisterci apatsag tortenete. Într-o donaţie din 1740, figurează
Budapesta, 1911; Csomor L., Volt-e rectorul şcolii, călugărul Martin. A
Egeresen aptitsag ?, în Erdelyi, primit câteva danii de bani şi loturi
Muzeum, 1911, p.223-232; K. de la nobilii din vecinătăţi şi
Juhasz, me Stifte der Temeswarer locuitorii din Ilieni. Desfiintată în
mozese im Mittelalter. Milnster in anul 1786. În continu~re a
Westfalen, 1927, p.73-87; G. funcţionat ca bis. parohială (Orban,
Cotoşman, O străveche mănăstire III, p.30-35; DocArtPaul, I, p.186-
românească în Banat - Castrul 187).
roman de I.a /griş, în Luceafărul, 2, AR, ML
nr.3, 1936, p.176-180; R.
Constantinescu, E. Lazea, O Ilva Mare (jud. Bist1iţa
bibliotecă monastică din Năsăud). Se. ort. de călugări, cu
Transilvania pe la 1200, în Studii, hramul Schimbarea la Faţă,
XXII, nr.4, 1969, p.1145-1153; întemeiat în anul 1992 (M. Vlasie,
David Katalin, Az Ârptidkori Drumuri spre mănăstiri, 2000,
Csantid varmegye muveszeti p.202).
topografi.tija. Budapest, 1974, p.31- JVL
33; F. L. Hervay, Repertorium
bistoricum Ordinis Cisterciensis in Ineu (jud. Arad). Aici a
Hungaria. Romae, 1984, p.90-95; funcţionat m. fr. observanţi, cu
Gyărffy, 13, p.855-856). hramul Sfintei Fecioare. Despre ea
AR,ML se ştie că ar fi fost ctitorită cândva
între anii 1387-1395, de către
Ilia (jud. Hunedoara). Ladislau Losonczi, baron al
Rezidenţă fr. din sec. al XVIII-iea. regatului, comite de Timişoara, ban
Nu cunoaştem alte amănunte de Severin, al Croaţiei şi Slavoniei.
despre formele şi funcţionarea ei Acela a decedat în anul 1395, nu
(Rupp, III, p.209-210). înainte de a ctitori m. Actul său
AR este recunoscut în documente
ulterioare. Prima menţiune certă
155
datează din anul 1415. Patronajul Izvin (com. Recaş, jud.

familiei Losonczi s-a menţinut în Timiş). M. ott., cu hramul Sf. Ilie,
continuare. Fiul ctitorului a făcut aflată undeva pe lângă localitate. A
demersurile pentru ca m. să fie fost atestată în documente turcesti
legalizată. O aminteşte şi un act între anii 1569-1579. Nu cunoaste~
papal, la 1423. O mare adunare fr., nici un fel de date privind istoria sa
ţinută aici, în 1444, a proclamat (Engel P., A temesvari es moldovai
constituirea provinciei maghiare a szandzak torokkori telepalesei
observanţilor. Aceasta însemna, (1554-1579). Szeged, 1996, p.134).
printre altele, că m. se găsea în AR
bună stare. în anul 1535, vieţuiau
încă în ea 17 călugări. Peste doar Izvoru Mureşului (corn.
câţiva ani, respectiv în 1548, se mai Voşlobeni,jud. Harghita). M. ort.
aflau în ea doar guardianul de maici, cu hramul Adormirii
(abatele) şi un îngrijitor. După acel Maicii Domnului, întemeiat în anul
moment, la o dată neprecizabilă, a 1997.
fost distrusă de către protestanţi. IVL
Nu avem nici cele mai mici indicii
despre urmele ei (Karacsonyi, II, Izvorul Miron, vezi
p.85-87; Szab6 Gy. P., Româneşti
Ferencrendiek a magyar
tortenelemben. Budapest, 1921, Izvorul Tămăduirii, vezi
p.270; F. Romh:inyi Beatrix, Măriuş.
Kolostorok, p.33).
AR Izvorul Tămăduirii, vezi
Salva
Izbuc, vezi Călugări.
Jac, vezi Meseş.
Jina (jud. Sibiu). M. de
Jacu (corn. Albeşti, jud. maici, cu hramul Acoperământul
Mureş). M. de călugări, nou Maicii Domnului, ridicată în anul
înfiinţată, în anul 1997, prin 1995 (M. Vlasie, Dmmuri spre
transformarea bis. parohiale cu mănăstiri. Bucureşti, 2000, p.194).
hramul Sf. Nicolae, ca urmare a IVL
pustiirii s. Clădirea bis. datează din
anul 1868, cu refaceri-reparaţii din Jofa, vezi Oradea.
anul 1910.
IVL
Kemeuche (dispărută jud. ghiulare, d e spă 1ţ ea u nave le. Absida
T imi ş). M. a pa rţin ătoa re unui o rdin ce ntra l ă are raza de tre i met1i. S-a
re ligios necunoscut, a mpl as ată la păs trat şi urma une i abs ide latera le
mijlocul di s t anţ ei dintre Igri ş ş i no rdice, care e ra d ezvo lt a t ă d in
Cenad , în pa1tea de hotar numit ă grosimea um ă rnlui navei. Cea de
" Să li ş t e ". Hramu l a rămas , de sud a fost probabil co nstruit ă
aseme nea, neatestat. Este identic. Tomurile de pe latura de
c unos cut ă o urnea me ntiune vest s-au păstra t într-o form ă destul
d ocumentară scrisă , din anul l 256, de precară . După cel din no rd, se
din ca re re zult ă că aparţinea pare că avea u dime nsiunile
nobililo r din neamul Cenad. Ea şi exte1ioare de 10 x 7 metri . Zidurile,
bunurile e i au fost împă rţit e între pă st ra t e în e l eva ţi e pâ n ă la un
un Cle ment şi fiii lui Vaffa. După metru, aveau ap roximativ do i metri
unele o pinii ar fi fost distrus ă de grosime, cu e xcepţ i a ext rem i tăt il o r
cumani la sfâ rşitu l ace luiaşi sec. estice ale nave lo r latera le und e
XIII. e rau de aproape trei met1i. Ca
mate rial de co n s tru cţ i e s-a fo losit
că rămida , prinsă cu m01tar de b ună
1--~--~ =-:.-
I : : I -
-:.-_- := =---~
- calitate. Ane xe le m. n u sunt
semnalate . D up ă planimetrie,
L_·-----~-j • - d atarea s-a făc ut între sfâ rş itul sec.
al XII-iea ş i mijlocul sec. a l XIIJ -lea.
' - - - - I
:I r-·1 :I - - ~-- _
Se presupune că la începutu l sec.
I t - • I
I ' 1 I I 1
al XIV-iea bis. a trecut în fo los inta
~ -~=-!.fi --====-:. =~-~ j parohiei. D acă într-a d evăr, aşa s-au
petrecut lu crurile, distru ge rea
comp l etă se putea produ ce în a
Urmele bisericii mănăstirii doua jumă t at e a sec. al XVI-iea,
Kemenche câ nd şi loca litatea a di s pă rut
(Gyo1:ffy, 13 , p.860; K. juhasz, Die
Să p ă turi dup ă como ri , ca re Stijie der Temeswarer Di6zese im
i-a u distru s ziduri , alte a m e naj ă ri ş i Mittelalter, Mi.inste r în Westfa le n,
morm inte, s-au efectu at în a nul 1927, p .195-198; . Săca ră,
1898. În acel punct, l â ngă digul Mănăstirea Kem enche, în 1 Tibiscu.s,
M ureş ului , se văd în că urme le une i 3, 1974, p .165-171).
bazilici ro manice, trinavate , cu AR, IB
d ou ă tumu1i pe latura de vest. Bis.
avea pro po 1ţii apreciabile, dimen- Kenezmonostor. Este o
siunile generale ajungâ nd la 35 x m. di spă rută undeva în hota re le
20, 5 met ri. Nava ce nt ra l ă măs u ra în oraş ului Nădlac, dar nu se poate
l ăţ ime 6 metri , iar co lateral e le câte spune de ca re jud . din vestul
4, 5 metri . D o u ă pe rechi de stâlpi Ro mâ nie i a pa 1ţ in e (Timi ş , Arad)
cu posibile secţiuni dreptun- sa u d acă se afl ă chiar pe actu alul
158
teritoriu al Ungariei. A fost o urmaşul ctitorilor ori cel care îi

ctitorie de familie. Cel care a luase locul. La începutul sec. al
fondat-o pare să-şi fi lăsat amprenta XIII-iea, venitul ei din sare,
în însăşi numele ei. întâmplător sau confirmat de către rege, se ridica
nu, acest nume, Kenez, este anual la 2000 de bolovani de sare.
denominativul unei instituţii sociale Deoarece nu mai apare în
româneşti sau, mai general, slave. documente şi după 1241 se crede
Nici hramul, nici ordinul de care că ar fi fost distmsă de invazia
ţineau călugării care au populat-o, tătară (Juhasz K., Die Stijie der
nu se cunosc. Este menţionată la tschanader Diozese im Mittelalter.
timpuriu, în anul 1192, ca fiind a Mtinster în Westfalen, 1927, p.144-
neamului Monoszl6. Trei s. din 146; Gyoiffy, 13 , p.860-861).
vecinătăţi erau împărţite între ea şi AR,ML
1L
Lancrăm. (jud. Alba). M. şoseaua judeţeană. Posedă o bis.

ort. întemeiată în timpul domniei de lemn. Se bănuiesc antecedente
lui Ioan al II-iea Sigismund Zapolya mai vechi.
(1541-1571) de către refugiaţii IVL
munteni Ioan Mederet, Radu
Stolnicul, jupâneasa Stănilă, Lăpuşoa (corn. !băneşti,
clucereasa Stanca şi vistiernicul jud. Mureş). M. ort. de călugări, cu
Mihăilă, împreună cu ep. Sava al hramul Sf. Nicolae, nou înfiinţată în
Transilvaniei. Fondarea m. ar trebui anul 1997. Bis. este o clădire de
plasată între momentul pribegiei lemn, monument istoric, datată în
acestor boieri, cauzată de anul 1779, înzestrată cu pictură şi
voievodul Mircea Ciobanul, după icoane mai vechi, din anul 1740,
anul 1558-1559 şi depunerea ep. provenite din zonă.
petrecută în 1562. Ep. a rezidat în IVL
Lancrăm, unde avea, pe lângă
reşedinţa care putea să fie chiar în Lăpuşu Românesc, vezi
m., o casă, o curte şi o grădină. Lăpuş.
Puţinele informaţii de care
dispunem indică pentru m. o Lăschia (corn.
Copalnic-
perioadă foarte scurtă de Mănăştur, jud. Maramureş).
M. de
funcţionare. Ep. calvinizat Pavel din aici se cunoaşte doar din tradiţia
Turdas se instalează în 1570 în locului, care mai relatează despre
această reşedinţă. În anul 1572, bis. de lemn a ei. Posibilă o
Alexandru al II-iea Mircea, confuzie cu Copalnic (Z. Pâclişanu,
voievodul Ţării Româneşti, scria Vechile mănăstiri, p.159; Şt. Meteş,
principelui Ştefan Bathory în Mănăstirile, p.143).
legătură cu dorinţa sa de a-i fi AR
păstrate rânduielile stabilite
anterior, dar în 1574, ep. Pavel
Lăscud (corn. Ogra, jud.
vindea deja posesiunile din s.
Mureş). M. românească cu
Lipsită de sprijin, este foarte posibil
ca m. să nu fi subzistat multă începuturi, localizare topografică şi
hram necunoscute. O primă
vreme. Orice alte date, privitoare la
menţionare o cunoaştem din anul
localizarea în teren, hram sau
vieţuitori, ne lipsesc (Şt. Meteş,
1763. După ce a stat o vreme
părăsită, la 1807 a fost atribuită gr.
Mănăstirile, p.137-138).
cat. Tot atunci se scria despre
AR, IB
faptul că era în apropierea s. şi era
înzestrată cu o mică livadă. La
Lăpuş (Râoaia, jud.
Maramureş). M. ort. de maici, nou 1900, în localitate erau două bis. de
construit, cu hramul Naşterii Maicii lemn, din care una a fost, probabil,
Domnului, întemeiată în anul 1995. a m. (Z. Pâclişanu, Vechile
Este amplasată la trei kilometri de
160
Mănăstirile, p.151; Ioana Cristache- clădirea turnului şi a unei păiţi din

Panait, Biserici de lemn, p.253). m. în vremea răscoalei lui Francisc
AR R:ik6czy I, m., ca şi castelul La.zar,
de altfel, sunt jefuite de trupele
Lăzarea (jud. Harghita). M. colonelului habsburg Action (1707).
fr. din sec. al XVII-iea, pe locul în Incendiul din 1709 produce
care, conform tradiţiei, ar fi existat importante pagube m. Ea va fi
cinci capele construite în ·cruce. reconstruită cu mari sacrificii, până
Ctitorul este căpitanul Ştefan Lâzâr în anul 1752.
cel Bătrân, cu spijinul căruia au Edificiul este o bis. sală, cu
demarat unele construcţii. Anul de sanctuar decroşat, încheiat printr:o
întemeiere este socotit a fi 1642. absidă semicirculară în est. In
Drept bis. a fost utilizată capela cu faţada apuseană se ridică turnul-
hramul Sf. Fecioare. În 1642, Lazăr clopotniţă, de forma unei prisme cu
îl invită la Lăzarea pe fr. secţiunea plană patrată, încoronat
Bartolomeus, iar un an mai târziu de un coif piramidal scund şi
(1643), pe misionarul roman Esio faţadele decorate doar de lezene
Fulgentius. A fost părăsită temporar abia profilate, încheiate prin
la 1648, dar se vorbeşte din nou capiteluri dorice. Accesul în bis. se
despre ea în anii 1664-1665. Printr- face pe sub portalul deschis la
un document al aceluiaş nobil, cu parterul turnului sau prin mijlocirea
apostila Datum ex Curia mea unui atriu, ulterior transformat în
Szahegyensi, die 5 ianuarii 1665, capelă. Acum capela este închinată
sunt donate pe seama m. fr., un loc Fecioarei Maria de Lourdes, dar mai
de construcţie, împreună cu păstrează un frumos altar baroc şi o
grădina şi îngăduinţa de ridicare a icoană a Maicii Domnului de tip
unei rezidenţe pentru călugării fr. Hodighitria, ce consună cu icoana
Cel mai renumit vieţuitor al ei a de la m. Nicula. Turnul clopotniţă
fost Ioan Caioni, între 1669-1675. În este înglobat în cadrul clădirilor
1670, Ioan Caioni, cu sprijinul conventului. În interior, nava este
ctitorului m., invită la Lăzarea pe boltită pe calote boeme ranfoiţate
pictorul de altare Petrus Lengyel de arcuri dublou, ale căror capete
(Polonezul), autorul frumosului se sprijină pe puternici pilaştri de
retablu sculptat şi pictat al m. factură barocă. Sanctuarul este
Acesta a si decedat acolo în 1687. acoperit cu o semicalotă în
În timpul' său a început refacerea corespondenţa absidei semi-
principalelor clădiri ale circulare şi o travee cu boltă
ansamblului. M. poseda şi o incintă boemă, în vecinătatea estică a
fortificată. Numărul capelelor care arcului de triunf. În capătul vestic
au precedat-o, mai sus pomenite, al bis. se ridică tribuna pentru orgă.
se poate pune la îndoială, dar ruine Sacristia, ridicată pe latura de nord
provenind de la astfel de a sanctuarului, este acoperită cu o
construcţii au fost folosite în anul boltă semicilindrică cu penetraţii.
1749, pentru ridicarea unei noi bis. Ea mijloceşte accesul fie în bis„ fie
cu anexe. în vremea superiorului în foişorul construit de-a lungul
Bernardin Budai se va definitiva peretelui nordic al navei, ce
construcţia laturii de nord a bis., conduce spre clădirea conventului.
sacristia şi foişorul de legătură cu Trei dintre altarele bis., cu
aripa estică a conventului (1675). arhitectura şi pictura de factură
În 1690, Toma Borsos va acorda barocă, au fost închinate Fecioarei
fonduri pe seama fr., pentru Maria (altarul principal) şi Sf.
161
Francisc de Asissi şi Anton de mult la Timişoara, înainte de a-ş i fi

Padova (a lta re le laterale) . Altarele cucerit capitala. Terminarea e i a
sunt atribuite fratelui minorit laic, săvârşit-o însă, după moa1tea sa,
Heiniich \Vassermann, care le-a regina Elisabeta Lokietkowna, din
executat între anii 1759-1760. În dinastia polon eză. În a nul 1349,
patrimoniul m. se mai păstrează o ajungând înaintea papei Clement a l
seri e de l11 c rări ce apa1tineau VT-lea, ea îsi reve ndi că singur{t
vechilo r altare de la începutul .sec. ctitoria. În urma cereri i regi 11e i
XVJJJ (Sf. Ana, Iisus Hristos copil) . văduve, papa îi aco rdă drept la
Din sec. al XIX-iea sunt tablourile indulgenţe, acordate pe un a n ş i
reprezentând pe Sf. Francisc de patruzeci de zile, în ziua hramului.
Asissi ş i Sf. Clara, iar la cumpăna Cu toate acestea, se demonstrează
dintre sec. XIX şi XX au fost că a fost te1minată abia sub domnia
rea lizate vitraliile ce împodobesc regelui Ludovic I. Adunări ale
ferestrele bis. Firma Rieger din ordinului fr. sunt semnalate aici î.n
Budapesta a rea lizat, în 1904, o rga anii 1345, 1352, 1359. În anul 1380,
lă caşu lui . ptin testament, regina Elisabeta îi
Aspectul de azi al m. se l ăsa un potir din aur. În anu I 1492
datorează reface1ilor intreprinse a fost luată , prin decizie papală, de
după incendiu l din 1872. C l ăd irea la fr. conventua li , ş i dală fr.
m., dispusă în pa1tea de vest a bis., observanţi . S-ar părea că vechii
prezintă un plan recta ngular, cu o d eţ inători au reven it , pentru că, în
cu11e int e ri oa ră aproximativ de 1533 figura pe lista m. subordonate
formă patrată (quadrat11m). În custodiei din Bacs (Unga ri a). Tot î11
elevaţ i e, corpu rile m. au trei nivele, 1533, este amintită o rga bis. M. a
sub.sol, pa1ter ş i etaj. Pa1ternl ş i fost distrnsă cu prilejul a.sediu lui
etaju l se deschid spre CUite prin Lipovei , în a nul 1551. Une le
foişoare mărginite de arcade ce se informat ii sustin că vietu ilari i .s-a r fi
sprijină pe stâlpi scunzi şi puternici, retras, î~ anui 1552, la .Radna. Între
încoronaţi cu ca piteluri simple. anii 1607-1614, bis. e ra încă folosită
Interioarele sunt doar parţia l de reformaţ i . A fost probabi l
boltite. M. pos e dă o in c intă d e mo l ată pentru nevo ile de
fo1tificată. În pat1imoniul m. se reamenajare ale cetăţi i Lipovei.
păstrează câteva sculpturi în lemn
de morfologie barocă (Răs tignire,
datată 1752; Sf. Iosif şi Sf. Ioan
Nepomuk) (O rban, II, p.112-115;
Kovari L., Erdely epiteszeti emtekei.
Kolozsva11t, 1866, p .238-239).
S, AR
Leschia, vezi Lăschia .
Lighet, vezi Dumbrava.
Lipov a (jud. Arad). M. a fr.

conventua li , dedicată Sf. Ludovic
de Toulouse. Amintită în anul 1325,
ca o fiind ctito1ie a regelui Caro l
Sigiliul măi;J.ăstirii
frauciscaue
Robe1t. Ea fost începută în
din Lipova
vremu rile în care regele a rezidat
162
Cunoaştem sigiliul unui (ecclesia Beate 1•i1"ginis de Sol}'llf(JSJ.

guardian, apărut pentru prima dată În anul 1278 ea p1imise 1111 loc în
pe un document din anul 1455. Ni Covăsinţ, împreună cu familia unei
se înfăţişează ca o migdală, cu slugi, o vie, precum şi două mori.
chenarul în care apare inscripţia cu Ctitorul se îngtijise ca bis. sa-1
majuscule. Era înzestrat cu revină în continuare o dijmă din
inscriplia: S</G/llJVM> FR<ATR>IS sarea ocnelor de la Turda. A fost
QVARIJL4Nl DE C<ON> VEJVTV părăsitr1 cândva în intervalul a11ilor
S<ANCT7> LVDOVICI. În câmpul ]')42-1551(Gviii:ffr,1 3 , p.l8+18"i; F.
central este un pelerin, cu tunică Romhany Beat1ix, Kolos/orok, p.·1 l J.
simplă şi desculţ, purtând pe AR, \1L
umărul stâng o cruce mare latină,
cu extremităţi lăţite, reprezentându- Lisa (jud. Braşov). M.
), probabil, pe Sf. Ludovic. românească amplasată pe mosia
La sfârşitul sec. al XIX-iea, boietilor Paler, într-o poiană.
Marki mai cunoştea locul şi casa Hramul este necunoscut. Construită
(nr.258) de pe strada Lungă, unde cândva înaintea anului 1'48. cf"t11d
fusese amplasată m. O pivniţă s-a este prima dată menţionată, cu doi
păstrat totuşi până în perioada călugări. În 1758 avea trei căh1g~1ri,
postbeHcă, din moment ce a fost dintre care unul din familia
cuprinsă în lista monumentelor ctito1ilor, şi o călugăriţă. Dist111să în
istorice. Scăpată de sub observaţie, anul 1761. Un vechi călugr1r al ei se
aceeaşi componentă, este ca şi menţionează la 1'65. Sătenii au
pierdută. Doar câteva pietre solicitat refacerea ei în 1""""'79, dar au
profilate (un menou de fereastră ? fost refuzaţi (Z. Pâclisan11. Vechile
si ancadramente) au ajuns la mănăstiri, p.159; St. :\1el es.
Muzeul local (Marki, II, p.234-235; Mănăstirile, p.81-82).
Karacsonyi, II, p.197-198; F. AR
Romhânyi Beatrix, Kolostorok, p.41;
Adrian A. Rusu, G. P. Hurezan, Lissa vezi Lisa.
Biserici medievale din judeţul Arad.
Arad, 2000, p.183-184). Lugoj (jud. Timis>. !VI. 011.
AR,ML care a fost zidită la 200 de stfu1je11i
M. beghinelor este de cetate. Hrnmul ei probabil a fost
menţionată doar o singură dată, la Sf. Nicolae. Primele date sigure
1531, cu o capelă dedicată Sf. sunt din sec. al XVII-iea, respectiv,
Elisabeta. Nici despre localizarea din 1632, când a fost arsă, si 1658,
sau urmele ei nu avem nici un fel când a fost restaurată. Se afla în
de informaţii (Marki, I, p.385). stare de mină în perioada
L.-Şoim.oş (acum cartier). turcească. Iniţiativa rf'staurării
M. de aici a fost considerată ca o apa1tine lui Ioan Raţ de Mehadia,
abaţie a. Amplasamentul ei precis prefectul districtelor Lugoj, Lipova
este totalmente necunoscut, dar şi Sebeş, la 1"726. După aceste
judecând după pământurile lucrări, s-a descris edificiul ca fiind
ctitorilor, ea ar putea fi, poate, în "stil gotico-bizantin". Ctiton li a
regăsită în preajma Lipoviţei. lăsat o inscripţie, iar pe frescele
Momentul ei de ridicare se fixează originale se afla şi portretu I
cândva anterior anului 1278, când a protopopului timpului, Gav1il. A
fost ctito1ită de către Paul, din fost renovată de trei ori, până când,
neamul Gutkeled, banul de la 1842, a ars. După accsl
Seve1in, cu hramul Sf. Fecioare eveniment a intrat în p{1răsin~. .\
163
poseda t o bis. (36 metri illl1g ime), flln cţ i ona re, fiind des fiint.at d f" c;'11 re
c11 1111 tllm el e 16 metri în {1ltime, pe pri 11cipele G heo rghe R;.l k6czi al 11 -
fat.acla căruia erau p l{1ci cu Sf. lea, în anu l 1 0 '1.~ ( Km/i cso11yi. li .
Nico lae, M?tntui1 o nd ş i b lazo 11ul p.222 , 227, 268, Lf2.\ P. Brn ec.l ek r ..
fa miliei Raţ, înso tite el e in sc ripţ ii C:;· fksomly6. Kol ozsva r, 2000, p.5 18-
chirili ce si larine. Pe ftmda ţ ii ele 319).
pi a tră se în ă l \;.iu zid u ril e de .'\.R, :\1 L
că r{1 rnidă. A fost acope ri tă cu t_igle
sm{tlt11il e ve rzi. lco nost;.isul d e zid , Lupeni ( rn1111t ele Str:qa,
ca si peretii , au avu t pi ctur;?i 0 1 jud . Hunedoa ra ). Se. o it . c.it-
lege nde slavone si g receşt i . că l ug{1ri , · c11 bis. ele lem 11 . rn
1nte rioru1 era podit cu că ră mi z i hramul În ă lt a rea Sf. Crn ci, ridi cat
hex agonale. Avea, de ase menea, ş i din anul 1999.
o c ript ă. Cll exce pţi a clopotni(ei, IVL
edifi ciul a fost d {1râmat în inte1va lul
an ilo r 1879-1882. S{t pă luri Lupşa ( jud. Albal. M. 0 11 .
p ro toa rh eologice ;:iu dezgropat-o în este aşe zat {1
în va lea A ri eş lllui , la
an ul 1922. C l opot niţa a d evenit câ ţiva kilo met ri d e co mu11 ă. A.
mo nument isto ri c în anul 1957, funcţionat ca m . di11 sec. XV, pân ~t
cft nd a fost restallrat{1 (Şt. M e t eş, la 1832. Hramul a fost ace la al SI .
Mănăstirile, p.194-197; C. Tftrziu , Nico lae. Un toponim c11 11umf' le de
Scurtă privire ist orică asu/Jm Muntele C{1lt1g ă ntlui , apa re d eja la
hisf'ricii ortodoxe române din 1427. Tradiţia , m a rca t~1 la B laj, î11
Bona!, în FD, 52 , 1938, p.14 -15; anu l 1900, s 11 s ţin e 6 1 a l ost ric.li ca 1;'1
\l!tl!tsion 11, p.260; V. Turcan , Un în anul 1429. O i11scripti c cl i11 ;11nil
m o1111 nwnl istoric: hiseri ca "5/ 1421 este, ce l mai probabil , o
.'Vi colae" di n Lugoj, în MB, XJI , m . l- reface re a 1111eia 1n;1i \'Cehi .
"i , 1962, p.122-124; Mureşianu , disp{trut ă cu p ril ejul refa ce ril o r
p.65-70; Stoicescu, p.95-96). sll ccesive ale ecl ifi ci11lt1i de lem11.
AR
Lunca Apei ( Lu 1ica

Potă lllui , co rn. Apa, jt 1d. Sa tu
Ma re). M. 0 11 . d e ma ici, cu hramul
Acope răm ;intul Maicii Donun 1h1i ,
int e m e i a f ă în anul ] 99 5.
fVL
Lunca Potăului, vezi

Lunca Apei.
Luuga ( jud. Cov;;is na) . M.

Ir. co nstruit {1 probab il între anii
1 6.~ ~ - 1 6:W, prin g rija mai mlllto r
nob ili secui di11 Trei Sca u11e Uvli kes ,
Apor, lmets), în pa 1tea el e răsă rit a
s. , sp re Lemni a. În acel loc a fost
ridi cată o cape l{1 din piatră ş i un
mic claustru de lemn. În cad rnl ei a
flln ctiorntt si o şcoa l {1. Conventu l a Biserca mănăstirii Lupşa
;;iv1.1t o pe ri oa d ă foa 11e sc u1t ă ele
164
Dacă vechimea ei este decroşat, închis pentagonal (11,26

reală, atunci se poate presupune că x 5,26 metri). Decorul tavanului
a fost ctitorită de către cnezii, mai altarului este format doar din
târziu, nobilii românii din Lupşa. astrele majore, lângă care, o
Un manuscris de la sfâ~itul sec. al inscripţie pictată, în limba
XV-iea si o carte coresiană, latină,dar cu anul redat chirilic,
prezentă ' aici, pot fi indicii al povesteşte de meşterii Johann
existenţei sale. Inscripţiile şi Somosium şi Ştefan Gyarfas din
picturile sale trădează influenţe Colţeşti, iar cel al navei este floral.
calvine. A devenit gr. cat. cândva în Icoanele iconostasului au fost
prima jumătate a sec. al XVIII-iea. datate în sec. al XVII-iea, iar altele
Călugărul Procopie se întorcea la sunt din a doua jumătate a sec. al
ort. în timpul mişcării lui Sofronie. XVIII-iea. Sunt semnalate şi chilii
Ep. Petru Pavel Aaron a solicitat din lemn cu temelii de zidă1ie. A
doar alungarea sa, fără ca m. să fie fost renovată între anii 1975-1979
vătămată. în anul 1762, prin forţa (Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri,
autorităţii, a fost restituită gr. cat. p.159; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.15 2-
Sătenii au reacţionat luându-i 153; BOR, nr.5-6, 1938; Ioana
bunurile, pe care au fost obligaţi să Cristache-Panait, Biserici de lemn,
Ie restituie parţial. În anii 1765-1767 p.85-86; At. Popa, Biserici vechi din
avea doi călugări, care susţineau şi Lupşa, în ActaMN, XIII, 1976,
o şcoală, în timp ce, în intervalul p.429-432; I. I. Morcan, Biserica
1772-1774, doar unul. La începutul mănăstirii "Sfintul Nicolae" din
sec. XX, averea m. era administrată Lupşa, în lndr. Past. Alba Iulia,
de către parohie. Viaţa m. a încetat VIII, 1984, p.67-69; M. Ponunb,
oficial în anul 1832. Şcoala s-a Două ctitorii românesti din secolul
mutat şi ea în 1848. al XV-iea: Biseri~a S/întului
Bis. din lemn a cunoscut Gheorghe şi Mănăstirea Lupşa, în
mai multe refaceri (1694, XVIII). ActaMN, XVI, 1979, p.626-630).
Planimetric, este vorba despre AR
un altar dreptunghiular, cu altar M. ort., de călugări,
refăcută după anul 1990.
IVL
Măgheruş , vezi Şieu- Bis. m., păs tra t ă si ast;:'1zi,
Măgheruş. se co mpune din naos, p ro naos si
altar închis recta ngu la r, nedecrosat.
A fost consttuită d in zid, în do u ă
Măgina (jud . Alba).
etape, d ar cu dime nsiu ni modeste
Cunoscută ca m . gr. cat., cu hramu l (lungime 10, 56 m).
Sf. Tro i ţă. Trad i ţ i a, co nse mn ată la
1900, a tra nsmis o d ată foa 1te
p recisă de înfi i nţa re - anul 1611.
Această vechi me, cel p u ţin în ceea
ce p ri veş t e b is., este s prijin ită de
că tre cercetarea arh eolo gi că,
d es făş urat ă între anii 1997-1998.
Izvoa re le scrise au cons emn ă ti
ce1te despre m. doar de la
jum ă ta t ea sec. al XVIII-iea. Din
anu l 1745, şt i m că i s-au uzurpat
unele bunu1i de căt re colegiul Biserica mănăstirii Măgina
refo rmat d in Aiud . Ante rio r anului
1759, s-a aşeza t acolo un că lu gă r
sâ rb pe nu me Sofronie Pavlovici, Alta rnl este separat de
ca re nu s-a raliat mi şcă rii lui n avă printr-un iconostas de zid cu
Sofro nie din Cioara, preferând să se d o uă intrări. La început (sec. XVI-
refugieze în munţ i , pâ nă în anul XVII), a existat doa r a lta rn l ş i
1762. La 1765 era loc de pedea psă naosul (î mpreun ă cu lungimea de
pentru cano nicu l bl ă j ea n Silvestru 7,70 metri, la inte ri o r), pronaosul
Ca liani . A fost evitată de va lul fiind o a d ă u g i re din sec. al XVIJI-
d esfiin ţă ril o r de m. din a nii 1783- lea sau din urmă to ru l (1855), de
1785, da r a continu at să fi e l ocui tă, câ nd avem atestată o refacere.
în general, de că tre un singu r Fund aţiil e a patru contrafo1t uri
că l ugă r . Conflictele cu refo rm aţ ii (datate la sfâ rş itul sec. a l )(Vl-lea)
d in Aiud au fos t de dura t ă, au fos t găsite pe latu 1ile de sud si
culminând în an ii 1848/ 1849, câ nd nord ale părţ ii vechi a bis. î~
re u şesc să o di st rn gă. La 1855 m. a perioada fun cţi o nării edificiu l e ra
fost t otu şi refăcut ă, iar ş itul înconjurat cu o in cin tă de zid ,
ieromo nahilo r a continuat pâ nă în as t ă zi di spă tut ă (Şematism ul
anul 1871. A întreţ inut ş i o şcoa l ă jubiliar al m itrop oliei Blajului din
ca re a fos t activă până că tre anul 1900. Blaj, 1900, p. 124; Z.
mijlocul sec. al XIX-iea . La 1902 m. Pâ clişanu , Vech ile mă năstiri, p .1 60;
nu ma i fun cţi ona, dar pe l â ngă bis. Şt . Me teş, Mă năsti rile, p.52-53; N.
se mai afla o "căsci oară" ş i o li vadă, Al bu, Cea m a i vech e scoa lă
ca re aminteau de vechiul l ăcaş româ nească din judeţ u. I Alba:
monahal. şcoala de pe lâ ngă mă năstirea
166
Măgina. în Apulum, XN , 1976, 144 2, cu a ltul got ic. D i11 ;11\ld l <J.) .~
p.465-471; G h. Petrov , Măgina. avem date d es pre o c -1pel;"1 a h is.,
jud. Alba, în Cro nica cercetărilor ridi ca t ă în c i11s1ea s r. l,;.1clis l;111 .
·a rh eologice din Româ n io. pe 1ltru ca re Stera11 Kf'm(11\· cc- 1"L·;1 u
Bu c ureş ti , 1998, p. 70). indulge ntft papal ~1. St· parc" c::1 î11
M. o it. , de că lu gă ri , cu 1642 , pa 1tea supe ri oa r~1 a 1111rnil11i
hramul Sf. Treime, refăcută du p~t din sud-vesl a fosl d e rn o l ală. S-a
anu l 1990. dărâmat , probabil mai mult , î11
AR, lB urma cut remu 11Jlui din a nul l'Cr'i .
Dintre cele dou ă 11111111ri s-a
Mănăstiren.i ( Cyeromo- co nse1vat doa r 1111ul. Act11alme ntc
noslor, jud . Cluj) . Potrivit traditie i, fu11ction ează ca bi s. refo nna1 ;·1
m . cal. privată, a neamului Ka lo la, ( 81111yiloy, li. p ..-'i\~ - i(iO ;
cu hram11l necunoscut, dacă 111.1 Vă1;:1.11·a1111 , p.85-86; b1tz I' ) ')( 1,
cumva numele e i p ropriu indi că p ..)68-69; V Rus , Syllogi1ttacon1111.
hramul Sf. G heorghe. A fost ridicat ă ll , p.224; listyan., li, p.22J-222 ;
probabi l anterio r invazie i tătare din Mikl6si Sikes Cs ., tgyh fizi Ppit<5szel
1241 . La data din urm ă, m. a fost Ka/olaszegen o ro111a n.iko <5s g0tilw
p răd ată, iar obiecte le valo roase s i e1 1sziizadai ( 1540-ig). Aclot!lir, Î I I
o rname nte le au fost lu ate d e dttre vo i. Arhilecl11m reliop,ioos!J
tăta ri . În a nul 1275 , l<:emeny, fi1 Il nwc/ieuolă di n Tra11si/1'(111 io. Sal 11
lui Miko la, pentru a ajuta m. să-şi Ma re, 1999, p.258-2Ci1 l
revină în urma d istrugerilor \R, \ 11.
provocate de t~ttari, îi don eaz~1 o
moară p e Someş şi două h e l eştee Măuăştiur (S:-is\ ;Ir,
" l ângă drumul public". La sfâ rşitu l Begamonosto r, jud. Timis) . .VI. c 11 ..
sec. XIII a avut de s ufe rit , din no u , popu l ată de un o rdi11 re ligios
în urma conflictelor a rmate dilltre n ecunoscut , ami11t it ă o s i11g 11 r;1
memb1i nea mul11i Ka lota şi Borsa. d ată, în a nul 12:)). Î11 ace l a 11,
În sec. a l XIV-iea nu mai fu n cţ io na rege le îi reCll noaşte d rep11 II la l OOO
ca m. d e bo lova ni d e sa re. Se a fla
pozitionată la no rd1tl .s. , pe 1naliil
drept al Beg~1i , und e de11ivel;1ri s i
topon im1 ii "La m." îi co11se1Y;'.i
a mintirea . Dispar i ţia e i a av111 loc î11
împ rejur~tri nedoc11rne 111 a1e. Estt·
ce1t că, spre mijloC1JI sf'c. al :\J\·-
lea, 11u mai f11ndio11a ;oico lo clcd'11 u
bis. paro hial ă.
R11i11d e a u fost ce rccL 1Lt·
pseudoarheologic în .sec. a l :\J>: -
Biserica de la Mănăstiren.i lea, fără ca vreo i11fo rrn aL ie să 11e
parv ină desp re rez11lta11il ob1i11111 .
Ce rcetarea a fosl re h1 a t ~1 î11 alllil
Monumentu I ecleziast ic 1979 s i a co11ti11u a1 ;oipoi î111re ;111ii
p rez intă în6 1 o na vă, cu un pilastn1 1981-1 984 si 1986. Î11 11rnu accsl o r;1
romanic profilat. Dou ă turnuri au a fost d e.scope rit::i o bis. c.l o ta1;·1 c 11 o
fost ridicate pe faţada de vest, în absidă ce ntra l ă, .semic irc1Ilar;1, si
ultimul sfe1t a l sec. al XIII-i ea . D in a lte două, în chise la fe l, dar rnai
anexe nu s-a conse1vat nimi c. ret rase. Inte rio rul e ra cornpa1ti-
Alta ru 1 romanic a fost înJocu it în mentat în tre i na ve, despă 1 tit e d e
167
p ilo ni p;'1traţ i . Numa i a bside le a u la mijl ocul sec. a l XV-le;:i. Aco lo a

fost const111ite din pi a tră , restul e mis un act Io an d e Hun edoara . S-
zidurilo r fiind ridi cat din că rămi z i. a p resupu s, fă ră a rg ume nt e
s uficie nte, că fu nctio 11a rea ei
a pa1tine sec. diuas ti e i a rpad ie 11 c.
Nu posed ă m ni ci da te desp re
a mplasa rea în te re 11 ( Cwfo.ki, I.
p .7 75 ; F. Ro mha n yi Beatrix ,
Kolostorok, p .73-74).
AR
Mănăştur-Copalnic , vezi
Copalnic-Mănăştur .
Mărcuş (co m. Dob ~1 rl ~111.

jud . Covas11al. M. 0 11 . î11fii11t <1l;-1 la
Biserica mănăstirii Mănăştiur 1958, ca o m . de ma ici. Desfiintal ă
în 1960. Refăcu tă în a nul 1991. c 11
hra mul Sfinţi i Ro mâni .
Bis. avea o lungime d e 22 IV L
şi o 1 ;1ţim e d e 12,70 me tri .
Pla 11ime1ric, bis. fa ce pa 1t e dintr-o Mărgineni (Afte ia , Cioa ra,
se rie ca re se da t ează în prea jma co rn . Să li ş t ea, jud. Alba J. M.
sec. a l XTl -lea . În jurul b is . s-a să pa t ro mâ n easd1 loca li za ti:1 pc va lea
1111 şa n ţ a proximativ e lipsoidal , lat Archis ului , î11 a fa ra l oca lir ă rii . A
de 15-20 met ri , cu di a met11Jl e.st- av11t hra mul Naş t e rea Ma ic ii
vest, de a prox imati v 50 me tri , ia r Do rn11ului. Î n a nul "1727 esle de ja
ce l no rd -sud , d e a proximati v 30 a ră t a t ă ca fiinţ â nd în " Pl ă i so nil
met1i . D upă pă răs ire, b is ., d o t a t ă cu Cio are i". În ju11Jl a nului 1'5' a
un şa nt ma i a propi at d edtt cel s ufe 1it o dist11.1 ge re pa 1ţ i a l ~1 da to rir;1
iniţi a l , a servit ca fo 1tifi caţi e (sec. prima rului clin V in ţu d e j os, d a r a
XV-A."'VI) . Un cimitir, d ezvo ltat între fost refăcut ă ( prin ie romo n ah u I
sec. XJV-A."'VIJI, a ocupat vechiul Ş te fan ~) în anii unn ă to ri. La 1 76 .~ i
spa tiu dezafectat ( Csanki, II, p .19; se d ă rui a un clo p o t. De aici a
I(. ju hasz Die St!fie der Tem eswarer început misca rea că lu gă ruh1i
Diozese im Mittelalter. Mlinste r in Sofroni e , p e ntru reven irea l<t 0 11 . a
\Xlestfale n , 1927, p .209-211 ; Al. une i pă 1ti din bis . 11nit ă ci 1 Ro ma.
Răd ul escu, M!măstu rul de Bega Avea icoan e d in a nul F"""'O, p iclalc
(i11d. Ti" m.is) - dalP preliminare (sPc. d e că tre Sta 11 din O răst i e. Exist;1
X l \/-X V/l), în Studii d e isloriP a da te şi d espre u11 fo nd de ca n e
Banatului. Timişo ara , XIX-XX, destul de im po1ta nt d eţ i11111 de d ttre
1995-1 996, p .73-75). m. În a nu l 1774, s unt po m e 11i ţ i
AR Georg iu s Ge rsz, econo mu I m . ş i
mo nahul Sa mu e l; ul timul e ra trimis
Mănăştur (Zak an y- s~t s trâ n gă mile, m . fiin d s:'i radi.
mo nosto r, jud . Arad ). M. D i s trn să d in no u în juru l a 11ilor
a p a1tin{ttoa re unui o rdin 1786-1788, d in ma lt.' ri a le le ci
n ecunoscut , a că re i isto 1ie este clă dindu -se b is. d e lern11 a ~-
imposib il d e reconstituit. Aminti rea 0798). O pa 1te a fo nd til u i de
m . este s uge rată d e o fo rmă icoane a a juns la aceeaş i bis . Î11
t o p o nimi că p e care o întâlnim d oa r a nul 1904 este rnentio n at un
168
paraclis de zid, pe locul foste i m. Românească, î11 BM1, X:)(XJX, m .2,

După 1930 se ridi că două chilii , 1970 , p .30).
ca re se refac, între a nii 1946-1950, AR
urmate de o bis. de lemn 0934- Măriuş (Jzvo rul
1935), cu hramul Sf. Împăraţi Tă mădui rii , corn. Va lea Vi 11lllui ,
Co nstantin ş i Elena . Sfiinţirea s-a jud. Satu Ma re). M. o it . de că lu gă ri ,
produs însă abia în anul 1952. A înfiinţată în anu l 199:\ C\I hra1rnil
fost popu l a t ă de monahi doar p â nă Izvo rul Tăm~1 duirii.
în anul 1958, după care a fost 1\"L
admin ist rată de că tre bis. parohială .
S-au executat re pa raţii la bis. în anii Mânăstire (S~u igeo rge,
1965, 1978-1979, iar la chilii în corn . G ătaia, jud . Timiş). M. o it ., cu
1986-1 988, 1993 (Z. Pâclişanu, hramul Sf. Gheorghe, de o vechime
Vechile mănăstiri, p.155; Gr. n e preci za t ă. Era situ a t ă pe malul
Marcu , 110 târ de schit ... 11 ca. un stâng al Bârzave i, într-o zo 11 ă
grăunte de muştar, în MA, II, nr.1- o dinioară foa ite împă dmit <'t. Dale le
2, 1957, p.124; D. Oa nă , Schitul documenta re p ri vitoa re la s. 11u 11e
"Ajieia. 11, în Apulum, XI , 1973, ajută în ide ntifica rea ci it o rilo r. Î11
p.851-855; Ioana Cristache-Pa nait, sec. al XJX-lea s-a tra11s mis
Biserici de lemn, p.127-128; D. informaţi a potrivit că re i a, î11 anu l
Oană, Sfântul Sq/ronie şi 1764, cu pri le jul dă râmi'i rii un ei
mănăstirea. lui din Plăişoru l Ciorii. case, a fost descoperi t ă o pisallie
Alba Iulia, 1995; M. Pornmb , de piatră, din anu l 1487, ca re
Dicţionar, p.353). vo rbea despre despot1 Ii Ioa n
[8 Brancovici. O a lt ă op i11i e, di 11
ace l aş i veac, co nse rva a!llii 150:).
M. o it. de că lu gări, Defterele turceşti o co11sen111eaz;1
înt e m ei ată în anul 1975, cu hramul sigur în anii 1569-1579. Î11 sec. ca re
Naşte rea Maicii Domnu lui. Vezi ş i urm ează, o însemnare de ca 11 e îl
Cioara. pom e n eş t e pe egu me nul Leolltie,
Nl în 1623. Alte înse mn ă ri de ace las i
tip , d e m o nstrează că m. fllncţiona.
Mărgineni (corn . Hârseni , A fost a rsă de turci la 1716. În sec.
jud. Braşov). M. întemeiată pe a l A.'VTII-lea isto ri a c un oscută a m.
mo ş i a familiei boiereşt i Pandrea. este marca t ă de conflicte de
Amplasamentul exact şi hramul nu proprietate cu să t e nii prea
sunt şt iute . D at ează dintr-o apro piaţi . Se c un oaşt e o li s t ~1 a
pe rio a d ă ante rioa ră anului 1758, egumenilor dintre a nii 1615- 189 1.
câ nd acolo se afla un că lu gă r.
Co ns c ripţia ep. Atanasie Rednic o
me nţionează încă în anu l 1765.
M e nti o nat ă ca m. din pi a tră în
176l Nu mai posedăm nici o
inform aţ i e despre soarta ei
ult e rioa ră (Z. Pâclişa nu , Vechile
Mănăstiri le, p.82; Ioana Cristache-
Panait, Cu privire la. unele
monumente din Ţara Făgăraşului Biserica din Mânăstire
în lumina relaţiilor cu Ţara.
169
În sec. XVIII (1764-1794) - pe faţada estică a absidei corului, s-a

XIX, bis. a fost transformată. Se conservat o inscripţie cu anul 1400.
prezintă ca o bis. sală, cu o absidă A avut hramul Sf. Elisabeta.
semicirculară amplă, uşor Amplasată aproape de colţul de
decroşată. Aceeaşi absidă posedă, nord-est şi lângă centura de ziduri
în interior, nişe alternate cu de apărare a oraşului medieval.
absidiole. Nava este compartimen- Turnul exista deja la 1485. La 1507
tată în două travee inegale, de către se spune că avea un tract, cu etaj,
grupuri de pilaştri şi un pronaos. în care erau 28 de chilii si un mare
Fiecare travee are o altă formă de refectoriu. În. ciuda prot~telor fr.,
boltă; prima cu o turlă cu calotă, aici a fost înhumat Aloisie G1itti,
pornită din forme a vela, pronaosul fost guvernator al Transilvaniei. În
cu bolţi turtite, scunde, peste care anul 1535 avea 25 de călugări, la
se ridică turnul clopotniţă. A fost 1544, doar 14. Se pare că şi-a
înzestrată cu pictură în sec. XVIII, încetat activitatea în anul 1557. A
din care s-au conservat doar puţine fost folosită, cel puţin o vreme, la
elemente. Iconostasul a fost pictat sfârşitul sec. al XVII-iea, ca spital al
parţial de Pavel Teodorovici (1748), oraşului.
cu întregiri de la începutul sec. Claustrul a fost redobândit
XIX. Alte icoane sunt realizate de de fr. în anul 1721. Până să fie
către Nedelcu Popovici Cl 759) şi refăcut ansamblul, s-a utilizat
alţi pictori, din familia Giurgiev. pentru cult vechea sacristie.
Ultimii lucrează la frescă (1799). Lucrările de la claustru au avut loc
Anexele au fost şi ele refăcute în între anii 1726-1733. Bis. a fost
anul 1766. M. ort. de călugări care refuncţionalizată şi barocizat, în
se află în administraţia vicariatului anul 1742. Principalul susţinător
sârb (Szentktaray, p.39-46; Şt. material a fost Ioan. Haller,
Meteş, Mănăstirile, p.207-212; T. guvernator al Transilvaniei. În anul
Mărgineanţu, Triumful românilor 1743, sunt amintite claustrul, turnul,
ortodocşi din comunele Berecuţa şi un izvor si un teren vecin. Existau
Mănăstire. Caransebeş, 1937; acolo şi ' la 1903. Lichidarea s-a
Vătăşianu, p.82; V. Matic, Svetlana produs ulterior, la o dată pe care
Djordjevic, Manastir Sveti Djurdje. nu o cunoaştem.
Novi Sad, 1970, p.90-95, 97, 105; V. Din bis. medievală, nava
Ţigu, Zugravul Nedelcu Popovi.ci, în este de mari dimensiuni (12,50 x 28
BMI, XL, nr.2, 1971, p.69; Stoicescu, metri). Faţada de vest, transformată,
p.101; Th. N. Trâpcea, O şcoală de păstrează elemente din portal şi
slovenie Sveti Giurge - Sfântul două cadre de ferestre, dar fără
Gheorghe, în MB, XXX, nr.4-6, muluri. Interiorul a suferit
1980, p.349-351; Engel P., A transformări baroce, atât la nivelul
temesvari es moldovai szandzak bolţilor, cât şi pe linia pereţilor,
t6r6kkori telepulesei (1554-1579). unde au apărut pilaştri masivi,
Szeged, 1996, p.124; Adriana ritmaţi de nişe pentru , altare,
Buzilă, Biserici baroce din Banat. precum şi un balcon pentru orgă,
II. Cluj-Napoca, 1998, sub voce; M. situat la terminaţia de vest. Noile
Porumb, Dicţionar, p.235-236). structuri baroce sunt dublate de
AR, IB decoruri în stuc, de aceeaşi factu~.
Toate ferestrele si-au
MedJaş (jud. Sibiu). M. a pierdut traforurile gotice. Ungă
observanţilor, întemeiată probabil umărul ei de sud-est i s-a adosat o
anterior anului 1444. Într,.o nişă de capelă, cu plan dreptunghiular şi
170
abs id ă poligonală.Aici se mai 1525. A d ispăru t fă ră mm ă, astfe l

co n se rvă o fereastră cu muluii în încât nici un fe l de a lte co 11sid eratii
stil gotic fl amboa iant. Co ml , închis p n v1toa re la ea nu mai s1111t
poligonal, îşi păstrează încă o pa1te posibile ( Karacsony i, li , p.55 ,-1;
îns e nmată a e lemente lo r de boltă Entz 1996, p ..384).
(pe ogive în reţea) şi AJţ, ML
ancadramente le . M. beghinelor este
m e nti o nat ă p rima dată, în arn il
15 25·. În l 535 este a mintit Iacob
l<.eres zte nyszigeti, d1 1ltovni C11 I
begh ine lo r. În l 542 a11toril i"i1ilc
o raşu l ui au ce11Jt adu 11:'i rii
provincia le să fie acceptat ă în
rândul begh ine lo r novi ce o tânără
l oca lni că, reco mand ată de e i. M. a
dispărut fără unn ă, astfe l încât nici
un fe l de alte co nsid eraţ ii p ri vitoare
la ea nu ma i s unt pos ibil e
( Karacsonyi, IJ , p .117, 55<1; Entz
1996, p ..384,).
\llL
M. piar. Înt eme i ată dup~1
Mănăstirea franciscană 1700. Câte ceva ş tim
d oa r despre o
din Mediaş şcoa l ă constrn it ăîn p i aţa ce nt ra l ă, a
oraş ului medieva l, respect iv pe
C1ipte le d e sub cor ş i latu ra d e sud a sa, după instala rea
cape l ă au a părut probabil tot la lo r în a nul l 736. Păst rează
refacerea din sec. XVIII . Claustrn l caracte re baroce. A dcve 11i1 cl:'idire
se d ezvo lt ă spre no rd , pe un pla n pa 11i cul a ră în a111il 1..,90 <L::i 1ge11ia
amp lu , trapezoida l. Lângă cor este G recea nu , Monu1rwnlP 1tw diP1,r,tlP
sacristia, peste ca re se Iidi că .turnu l din Mediaş. B u cureşti, 1968, p. 28).
clopotniţ ă . Sacristia co munica cu A Jţ
po1ticul. O p i vniţă gotică se mai Medie~m Aurit (jud. Satu

întâ ln eşte în est, peste care se afl a Mare) . M. a fr. obse 1 vanţi ,
o sa l ă (ca pitulară ?) cu bolţi în înt e meiată, pe un amplasament
reţea. Toate cele lalte anexe, s-au ră mas astăz i necunoscut, pro babil
refăcut destu l de rad ical, cele d o u ă d e că tre famili a n ob ili a r~! l oca l ă
nivele fiind despă 1ţite de tavane. M6rocz, câ ndva anterior ani 1lt1i
Întreaga cu1te este înconjurată de 1492. La 1535 este atestal~1 Cil I..,
căt re po 1ticul m ă rginit spre curte d e că lu gă 1i . La 151 6 apa 1ţi11ea
un ş ir de piloni cu arce. custodie i bă imărene. La 1556 au
Actu a lmente, anexele adăpostes c fost mutate aici o se1ie de Liu nu ri
muze ul municipal (Szabo Gy. P., care slujeau adună1i l or gene ra le
Ferencrendiek a magyar provinciale . Totuşi , în 156.3, se ma i
t6rlenelem ben. Budapest, 1921, găseau în ea guardianu l si a lti pa1r11
p.298-299; Eugenia Greceanu, că lu gă ri . P ă răs irea sa a avut loc, se
Monumente medievale din Medias. pare, datorită lupte lo r ca re s-a 11 da t
Bu cureşti , 1968, p.40-43; Entz 1996, în zonă, între pa 1tizanii Habsbu r-
p.153, 384). gilo r şi cei ai p rincipatu lu i, pe la
M. călugăriţelor fr. este 1565. Ruina b is . m. se mai vedea la
me nţionată o s ingură dată, în anu l a nul 1764, în hotaru I esti c al
171
localitătii(Karacsonyi,, II, p.118- o înţelegere privind împărtirea m.

119; · F.Romhânyi Beatrix, si a bunurilor sale.
Kolostorok, p.43). ' Piese profilate aflate în s.
AR,ML Cuzăplac, au fost considerate ca
aparţinătoare acestei m. ~imitiru~
adiacent, cercetat parţial .ş1
Meseş (Jac, Moigrad ?, jud.
accidental, a fost datat, cu ajutorul
Sălaj). M. b. întemeiată de că~re monedelor, între sfârşitul sec. al XI-
ducele Almos (circa 1070-1127), fml
Iea si sec. al Xiii-lea. Se mai
regelui Geza I, anterior anului mentionează o sculptură în stâncă a
1106, cu hramul Sf. Margareta de
sfint~i patroane, care a dispărut _Ia
Antiohia. Poziţia exactă şi urmele
mijlocul sec. al XIX-iea, pnn
ruinelor nu sunt cunoscute. Cea
progresul unei cariere (Rupp, III,
mai acceptată localizare pare a fi î? p.15-166; Bunyi,tay, 11, p.351-352;
teritoriul din Poarta Meseşulu1, III p.401; AE, VIII, p.19; Petri M.,
eventual pe dealul Poguior, fără a
exclude amplasamentul între vechi
s:dtagy varmegye monograpbiaja. I.
1901, p.581-591; A pannonhalmi
ruine romane. Toponimele, Dealul
Szent-Benedek-rend t6rtenete.
M. si Valea M., par să-i ajute
XII/B. p.450-451; Csanki, I, p.560;
localizarea pe una dintre terasele
M. Rusu, Cetatea Moigrad $i Porţile
pe care se întindea oraşul roman
Mesesului în voi. Sub semnul lui
Porolissum. În cursul sec. al XIII-
Clio.' Cluj: 1974, p.265, 267; Entz
iea a beneficiat numai de danii ale
1994, p.27, 28, 49, 128, 129; Entz
membrilor familiei regale: regele
1996, p.54, 386).
Stefan al III-iea ·a donat m. un
AR,ML
bulgăre de sare în natură sau
contravaloarea lui după fiecare
Mica (jud. Mure.ş). Ridicată
transport de sare ce trecea p_rin
după anul 1636, la iniţiativa lui
porţile Meseşului (1165), regma
Istvan Szalinai, prefectul misiunii fr.
Ana, soţia regelui Bela al III-iea, a
transilvane din provincia Bosniei,
donat a cincea parte din vama de
pe moşia lui Mihail Tholdalagi,
Ia Zalău (1173-1184), regele Andrei
căpitan al scaunului Mure.ş. Oficial
al II-iea donează posesiunea
mostenea m. din Teiu.ş.
Kelew<4 '- împreună cu locuito_rii
cetăţii 0220~.12~0), regina Mana,
Co~tructiile au fost de Ia început
modeste,' nefiind legate de vreo
sotia regelui · .Bela al IV-iea,
întăreste donatfa făcută de către mostenire arhitectonică anterioară.
S-a · construit iniţial o capelă de
regin~ Ana ci264-i270), iar, în
piatră, dedicată Sf. Rege Ştefan,
sfârsit regina Elisabeta, la cererea
chilii de lemn, cu un singur nivel,
abatel~i Ştefan, reda m. a cincea .şcoală separată .şi o criptă pentru
parte din vama de la Zalău care,
între timp, îi fusese luată (1281). donator. înconjurarea cu un zid de
piatră a fost interzisă de către
Ultima sa menţionare în activitate,
principe. A fost sfinţită în anul
pare să fie anul 1281. În 1234-1235
1653. După anul 1666, până în
se regăseşte înscrisă într-o listă.. a ~.;
1669, a activat aici fr. Ioan Caioni.
premon. La 1361, când este ?aru1t~
El a contribuit la refacerea în piatră
de regele Ludovic I, mag1strulm
a chiliilor, adăugându-le .şi un etaj,
jakcs, fiul lui Toma de Coşeiu? era
deja părăsită. în 1368, mag1Strul iar bis. i-a adăugat un cor de lemn,
o orgă .şi un turn clopotniţă. S-a
jakcs de Coşeiu, magistrul Ladislau
refăcut si statuat în anul 1743. Fr.
Vitez si Ioan fiul lui Ioan, încheiau
' ' au întreţinut o .şcoală pentru secui
172
şi români. Multe transformări fesu Cbristi I MCCCCXXXXVIJ]). Un

constructive au avut Ioc în anul claustru era dezvoltat către sud. El
1900. Au deservit şi parohia locală s-a conservat până astăzi. Este
(Szabo Gy. P., Fenmcrendiek a posibil ca unele corpuri de clădiri
magyar t6rtenelemben. Budapest, suplimentare, ca şi zidul de incintă
1921, p.301). al m. să fi apărut în timp. Vechile
AR fundaţii ale corpului de est sunt
seIIlllalate în anul 1775.
Mica (or. Dej, jud. Cluj). O Un document papal din
m. denumită şi "Slamina" se găsea anul 1444, dezvăluie faptul că m.
pustie în vremea păstoriri ep. gr. avea mari nevoi de repamre şi
cat. Grigore Maior (1772-1785). Alte dotare, drept pentru care i s-au
date nu ne sunt cunoscute despre îngăduit privilegiile de pelerinaj şi
ea (Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, acordare de indulgenţe. La 1448 era
p.160; Şt. Meteş, Mănăstirile, restaurată. Privilegiile ei, emise de
p.143). către regii Matia Corvin şi Ludovic
AR al Ii-lea, au fost confirmate şi de
către principu Gabriel Bathory
Miceşti (Valea Popii, jud. (1605), Gabriel Bethlen (1617) şi
Alba). M. ort. cu hramul Sf. Ioan Gheorghe Răk6czi I (1636). În anul
Botezătorul, nou înfiinţată. Bis. ei 1529 este distrusă de oştile
de leIIlll a fost strămutată din Alba moldovene. Un stallum (strană)
Iulia, de la ni. ort. de acolo. datează din anii 1530-1540. În anul
NL 1535 vieţuiau în ea 14 călugări. În
iulie 1552 şi septembrie 1553 a fost
Miercurea Ciuc (Şumuleu incendiată din nou de trupele lui
Ciuc, jud. Harghita). M. Ilia.ş Rareş, voievodul Moldovei. În
aparţinătoare fr. observanţi. Hramul 1563 se găseau doar opt călugări în
ei a fost acela al Sf. Maria. Reperul ea, în 1572, şapte, din care patru
de înfiinţare este dat de atestarea preoţi şi trei fraţi, în 1586, un
m. fr. de la Bacău, din anul 1410, singur preot, cu rol de guardian şi
fată de care era considerată mai doi fraţi. Batoreşti i-au acordat
v~che. Ansamblul a cuprins o bis. subsidii importante şi dreptul
de piatră, dispusă la vest (lungimea călugărilor ei de a predica în tot
totală de 14 stânjeni, aprox. 25-26,5 principatul, avantaje care au
metri, din care nava 15,5 metri, contribuit la revigorarea ei. În 1591
sanctuarul 9,5 metri; lăţimea de 5 este atestat zidul de piatră care o
stânjeni, aprox. 8,5-9,5 metri, din înconjura. La sfârşitul sec. al XVI-
care nava 8,5 metri, sanctuarul 7,5 Iea a prins contururi un gimnaziu.
metri). Clopotniţa fusese plasată Tot atunci s-a născut ideea unui
spre sud, la îmbinarea navei cu episcopat catolic cu sediul în m. În
corul, deasupra sacristiei. S-au 1602 erau deja 12 vieţuitori. Tot
avansat apropieri între arhitectura atunci se specifică starea precară a
ei şi a m. de la Teiuş. Faţada de clădirilor, în care ţiglele au căzut şi
vest era dotată, deasupra portalului, ferestrele sunt sparte. În 160.3 este
cu două ferestre gotice între care jefuită cumplit de către partizanii
era pictată o uriaşă Răstignire, calvini ai lui Moise Szekely. La 1624
încadrată de Sf. Fecioară, Sf. Ioan şi apare ca părăsită şi administrată de
Sf. Francisc, sub care se găsea o laici. Prin intervenţia la principe a
mare inscripţie latină, cu litere lui Ştefan Petki, a scăpat de la
gotice (Ad bonorem Domini Nostri jefuire şi demolare. Pe atunci avea
173
opt a ltare . În 1626, Ioan Vă radi, cu o a ltă d elimita re suplime nta ră.
împre un ă cu a l ţ i şapte că lugă ri , Ea e ra înconjura t ă de un zid de
repo pul ează m. Bis. este re staurată incintă, dotat cu gu ri de trage re.
în 1653 sub condu cerea Tunuri mici au ş i fost folosite în
guardianului, Cazimir Domokos. La evenimente d e la sfâ rş itul sec. a l
1658, prin donaţia lui Ioan Pălfa lvi , XVII-iea ş i începutu l sec. al XVIII-
ep . de Oradea, este clădit un altar lea. Se remarcă dou ă grupe de
al Sf. Francisc, într-o cape lă cimitire, unu l la co lţu l de sud -est al
separată. În anul 1661 a fost claustrnlui , altul, mai amplu , că tre
pustiit ă de t ăta ri , b is. a fos t sud.
ince ndi a t ă ş i tot inventa1ul e i s-a
pie rdut, cu exce pţia unei statu i a
Fecioare i (databilă probabil
în a doua jum ătate a sec. al XV-iea
- începutul sec. al XVI-iea). Statuii
Sf. Fecioare i se at1ibuiau pute1i
taumaturgice. Un rol important l-au
d eţ inut, în anii care au urmat,
că lugă1ii fr. veniţi din provincia
Bosniei. Între anii 1655-1666, 1681- ..~
1687 îşi desfăşoară aici activitatea ·. · . ' .·.· .„ ~ „„' ...„.„.„„,..._
cunoscutul om de cultură, călugă rul \"

fr. Ioan Caio ni. În urma unui no u
incendiu, bis. este renovată (1664):
se refac bolţil e, tribuna, se Aosamblul mănăstirii
s upraînalţă clopotn i ţa (a fecta tă de franciscane de la Şumuleu
cutre murnl din 1681), se insta lează (sec. XVII)
un ceas, două statu i, a Sf. Caterina
ş i, a Sf. Ba rbara . În 1659, se Scoala a fost recons truit ă în
c u mpără o rga, în valoare de 1000 aceiasi ~ni. În anul 1675 a fost
flo rini , de la Braşov. Ea fusese înfiinţată acolo o tipografie. În
executată de că tre Ioan din Presov, 1682, bis. este extinsă către nord ,
la cere rea saş il o r din Prejme r, ca re prin include rea a două cape le (Sf.
îns ă o găs i seră prea scumpă si Francisc ş i Sf. Mihail). Extind e rile
refuzaseră să o plătească. În 166'1 au fost sfinţite de căt re a rhiepiscop.
este reco nst1uită din piatră şcoa l a În anul 1705 este jefuită de so ld aţ ii
m. Reco nstru cţia a fos t sfâ rş it ă prin a1mate i habsburgice, apoi asistăm
anu l 166 5. la refaceri în anii 1770, 1777 si
Planul de la sfârş itul sec. al 1779. În anul 1732 o c1iptă est'e
XVIII-iea, pe care îl avem la săpată în coru l vechii bis.; cape la
îndemână, ne indică un claustru Sf. Francisc ş i bolta navei au fost
dezvoltat pe axa nord-sud, făcute în anul 1733. Curtine le
delimitat riguros spre no rd de că tre fo1tificate sunt reparate în 1734.
bis. O s ing ură încăpere, din co lţul Aripile m. s-a u refăc ut în anii 1758,
să u de sud-est, depăşeşte cu mult 1770, 1777 ş i 1779. În anul 1798, a
p lan ul ca re ului, spre est. Un alt avu t loc o reînnoire a laturii de
perimetru cu co nstrn cţ ii , bine nord a l ăcaşu lui .
delimitat, se alipea spre sud . Latura Despre teatrul re li~ios al
de vest ş i o parte a celei de nord a elevilor şt im din anul 1721 . In 1738
bis ., intrau într-un alt care u era pomenită cu circa 300 de tine ri
(g răd in ă ?). Spre est avem de-a fa ce care învăţau în m. fo 1tifi cată. Şcoa l a
174
a funcţionat după sistem iez. pana Monumental şi de aspect baroc,

la 1773, sistem care a fost înlornit altarul principal cuprinde o
apoi de cel piar. A fost cea mai valoroasă statuie de sec. XVI, a
însemnată şcoală pentru fr. din Madonei cu pruncul Iisus în glorie,
Transilvania, în sec. XVIII. de aspect gotic tardiv, în maniera
încă din 1754 se pusese epigonilor lui Veit Stoss, cu 1.111ele
problema ridicării unei noi bis., influenţe renascentiste. Între
eventual pe un nou amplasament. valoroasele piese de mobilier
S-a adoptat proiectul bis. din liturgic se numără şi altaml poliptic,
Felnemet, dar 01 cor mai mare. În azi păstrat în trei muzee: panoul
anul 1795, superiorul m., Absalon central (Încoronarea Maicii
Borbely iniţiază construcţia bis. de Domnului), la Muzeul Naţional din
azi. Până în 1804 sunt elaborate Budapesta, canaturile, la Muzeul de
mai multe variante planimetrice. Artă din Budapesta, iar predela, cu
Piatra de temelie este aşezată în 18 o emoţionantă imagine a lui Isus ca
aprilie 1804, în prezenţa Vir Dolorum, între îngerii cu
arhitectului din Targu Mureş, uneltele patimilor şi între Maria şi
Constantin Schmidt. Până în 1823, Ioan (1510-1520), la Muzeul de
pe şantierul de construcţie a bis. se Istorie a Transilvaniei din Cluj-
perindă o seamă de meşteri: Napoca. Din vechiul monument
dulgherul Gheorghe Simonffi din medieval nu s-a mai conservat
Reghin (1809), meşterii Kantan nimic. Vechile capele au fost
(1815), Ioan Erdelyi, Petru Gabor demolate, iar materialul de
etc. Cele două turnuri clopotniţă construcţie a fost integrat noii bis.
sunt definitivate de meşterul O nouă criptă, alăturată celei vechi,
Michael Landt din Bistriţa, iar a fost săpată în anul 1838. Formele
învelitoarea din tablă, de actuale au fost definitivate în anul
braşoveanul Michael Czetthofer. 1876. Bis. a fost pictată în anul
Corul este ·isprăvit în 1824, de 1911, de către Fi.ilop Urbanszky, iar
meşterul Anton Pfeifer din vitraliile aparţin atelienilui lui
Gheorghieni. Bis. m. este o Richard Schlein din Grottau (1905).
constructie monumentală ce are A avut cea mai mare bibliotecă fr.
lungime~ sanctuarului de 16 metri, din Transilvania (5000 de volume).
lăţimea de 14 metri şi înălţimea de Astăzi este este păstrată în custodia
15 metri. Nava măsoară 40 metri în Muzeului Secuiesc din Târgu
lungime, 22 metri în lăţime şi 18 Secuiesc. Tipografia m. a funcţionat
metri lungime. Amvonul se până în anul 1901. În anul 1948 a
datorează pictorului braşovean fost ridicată de papă la rang de
Mikl6s Papp, în 1835. Altarele Sf. basilica minor. După 1990 au avut
Ignaţiu de Loyola, Sf. Ana şi Sf. loc mai multe schimbări. Unul
Ioan Botezătorul sunt realizate între dintre evenimentele cele mai
anii 1838-1840. Lucrările sunt de importante a fost înfiinţarea
factură barocizantă. Lăcaşul, de Centrului Cultural "Dr. Jakab Antal".
aspectul unui baroc clasicizant, are Tipografia a fost repusă Îh
o navă rectangulară amplă, cu funcţiune. Este cel mai important
sanctuar alungit decroşat şi două loc de pele1inaj rom. cat. din
turnuri în faţada apuseană. provincie.
Interiorul este boltit semicilindric
pe arce dublou, la navă şi cu o M. a beghinelor. Despre
semicalotă la absida altarului ea avem ştirea din anul 1535,
marcată de patru segmente de arc.
atunci când este amintit călugărul
175
Francisc Bânyai, confesorul Min.tiu (Mintiu Român,

beghinelor (Karacsonyi, II, p.548). corn. Nimigea, jud. Bistriţa
M. a clariselor constituită Năsăud). Urmele unei m. au fost
după anul 1990, pe un loc din localizate la poalele dealului
proprietatea m. călugărilor fr. "Muncelul", la trei km de Mintiu, în
(Orban, II, p.12-21; Kăvâri L., locul numit "La M.". Potrivit unor
Erdely epi.teszeti emlekei. date, ctitor i-ar fi fost un preot cu
Kolozsvârtt, 1866, p.300; Entz 1996, numele de Peteanu, care a plasat-o
p.264; Gl6sz M., A csiksomlyi6i sz. într-un loc lăzuit, denumit Valea
Frencrendi szerzetesek Mare. Apare menţionată în
nyomdajaban ... megjelent konyv... conscripţia ep. Rednic, la 1765.
cimtara. Şumuleu-Ciuc, 1884; Pentru a mări confuziile legate de
Vătăşi.anu, p.434-435, 549-550, 753, istoria sa, alţii susţin, dar fără
772; Fekete k6nyv. Az erdelyi argumente, că aici a fost locul unei
jerences kusztodia t6rtenete kajoni m. ort. medievale pe care b. au
Janos leirasa 1648. Szeged, 1991; preluat-o şi au adaptat-o, iar înainte
Endes M., Csik, G_ye1ID)O, Kaszon de invazia tătară ar fi fost distrusă
szekek f6ldjenek es nepek t6rtenete de saşii din Bistriţa şi Aldorf
1918-ik. Budapest, 1994; Tivai (Unirea). Datele nu sunt msa
Nagy I., Emlekezes regi Csikiakr6l. confirmate de surse credibile. A
Miercurea-Ciuc, 1996; P. Benedek fost arsă la 1767, iar toate
F., Csfksomly6. Kolozsvâr, 2000, pământurile ei au fost luate şi
p.137-345). transformate în păşune, de stăpâna
AR, NS, ML locului, aparţinătoare familiei
M. ort. de maici, cu Teleki. În anul 1780, sătenii au
hramul Sf. Nicolae, întemeiată pe ridicat pe fostul ei loc, o troiţă.
lângă episcopie, în anul 1996. Piese din inventarul ei se păstrează
IVL în bis. parohială: două icoane
vechi, două sfeşnice din piatră,
Milaş (Milaşu Mare, jud. menţionate la 1885, şi clopot cu
Bistriţa-Năsăud). M. gr. cat. cu inscripţie, dar fără an (Z. Pâclişanu,
hram necunoscut. A avut o bis. de Vechile mănăstiri, p.160; G.
lemn, înconjurată de o livadă Mânzat, Vechile mănăstiri din
mărginită cu un şanţ. Urmaşii ţinutul Someşului, în CC, XVI,
ctitorilor ţărani ai ei trăiau în s. A nr.10, 1936, p.589; I. Naghiu, Ceva
funcţionat acolo, cel puţin între anii despre mănăstirile din Ţara
1759-1765, un dascăl pe nume Năsăudului, în Arhiva Someşană,
Ştefan. Desfiinţată în anul 1782, 19, 1936, p.85; Veturia şi I. Marţian,
când inventarul i-a fost transferat la Date privind istoricul localităţii
bis. parohială. Clădirea bis. se Mintiu, în File de Istorie, VI, 1989,
păstra la 1900, cu o zestre bogată p.212-213).
de icoane şi un clopot cu inscripţie AR, IB
din anul 1733 (Şt. Meteş,
Mănăstirile, p.70; M. Porumb, în Min.tiu, vezi Satu Mare.
Al/ACluj, XXVII, 1985-1986, p.474,
482-483). Min.tiu Gherlei (jud. Cluj).
AR M. românească, fără date
fundaţionale, hram şi localizare,
Mllaşu Mare, vezi Milaş. decât acelea privitoare la o lăzuire
din pădurea comunală. Se pare că
se mai numea "Nogletin". În anul
176
1774, când aflăm prima dată despre Ioana Cristache-Panait, Biserici df'
ea, avea un singur călugăr. Alte lemn, p.334-338; I. Şandru, Biserica
informaţii susţin că era părăsită pe mănăstirii Doamnei din Topliţa, în
la 1800 (Z. Pâclişanu, Vechile Augustia, I, 1996, p.315-316; M.
mănăstiri, p.160; Şt. Meteş, Goia, I. Gaşpar, M. Sârlea,
Mănăstirile, p.144; G. Mânzat, Mănăstirea "Sfăntul Proroc Ilie" din
Vechile mănăstiri din tinutul Topliţa,, în Augustia, II, 1997, p.437-
Someşului, în CC, XVI, nr.10: 1936, 446).
p.588-589). IB, AR
AR
Moigrad, vezi Meseş.
MJntiu Român, vezi
MJntiu. Moisei (jud. Maramureş).
M. ort., amplasată pe un platou de
Moglăneşti (or. Topliţa, înălţime, în pădure~ de brad, la doi
jud. Harghita). M. ort. ctitorită, kilometri sud-est de s. Faptul că, în
conform tradiţiei, de către Safta, anul 1637, era reşedinţa ep.
soţia lui Gheorghe Ştefan, voievod Dumitru, poate înse11U1a o
al Moldovei, pe locul unei mai întemeiere mai veche de această
vechi m., în jurul anului 1658. dată. A fost (re)ctito1ită de
Inscripţia slavonă din anul 1677, de protopopul local Mihai Coman, pe
pe o icoană, care se păstrează în pământul său, împreună cu sătenii,
colecţiile m. Topliţa, ar vorbi în anul 1672. A fost o ctitorie
despre o restaurare a bis.; alte colectivă a comunităţii locale, ce s-
reparaţii, de la 1711, sunt a străduit ulterior să-i confirme
presupuse pe baza unei inscripţii bunurile cu care a înzestrat-o la
de la intrare. A avut o navă întemeiere (1694). O inscripţie de
dreptunghiulară, cu pronaos tăvănit pe o grindă, cu anul 1699, a fost
si naos boltit semicilindric, altar pusă în legătură cu o refacere. Cei
pătrat, decroşat, cu dimensiunile de din familia Coman şi-au păstrat un
8,05 x 4,70 metri. Pridvorul de vest rol important în viaţa m., între ei
şi clopotniţa sunt mai târzii. În 1763 numărându-se mai mulţi monahi şi
exista acolo un călugăr ort. preoţi, unii şi egumeni. Sfinţirea a
Desfiinţată la 1764. Surse din sec. al fost făcută de mitropolitul Sava
XIX-iea menţionează urmele Brancovici şi doi călugări trimişi de
anexelor m. ce erau încă vizibile la către egumenul Sava, de la m.
suprafaţa solului. Datorită Putna, căreia Moiseiul i-a fost de
călugărilor de la m. Sf. Prooroc Ilie altfel închinată, ca metoh.
din Topliţa; bis. de lemn a fost Brancovici este pomenit de
reparată în 1958, iar între anii asemenea şi printre ctitorii sec.
1973-1984 s-au ridicat şi XVII-XVIII înscrişi în pomelnicul
dependinţele. Actualmente, sc. se pictat, păstrat în m. A avut o bis. de
află sub administrarea m. Sf. lemn cu hramul Adormirea Maicii
Prooroc Ilie din Topliţa şi are dublu Domnului. Pe o însemnare de carte
hram, de Naşterea Maicii Domnului din 1745 citim despre prezenţa
şi Intrarea în Biserică a Maicii unui călugăr. Pe o hartă din anii
Domnului (Z. Pâclişanu, Vechile 1766-1768, m. apare figurată cu un
mănăstiri, p.169; D. Antal, Schituri grup de cinci clădiri sau grupuri de
şi mănăstiri în protopopiatul clădiri, fiecare cu ocol separat,
Reghinului, în RT, XVI, nr.4, 1926, aranjate în jurul Izvorului Negru.
p.97; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.136; Donaţiile către m. au venit, în sec.
177
al XVII-iea şi
în ptima jumătatea a repictată în anii 1981-1984
următorului, atât din partea (Siematismul 1867, p.4; I. Bârlea,
maramureşenilor, cât şi dinspre lnsemnări din bisericilf'
Moldova. Semnalările de inventar Maramureşului. Bucureşti, 1909,
liturgic, numele donatorilor şi p.131-138; T. Bud, Date istorice
slujitorilor din m., prezente în despre protopopi.atele, parochiile şi
acelaşi diptic pictat, atestă o mănăstirile din Maramureş din
activitate intensă a m. în aceste timpurile vechi pînă în anul 1911.
două sec. Este cunoscută şi ca un Gherla, p.89-99; At. Popa, Biserici
centru de zugravi. de lemn din Ardeal, în ACMJT, IV,
În anul 1777 este 1932-1938, p.116-127; St. Metes,
consemnată fără călugări. În 1780 Mănăstirile, p.163-170; Z.
ar fi fost vizitată de arhimandritul Pâclişanu, Mănmţisuri istoricf', î11
Moldovei (?). În 1787 se CC, XVI, nr.7-8, 1936, p.396; Al.
menţionează trei hramuri, toate Filipaşcu, Istoria Maramureşului.
legate de Sf. Fecioară: Buna Bucureşti, 1940, p.167; Z.
Vestire, Intrarea în bis. şi Pâclişanu, Vechi mănăstiri
Adormirea. Tot atunci, reflectând româneşti de dincolo de munţi, în
aceleaşi sinuozităţi de funcţionare, Universul, 60, nr.232, 1943, p.1;
ca şi cele rezultate din acumularea nr.246, p.l; M. Oprişanu,
hramurilor, era administrată de un Mănăstirea Moiseiului. Monogrr4if'.
preot mirean. După acelaşi Sibiu, 1958; T. Păune.seu,
moment, urmează o perioadă, până Mănăstirea Moisei - Maramureş
în 1843, în care este slujită de ctitorită la anul 1602, în MA,
preoţii gr. cat. din localitate. Alţi XXXIII, nr.4, 1988; Monumente
câţiva monahi apar din nou de la istorice, p.104, 128-130; I. Horea,
1843, până la 1870, după care Mănăstirea Moisei. Moisei, 1994; M.
îndeplineşte iarăşi rosturi dB bis. Porumb, Dicţionar, p.245; Al. D.
parohială. În timpul primului preot Baboş, 1bree Centuries of
(1874-1920) s-a ridicat bis. cea Carpentering Churches. A
nouă din piatră (1911) şi s-a Chronological Approach to the
reclădit stăreţia. În paralel a Sacred Wooden Architecture of
functionat si o scoală de dieci. La
0
Maramureş. Lund, 2000, p.101-
1867·, avea hram:u1 Adormirii Maicii 103).
Domnului, era gr. cat. şi vacantă. AR, IB
Din 1933 până în 1948, devine m.
de călugări bazilitani. În anul 1948 Moldova Nouă (or. jud.
a fost trecută cu forta la ort. Din Caraş-Severin). M. ort. situată lângă
1960 este, din no~, în slujba această localitate, cu hramul Sf.
parohiei. Funcţionează acum, din Arhangheli. Este menţionată în
nou, ca m. ort. <lefterele turceşti dintre anii 1569-
Forma iniţială a lăcaşului 1579. După acest interval dispare
nu este cunoscută. Se stie doar că a din informaţia documentară (Engel
avut de la început o bis. din lemn, P., A temesvari es moldovai
din anul 1672, care a necesitat o szandzak t6rokkori telepulesei
refacere în 1699 (ca urmare a unui (1554-1579). Szeged, 1996, p.133).
incendiu ?), refacere datorată, AR
probabil, călugărului Iosif. La 1911
a fost clădită o nouă bis. pentru m. Molişet (corn. Târlişua,
Bis. de lemn a fost restaurată în jud. Bistriţa-Năsăud). M. gr. cat. de
anii 1928-1929. Bis. de zid a fost călugări aparţinători ordinului Sf.
178
Vasi le ce l Mare , cu hramu I "Coa 11e vechi" , u11 păm;'int ;1r:it u r si

Coborârea Sf. Spirit. A fost f~inet e- s ufi c ie 11re , c illlitir 1m w.
înt e me iată în an ul 1993. În e a scoa l ă. A fos t vi:D11 ;1 pc- 111 rti
fi11Kţi o n ează ş i noviciatu l o rdinului. d esfiintare î1 1 a rnil 1....,8:). P::1i11 ~1111 1 il
AR e i a 'ljuns în m ~1i11il f" io h:1g ilor. i:1r
bis. din le mn a fos t d11să d1ip:1 1....,8')
Monor (jud. B i s lriţa- în s. Poi e ni, l ~ing:1 Citi cca CZ.
Năsă ud). M. româneasdt d in sec. a l Pâcl i şa nu , Vecbile mă năsliri , p. J (JU;
XVIII-ie a, cu hram ş i amplasament Şt. M e teş , Mănăstirile, p ... . O; M.
necunoscut. I se mai spunea ş i Po rumb , în All.AC!uj, XXV IJ , I l)8'l-
" O b ~trs i a" (Z. Pâclisanu , Vecbile 1986, p.481 , 484; Z. Pk li sa111i ,
mănă~tiri, p .160; . St. Metq, Vecbile mlinăstiri. p.HJO ; I. Pop.
Mănăstirile, p.70). M!măsli1·er1 Morlaco , î11 .11.'I. )\.\.\ ',
A J~ nr. 7 -9, 1980, p.7 'l 9-- Ci· i; c ;rc·ta -
Mo11ica Miro 1i , O 1•izilr11i11n e
Moraviţa (jud. Timiş). M. canonică în con1ilalu/ Clujului sub
o it. s itu ată l â ngă aceast ă loca litate. ejJiscojJul C'rigo w Moio1·, Î ti \·o l.
Este co ns e mnată documenta r doar Studii islorice. Omagiu jJm(eso
în inte rvalul anilo r 1569-1579, în rulu i Cam il 1\!lu resr.11111. C\1 ij-
re g istre le d e impozita re tu rceşti. Napoca, 1998, p.19::\ - 196J.
D upă aceşt i a ni nu mai apare în .\ I( I H
inforrnatia docume nta r sc ris ~1. N11
e xcl ud e m pos ibilitatea d e a fi Mrăcunea (U gr:idl' it :i
id e nti că cu m. Să raca de la Şern l acu Veche, jud. Ca rn s-Seve rii l l. :VI. 0 11 .
Mic (vezi aco lo) (Enge l P „ A s itu a tă la 1 2 k rn s1icl -\'Cst d e
ternesvari es moldovai szandz ak O rşova, pe va le a c11 ace- las i 111i111e-.
t6r6kkori telepalesei (1554- 1579) A fost aco perit ă de ape le barajt iltii
Szeged, 1996, p.91). d e la Po 1ţil e de Fier.
AR
Morisena, vezi Cenad.
Morlaca (co rn . Po ie ni, jud .

Cluj). M. g r. cat. d espre ca re ş tim
doa r că exista la 1731, câ nd, s-ar
pă rea că în fruntea e i se a fl a
egume nul Victo r. Este posib il ca
ace l pe rso na j să- i fi d ă llJit doar
ca n ea rn . Se presupune că a e xistat Vechi plan al bisericii m.,"inăstirii
în ho ta n1I s ., la poa le le d ea lul ui Mrăcunea (sec. XIX)
"Osoiu l", într-o zonă în ca re se pot
întâlni to po nime ca "La m." , Bis. a fost d escris{1 C i
"Izvo rul M." , "Eclej ie ". Fun cţ i o na în avâ nd dime nsiuni le d e- 1 4, 2 :~ x ·î.2'1
1770, câ nd i se dăruia un Octo ih. me tri. Într-un ma ni iSCris ge- nn :1i1
Între 1771-1774 nu avea dt lug{1ri . din a nul 1829, a l lt1i Nico lae Sto ic i
Trece în fo l os inţa paroh ie i gr. cat. de Haţ eg, i se dat i ca ractC' risti ce le
ca re-si co nst111 i eşt e însă o a ltă b is. co nst ru cti ve, respecti v p la1 11il
din piatră, în a nul 1777. Avea tri co nc (?), un pronaos si ii il t1in1.
at unci tre i preo ţi (tatăl ş i doi fii), Pe la 1800 se ma i vedea 1i pictu ril e
dintre ca re unul hirotonit d e că tre pe pe re ţii de piatră. Soco tit ă ca
Sofronie, că iţ i suficiente, poca le pără s i tă la 1788, cu pril e jul u ltime i
179
mari incursiuni turceşti din zonă. La înzestrată şi cu mosii. pierdute

initiativa ieromonahului Alexie temporar în timpul răscoalei lui
Udrea, m. a fost rezidită în anul Pero Seghedinaţ ( 1735 ). În F 40 .s-
1931 din cărămidă, pe temeliile au refugiat în ea călugării m. sârbe
vechi. Demolată în 1968. Vincia, aducându-şi cu ei odoarele
Înregistrăm o încercare de şi icoanele. După .stărninte
refacere, din anul 1993, pe alte meritorii, egumenul Teodosie
amplasamente (T. Rotariu, Scrisoare Veselinovici obţine de la
către Nico/.ae Iorga despre schitul împărăteasa Ma1ia Terezia,
Mrăcunea, în ACMJ, XXXI, 1938, confirmarea bunurilor m. (174; _
p.191; M. Teleguţ, M. Ancuşa, O 1748). Imaginea m. de la mijlocul
în.semnare din 1829 a protopopului sec. al XVIII-iea, dintr-o gravură
Nicolae Stoica despre mănăstirea realizată de ]. C. Winkler, în 1762,
Mrăcunea, în MB, XXII, nr.4-6, şi documentele cartografice ale
1972, p.237; Mureşianu, p.81-84). anilor 1777 si 1778, ne pot ajuta
AR, IB pa1ţial în reconstituirea fonnelor
sale. A fost vizitată de Iosif al II-iea
Munar (Bezdin, corn. în 1768. În memo1ialul său,
Secusigiu, jud. Arad). M. ort. împăratul îl bănuieşte pe stareţul
cunoscută sub denumirea de m. Dionisie ca fiind vinovat de
Bezdin. Hramul îi este Prezentarea sodomie. La 1771 este o m.
Sf. Fecioare la templu. Ridicată pe prosperă, cu aven ş1 16 călugă1i şi
malul stâng al Mureşului, după unii care-şi permite ample lucră1i de
autori pe locul unei m. mai vechi reparaţii şi amplificare a
(lsou ?). S. a fost, în sec. XIV-XV, ansamblului. În 17"75 se ridică
mosie nobiliară. În anul 1465, a fost latura de est a m., iar între anii
cu~părat de către nobilul sâro 1776-1783 se renovează bis.
Miloş Belmosevici. Pe linie înălţându-se şi turnul-clopotniţă
feminină a ajuns apoi în mâinile pentru care se făceau donaţii încă
familiei Jaksici. Datele de înălţare din 1756 şi de asemenea se fac
trimit către prima jumătate a sec. al amenajări la chilii. Alte reparaţii ale
XVI-iea (1539) (însemnare bis. se cunosc din 1833 şi 1891. În
manuscnsa pe o Psaltire de a doua jumătate a sec. a fost ridicat
Veneţia, 1520). Cu excepţia bis. de şi ansamblul. Dato1ită protopopului
plan triconc cu absida închisă în ax Maxim Crăciun, m. a fost implicată
(fără pronaos), mc1 una din în evenimentele dia 1848. Pâ11{1 la
actualele constmcţii nu sunt mai sfârşitul sec., propo1ţia vietuitorilor
vechi de sec. XVI. Lectmi din sec. a fost în favoarea călugărilor sârbi.
XIX, considerau că şi fresca (pa1ţial Situaţia a continuat .si în sec.
?) data din acelaşi veac. Probabil că următor, până când, în uima
a fost arsă de turci, şi nu a mai convenţiei bisericeşti din anul 1864,
funcţionat în cursul sec. al XVII-iea. a revenit sârbilor. În m. au făcut
A fost însă refăcută în p1imele ucenicie ori au stat o vreme,
decenii ale sec. al XVIII-iea. Exista personalităţi ecleziastice care au
deja şi în 1722 şi 1725. În 1728 se avut implicaţii în istotia bis. 011. din
ardeau cărămizi pentru ridicarea ei. epoc-a modernă. În anul 1858, a
Iniţiativa refacerilor este pusă în fost înmormântat acolo ep. Serghie
această pe1ioadă pe seama fraţilor Caciansky, fost stareţ al m. Există şi
Jovan şi Ostoia Tekelia, despre care alte pietre funerare; unele, de la
se ştie că au înzestrat lăcaşul cu 1731, 1735, sunt încastrate astăzi în
cărţi de cult. A fost repede zidul bis. În urma unui îndelungat
180
proces, în cheiat în 191 4, m. a trecut A.rv!II-lea : cupo la, a lta rul si 1iaos1il ,
sub juri sd i cţia bis. o it. sârbe . În pi l aştri în prima jum{1tate a sec.,
anu l 1919, arhi va m. a fost dusă de pe rete le de vest a l 11aosuli1i î111re
sâ rbi la Belgrad . Între anii 1919- a nii 1776-1783, ico nostas1Ii la F5."1
1921 s-a aflat sub sechestru; în (semnat de Ştefan Te n eţchi J. Î11
1948, după ce moare ultimu l pre zent m. estf' o rga ni za t ~L pe tre i
că lu găr , ş i m . încetează să mai laturi , într-o inc int ă trap ezo i da l ă, cu
fun cţion eze . Piesele de inventar aripa p rinc i pa l ă, etajae1, la s11cl,
cele mai importante ajung astfel în d ecora t ă în sec. a l XVT ll -lea; spre
co l ecţ iile vicariatu lui sârb d in est se află trapeza ş i un paraclis Cil
Timişoara . Lu c ră ri de restaurare a a bsidă se mi c irc ulară la inte rio r,
mo nume ntului au fost prevăzute care s-au co nstruit în a nu I 1775, ia r
după anul 1970. Actualmente este pe latura el e norei a lte anexe
m. de maici, a fl ată sub gospodăreşti. Sondajele a rheo lo-
administraţ i a ace lui aş i vicariat. gice, efectu ate aici de căt re Rad u
Refacerea m. se face în ritm le nt. Heite l, nu au fost publi ca te.
Bis. din că rămidă, La no rd de rn. se a fl ă 1111
a mp l asa t ă puţin desce ntrat , că tre loc ma i ridicat, ne inu11dab il , care a
s ud -vest, are plan triconc, cu fost m e nţ i on a t în a 111 Ii I ~ LI l c11
abs id a po li go n a l ă d ec roşa tă. nume le Remelac, iar 1raditia
Absidele latera le sunt de asemenea păstrează amintirea uno r ziduii
po ligonale . Posedă o turl ă ce ntra l ă (Bar6ti L., Adatok Delmagyaro1szag
oct ogo nală pe naos, cu un tambur XVIII. szaz adi l ărlen.eteh ez. T.
luminat de fe restre înguste şi o Buclapest, 1893, p.256/ 4;
clop o tniţă ridi ca tă peste pronaosu l Kara csonyi J. , lsmeretlen Diilma-
lărgit, const ruit între anii 1776-1783. gyarorszagi m on oslorok, 111
Tărtenelmi es r<5geszf'li f>rlesi lc!,
1905; Şt. Metes, Mănăstirile, p:Z00 -
204; G. Ilie, Mănăstirea Bezdin, î11
Revista lnstilutului Social Ban a / -
Crişan.a, 5, nr.19-20, 1937, p.1 7-23;
I. Ghetia, Vechi rămăsile bisericesli
din B~n.at, în MB, xv: ~r.4-6, 1965;
O . Velescu, A. Co 1 vă t esc u , Un.
monument din. ues/11/ lării.
Mănăstirea Bezdin., î11 BMI, XLI ,
nr.I , 1972, p.4 9-S8; lJo ri11 ;1
Pâ rvu lescu , Câte-va reco ns ideră ri
privind pic/ura bisericilor
mănăstirilor de la Săraca si
Bezdin., în Analele Banatului. Arta,
vo i. IIJ , 1998, 115-159; G h.
Ansamblul mănăstirii Bezdin Lanevschi , Rep ertoriu l mon.1.1men -
te/or religioase d e pe cursul inferior
Fe restre le au devenit a/Muresului, în Ziridam, XJ, 19-:'9 ,
baroce după restaurarea din a nul p.10 12-1015).
1781. Cu ace l aş i prilej i s-au mo ntat I B, AR
la intră 1i ancadramente de marmură
ro ş i e. Pictura veche, din anu l 1592, Muncel ("Ma 1tirii
- d acă va fi fost, - a fost acoperită Neamului", co rn. Baia de A ri eş, jud .
01i în locuită de repictări din sec. al Alba). Ridicată ca o m. o it. de
181 .
ma1c1, m anul 1993, cu hramul Domnului, ridicat în 1995, la limita

Acoperământul Maicii Domnului. comunei, spre comuna Valea Ierii.
IVL IVL
Muntele Mic, vezi
Borlova. Muntele Semenic, vezi
V'aliug.
Muntele Rece (corn.
Măguri-Răcătău, jud. Cluj). M. de
călugări, cu hramul Înălţarea
Nadeş (jud. Mureş). hotarele corn. Răchitova (vezi
Tradiţia locală se1TU1alează, pe acolo).
"Dealul Chiliei" un locaş modest,
de lemn, apartinător unui se.
românesc. Bis. a fost demolată în
anul 1875.
NS .ir--.;
Negoiu (Cerna, corn. ~-
Lunca Cernii de Jos, jud.
Hunedoara). M. ort. situată la câtiva c:::
kilometri de s., spre vest, pe V~lea
M., într-o mică poiană dintre
dealu1i. Este mentionată
documentar în 1585, cu prilejul
unui transfer de proprietate,
Urmele mănăstirii Cerna
respectiv din aceea a ctitorilor
rămasi fără descendentă masculină
din n'eamul Muşina de '1a Densus. Ă
primit danii de la voievodul Mih~ea Urmele arheologice indică
doar prezenţa unei bis. de piatră
Turcitul şi de la familia boierilor
Buzeşti. La sfârşitul sec. al XVI-iea legată cu mortar, din care s-au
sunt menţionaţi doi stareţi, Spiridon conservat fondaţiile navei <circa 10
şi Ioan (Cemeanul), ambii ajunşi
x 6 met1i). Altarul a fost complel
vlădici, primul la Vad, al doilea la distrus, în aşa fel încât orice
Alba Iulia. A posedat o bibliotecă încadrare stilistică este imposibil{1.
de manuscrise, administrată, la un A fost găsită în schimb, urma unei
moment dat, de un călugăr cu clădiri de lemn (7,50 x 4, 50 metri l,
numele de Mitrofan. Relatia ei cu dispusă oblic, pe tălpi de piatră
m. de la Prislop par~ a fi fără mortar, amplasată imediat

lângă nordul navei şi înzestrată cu
evidenţiată de marcarea unei căi de
circulaţie directe, presărată cu o sobă de cahle (cu cahle-0ală cu
toponime. A dispărut probabil gura pătrată şi dreptunghiulară, si
înainte de anul 1650, dato1ită plăci cu decor floral si geome11ic J
persecuţiilor stăpânilor calvini ai (2,50 x 1,40 metri). S-a apreciai ci
locurilor. Pentru o vreme cel puţin, acolo a funcţionat clădirea stăretiei.
bunurile imobiliare ale m. au fost Din celelalte anexe s-au conservat
transferate la. m. Prislop, care le şi doar urme vagi ale unor clădi1i de
revendică în anul 1749. Este posibil le1TU1, spre est şi vest, într-un
ca viaţa mănăstirească să fi perimetru care nu este mai mare de
continuat în forme mai simple circa 70 x 60 metri. Mai impo1tantă
(chilii izolate), în apropierea trebuie să fi fost o clădire situată la
amplasamentului vechii m., dar în 20 metri spre sud-est de bis., c11
183
dimensiunile nedeterminate, dar pe pronaos închis tot poligonal,

fundaţii de piatră şi elevaţii de surmontat de un mic t11rn-
lemn. Nu s-au descope1it urmele clopotniţă. Sursele târzii susţin că a
cimitirului. Datarea mate1ialelor fost acolo un clopot din anul 1401,
arheologice corespunde sec. XVI- topit în cel de-al doilea război
XVII. Toponime locale par să mondial. La 1767, papa Clement al
indice locul unei clopotniţe, de XIII-iea o ridică în rândul locurilor
unde, în sec. XIX, a fost scoasă o de pelerinaj. O vreme a stat aici,
toacă de bronz(?), a unei stupine şi exilat de la Blaj, Gherontie Cotarea.
a unei livezi (Şt. Meteş, Mănăstirile, M. avea, în 1774, un singur călugăr.
p.128-129; Adrian A. Rusu, Ctitori şi Anumite însemnări dădeau temeiuri
biserici, p.l 00-108). pentru existenţa unei renov~tri si în
AR preajma anului 1775. La 1860, bis.
de lemn a pierdut peretele
Negraia, vezi Pătrânjeni. despă1ţitor al pronaos11!11i, s-au
practicat ferestre noi, mai largi
Negrileşti (corn. Ciceu- (meşter lemnar fiind Grigore Ficer
Giurgeşti, jud. Bistriţa-Năsăud). M. din Nicula), o nouă uşă de acces a
românească, cu hram necunoscut, fost montată dinspre diaconico11 si
întemeiată, confo1m tradiţiei a fost repictată de către Stefa11
ueve1ificate, anterior anului 1700, Belindean din Nirnla. O bis. de
pe locul unei ruine romane piatră şi cărămidă (30,70 x 11,35
(speculum ?). În anul 1776 se găsea metri) s-a clădit între anii 1875-
în ea un singur călugăr ort. (G. 1879, de către Mihai şi Ioan Ivaşcu,
Mânzat, Vechile mănăstiri din cu hramul Sf. Ioan Botezătorul. sau
ţinutul Someşului, în CC, XVI, Adormirea Maicii Domnului. Două
nr.10, 1936, p.589). turnuri (25 metri) au fost constmite
AR în anul 1905. Iconostasul a fost
realizat de Anton Schilck (acum
Netot, vezi Gura Văii. mutat la Mintiul Gherlei>. El a fost,
la rândul său, înlocuit cu unul no11,
Nicula (corn. Fizeşu executat de Samuil Keresteşiu din
Gherlii, jud. Cluj). M. românească, Tăşnad, în anul 1938. Mobiliern 1
pe care o tradiţie, neconfitmată, o datează din anul 1913. Reparaţii s-
situează deja în sec. al XIV-iea. au produs la bis. de zid în anul
Date ist01ice certe despre bis. s. 1925. Un altar de varâ a fost tidicat
posedăm doar de la anul 1552. În în 1929. Bis. de lemn a ars în an11l
anul 1659 este menţionată ca o m. 1974. În locul ei s-a adus o altă bis.
vacantă. A devenit gr. cat., cu de lemn, care, după unele surse
hramul Sf. Nicolae, imediat _după bibliografice provine din Ffu1aţe
unirea religioasă de la sfârşitul sec. (jud. Bist1iţa-Năsăud), cu anul de
al XVII-iea. O bis. de lemn, datată construcţie marcat, la 1701, iar
la 1695, cu iconostas semnat în 15 după altele, din s. Pădureni (fost
febmarie 1694 şi clopot Ţop, corn. Mintiu Gherlii, jud. Cluj),
inscripţionat cu litere chi1ilice, la cu datarea din anul 1770. Aceasta
1696, dovedesc o (re)ctit01ire are altarul rectangular, decroşat şi
radicală. La plăţile de atunci a un turn clopotniţă ridicat peste
conttibuit şi nobilul local, Kornis, pronaos.
care l-a răsplătit pe meşterul Anexele au fost refăcute şi
Grigore (1714). Era compusă din amplificate în 1862, apoi în 1908,
altar poligonal decroşat, naos şi ospătă1ia (1899), spaţii pentm
184
pelerini (1913-1920 şi 1927). hramul Sf. Ilie, întemeiată în anul

Clădirea stăreţiei, datată la 1926, a 1991.
fost transformată tot în anul 1973. IVL
M. a devenit ort. în anul
1948. Ultimele refaceri la clădirea Nuşfalău (jud. Sălaj). M.
monahală s-au terminat în 1991. Un paul. cu hramul Sf. Maria,
muzeu a fost început din anul amplasată în afara s„ spre sud, pe
1974. malul drept al Barcăului. Întemeiată
Aici a funcţionat o de către fraţii Gheorghe şi Ladislau,
cunoscută şcoală de meşteri fiii lui Dionisie Losonczi, anterior
iconari, pictori pe sticlă şi gravori, anului 1413. A avut mai multe
din sec. al XVIII-iea. Urmele ei par moşii, cu pământuri arabile, \'ii,
să fi fost descoperite cu prilejul păşuni şi păduri, mori pe Barcău si
săpării fundaţiilor altarului de vară; Crasna, în Sălaj. La 1416, în uima
în perioada interbelică. Dintre daniei făcute de fr. Mihail, avea şi
picturi, "Icoana de la Nicula" (Maica un atelier (officina fabrile). Din
Domnului Îndrumătoarea), aparţi anul 1539 este cunoscut un act dat
nătoare preotului Luca din Iclod pentru sătenii din s. Martin,
(1681), a fost recunoscută ca aparţinător m. Dintre vieţuitorii m.
făcătoare de minuni. între 15 cunoaştem numele priorului Paul
februarie şi 12 martie 1699, icoana (1493) si al vicarului Matia, care
Maicii Domnului de aici a fost relatează, în 1563, despre
văzută lăcrimând. A urmat o distrugerile suferite de m. Printre
anchetă şi numeroase tentative de a binevoitorii m. se numărau fraţii
cumpăra sau înstrăina icoana Gheorghe şi Ladislau, fiii lui
(Kadar, V, p.177, 180; Siematismul Dionisie Losonczi, Nicolae, judele
1867, p.4; Schematismus 1877, din Nuşfalău, Cristofor şi Ştefan
p.26; A. Bunea, Episcopu Petru Bathoiy. După unele opinii ar fi
Pavel Aron şi Dionisie Novacovici. fost demolată forţat în anul 1556,
Blaj, 1902, ·p.349; Z. Pâclişanu, după ce principele a cedat-o lui
Vechile mănăstiri, p.161; idem, Ştefan Banfi. După acest moment,
Vechi mănăstiri româneşti de bunurile ei devin obiect de dispută
dincolo de munţi, în Universul, 60, între membri aceleiasi familii
nr.232, 1943, p.1; nr.246, p.1; Şt. nobiliare. În anul 1563, î~ stare de
Meteş, Mănăstirile, p.144-145; D. ruma, este atribuită familiei
Cobzaru, Monografia mânăstirii Batoreştilor. Mai este menţionată ca
''Adormir'ea Maicii Domnului" obiect patrimonial în anul 1577.
Nicula. Nicula, 1998; M. Porumb, Este posibil ca aceşti nobili,
Dicţionar, p.264). recunoscuţi prin simpatiile lor
AR catolice, să fi refuncţionalizat m. În
1593, călugării din ea sunt
Nhna Râciului (corn. menţionaţi pentru preluarea unui
Râciu, jud.Mureş). M. ort. nouă, de lăsământ testamentar de 200 de
călugări. florini. Data de funcţionare 1602, ni
IVL se pare ca fiind doar probabilă. Din
pietrele şi cărămizile ei s-a clădit
Nogletin, vezi Mintiu castelul Banfi din localitate.
Gherliei. Câteva fragmente din
lespedea funerară a unui membru
Nuşeni (jud. Bistriţa- al familiei Losonczi Banfi s-au
Năsăud):- M. ort. de călugări, cu conservat. În anii 1724-1725
185
bunurile m. au fost revendicate de M. fr. minoriţi a fost

către reprezentanţii ordinului paul„ înfiintată în anul 1731 de baronul
de la familia nobiliară. în anul 1760 Fran~isc Andrâssy. În deceniul trei
este semnalată ca fiind ruinată al sec. XX, funcţiona cu rangul de
(Rupp, III, p.226-228; AE, 1897, rezidenţă, fiind inclusă printre m.
p.374; Csanki, I, p.580; Petri M., aparţinătoare custodiei Sf. Anton de
Szilagy varmegye monograpbiaja. I. Padova, din provincia maghiară a
1901, p.617-622; D. Prodan, minoriţilor. Călugării fr. deţineau si
Iobăgia în Transilvania în sec. XVI. un gimnaziu (Szabo Gy. P„
II. Bucureşti, 1968, p.126-128; Ferencrrmdiek a magyar
DocArtPaul, II, p.1-2; Guszsik- t6rlenelemben. Budapest, 1921,
Feberoa1y, p.11; Entz 1996, p. 79-80, p.333).
475-476; F. Romhânyi Beatrix, ML
Kolostorok, p.45).
AR,ML
Oaşa (corn. Şugag, jud. simp l ă de peste 30 metri lungime si
Alba). M. de maici, cu bis. de le mn, de circa 15 metri lătim e, p revăw t ă
având hramul Adormirea Maicii cu co ntrafo1turi ob lice pe co ltt1rile
Domnului, ctitorită de Ionel Pop şi de pe faţada de vest. Î11 1~02 se
Mihail Sadoveanu . Mutată în 1983, am inteşte despre o imagine a Sf.
din cauza lacu lui de acumulare de Fecioare, pictată pe aceast~t fa t adă.
la Fetita (M. Vlasie, Drumuri spre
măn~tiri . 2000, p.210).
Ocăşeşti, vezi
IVL
Subpiatră.
Odorheiu Secuiesc (jud .

C.I. ......I .....l_.I
Harghita). M. d. care a avut hramul
Sf. Fecioare. Că lugării s-au instalat
la o dată controversată, se pare, în
mijlocul unei fortificaţii preexis- l
tente, romane, dar care a fost
refăcută de către voievodu l Ştefan
Bâthory la sfârşitu l sec. a l A'V-lea.
J. . .
Acestia au fost me ntionati doar la
1496-1497. În vre~ea ' ace l uiaşi Ansamblul mănăstirii
voievod, au fost, te mporar, dominicane din Odorhei
înlăturati. Modestia m. este marcată
de fapt~ ! că la 1524, erau acolo
doar nouă că lugări . Mai funcţiona Co11J l (circa 15 x 10 metri)
încă la 1539, după care atestările era închis rectangu Ia r. După
încet ează . Termenu l limit ă trebuie dispoziţia unor contrafo1turi , avea
să fi fost anul 1562, când a fost două travei. Un zid de închidere se
lidi cată în jurul ei fortifi caţ ia afla în vecin ătatea umeri lo r navei.
denumită "Szekelytâmadt" (= Anexele se dezvo ltau că tre nord.
Secuiul atacă), ca u1mare repres i vă Din cele de est, este sugerată
a răscoa l ei secuilor din perioada compa1timentarea în tre i încăpe ri
imediat anterioară. La 1573 era inegale ca d imensiuni, din ca re 11u
notată ca fostă m. , bis. fiind pot fi deduse sacrist ia, turnu I o ri
utilizată şi pentru scopuri locative . sa la capitu la r:'i. În că pe rea din co lttil
O pa1te a mormintelo r a fost de nord -est făcea parte, î11 ace lasi
profanată de căt re comiţii refo 1maţi . timp, din tmnsonul , mai bi11e
În ciuda unor te ntative, bis. nu a conservat, al anexelor de nord.
mai servit niciodată la servicii Aco lo întâlnim pat11J în că p e ri ,
religioase. dintre ca re cea de-a doua, de la est,
Potrivit descrierilor din sec. la vest, a re dimensiunile unui
anterioare, aceasta avea o navă
187
refectoriu. Ultima încăpere, din după 1990, cu acelaşi hram, ca filie

nord-vest, are un ieşind care este a m. din Şumuleu-Ciuc (Orban, I,.
greu de interpretat (fântână, latrină p.52; Karacsonyi, II, p.2791280;
?). Acest corp de construcţii avea Szabo Gy. P., Ferencrrmdiek a
elemente decorative renascentiste, magyar tortene/.emben. Budapest,
dovedind refacerea sa. Lipsesc 1921, p.363).
corpuri de clădire ori un zid, pe AR, ML
latura de vest a claustrului. Porticul M. iez. cu bis., gimnaziu şi
se deduce dintr-un urbariu al seminar. Prima mentiune este din
anului 1630. La mijlocul sec. al XIX- 1651, când Matia Zsambar
lea se conservau încă elemente reconstruieşte o bis. mai veche.
romanice şi gotice. Clădirile au fost Ştefan Apor a făcut o donaţie
demolate, iar materialul utilizat, în considerabilă în posesiuni şi dijme.
1893, pentru clădirea unei şcoli Se pare că iez. au avut şi o
(Orban, I, p.555-560; Lukinics I., Az tipografie. Seminarul a fost ridicat
udvarhely var tortenete, în Erdelyi în cinstea Sf. Emeric, în 1735.
Muzeum, XX, 1903, p.433-435; Printre donatorii săi se numărau
Balogh ]olan, Az erdelyi împărăteasa Maria Tereza, Ştefan
Renaissance. I, Kolozsvar, 1943, Apor, Gabriel Hevenesi. În
p.172-173; Vătăşianu, p.285, 612; gimnaziul iez., la 1736, directorul
David L., A kOzepkori Andrei Patai înfiintează si clasele de
Udvarhelyszek muveszeti emtekei. retorică şi poetică.' În 1743 numărul
Bucureşti, 1981, p.35-36, 312-316). elevilor s-a ridicat la 228, în urma
AR,NS refugierii acestora de la colegiul
M. a fr. conventuali. iez. din Cluj. În 1773, iez. trebuie
Tradiţia, consemnată la începutul să părăsească oraşul. Bis. a ajuns în
sec. al XX-iea, susţine că ar fi fost mâinile clericilor de mir (Orbim, I,
vorba despre o întemeiere la anul p.51-52).
1273. O dată certă este cea din anul ML
1390. La 1523 existau acolo
salvatorieni. Nu mai apar în Ogradena Veche, vezi
evidenţe în anul 1531. O tentativă Mrăcuo.ea.
de revenire, de scurtă durată, s-a
derulat în anul 1604, cu sprijinul Ohaba (corn. Şincai, jud.
familiei Komis. Braşov). M. românească cu poziţie
Au revenit în anul 1694. În topografică, întemeiere şi hram
urma unor donaţii nobiliare, bis. şi necunoscute. Menţionată doar cu
claustrul au început să fie prilejul desfiinţării ei violente, în
construite după anul 1706. Bis. a anul 1761 (Z. Pâclişanu, Vechile
fost ridicată între anii 1730-1734, cu mănăstiri, p.162; Şt. Meteş,
hramul Imaculatei Concepţii. În Mănăstirile, p.82-83).
1743 au fost confirmaţi legal ca un AR
convent. Iniţial a fost amenajată o
simplă casă. Hramul ales a fost cel Ohaba Sibişel (corn. Râu
al Sf. Petru şi Paul. Bis. a fost de Mori, jud. Hunedoara). M.
ridicată în 1772, pe un teren donat românească cu origine necunos-
de către preotul Ştefan Lakatos din cută, despre care avem doar vagi
Cozmeni. Au întretinut si o scoală informaţii de funcţionare până în
elementară. Refacerlle bis. n~ sunt preajma anului 1870. O ilustraţie cu
cronologizate. Au funcţionat până provenienţă la fel de criptică,
la mijlocul veacului XX. Reînfiinţată reprodusă de către Şt. Meteş,
188
înfăţişează o clădire cu cerdac înalt unei tre imi a vămii pe rcepute la

şi ho m , l â ngă ca re este o troiţă ş i mărfuri l e ca re circulau di nspre o ii
un drum. Pe cea l a lt ă pa1te a spre Tra ns il va nia sa u a l mine lor cl in
d rumului este fie o clopotniţă, fi e jurul Beiuşului , i-a asigurat \enitmi
a ltă troiţă cu acope riş piramidal (N. impo1tante. Luând în cOI 1siclern re
Io rga, Neamul românesc în Ardeal dări l e p l ă tit e papei, tre b11i e socotil~1
şi Ungaria. ( Bu cureşti , 1906, ca una dintre cele mai bogate 1n.
p .259-260; Şt. Meteş, Mânăstirile, a le vre mii. A f11n cţ i o n a1 ca loc ck
p .129-130) . adeve rire ce l putin di n a111il 1251.
TB Activitatea sa ele apogeu s-a ele n il at
î11 sec. a l XIV-iea. În sec. al X.J\" -lea
Oprea-Cârţişoara , vezi sunt m e nţi o n ati abat ii J'vla11i11 ( 1:Wl -
Cârţ.işoara. 1.310, 1315-13 16), Iacob (H !Ol,
Pet n.1 (1318), Iacob (1~19-1~26>.
Oradea Qud. Bihor). Pet1u (1326-1338), loa 11 ( 1 ~ "1 0-
Conve ntul OL premou. ar fi fost 1370), Dominic (1.:P l ), Si h estni
întemeiat - după o info1maţ i e clin 0392). La 1400 era co 11s iclerae1 ca
1736 - în vre mea regelui Ştefan al fiind sub a utoritatea a rhi e pis-
II-iea (1 11 6-11 31). Avea hramu l Sf copului ele Strigoni u . U rm e az~1
Ştefan, primul ma1tir, şi e ra o filie a aba ţii sec. a l )(V-lea: Anto11 (140' J.
m. Premontre (Fra nţa ). Era Ioan (1423), Blas iu CI435J ş i Ştefan
a mpl asa t ă pe malu l drept al (1453). Îi cunoastem s igi liile ( 1 28~,
C rişului Re.pecie, la nord-est d e 1335), cu inscripti il e: + S.
cetatea e piscopa l ă, pe dea lu ri. CO(N}VENTUS S(AN)CTI STEPJ-/A!VI
Poziţ i a topografică i-a dat ş i ·PIRO)Tf-1/0 -MARTIROJ+
nume le de m. din Dea lu l Orăzii sau
d e pe Promontoriul O răzii . A fost
cea dintâi m. ele acest tip ridi cată în
regatul Unga rie i, de la ca re s-a u
întemeiat toate cele lalte. Regele
întemeieto r a fost înhumat probabi l
acolo. Prima m e n ţiona re sigu ră este
clin a nul 1216, dar cu doi an i
înainte, un membru al co nventului
e ra la Roma. Din sec. XJI-XJII se
cunoscut opt p repoziţ i : Dragon,
Tobias, Bata, Andrei, Iona , Warin,
Pet1u (co nsemnaţi de un obitula r
d in sec. XJI-XJII), Filip (1230), Sigiliul mănăstirii
Ma 1tin (1251), Petru (1252), Ioan premoustreuse din Oradea
(1265-1282, 1286-1289), Iacob
(1282-1283, 1295-1299) . A devenit
centrn l m. premon. din regatu I La mijlocul sec. a l }._'\1-lea
Un gariei. La 1235 avea d e ja nouă e ra deja serios depopu lat;!. Ep
filii. Mai târziu, număru l acestora va Ioa n Vitez a p ro iectat s~1 o 1111iJ"ice
c reşte la 18. Acest rol pare să- l fi cu rn. cl in S~lll i ob pe11tn1 a co ns1i111i
p ie rd ut după anu l 1294, dată la un capitlu ca re să îngrijeas6t de
ca re este pusă sub ascu lta rea m. mo rmântul Sf". Ladis lau, aflat 111
clin Zabrdovice (Moravia). D eş i catedra la episcopa l ă. Î11 1490 se
invazia tătară a afectat-o, şi-a int e nţion a aducerea aco lo a
revenit foa 1te reped e . Deţinerea cistercie nilo r. În anu I 1494 a fost
189
dată călugărilor cartezieni, prin Episcopia Bihor, peste C1iş, spre

decizia papei şi a regelui. După nord-vest de cetate şi episcopie.
câte se pare, ep. Dominic Fusese întemeiată de către
Kalmancsehi nu le-a permis să prepozitul Cenad, pe la 1320. Prima
rămână în m. La 1520, o parte din informaţie în legătură cu ea datează
bunurile ei, din care cunoaştem din anul 1339. Se depopulează pe
nouă nume de moşii, se găseau la mijlocul sec. al XV-iea, încât ep.
deja în mâini private. Încetarea Ioan Vitez şi guvematornl Ioan de
oricăror activităţi acolo este plasată Hunedoara au încercat să o cedeze
în anul 1566. Din biblioteca sa, o altor ordine. A deţinut o impo1tant~1
sumă de 26 de volume au ajuns la bibliotecă de manuscrise şi
m. premon. din Lelesz (Slovacia). incunabule. Ultima sa memionare
Deja la 1234 se pomenesc cărţi cunoscută este din anul 1551. Se
aduse aici din Franţa. Ruinele ei bănuieşte că a fost distrnsă cu
apar încă pe hărţi de sec. XVIII, dar prilejul asediului cetăţii din anii
de atunci, rtici o altă informaţie 1556-1557, dar alte surse afirmă că
demnă de luat în seamă, nu se mai mai exista în anul 1560 (Rupp, III,
cunoaşte (Rupp, III, p.118-120; p.129; Csanki, I, p.600; Bunyitay,
Bunyitay, II, p.388-404; Csimki-, I, II, p.483-484; F. Romhaoyi Beat1ix,
p.600; Oszvald F., Adatok a Kolostorok, p.46).
magyarorszagi premontreiek M. fr. conventuali a fost
Arpad-kori tortenetebez, în înfiinţată aproximativ în anii 1232-
Muveszettorteneti Ertesfto, 6, 1957, 1240. Două documente din prima
p.251; A kartbausiak jumătate a sec. XIV, o situează
Magyarorszaban. Budapest, p.189; lângă vadul Crişului, pe strada Sf.
Gyo1jfy, 13 , p.688-689). Francisc. În 1318, ca reper pentn1
M. ioanită se afla pe malul poziţia sa, se afirmă că, în fata ei,
vestic al Crişului, izolată de călugăriţele clarise au ptimit un lot.
cartierele care compuneau oraşul Aproape era şi vadul de la Criş.
medieval. A avut hramul Sf. Hramul probabil a fost acela al Sf.
Elisabeta. Era situată în locul arătat Francisc. Prima atestare datează din
ca iu."Cta Sancta Crucem (1426). În anul 1298. Este şi anul în care,
jurul ei, mai apoi, a rezultat acolo se desfăşoară o importantă
cartierul denumit astăzi Sântion. adunare provincială a fr. Acestea
Apa1iţia ioaniţilor pare să se fi vor fi repetate în anii 1332. 153:~.
produs cu puţin înainte de anul 1541, 1546, 1548, 1550. l11itial
1190. Nu este foarte limpede cine a aparţinea custodiei Eger, apoi, din
fost întemeietorul m., singurul lucru anul 1379, devine centrul unei
care pare destul de sigur este că custodii independente. Probabil a
era încorsetată de posesiuni fost afectată de incursiunea
p1ivate. Invazia tătară a distrus turcească din anul 1474, dar a fost
lăcaşul. Este menţionată din nou Ia refăcută. Înainte de 1533 a luat
1375. Ultima atestare cunoscută fiinţă acolo o şcoală superioară.
datează din jurul anului 1440. Organistul îi apare la 1552.
Urmele m. nu au mai fost Biblioteca i s-a împrăştiat în 155'.
semnalate (Bunyitay, II, p.418-422; Se pare că m. a fost distrusă în anul
Balogh ]olan, Varadinum. II. 1559, de către căpitanul cetătii,
Budapest, 1982, p.308). Warkoch. La 1568, locul este dămit
M. a. care a avut hramul Sf. de principe lui Nicolae Warkoch,
Nicolae. Era amplasată în cartierul fiul celui anterior menţionat. Fr. s-
Olosig, înspre vest, pe drumul către au întors pentrn scurt timp, în
190
intervalul în care Ştefan Batho1y a recupe rate s-a tras co nclu zia că m.
fost căpitan al cetăţii (a doua a fost co n strnită câ11dva în
jum ătate a sec. XVI). Peste locu l m. interva lul anilor 1250-1 280. Anexele
a fost un cimitir care a funcţionat în se d ezvoltau spre no rd , între
sec. al XVII-iea şi la începutul sec. jumătatea lungimii co rului şi
următor . umărul nave i. Peste prima fază a
urmat una n o u ă, d a t at~t în sec. al
XIV-iea . Co nstru cţ iil e au fos t
realizate din cărămidă. În faz;.i a
d o ua s-a co nstruit un co r mai
a mplu (22 x 7,40 metri la inte ri o r),
din patru travee, înch is pentagona l
ş i sp1ijinit pe contra fo 1tu ri . În
interio rul co rului au existat câteva
cripte. Nava, d espă rţi tă d e un a rc
d e triumf, avea l ăţ im ea int e ri oa ră
d e 10,20 metri , la ca re se adi\liga11
grosimile d e zidu ri , de J ,20 me tri .
Se bănu i eşt e si e xiste 11t a 11n1 1i
letne r. Cripte le di11 n av~1 au fost
Urmele mănăstirii franciscane
răvăsite în anul 1826. În sec. XIX se
din Oradea
se~ala prezenţa unui fragme nt de
lespede fune rară din ma rmură
roşie.
Fundaţiile ei au fost
Anexe le au fost re făc ut e
descope rite accidental şi răscolite complet, probabi l tot în sec. x rv.
în anul 1826, în ca1tierul Vele nţa , în
Spre nord, a d osa t ă co nil11i , se
prea jma sinagogii, într-o bucl ă a găsea o în că pere îng11s1 ~1 ( I , I 'i x
C riş ului În anul 1989, cu prile jul
4,40 metti ), d es tin ată 1111e i sc::\ ri ,
uno r lu c ră ri edilita re, au fos t scoase
urmată d e una pă tra tă (6 x 6 metri),
iar la lumin ă, aproximativ la
cu un stâlp central. Lâ n gă um ă rul
mijlocul străzii Măt\işorului
navei , spre no rd , a fost regăs ită o
(Krisztina). Nici un fe l de
fundaţ ie masivă (5,30 x 6,20 metri)
preocupare o fi c ială pentru
(turn ?). Printre fragm e ntele d e
recupe ra rea date lor sau re licvelo r
e le me nte de constru ctie
e i nu s-a co nse mnat. Dre pt urmare,
d escoperite înt â mpl ăto r se all;:\ si
toate u 1me le e i pot fi socotite ca
dal e cu o rificii , provenite de la 1111
sacrifica te din neg lij e nţ ă.
siste m de încă l z ire de tip
Informaţiil e d espre monument le
h ypocaust.
dato ră m ce rcet ă rilor familiei Emodi.
A fost d ezve lit ă mecanic întregimea M. fr. observanţi au
corului ş i doar începutul navei, deţinut şi ei o m. d edi ca t ă Sf. Duh .
restul fiind situ at sub strada actu a l ă Este cunos cută dintr-o atesta re din
şi vechea mate rnitate. În cor se anul 1490. A fost ipoteti c a mpl asa tă
distingea o fază mai veche, în vecinătatea d e no rei -vest a ce t ăţ ii
romanica, cu închid e re rectangu- ş i a episcopie i. O pa 11 e dintre
lară, cu co ntrafo1turi de co l ţ . A avu t că lu gă rii e i, dintre ca re ce l mai
o b o lt ă în cruce, în timp ce nava a cunoscut a fost Laurentiu , au fost
fost doar tăvă nit ă. Mai multe c re din cioş i a i lui Gheorgh e Do ja, în
ancadramente de pi atră , refolosite timpul războ iului clin 151 4
în co ns tru cţ iil e ulte rioare, au fost Posed au o şcoa l ă cel puţin din anul
regăs it e . Din pietrele profilate 15 29. Adunări ale o rd inului s-a 11
191
ţinut acolo în anii 1531, 1542, 1544, s-a îngrijit în amănunţime de

1546, 1548, 1550 şi 1552. La 1535 dotarea m. şi de funcţionarea ei.
erau acolo 36 de călugări. Şcoala Din acest punct de vedere, actul de
novicilor este cunoscută dintr-un înzestrare are o valoare cu totul
document datat în 1535. Organistul specială. Călugăriţele au venit din
este pomenit tot atunci. În 1549 se m. de la Bratislava. Deja la 1334
intenţiona repararea acoperişului. spaţiile nu mai erau corespunză
S-a distrus, după unele opinii, cu toare. Cu intervenţie regală, în
prilejul asediului cetăţii din anii 1351, clarisele înlătură rolul
1556-1557 ori s-a depopulat parohului local. În anul 1373, ele
definitiv între anii 1559-1560. O şi-au reînnoit m., pentru care scop
parte a bunurilor m. vor fi au obţinut de la papă drepturi de
confiscate de către regina Izabella pelerinaj, de câte o sută de zile,
de la administratorul lor, în anul timp de zece ani. Câteva nume de
1557, alta a ajuns la Andrei pnonse s-au păstrat: Margareta
Bathory, la cetatea sa din Ecsed, iar 0371), Ana 0 528), Ursula 0 565).
cărţile la m. din Gyăngyăs Se cunosc danii date m., constând
(Ungaria), unde se mai conservă în sate, case şi locuri de case, o
până astăzi. Complexul a fost măcelărie, mori, pive, păşuni şi vii,
prădat de către orădeni, în 1560. în cursul sec. XIV-XVI. Posedau şi
Valoros este îndeosebi un fragment o baie lângă un pod din Oradea. O
de dicţionar latin-maghiar, realizat parte a bunurilor lor sunt- uzurpate
de către lectorul şcolii mănăstireşti, de către regina Izabella, la 1556.
Petru de Atya, între 1530-1540 Supravieţuiesc în acelaşi loc până
(Karacsonyi., II, p.204-209; în 1566, după care au fost obligate
Bunyi.tay, II, p.440-442; Emădi T., să se mute la Tmavia (Rupp, III,
Eloyetes jelentes a varadi p.120-124; Karacsonyi., II, p.450,
konventualis ferences templom 473-482, 555; Bunyi.tay, II, p.487-
kutatasarol, în voi. Koldul6rendi 497; Csanki, I, p.600).
epitesyet a k6zepkori AR, ML
Magyarorszagon. Budapest, 1994, M. d. apare numai din sec.
p.395-408; idem, Mănăstirea al XV-iea, se pare că datorită
franciscanilor conventuali din faptului că fr. erau prea puternici.
Oradea, în Ars Transsilvaniae, VII, Ideea aducerii lor datează din 1449,
1997, p.61-90). când se constată scăderea
M. a clariselor, cu hramul numărului d., dar se pune în
Sf. Ana. Ridicată în cartierul practică mai târziu. Mai întâi, ep.
Velenţa, spre sud-est de cetate şi Valentin Farkas le dă în folosinţă
episcopie, în vecinătatea m. parohia Tuturor Sfinţilor din
călugărilor fr., între anii 1338 şi Velenţa Orăzii, între 1490-1493,
1340, de către ep. Andrei Bathory. apoi m. se constituie lângă bis.
Ep. a cumpărat locuri de casă parohială. Ultima menţionare
pustiite de un incendiu. Iniţial a despre ea datează din 1560 şi este
fost o bis. de piatră, destinată unei legată de zălogirea bunurilor pe
parohii. Aceea a şi funcţionat care le deţinea. În clădirile sale s-a
alături de m. o vreme, cac1 instalat un colegiu protestant (după
veniturile m. s-au împărţit cu cele 1557) (Bunyi.tay, II, p.436-437;
ale preotului paroh. In anul 1340, Harsanyi A., A domonkos rend
bis. din piatră nu era terminată, Magyarorszagon a reformaci6 elott.
însă a fost totuşi sfinţită. Restul Debrecen, 1938, p.90-91).
clădirilor m. erau din lemn. Ctitorul AR
192
M. a beghiuelor, p e ntru (veche m. m ed i eva l ~t 'J, pc- c; trt· ; 111

ca re d eţ in e m , din anul 1318, prima reco nstruit -o. Au beneficiat si ck o
m e nţiun e. A fost înt e m e i a t ă d e serie d e do na tii de mos ii. N1 1111:'"1nil
că tre ca pitlul loca l, peste d11.1m d e lo r a fos t mic, ia r act ivit atea dest1il
fr. conventu ali, în vec inăt a t ea de res t râ nsă ş i me re u stft njeni e1 de
C ri şului , la est de cetate ş i către prot es t a nţi . Au fost a l11ngati î11
e pisco pi e. Lo tul e ra o s upra fat ă d e a nul. 1588, în urma h o t ă rf1ril o r
35 x 54 stâ nje ni de pă dure. Este di etei d e la M ed i aş.
una d intre cele mai vechi in s tituţii
d e acest fe l din te rito 1iul nostn.1 . A
fun cţi o n a t pâ nă în a nul 1557
( Kara csonyi, 11 , p .473-482, 555;
Bu nyitay, II , p .485-498; Gy61jJy, I3 ,
p .686).
AR, ML
M. paul. era s itu at ă în
loca litatea, as t ăz i di s pă 11Jt ă ş i
inclus ă în ho ta rele d e est a le
o raş ului Orad ea, cu numele d e
lofa. Se mai ş ti e că e ra la nord d e
C ri ş ul Re ped e. Hramul probabil a
fost acela a l Sf. Ie ro nim. Prima
m e nţi o na re este din a nu l 1325, Mănăstirea premoustrateusă
prile j cu ca re i se p o m e n eş t e o din Oradea
m oa ră. Ctito rii ei pa r să fi e nob ilii
loca li din Fughiu . În anul 133 1,
prio rul e i se numea Hecto r. A fost lez. a u re lu at vechea rn .
dis trn să cu prile jul incursiunii imediat dup ă 1692, încerd ncl s;'.i o
turceş ti din 1473-1474, dar a po i s-a resta ureze. În 1703 a fost
refăcu t . În 1511 , Ladis lau Banyasz in ce ndi a t ă şi pă r{1 s it ă p ~i n a la
d o n ează celo r d o u ă m. pa ul. din sfâ rş itul răscoa l e i racotie ne. Bis.
a propie rea O ră zii , p ro pria casă ş i este desc ri să ca avâ nd d irne ns i1111 ile
m ăce l ă ri e. Ultima semnala re este de 14, 2/ 6 x 6 stâ nje ni vie nezi.
din anul 1564. Sursele tâ rzii însă, An e xe le e ra u g11.1pa te î11 est, fiind
co ns id e ră a nul 1566 ca an al fonnate dintr-o c l ăd ire c11 etaj,
li c hid ă rii e i d e că tre "a rie nii" aco p e tit ă cu ş in cl ril {t. Chiliil e, î11
principe lui Ioan al Ii-l ea Sigismund numă r el e şase, era u la vest, într-o
Zapo lya. C l ă diril e i-au fost distruse clă dire fă ră e ta j. În 1722 a fos t fk 11t
în timpu 1 acu pa ţi e i turceş ti , în un a mvo n, la 1723 un a lta r î11 ch inat
inte1va lul a nilo r 1660-1692. A Sf. Fra ncisc Xave r. Se cu11osc, de
d i spă rut fă ră urme, cl upă une le aseme nea a lte do t ~tri ş i do natii . Î11
o pinii s ub d ea lul "O mlas" (Csanki, 1723 e rau cinci că l u gă ri . Scmtl a lo r
I, p .628; DocArtPau l, fI , p. 391-394; a fun cţ i on a t de la î1icep111. Se
Gy6r/JY, I 3 , p .628, 688; F. Ro mhanyi c un o a ş te ş i lista s pectaco le lo r de
Bea trix, Kolostorok, p .33). tea tn.1 s u sţ inute d e că tre e levii e i,
AR, ML între a nii 173 1-1772. Au contri buit ,
M. iez. A fost ctit o rită d e printre a lte le, ş i la conve1tirea
principe le Şt e fan Batho 1y, în a nul româ nilo r refo rm a ţi la re lig ia g r.
1584, prin tra nsfe rnl e i d e la cat. D es fiin ţa t ă în an 11 l ]77_-I, în
p ro t est a nţi . Lâ n gă b is. Sf. Brigicl a urma legilo r impe ri a le. La 1808
exista rn. cu h ra mu 1 Sf. Egidiu clăd irea a fost p re l uată de că tre
193
premon. În fosta lor m. se 1974, p.219; Emădi T., Mănăstirea

organizează, din anul 1792, franciscanilor conventuali din
Seminarul gr. cat. (Rupp, III, p.129- Oradea, în Ar.5 Transsilvaniae, VII,
135; Bunyi.tay, IV, p.59-79, 366-382; 1997, p.61-90).
Lucia Ana Popa, Activitatea AR, ML
misiunii iezuite din Oradea, în Paul revin în localitate,
Revista Bistriţei, XIV, 2000, p.168- achiziţionând, în 1724, cu suma
172). totală de 184 florini, trei parcele
Fosta m. a iez. a fost ocupate de casele Francisc Nitray,
preluată, după o nefolosire de circa Christoph Wagner şi Gheorghe
un sfert de veac, în anul 1808, de Toth. "Fratele" Andrei a fost cel
către premon. Ei au deţinut-o care a dăruit paul. locul de
până în anul 1944. A fost apoi construcţie şi materialele recuperate
Academia de Drept, iar acum este din demolări. în 1730, acelaşi
Liceul Mihai Eminescu (Repertoriul Andrei cere permisiunea ep. Csaki
monumentelor naturii, arheologice, de a edifica o m. în cartierul
istorice, etnografice, de arhitectură Olosig, şi o capelă nouă pe locul
şi artă din judeţul Bihor. Oradea, celeia vechi, distrusă de turci.
1974, p.222). Lucrările nu au fost însă. demarate
AR aici. La 1 ianuarie 1736, ep. Ioan
Fr. au revenit în 1693, pe Okolicsany dăruieşte paul. fosta
un teren din cartierul Olosig. O bis. fr. din O losig şi parcela
primă construcţie este compromisă alăturată, pentru ca în acest loc să
de atacul curuţilor din anul 1703. S- se construiască m. paul. Dar nici pe
a reînfiinţat în 1713. Au fost acest loc nu a fost construit noul
reinstalaţi în fosta catedrală cat., cu complex m., cu toate că, în 1737,
hramul Sf. Brigida, ridicată în anul acelaşi ep. lasă prin testament paul.
1722 de către ep. Emeric Csaky. orădeni suma de 4500 florini.
Această bis. este dată apoi paul., Amplasamentul definitiv al m. este
astfel că între 1725-1731, fr. îşi hotărât de ep. Nicolae Csaky în
construiesc o nouă m. în oraş. Au 1740, când, la sfatul priorului
primit rang de convent la 1738. Bis. provincial Paul Fejer, schimbă locul
s-a sfiinţit în 1749. În 1786 sunt de construcţie, iniţial aflat într-o
desfiinţaţi, clădirile transformându- zonă inundabilă, cu un teren
se în şcoală militară şi apoi spital adecvat, ce îngloba opt parcele din
militar. Bis. a devenit apoi bis. cartierul Olosig, cu o suprafaţă de
parohială, pentru cartierul Olosig. 55 de stânjeni pătraţi. Documentele
După ce a fost demolată la consemnează numele proprietarilor
începutul sec. XX, în locul ei s-a cu care s-a făcut tranzactia si suma
ridicat (1903-1905) actuala bis. rom. aferentă. Din anul 1740 datează
cat. Ce a mai rămas din m. este un câteva informalii înscrise în Acta
corp de clădire cu plan Paulinorom, ' referitoare la
dreptunghiular, două nivele şi începutul construcţiei bis., consem-
faţada împărţită în opt registre nându-se şi numele arhitectului
verticale (Karacsonyi, II, p.612; care a relevat construcţia, P.
Szab6 Gy. P., Ferencrrmdiek a Matthias Vepi. Piatra fundaţională a
magyar t6rtenelemben. Budapest, bis. a fost aşezată în 26 iulie 1740,
1921, p.365-368; Repertoriul de sărbătoarea Sf. Ana. Etapele de
monumentelor naturii, arheologice, edificare ale bis. şi m. paul. din
istorice, etnografice, de arhitectură Oradea sunt consemnate în
şi artă din judeţul Bihor. Oradea, Protocolul mănăstirii paulinilor .. „
194
pe anii 1736-1777. Aici sunt sanctuar decroşat, încheiat într-o

înscrise donaţiile ep. din 1749, absidă semicirculară mascată de
materiale (100.000 cărămizi), dar şi sacristie şi pereţii adiacenţi, ridicaţi
obiecte liturgice (ciborium, cupe în faţadele nord-estice. Faţada de
pelvicula cu ampullis, candelabre apus este marcată de cele două
etc.). Călugării s-au mutat într-una turnuri clopotniţă de forma unor
din aripile noii m. la 1748. În 1750, prisme, cu secţiunea plană pătrată.
Emericus Beothy dăruia 140.000 Interiorul este acoperit cu unităţi de
cararruz1 pentru continuarea boltă de tip baroc, semicilindrică cu
construcţiei lăcaşului. Între 1751- penetraţii (încăperea aflată în
1755 se definitivează lucrările. la corespondenţa turnurilor), apoi o
şarpantă şi se fixează învelitoarea succesiune de trei calote care, prin
acoperişului. Donaţia ep. Paul intermediul unor succesiuni de
Forgach din 1757 constă într-o arce, se sprijină pe pilaştri decoraţi
mare cantitate de fier, 50.000 de cu capiteluri corintice. Jumătatea
cărămizi pentru turnuri şi 5000 răsăriteană a navei şi sanctuarul au
ochiuri de sticlă de la glăjăria din drept suport al bolţilor viguroase
Beiuş. Franciscus Ferdini donează, coloane decorate cu capiteh11i
în 24 decembrie, clopotul Sf. Iosif; corintice. Motive vegetale şi
anul următor au fost montate antropomotfe, în stuc, împodobesc
clopotele Sf. Treime şi Sf. Paul sanctuarul (Iisus în glorie, cu patru
Eremitul. în august 1758 se încheie personaje alegorice) şi tribuna
zugrăvirea bis., iar pe parcursul pentru orgă. La exterior, faţada
anilor 1759-1762 se completează apuseană este delimitată clar în trei
mobilierul liturgic (frumoasele registre pe orizontală şi tot atâtea
strane decorate cu reliefuri axe pe verticală. Axa centrală este
reprezentând scene din Viaţa Sf. marcată de portalul cu fronton
Anton şi Paul Eremitul, parapetul triunghiular, în câmp decorat cu
orgii etc.). De la 1768 se lucrează la urne, încadrat de coloane toscane,
sacristia bis., apoi în 1772 se edifică ce se repetă şi la etaj. Faţadele
refectoriul şi în • 1773 zidul de turnurilor au fost articulate pe toată
protecţie al m. In 1772 a fost înălţimea de pilaştri toscani de o
realizat, de pictorul timişorean configuraţie clasicizantă, iar la bază
Johann Michael Wagner, altarul Sf. şi în partea superioară, cu pilaşt1i
Treime. În 19 martie 1774 a fost încheiaţi cu capiteluri ionice.
aşezată piatra fundamentală pentru Modulaţii barocizante revin la
Azilul (Xenodochio) săracilor, iar nivelul deschiderilor prin ferestrele
cele două turnuri clopotniţă vor fi de format elipsoidal şi trapezoidal,
aproape definitivate în iulie 1776. dar şi prin ritmarea frontoanelor, de
Paul Forgach i-a dăruit Cl 751), un aspect triunghiular, semicircular sau
orologiu (borologi,um mensale). în segment de arc articulat, cu
Desfiinţaţi în 1786, prilej cu care s-a bolţar median. Contrastele de
întocmit un inventar al bunurilor lumină sunt accentuate de brâele
sale mobile şi imobile. La anul decorative şi de cornişele multiplu
desfiinţării, în m. locuiau nouă profilate. Întreaga faţadă a fost clar
călugări. Edificiul m. paul. va fi concepută cu elemente statice,
completat prin construcţiile din orizontale şi verticale. Tipul
anul 1802, conduse de maestrul planimetric al bis. paul. aminteşte
Jakob Leder. de bis. cistercienilor din Schonthal,
Lăcaşul de cult are o bis. începută în anul 1708 de ].
sală (20,27 x 10,80 metri) cu Leonhard Dientzenhofer şi isprăvită
195
de Balthasar Neuman, reputaţi al Sf. Fecioare. A fost incendiată în

maeştrii ai barocului european, prin anul 1836 şi reparată peste doi ani,
mijlocirea cărora au fost asimilate şi cu anexe cu tot, în stil clasicist.
influenţe din repertoriul Seicent~ Arhitectul ei a fost Gyorgy Barthel
ului italian (Rainaldi). (Bart!). Dotările interioare au rămas
Clădirea m. cu planul în L, baroce. Bis. este o clădire cu
a fost alipită sacristiei şi corului bis. dimensiunile de 26,50 x 9,70 x 7,40
Două uşi cu ambrazură profilată metri. A fost reparată şi i s-a
conduc spre portic, de aici în restaurat pictura interioară în anul
sacristia boltită a vela, ce face 1942. Actualmente este secţie de
legătură cu coridorul de la parterul spital judeţean. (Rupp, III, p.135;
m. În clădire se poate ·accede şi Bir6 J., Nagyvaradi barokk es
prin corpul ridicat ulterior în neoklasszikus muveszeti emtekei.
flancul opus al clădirii. În interior, Budapest, 1932, p.86-87;
atât încăperile de la parter, cât şi Nagyvarad. 1997, p.33).
cele de Ia etaj, au primit bolţi a AR
vela şi semicilindrice, cu penetraţii. M. mizericordienilor şi
Porticele (coridoarele) parterului şi spitalul ei, sunt construite la
etajului sunt acoperite cu bolţi a iniţiativa canonicului Gheorghe
vela delimitate de arce dublou. Gyongyosy de Poroszl6 (activ între
Faţada m., de o sobrietate 1735-1760). Ele urmau să fie clădite
clasicizantă, are axele de simetrie pe o parcelă din cartierul Olosig. A
marcate de ferestre cu ancadra- avut hramul Sf. Arhangheli. Prima
mente "cu urechi". Acoperişul informaţie referitoare la capelă
mansardat a fost construit la apare în codicilul V, al
începutul sec. al XIX-iea. Clădirile testamentului canonicului, în care
se folosesc ca depozite, iar din anul se consemnează: „. specialis autem
1808, trec în folosinţa ordinului cura habetur cappelae honori
premon. până în 1944 (Acta Sanctornm Angelon.1.m Custodum
Paulinornm, Magyar Orszâgos ibidem erigendae, mentiune pe
Leveltar, Budapest, Ap. Fasc. 421, care, cu tremulis manibus ab
foi. 1-70; Bir6]., Nagyvarad. Barok infirmitatea, o întăreşte la 1
es neoklasszikus muveszete emlekei. septembrie 1753. Despre viitoarea
Budapesta, 1932, p.17-24; N. Sabău, capelă ad structuram erigendae
Biserica şi mănăstirea Ordinului Capelae, se pomeneşte în
Paulin din Oradea, în Repertoriul scrisoarea trimisă de canonic ep.
monumentelor istorice din orădean Paul Forgach, la 10
Transilvania, jud. Bihor octombrie 1754. Spre sfârşitul
(manuscris, lucrare de colectiv), deceniului cinci al sec. al XVIII-iea,
Cluj-Napoca, 1975; idem, Sculptura capela mizericordienilor era
barocă în România. Secolele XVI/- aproape isprăvită. În codicilul X, al
XVIII. Bucureşti, 1992, p.107-108). testamentului, din 2 iunie 1760,
NS canonicul se îngrijeşte de
M. capucină este situată mobilierul de cult (supellectile). În
pe actuala stradă General Moşoiu. 21 iulie 1760, canonicul
Călugării capucini au fost aduşi în definitivează donaţia sa pe seama
anul 1727, de către ep. Emeric ordinului (25.000 florini, bunuri în
Csaky. Iniţial au locuit în casa ep. natură şi capela aflată în construcţie
şi au slujit în capela de lângă ea. una cum Aedificio nune
Clădirea m. a fost construită între assurgente el Cape/la eiusdem).
anii 1734-1742. Hramul a fost acela După moartea sa (26 iulie 1760),
196
că lugării intră în posesia donaţiei, unei e lipse ma i mici, sup rap 11 să pe

aprobată în 7 iulie 1761, şi de către o jumătat e de e lipsă mai mare. Ce le
împărăteasa Maria Tereza. Ca pela două turnuri, mai puţin masive, au
spita lului este sfinţită în 1765, iar fl eşe zvelte, hexagona le în
că lu gătii vor fi aşezaţi în m. în 6 sectiune, ce pomesc de pe ba ze
septembrie 1770. Actul de pi~mida l e . În inte ri o r, re leve ul
confirmare va fi semnat în 15 descrie o singură n avă, ca re, între
decembrie, ace l aşi an, de ep. Paul sanctuar şi tribun a o rg ii , este
Forgach. între ruptă de un spaţ iu înco ro nat
de o cupol ă e lipso id a l ă , ce co nfe ră
cape lei aspectul une i clăd iri de
p lan centra l. Corul scu1t a primit o
bolt ă semi c ilindri că tu1tit ă. Câteva
a rce dub lou des pa1t unit ă ţil e de
bo l tă . Cape tele acesto r arce se
sprijină pe un antab lament mas iv,
ce încinge , de jur împre jur, p e re ţii
ca pe le i sau pe pilaştri tosca ni .
Tribuna pe ntru o rgă este aco pe rit ă
cu o bolt ă în l ea găn, ia r sub
tribună, masivul arc dub lo u, ce
preia greutatea p latfo rme i, îşi
Capela mănăstirii spnJ!na ca pete le pe câte o
mizericordienilor diu Oradea sprânceană de co rniş ă d eco rată cu
volute stilizate, în castrat ă în pe re\ii
Bis. m. este o construcţie laterali. Din micile spaţ ii latera le se
din cără midă (21,80 x 14,30 metri), accede în came re le clo pote lo r.
ce prezintă la navă o ca lot ă Deasupra cilindrului din că ră mid ă a
e lipso idal ă, de care se alipeşte fost 1idi ca t ă cu po la e lipti că ce a
sanctuarul, poligona l în exte rio r ş i pnm1t, în urm ~t . sa rpa nta
se micircular la exterio r. Pa1tea em i s fe ri că, cu în ve litoa re din ta b l ă.
a pus ea n ă este marca tă de două Prothocolum F1mdati onis Mag n o
turnuri clopotniţă, şi a re faţada Varadiensis Sti .foann.is Oei seu
ori e ntat ă spre nord. Altarul este vulgo n.ominatur Frafn1m
orie ntat spre sud. Faţada ap us eană Misericordiae ... (Liber Fundationis
este a lipită spitalului şi clădirii m. Protocolli ah Anna MDCCLX
Frontispiciul, de aspect sobru, are rep re zi ntă un seri os izvo r
axa centra l ă într-un le je r rezalit. docume ntat, în ca re se
Uşa de acces, deschisă aici, are un co n semnează eta pa de pregă tire a
ancadrament cu coronamentul în şa nti e rului , de procurare a
formă de "mâner de coş ". mate riale lo r necesa re, da r si
Deasupra, o fe reas tră amp l ă în preze nţ a un e i echipe de
segment de arc, cu ancadrament constru ctori ita lie ni , ca re a Cll prins
"cu urechi" , din piatră , este marcată şi pe Domenicus Episcopales
cu bolţar trapezoidal ş i sprâncea nă Murariorum Magister /tal(iG)11s,
de cormşa. Deasupra co rni şei acel Domenico Lu chini , ca re 1-a
multiplu profilate se ridică second at pe arhi tectul G. 8. Ricca
fro nto nul cu laturile curbe înche iate la începutu l şa nti e rului de edifica re
în vo lut ă. Câmpul frontonului are o a cate drale i ca t. d in oras.
deschide re de mo1fologie baro că, Co nstru ctorii ita li e ni a11 fos t
cu conturul format din a lăturarea angajaţ i la constru ct ia ca pe le i, a
197
spitalului, la ambulatoriu, la priorat faţadelor principale. Faţadele

şi refectoriu, la infirmeria şi posterioare măsoară 35,40 metri,
probabil farmacia adăpostite în respectiv 19,38 metri, şi au aspect
aceeaşi clădire. Protocolul înregis- sobru, dat de un decor clasicizant,
trează pe maestrul Alessandro în care se remarcă frumoasele
(Akxandrus) Jtalicus, qui antea grilaje din fier forjat, ale ferestrelor.
nostre Aedificji Pallerius fuerat, Parterul edificiului cuprinde în total
însoţit de ajutoarele sale, Francesco 14 încăperi boltite. În anul 1799, a
şi Andrea. lncepimus laborem 7-ma fost construit monumentalul portal
Martii (1763 n. n.) cum pallerio carosabil, de forma unui arc
Francisco et Andrea sodal.e Murario ·triumfal, ce are coronamentul
et sic continuarunt labore subisti împodobit de trei statui din piatră,
tres, quator, subinde sex, septem reprezentând pe Sf. Ioan Quan de
fuere sodal.es. În interior, altarul Dios), călugărul peregrin spaniol,
principal, cu arhitectura barocă, are canonizat în 1691, protector al
pictura de hram închinată Îngerului bolnavilor şi al spitalelor, în
păzitor. Cupola este înfrumuseţată iconografia cat. (partea superioară),
cu o frescă realizată în anul 1867 apoi Sf. Ioan Nepomuk şi Florian
de pictorul vienez ). A. Rupp, (în flancuri), într-un trio cu rol
reprezentând tema Vălului apotropaic şi simbol al triumfului
protector al Maicii Domnului Carităţii (Caritas Triumfans). Alte
(Scbutzmantelmaria), acea Mater tablouri religioase provin din sec.
omnium, cu rol apotropaic, XIX. În timpul războiului a fost
invocată de credincioşi, aşa precum folosită ca spital şi, tot atunci,
reiese din inscripţia însoţitoare: SUB cripta i-a fost jefuită. A fost
7UUM PRAESJDJUM CONFUGIMUS restaurată în anul 1990
SANCTA DEJ GENErRJX. În anul (Protbocolum Fundationis Magno
1761 debutează construcţia clădirii Varadiensis Ordinis Sti joannis dei
m. şi a spitalului, trecut apoi în seu vulgo nominatur Fratrum
grija piar.: Die 30 Aprilij cel.ebrabat Misericordiae ... (Liber Fundationis
primi La.pi.dis apud liluss, Protocolli ab Anno MDCCLX
praepositus Majoram Mathias (Arhivele Statului Oradea, Dosar
Szalbek. Până în 1766 a fost nr.1), p.9, 11, 23; Bir6 J.,
construită aripa m. cu încăperile Nagyvarad barokk es neoklasszikus
boltite, oratoriul, prioratul şi muveszeti em/.ekei. Budapesta,
refectoriul. În 27 august 1767, 1932, p.18, 72-75; DocArtPaul, II,
Protocolul menţionează un 1976, p.59 şi urm.; N. Sabău,
Murarius Paulus, ce lucra pentru Contribuţii la cunoaşterea
infirmeria spitalului. Din donaţiile arhitecturii baroce din Oradea, în
canonicului Paul Gaspar de Crisia, XIV, 1984, p.467-486).
Ehrenfels, activ în Oradea între NS
1780-1790, este edificat corpul M. ursulinelor era situată
paralel cu Calea Republicii şi în cartierul Olosig. Hramul ales
farmacia. La sfârşitul sec. XVIII, pentru bis. a fost Sf. Ana. Bis. m.
spitalul prezenta un plan în forma avea o singură navă (15 x 6,20
literei L. Laturile de răsărit şi de metri), dotată cu o tribună pentru
miazănoapte au un coridor luminat orgă la vest. Iniţial a avut o
de ferestre rectangulare. Corpul clopotniţă de lemn. Clădirile m. au
principal al spitalului prezintă fost ridicate spre nord, între anii
lungimea de 48,20 metri, iar corpul 1772-1774, în stil baroc.
mai scurt, de 33,10 metri, la nivelul Călugăriţele care au populat-o au
198
fost aduse de la Kosice. Şcoala de figura printre m. custodiei

la m. a fost deschisă aproape transilvane. În B34 activa deja din
imediat. În oratoriu se păstrează o plin, probabil dublată de o m. de
pictură din anul 1772, realizată de călugăriţe. Danii către convent se
vienezul Johann Michael Milithy. În cunosc de la regina Elisabeta,
1858 anexele au fost mărite, iar văduva lui Carol Robert, în a doua
fatadele s-au reînnoit în stil jumătate a sec. al XIV-iea. M. a avut
n~ogotic. Interioarele au rămas în de suferit în urma incursiunilor
formele baroce. Alte adaosuri s-au turceşti din anii 1438 şi a 1441, fapt
produs în anul 1877. Vitraliile au pentru care, în 1444, papa acorda
fost instalate în 1888. Şcoala a fost indulgenţe credincioşilor care ar fi
desfiinţată în anul 1948. În fostele ajutat la refacerea ei. Ştiri despre
clădiri functionează astăzi Liceul reparaţii la clădirile fr. se cunosc şi
Ady Endre Şi parohia rom. cat. Sf. din prima jumătate a sec. al XVI-
Ana (Rupp, III, p.136-137; lea. În 1514 guardianul m. este
Magyarorszag varmegyei. Bihar implicat într-un conflict privind
varmegye, p.171). dreptul de a proclama cruciada
AR, IB iniţiată de papalitate împotriva
M. a ramurii gr. cat., a ţăranilor. Ultima menţiune este din
călugărilor fr. A existat până în anul 1533, când este pomenit
anul 1948, pe strada Lucreţia Suciu guardianul Ştefan Arcsai. Clădirea a
nr.3. S-a refăcut în anul 1993, cu avut de suferit şi în 1661, din
hramul Adormirii Maicii Domnului, partea turcilor.
pe alt amplasament decât cel iniţial. Călugări fr. (recoleţi) au
în anul 2000 s-a constituit venit din nou în localitate în anul
conventul m. Are case filiale la 1730, la îndemnul grofului Francisc
Carei (jud. Satu Mare) şi Holod Wallis şi au reluat o parte din
(jud. Bihor). posesiunile vechi. La acea dată
AR vechiul convent zăcea în ruină,
M. ort. de maici, cu astfel că fr. au fost nevoiţi să
hramul Adormirii Maicii Domnului, folosească la început o capelă,
numită şi M. Sfintei Cruci, înfiinţată amenajată în vechiul cor (1749-
în anul 1992. Bis. m., din lemn, 1752), şi o c-.asă de gradele, ultima
este un monument istoric adus din refăcută de către groful Ioan Haller
s. Corbeşti (jud. Bihor) (M. Vlasie, şi soţia sa, Sofia Daniel, în anul
Drumuri spre mănăstiri. 2000, 1749. Mai târziu au reconstruit si
p.236). vechea m. medievală 0754-1780).
IB, IVL Bis. a fost mărită în anii 1880-1881
M. ort. de maici, cu şi dotată cu un turn. Hramul ei a
hramul Buneivestiri, situată în fost al Sf. Elisabeta. Claustrul de
localitatea Episcopia Bihor, astăzi zid, păstrat şi astăzi, cu două laturi
integrată oraşului Oradea. A fost (39,10 x 41,70 metri), a fost ridicat
întemeiată în anul 1998. la sud de bis. Cel putin î11 sec.
IVL XVIII-XIX, parohia locală rom. cat.
a fost deservită de fr. Se ştie că rn.
Orăştie (jud. Hunedoara). a funcţionat până după al doilea
M. a fr. conventuali, ridicată război mondial. Reînfiinţată după
înaintea anului 1302. Aici functiona 1990, ca filie a m. din Deva, cu
şcoala ce pregătea novicii f~. În hramul Sf. Elisabeta a Ungariei.
1309 este amintit lectorul Petru,
care atestă şi rangul m. La 1316,
199
mate rialu lui de co n s tru cţ i e a fost

reutilizat în m. târzie, s ub fo nna
uno r spolii ( Karacsonyi, l, p.269-
270; Szabo Gy. P„ Ferencnmdiek a
rnagyar tărl<5n. elernben. Budapesl.
1921, p.339 -340; Gyb rgy J , r l
f eren.crendiek elete es miJkădese
Erdelyben . Cluj, 1930, p.329-33 1,
762; listyan. rr, p.1 37-137; A.
Dorner, Elita administrativă a
scaunului Orăştie în veacurile XJV-
XVI, în AJIACluj, 32, 1993, p.26;
En.tz 1994, p .153; Z. K. Pinte r, în
Cronica cercetărilor arheologice.
Campania 1994. Bu curesti , 1995 ;
Entz 1996, p.37 , 462; Că lători
străini, IX, Bucureşti, 1997, p.208;
info1maţii M. Căstă i a n ).
Mănăstirea franciscană din AR, ML, IB
Orăştie M. beghinelor este
me nţion a t ă în anu l 1334, câ nd casa
lo cuită de patrn vietuitoare este
Bis. actua l ă este un edificiu sc utită de dare. Nu cunoastem a lt e
uninavat, cu un co r prelung date despre e le ( Karilcsonyi, IJ ,
încheiat poligonal, sp1ijinit de p .557) .
co ntrafo1turi, ş i tum clopotniţă ML
adosat pă1\ii vestice. Bis. nu are o
a rhit ectură unit a ră , sanctuarul fiind Orlat (jud. Sibiu). M. oit.
aproximativ de două ori ma i lung de maici, cu hra mul Sf. Treimi ,
d ecât nava şi susţinut de ridi ca tă din anu l 1991 (M. Vlasie,
contrafo1turi cu mărimi diferite la Drumuri spre mănăstiri. 2000,
cele două compartimente. Altarul p.193).
pe rpetuează o structură gotică, în lVL
timp ce jumătatea vest i că a bis.
(navă, turn) şi inte rio rul reprezintă Ormenişu de Câmpie,
rea li zări baroce (bo l ţ i cu penetraţii, vezi Urmeniş .
întă rite cu arce dublouri). În anul
1994 s-a rea lizat o secţiune Oroiu (corn. Band, jud.
arheo l ogi că pe latu ra de nord a Mureş). Bis. de lemn, cu hramu l
bis„ la îmbinarea altarului cu nava, Int ra rea în Bis„ ridicată la 1784. Pe
d in ca re s-a afl at că ultima se po1tal este menţionat numele
spri jin ă pe o fundaţie mai veche monahu lui Pa1te nie, iar pe u şa
d in b locu ri de piatră fasonată, dintre pronaos ş i naos , aceea a
datată în sec. XIII-XIV . O primă monahului Atanasie, ambe le
co ncluzie a acestei cerce t ări, însoţite de anul mai sus rne ntionat.
refe ritoare la etapele de co nstru cţie, 1 u se ·p oate aprecia dacă res pecti vi
confirm ă că din vechea bis. au fost constructori o ri/si vietuito ri
medievală au fos t refo losite a i unui lăcas modest (Sema iismu/
structu 1ile con.J!ui şi pa1te din jubiliar al 1-:Zitropoliei Blajului din
e levaţ ii , cu e lementele de sprijin. anul 1900. Blaj, 1900, p.439;
De asemenea, o parte a Eugenia Grecea nu , Tipologia
200
bisericilor de lemn din zona acumulare de la Porţile de Fier.

centrală a Transilvaniei, în voi. Revenirea fr. este
Monumente istorice. Studii şi semnalată în anul 1717. La 1723 ni
lucrări de restaurare. Bucureşti, se spune că m. era amplasată pe
1969, p.37). insula Orşovei. Conventul nu se
IB ridicase încă la 1727, deoarece un
M. beghJnelor este călugăr era menţionat ca locuind în
menţionată în anul 1334, când casa cazarmă. A avut aceeaşi soartă ca si
locuită de patru vieţuitoare este m. medievală (L. Waddingus,
scutită de dare. Nu cunoaştem alte Annales minornm, IX, p.194-296;
date despre ele (Karacsonyi., II, Karacsonyi., II, p.131; Csanki, II,
p.557). p.19; K. Juhasz, Die Franziskaner
ML im Banat in den jahren 17161806,
în Sudostdeutsches Archiv, IV, 1961,
Orşova (jud. Caraş- p.46-47).
Severin). M. a observaţilor, cu AR
prima menţiune din anul 1377.
Aparţinea iniţial vicariatului Orşova (Urşua, corn.
Bosniei, iar la 1428, celui de la Gurghiu, jud. Mureş). Se. despre
Caransebes. Ne mai fiind care tradiţia susţine că ar fi existat
menţionată în listele din anul 1516, pe moşia conţilor Teleki, până
se poate presupune că a fost după anul 1800. Nici
distrusă în perioada anterioară amplasamentul, nici hramul nu sunt
(după 1478). Localizarea sa în teren atestate (Şt. Meteş, Mănăstirile,
este astăzi imposibilă datorită p.137).
schimbărilor topografice radicale şi IB
iremediabile cauzate de lacul de
Partoş (corn. Banloc, jud. fundaţii superficiale din cărămidă
Timiş). M. ort. ce se află în mijlocul cu mortar.
s., pe malul stâng al Bârzavei, Lăcaşul m. este o bis.-sală,
iniţial înconjurată de păduri şi cu un naos pe trei travei egale,
mlaştini. Conform tradiţiei, boltite a vela, pe arce dublouri şi
neconfirmate, ar data din sec. al pilaştri. Prima are o turlă îngustă.
XJII-lea, ori în sec. al XV-iea, dar Pronaosul este boltit semicilindric şi
prima sa menţiune certă există din surmontat de turn. Absida altand11i
anul 1571 (cu prilejul unei danii de este semicirculară si acoperită n1 o
ca1te). Atunci avea hramul Sf. semi calotă.
Arhangheli Mihail şi Gav1iil. Nu i se În sec. al XVII-iea se ridică
ştiu ctitorii. Mai multe căiţi din sec. o bis. paraclis, din bârne de stejar,
XVII, sunt cunoscute, din care o cu umpluturi din cărămidă. Nava
parte de la m. Hopovo. Între anii are o fundaţie din cărămidă de
1653-1656 s-ar fi ridicat de către aproximativ 0,35 metri adâncime,
mitropolitul Iosif al Timişoarei dar altarul are bârna din lemn pusă
(1650-1653), lângă o bis. din lemn, direct pe nivelul de construcţie. În
alta din zid. Pe atunci, egumen i-a zid au fost surprinse şi cărămizi
fost Neofit. În anul 1666, egumen refolosite. În acelaşi paraclis,
era Stefan. Aici si-a sfârsit zilele si a picturile conservate ale iconos-
fost înhumat (până în 1956) Sf. I~sif
0
tasului par să dateze din sec. XVIJ-

cel Nou, mitropolit al Timişoarei. XVIII (Szentktaray, p. 58-60; I.
La 1744, trece pe aici călugărul Lotreanu, Monografia Banatului. I,
Visa1ion Sarai. Bis. a fost refăcută 1935,. p.315-316; · Şt. Meteş,
în anii 1750-1753 (dar cu hramul Mănăstirile, p.226-228; V.
nou, Ado1mirea Maicii Domnului), Vlăduceanu, Mănăstiri bănătene.
în fmmoase forme baroce, ptin Timişoara, 1947, p.:17-:~8; MB, VIII,
strădania judelui cra1esc Marcu nr.1-3, 1958, p.192; MB, XlX, nr."""-9,
Muţiu. În anul 1777 erau acolo şase 1969,. p.421; I. B. Mureşianu,
călugări. M. este desfiinţată în 1778, Mănăstirea Partoş. Timişoara, 1971;
iar vieţuitorii ei sunt trimişi la alte Stoicescu, p.116; Luminiţa
m. Inventarul i s-a transferat m. Munteanu, Date arheologice
Sângeorge şi Mesici. Bis. a slujit în preliminare despre mănăstirea
continuare parohia. A mai suportat Partoş, în MB, XXVIII, nr.10-12,
o reparaţie în anul 1830. După 1978, p.718-726; eadem, Cercetări
cercetarea arheologică, desfăşu-rată arheologice de la Mănăstirea
în două campanii (1977 şi 1980), Partoş, în MB, XXX, nr.10-12, 1980,
vechimea de sec. XJV-XV rămâne p.747-757; Adriana Buzilă, Biserici
doar presupusă. Pentru această baroce din Banat. II. Cluj-Napoca,
perioadă s-au găsit doar şase 1998, sub voce; M. Porumb,
morminte (cu inventar de sec. XV- Dicţionar, p.280, 282).
XVII), o aşezare, dedusă din AR, lB
materialele arheologice, ca fiind din
sec. al XJV-lea, şi resturile unei
202
Patalan (Pathlan, loq litate Cerceta rea mai n o u ă nu a

dispărută) .M. paul. înt e m e iată la putut confirma identificarea CZ.
1329 de că tre familia n obiliară Pâclişanu , Vechile mănăstiri, p.156;
Chibak (Czibak) de Mindszent, la Şt. Meteş , Mănăstirile, p.152; Ioa na
12 km sud-vest de Hodi ş u (pe Cristache-Panait, Bisericile de lPmn,
l ângă Huedin, jud. Cluj), la locul p.225).
numit "Remete". După alte opinii ar IB
fi fost amplasată pe dome niul
Ţeţchea (jud. Bihor). Acei aş i ctitori Păduriş (Strâmba
i-au alungat pe călugări în anul Fizeşului, co rn . Hida, jud . Să l aj).
1382, în urma unor litigii de moş i e. Într-o scrisoare redactată în anu I
1761, egu menul m ., Nichifor,
s u sţ ine că, pot1ivit une i ins c ri pţii
aflate aco lo, a r fi veche de 300 a ni .
Datarea de la 1470, s u ge rată în
isto riografie, nu poate fi
a rgume nt a t ă prin alte dovezi.
Hramul probabil este ce l a l Sf.
Fecioa re. Cea mai veche dată ce 1 tă
pare să provma din su rse
moldovene , ca re re l atează că ep.
Pahomie a l Romanului s-a refugiat
în faţa tătaril o r , în an ii 1716-1717,
la această m., înainte de a că l ă t o ri
mai depa1te, spre Po lo nia. O
Biserica mănăstirii Coc tradi ţ ie co nsemnată la începutu l
sec. XX, s u sţ i ne că b is. a fost
Nu posedăm alte date ridi cată din le mn, de o văd u vă, la
despre m. ( Guszsik-Fehervary, 1727. Pe l ân gă ea e rau ş i câteva.
p.13, DocArtPaul, II, p .159; V. Rus, case. La 1755, m. era g r. cat. Rev ine
Syllogimacorum, II, p.245; F. la o it. în timpul frământări l o r d in
Romhanyi · Beatrix, Kolostorok, vre mea lui Sofro nie, în timpu l
p.50). egumenu lui ichifor (1761-1763).
AR Cu ace l aş i p rilej, păm â nturil e m.
sunt uzurpate de căt re judele
Parva, vezi Re bra Mare . român d in Sânpet ru . Ritu 1 gr. cat.
este imp us prin b raţ ul
Pădureni (Coc, corn . administraţ ie i civile. În anu l 1765
Tritenii de Jos, jud . Cluj). M. avea un egu men si do i că lu gă ri.
românească cu începuturi si hram Tot atunci se consemnează în
tăinuite. În anul 1774, d~ când av,erea e i, patru case ş i cu
avem singura atestare, avea un pământu 1i a l ătu ri. Din ace l aş i an,
singur că lugăr gr. cat. Şt. Meteş Gheronti e Cotarea a fost a ici în
publi că imaginea unei bis. pe ca re pedeapsă ca noni că, trimis de căt re
o socoteşte a fostei m. Este vorba ep. Atanasie Rednic. La 1""'79 avea
despre o const ru cţie de lemn, cu doi p reoţ i, a fl aţi în confl ict. O a l tă
a ltaru l mai scund, acoperit separat, informaţ i e de sec. XIX, şt i e de
peste naos-pronaos, cu un tum existenţa e i din anul 1795, cu
relativ înalt, cu coif piramidal funcţ ion a rea unei şco li pentru 15-
ascuţit, ş i cerdac pe t oată latu ra de 20 ·e levi gr. cat . A funcţionat ca
sud . unică şcoa lă ru ra l ă românească d in
203
comitat, până în 1848. După bis. de piatră a fost edificată în anul

mijlocul sec. al XIX-iea, averea 1909, parţial şi din materialele m.
fostei m. a fost utilizată pentru Valea Mică. Funcţionarea ca m. de
diferite scopuri (parohia din Fizeş, maici s-a oficializat din anul 1991
Apahida, şcolile din Blaj). Nu (P. V. Olea, Mănăstirea Bulzu, în
cunoaştem date despre arhitectura Jndr. Past., XVII, 1993-1994; M.
bis. m. (Ktidtir III, p.490; A. Bunea, Vlasie, Drumuri spre mănăstiri,
Episcopu Petru Pavel Aron şi 2000, p.212).
Dfonisie Novacovici sau istoria IVL
românilor transilvăneni de la 1761.
până la 1764. Blaj, 1902, p.342- Păuca (jud. Sibiu). M.
344, 460-463; Z. Pâclişanu, Vechile paul., cu hramul Sf. Maria,
mănăstiri, p.168; Şt. Meteş, construită şi înzestrată de către
Mănăstirile, p.147-148; T. Ciuru.ş, Ladislau, canonicul şi preotul de
Două mănăstiri istorice din Valea- Dobârca, în anii 1416-1418. Ctitorul
Bârgăului, în Renaşterea, 18, nr.3, făcea parte dintr-o familie nobiliară
1940, p.1-2; Ioana Cristache-Panait, locală. M. a suferit distrugeri la o
Bisericile de lemn de pe valea incursiune turcească de Ia mijlocul
Almaşului, în Ml, III, 1969, p.142; L sec. al XV-iea. După intervenţii pe
Godea, Ioana Cristache-Panait, lângă papă, patrimoniul i-a fost
Monumente istorice din Eparl:Jia cedat, de către Nicolae de Ocna
Oradiei. Oradea, 1978, p.355-358; Sibiului, vicevoievod al Transil-
M. Porumb, Dicţionar, p.112-113). vaniei, fr. observanţi (1448). Se
IB pare că totul a rămas la nivel de
proiect. De la acest moment, ştirile
Păltlneasa (Păltinoasa, sunt contradictorii. Cu prilejul
corn. Spermezeu, jud. Bistriţa trecerii pe seama fr., m. ar fi fost
Năsăud). M. românească arsă rectitorită, dar soluţia nu s-a
anterior anului 1800. Nu se cunosc dovedit viabilă. Un urmaş al
alte date (G. Mânzat, Vechile ctitorilor, Baltazar de Păuca, era în
mănăstiri din ţinutul Someşului, în 1496 în căutarea unui ordin cu care
CC, XVI, nr.10, 1936, p.589). să o populeze. Conform cu o parte
IB a surselor, a încercat să o redea
paul., invitându-i pe cei din m. de
Păltiniş (jud. Sibiu). Se. de lângă Budaszentlărinc, însă ofe'rta i-
călugări, ridicat în perioada a fost respinsă. Beke A., vorbeşte
interbelică, de către mitropolitul totuşi de protestul aceluiaşi patron,
Nicolae Bălan. Posedă o bis. de la 1496, adresat capitlului din Alba
lemn. Renovat în anii '80 CM. Iulia, faţă de tratamentul aplicat de
Păcurariu, Din trecutul Mitropoliei paul. bunurilor m. Aceştia ar . fi
Ardealului, în voi. Ari:Jiepiscopia vândut din moşii, ca şi din
Sibiului - pagini de istorie. Sibiu, inventarul liturgic (care se pare că
1981, .p.57-58; M. Vlasie, Drumuri includea şi vase din metal preţios),
spre mănăstiri, 2000, p.191). şi au părăsit m., refuzând să se
IVL întoarcă sau să trimită pe alţii în
locul lor. În aceeaşi plângere se
Pătrâojeoi (Negra.ia, corn. invocau şi intervenţiile, lipsite de
Zlatna, jud. Alba). M. ort. amplasată consecinţe, ale ep. şi voievodului.
pe o colină împădurită, la un Drept urmare, pentru preluarea m.
kilometru de şoseaua Alba Iulia - erau din nou vizaţi călugării fr. Mai
Zlatna. Are hramul Buneivestiri. O mult ca sigur că demersurile au
204
răm as fă ră rezultat, deoa rece la patronajul lega l e- ra depa11C ele :i s<·

151 6, m . era s oco tit ă pusti e. La în scri e î11 no rn1alital e, ;11;'11 1i111p, ci t
adunarea gen eral{t a o rdinului dill un alt locuito r al Pft11cotc i s:1, ·::-1rsise
1533, se preci zează că la Pău ca nu repa rarea ş i ajunsese pi't11 ii la l :11ria
au m . (Karacsony i, I, p.228; Entz rom an{t pe-ntrn a-s i î 111rcg i
1996, p.161 , 423, 523; Beke A „ ctito rirea. Ceea ce re-z11lt::i cli11 ac11tl
Fragmente de d ocu.mente ale com entat, este ev idenll Ii clczi 1tl L'l'f'S
vechilor prebendii jJreoteşti, pentru sta rea m. dela Pi'ti 1co1a.
manu scri s din Bib li oteca Muze1ilui Anu I ca re m a rea î11cl1c icn ·;1
aţ i o n a l din Alba fuli a, p.1 1-12; p rimului sfe11 al sec. al \\ '- lt ·:1. :i
Entz 1996, p.423, 523; DocArtPrwl, fost ultimul ca re 11e-a lr;111s111is n eo
II , p.304; V. Rus , Syllogirnacorum, in fo rm aţ i e docunw 111 ar{1 11til ă
II, p .245). privitoa re la ex iste11ta m . r o los irca
ML, IB ei ca fo1tifica ti e este ev icl e 111 ~1 în că
din peri oad a de în ceput . Dar, esl e
Pâncota ( jud . Arad). M. d e presupu s, dato riei mat eria le lo r
s itu a t ă la poal ele d ea lului Copaci arh eo logice d ispa ral e, se 1n11al atL' i11
( Ko p {tsz = Pl esuvul) , la circa 200 bibli ografi a veclt e. c;'1 ros11tl ele
metri d i s t a n ţă d e cimitir. Locul a ce tate a d eve11il pr, ·1 -;tl t-·111 11 1
mai fost d enumit ş i "Cetatea ultimele d ecenii ele l'ia1:-1 ;1
Turcească". Documente din co mplex1tlui. lncendiat{1 de c·11re
inte1valul 1177-1202-1203, d ove- turci în anul :t 565 , 1111 s-a mai
d esc d eja preze n ţa unui s. al m. Ea re făc ut.
în săş i este atestată direct în anul
121 7, cu hramul Sf. Fecioa re. A baţii
ei sunt m e nţi o naţi în anii 1215 si
121 ...... Î11 ;n11Ii din urm ă, poseda un
pat ro ll p e nume Andrei. Aces t
personaj a fost bănuit a fi Andrei ,
fiul lui Fărcaş, din neamul Igmand,
cu bunicu l Laurenţ iu , p e ca re, d oa r P--· ~. ·
o pa tte a isto 1iografi ei critice, îl
acce ptă ca fost vo ievod al
Trans il van iei. U n preţi os document
din arhive le papa le, ne spune că în
anul 1425, Mihai l, fiul lui G ri go re
Ba rast, locu ito r ( cives) al Pâncol ei , Co m pleJ1.."Ul măuăstiresc
văzănclu - i starea dezo l a nt ă, ce du ra de la Pâncota. Variantă de
de câ tva vreme, s-a învredni cit s{t o sec. XIX
refacă ( reed(/i:care). Pent11J ca
lu cruril e să fi e puse în o rdine, el Atract ia exe rcitat {1 de
so li cita papei ca bis. să fi e rnin ele d e la Pf1ncota a f'ost
î11zes tra tă cu drepturi la peleri11 aje, d eosebit{t. Mori vat ia acest11i fa pt 1111
în asa fel în câ t să-ş i p rocure ce le poa te fi expli ca1 ?1 simplii doar pri11
n ecesa re. Tot atunci , ni se spune 6 t ag lo m erarea i11teresc lo r 1111u r
b is. m . era s oco tit ă fili e a celei pasionaţi cli11 pa 11 e;.i lo rnli 1i
paro hiale, cu hramul Sf. La ure nţiu , Acţ iun e a direct ă si rna si1:·1 as11 pra
a fl a tă în tftrg, iar patronii ei erau ruinelo r a î11 ce p11t a1u 11 ci c::i 11cl s-a
nob ilii din fam ili a Loson czi Banfy. decis con srru ctia 1111ei 11 o i liis.
Ce l puţ in la inform aţ i a clin urm ă se ca to lice în ce ntn ii co m1 111 ei.
poate com enta prin aceea că Rjdi ca rea s-a produs î111 re anii
205
1806-1809, terminându-se odată cu (14,50 metri) are o deschidere îu ax

finalizarea unei şcoli alăturate. (4 metri). În planul din 1892, este
Ruinele au fost utilizate atunci tratată cu trei retrageri, însoţite de
drept carieră şi, este foarte posibil, tot atâtea trepte. La 1,60-1,70 metri
ca tot atunci să se fi descope1it de locul fostului portal, pe ambele
unele lucruri care au stimulat părţi, se găseau doi pilaştri (?)
fantezia localnicilor. Procesul de adosaţi (1 x 0,40 metri). Tumurile
demolare a fost însă constant şi sunt diferit redate de la un· plan la
continuu. Cercetarea prin săpare a altul. În planul din Budapesta,
pornit, după informaţiile noastre, scările sunt reprezentate ca fiind
încă din clipa în care s-a extras pr-<1cticate în grosimea zidu ritor
masiv piatra. Apoi, în anul 1847, laterale ale tumu1ilor, spre nord si
are loc o acţiune îndreptată deja spre sud. În planul vechi avem de-
doar pentru recuperarea "comori- a face cu lăţimi exte1ioare de 3,50
lor". Etapa cea mai importantă a metri, pe laturile de nord şi sud. La
fost înregistrată prin intervenţiile lui interior, zidurile se opreau la 3,40
Lajos Medgyaszay, meşter brutar metri, fără să fie închise dinspre
din Pâncota. În sfârşit, în sec. XX, bis. În 1892, ca şi planul de la
ruinele nu au mai fost atinse într~o Budapesta, f01ma tumurilor este
fonnă care să producă date noi. La mai amplă şi închis{1 si spre
1892, o serie de piese sculpturale inte1ior. O altă diferenţă este cea
se mai aflau încă pe teren. Cert este p1ivitoare la absidarea închiderilor
că ultima oară când au fost văzute de nord şi sud (18~5). faţă de
a fost anul 1934. În urma vechilor pereţii drepţi (1892). In extremele
cercetări au fost publicate de către laterale sunt figurate câte trei trepte
Marki două relevee: unul mai de piatră, spiralate. Textul ne
vechi, din anul 1885, deşi mai fidel, spune (1885) că doar cele de nord
a rămas aproape necunoscut; cel se păstrau. Este posibil ca cele din
mai popularizat (inclusiv în partea opusă să fi fost desenate
istoriogr-<lfia românească), este cel prin simetiie Oli să fi iesit la iveală
care a văzut lumina tiparului în mai târziu. Nava evolua spre est
anul 1892. Un altul, până de încă circa 3,80 metri (la nord).
curând inedit, deşi cel mai elaborat, Urma apoi un transept cu braţele
provine din fosta Arhivă a de 1,30 x 3,20 metri. În fapt,
Monumentelor din Budapesta. Pe dimensiunile se dovedesc a fi mai
baza informaţiilor coroborate din potrivite pentru nişte nişe de altare
aceste relevee, vom încerca o laterale. În continuare situatiile sunt
prezentare sistematică a ruinelor şi diferite. La nord, după 4,50 metri,
a mate1ialelor. ne întâlnim cu o uşă (lăţimea de
Bis. este descrisă ca având 1,10 met1i) ce dădea într-o încăpere
o lungime de 22,50 metri şi o laterală (sacristie), la sud, zidul era
lăţime de 11,45. În rest, majoritatea întreg până la umărul altamlui, pe
dimensiunilor trebuie să le o lungime de 8,30 metti. Umetii
extragem din planul de la 1885, altarului erau scurţi (0,80 metli),
care are o scară grafică. Deja o după care urma arcul de cerc al
corecţie se impune: lungimea absidei alta1ului (raza de 5 metri>.
navei, măsurată la exterior, ca şi Sactistia are dimensiunile de :\ x
toate celelalte dimensiuni pe care 5,70 metri. Din planul din
le vom oferi, este de 19,50 metri, Budapesta reiese că sac1istia era
toată bis. are 24,50 metri. Lăţimea dublată de un alt zid, par-<1lel, spre
este corect desenată. Faţada de vest est. Zidurile aveau grosimi cup1inse
206
între 1,90-1,13 metri Oa vest, în marmură (?), folosit la paviment (?),

zona turnurilor) şi 0,85 metri la cu un desen ce imita tabla de şah,
navă. Tot acolo apare desenat un obţinut probabil prin cioplire; piese
zid mai vechi (?) care cade romanice din piatră cu toruri, care
perpendicular pe absidă şi nu pot să provină de la socluri ori
formează acea încăpere pătrată ca coloane; fragment dintr-o ogivă,
în alt releveu. Absida era ridicată care după profil, poate fi încadrată
pe un soclu. Spaţiul navei stilistic; un fragment din mulura
principale se îngustează spre est. El unei ferestre gotice; piesă cu
a fost despărţit prin stâlpi cu inscripţie (lăţimi de 0,45-0,27
secţiuni diferite. Stâlpul profilat, din metri), o parte având câmpul
care se pare că a găsit un fragment, împărţit în două registre (lungimi:
este poziţionat primul, în zona 1,37-1,57metri), sus s-a descifrat:
nord-vestică a navei. Prin analogie ABS ... SS, iar în cel de jos, ... CC. .. ;
(?) i-a reprezentat şi perechea, spre la capăt, sus, BELA (?); baze de
sud. Ceilalţi stâlpi, dinspre est stâlpi cu profil circular (diametre de
(două perechi), aveau secţiuni 0,18 metri şi de 0,24 metri), dar cu
pătrate (0,53 metri). Alţi doi stâlpi toate retragerile în unghiuri drepte
pătraţi au fost presupuşi (?) între sau cu teşituri; detalii ale coloanei
navă si turnuri. romanice, cu secţiune şi schiţa
' în desenele de la bazei de coloană, cu galb, toruri şi
Budapesta două piese (una scotii; se pare totuşi că ultima a fost
romamca, alta gotică) pot să găsită în poziţie primară. Se mai
provină de la un sistem de boltire. menţionează fragmente de clopote,
Despre pavimente nu se spune, două cruci, una de argint, alta de
nicăieri, ma un cuvânt. bronz, o reprezentare a Sf.
Descoperirea unei cararruzi cu Fecioare, fragmentele unei
două animale patrupede, redate în cristelniţe de piatră, cahle smălţuite
opoziţie, a fost, pe bună dreptate, şi nesmălţuite. Foarte importantă
socotită ca fiind legată de este reconstituirea mesei altarului:
ornamentica pavimentală. Datarea în faţă cu două colonete circulare
sa se înscrie, potrivit analogiilor, în secţiune, cu baze, un picior
care se află doar spre vest, cândva adosat (?) în partea opusă,
în interiorul sec. XII-XIV. O altă antablament ornamentat (0,32 x
informaţie, astăzi imposibil de 0,73? x 0,65 metri); totul pe un
verificat, ne spune că alături de soclu simplu, fără retrageri; două
cărămida decorată cu animale, detalii ale frizelor decorative (fata si
fuseseră descoperite şi piese laterala stângă), care aveau m~tiv~
decorate cu plante. Ni se mai diferite. Este, în mod categoric, una
spune despre urme de decor dintre cele mai vechi si mai
parietal, dar nu sunt date detalii. frumoase mese de altar se~nalate
Oricum, înălţimea la care zidurile până .în. prezent pe teritoriul de
se vedeau, îngăduia observaţii de vest al României. Anexele m. se
acest tip. Este destul de neclar la ce grupau la sud. Se pare că şi ele au
anume au servit cele cinci tipuri fost ridicate din pietre făţuite. La
diferite de cărămizi, din cele şase 1862 se vorbea despre patru clădiri,
semnalate. Un fragment de ţiglă (?) turnuri şi o fântână. Complexul a
cu smalţ verde, apare atestat alături fost înconjurat cu un zid de incintă,
de şase tipuri diferite de ţigle amplasat, la rândul său, la
comune. Restul schiţelor sec. al adăpostul unor mari valuri de
XIX-iea, cuprind: un fragment de pământ.
207
Au fost săpate 58-79 de la m. se lucra din nou. Oricum,

morminte exterioare, cu inventar atestarea unui castelan, la 1318,
bogat (accesorii vestimentare, pare a fi un indiciu al° acestor noi
cruciuliţe, pinteni), din care o parte stări de lucruri. Elementele gotice
se păstrează în Muzeul Arad, fără a (pietre profilate, cahle) ar
putea fi identificate cu precizie. corespunde unei perioade de refa-
Mormintele sunt descrise ca fiind cere, documentată şi ca intenţie, la
practicate fie în sicrie de lemn, fie nivelul sec. al XV-iea. Prezenţa
în cisle de piatră, acoperite cu armelor de foc provine din ultimul
lespezi simple. În dreapta, la baza segment de existenţă al m., atunci
zidului, au fost găsite şase când rosturile militare ale
morminte mai importante. Într-unul complexului au covârşit, probabil
a fost găsită o mică cruciuliţă de pe cele m.
chihlimbar. O singură piatră de Astăzi locul fostei m. şi al
mormânt (160 x 47 x 29 centimetri) cetăţii de la Pâncota se prezintă
avea două categorii de inscripţii încă impresionat prin denivelările
greu lizibile, pe placă şi lateral. Din pe care le-a format. Ele lasă să se
cea mai mare, pare să se descifreze întrevadă doar părţi din arhitectura
numele de ABS (abbas - abate). complexului. Cea mai mare cavitate
Piatra a fost, se pare reutilizată şi se află în extrema de nord a
de pe câmpul ei s-au mai citit ansamblului, adică acolo unde
cuvintele BEIA(E ?) şi POLO(?). fusese situată bis. Spre sud, alte
M. de la Pâncota a fost des cavităţi, mai mici, dau de înţeles că
menţionată fie pentru planimetria acolo s-ar fi găsit clădiri anexe, dar
sa, fie pentru alte speculaţii istorice, posibil şi două turnuri circulare. Era
cum ar fi o transformare a ritului înconjurată de un şanţ de apărare şi
iniţial. Virgil Vătăşianu consideră astăzi apreciabil ca adâncime. Date
sacristia ca elementul de datare cu totul noi vor fi însă fumizate de
cheie, care nu poate data mai către cercetările arheologice ştiinţi
devreme de 1260. Totuşi 1ş1 fice care au demarat în septembrie
menţinea prudenţa, susţinând că, în 2000 (Marki S., A pankotai
cazul Pâncotei, este nevoie de alte asattisok, în Regeszeti es tortenelmi
cercetări. Or, aceeaşi sacristie era ertesito a Del-magyarorszag
adosată. Suzana More Heitel a regeszeti es tortenelmi muzeum
început analiza, fără să o încheie. tarsulat k6zl6nye, I, nr.IV, 1885,
Ea ne propune câteva soluţii de p.198; Marki, I, p.443-444; Juhăsz
încadrare, pentru o parte dintre K., Hajdani monostorok a Csandd
elementele descrise (planimetria, egybazmegyeben. Budapest, 1926,
masa altarului, ceramica decorati- p.48-52; idem, Di-e Stifte der
vă). Pentru ele se face referire la tschanader Dioceze im Mittelalter.
sec. al~ Xi-lea. Pentru principalul Mtinster in Westfalen, 1927, p.251-
altar de la Pâncota există şi analogii 252; Vătă.şianu, p.33-34; Zsuzsa
care ţin de o ambianţă bizantino- Heitelne More, Egyhazi. epiteszet a
italiană din sec. al XI-iea. Retinem Maros-volgy als6 szakaszan a 11-
însă că m. a fost construită În stil 13. szazadban I, în voi. A
bizantin, cândva anterior mijlocului k6zepkori Del-Alfold es Szer.
sec. al XII-iea. în a doua perioadă, Szeged, 2000, p.593-618; Adrian A.
m., a avut o refacere, datorată Rusu, G. P. Hurezan, Biserici
probabil b., care a contribuit la medievale din judeţul Arad. Arad,
reactualizarea sa artistică, în sec. 2000, p.184-194).
XII-XIII. Peste aproximativ un sec., AR
208
Pescari (Gaura Chindiei, Începuturile nu i se cunosc, dar

jud. Caraş-Severin). În 1972 a fost hramul iniţial pare să fi fost acela al
descoperită într-o peşteră de lângă Ado1mirii Maicii Domnului. Dup~t
Dunăre, având pictmi rupestre. unele opinii ar fi fost deja tidicată
Între altele s-au găsit şi caractere în sec. al XV-iea sau î11 următontl.
chirilice, pe peretele de nord-est, în O tipăritură este donat~t m. de ci"ttre
dreapta intrării de la Gaura mitropolitul Dosoftei al Moldovei,
Chindiei II. Sondajul arheologic din în anul 1687. În anul 1688, într-o
1973 a dat câteva fragmente de altă însemnare, sunt mentionati
cernmică medievală. Probabil a fost ctitori din Sălicea, Petrid şi Valea
refugiul unui călugăr, dintr-o Arieşului. În cele câteva surse ale
petioadă istorică nedeterminată (V. sec. al XVJll-lea, se poate deduce
Boroneanţ, Arta mpestră din că în această vreme a avut o viati't
peştera Gaura Chindiei, comuna monahală restrânsă. În anul 17~~.
Pescari (judetul Caraş-Severin), în când pare a fi, pent11.1 prima dată,
RMMIA, nr.l, 1977, p.23-34; M. cuprinsă în litera unui document
Comşa, Inscripţia chirilică din oficial, avea un călugăr, Inocent iu,
peştera Gaura Chindiei, comuna al cărui nume ne indică că era gr.
Pescari (judeţul Caraş-Severin), în cat. Mai târziu, în 1765 va fi atestat
RMMIA, nr.1, 1977, p.35-36). şi egumenul Macatie. Din intervalul
IB 1772-1774, aflăm că la m. rezida tot
un singur călugăr. De la 17 83, când
Peştera
(corn. Moeciu, jud. s-a pus problema desfiinţării sale.
Braşov). M. ort„ cu hramul Sf. Ioan ştim cu certitudine că era gr. cat„
Botezătorul, întemeiată anterior dar fără monahi. Atunci a fost
anului 1758, dată la care ştim că a realizat si un inventar cu avutia m.
fugit aici un iobag din Şercăiţa Clnsăm,;,area bunului Mănlistfrii dP
(corn. Şinca, Făgăraş). La 5 la Petridul dP Sus), care cuprindea
noiemb1ie 1780, beneficiază de o o mică bibliotecă cu ma1111scrise si
danie de 100 de taleri anuali, dată tipărituri româneşti (] 4 J şi sla rnue
de către Alexandru Ipsilanti, (4), obiecte de cult (vase, textile şi
domnitorul Ţării Româneşti. Dania un număr apreciabil de icoane), un
a fost reînnoită în anul 1797. Nu mic loc de arat şi o păşune. În
cunoaştem alte date despre ea (Şt. primele decenii ale sec. al XIX-iea,
Meteş, Mănăstirile, p.66). rămânând fără călugăti, a trecut
AR sub administrarea preotilor mireni.
Se pare că bis. a fost dist111si't în
Peştiş (jud. Bihor). M. ort„ revoluţia de la 1848, iar o par1e a
de maici, situată la 19 kilometri inventarului a fost transferat la bis.
nord de comună, în pădure. A fost parohială. Ruinele m„ cu 1.1m1ele
înfiinţat în anul 1997. Are hramul unui eleşteu şi ale unei ~ori au
Sf. Prooroc Ilie. Bis„ de piatră, face fost găsite de către Orban B„ care
pa1te din complexul castelului din Ie-a legat de atestarea unei m. ort.
Poiana Florilor, datat în sec. al XIX- de la 1417. În zona în care traditia
iea CM. Vlasie, Dmmuri către a păstrat amintirea m. s-a ridicai,
mănăstiri, p.237). prin grija preotului Vasile Sinu, în
IVL 1936, o capelă. Şi acest lăcaş, carc:-
Petreştii de Sus (Pet1idu avea hramul Schimbarea la Faţi''t, a
de Sus, corn. Petreştii de Jos, jud. dispărnt după al doilea război
Cluj). M. ort„ amplasată pe un deal mondial (01ban B„ Torda l'tfros P.s
din vecinătatea Cheilor Turzii. k6rnyeke. Budapest, 1889, p.j99;
209
Cstinki, V, p.725; z. Pâclişanu, M. de maici, cu hramul

Vechile mănăstiri, p.162; Şt. Meteş, neschimbat, înfiinţată în anul 1994,
Mănăstirile, p.153-154; Gh. care continuă tradiţia vechiului
Moldovan, lnsemnări despre lăcaş (M. Păcuratiu, Mănăstirile si
mănăstirea Petrindului, în MA, bisericile ortodoxe române din
XXVI, nr.1-3, 1981, p.149-161; M. Transilvania şi Banat în sec. XVI//,
Porumb, Documente inedite privind în BOR, XCIII, nr.1-2, 1975, p.211;
vechi ctitorii româneşti din M. Vlasie, Dmmuri spre mănăstiri,
Transilvania, în AJJACluj, XXVII, 2000, p.202).
1985-1986, p.112-114; idem, AR, !VL
Dicţionar, p.288).
IB Piatra Scrisă, vezi
M. ort. de călugări, cu Arm.eniş.
hramul Schimbării la Faţă, refăcută
după anul 1998, care a fost aşezată Pintic (corn. Tulghes, jud.
la circa patru-cinci kilometti de Harghita). M. românească despre a
vechiul amplasament, la distanţă de cărei distrugere se menţionează la
un kilometru şi jumătate de s., pe 1785. Nu posedăm alte date despre
dealul "La curmături". istoria ei (Ioana Cristache-Panait,
IVL Valori de cultură şi artă ce evocă
răscoala condusă de Horea, Cloşca
Petridu de Sus, vezi şi Crişan, în RMMIA, XII, nr.2,
Petreştii de Sus. 1984, p.11-20).
AR
Petrilaca (corn. Cuci, jud.
Mureş). M. gr. cat., despre care nu Plosca, vezi Ghelari.
ştim nimic altceva decât că a existat
în a doua parte a sec. al XVIII-iea Pocrov, vezi Sâogeorz-
(1774) şi la începutul celui următor Băi.
(1804) (Z. Pâclişanu, Vechile
mănăstiri, p.162; Şt. Meteş, Poiana (corn. Sohodol,
Mănăstirile, p.53; Ioana Cristache- jud. Alba). M. 011. cu hramul
Panait, Biserici de lemn, p.205). Înălţarea Sf. Cruci, întemeiată după
IB anul 1990.
IVL
Petrova, vezi Distra.
Poiana Florilor, vezi
Petrova-Bistra, vezi Distra. Peştiş.
Pianu de Sus (jud. Alba). Poiana Ilvei (com. Măgura

M. de călugări refăcută în anul Ilvei, jud. Bistriţa-Năsăud). Se. cu
1993. hramul Schimbarea la Faţă,
IVL întemeiat în anul 1992.
Piatra Fântânele (corn. IVL
Tiha Bârgăului, jud. Bistriţa
Năsăud). M. ort. de călugări, Poiana Muntelui, vezi
existentă în perioada interbelică. A Vulcan.
avut hramul Naşterea Maicii
Domnului. A ftincţionat o vreme cu Ponoarele (Călugă1i,
un singur monah. Nu cunoaştem Izbuc, corn. Cărpinet, jud. Bihor).
momentul desfiinţării. M. ort., de călugări, ridicată între
210
anii 1928-1930, cu hramul domeniul fiscal, cu amplasare

Adormirea Maicii Donmului. În neprecizată, hram 11ecu11osc111.
anul 1947 este ţinta unui atac Întemeiată anterior anului I ~48,
banditesc, în urma căruia obştea când apare cu un preot, trei
este distrusă. Viaţa a continuat mai călugări şi o călugăriţă. Ultima
atenuat, fără să se întrerupă. menţionare provine din anul 1765,
Posedă un paraclis de lemn, eu când îl cunoaştem pe egumenul
hramul Izvorul Tămădui1ii, Rafail (Z. Pâclişanu, VPcbilP
monument istoric din sec. al XVIII- mănăstiri, p.162; St. .\1etes,
lea, adus dintr-un s. vecin. Mănăstirilf', p.8j l.
Numeroase construcţii noi s-au AR
ridicat după anul 1985 CM. Vlasie,
Dmmuri spre mănăstiri, p.235- Porumbacu de Sus ( com.
236). Porumbacu de Jos, jud. Sibiul. M.
IB românească ridicată în pădurea s.
cu numele de Purcătita. A.11terioară
Popteleac (corn. Gârbău, anului 1748. Probabil m. de
jud. Sălaj). M. românească cu călugăriţe, căci după i11cencliC"rea
începuturile, localizarea şi hramul ei, în 1761, una dintre vier11itoare s-
necunoscute. Menţionată prima a obstinat să tr~iiască pe n1i11elc l'i
oară în anul 1763, ca m. gr. cat. În (Z . . Pâclişanu, Vecbile mănăstiri.
1774 nu mai avea călugări (Z. p.162; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.8j).
Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.162; AR
Şt. Meteş, Mănăstirile, p.145-146).
AR Poşaga de Sus (jud. Alba).
Se. ort. pe care tradiţia localii îl
Poptelec, vezi Popteleac. leagă de un toponim mai vechi.
numit "la m.". Bis. di11 lemn. c11
Porceşti, vezi Turnu hr<tmul Adonnirea Maicii
Roşu. Domnului, a fost (rektitorită î11
anul 1935, de către Alexa11cln1
Pordeanu (corn. Beba Rujdea. A fost renovată între anii
Veche, jud. Timiş). M. aparţinând 1980-1989. Repictată în 1987 (Joana
unui ordin călugăresc necunoscut. Cristache-Panait, Biserici de lemn,
La 1247 este atestată pentru prima p.113; M. Vlasie, Drumuri .\pre
oară, doar sub forma unui toponim mănăstiri, 2000, p.21,5).
(Pordanymonostora M. lui IVL
Pordan, Prodan ?) pe moşiile
nobililor din familia Cenad. S-a
avansat şi opinia asocierii posibile Predeal (jud. Brasm· J. \1.
de numele de Prasna (1278). ort., cu hram necu11osc11t, datatii îr1
Ruinele ei erau încă vizibile la a doua jumătate a sec. al XVIII-iea.
1866. Din acel moment nu mai A avut iniţial două bis. de lemn. S-a
deţinem mct un fel de date construit apoi o primă bis. de
privitoare la ea (Gy6if.fy, 13 , p.867; piatră, în anii 1818-1820, cu
F. Romhănyi Beatrix, Kolostorok, clopotniţă ridicată în anul 1827. A
p.52). doua s-a clădit între anii 18jj-18j6.
AR Au fost afectate d<:> primul 1~-1zboi
mondial (1916). Ulterior a11 fost
Porumbacu de Jos (jud. reclădite. Desfiinţată î11 vremea
Sibiu). M. românească construită pe comunistă (?). M. de maici refăcutf1
211
în anul 1993 (M. Vlasie, Drumuri Prislop, vezi Silvaşu de

!>pre mănăstiri, 2000, p.190). Sus.
IVL
Putna (Putna-Almaş, corn.
Prilog (corn. Oraşu Nou, Progor, jud. Caraş-Seve1in). M. 011.
jud. Satu Mare). M. ort. de călugări, de călugări, cu hramul Schimbarea
nouă, cu hramul Maica Domnului la Faţă, ridicat din anul 1996 (M.
de la Muntele Athos CM. Vlasie, Vlasie, Dn.1muri spre mănăstiri,
Drumuri spre mănăstiri, 2000, 2000, p.311).
p.187-188). JVL
IVL
Racoviţa (jud . Sibiu). M. de că tre bosnia cu I Gheo rghe
cu loc topografic ne precizat, Virchnossa. În jurul imaginii s-au
înteme ia tă, se pare, doar în sec. a l ţ esut o seamă de legende î11 care
XVIII-iea, pe moşia sa, de că tre e ra înzestrată cu puteri
O prea Doican. Despre acesta , ep. taumaturgice. G ravura, ilu s trat ~t cu
Pet nJ Pave l Aaron scria, în anul chipul Fecioa re i sial Pn1nrnlui , ar
176 1, că a trecut de câteva o ri la g r.
cat. ş i la 0 11. Date des pre
funcţi o na rea m. c uno aş t e m din
1766, 1769 şi 1774, câ nd , de fi ecare
dată, apare câte un singur că l ugăr ,
a că rui apartenenţă la un cult sau
a ltul este ce rcet a tă. Nu se cunosc
hramul si împ re jură ril e d es fiin ţă ri i
(Z. Pâcl i şanu , Vechile mănăstiri ,
p.16:3; Şt. Meteş, Mă năsti rile, p.1:38-
139)
AR
Radna (Ma riaradna) (or. Mănăstirea de la Radna
Lipova, jud. A.rad). M. fr. ca pistrană ,
s i tuată pe malu l drept al Mureş ului , fi fost singurul o biect din m. ce a
la baza dealului Cioaca lg riş. suprav i eţ uit unui in cendiu
Momentu l a pariţi e i unei re zid e nţe devastator (1695), provocat de turci
fr. aici se s itu ează în sec. al XVJ- lea în ultimul dece niu a l sec. a l XV fJ -
(1522 sau după 1551 ), după lea. Se cunoaşte o reînnoi re, pe 111n 1
st ră mu ta rea unora dintre că lu gă 1ii ca re guard ianul Miha i de Timisoa ra
de la Lipova. Iniţi a l s-ar fi ridicat pe a primit îngă duinţ a pase i, la "J 668.
locul actu alei m. o cape l ă ca re era Curând va fi însă j e fuită de că tre
în co njurat ă de bordeie. A rezistat, so ld a ţii turci. Minunile din jt1rul
cu inte rmitente, dominatie i turcesti. icoa nei s-a u no tat din a nul 1707.
Începutu I ·reconstnJcţi ei s~ le Tre ptat, m. s-a transfo rmat într-11n
d a t ează de dup ă an ul 164 2. impo1tant loc de pele rina j.
Lu c ră ril e se d ato rează lui And re i Un nou conve11t rr. a lu ai
Stipancsics. Despre claustru se ş ti e aco lo fiintă la 24 iu1 1ie 1 ~50. Înlre
că a fost plasat pe un teren 1722-1747 s-a reparat vechea bis . .si
cumpă rat în 1647. Finalizarea e ra s-au ri d ica t const ru ctii pe pa 1tea
co nsemnată de o inscripţ i e chirili că nordi că, ca si pe cea de s ud -vest.
din anul 1668. Lă cas ul , cu hramul Lu crăril e la o n ouă bis. incep d11pă
În vierii , a început ' să fi e mai 1756 ş i durează un decenii 1. Isto ri a
cunoscut în sec. al XVII-iea, d upă m. a fost în si n co pă înt re anii 1784 -
ce a fost d ă nJit (1668) cu o gravură 1789. Une le repara ţii au fos t ff1c11te
pe hâ1tie, devenită foa1te popul a ră, în anul 1805. Înt re 182:3 ş i 1828 se
213
reconstruieşte din temelii aripa de Sudosten Europas. I-II, Regensburg,

sud-est a m„ cea care avea se pare, 1998).
o existenţă mai veche. În 1889 IB, AR
pele1inajele au fost interzise de
autorităţi. Activitatea lăcaşului se Răchitova (jud.
întrerupe în 1949 când m. este Hunedoara). Grup de chilii
oficial desfiinţată. În 1992 a fost aparţinătoare unui se. (?) românesc,
ridicată la rang de Bazilică Minoră. aflat în hotarele dinspre Lu nea
Bis. construită între anii Cernii, la locul denumit "Chilii". Ele
1756-1767, este o clădire uninavată, sunt consemnate în sec. al XIX-iea,
amplă (circa 57 met1i pe axa est- dar par să se fi întemeiat în
vest). Faţada principală este succesiune, după dispariţia m. de la
străjuită, dincolo de lăţimea navei, Negoiu (Cema), respectiv cândva
de două turnuri-clopotniţă. În între mijlocul sec. al XVII-iea şi sec.
interior urmează un spaţiu acoperit al XVIII-iea. Un sondaj arheologic,
de o tribună. Pe laterale, două efectuat acolo în 1986, a condus la
perechi de stâlpi masivi, adosaţi, descoperirea unei dintre acele
separă trei locuri pentru altare. chilii, 111sa fără elemente
Corul este prelung, cu o absidă concludente de datare (Adrian A.
închisă semicircular în interior şi Rusu, Ctitori si biserici, p.92-93).
poligonal la exterior. Este străjuit AR
pe sud de o încăpere paralelă, iar
spre nord, de sacristie. Un coridor, Râciu (de Câmpie, jud.
aflat între sacristie şi umărul navei Mureş). M. românească, cu origini
asigură una din trecerile în claustru; şi hram rămase necunoscute.
o alta a fost amenajată prin unul Toponimie legată de m. este
din turnuri. Claustrul, etajat, este menţionată la 1900. Atunci se
1idicat pe un plan aproape pătrat vorbeşte msa numai despre
(circa 51 x 49 metri) (Kaizer F., "pădurea m.". Prima consemnare
Gescbichte der Franziskaner- datează din anul 1765. Se pare că
Kloster... zu Maria-Radna. mai funcţiona şi în anul 1795,
Budapest, 1895; Magyary P., Mâria- atunci când Gheorghe Şincai se
Radna es Boldogsâgos S:zus:z referă la averea ei. Funcţionarea
begyletes kepenek tortenete. unei şcoli este de asemenea
Temesvar, 1902; Elena-Rodica cunoscută. În 1819 se mai vorbeşte
Colta, O colecţie arădeană mai despre clădirile şcolii din m., fără
puţin cunoscută biblioteca să avem siguranţa că m. propriu-
franciscanilor de la Radna, în zisă mai funcţiona sau nu
Biblioteca fi, cercetarea, 10, 1986, (Şematismul jubiliar al mitropoliei
p.313-325; Harangoz6 I., Radna Blajului din anul 1900. Blaj, 1900,
Fenyes csil/ag6. Ujigy6s, 1990, p.24; p.472; Z. Pâclişanu, Vechile
Bama G., A kunszentmartoniak mănăstiri, p.163; Şt. Meteş,
radnai bucsujarasa, în Magyar Mănăstirile, p.135; Io;ţna Cristache-
egyha:ztorteneti vazlatok, 3, 1991, Panait, Biserici de lemn, p.266).
p.209-243; Gh. Lanevschi, IB
Mănăstirea franciscană Maria
Radna păstrator de valori Râciu de Cimpie, vezi
culturale, în Sargetia, XXVI/1, Râciu.
1995-1996, p.637-643; M. Roos,
Maria-Radna ein Walifabrtsort im Râmeţi, vezi Valea
Mănăstirii.
214
Râoaia, vezi Lăpuş. Rebra Mică (jud. Bistriţa

Năsăud). M. gr. cat. despre care
Râpa de Jos (Branişte, ştim doar atât că la anul 1~6; et~!
corn. Vătava, jud. Mureş). M. locuită de un preot de mir. Toatf'
românească, ctito1ită în sec. al celelalte date esenţiale, legate de
XVIII-iea de către Petrică Pintea şi întemeiere, amplasament, funqio-
familia sa. Poartă numele şi de m. nare şi desfiinţare nu le cunoaştem
"Branişte". Locul de amplasare (Z. Pâclişami, Vechile mănăstiri,
exactă si hramul i-au rămas p.164; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.(>.~l.
necunos~te. Se pare că nu a fost .\R
distrusă la începutul deceniului al
şaptelea al aceluiaşi sec. Nu Recaş, vezi Sacoşu
cunoaştem alte date despre ea (Z. Turcesc.
Pâclişanu, Vechi/,e mănăstiri, p.163;
Şt. Meteş, Mănăstirile, p.135; Ioana Recea (Vaida Recea, 1ud.
Cristache-Panait, Biserici de /.emn, . Braşov). M. româneşti cu datare si
p.300). hramuri necunoscute. Ceea ce ştim
AR despre ele sigur datează doar din
·anul 1748. Una se afla pe moşia
Rebra Mare (corn. Rebra, Cantacuzinilor, cu trei călugări şi o
jud. Bistriţa). M. iniţial ort., cu călugăriţă, alta în centrul s., numită
hramul Bunavestire, aşezată în şi "a Luchi", după numele ctitomlui
Valea Vinului. Avea o icoană, ori a vreunui preot slujitor
socotită de sec. XVII, păstrată la odinioară, lângă care se aflau un
bis. ort. din Parva, cu o însemnare preot, 11 călugă1i şi două
pe spatele panoului: mult smeritul călugăriţe. Se pare că au fost
şi robul lui Dumnezeu, distruse definitiv în anul 1761. În
ieromonahul Samoil... din m. anul 1767 m. se întindea, cu chilii
Rebrea Mare, unde este hramul cu tot, pe o suprafaţă restrâ11s~1.
Bunavestire. A devenit gr. cat., având 60 paşi în lung şi trei în lat
după cum rezultă din consemnarea (Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri,
din conscripJia ep. Micu-Klein, în p.169; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.100;
anul 1733. In anul 1762 nu are Ioana Cristache-Panait, Cu pri1•ire
călugări, dar în anul următor, la la unele monumente din Tam
vizitaţia ep. Aaron, ei se găsesc Făgăraşului în lumina relatiilor cu
acolo. În 1774, din nou nu are Ţara Românească, în BMI, XXXIX,
călugări. Nu avem date despre nr.2, 1970, p.33).
amplasamentul ei exact (Z. AR
Şt. Meteş, Mănăstirile, p.63; M. Recea (corn. Ungheni, jud.
Porumb, Dicţionar, p.331). Mureş). M. ort. de călugă1iţe,
AR întemeiată după anul 1991.
M. ort. care a adoptat Ansamblul s-a organizat în juml
numele de Parva-Rebra, de unei capele ridicate în 1982, de
călugări, nou înfiinţată la 1993, cu către fostul paroh de la Vidrasău,
hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel Ioan Lazăr. Din anii l 99'}-1996 s-a
(M. Vlasie, Drnmuri spre mănăstiri, dat în funcţiune şi o bis. de zid mai
2000, p.201-202). încăpătoare (30 x 16 met1iJ, cu
IVL hramul Naşterea Maicii Domnului.
M. mai cuprinde şi un paraclis di11
cărămidă şi o clopotniţă - ambel<"'
215
din 1992. Din 1989 a început şi de Sighetu! Marmaţiei, în dreptul

înălţarea unor anexe, mult localitătii Teacevo (Teceu, Ucraina),
amplificate ulterior. Actuala clădire probabil în anul 1363, de către
a chiliilor, aflată la dreapta faţă de regele Ludovic I. Hramul ei a fost
bis., a fost construită cu un etaj, pe acela al Sf. Fecioare. În acte apare
un plan în formă de L, începând cu sub numele de Maramaros. Data sa
1993. Posedă o colecţie muzeală, de întemeiere a fost contestată pe
ca şi spaţii destinate adăpostirii temeiul faptului că în hotărnicirea
oaspeţilor şi bolnavilor ("bolniţa" Teceului, din anul 1389, m. încă nu
Sf. Andrei). apare. Totuşi, m. funcţiona deja cel
IB puţin în anul 1368, dată la care
primea o moară (confirmată apoi în
Reghin (jud. Mureş). M. a. 1.:387, 1389 şi 1421). La 1426-1430,
ince1tă, despre care ne relatează un ptiorul m. este deja implicat în
grup de documente din anii 1382- procese de stăpânire ale unor
1387. Aflat la cutia papală, Ladislau pământuri vecine. de la Săpân\a şi
de Losoncz, în calitate de sol al Sarasău. Aceste conflicte s-au
reginei, a solicitat transformarea derulat pe o perioadă de timp
vechii bis. parohiale, cu hramul Sf. îndelungată. A posedat mori (1406,
Fecioare, ridicată de către strămoşul 1481), iazuri (1461), vii 0492); a
său Toma, la 1330, în bis. a m. a„ fost scutită de dări (1419), a deţinut
care avea să fie întemeiată. cote părţi din sarea regală 0493).
Proiectul nu a fost realizat, cu toate Se cunoaşte o danie de carte din
că începutul unei aripi de m„ s-a 1444, făcută de către călugărnl
conservat într-o capelă sudică. În Bereck, ales prior generdl al
anul 1452, în localitate se ordinului paul„ constând în
menţionează bis. parohială cu Constituţiile şi Regula ordinului
hramul vechi, ceea ce poate (li brum Constitutionem et
constitui dovada că tentativa de Regulam). Printre donatori se
transformare în m. nu a reuşit număra Ludovic I, regina Beatrix, a
(Csanki, V, p.681-682; Entz 1996, lui Matia Corvin, Toma, plebanul
p.55, 454). de Werocze. Hotarele m. au fost
AR descrise în actele emise de Ludovic
I şi Sigismund de Luxemburg. Î11
Remetea Mare (jud. 1465, Andrei, pri01ul geneml al
Timiş). M. ort. situată în preajma ordinului, corectează hotarele
acestei localităţi. A avut hramul Sf. posesiunilor ce aparţineau m. O
Gheorghe. Menţionată în <lefterele congregaţie generală a ordinului a
turceşti din anii 1569-1579. Probabil avut loc aici în anul 1543. A
era o m. întemeiată de către sârbi, funcţionat până la 1554. Cu acel
la o dată necunoscută. A dispărut prilej i se face un inventar al
fără să ştim în ce împrejurări (Engel bunurilor vecine locului, care
P., A temesvari es moldovai conţinea: 12 sesii iobăgeşti locuite
szandzak t6r6kkori telepU/esei de 24 de familii de iobagi şi sase
(1554-1579). Szeged, 1996, p.133- jeleri, cu 39 de cai, 18 boi, 40 de
1.:34). vaci şi 25 de porci, suprafaţa de
AR teren avea 117 iugăre regale, trei
mori, o vamă, o casă în târgul
Remeţi (jud. Maramureş). Sighetu lui.
M. paul. de eremiţi, construită pe Din vechiul edificiu
malul stâng al Tisei, la 20 kilometri medieval se păstrează o parte a
21 6
planimetriei sanctua rului, în chis fost ridi ca tă în mijl ocul s , d e d tlre

poligonal, pornirea bolţilor gotice, familia nob iliar;t ro m â11casd1 loca li'.1.
d e p e console, ancadramentele d e Pisania ei s-a conservat sub tabl o ttl
piatră ale unor ferestre. După votiv de p e pe retele de s11cl al
d escri erea de la mijlocul sec. al naosului . Ea n e spun e 6 i jupan11l
XVI-iea, nu a existat un claust11J, ci V lad islav, cu so ţia Sta11a, frati i
o serie d e clăd iri i zolate ca re Miclăuş ( ico lae), c11 sotia So ra,
permiteau ex is t e nţ a retrasă a Matia , ş i copiii lo r, a11 ri cl ic;i l si
v ietuito ril o r ei . Urmele acelo r zugrăvit o "m." c11 lir;11111tl
co n st ru cţ ii au fost d ezvelite rece nt mentio 11at. Implicat f11sesv s1
de lu c rări de reamenajare preotul Dragos i11. Î11 legi'.1111r:·1 c11
n eavenite. Bis. m. a devenit ulterior citirea datei , s-au fo nrntl at 1111E" IE"
bis. parohială calvină, cel puţin în ob iecţii , propun ându -se amil l ·Îl'l ,
sec. XVl-A.'VII. nu 1417, cum fusese citit i11itial.
Funcţia de m ., p e care ctito rii o
proclamau , trebui e ad mis{t. î11
cond i ţii l e unui l ăcas m o dest. Î11
momentul termi11 ;'.i rii eclifi c i1tl11 i. c i :1
I fost În zes trat Cil O s11pc rbii frcsd .

int e ri oa ră şi exteri oa r;1 (acE"ast;i
acum co mpl et d isp;:[n 1t :'"1J,
I
/lu_ dezvăluită treptat ş i in co mpl et. Pe
l ângă ciclurile ico nografice
obişnuite, pe perete le d e nord , î11
faţa scenei cu ctito rii , al~1t11 ri d e sr
G heo rgh e, au fos t p ic1ati ce i trei
regi sfinţi maghiari <Sf. Stefa 11 , Sf
Ancadrament de fereastră de la Emeri c ş i Sf. L;id isla11 J, î11 asociere
biserica pauliu.ă diu Rimeţi cu o inscripti e C disp ă n11 i'.1 o ri î11d1
acope rit ă d e zugr~i ve li sim p lel, care
Apoi a fost predată o it . îi amintea p e v l ăd i ca Anastas ie Ca l
ruteni. Peste vechiul m o nument s-a Severinu lui ?J ş i p e p<tpa G ri gore
adă uga t , la vest , un turn clopotniţă (a l XJ!-lea).
şi un fel d e pridvor ( Kisban E. , A
magyar palosrend t6rtenete. I.
Budapest, 1937, p.97; R. Popa,
Despre Începutu.rile mănăstirii
Rem eţi -Maramureş, în BMJ, XXXIX,
nr.2, 1970, p.67-68; Cu.szsik-
Feh ervary, p.13; DocArtPau.l, II,
p.312-313; M. D iaconescu,
Catolicismu.I în Maramureş (!) -
Mănăstirea eremiţi/01·, în Satu Biserica mănăstirii de la Ribiţa
Mare. Studii şi comunicări. XIV,
1997, p.123-132) . Ce rce t ~tril e arli eo lo gicc
AR, ML sistemat ice, ca re s-a u d entl al î11
anul 1989, 1111 a11 adus 11ici 1111 f°C:" I
Retezat, vezi Clopotiva. d e date care s:'"t dezvă lt1i e elemC:" 11tc
no i pnv1toa re la ex istenta 111.
R.ibiţa ( jud . Hun edoa ra). Funcţ i a a fost pierd11t i'.t prob;ibi l
Bis. o it. cu hramul Sf. ico lae a foa 1te rep ed e, probabil î11 sec. al
217
XVI-iea, după ce urmaşii ctitorilor viaţă, în calitate de călugăr, Nicolae

s-au catolicizat, apoi calvinizat şi Steinhardt (Şt. Dascălu, Mănăstirea
maghiarizat. A devenit bis. Sfânta Ana din Munţii Lăpusului,
parohială. Se păstrează şi astăzi cu în Beiuşul, 12, nr.48, 1943, p.4; A.
majoritatea elementelor ei Faur, Mănăstirea Sfânta Ana din
medievale (Liana Tugearu, Biserica Robi-Robia~ Cluj, 1944; S. Man,
Sf Nicolae din corn. Ribiţa (jud. Mănăstirea Robia. Cluj-Napoca,
Hunedoara), în voi. Pagini de 1981; Iustinian Maramureşanul, /Ji.n
veche artă românească. V/1, 1985, istoria Mănăstirii "Sf Ana" de la
p.129-148; Adrian A. Rusu, Biserica Robia, în MA, XIX, nr.7-9, 19'4,
românească de la Ribiţa, în RMJ, p.409-413).
LIX, nr.2, 1990, p.3-9; Ecate1ina AR, IB
Cincheza-Buculei, Ipoteze şi
certitudini în frescele descoperite la Rohiiţa, vezi Boiereni.
Ribiţa (jud. Hunedoara), în Ar.s-
Transsilvaniae, V, 1995, p.85-92; M. Rohonczamonostor
Porumb, /Ji.cţionar, p.335-336). (Roance, Rohonca, jud. Arad sau
AR Timiş). M. cat., amplasată lângă
Mure.ş, posibil în vecinătatea
Rim.etea (jud. Alba). M. Semlacului, a cărei istorie
ort. de călugări, cu hramul Sf. documentară se denilează pe un
Arhangheli, nou înfiinţată. interval scurt de timp, din prima
IVL jumătate a sec. al XIII-iea. Prima
dată, apare în acte în anul 1232.
Rim.etea, vezi Bucova. Aparţinea nobililor din familia
Cenad. Pe seama ei erau lăsate trei
Robia (Târgu Lăpuş, jud. s., din păcate nici unul bine
Maramureş). M. ort. situată la circa identificat. În anul următor, regele
900 metri de centrul s., spre Târgu Andrei al II-iea o înzestrează ~i pe
Lăpuş. Amplasamentul este ea, alătu1i de alte m. riverane
excepţional, fiind vorba despre un Mureşului, cu un tain de 4000 de
amplu şi adânc amfiteatru natural, bolovani de sare. Toate acestea
protejat de pădure. Întemeiată în îndreptăţesc socotirea sa ca o m.
anul 1923, cu hramul Adormirea prosperă. În jurul anului 1239,
Maicii Donmului, în forme avem şansa să aflăm că hramul ei
modeste, p1in 1idicarea unei bis. era acela al Sf. Mihail, iar priorul ei
dedicate Sf. Ana şi a două-trei se numea Adam. Era si loc de
anexe din lenm, de către parohul adeverire, documentul emis î11 acel
Rohiei, Nicolae Gherman. Bis. a an fiind înzestrat cu sigiliul, din
fost refăcută apoi din piatră. Corpul legenda căruia, s-a mai citit: + 5JG'
de chilii s-a extins mai ales în „.. <RO ?>HOCENSJS +. Tăcerea
ultimele decenii, de când s-a documentelor după anul 1241, a
alcătuit şi un muzeu cu inventar îndenmat pe exegeţi să considere
bisericesc şi de asemenea o că poate figura pe lista obiectivelor
bibliotecă. Posedă o bogată colecţie lichidate de către tătari. După acest
de icoane pe lemn şi sticlă şi una moment, în localitate, se regăseşte
dintre cele mai mari biblioteci în info1maţia documentară doar bis.
mănăstireşti ort. ale Transilvaniei parohială, în sec. al XIV-iea, care,
(peste 25.000 volume). Tot aici se poate nu întâmplător, avea tot
află "Casa poetului", respectiv locul hramul Sf. Mihail Quhasz K.,
în care şi-a trăit aici ultimii ani de Hajdani monostorok a Csanad
218
egyhazmegyeben. Budapest, 1926, zid, cu hramul Sfinţilor Arhaughdi

p.62-67; idem, Die Stifte der Mihail şi Gavriil, deschis în anul
tschanader Di6zese im Mittelalter. 1995 (M. Vlasie, Dnunun· s/>rP
Mtinster in Wesftalen, 1927, p.88- mănăstiri, 2000, p.301).
95; Gy61ffy, 13, p.868). IVL
AR
Rozavlea (jud. Mararnu-
Româneşti (Izvorul Miron, res). M. ort. ridicată în anul 1661.
corn. Tomeşti, jud. Timiş). M. ort. în' anul 1733 nu mai era în functie.
de călugări, ctitorită de către Bis. ei de lemn a fost mutată în s.
viitorul patriarh Miron Cristea, între Strâmtura, cândva în intervalu I
anii 1910-1912. Terminată în anul anilor 1717-1771. A fosl acolo
1929 şi sfinţită, în anul 1931, cu reparată în anul 1771, iar la 18:~: a
hramul Sf. Prooroc Ilie. Restaurată fost extinsă spre vest. În cursul sec.
între anii 1980-1991. Posedă o al XIX-iea (1885 ?) a fost tencuită
colecţie de artă bisericească (Al. D. Baboş, 1bree Ce-nturies C?l
(Mureşianu, p.133-135; M. Vlasie, Carpentering Churcbes. A
Drumuri spre mănăstiri, 2000, Chronological Approacb to tbe
p.291). Sacred Wooden Arcbilec/ure ql
AR, IVL Maramures. Lund, 2000, p.%-99>.
.\R
Rona de Jos (jud.
Maramures). M. ort. întemeiată Rod.na (corn. Giulvăz, jud.
anterior a'nului 1652, când ni se Timiş). M. ort. localizată lângă s. A
spune că preotul Ioan a încercat să avut hramul Sf. Dimitrie.
întărească o danie obţinută de la Menţionată în <lefterele turceşti din
nobilul Ioan Petrovai. Fusese anul 1579. După acest moment nu
amplasată în locul numit Iriştea. mai avem informaţii despre soa1ta
Bis. ei de lemn a fost incendiată la sa (Engel P., A /enwsuriri PS
începutul sec. al XVIII-iea (Şt. moldovai szandzak Wriikkori
Meteş, Mănăstirile, p.177-178; Al. telepi.ilesei (15541579). Szq.wd,
Filipaşcu, Istoria Maramuresului. 1996, p.13.3). .
Bucureşti, 1940, p.167; Al. D. AR
Baboş, 1bree Centuries of
Carpentering Churches. A Rugăşeşti (corn. Căseiu,
Chronological Approach to the jud. Cluj). M. ort., cu date de
Sacred Wooden Architecture of început şi hram necunosrnte,
Maramure$. Lund, 2000, p.119). menţionată ca distmsă la î11cepu111 I
AR deceniului şapte ale sec. al X\'111-
lea. Era situată la toponimu I Deah ii
Rona de Sus (jud. Podului, la nord de s. Cti101i se
Maramureş). M. ort. ucraineană, de pare că i-au fost membri familiei
maici, cu hramul Adormirea Maicii Pop din Copalnic MănăştlJr. Ptima
Domnului, întemeiată în anul 1992. atestare cunoscută este printr-un
Are o bis. de lemn CM. Vlasie, călugăr Ghervasie care lasă o
Drumuri spre mănăstiri, 2000, însemnare manuscrisă pe un Nou
p.321). Testament de lr.1 Bă/grad. Despre
IVL alte cărţi, din sec. al XVIII-iea, care
au aparţinut m., se cunosc câtev;.i
Roşia (corn. Dieci, jud. date. A fost distrusă îu 1761, iar
Arad). Se. ort. de maici, cu bis. de cărţile ei au ajuns la bis. gr. cat. din
219
Popeni. S-a refăcut însă, căci apare altar semicircular în răsă1it si un

în conscripţia din 1772, şi apoi la turn clopotniţ;'1 alipit faţadei
1783. Pare să se fi pustiit definitiv apusene. Bis. a fost modernizată în
pe la 1785, ultimele ei cărţi anii 1909-1913. Clopotul a fost
transferându-se bis. parohiale din turnat în 1812. A funcţionat şi în
jur. În 1936 se mai distingeau pietre perioada intetbelică (Szab6 Gy. P.,
din fundatie si masa altarului. M. Ferencrendiek a magyar
posibil ca'nfu~dată cu cea de la t6rtenelemben. Budapest, 1921,
Căşeiu (v. şi acolo) (Şt. Meteş, p.290; Gyorgy )., A ferencrendiek
Mănăstirile, p.142; G. Mânzat, elete es muk6dese Erdelyben. Cluj,
Vechile mănăstiri din ţinutul 1930, p.258-259; Lestyan, II, p.304).
Someşului, în CC, XVI, nr.10, 1936, NS, AR, ML
p.586-587; A. Pădurean, Chiuieşti -
o istorie a credinţelor religioase. Rus (jud. Sălaj). M. ort. de
Dej, 1999, p.49-52). maici, cu hramul Adormirea Maicii
AR, IVL Domnului, nou înfiinţată, .în anul
1997.
Runcu, vezi Hodac. IVL
Rupea (jud. Braşov). M. a Ruşii Munţi (jud. Mureş).

fr. întemeiată în anul 1761. Atunci, M. ort. despre care se ştie doar că a
Andreas Glotz, membru al funcţionat în sec. al XVIII-iea. Nu a
Consiliului orăşenesc din localitate, fost distrusă în timpul prigoanei
lăsa prin testament un teren pentru instituite de către generalul
constrnirea unei bis. de călugării fr. Buccow. Cauza pentru care nu a
Cu sprijinul Curţii din Viena şi cu fost lichidată ar putea fi existenţa
aprobarea acesteia, s-a clădit mai şcolii de aici. După unele opinii ar
întâi, pe parcela dăruită, o capelă. fi dăinuit până la începutul sec.
Tot pe acest loc, capela va fi XIX (Z. Pâclişanu, Vechile
înlocuită de o mică bis. Aceea a mănăstiri, p.164; Şt. Meteş,
fost mărită în anul 1779. Arsă în Mănăstirile, p.135; Ioana Cristache-
anul 1802, în locul ei a fost Panait, Biserici de lemn, p.269).
construită alta, în anul 1807-1808. AR, IB
Monumentul, cu hramul Sf.
Ana, are planul unei bis. sală
compusă dintr-o navă rectangulară,
Sacoşo Turcesc (Cheri, seama M. Santăului". Vechimea
Cheiy, jud. Timiş). Localizarea este propusă rămâne neverificată, rn.
foarte aproximativă, unii autori regăsindu-se în alte izvoare doar
amplasând-o şi lângă Recaş. M. a fr. din a doua jumătate a sec. al XVIII-
observanţi, întemeiată de regele lea. La 1760, aici a avut loc un
Ludovic I de Anjou, în jurul anului sinod local, al ort., fapt care ne-ar
1366. Hramul purtat era al Sf. indica un lăcaş monastic activ, dar
Fecioare. În 1384-1385 apare un an mai târziu, rămâne cu un
printre m. custodiei bulgare. La singur călugăr, pe care prop1ietand
1378, papa Urban al VI-lea, le oferă (de pământ ?) îl şi alungă. La
călugărilor de aici unele privilegii. plecare, călugărnl a luat cu sine o
În anul 1411, doi călugări cer parte din inventar. Se pare dl
capitlului de la Cenad transcrierea acesta a fost momentul în care rn.
şi o copie a privilegiilor amintite. În Şi-a schimbat apartenenţa cultică.
anii 1428, 1433 şi 1478, regele In 1765 se g~1seau la m. doi preoţi
Sigismund de Luxemburg, papa mireni. Certitudinea că ea a trecut
Eugen al IV-iea, iar apoi regele pe seama gr. cat. o avem din 1767.
Matia, îi întcreşte pe fr. observanţi Despre hramul m., locul de
în posesia acestei m. În 1516 nu amplasare sau despre clădirile ei
mai apare pe lista m. din provincia nu se cunosc date. Se ştie doar că
fr. observanţi. A fost distrusă de în jurul anului 1772, cel puţin bis„
către turci (Kardcsonyi., II, p.25, 88, necesita reparaţii. În acest an, lin
109; L. Wadingus, Annales egumen, Grigore, era autorizat să
minorum. IX. Quaracchi, 1932, strângă mile pentm astfel de
p.294-295, Engel P„ A temesvtiri es lucrări. Tot atunci ni se spune că
moldovai szandzak t6r6kkori era nevoie de un nou clopot, căci
telepUlesei (1554-1579). Szeged, cel vechi fusese pierdut în mişcarea
1996, p.41; F. Rornhânyi Beatrix, lui Sofronie. Odată cu pierderea
Kolostorok, p.19). acestei piese, lăcaşul a mai suferit.
ML, AR probabil, şi alte pagube. Ln clorx)t
nou exista în 1775. Distrngerea m.
Salva (Izvorul Tămăduirii, ar fi survenit în anul 178(i (St.
jud. Bistriţa-Năsăud). M. de maici, Mete.ş, Mănăstirile, p.178-179; Z.
cu hramul Izvorul Tămăduirii, Pâclişanu, Mănmţişuri istorice, în
întemeiată în anul 1994 (M. Vlasie, CC, XVI, nr.7-8, 1936, p.394; I.
Drumuri spre mănăstiri, 2000, Godea, Ioana Cristache-Panait,
p.203). Monumente istorice bisericesti din
IVL Eparhia Oradiei. Biserici de lemn.
Oradea, 1978, p.4:~9-440; Ioana
Santău (Sântău, jud. Satu Cristache-Panait, Valori de cultură
Mare). M. ort. datată, după unele şi artă ce evocă răscoala condusă
surse, în sec. al XVII-iea, de când de Horea, Cloşca şi Crişan, în
ar exista informaţia că un clopot de RMMIA, LIII, nr.2, 1984, p.11).
mici dimensiuni a fost turnat "pe IB, AR
221
Saravale (jud. Timiş). Someş. În 1556, în urma

Ruină de bis. (10 x 5 metri), din conflictului dintre cele două ramuri
cărămidă, asociată cu o clădire (17 ale Batoreştilor (de Şimleu şi
x 7 metri), compartimentată în Ecsed), m. a fost distrusă. Nu peste
patru încăperi, din care au ieşit mai mult timp, locuitorii au devenit
multe fragmente de pietre profilate, reformaţi, iar fr. nu s-au mai întors.
de marmură şi gresie, care a fost A dispărut fără urme undeva în
socotită ca aparţinătoare unei m. Ea perimetrul oraşului actual (Rupp, II,
ar fi fost transformată în casă p.347-348; Csanki, I, p.469;
parohială. Argumentele puse la Karacsonyi, I, p.265-269).
dispoziţie sunt prea puţine pentru a AR, ML
avea vreo certitudine. Atestările M. d cu date de existenţă
dommentare nu sprijină, nici ele, foarte precare. Hramul probabil
supoziţia existenţei vreunei m. (Gh. este cel al Sf. Dominic, sub numele
Cotoşman, O altă mănăstire căruia m. este atestată în 1339. La
străveche în Banat, în Luceajăn,1,l, 1339, pare că a servit drept azil
2, nr.5, 1936, p.297-300). unui falsificator de monede, care a
AR fost scos cu. forţa din ea, pentru a
suferi supliciul rezervat celor de
Satu Mare (Mintiu, jud. teapa sa. În 1554 se menţionează
Satu Mare). M. f:r. cu hramul Sf. doi iobagi ai d. din localitate. A fost
Fecioare, a fost fondată înaintea părăsită probabil în anul 1569.
anului 1285. La 1316 este atestată Pentru situarea ei, pot fi avute în
ca fiind sub îndrumarea vedere două amplasamente, din
guardianului de la Eger. La 1328, care unul a aparţinut sigur fr. Unul
regina Elisabeta, soţia regelui Carol dintre acestea, este situat cu
Robert, a rectitorit-o major, fără să aproximaţie în strada Ady Endre,
putem înţelege în ce anume a pe locul unde a fost P1impretura.
constat operaţiunea. Se pare că, în D. ar fi avut loc şi pe strada
anul 1370, la cererea aceleiaşi Enescu, unde se afla m. de
regine, a fost resfinţită cu hramul călugărie (Rupp, II, p.348; Csanki,
Sf. Elisabeta. În 1380 ajunge sub I, p.469; Bagossz B., Szatmar-
conducerea guardianului din Nemeti monogra/iaja, p.178; F.
Oradea. În istoria m. a intervenit o Romhanyi Beatrix, Kolostorok,
cezură, căci, în 1448 li s-a îngăduit p.47).
fr. să revină în ea. Este însă M. d a călugăriţelor, a
tranferată de la conventuali, la fost întemeiată în evul mediu
observanţi. În anul 1531 este târziu, probabil nu foarte departe
atestată ca pustie, probabil pentru de m. călugărilor. Amplasamentul
scurtă vreme. În 1533 sunt din nou exact este necunoscut. După 1540
acolo conventualii din custodia a fost lăsată în părăsire (Harsanyi
Oradiei. În acelaşi an este numit, ca A., A domonkos rend Magyar-
organist, Ioan Budai. Printre orszagon a reformaci6 elătt.
donatori se numărau membri Debrecen, 1938, p.110).
familiei Csaholyi 0335), Mauriţiu M. iez. Au fost aşezaţi de
Medgyesy (1349), Nicolae Bak6cz la Carei, în bis. din cetatea
(1510), canonicul de la Oradea, Sătmarului, de către împăratul
Ştefan Kamonczy (1552). M. a Ferdinand al Ii-lea, anterior anului
deţinut o moară şi o parte dintr-o 1643. Acolo ar fi ridicat o capelă.
altă moară pe Someş, precum şi La 1636, pun bazele unui colegiu,
venitul unui vad (!) situat tot pe activ din 1639, şi care ajunge să
222
detină o bibliotecă însemnată. Călrigăriţe laz.ariste, au

Tr~ptat au fost înzestraţi cu diferite avut m. închinată Sf. Fecioare
donatii aflate în nord-estul fostului Imaculate. A fost construită între
regat' al Ungariei. În timpul anii 1837-1843 şi sfinţită în 1846.
răscoalei lui Francisc Răk6czi al 11- Nu cunoaştem alte date din istoria
lea, iez. au fost obligaţi să se ei.
refugieze. Au revenit înainte de .-\R
încheierea păcii. M. şi spitalul lor
au fost construite cu sprijinul ep. Săcădate (corn. Avrig, jud.
Janos Ham. Au continuat să Sibiu). M. gr. cat. localizată pe
activeze până în anul 1773, când o Valea Mică, în "pădurea parului
parte din fostele lor misiuni (părului ?)". Întemeierea este
religioase au fost preluate de către atribuită cu probabilitate anului
paul. (Rupp, II, p.349-354; Bura L., 1737. Câteva icoane, datate î11 a11ul
A jeszuittik Szatmtiron, în Satu 1761, ar fi făcut pa1te din i11ventanll
Mare. Studii şi comunică.ri, XIII, acestei m. Prima atestare direc1{1 o
1996, p.269-282). avem doar din anul 1774, când m.
AR este înregistrată cu un singur
M. paul. a fost instalată în călugăr. În anul 1786 se pomeneşte
fosta m. iez„ în anul 1777. Tot despre demolarea ei ( Telegraji.tl
atunci, călugării au preluat şi român, nr.127, 1910; Z. Pâclişanu,
gimnaziul, cu clasele sale. A fost Vechile mănăstiri, p.164; Şt. Meteş,
msa lichidată foarte repede, Mănăstirile, p.139; Z. Pâclişanu,
respectiv în anul 1786, prilej cu Mărunţişuri istorice, în CC, XVI,
care i se face un inventar nr.7-8, 1936, p.393).
amănunţit. La această dată, numai AR, IB
patru călugări paul. formau colegiul
profesoral (DocArtPaul. II, p.384- Săcel (jud. Maramureş). M.
385). românească cu amplasament, hram
AR,ML şi începuturi necunoscute. Fusese
În timpul ep. Janos Ham amplasată în Dâmbu M. sau Valea
(mijlocul sec. al XIX-iea) a avut loc Bistriţii. La 1715, domnitorul Ştefan
o tentativă de readucere a fr. la Cantacuzino a dăruit m. un pocal.
bis. Hildegarda (închinată Sf. Ioan În anii 1746-1754, bis. de lemn a
Evanghelistul). Bis. a fost terminată fost mutată la Sighet, servind ca bis.
în anul 1914. În anul 1913, ep. gr. cat„ iar în anul 1787, m. era
Sătmarului, Tiberiu Boromisza, dă dată ca părăsită (Şt. Meteş,
fr. capistrani, m. şi bis. înfiinţată de Mănăstirile, p.178; Al. Filipaşcu,
Janos Ham. În anul 1927 a fost istoria Maramureşului. Bucureşti,
preluată de fr. din Transilvania, 1940, p.167).
însă după călugării capistrani au AR
urmat acolo ştefanienii (Rupp, II,
p.347-348; Cstinki, I, p.469; Sălard (jud. Bihor). M. a fr.
Karticsonyi, I, p.265-269; F. observanţi. Întemeierea a pornit de
Romhânyi Beatrix, Kolostorok, la o bis. parohială, pe care, Nicolae
p.59). Csaki, comite al mai multor
Despre m. ursulinelor comitale, a transfom1at-o în m.
ştim doar atât că ar fi fost Evenimentul s-a produs în primii
întemeiată anterior celei de la ani ai sec. al XV-iea, curând după
Oradea (circa 1770) (Rupp, III, ce ctitorul a primit târgu I ca danie
p.138). regală 0395). A avut hramul Sf.
22.)
Fecioa re. Fo ndato ru I ş i-a reze1vat, po1tal rea lizat din bag hete
evident , d reptul d e a fi înmo r- în cru c i şa t e, avâ nd deasu pra trei
mântat în ea. M en ţ iunil e fe restre . S-a păs trat şi
docu menta re din timpul fun cţ i o ancad ra mentul de acces al
nă rii sunt p u ţ in e la num ă r , dar că lu gă 1il o r d inspre anexele de no rd
d iverse în conţinu t. În anul 1468 ale m. Cinci fe restre gotice s unt
a re Joc a ici ad unarea ge nera l ă a fr. astupate pe o tre ime din înă l t i rnea
obse rva n ţi d in Unga ria. Dintre i n iti a l ă. Altarnl, des pă 1 ti t de 1111 ct rc
ut ili tăţ il e conve ntului sunt triJrnfa l, este închis po ligona l.
semnalate, în anul 1533 , infirmeria Acolo se mai păs trează singura
ş i bib lioteca . La 1537 avea 22 d e fe reastră cu meno ul des p~uţito r.
vietuito ri , din ca re 12 preoţ i , tre i Conso lele de po rnire a le arce lo r d e
novici ş i şapt e auxiliari . De fri ca bo lt ă au fost d istru se . Ogive le
nircilo r, o pa1te a in ventarului a fu sese ră pictate cu deco r
fost mutat în cetatea Ecsed , und e geo metric. În sud se păst rează o
este descris în că în anul 1617. M. a n i să de pastoforiu si o ba nc;1 de
sufe rit d istru geri , atât d in pa1tea şed e re tii pa 1ti tă, rn î11chideri
tu rcilo r (15 56), cât şi d in pa1tea semi circulare, as t upat~1 cu o
unui U1m aş al ctito rilo r, Fa rkas lesped e fun e rară d in sec. al XV- iea.
Csa ki , care, în 1558, n ăvă l eş te aici, Pă 1ţi mari d e p i ct ură au fost, de
îl ucid e pe gu ardian ş i t ra nsfo rmă asemenea, regăs ite. Pe pe rete le de
bis. în tem plu protestant. Edificiul s ud se distinge imaginea Fecioa rei
ră mas a fost din nou afectat de un în glo rie , în ca d ra t ă d e sfin ţ i regi,
incendiu provocat de turci la 1660. apo i o Sf. Ecate rina. Pe peretele
Reface ri ale aco pe ri ş ului ş i turnului o pu s ar putea să existe sce ne c11
se cunosc din prime le d ecenii ale Ad o 1mirea Ma icii Do rnnului . O
sec. al XVIII-iea. Tot atunci, fosta intrare cu arc frânt conducea la
sacristi e a bis . a fost îm pă1ţ i tă pe culoa rul d e sub turn , cu acces căt re
ve 1ti ca l ă, în dou ă în că p e ri separate. o cape l ă pri va t ă, ia r pe o sca r;'1 de
lemn , la în că p e 1il e tu rn ului. Aceasta
din urm ă (5,25 x 5,.)0 metri) a re
blazonul famili e i Csaki pe o cheie
d e b o lt ă , iar la limi ta in feri oa ră, trei
conso le d ecorate cu capete
bă rboase, a mintind si e le de
blazonul fa mili e i d e ct ito ri . Do u ă
fe restre înguste, cu închi de ri
tril obate, lumin ează sacri sti a
d inspre est. Cavoul fa milie i Csaki a
fost jefuit deja la sfâ rs itul evu lu i
mediu. S-a conse rva t un fragme nt
Biserica mănăsirii franciscane de p i a tră de mo nnâ nt d in anu l
de la Sălard 1570.
CompleA.'l.11 mo nastic, d in
Elemente le ei stil ist ice care nu s-a ma i conservat nimic la
p l edează pentru o datare bis . în a s uprafaţă, se extindea probabil la
doua tre ime a sec. al XV-iea. Are o no rd de bis. Constru ctia a fost
navă s im p l ă, de la ca re rea li zată d in căr;lmi d{1, doa r
contrafo1turile, împre un ă cu ancadra mentele si ogive le fiind de
elemente le d e b o ltă, au di spă rut. pi at ră . O resta ura re p ract i ca t ă de
Fa ţ a d a d e vest era prevă zut ă cu un că tre p aro hul loca l (199 1 - 1 99.~J ,
224
fără asistenţă de specialitate, a scos Săpânţa (jud. :\1a1~1mures I.

la iveală elemente originale În anii 1745-1750 se vorbeşte
numeroase şi a operat unele despre o m. românească care ar
reîntoarceri la formele si decorurile putea să se construiască acolo. Nu
iniţiale. Tot atunci au f~st răscolite, ştim ce a urmat după această
pentru necesităţile noii case perioadă.
parohiale, resturile subterane ale O m. nouă, cu hramul Sf.
anexelor, ca şi unele morminte Iosif Mărturisitorul este î11
(Rupp, III, p.293-294; Bunyitay, II, construcţie O. Bârlea, lnsPmnări
p.449-456; Repertoriul monumen- din biseriâle Mam111uws1.i/11i.
telor naturii, arheologice, istorice, Bucureşti, 1909, p.169, no.619, 521,
etnografice, de arhitectură şi artă 173, no.21, p.175, no.631; Şt. Meteş,
din judeţul Bihor. Oradea, 1974, Mănăstirile, p.162-163).
p.238-239; Borzâsi Gy., Emădi T., AR
Szalard reformatus templom.
Kolozsvar, 1996). Săraca, vezi Şemlacul
AR, IB Mic.
Sălciua de jos, vezi Sub Săsăuş (corn. Arpaş11 de

Piatră. Jos, jud. Sibiu). M. româneasc-;1 c11
dată de întemeiere, hram si
Sălişte (jud. Sibiu). Se. ort. localizare necunoscute. P1ima
cu începuturi incerte. În anii 1923- informaţie, din anul 1762, ne
1925 s-a construit o bis. de piatră, semnalează prezenta unei
închinată eroilor primului război călugăriţe. În 1765, la m. era un
mondial. S-a refăcut, după o călugăr. O însemnare de ca1te,
perioadă de întrerupere (?) sub relatează despre existenţa lăcaşului
forma unui se. de călugări, închinat şi în anul 1782. Nu ştim când a
Sf. Oprea Miclăuş (Şt. Meteş, încetat să funcţioneze (Z. Pâclişanu,
Mănăstirile, p.139; M. Vlasie, Vechile mănăstiri, p.166; Şt. Meteş,
Drumuri spre mănăstiri, 2000, Mănăstirile, p.139-140).
p.192). AR
AR
Săsciori (jud. Alba l. .\1.
Săliştea de (jud.
Sus oit. cu începutu1i, hram si
Maramureş). M. oit. amplasată în localizare topografică necunoscute.
Gruiul Ciorii. Mentionată în anul Datorită agitaţilor ort., provocate de
1650, dar arsă şi' desfiinţată la către călugării ei, la incitarea ep. gr.
invazia tătară din anul 1717. Se cal. Atanasie Rednic, judele suprem
pare că nu s-a mai refăcut. al comitatului a organizat împot1iva
fVL ei o adevărată expeditie
poliţienească, în anul 176~. În 11rma
SăJsig (Făget, jud. ei, m. a fost dist1usă (Z. Pâclisan11.
Maramureş). Se. ort., situat în nord- Vechile mănăstiri, p.166; Şt. Meteş,
vestul localităţii,pe şoseaua dintre Mănăstirile, p.140).
localitătile Gârdani si Rodina. Bis. AR
nouă d~ piatră are h~mul Înălţarea
Domnului. În anul 1911 se Sâmbăta de jos (corn.
consemna existenţa, la nord de s., Voila, jud. Braşov). M. românească
a unui toponim "La m.". ale cărui începuturi, pozitie în
fVL teren, hram şi istorie suni
225
necunoscute. Este menţionată la nu se mai recunoaşte , la mijlocul

1748, câ nd avea un preot şi doi sec. al XIX-iea anexele fiind deja
că lugări. În 1755 apa re ca m. ort. date ca dispărute. Doar aspectu l
(Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, b is. mai poate fi reconstituit , mina
p.164; Şt. Meteş, Mănăstirile, p .83). sa păstrându-se p â nă la restau rare.
AR Era un edificiu triconc de tradiţi e
muntenească cu pridvor, naos ş i
Sâmbăta de Sus (corn. pronaos acoperite cu semicalote,
Vo ila , jud. Braşov). M. oit. cu altar semicircular în interio r,
vechime şi evo lu ţie destul de greu poligonal la exte1io r ş i cu turlă pe
de descifrat. A avut hramurile naos (lungimea 18, lătimea 6
Adormirea Maicii Domnului şi met1i). Strnctura ei va fi mode l
Izvorul Tămăduirii. A fost pentru e serie de constrnctii de cult
ampl asată aproape de munte, într-o din zonă, apă rut e la sfâ rsil sec. a l
mica depresiune delimitată de XVIII ş i începutul sec. al XIX-iea.
dealuri, st răbătută de un pârâu. La 1748, m. continu a să se afle su b
Primele indicii ce1te pentru protecţia ctitorilor Brâncoveni, cu
ex istenţa ei provin din prima un egu men , cinci că lugări ş i cinci
jumătate a sec. al XVII-iea ş i se că lu găriţe . Alţi Brâncoveni, Nico lae
refe ră mai întâi la un hidronim , ş i Manolache, au sprijinit t1lte rio r
"apa M. din Sâmbăta" (1637), iar (1766) realiza rea pi cturii bis., în
apoi chiar la m. Şi la un preot al interio r şi la exterio r, pe vre mea
locului, devenit că lu gă rul Albul unui foa1te activ egumen, Visarion .
(1637, 1646). Se presupune că m. Lucrarea aparţine preotului Ionaş c u
din sec. al XVII-iea a funcţionat pe Pană Mihai (sau preotului I o na şcu
locul celei cunoscute drept ctito ria ş i lui Pană Mihai. Pictura exte rioară
Brâncove n eşt il or, dar l egătu ra nu a se mai vedea ş i la sfâ rş itu I sec. a l
fost în că stabilită cu ce1titudine. XIX-iea.
Între 1654-1658 s . s-a aflat în
posesiunea lui Preda Brâncovea nu .
Deoa rece există informatia că
marele vomic ridica la 1657 ~ m. în
Transilvania, s-a dedus că acesta
este ctito rul unei reface1i a m. din
Sâmbăta. Posibil ca moartea lui
Preda să fi inte rven it prea repede.
Mai sigură este transformarea
lăcaşulu i pe vremea egumenului
Ioan din Pojorâta, prin co ntribu ţ i a
ctito 1icească a lui Constantin
Br~mcoveanu, voievodu l Ţă1ii
Româneşti . Refacerea urmează altor
acte de ct itorire si donatii făcute de
voievod peste ~unţi CÎ697) şi s-a
petrecut în jurnl anului 1701. Dar
etapa de constmcţie datorată lui
Constantin Brâncoveanu nu se
c unoaşte nici ea în detaliu. Dato1ită
unei lungi perioade în ca re s-a aflat
în rnma, . între 1785-1934, Biserica mănăstirii din Sămbăta
configuraţia generală a ansamb lului de Sus
226
M. a avut o activitate foarte arhitecturii de la sud de Cmpaţi, în

intensă până la data desfiinţării, BMI, XXXIX, nr.2, 1970, p.~8; V.
fiind un important releu al Tohăneanu, MănăstirPa
importului de carte religioasă dintre Brincoveanu - Sîmbăta dP Sus.
Ţara Românească şi Transilvania, şi Sibiu, 1981; N. Stoicescu,
totodată un bastion al ort. în faţa Mănăstirea Brâncovanu din
ofensivei cultului gr. cat. A sprijinit Sîmbăta de Sus. Un simbol al
atât mişcarea lui Visarion, cât şi pe IRgăturilor religioase şi c1dturalP
aceea a lui Sofronie. Legăturile ei dintre Transilvania şi Tara
cu ort. din Ţara Românească au Românească, în MA, XXXI, nr. I,
fost, întotdeauna, foarte strânse. 1986, p.77-91; nr.2, p.208-226; A.
Reacţia ep. de la Blaj a fost mereu Lukâcs, Antecedentele mănăstirii
nefavorabilă şi tot ei i s-a datorat brâncouenesti de la 5îmbăta dP Sus,
întreruperea temporară a vieţii în Rl, II, nr.9-10, 1991, p.'i8"'-'i89;
monastice. A fost desfiinţată în V. Literat, Biserici vechi românPsli
noiembrie 1785 (după ce moşia din Ţara Oltului. (Ed. N. Sabău J.
Sâmbăta a ieşit temporar, între anii Cluj-Napoca, 1996, p.145-152; M.
1772-1802, din stăpânirea Poiumb, Dicţionar, p.2.:\4-2.:15; A.
Brâncovenilor), în ciuda Lukâcs, Ţara Făgăraşului în Evul
intetvenţiei la guvern a ctitorilor, Mediu. Secolele Xll/-XVJ Bucureşti,
Nicolae şi Efrem Brâncoveanu. 1999, p.133).
O tentativă de refacere ca 18, !\IS, AR
m. de maici este cunoscută din
anul 1817, dar cererea nu a fost Sâncel (jud. Alba l. M.
aprobată. A rămas în stare de ruină românească, desctisă la anul P'i9,
aproximativ 140 de ani. Lucrările cu o mică capelă de lângă pădure.
de refacere s-au deschis în anul Nu cunoastem hramul ei. La 1"762-
1934, prin grija mitropolitului 1769 era gr. cat. şi cu un singur
Nicolae Bălan. Porţiuni din turlă au călugăr. Alte date despre istoria sa
fost atunci repictate. O parte a lipsesc (Z. Pâclişanu, VechilP
mobilierului liturgic şi a icoanelor, mănăstiri, p.165; Şt. Metes,
datând din sec. al XVIII-iea, au fost MănăstirilR, p.151).
aduse de la Bran. Lucrări, ample, AR
trasformatoare, s-au derulat între
anii 1984-1993. A fost şi este cea Sâncraiu de Mureş (jud.
mai importantă m. ort. din Ţara Mureş). M. paul. întemeiată la 1."l'iO.
Făgăraşului (Z. Pâclişanu, VechilR de nobilii Joan Toth şi Ladislau
mănăstiri, p.164-165; Şt. Lupşa, Bulgar, ptin concedarea unei bis.
Din trecutul mânăstirii mai vechi, de piatră, fostă
brâncoveneşti dela Sâmbăta de Sus, parohială, aflată pe un dâmb în
în RT, XXI, 1931, p.126-133; mijlocul localităţii, împreună cu
PrincipelR Basarab Brâncoveanu şi terenuri arabile şi păduri. În
reclădirea Sf Mânăstiri dela documente apare şi sub denumirea
Sâmbăta de sus, jud. Făgăraş, în de Szekelyhaza. A avut hramul Sf.
TelegrajiJl Român, LXXV, nr.7-8, Fecioarei. În anul 1.:191 se part- că
1927, p.1-2; Şt. Meteş, Mănăstirile, nu era încă terminată, deoarece
p.84-96; Gr. Marcu, Mănăstirea donaţia făcută de magislml
Brâncoveanu de la Sâmbata de Sernlyen, fiul lui Simion de Tuşinu
Sus, în MA, I, nr.3-4, 1956, p.300- specifica clar termenii donatiei: a
302; Eugenia Greceanu, Ţara zecea parte trebuia folosită pentru
Făgăraşului, zonă de radiaţie a ridicarea şi repararea m.
227
(edificationem et reparationem În anul 1578 zăcea în ruine. În sec.

dicti claustn). A primit numeroase al XVII-iea minele erau continuu
danii, moşteniri şi a făcut spoliate. O parte lor a ajuns în
cumpărături în sec. XIV-XVI, care cetatea nouă a Târgu Mureşului. La
au constat în posesiuni iobăgeşti mijlocul sec. al XIX-iea, Orban 8. a
0474), teren arabil 0370, 1376, văzut încă traseul fundaţiilor şi o
1378, 1379, 1403, 1410, 1413, 1420, criptă subterană în altar. A dispărnt
1420, 1427, 1483, 1493, 1504), apoi fără unne (Rupp, III, p.23~-
dreptu1i de minerit 0472), vii 235;. Orban, IV, p.186; DocArtPaul,
0378, 1381, 1391, 1403, 1462, II, p.447-451; David L., A kozepkori
1493), pădu1i 0370, 1372, 1379, Udvarhelyszek muveszeti emlekei.
1382, 1403, 1411, 1413, 1474; 1483, Bucureşti, 1981, p.35; Entz 1996,
1489, 1493, 1510), păşuni (1378, p.56-57, 378-379).
1403, 1405, 1413, 1420, 1424, AR, ML
1508), iazuri 0372, 1403, 1425,
1478, 1483, 1489, 1500), mori şi Sângeorge, vezi
locuii de moară (1378, 1380, 1382, Mânăstire.
1391, 1395, 1408, 1420, 1448, 1449,
1453, 1475, 1489, 1500, 1509) din Sângeorz-Băi (Pocrov,
vecinătăţi, precum şi din averi Sângeorzu Român, jud. Bist1iţa
mobile 0448, 1449). Lista, Năsăud). M. gr. cat., cu hramul
impresionată, este una dintre cele Buneivestiri, situată pe valea
mai detaliate pe care o avem Porcoaia. Conform unei însemnări
despre bunurile unei m. cat. din de ca1te, a lui G1igore Maior, ar
Transilvania. Ele trădează totodată rezulta că a fost ridicată de către
o stare de prospe1itate de care nu preotul Constantin (călugărit
s-au bucurat alte m. ale ordinului. Climent) zis Tinău, din Sângeorz,
Priorul Martin este unul dintre ajutat de Misail, ep. de Rădăuţi,
puţinii conducători pe care îi cândva în preajma anului 1733. M. i
cunoaştem 0498), pe documentul se spunea atunci şi Pocrov,
căruia s-a conservat şi pecetea m. probabil după m. moldoveană. Într-
reprezentându-l pe Sf. Paul a anchetă din anul 1752, se afirmă
Eremitul. Dintre locuitorii m. mai că fusese ridicată ca bis. de m. în
sunt cunoscuţi priorul Vincenţiu Valea Mărului, între anii 1749-1751.
0467), ptiorul Anton Wechey şi La anul 1767 nu mai ern acolo nici
sc1ibul Ioan Szolnoki 0 535). un călugăr. Curând după aceea,
Datotită vechimii, clădirile m. au bis. este mutată "peste apă", iar în
fost refăcute în anul 1520, de către jurul anilor 1860 a fost trasă pe
ep. Dionisie de Argeş, sufragan de tălpi, până în locul în care se află
Transilvania. Acelaşi personaj a fost astăzi situată.
îngropat acolo în anul 1526. În Ceea ce a ajuns până
la noi
1529, călugării Andrei de Alba Iulia este o construcţiedin lemn
şi Matei de Crasna se opuneau, în înzestrată cu un pronaos tăvănit,
numele m., lui Petru Mihalffy, care despărţit de naos printr-un perete
a ocupat, în Tofalău, primipilatul plin, un sanctuar scurt, rectangular
apa1ţinând m. Ultima menţiune şi decroşat (9 x 4,80 met1i).
cunoscută provine din anul 1535. A Acoperişul este unitar pe tot
fost dăruită de către principele Ioan monumentul, fiind sprijinit
Sigismund lui Paul Baki. În 1573, a suplimentar, la altar, de doi stâlpi.
obţinut-o, prin schimb, Francisc Pridvorul deschis de pe vest este
Alard. A fost arsă de un incendiu. un adaos din vremea ultimei
228
st ră mutări . Iconostasul a fost Ridicarea în p i a tră s•a făc u t de că tre

ispră vit în 1751 , de mâna popii du cele Almos (a dooa ju măta t e a
Constantin , p1in cont1ibutiile sec. XII) . În timpul rege lui
preoţ il o r , Iacob ş i Grigo re . A avut Colo man devine m. p ri vată , a fiil o r
icoane din 1784, ca ş i unele palatinu lui Paul, pâ n ă când, rege le
s feş ni ce vechi . Geza al II-iea, o ia d in . nou sub
îngnwe rega lă. Du pă ~ moa 1t ea
ace lui aş i rege, fi ii lui Pa ul jefi 1iesc
ş i distru g m. Regele Ştefa n a l 111-lea
o reînfii nţează, acordându -i si u 11
p1ivilegiu p rin ca re abate le este
subo rdonat doa r rege h1i i si
arhie piscopu lui de Strigo11i1 1. Cu
aceasta ocazie se face ş i un
inventar al posesiu nilo r m.
Privilegiu l va fi î nt ă rit de regii Be la
Planul bisericii din Sângeor.z Băi al IV-iea ş i Caro l Robe1t de An jo11.
M. o it . n o u ă, de ma1c1 cu
hramu l Buneivestiri , datând d in
anul 1994 ( Z. P â cli şa nu , Vechile
mă năstiri, p .165; Şt. Meteş,
Mănăstirile, p. 63-64; Z. Pâclişa nu ,
Mărunţişuri istorice, în CC, XVI ,
nr.7-8, 1936, p. 393; V. Şot ro pa,
Mânăstiri şi călugă ri în Valea
Rodnei, în Arhiva Someşa n ă, nr.27,
1939, p.122-125; Mon umente
istorice, p. 173-175).
IB
Sigilii ale mănăstirii Sâniob
Sângeor.zul Român, vezi
Sângeorz-Băi.
În 1236, abatele este amintit ca
Sâniob (jud . Biho r) . M. b. trimis pa pa l. Ca loc de adeverire a
cu hramul Sf. D reap tă (ecclesiae S. fost activă cel puţ i n d in anu l 12:W.
Dextera sau S. .foffJ . Era s i t u ată în an d in ca re îi cunoastem sigiliul. .'\li.
preajma Ba rcă u l ui , la no rd de s. a funcţ i onat ş i ca loc de pract ica re
Unele surse ind i că, drept loc de a o rd ali ilo r. A fos t pustii t ă de că i re
amp lasament cimitiml - din t ă t a ri , da r comunitatea, î m p re un ă
localitate . A fost înfiinta t ă în 1084 cu principale le m oaşte conse rvate,

de către regele Ladislau I, al au avut timp să se re fu gieze, iar
Ungariei, pentm a a dăposti mâna apo i să rev in ă. M. p l ătea patru
dreapt ă a regelui Ştefan I, cel Sfânt, m ă rci ca dijmă papa l ă pent rn an ii
al Ungariei. Cu aceasta ocazie, m. 1333-1337. În a nul 1449, abate le
construite d in lemn, i se face o Blasiu lu a pa 1te la adunarea
boga t ă d o naţ i e constând , p rintre o mo logilo r să i b. de la Szeksa rd. La
alte le, d in vama l oca li tă til o r Szalacs 1458 m. se găsea înt r-o sta re cu
şi Sătmar, precum şi ' în târgul to tu l ja l ni că, fii nd pract ic, pă răs i tă.
l oca li tăţ ii Sâniob . Primul abate Ep. de Oradea, Ioan Vitez, o
cunoscut este Mercu rius (1084). repune în funcţ ie, reobţ i nându-i
229
dreptul de loc de adeverire. După funcţionat pana m 1555. A fost

acest moment, ajunge pe mâna părăsită de călugări pe la 1556. În
unor administratori laici sau mireni, 1580 Cristofor, vicarul din
numiţi de către ep. de Oradea. La Măriavolgy, şi totodată vizitatorul
1475 este menţionată o fortificaţie ordinului paul. în Ungaria de Sus,
(castellum seu fortalitium) a m„ vindea casa de piatră a m. pustii,
folosită si ca locuintă abatială. În oraşului Debreţin, pentru suma de
1486 îşi pierde din n'.ou dr~ptu I de 500 de florini. În 1586, posesiunile
loc de adeverire, căzând în ruină. părăsite ale m. sunt donate, de
S-a pus ·problema cedării ei către Ferdinand I, lui Sebastian
călugărilor paul. În 1498, se Paul6czy şi Ştefan Tar6czy.
restituie b. şi se reafirmă dreptul ei Ruinele de cărămidă ale m.
de loc de adeverire, dar călugării au fost utilizate mai întâi la
paul. au rămas acolo. construcţia oraşului, iar apoi la
Se cunosc moşiile ei, ridicarea bis. parohiale din Sâniob
averile în oameni şi bunuri, o listă (1745). Un clopot medieval se mai
de abaţi, trei variante ale sigiliului păstra încă la bis. parohială, la
ei. Un cântec religios din 1484 este sfârşitul sec. al XIX-iea. După ce a
considerat unul dintre cele mai fost utilizată multă vreme, a fost
vechi documente de limbă transformată în cetate, în jurul
maghiară tipărite (Rupp, III, p.167- anului 1550, pentru a servi în
170; Bunyitay, II, p.317-349; luptele împotriva turcilor sau în
Helene Balogh, Le edifices de bois războiul civil (sec. XVI-XVII). Pe un
dans l'architecture religieuse perimetru de circa 100 x 80 metri,
bongroise. Budapest, 1941, p.12; se vedeau, la 1903, urmele unor
Mik6 A., A szentjobbi monostor es a construcţii de bis. şi ale altor
var tărtenetehez, în voi. Varadi anexe. Pe lângă cărămidă, fusese
kătăredekek. Budapesta, 1988, înzestrată şi cu pietre profilate (un
p.251-252). capitel din sec. XIV). Peste vechea
M. paul este fosta m. b. În m. se instalase un conac de sec.
1493, papa Alexandru al VI-lea XVI, la rândul său distrus
desfiintează abatia b. Si a atribuit-o (Bunyitay, II, p.471-479; Mik6 A., A
paul. 'în 1498,' acel~şi papă, la szentjobbi monostor es a var
cererea regelui Vladislav al II-iea şi t6rtenetehez, în voi. Varadi
a abatelui comendator, Petru de kătăredekek. Budapesta, 1988,
Oradea, emitea un document prin p.252; DocArtPaul, II. p.395-399).
care m. este dată paul. cu restricţia AR,ML
ca abatele va beneficia în
continuare de bunurile abaţiei. în Sâomărtin (Băile Felix,
anul următor paul. sunt introduşi în jud. Bihor). Se. de călugări, cu
stăpânirea m. şi a bunurilor ei. Cu hramul Pogorârea Sf. Duh, nou
ocazia răscoalei de la 1514, este înfiinţat. Are o bis. de lemn din sec.
amintit un frate laic care a fost luat XVIII, strămutată de la una din
în captivitate şi decapitat la Oradea. localităţile din jur (?) (M. Vlasie,
În 1525, paul. cumpără posesiunea Drumuri spre mănăstiri, 2000,
Szent Mikl6s. Înainte de 1531 ei p.238).
primeau ca donaţie, de la Andrei IVL
Tar, o casă de piatră în Debreţin,
pe care, la data menţionată, o dau Sâomărtinu de Câmpie
în chirie oraşului, pentru 20 de (corn. Râciu, jud. Mureş). M. gr. cat.
florini anual. Acest contract a cu hramul Sf. Arhangheli. în anii
230
din care a re prime le menţionări pă ca t e, până la d eces1il s:111 , 11\1 a1 1

cunoscute, 176 5 ş i 1772-1774 la m. fost publicate rapoa11e a rn ~111111Hil ('
se afla câte un s ingur că lug ă r. A Singure le date ca re au f'osl
fost d es fiintat ă în a nu I 1782. La publi cate s1int ce le d e a rl1ilectur;'1.
1900 se găs~a în ru i nă, dar ulte rio r fn sec. a l XJX-le ;.i e ra s<:> rnnal at s i
s-a refă c ut ca bis. parohială. Bis.
din le mn are a ltar poligo nal
decrosat, acoperit cu o semicalotă,
naos bo ltit , pronaos dreptunghiular
cu turlă deas upra ş i o prispă
a dăugată mai târziu pe pa1tea
s udi că . În inventa 1ul e i se păstrează
icoa ne datate în sec. a l A.'VII-lea,
ceea ce a r putea constitui un
indiciu asupra vechimii m .
Bis. s-a restaurat în anu I
1977, ia r m. a fost re făcut ă 0990)
ca o it „ de că lugă ri , cu hramu l
Mănăstirea beue dic tiuă
Adormirii Maicii Domnu lui (Z . de la Sâ lluicolau de Beiuş
Pâclisanu Vechlle mănăstiri, p. 165;
St. Mete~ Mănăstirile, p.71 ; M.
Porumb , 'N. Sabău, Vechi inscripţii un şanţ în ju rul co mplex 1!111i
româneşti din judeţul Mureş, în (Bunyitay, II, p. 364-:)67; AL Av ram,
Marisia , XVTII, 1979, p.111; M. ln memoria m Rod 11 Popa:
Po rnmb , în Al!ACluj, XXVII, 1985- Săpă turi le arh Pologicf' df' Io
1986, p .477-478; Ioana Cristache - Sân.n.icolrm de Bei11s - locul "Lo
Panait, Biserici d e lem n., p.267-268). turn. "- Co nsidero (ii os11pro
AR, IB, IVL bisericilor-sală rnmrmicP c11 absid!i
semicirc ulară din Bihor, Îll Cri.;io.
Sânnicolau de Beiuş (jud. XA'V, 1995, p .7)-74, 8(>, p i.I J
Bihor) . M. cat. de fam ili e, Iidi ca tă la .-\R
mijlocul sec. a l XII-iea, pe locul
une i bis. de familie mai vechi şi, la Sâupaul ( jud. Ha rgliila J.
rândul e i, dist1usă de o I. pa ul. m e di eva l ă ince 11 ;'1,
reco nstru ctie ca re a avut loc că tre presupusă pe baza tradiţi e i s i a
mijlocul 'sec. a l XIII-iea. În denumirii l oca lit ăţii (David L„ A
s uccesiune, m. urmează în faza a k6zepkori Udva1'helyszek rn i:i1 •eszeti
doua a monumentului. Bis. avea emtekei. Bucureş ti , 1981 , p.)Sl
dime ns iunile ele 20 x 10,80 metri AR
(la e xte rio r, cu grosimea zidurilo r
de 1, JO me tri), cu abs id ă Sâutău , vezi Saută u .
se mi c irc ul a ră ş i turn pe faţada de
vest. Sâutimre u ( jll d. Biho r) M.
Co mpl exu l se de zvolta spre cat . cu hram şi o rd in că ll1 gă resc
nord d e absida a ltarului, unci e au nec unoscute. Bu n yitay o s11spec-
fost înregistrate tre i încăperi, fără să tează d e a fi fost o abat. ie b„ ele
fi fos t descope rit a rheo logic în familie . La 1220 ex ist::i. N11mele s.
întregime. O cerceta re a rh eo l og i că poate indica h ramu l bis. m. (Sf'.
sist e matică, ca re a d escope rit bis. Şi Eme ri c = He nricJ. El fa ce 1rirnitC'rc
o pa1te a anexe lo r, a fost co ndus ă căt re fi1!1 p rimlll ui re ge crcs1i 11
aic i de că tre Radu Popa. Din mag h ia r ş i , di n acest rno1 iv, a i'osl
231
bănuită ca fiind de o mare următoare. În timpul înregistrălii

vechime, respectiv ridicată pe locul dijmelor papale, din preajma
unde acela decedase, în prima mijlocului sec. al XIV-iea, nu avea
jumătate a sec. al XI-iea. Oricum abate. Apoi sunt menţionaţi abaţii
hramul, dacă a fost cel real, este Petm (1382), Ioan (140~-14:P ?J,
rar. În 1312 m. este în proprietatea Dominic (1459). A stăpâllit
capitlului de la Oradea. In 1340 pământuri din vecinătăţi. A fost
este menţionată m. Sf. Emeric, ca probabil grav afectată de dtre
fiind proprietara unei jumătăţi de răsculaţii lui Doja 0514). La 1518
vie din Oradea, însă nu se ştie cu era administrată deja de un preot
certitudine dacă m. amintită este mirean.
identică cu cea menţionată în 1220. După ocuparea Budei de
Nu se cunosc cauzele dispa1iţiei către turci, călugăriţele din insula
sale. În s. exista o movilă a cărei Sf. Margareta (de lângă Buda J s-au
nume părea (sec. XIX) că trimitea mutat în clădirile ei, beneficiind si
către ea (Bunyitay, II, p.378-379; de fostele ei moşii (ante 1'i49-
Gyorjfy, 13 , p.667). 1563). În anul 1557 localitatea a
AR,ML fost donată unor credincioşi laici ai
reginei Izabella. Călugăriţele au
Sântioaoa (corn. Mărişelu, plecat în Slovacia, după anul 1567.
jud. Bistriţa-Năsăud). M. gr. cat. Ruinele, acoperite cu pământ, se
înfiinţată anterior anului 1765. Din aflau la sud-vest de s., pe malul
1775-1776, posedăm o numire a drept al Crişului Negru. Un
unui preot la m. Nu i se cunoaşte toponim, de f01ma Movila m.. aflat
hramul şi nici amplasamentul nu însă pe malul stâng, a servit drept
este sigur. La 1781 şi 1864 s-au reper pentru un sondaj arheologic
consemnat unele toponime legate efectuat înainte de 1955. Acolo nu
de lăcaş ("pădurea m.", "Calea m.", s-au găsit decât 15 morminte si o
"La rn."), dar care, nevelificate, nu monedă bătută în vremea regelui
dau certitudinea funcţionării într-un Ladislau I (1077-1095) (Bunyitay,
anumit loc sau într-o limită de timp II, p.380-384; 499-502; Săros P., Az
(Kadar, VI, p.72; Z. Pâclişanu, elenyeszett benczes apatsagok, în
Vechile mănăstiri, p.166; Şt. Meteş, voi. A pannonhalmi Szent-
Mănăstirile, p.65). Benedek-rend tortenete, XIJ/B,
AR, IB p.451-452; A. D. Alexandrescu,
Săpăturile de salvare de la Sân/ion
Sântion (jud. Bihor). M. b. (r. Oradea, reg. Cri$ana), în Studii
1idicată ante1ior anului primei şi Cercetări de Istorie Veche, VI,
menţionări (1215) de către nobilii nr.3-4, 1955; Gyor:ffy, I3 , p.667-668).
din neamul Huntpazman, cu AR
hramul Sf. Ioan Botezătorul.
Patronii i-au chemat msa pe Scărişoara Nouă (corn.
călugălii cistercieni, în anul 1249. Pişcolt, jud. Satu Mare). M. ort. de
Prezenţa lor este sigură în anul călugări, cu hramul Sf. Ioan
1259, nu însă şi în ultimul deceniu Botezătorul, început din anul 1991.
al sec. Drept urmare, exegeza de IVL
specialitate nu a considerat-o
niciodată ca o fostă m. cisterciană. Scorei (jud. Braşov). M.
Pe atunci (1294), se pare, că a fost ort. atestată indirect într-un act de
reluată de către b. Este amintită de la Mircea cel Bătrân (27 decemb1ie
documente în cele două sec. 1391), în care este pomenit un
232
egumen Stanciu! ş i un frate Că li an. Actua lment e se mai

Documentul este o copie din sec. păstrează bis ., m1Iit lra11sfo nna1;:\.
XIX. Date le isto1ice din pe rioade le cu bolti de factură barod, ;m exe lf'
de timp următoare lipsesc. u ştim de est . dezvoltate la no rd de b is.,
ce hram a purtat. Abia în anu l pe do~ă nivele, şi un co rid o r ca re
1748, m. veche ori una refăcută (?)
avea un preot, opt că lu gări şi o
călugăriţă. Se pare că distrugerea
m. în 1761, nu s-a soldat, cel puţin
atunci, cu desfiinţarea ei imediată, 1
căci despre o şcoa lă de aco lo se I
vorbeşte la 1765, iar ultima ştire o
înregistrăm pe ntm anu l 1785.
Săpătu1i arheo logice, au fost
efectuate la mina bis., de către
diletanti în uima cărora planul bis.
este d~~ r în mare redat, iar restul
infom1aţi ei istorice compromisă
defin itiv (Z. P â clişanu, Vechile
mănăstiri, p.166; St. Meteş, Componente ale mănăstirii
Mănăstirile, p.96-97; A. Lukacs, dominicane de la Sebeş
Ţara Făgăraşului în Evul Mediu.
Secolele Xlll-XVI. Bucureşti , 1999,
p.129, 132). putea face pa1te dintr-un vechi
AR portic. Toate e le me nte le med ieva le
au fost înlăturat e, singurele pă 1ţi
Sebeş (jud. Alba). M. el a co nse rvate fiind doar pă1ţi din
că rei înfiintare a fost d ecis ă în anul ziduii . A devenit b is. paroh i a l ă
1322. A fo~t amplasată în colţul de pe ntru comunitatea rom. cat. (Th.
nord-est al incintei fortificate a B. Tre itfe ld , Das Mi:ih/bocher
orasu lui (actuala stradă C. Dominikanerkloster, în SV, 58,
Dobrogeanu -Gherea). La 1368 era 1935, p .58-68; Mihaela S. Sa lo 11ta i,
în functiune. Hramul ei posibil a Mănăstirea dominicană din. Sebes
fost ac~la a l Sf. Nicolae. A avut (jud. Alba), în A1:s- Tmn. ssilva niae,
sigur de sufe1it în uima cuceri1ii VI, 1996, p.27-32) .
orasului de că tre turci, în anul M. fr. a fost înteme i a t ă în
143S, necesitând reparaţii. Pietrele a nul 173 1, în vechiul claustru d.
profilate păs trat e l ângă m. par să fniti atorul a fost grofu I Francisc
indice si o a lt ă restaurare m a j oră la W~ llis. El fa ce, de a ltfe l, do nat.ia
sfârsituÎ sec. al XV-iea şi la te renului cu clădiri l e si un lo t
înc~putul celui u1mător. În 1524 vecin. Starea ruine lo r medieva le m1
aici este înregistrat un număr a îngăd uit dedl l o locllire
restrâns de că lu gă1i, anume şapte. p rovizorie ş i a me naja rea 1111e i
Ultima mentiune cunos cut ă ca pe le în anexe. Restaurarea
este din anu l i539. A fost co mpletă s-a produs după anul
secula1izată după Reformă, la o
1740, până în anul 1769. A rezu ltat
dată n ecu noscută , tot aşa cum la
un monume nt barocizat, cu
feld e n ecunos cută i-a rămas isto ria, e le me nte decorative puţ ine. u a
până în sec. al XVIII-iea. În anu l d epăş it nive lul un e i rez id e nţ e. Fr.
173 1 a fost cedată fr. existau în că la anul 190~ .
Deserveau şi b is. pa roh i a l ă a
233
orasului (Szab6 Gy. P., înlocuit cu altul, probabil după

F~crendiek a magyar preluarea sa de către călugării b. În
tortenelemben. Budapest, 1921, sec. al XIII-iea faţada de vest a fost
p.339; .Lestyan, II, p.148). dotată cu două turnuri. Pe lângă
AR,ML piatra majoritară, s-au utilizat în
constrncţie şi cărămizi dreptun-
Secă.şei (corn. Ohaba, jud. ghiulare. Piese de mozaic de trei
Alba). M. ort. de călugări, nouă, cu tipuri (pişcot, migdală, unghiulare
hramul Sf. Arhangheli Mihail şi ?) au servit la decorul pavimental.
Gavriil. O parte dintre pietrele bis. au fost
NL refolosite la construcţia unui pilon
de pod de epocă turcească (?).
Seini (jud. Maramureş). M. Numeroase pietre profilate au fost
gr. cat„ de maici, aparţinătoare identificate de către Suzana More
ordinului Buna Vestire, întemeiată Heitel. În anii 1993-1994, Radu
în anul 1997. Heitel a efectuat cercetări
AR arheologice rămase nepublicate
(Gy61ffy, 13 , p.846; A K6r6s-Tisza-
Semlac (Abtonmonustura Maros-k6z telepU/Rsei, a
- M. lui Ahtum, jud. Arad). M. oit. k6zepkorban. Szeged, 1996, p.34;
oii b. întemeiată de către Ahtum Repertoriul arheologic al MU're$Ului
(sf. sec. X - încep. sec. XI) sau Inferior. Timişoara, 1999, p.98).
unul dintre urmaşii săi direcţi ori AR
colaterali. Se afla situată la nord de
râul Mureş, la 11 km nord-vest de Sibiel (corn. Sălişte, jud.
Pecica, în punctul "Hăblău" (- Sibiu). M. ort. cu începuturi şi hram
insulă). Posibil iniţial grecească, necunoscute. Ruine aflate în locul
ulterior cat., are atestările numit "la m." sau "la chilii", au fost
concentrate în prima jumătate a semnalate de Kurt Horedt lui Virgil
sec. al XIV-iea 0315, 1329). Ultima Vătăşianu. Ele se găsesc la cinci
sa menţiune datează din anul 1355. kilometri de vatra s„ în susul văii
Atunci face, de mai multe ori, omonime. Erau alcătuite din ziduri
obiectul unor transferuri de cu grosimea de 60 cm, realizate din
proprietate, niciodată însă ca m., piatră brută, cu amestec de
totdeauna ca simplă moşie. Din cărămidă. A fost sondată arheologic
această conjunctură nu se poate de către Petre Munteanu Beşliu,
deduce dacă mai funcţiona efectiv fără ca să fie publicate, până în
sau nu. Monumentul a fost distrus prezent, rapoarte de cercetare.
definitiv cu prilejul schimbării Unele tipărituri din sec. XVI-XVII
cursului Mureşului, probabil în au fost asociate acestei m„ fără ca
cursul sec. al XV-iea. să-i poată stabili vechimea exactă.
Faţada sa de vest se află La 1716, ieromonahul Varlaam
astăzi în malul înalt al râului, iar Moldoveanu, scrie în m. un Triod.
alte urme de ziduri se disting în A avut de suferit în anul 1761, se
undele Mureşului, atunci când pare că fără să dispară complet. La
nivelul lor este coborât. Un edificiu 1786 este, din nou, pusă pe listele
mai vechi a fost datat în sec. al XI- m. care trebuiau lichidate. Cu toate
lea, datorită inventarului unui acestea, în anul 1792, pentru
mormânt. Planimetria şi plastica sa folosinţa ei se zugrăveste un
decorativă sunt databile în jurul prapore, pictat de Vasile Munteanu.
sec. al XII-iea. El a fost apoi M. oit. de maici, reînfiinţată în anul
234
1991 (Z. Pâclişanu, VecbUe document reiese că rn. e1~1 <LJ.>{1rat~1

mănăstiri, p.166-167; Şt. Met~, de un zid de piatră cu do11[1
Mănăstiri/.e,p.140-141; Vătă.şianu, turnuri. Cererea oraşului a fost
p.80; I. Bembea, lnsemnări despre aprobată de papă în acelasi an,
Mănăstirea Sibielului, în MA, VIII, pentrn supervizarea lucrărilor de
1963, nr.9-10, p.655; Z. Oancea, demolare, fiind numit abatele de la
Biserica monument istoric din Cirţa. Tot atunci papa hotărăste
Sibiel, în MA, XVII, nr.5-6, 1972, reclădirea m. d. î11 interior11l
p.444-458; M. Porumb, Dicţionar, zidurilor chiar si dacă acest l11cni ar
p.365). stârni împotrivirea pleba11uh1i. În
AR 1447, papa Nicolae al V-lea ordonă
plebanului să pună la dispoziţia d.
Sibiu (jud. Sibiu). M. un teren pentm constrnirea m. Sf.
premon. atestată doar în anii Crnci. În acest document papal m.
1234-1235, cu prilejul unei vizitaţii d. este pomenită ca observantă,
canonice, efectuate de către abatele adică aparţinând curent11lui
Frederic de Hambom. Documentul refo1mator din interiorul ordinului.
s-a păstrat într-o copie din sec. al Clădirea cea nouă a fost plasat~1
XV-iea. M. a fost distrusă definitiv aproape de zidul estic al incintei a
de tăta1i, în anul 1241. Nu s-au III-a a oraşului. În 14 7 4 se
păstrat urme de Ia ea Qak6 Zs., conditiona mutarea d. în cetate de
Erdelyi okmanytar. I, Budapest, către Sfatul oraşului: priornl m. Şi
1997, p.180, nr.176). majoritatea călugărilor trebuiau să
M. d. a fost amplasată în fie "teutoni". Stim că în anul l 'i02 a
afara incintei fottificate a oraşului, beneficiat de o do11aţit:', a
în fata porţii Sf. Elisabeta. Locul ar bibliotecii preotului Matei de
corespunde astăzi celui pe care se Rwppas. La 1524 erau T de
află gara centrală a oraşului. A fost călugă1i. În anul 1525 s-a înfiintat
distrusă cu prilejul invaziei tătare în un studium generale. Se cunosc
din anul 1241. Datorită repetatelor numele primilor profesoti. Potrivitil
distmge1i provocate de către turci, unor întelege1i ale saşilor, cu m.,
a fost părăsită definitiv, în favoarea călugări nu puteau fi, si ('i, decât
unui alt amplasament, aflat la germani. Conventul a fost desfiintat
adăpostul zidurilor oraşului. În anul în anul 15ti3. Din dot{1rile lui
1282 este amintit vicarul Petru, de provine un monumental crncifix de
la conventul d. din Sibiu şi pecetea piatră, executat în anul 1417 de
conventului său. Hramul a fost către Petru Landreen din Austria,
acela al Sf. Cruci 0300). Prima sa conservat în capela din fata gă1ii.
menţionare este din anul 1282. În Pe locul ei se ridică, în I'.~.\ m.
anul 1444, papa Eugeniu al IV-iea ursulinelor.
acordă drept de pele1inaj m. d. din Planimet1ia bis. este Ct'a
Sibiu. În anul următor, consiliul gotică, fapt vizibil mai ales la
oraşului cerea papei îngăduinţa de sanctuanil cu închidere poligonalii.
a demola m. d. aflată în afara Din aceeaşi perioadă, aproape de
zidurilor oraşului, pentru ca, într-un colţul nord-vestic al navei, se
eventual atac turcesc, aceştia să nu conse1vă foarte bine două capele
o poată folosi împot1iva oraşului. cu ferestre gotice ttilobate si bolti
De aceea intentionează demolarea stelate. Po1talului de vest, păstreaz{1
bis. până la cor, piatrn astfel şi el elemente apani11iitoarc
rezultată, fiind utilizată la întă1irea goticului târziu.
zidurilor oraşului. Din acelaşi :'\.1 L, AH.
2~ 5
M. d. a călugăriţelor , a î11 sec. al XV III -iea . Lat11ra el e- s11cl a

an11 hrarnt1l Sf. M:uia Magda lena şi fost d ublat{1 de un ş ir ele încăpni
se a fla în spatele m. că lug ă tilor.
Prim a atesta re docum e ntară
c1111oscut{1 este din anu l 1502.
Be n efic i ează de dona\ii în an ii
150:2 , IS06, 1523. La 1510 avea 24
d'ih1g{1rit.e. B is. avea un co r mai
~c t111 , în chi s po li gona l. Bis. a fost
tra t1 sfo rrnat {1 în stil b aroc (P.
_\!lu11t ea 11u-Be1diu , Zur Cescbicble
einer /-Jermo n.11stad Ier Klos!erlârch e
a11s cler z weiten J-Jiiţ/ie d es 13 .
.J(lrb11nderls, în Zeilscbrţ/is ji'ir
siebPn.hi'i rgiscbe La ndeskun.de, 16
(8'7 ), nr.1, 1993, p.17 ş i unn. -; En.tz Planul mănăs tirii ioaniţilor
1996, 174-175, 407; Al. Avram, în diu Sibiu
\'Ol. To/Jogrr!fi'(I mo1111111e11telor din
Tm n sih •rm i(I . 5.1. l. .r\111 nicipi 11/
Sibiu. Centrul istoric. K ă ln , 1999, c11 p i v niţ e ş1 dot1{1 11i1·elc
p.8.-1-84). supralerane, î11 co rnuni cart· ct1 11:1\-;1
AR, ML bis. Co rul , aproape pătrat, L'S f e:-
M. ioanită s-a prest1 pus că în chis po li go11al că tre est si tla11G1I
ş i -a p:'istrat clăd iril e p e act uala d e în căpe r i : două sp re 11o rd , 1111a
st raelf1 a Azi lului , la nr. 4. A r putea sp re sud. Bo l ţile lo r î11 cn1 ce, si-a11
s;'.\ fie vo rba, 11u despre ioa niti. ci pierd1 1t ogive le. B is. si o pa1te din
ele slujito ri ai o rdinului Sf. Spirit. în d 1perile a l ă t11ra 1 e au bolti baroce.
Date le isto ri ce despre fun cţ i o narea Spre nord , se rnai afla o cliidire
sa su nt foa 1te sumare. La 1292 se co mpu să din patn1 î11d 1peri (C .
fa ce rnenţ it1n ea d 1 spitalu l fusese Entz, Die Bm1k11 n.sl der BPllf'lorde11
t1Lilizat "de mult ă v reme". S{1pă turil e im mille/(lf/Prlicb en ( 'ng(lm . î11
arh eologice au confirm at că, într-o Acles du XXll Cong r i>s /11 /Pn1oli<1110/
p rim ă fază, sub co r au existat d 'J-/istoirP dP /'Ari. Bucl:-ipesl, Ir~.
f 1111cla(ii ele piatră, de la a lt ă bis. (?), p.487-492; Entz 1994, p.156 ; idern ,
iar spre vestul navei actuale a .fost A. Avram , în vo i. Topogi'f'ljlo
o mare co nstni q ie ele lemn. m an 11111en./elor din Tra nsili'o 11 ia.
Nucleu l co mplexului ele astăz i ar 5.1.1. Municipiul Sibiu. Centm l
putea fi rapo 1tat la o inform aţie clin istoi·ic. Kă l n, 1999 , p .88-91).
a11til 1:386. ca re vo rb eşte de un
s:rnt ier aici , în timpul că rui a s-a u M . fr. a exi stat siglll'
lllOlllat si geamuri (vitralii )) ele anterio r arnilui 1)00. Oo\·:1da cc;1·
sti cl{1. Î11 a11ul 1414 este atest~lt- 1111 mai bu11~1 a acest11i f'apl t'.~ll'
frate M ihail, magistni al spitalului. relatarea clin :-i mil l~ O:.!, ca re
La sf:'t rş itt1l sec. XV si începutul sec. s 11 sţ in e că g reavu l \'\'asrnuncl ar !'i
11rrn{1Lor sunt înregistrate lu cr{1ri ele jefuit rn. fr. ş i cea d. di11 Sibiu. O r,
reparaţii. În 1523 este din 11ou la UOO, ace l aş i făptaş era d eja
rnen\ionată. rno 11 . A fost populae1 cu fra\i
Comple:\.'U I este dominat ele con ventua li ve niţi ele pe va ie i
o bis . const ruit ă din că rămid {1, sub Rinului. C lădiril e lo r a11 fo st
fo rma 1111ei hale, cu trei p erechi ele situ ate, cu probabilitat e, la 1111glti1il
p il astri centrali , aclăt1gati probabil fonnat de srrf1 zile Elisabeta si S;-1rii .
236
Hramul a fost acela al Sf. Elisabeta. poligonal. La pa1te r se păstrau

În 1323 este amintit guardianul re li cte din co nso le, în fo rma uno r
Conrad, iar în 1426, Sigismund. tnrnchiuri d e piramidă, de la ca re
Acesta din uimă este amintit în porneau ne rv urile bo l ţ ii . Co11tra-
l egătură cu un conflict izbucnit fo1turi în trepte se p~1stra u la
între fr. ş i plebanu l local, p1ivitor fi eca re ungh i d inspre r{1 să rit.
la dreptul de spovedanie ş i de Fe restre le prelungi, a 11 a\·ut
înmormântare a l fr. M. a avut de închideri ogiva le
sufe rit în urma incursiunilor
turceşt i d in 1432 şi 1441. Ştim, din
mă1turia a rh eo l ogi că, că ed ificiul a
fost demolat , în pa1te, prin
bombardare cu ghiule le de piatră.
P1in indulgenţ a papală din 1444, . . iI
credin cioşii au fost c h e maţ i la
refacerea m., obţinând, în schimb ,
I! "' L. - - -
-
- I
LI
I
indulgenţe. La 1506, pentrn a face ..,.. .;:-}} .
reparaţ iil e necesare, sfatul oraşului
........
' ' I ~, '
acordă m. un subsidiu de zece '
flo rini. El este repetat, id entic,

peste şap t e ani. O bogată d o n aţ i e
este l ăsată m. de că tre Clara
T6biassy, soţia lui Marc
Pemflinger. În 1529, consiliul Bise rica mănăstirii
o raş ului le solicită plecarea d in frauciscau e (?) diu Sibiu
oraş, dar în 1531 erau prezenţi. Au
fost a lungaţi definitiv în 1556. O
vre me a fost utilizată drept şcoa l ă. Au fost descope rite 1inne
După o seri e de opinii , a fos t ale picioare lo r a rcuh1i triumfa l.
d e molată în anu l 1868. După a ltele Tava a fost descoperită do;;ir în
însă , bis. z i să a fr. (strada Şe l a 1il o r pământ . Închid e rea de vest a rost
nr. 14) a re o veche p lanimetrie o ri e ntată ob lic, de la no rd -vest,
medi eva l ă. căt re sud-est, probabil pentn.1 o
Bis. ca re se afl a la co l\11 1 adapta re la retea ua strad a l ă din
st răz il o r Elisabeta (9 Mai) şi Să rii vremea constru q ie i. Spre 11ord,
(Co nstituţiei), pare să le fi aproxi-mativ para le l rn zid 11h1 i
apa 1 ţ inu t. După folosinţe civile, co rului, a fost identificat 1111 si r de
din sec. XIX-XX, ceea ce a mai stâ lpi (d in ca re cin ci a11 !ost
rămas din fosta bis., respectiv văzuţ i ), a fl aţ i la o d i stall\ă de doi
coru l, a fost demolat în 1987, din metri unul de ce l ă l a lt. În pa 1tea
totalul dispreţ al a ut o rit ăţ ilo r simetric o pu să, unde a r fi fost
municipa le faţă de re licvele no rmal să i asă la lumin ă ş imi
arhitecturii isto rice. Cercetarea de paralel ele stâ lpi , ca re să
a rhit ectură s-a făcut sub presiune, definească o bis. trinava t ~1, a fost
iar cea a rh eo l ogi că s-a dern lat găs it un zid co nti11u11. Tot1 1si,
între anii 1987-1989. Pe suprafaţa sa n ţu l co latera le i sudice a rost
vechii m. s-au ri d icat blocu ri de descope rit , cond itie î11 ca re se
l oc uin ţe . poate aprecia că e l a rost 11til ,
Mă1tu1ia documentară ca re întreaga co l ate ra l ă fiind clerno l a t ă
ni s-a co nservat deasupra so lului, ulterior, din raţiuni b{muite, cla r
indi că un cor prelung, închis păstrând în că funcţi o n a lit atea
237
ansamblului. Podirea a fost a fost Revista Monumentelor Istorice, LIX,

realizată cu cărămizi din generaţii nr.I, 1991, p.78-84; Al. Avram, în
deosebite. Sub ele se consenrau voi. Topografia monumentelor din
urmele unor amenajări de cavouri Transilvania. 5.1.1. Municipiul
pentru morminte. Lungimea totală Sibiu. Centrul istoric. Kăh1, 1999,
a bis. a fost estimată Ia 51 de p.87-88).
metri. Spre sud, lângă umărul AR,ML
navei, se afla un turn. A fost Conventul clariselor era
construită din piatră de carieră şi amplasat pe strada Sf. Elisabeta şi
de râu. Unele detalii par să are atestări de la sfârşitul sec. al
sugereze că anexele se extindeau XV-iea şi din prima jumătate a
odinioară către nord. Săpătura celui următor. A primit donaţii în
mecanică a relevat că erau două bani, de la primarul si sfatul
zidmi paralele, la o distanţă de oraşului (1497, 1507). M. mai este
6,50 metri între ele, care evolua, menţionată şi la 1536. După ce a
cea de vest, până la 24,20 metri, fost incendiată în 1556, o parte a
iar cea opusă numai până la 19. O construcţiilor sale au fost scoase la
singură încăpere, adosată corului, vânzare tot atunci. La 1560 erau
a fost obsenrată (8 x 6,50 metri). depozitate acolo grâne. Sigerius
Cimitirul aferent este, în susţine că în sec. XVIII, a fost
general, unul plan. Un singur acolo o manufactură de mătase, a
mo1mânt a fost înregistrat ca fiind italianului Galleratti. (Entz 1996,
tăiat de fundaţia turnului, fapt ce p.407; H. Fabini, Un monument
ajută la datarea sa relativă. Faptul medieval din Sibiu, astăzi
că majoritatea scheletelor analizate dispărut, în Revista Monumentelor
antropologic a sugerat doar Istorice, LIX, nr.I, 1991, p.74-77).
prezenţe masculine, ni se pare a fi AR
un argument serios de avut în Revenirea fr. s-a produs în
vedere pentru atribuirea m. anul 1716, însă pe locul claustrului
călugărilor, nu călugăriţelor. Din clariselor, pe o parcelă din zona
inventarul mărunt se remarcă o actuală a străzii şelarilor, prin
cahlă de sobă cu reprezentarea sprijinul gener&lului Ştefan
Fecioarei cu pruncul (sec. XV). Steinwille. La acţiunea au mai
S-a sugerat că evoluţia participat guvernatorul Sigismund
arhitectonică ar putea fi înscrisă în Kornis, consilierului gubernia!
formula rezumată mai jos. Din Rosenpels şi senatorul Andreas
proiectul unei bis. cu trei nave, a Hock. Cheile lăcasului au fost
fost ridicat, probabil, la sfârşitul predate călugărilo~ fr. Anton
sec. al XIII-iea, doar corul; în sec. Schirmer şi Modest Szigr&i (custos
al XIV-iea, planul iniţial a fost provincialis). În 5 septembtie
revizuit potrivit unor noi reguli ale 1716, în temeiul unui act semnat la
ordinului, realizându-se doar un Roma, de Iacopo Varchi, se
spaţiu cu două nave şi un masiv concede fr. dreptul de a
turn la sud; distrugerea navei, reconstrui, în spirit baroc, vechea
probabil în sec. al XV-iea a bis. m. care era de tipul sală, cu
determinat abandonarea ei şi cor şi absidă poligonală de tip
folosirea, în continuare, doar a planimetric vechi. Refacerea a
corului. (Karacsonyi, I, p.205-207; însemnat realizarea unor bolti
Entz 1994, p.44, 136; Entz 1996, semicilindrice, cu penetraţii şi arc~
p.36-37; P. Beşliu, Istoria unei dublau la navă şi în cor, bolţi a
biserici de mănăstire din Sibiu, în vela sub tribuna din partea de
238
apus. De asemenea, două capele prăbuşirii bolţilor corului, în 28

laterale, cu bolţi semicilindrice, se decemb1ie 1775. Douii cro11n-
alipesc zidului de nord al bis. Sunt stihuti consenmau acesl t1~1gic
de foarte bună calitate, decoml eveniment: hrwC PS/ eCCl.es/o
interior, de factură barocă, cu sanCtl/ franCl\·CJ pair/.\· 11<,strl
monumentele funerare generalului semphlC// eXpensl\· J1ar/up
conte Damian Hugo de Vinnond thereslae/ resta Vratal reghuw
(1666-1722) şi al baroanei Alianna pietate sVas ob/Jta/ rVlnas ... pia
Adiem, născută Engelshoffer (ţ franClsCI stat/ reno Vata DoMV<;.
1700). Pentru construcţia m., jozef Mobilierul liturgic vechi a fost
Weber, va achiziţiona, cu suma de donat de către generalul Stei11wille
166 florini, parcela învecinată bis., (altarul p1incipaD, de Johann
pe care va fi edificată, în 1720, o Fried1ich Kaunnann, magistnil
parte a atipii nordice a m. Tot suprem al postelor di11
atunci, generalul Ştefan Steinwille Transilvania (Altaml Mariei, I~l8J,
va ajuta şantierul cu mate1iale. În de Georg Neunbard, şeful visteriei
1721 mica rezidenţă este ridicată la trupelor imperiale din Transilvania
rangul de convent. Aripa sudică a (Altarul Sf. Anton, 1720) şi de
m. va fi constmită în 1720, cu căpitanul baron Mitropsky (Altaml
sprijinul lui Johann Hajs, ce Sf. Ioan Nepomuk, 1722). Edificiul
cumpără parcela învecinată bis., m., alipit bis., este o constnK1ie de
cu suma de 150 florini. Pentrn plan pătrat, circumscrisf1 unei rnrti
întregirea construcţiei conventului închise. În inte1ior, un coridor
vor fi cumpărate parcelele din (po1tic) perimetral străbate
zona apuseană, pentru suma de clădirea. Din po1tic se accede la
279 florini, 45 creiţari. În 1723 sunt celele călugărilor. M., 1idicată [X'
definitivate aceste construcţii. două nivele, parter si etaj, este
Etajul anpu apusene va fi accesibilă p1in uşa amplasat~t la
completat abia în anul 1839. parterul tumului clopot11ită.
Bis. m. a înregistrat o Incăperile pa1te111lui sunt boltite în
impo1tantă refacere în uima cruce sau semicili11d1ic, cu
prăbuşi1ii bolţilor corului, în anul penetraţii. M. lor funcţiona şi la
1776. Edificiul m., alipit bis„ este o 1903 (V. Roth, Geschichte der
construcţie de plan pătrat, deutschen Plastik in Siehenbiirgen
circumscrisă unei curţi închise. În Strassburg, 1906, p.19, ~5; Baros
interior, un coridor perimetral F., Az erdef;yi jerencrendiek. Cluj-
străbate clădirea. Din po1tic se Kolozsvar, 1927, p. I 08-109;
accede la celele călugă1ilor. M., pe Gyorgy J., A ferenc1-endiek p/e/P PS
două nivele, parter şi etaj, este m1tk6dese Erdef;ybn1. Cluj-
accesibilă prin uşa amplasată la Kolozsvar, 1930, p.295-299; \.
pa1terul tumului clopotniţă. Lupu, Cetatea Sibiului. Bucuresti,
Incăpetile pa1terului sunt boltite în 1966, p.54; N. Sabău, BisPrica si
cruce sau semicilind1ic, cu mănăstirea .franciscrmă din Sibiu,
penetraţii. În cripta bis. fr. se afla în Repertoriu.I monumentelor
numeroase monumente funerare istorice din Transiluania. jud.
din piatră, ale unor personalităţi Sibiu (manusc1is), p.1-52; idem,
transilvane, piese decorate cu Der Bildhauer Anton Schucbbauer
blazonul defuncţilor, dar şi plăcile (1719-1789). Cluj-Napoca, 19"79;
funerare simple, ale călugărilor. idem, Sculptura barocă în
Bis. m. a înregistrat o România. Secolele XV/1-XVl/I.
importantă refacere (1776) în urma Bucureşti, 1992, p. 76, 112; Al.
239
Avrnm, V. Ctişan, Sibiu - ghid iez. din Trencsen 0712-1715>,

cultural-artistic. Bucureşti, 1998, Tmavia (1714-1716), Cluj (1721-
p.106-107) 1728), Ungvar 0730), Târgu Mures
. După anul 1688 se 0731), Kosice 0734-1738 si F40l.
îngăduie călugărilor iez. să oficieze În 1733 sunt ridicate în tum si cele
liturghia cat. pentru militarii două clopote, înlocuite 1ilterior cu
garnizoanei aust1iece, încartiruiţi în un clopot din 1737, turnat de
Sibiu. În 1689, generalul Caraffa a johann Lorenz Schmit, din Sibiu, şi
încercat achiziţionarea clădirii un clopot mic, din 11 12, cu
breslei croitorilor, pentru a edifica imaginile în relief ale Maicii
în locul ei noua bis. iez., dar Sfatul Domnului şi a Sf. Donatus. Bis. m.
oraşului s-a opus. Între anii 1687 şi a fost sfinţită în 13 septembrie, de
1703 nu este semnalat rnc1 un ep. de Alba Iulia, Georg von
supe1ior al iez. în Sibiu, călugă1ii Zorger. În 13 septembrie 1739, se
fiind probabil împrăştiaţi în oraş. ridică crncea deasupra coif11lui
Primul superior, Joseph Bardia este turnului. În 1750-1751, sculptoml
menţionat în 1703. Dintr-un bavarez Anton Schuchbauer (1 ~19-
document din 1721, rezultă că fraţii 1789) ridică monumentul din piatră
locuiau împreună în două case din al generalului Ono Ferdinand
vecinătatea breslei croitorilor. În Traun, în valoare de 604 tlo1ini.
anul 1721, generalul Hugo de Inventam I din anul 1774. încheiai
Virmond obţine aprobarea după desfiinţarea ordin11lui iez.
conduce1ii oraşului de cumpărare a consemna opt altare; altarnl
clădi1ii breslei negusto1ilor. După principal, Alta11.1l Bunei Sperante
1726, oraşul a cedat temporar (Bona Spes), provizo1iu, cu statuia
ordinului, Schulleriscbehaus-ul, Maicii Domnului, până la ridicarea
pentrn şcoala cat. În 1735 se altamlui Sf. Treimi. Pentm acesta s-
cumpăra casa lui Abraham von au făcut numeroase donaţii, între
Ehremburg, pe locul căreia se va care mai impo1tantă aceea a
ridica o parte a m. Lucrările de ofiţeru lui Mathias Becher, în
edificare se amână până în 4 iulie valoare de 1725 florini. Noul altar
1726, când se aşează piatra de principal este înălţat în timpul P.
temelie a noului lăcaş. În răstimpul Lehmann, având o frescă de bună
construirii bis., magistratul a calitate, realizată de Anton
îngăduit oficierea slujbelor cat. în Steinwald (1741-1786), oliginar din
clădirea breslei aurarilor. După Wels (Austria). Tabernacolul a fost
refacerea m. ursulinelor, călugării s- confecţionat de Johann Paul Huttig
au mutat temporar în acel Ioc. În şi lăcătuşul Johann Fmchtner.
25 ap1ilie 1727, Sfatul oraşului Podoabele altarului p1incipal sunt
aproba cumpăr.uea unei părţi din dania negustomlui annean Gregar
fannacia or,isului, loc pe care urma Isekut. Inventarul menţio11eaz{1 o
să se 1idice' turnul clopotniţă. În se1ie de altare laternle, din care
anul 1733, lăcaşul de cult este unele au fost ulterior înlocuite:
aproape isprăvit. O perioadă, altarele Maicii Domnului (Maria
conducătorul lucrărilor lăcaşului a Zeii), Sf. Francisc Xaver, Sf. Iosif
fost Frnnz Tobias Kallmann, rei (pe latura Epistolei), Sf. Francisc de
armatoriae in Transilvania Paola, Sf. Ignatiu de Loyala (capela
prafecti, apoi, în 1731, se pe latura Epistolei), Sf. Cn1ce
semnalează prezenţa reputatului (capela pe latura Evangheliei), Sf.
constructor Valentinus Scherzer Ioan Nepomuk.
(1676-1740), activ pe şantierele bis.
240
Bis. iez. este de tip sală, de statuile Sf. Ana şi Ioan Botezătorul
formă rectangulară, în care s-a (?), iar la fronton, simboluri din
cuprins şi sanctuarul încheiat într- ciclul patimilor tratate în relief (trei
un dreptunghi. În faţada apuseană zaruri, tunic-& lui Iisus, măciuca,
se ridică turnul clopotniţă, ce are la buretele, felinarul, vasul cu ulei, Sf.
parter un pasaj de trecere. Faţadele Năframă a Veronicii, frunze de
sobre sunt străpunse de ferestre palmier, vasul cu apă, frânghia, iar
ample, în arc semicircular, pe filacteră, inscripţia Ecce Homo.
surmontate de altele mai mici, Altarul Sf. Ioan Nepomuk este nou.
rectangulare. Pilaştri, cu capitelmi Decorul a fost întregit, în altar, ptin
dorice, compartimentează faţadele fresce realizate de către Anton
laterale. În interior, altarele laterale, Steiwald, între 1774-1777. Vitraliile
câte trei pe fiecare latură, sunt sunt datate în anul 1901.
plasate în spaţii compartimentate Lucrările de construcţie ale
de coloane dorice, masive şi claustrului s-au desfăşurat în paralel
geminate, ce susţin un antablament cu cele ale bis. În 1733, călugării se
bogat profilat. Deasupra antabla- mută în clădirea parţial isprăvită.
mentului apare o balustradă Potrivit inscripţiei comemorntive,
curbată, ornată cu motive au1ite. lucrările se încheie în 17:W ( l.HS. ·
Decorul baroc este completat de M.D.CCXXXJ){). M. este un edificiu
triglife, volute, scoici, triglife şi de plan rectangular, pe două
modilion. Tema frescei altarului nivele, ce încadrează curtea
este Maria cu Iisus copil în glorie, interioară (quadratum). Faţada,
sub un baldachin străjuit de îngeri orientată spre Piaţa mare, prezintă
adoratori şi îngeri cu motive şase axe de simetrie, marcate de tot
simbolice (stea, turn, carte, felinar, atâtea ferestre. Pa1terul prezintă o
cădelniţă etc.). Altarul lateral, sud- succesiune de arcade semicirrnlare,
estic, cu arhitectura barocă, este ce mijlocesc accesul spre încăperile
decorat cu statuile Sf. Carlo boltite a vela, sau rn bolti
Borromeo şi Francisc Xaver, îngeri semicilindrice, cu penetraţii. Etajul
adoratori sau sprijinitori ai întâi este marcat cu ferestre
cartuşului cu inscripţia: COR ]ESU I rectangulare, decorate cu
FIAGRANS AMORE I NOSTRJ. sprâncene de cornişă, iar etajul doi
JNFI.AMMA COR NOSTRUM I cu deschideri asemănătoare. Faţada
AMORE 1UJS. Altarul din mijlocul dinspre Piaţa Mică are nouă axe
lateralei sudice, dedicat Sf. Iosif, marcate de ferestre simple, la toate
este marcat de statuile Sf. Ioachim etajele. Cea vestică este marcată de
şi o sfântă neidentificată, iar la trei axe, iar faţadele dinspre cu1te
fronton, de relieful Logodna de câte cinci axe la nord şi cinci ht
Fecioarei. Pictura tabloului sud. Odinioară, pe cele palm laturi,
reprezintă pe Iosif în atelierul său curtea era încadrată de foişoare
de tâmplar. Altarul lateral sud-vestic boltite, pe arce dublau. Câteva
este închinat Sf. Anton Eremitul dintre încăperi au pânzele bolţilor
(pictura), flancat de îngeri împodobite cu ornamente din stuc,
adoratori. Altarul lateral nord-vestic într-un repertoriu divers, ce
este consacrat Sf. Petru, având şi cuprinde motive vegetale, dar si
inscripţia: Super banc petram/ heruvimi, iniţialele Mariei, Chrisrna,
aedificabo ecclesssi.am meam (Mat. Biblia, potirul cu ostie sau Tablele
16. 18). Altarul Sf. Cruci, cu legii (refecto1iu). La parter, la casa
arhitectura barocă, este decorat cu scărilor, se întâlnesc Porumbelul Sf.
tabloul Răstignirea, flancat de Duh în Glorie, iniţialele Mariei,
241
panglica cu inscripţia SALVE SPES anexele apa1ţ in Co legiului

NOSTRA si de asemenea, rame din pedagogic "Andrei Şaguna"
stu c ce î~cadrau odinioară tabloul Planimetria b is. este cea
Mar{a si casa din Lo retto, un raft cu gotică. Mai bine conservat este
că iţi , PEDES SAPJENTJAE, cădelniţa a lta rul , închis poligonal. Se
- JNSJGNE DEVOTJONIS; Balanţa, co nservă foa1te bine două ca pe le,
Spada ş i Coroana - SPECULUM amplasate aproape de co lţul nord-
JUSTJTJAE; Coroana, Sceptru, vestic al navei. Ele au ferest re
înconjurate de noii decorativi, gotice trilobate ş i bo l ţi stelate.
simbo li zând cerul sau stăpânirea
pământ ească ş i cea ce rească -
REGINA I COELJ ET TERRE; Florile
de crin - pu1itatea, castitatea -
VJRGO VIRGJNJUM; Mâna cu inel -
VJRGO FJDELJS, MA TER AMABJLJS.
În cu 1tea fostei m. a fost
adusă monumentala statuie din
piatra a Sf. Ioan Nepomuk
(collosum), după cum glăsuieşte
in sc ripţia come m ora tivă de pe
soclu , 1i d i cată în 1734, în Piaţa Mănăstirea ursulinelor
Ma re a o rasu lui. A fost restaurată în diu Sibiu
anii 1971-,1975 ( Histo1·ia Domu.s
Parochiae Cibiniensis intra muros.
I, Sibiu , f.a., p.76-89; Bir6 J., Traun Elemente le po1ta lu lui de
Ollo grof Sibiu-i siremleke, în vest, aparţ inătoare goticu lui târziu,
Magyar Lapok, nr.1467, 31 ian. se mai conse rvă doar pa1ţia l. Bis. a
1937; N. Lupu, Cetatea Sibiului. fost reame n a jată în sti l baroc, iar
Bucureşti, 1966, p.43; . Sabău, claustrul, de fonnă recta ngulară, a
Der Bildhauer Anton Schuchbauer
fost ridi cat spre vest de b is. Din e l
1719 - 1789. Cluj-Napoca, 1979, s-au co nse rvat mai tre i co rpuri.
p. 61-62; idem, Sculptura barocă În
Decoraţia păstrează e le me11te
România. Secolele XVJJ-XVJJJ. baroce şi eclect ice (Hazai s
Bu cureşti, 1992, p.36, 78, 133, 149;
Kuif6/d, II, 1853 , p.14;
Al. Avram, V. C 1i şan, Sibiu - ghid
Transilvania, 1862, p .21; Al.
cultural-artistic. Bucuresti, 1998, Avram, în vo i. Topografia
p .89-90; Al. Avram, · în vo i.
monumentelor din Transilvania.
Topograjia monumentelor din 5 .1.1. Municipiul Sibiu . Centrul
Transilvania. 5.1 .1. Municipiul
istoric. Kăln, 1999, p.84-85).
Sibiu. Centrul istoric. [(ă ln , 1999,
AR
p.79-82).
M. ort. de mai ci, re fugiată
NS
de ia Cluj, în anul 1940. A fost nou
În anu l 1728, bis. m. d. (?)
reamenajată cu h ramu l Sf. Ma re
a fost pre lu ată de că lu gă ri ţe l e
Mucenic Dimitrie (T. Buiu,
ursuline.- A fost populată de către
Reorganizarea mănăstirilor din
un grup de că lu gă ri ţe venite de la eparhie, în Rena~terea, nr.26-27 ,
Bratislava . S-a folos it pa1ţial ş i ca 1946, p .8-9).
şcoa lă. Existau acolo ş i la 1903.
AR, fVL
Restaurări majore, cu
schimbarea vechilor bo l ţi, au avut
Sic (jud. Cluj). Int e nţia
loc în anii 1985-1988. Actua lmente
ed ifi căriiunei m. fr., în Sic datează
242
din prima jumătate a sec. al XVIII- celei de a doua jumătăţi a sec. al

lea, din iniţiativa lui Konrad XVIII-iea (Szabo Gy. P„
Weiner, dar realizarea dezideratului Ferrmcrendiek a magyar
se va amâna pentru câteva decenii. tortenelemben. Budapest, 1921,
În anul 1741 este cumpărată, cu p.350; Boros F„ Az erdelyi
suma de 56 florini, o parcelă ferencrendiek. Cluj, 192"7, p.1.~'5;
pentru construirea bis. Piatra de KM.tir, VI, p.416-417).
temelie a lăcaşului a fost aşezată în \S
3 iunie 1753, sfinţirea bis. având
loc în 12 mai 1758. Bis. a fost Sighetu Marmaţiei (jud.
ridicată prin contribuţiile Maramureş). M. piar. a fost fundată
împărătesei Mariei Terezia. Nava şi în anul 1730. Bis. a fost terminată
sanctuarul nu au fost unite decât în în anul 1736 şi dedicată Sf. Carol
1795. În anul 1749, bis. este grav de Borromeo (?). Curând, călugării
afectată de un incendiu. Toată m. a şi-au ridicat şi un colegiu, rn
fost arsă la 1850. Ar fi continuat să sprijinul administratiei locale a
funcţioneze până în primii ani ai minelor de sare. A conti1111at s{1
comunismului, numai cu titlu de funcţioneze si în sec. al XIX-iea
rezidenţă. Călugării deserveau şi CRupp, II, p.388-391).
parohia. M. fr. întemeiat~\ î11
Ea se prezintă cu aspectul preajma anului 1776, ptin
unei construcţii din faza barocului construcţia unei capele. A dispr1rut
târziu, fiind alcătuită, în plan, dintr- apoi la incendiul din 1802, al
o navă rectangulară, cu sanctuar târgului. A fost înlocuită cu o bis„
decroşat în răsărit şi turn clopotniţă anexe şi o şcoală gimnazială. La
de forma unei prisme, cu secţiunea rândul lor, acestea au fost
plană pătrată, în faţada apuseană. incendiate în anul 18"'1. Bis. a fost
Turnul, alipit navei, este încoronat renovată şi pictată până în anul
cu un coif de morfologie barocă. 1887. Hramul ales a fost acela al Sf.
Clădirea m., care avea doar câteva Carol Borromeo (Rupp, II, p.388-
încăperi, se racordează laturii de 391).
nord a navei. Bis. m. fr., este lipsită M. gr. cat. de maici,
de ornamente semnificative. aparţinătoare ordinului Maicii
Parterul turnului este striat Domnului, cu hramul Maica
orizontal, iar în axa principală a Îndurerată. A fost constituită î11
fost deschisă intrarea, cu 1996.
ancadrament rectangular, încălecat AR
de un coronament articulat cu
volute. La nivelul superior al Sighişoara (jud. Mm<"sl.
turnului, marcat pe colţuri de M. d. cu hramul Sf. Fecioară,
simple lesene, este practicată o nişă întemeiată anterior anului 1298, an
ce adăposteşte statuia din piatră a în care, pentru vizitarea ei, se
Sf. Ioan Nepomuk înveşmântat în ~cordau credincioşilor indulgenţe.
haine de canonic, dar şi o In 1320, ep. Trn.nsilvaniei îi
inscripţie: R. TA. 1891. În interior, reînnoieşte privilegiul. M. a fost
nava bis. este boltită cu calote amplasată la marginea incintei
suspendate pe dubiouri. Altarul a fortificate a oraşului, în vecinătatea
primit însă o boltă în cruce, cu Turnului OJ Ceas. De la aceasti'1 rn.
muchiile aparente. Aranjamentul s-a păstrat o listă a donato1ilor de
actual datează din sec. al XIX-iea, la sfârşitul sec. al XV-iea
dar cristelniţa şi orga bis. aparţin începutul sec. al XVI-iea. Este unul
24:5
dintre cele mai generoase e le mente (probabil pă1ti din

documente privitoare la înzestrarea zidu1ile navelor). În afa ra lu c ră ril o r
un ei m. d. din Transilvania. În de la bis. (în ma re pa1te, s u sţinute
general, sursele scrise se material de canonicul Ga brie l
co n ce ntrează în aceeaşi perioadă, Polnar), din care sunt atestate,
ca re pare să fi cuprins momentul înălţări d e p e re ţi ş i bolti, înzestrarea
de m a ximă înflorire a m . Co nţinutul cu fresce, o rgă, vitralii, piese
lo r îns ă este foa1te variat şi se liturgice, ca şi rea liza rea sacristiei,
refe ră la une le moşii (1499), c u1ţi cu bo lti în re ţea (ce pare să dateze
(1465), iazuri (1499), mori (1480), din anul 1510), se cunosc s i ce le de
la grădina împrejmuit ă a m. (1516), la clădirile m. Claustrul a fost mărit
subvenţii regale anuale (1501, în anii 1508-1511. Se ridica la no rd
1531 ), amplificarea bibliotecii de bis. (în zona actu ale i clădiri a
(dat o rită unui testament din 1502), Primă1iei), pe un plan rectangula r,
reface1i de clădiri şi dotări o rdonat în jurul unui po1tic,
interioare. Se c unoaşt e si lista ce lo r împre un~t cu ca re d e limita o curte
patru a ltare ca re e xistau aici iut e rioară . Pe conso le le fos te i s:l li
(Tu tu rar Sfinţi l or, Sf. Cru ci, Sf. capitu la re, s-au poziţionat i11scriptii
Dominic, Sf. Francisc). De cu nume le lui Anton Fabri, prior
aseme n ea, este semna l ată ş i o între anii 1504-151 8, şi ale
ca p e lă separată (Sf. Hupe1t şi pietrarului Be nedict. Pe latura de
Uldaric) , situată l ângă intrarea în sud a bis. au existat, d e asemenea ,
bis . Cu această ocazie se constatăm construcţi i gotice, d e mo late în sec.
că bis. e ra d edi cată Sf. Fecioare , ca XIX. M. a fost desfiintată în anul
şi Sf. Dominic şi Francisc. 1556, iar bis . a dev~nit ulte rio r
Informaţ ii des pre populaţia m. pa rohi a lă, d eservind p e lutera ni. Ca
provin din prima pa1te a sec. al urmare a unui incendiu devastator,
XVI-iea. La 1524 e ra u înregistraţi bis. fost refăcută masiv în auii 1677-
aici 24 de că lu gă ri, între care un 1678. Alte renovări im po1tante de
croito r, un cizmar, un bucătar, un la bis. sunt consemnate în anii
m ăce l ar, un zidar, un butnar şi un 1804, 1859 ş i 1928-1 929.
administrator. Pa1tea medi eva l ă cea mai
bine păstrată este co r11 l
dreptunghiula r, dezaxat că tre uo rd,
continu at de o a bs id ă poligonal{1.
Spre cor sunt în că vizibile urme le
unui le tne r. Bolţil e na vei ce ntrale ,
împreună cu stâlpii dintre na ve,
datează din 1680- 1682 şi sunt în
cruce, cu mu c hiile marcate. Stâlpii
au fost refă cuti c u sect; iune
cru c iformă ş i sunt legati cu a rce
Biserica mănăstirii dublouri. Bis„ cu dime nsiunile

franciscane din Sighişoara apreciate la 44,50 x 12,60 me tri , se
înca drează acum tipului h a l ă,
Co nstrncţi a ex istentă în având tre i nave de înălţime ega l ă.
sec. al XIII-iea a fost masi v refă c ută Planu l este unul ne regulat, adaptat
la sfâ rş itul sec. al A.'V-lea ş i co nfiguraţi e i tere nului sa u unei
începutul sec. urm ăto r (circa 1482- co nstrucţii preexistente. Acoperisul
1515), astfe l că din prima pe 1io a dă este înalt, cu pante ab nJpte, ia r

faţada vest se încheie cu u11 pi11ion
ni se pă st rează foa1te puţine
244
triunghiular. Se mai păstrează Zwei Funde in der ehemaligen

ferestrele cu ancadramente şi Dominikanerkirche zu Schassburg,
menouri gotice (câte 2-3), ca şi în Archiv des Vereins jilr
contraforturile. Posedă o tribună SiebenbUrgische Landeskunde, V/1,
vestică şi două laterale, ultimele p.1-40; V. Roth, Geschichte der
rezultatul unor intervenţii din anul deutschen Baukunst in
1928. La aceeaşi dată, când bis. a Siebenburgen. Strassbourg, 1905,
fost reparată, în zidul de nord a p.89; Fr. Lez, Ueber den Umbau der
fost încastrat un portal cu Schă8burger Klosterkirche
caracteristicile Renaşterii târzii (1928129), în Kirchliche Bliitter,
Cl 570, atribuit lui pietrarului Toma 1930, p.416-417; E. Dubowy,
din Sibiu). La portalul sudic s-a Sighişoara, un oraş medieval.
conservat .uşa din lemn, de factură Bucureşti, 1957, p.63, 73-77; V.
renascentistă. Se cunosc si câteva Drăguţ, Cetatea Sighişoara.
piese din inventarul bis. De aici a Bucureşti, 1968, p.31-34, 43; Entz
fost dus la muzeul municipal un 1996, p.438-439; Sanda Mihaela
altar dedicat Sf. Martin, datat pe Salontai, Unele obseroatii privind
criterii stilistice în jurul anului 1515. arhitectura mănăstirii din
Decoraţia panoului central şi a Sighişoara, în ActaMN, :Vi-36111,
celor două canaturi care se 1999, p.347-357).
păstrează, cuprinde imagini din M. călugăriţelor d. se
viaţa Sf. Martin din Tours, alături de pare că a fost ridicată în ultimul
figurile Sf. Rege Ştefan şi ale Sf. deceniu al sec. al XV-iea, cu
Nicolae şi Vasile. Actualul altar, hramul Sf. Sebastian. S-au păstrat
aflat în absidă, datează din 1680 şi puţine indicii documentare în
este, ca şi orga, opera unor artişti legătură cu ea. Unele îi atestă
peregrini. Predela a fost pictată cu existenţa în 1506, ca şi în 1510,
Iisus între apostoli, iar panourile când avea 12 călugăriţe. Se pare că
centrale cu Iisus pe cruce şi a fost amplasată în partea vestică a
Punerea în mormânt. Pe laterale Oraşului de Sus, aproape de zidul
au fost aşezate sculpturi ale de apărare. A fost desfiinţată
apostoHlor Petru şi Pavel însoţite de probabil în anul 1556 (Harsanyi A.,
doi îngeri cu simbolurile patimilor. A domonkos rend Magyarorszagon
Coronamentul prezintă scena a reformaci6 elott. Debrecen, 1938,
!nălţării Domnului. La această bis. p.110-111; E. Dubowy, Sighisoara,
a fost adusă de un alt lăcaş un oraş medieval. Bucureşti, 1957,
medieval şi o cristelniţă din bronz, p.63, 73-77; fig. 20; V. Drăguţ,
turnată în 1440, de către meşterul Cetatea Sighişoara. Bucureşti, 1968,
Iacob. Din anexele la care s-a p. 37; Entz 1996, p.181, 439).
folosit cărămida, se mai conservă, IB, ML, AR
spre nord, refectoriul, precum şi un M. fr. a fost înfiinţatăîn
coridor paralel cu nava (parte a anul 1723. Atunci, comandantul
fostului portic ?). Restul corpului de armată imperială, Josef
ansamblului, după ce a fost folosit Kănig.segg, va obţine din partea
de Sfatul oraşului, a fost demolat în magistratului oraşului ca bis. şi m.
anii 1886-1888, pentru a face loc medievală, unde anterior era
actualei clădiri a Primăriei (Fr. depozitat fân şi ovăz, să fie
Muller, Archăologische Skizzen aus eliberată si dată pe seama
Schă8bU'rg, în Archiv des Vereins călugărilor 'fr. Bis. se afla în
fur Siebenburgische Landeskunde, apropiere de Turnul Lăcătusilor,
II, 1855, p.381-430; K. Fabritius, lângă zidul cetăţii, orientată spre
245
râul Târnava Mare. Consiliu l mutându-se în m. fr. din Mediaş,
o rdinului fr. transilvă nea n, din 1-3 cel din urmă superio r al m. din
noiembrie 1723, acce ptă starea de Sighişoara fiind Josef Elsasse r
fapt, pre lu ând vechiul aşeză mântul (1859-1863) . În ultimul sfe1t al sec.
m. dete1iorat. Va numi drept al XIX-iea bis. si m. fr. s unt
superior Konrad Weiner. Noul demolate, în anii 1886-1888 sa u în
convent va fi închinat Sf. Iosif (ad 1894, iar o pa1te din mate rial
S. Josepbum Sponsum BMV, et .fesu utilizat la construirea bis. rom. cat. ,
parohiale.Bis. pare să fi e uninava t ă,
cu dimensiuni medii ş i cu une le
caracte1istici gotice. Patru pe rechi
co ntraforturi sprijinea u nava, iar pe
vest avea o "absidă" semic ircul a ră
ca re, după fo rma un e i deschide ri ,
pare mai târzie. Alta rului nu se
poate preciza forma. O mi că turlă ,

de deasupra vestu lui navei,
adăpostea proba bil clopotul. În
continu are se vede o pa1te din
claustru. După une le s urse, în
localitate a funcţ io n at ş i o a lt ă m .
mediev al ă, a că lugă riţ e l o r fr. , a
Imagine a bisericii
că rei bis. a trecut în s lujba pa ro hi ei
franciscane din Sighişoara
rom. cat . (Henszelmann I. , Uti
Cbristi Nutritium). Lucrări l e de jegyzetek a kiralyf6ldr6l, în AJJ, XIII,
refacere şi de restaura re s-au 1879, p.341; R. Schuller,
realizat în bună pa1te în timpul lui Altschassburg. Ed . III, Sighişoara,
Konrad Weine r, după cum 1934, p .21 ş i u1m.; Gyă rgy ]. , A
co nsemna ş i ins c ripţia în acrostih ferencrendiek elete es mukodese
a fl ată sanctuarul refăcut: Restaurata Erdely ben. Cluj-Ko lozsva r, 1930,
in bonorern Divi Josepbi Nutrici p .305-308; E. Dubowy, Sighişoara.
Christi. Din aceeaşi perioadă un oras medieval. Bu curesti 1957
datează ins c ripţia unui adagiu p .61, 63; fig. 20, 40; V~t~şianu:
plasată sub effigie Crucifi.xi .fesu, cu p.538; V. Drăguţ, Cetatea
unn ă torul co nţinut : Aut amor aut Sighişoara. Bucureşti , 1968, p.37).
.fi.trai· est, qui te pie Christe p eremit, S, IB, AR
I Est amor et/itror est. bic meus, ille
tu11s. Prin două aprobă ri succesive, Silivaşu de Cunpie (jud .
din 8 ma1tie 1743 ş i 1 feb ru arie Bistriţa-Năsăud).M. gr. cat. cu da ta
1744, împărăteasa Maria Tereza de înte meiere, hram şi amplasa-
confirm{t de jure funcţi o n a rea ment necunoscute. Prima atesta re
aceste i m. Documentu l din 1 direct ă este din anul 1765, când
febrn arie i 744 precizează şi poziţi a acolo exista un iero mo nah si un
topografică a parcelei ş i a clădirilor, dascăl. În anii 1772-1774 · este
în zona Turnului Cizmarilor conscrisă fără că lugă ri , dar cu o
( Turrim Cerdorum), spre răul mi că avere, ce va fi mai târziu
Târnava, ş i în vecină tat ea casei lui (1902) folosită de gimnaziu I din
Daniel Philippi. M. a fun cţ i onat Blaj (A. Bunea, Episcopii Petm
pana în anul 1863, când îşi Pavel Aron şi Dionisie Novacouici.
încet ea ză activitatea, că lu gării Blaj, 1902, p.348; Z. Pâ c lişan u ,
246
Vecbik mănăstiri, p.166-167; Şt. care se implicaseră în resta11rarf',

Meteş, Mănăstirile, p.71). ţinând macheta bis.
AR La mijlocul sec. al XlX-lf'a
au fost menţionate mine la circa
Silvaşu de Sus (Prislop, 200 metri nord de clădirea actuală
jud. Hunedoara). Situată pe valea a bis., cercetate arheologic
Silvaşului, la şapte kilometri neconcludent, în anul 1984.
distanţă de s. Este pusă de tradiţie Ctito1ii laici ai m. 011. au
pe seama ctitoririi Sf. Nicodim de la apaiţinut familiei 11obiliare
m. Tismana (sfârsitul sec. XIV- româneşti locale, originale în s.
începutul sec. XV).· Această tradiţie Ciula şi Densuş. Aceştia au
este consemnată prima oară în anul înzestrat-o cu un patrimoniu
1763. Hramul ei a fost schimbat în imobiliar, făcut cunoscut în primele
cursul timpului. Cel mai des ne decenii ale sec. al XVIII-iea.
întâlnim cu Sf. Ioan Teologul, apoi Urmaşii lor, catolicizându-se şi
cu Sf. Treime (1629). Planimetria de trecând la Reformă, au decăzut din
triconc a bis. actuale a fost şi este dreptul de ctitoti. În junii arn1h1i
revendicată atât pentru sec. al XV- 1580, Zamfira, fiica fostuh1i
lea, cât şi pentru sec. următor. domnitor Moise Vodă al Tării
Este vorba despre un lăcaş Româneşti, reface m., îng1ijindu-se
de 13,60 metri lungime, care de pictare, înzestrare cu moaşte (o
cuprinde un altar închis mână a Sf. Ioan Gură de Aur,
semicircular, naos (4,25 x 3,30 degete ale "voievodului împăratului
metri), cu abside laterale şi acoperit Constantin", un diptic şi o cmce
cu o turlă pe pandantivi, precum şi ferecată în aur), sfifl\ire si de
un pronaos (3,20 x 4,25 metri) mormântul ei, ai cărni compone11le
boltit semicilindric. Pe bis. există s-au conservat pa1tial în \'aria ni a
fragmentele unei picturi, realizate slavonă şi integral î11 cea latină.
în a doua jumătate a sec. al XVIII- Sfinţirea s-a produs în ianua1ie
iea, de către zugravul Simion din 1580, în prezenţa ep. Ghenadie. Ca
Piteşti. Pe faţada de vest fusese o femeie, şi fără statutul de
compoziţie care o reprezenta pe proprietară la Silvaşu, Zamfira nu
domniţa Zamfira şi feţele bisericeşti putea acţiona decât asupra unei m.
de călugări preexistentă. Egumenul
Ioan de la P1islop a devenit ulte1ior
ep. al Tr.rnsilvaniei ( t H>OS J.
Domnitorul Mihai Viteazul trece
prin m. în decembrie 1600, în drnm
spre Praga. Alt călugăr de la m.
care ajunge ierarh, la Vad, a fost
Teofil (circa 1615-1622-162.1). A
u1mat o perioadă confuză, nu
lipsită de greutăţi, care a11 pus la
îndoială însăşi existema lăcas11h1i.
În 1629, egumenul A11to11ie,
împreună cu alţi doi monahi,
încercau, se pare fără succes, să
obţină sptijinul ruşilor pentnJ
salvarea m. De la 1614, dato1ită
Biserica mănăstirii Prislop unor grafite exterioare, avem
cunoştinţă despre demlarea unei
247
activităţi şcolare. Aceleaşi tipuri de se1ie de bunuri şi · au mărit

grafite, continuă şi pentru sec. biblioteca cu un cerdac-pronaos.
utmătoare. Prin colectă publică s-a realizat o
Devine gr. cat. imediat restaurare în ultimii ani ai sec. al
după unire religioasă, fără să ştim XIX-iea. Alta s-a făcut apoi în anii
data exactă. La 1745 se cunoaşte o 1908-1909, prilej cu care s-a deschis
incendierea provocată de refo1maţii m01mântul Zamfirei, tot atunci
maghiari din Hăşdat. În 1749, construindu-se clădirea stăreţiei,
episcopia Blajului l-a trimis acolo din vecinătatea de vest a bis. În
pe egumenul Varlaam, care va avea 1911, m. a fost repusă în activitate.
mari merite în refacerea vieţii O nouă restaurare a fost făcută în
călugăreşti şi a m. A încercat anii 1923-1924. În preajma anului
recuperarea averilor imobiliare şi 1933, a încetat să mai func\io11eze
mobiliare, a construit opt chilii, iar ca m. gr. cat.
în una dintre ele a redeschis şcoala A devenit m. ort. în anul
de la m. Bis. a fost pictată în anul 1948. În 1950 a fost transformată în
1759, de către Simion din Piteşti şi m. de maici. În 1952 s-a 1idicat o
ucenicul său Nicolae, prin grija clopotniţă pe o coastă stâncoasă, la
aceluiaşi egumen Varlaam Topliţan sud-est de bis., la care s-au mai
şi a ep. gr. cat. Petru Pavel Aaron, adăugat apoi, pe rând, alte anexe.
cu un tablou votiv înfăţişând-o încă O altă restaurare ·masiva s-a
pe Zamfira. Numeroase scene ale petrecut în 1954. Existenţa i-a fost
picturii s-a mai păstrat încă în întreruptă în intervalul 1959-1976,
pronaos şi doar câteva fragmente perioadă în care a adăpostit un azil
pe faţada de vest. În anul 1762, ca de bătrâni. Cea mai impo1tantă
urmare a aderării lui Varlaam şi a noutate arhitectonică a fost
călugărilor sa1 la mişcarea de construcţia, în anul 1986, a unui
revenire la ort„ a lui Sofronie, nou corp de anexe, distonat prin
chiliile au fost dărâmate, bis. proporţii, conceput aproximativ
incendiată, iar bunu1ile m. mobile după tradiţia brâncovenească. Nu a
au fost confiscate şi duse la Blaj. În funcţionat între anii 1959-19: ~.
anii 1765 şi 1772 este consenmată Actualmente este o m. de maici. În
fără călugări. Reluarea vieţii incintă s-a întemeiat şi un liceu de
monahale, gr. cat„ s-a făcut din fete (A. Pop, Mănăstirea
anul 1775. Revendicarea bunurilor Prislopului. Un loc de închinare.
a început tot atunci, dar icoana Povestea ei pentru popor. Lugoj,
Maicii Donmului, considerată 1923; Gh. Balş, Despre biserica
făcătoare de minuni, a fost readusă Prislopului. Vălenii de Munte, 1932;
la m. doar în anul 1913. S-au Şt. Meteş, Mănăstirile, p.103-128;
redobândit unele bunuri, printre M. Porumb, Biserica mănăstirii
care şi parte din cele aparţinătoare Prislopului (jud. Hunedoara) - un
m. Plosca, care fuseseră ţinute o monument din secolul al XV-iea, în
vreme la bis. parohială din voi. Studii de istorie a artei. Cluj-
Izvoarele. A fost oficial desfiinţată Napoca, 1982, p.124-LP; M.
în 1785, astfel că la 1795 era, din Păcurariu, Istoria Mănăstirii Prislop.
nou fără călugări. La 1810 exista Arad, 1986; Adrian A. Rusu, Ctitori
acolo un singur vieţuitor, iar şi biserici, p.122-134).
dotarea m. era extrem de precară. AR
În u1mătoarele decenii este
încredinţată spre administrare unor Simişna, vezi Şimişna.
preoţi mireni, care au adunat o
248
Sita Buzăului (corn. a Episcopiei Vadului, Feleacului si

întorsura Buzăului, jud. Covasna). Clujului. Cluj, 1938).
M. ort., cu hramul Schimbarea la AR
faţă, nou înfiinţată.
IVL Soporu de Câ01pie (corn.
Frata, jud. Cluj). M. ort. nouă cu
Slamioa, vezi Mica. hramul Sf. Treimi, ·înfiinţată în anul
1996.
Slatlna-Nera (corn. Sasca IVL
Montană, jud. Caraş-Severin). M.
ort. de maici, cu hramul Cuvioasa Stâna de Vale (jud. Bihor).
Paraschiva, întemeiat după anul M. ort. de călugări, cu hramul Sf.
1990. Apostoli Petru şi Pavel, în
IVL construcţie din anul 1992.
IVL
Socolu de Câmpie (corn.
Cozma, jud. Mureş). M. ort. nouă, Stânceni (jud. Mur~). M.
de maici, cu hramul Tăierii capului gr. cat. de maici, aparţinătoare
Sf. Ioan Botezătorul. ordinului carmelit de rit bizantin,
IVL întemeiată în anul 1997. Are hramul
Sf. Cruce şi este filie a m. Sf. Ilie
Solovăstru (jud. Mureş). din Saint Remy, Franţa.
M. românească, care a fiinţat în AR
punctul numit "la locul dealului",
pe valea Gurghiului, la o dată Stoboru (corn. Cuzăplac,
necunoscută. la fel de necunoscut jud. Sălaj). M. românească, cu hrdm
îi este şi hramul. Cea mai veche şi poziţie topografică sau li!nite
ştire despre ea este marcată pe o cronologice de funcţionare rămase
carte, cu data anului 1766. Este însă necunoscute. Se ştie doar că era de
de notat că însemnarea nu vorbeste mici dimensiuni şi ridicată din lemn
explicit despre m. noastră. În a~ul de către Broina Urs (pictor muralist,
1772 era deservită doar de un din a doua jumătate a sec. al XVIII-
singur călugăr. Averea m. s-a lea), înainte de anul 1787, data
transferat bis. parohiale din s. (Z. desfiinţării oficiale (Răvasul, I, Cluj,
Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.167; 1903, p.28, supliment; St. Metes,
Şt. Meteş, Mănăstirile, p.135; Ioana Mănăstirile, p.73-74; Ioana
Cristache-Panait, Biserici de lemn, Cristache-Panait, Semnificaţia
p.283). istorică şi. valoarea artistică a
IB bisericii de lemn din Vechea (jud.
Cluj), în RMMJA, XLV, nr.2, 1976,
So01eşeni, vezi Cluj. p.52; M. Porumb, Dicţionar, p.60).
AR
Som.eşu-Rece (Cătunul
Talienilor, corn. Gilău, jud. Cluj). Straja, vezi Lupeni.
Fostă m. românească, despre care
nu avem nici un fel de date istorice Straja (corn. Berghin, jud.
precise. în perioada interbelică Alba). M. românească cu hram şi rit
continua un pelerinaj la locul ştiut necunoscut, care a funcţionat până
de existenţă a unui lăcaş dispărut la 1760. După acel an, bunurile au
(Actele Adunării eparhiale ortodoxe fost acaparate de către laici (Z.
249
Vilcl i şan t1 , Vecbile măn!tstiri, p.168; p. 26; Z. Pf1cli şa nu , VPcbilP

St. Meteş, Mii năslirile, p. 62) . mănăst iri, p. 168; St. Mercş.
AR Mănlislirile, p.1 48; A. P:1d11rea11,
Cbiu.ieşli - o istorie o uPdintP/or
Strâmba, vezi Păduriş . religioasv Dej, 1999, p. 59-62)
AR. fVL
Strâmba (corn. Josenii
m1 rgău h1i, jud. Bist1iţa-Năsăud). M. Streisâugeorgiu (o r.
o it . de maici , cu hramu l Sf. Iera rh Că l an, jud. Hunedoa ra). Bis. 0 11 .
Spiridon, întemeiată în a nul 1999. din s. este una dintre cele mai
IVL vechi edificii ecleziastice, de p i atr~t ,
din România. Era d e ja ri d icat?i
Strâmba Fizeşului , vezi înainte de a nii 1 313- 1 .~ 1 4 , ani în
Păduriş . ca re , o pisa ni e, m{t1tu riseste o
rectito rire. Cimitirul din junii e i
Strâmbo (Căş i e l , co rn. începe d e ja de la mijloClll sec. a l
C. hi11eşti, jud. Cluj). M. g r. cat. , XI I-iea. De m ici dimensi1.111i, Cll o
î11temeiar?i de către nobilul Fi li p navă de 4,60 x 4,20 me rri , atasat~t la
Paliomie Geo rgiu, nobil de un a ltar dezaxat, c u dime11siu11ile
Str~tmb u , în anu l 1765, prin de 3,20 x 2,80 me tri , posed~t î11c:1
ridicarea unei b is. de piatră, ini ţ i a l pa1ticularitatea unui turn clopot11it?i
cu hramul Sf. Arh angheli Mihai l si ridicat pe doi stâlpi şi pe re te le de
Gavriil (1867), apoi a l Înălţării Sf. vest a l naosului. Urme le ale
Cru c i (1900). Familia ctito nilui · stratulu i de p i ct ură de la î11cep11t1il
p rezumtiv este atestată acolo de la sec. a l XIV-iea nu se v{td dedtt cli11
î1icep11tul veacului al XVII -iea, ceea petecele d e ten cuială simp J;:i,
ce poate cond uce la ipoteza unei întâmplător căz ut e o ri î1 ilă11 1 ral c.
m. mai vechi, doar refăcute în Ele indi că însă cel puţ in preze nţ e l e
piat ră în anu l 1785. Este amint ită unor sfinţi militari si a une i jude6tti
(în aceeaşi loca litate ?) şi o veche de Apoi. Aceeaşi pe re ţi st1nt
bis. de lemn , a rs ă la 1823, dar tapetaţi cu sgrafite ch irilice dintre
refăc ută ulterior. La m. a fost trimis ce le mai interesante.
î11 exil, între a nii 1834-1854, Vasi le
8011 if'ac it1 Erdelyi, ca nonic şi
profeso r de l;:i Bl;:ij. În inte rva lul
a111i11Lir , e l a organizat o şcoa lă cu
b1me pe rfo rmante. În anu l 1864
este consenmat un singur toponim
"La m.". M. e ra vacantă în anii 1867
ş i 1900. Bis. a fost a rsă în a nul 1923
si re făcută în anu I 1925 d e căt re
preo11il Atanasiu Georgiu, cu
ajutonil lem nului c umpărat din bis.
s. Dumbrăven i . O m. de că lu gărit e
s-a î11firipat aici d in nou, în anu l Biserica mănăs tirii de la
1955, dar a fost desfiinţată în anu I Stre isâu georgiu
1957 sau 1959. S-a refăcut în anul
1991 , tot ca o m. de maici Pe latura di11 naos a
(Sie111atismul 1867, p.4; turnu lui se a fl ă cea de-a doua
Sematism11 / jubiliar al milropoliei
pisanie, cu data 1408. Ea ni s-a
Blo j11lu i din anul 1900. Blaj, 1900, transmis repi ctată în sec. a l )(\!lfl-
250
lea (1743). Lectura ei ne dezvă lu ie docume nt ne mă1tu r i seşt f' c{1 la

faptu l că jupanu l Chendreşu, cu 1765 a fost ocupată d e că tre o it.
soţia Nistora, şi copiii, au zidit "m." Tradiţ i a susţin e că a fost arsă d e
în cinstea Sf. Gheorghe. Te1men u l Buccow s i dar s-a re fă c ut la so 111
folosit nu a fost luat în seamă de timp. Din. a nu l 1767 sunt c unoscuti
istoriografia românească, d in p reoţi ş i monah i.
retine ri formale si cliş ee d e O m. o it . de ma ic i. c11
inte rp reta re . Noi însă socotim că e l hramu l Sf. Pa rasc heva, a fost rece 11t
re fl ecta o stare de fapt , asociată înfiintat ă (Z . Pft clişanu, Miimntis11ri
b is„ cel puţin pe nt1u o perioad ă d e istorice, în cc:
XVJ, nr.- -8. 1 9~0 .
timp scu 1t ă, ca ş i în cazul p.394; Joana Cristache-Pa11ail ,
Densuşu l ui ori Ribiţ e i . Posibi l ca m. Biserici de lemn , p. 124 l.
să fi fun cţionat doar atât cât ctitorii 18, IVL
e i, din familia cnezia l ă l ocală, i-au
susţinut existenţa, după care a Suciu de Sus ( j11d .
re d evenit bis. paroh i a l ă (G . M i hă il ă, Maramu reş). M. o it. n o u ă, de mai ci,
Cele mai vechi inscripţii cunoscu.te cu hramu l Sf. Tre imi , ampl:o1sa t pe
ale românilor din Transilvania locu l unui se. mai vechi , li chida t î11
(1313 -13 14 şi 1408, Streisîngeorgiu timpu l comunismu lui .
orasul Călan, judeţu l IVI.
H unedoara), în RMMMIA, XLVII,
nr.1, 1978, p.37-38; V. Drăguţ, Suseni (Co l ţ i , co rn . Râ u de
Streisîngeorgiu. Observaţii prelimi- Mori, jud. Hunedoara). M. o it .
nare privind picturile murale, în dedusă indi rect prin ana li za
RMMMIA, XLVII, nr.1, 1978, p.39- co mpl exă a mai multo r tipuri d e
42; R. Popa, La începuturile evu.lui su rse, d intre care 1111e le c11
mediu românesc. Ţara Haţegulu i. amintirea conse rva t ă s i ele d1 trc
Bucuresti , 1988, passim ; Adrian A. traditie. A fost co 11stn1it '1 c:·1 tr<·
Rusu , Ctitori şi biserici, p.94) sfârşitul sec. a l XIV- iea de 6 1tre
AR fami lia nobi l iară a Câ ncl eş til o r di11
Râu de Mori. La m ijlocul sec. a l XV-
Strungari (co rn. Pianu , lea , unul d intre vieţuitorii e i pa re să
jud. Alba). M. o it . de maici, cu fi fost Nico lae-Nicodim de Râu d e
hramu l Tă i e rii Capului Sf. Ioa n Mori, mo1t în lupte le 0 1 tmc ii. în
Bolezăto1u l , înt e m e iată în anul pasu l Vulcan. A funclio11at probabil
1997. A,Jnplasa rea e i, în Va lea până că tre mij locu l sec. a l XV I-iea .
Pianu lu i, a fost în legătură cu o Atun ci, familia ctit o ri lo r (1 1111nit (1
chi lie de pustnici ca re a existat acum Ke nd e ffy), d espă 11it ~1 d e
aco lo de la începutu l sec. XX. c re dinţ a o it „ a desfiin\al m.
!Vl
Stupini, vezi Păduri~>.
Sub Piatră , vezi

Subpiatră.
Subpiat.ră (Ocăşeşt i , Sub

Piatră, co rn.Sălciua, jud. Alba). M.
românească, amintită ca gr. cat. d e
o înse mna re pe ca1te (Caza nia lui
Varlaam) din anul 1727. Un alt Biserica mănăstirii Râu de Mori
251
Clădirea a fost mult timp semnată de Martin al V-lea. În

părăsită, conservându-şi totuşi, în acelaşi document, ni se spune că a
foarte mare parte, elementele fost populată cu călugări veniţi din
01iginale. Se păstrează bis. m. Sacoşu Turcesc, după anul 1431.
compusă dintr-o navă simplă şi Aparţinea custodiei transilvane a
altar cu închidere rectangulară, observanţilor. A avut hramul Sf.
suprapus de un turn, cu Mihail. M. a fost amplasată probabil
ancadramente şi muluri fine de la nord-vest de s., pe o movilă.
piatră, gotice, şi un coif piramidal, Cele câteva alte atestări pe care le
din plăci de piatră. Turnul are are, nu trădează decât funcţionarea
particularitatea de a fi asemănător ei continuă. În 1471 sunt amintiţi
cu un turn-locuinţă de fortificaţie, călugării ei în testamentul lui
cu accesul la nivelul II, dinspre Andrei Toldalagi. În 1531 apare
sud. Ultimul nivel posedă, de doar ca o simplă rezidenţă. I.a
asemenea, guri de tragere pentru 1535, era locuită de 17 călugări,
arme de foc, de forma unor găuri printre care unul era confesornl
de cheie de broască răsturnate. În beghinelor. Tot atunci patru novici
interior, mai ales în altar, a posedat învăţau aici. Elementele din urmă
o zestre de pictură de foarte bună dau de înţeles că devenise convent.
calitate, astăzi foarte distrusă. Starea pe care o avea la anul 1540,
Printre altele, ea dezvolta amplu, în o făcea de nelocuit şi se spera în
imagini, Imnul acatist. În interior a intervenţia familiei ctitorilor pentru
fost îngropat un stareţ ori vlădică o refacere. Se implică în operaţiune
cu numele de Ghenadie (?) (1505), Farkas Bethlen şi Frahcisc Kendy,
a cărui lespede funerară este dar fără succes. Mai mult decât atât,
păstrată lângă bis. parohială din acelaşi Francisc Kendy o transformă
Râu de Mori. în fortificaţie în anul 1541, dar
Cercetările arheologice din primindu-şi înapoi cetatea de la
anul 1980 au descoperit, în interior, Brâncoveneşti (1542), o abando-
câteva urme de morminte răvăşite, nează, condamnând-o la minare.
apa1ţinătoare familiei ctitoriceşti; iar După toate probabilităţile, fiind
în exterior, circa 15 morminte lăsată în părăsire, s-a distrns treptat
călugăreşti, cu inventar sărac. (Karacsonyi, II, p.47-49, 549; Szabo
Refăcută din anul 1995, ca Gy. P., Ferencrendiek a magyar
m. ort. de călugări cu hramul tortenelemben. Budapest, 1921,
Duminica Tuturor Sfinţilor. Toate p.251; Entz 1994, p.123; Entz 1996,
operaţiunile de restaurare sunt, din p.94, 376, 378, 516, 528; listyan, I,
păcate, un bun exemplu pentru p.120-121; P. Benedek F„
felul în care acestea nu ar fi trebuit Csfksomly6. .Kolozsvar, 2000,
fi făcute (Ecaterina Cincheza- p.229).
Buculei, Le programme iconogra- AR, 18, ML
phique des eglises a Rîu de Mori et M. bqhinelor. În 15j5
Densuş, în RRHA, XIII, 1976, p.81- este amintit confesorul fr. al
103; Adrian A. Rusu, Ctitori şi beghinelor. Alte date nu ştim
biserici, p.108-120). despre ea (Karacsonyi, II, p.549).
AR ML
Suseni (jud. Mureş). M. fr. Sviniţa (jud.· Mehedinti).

ctitorită
de către Ioan Losonczi, în M. ort. constrnită pe undeva în
anul 1427, când este deja jurul localităţii. A avut hramul Sf.
menţionată de o scrisoare papală, Nicolae. Este menţionată în
252
defterele turceşti din anii 1569- telepU/esei (1554-1579). Szeged,

1579. Numai avem alte date 1996, p.134).
despre ea (Engel P., A temesvari :\R
es mol.dovai szandzak t6r6kkori
Şag (Timişeni, jud. Timiş). capela Sf. Maria ridicată în insula
M. ort. de maici, construită lângă Berzava. În listele papale din 1332-
pădurea Girocului. Ridicată la 1944, 1337 nu apare abatele m., doar
cu hramul Tăierii capului Sf. Ioan preotul localităţii, ceea ce poate
Botezătorul, ca o ctitorie a lui însemna şi faptul că m. nu mai
Vasile Lăzărescu, mitropolit al functiona sau era într-o stare
Banatului. Bis. m. a fost adusă în jalnicl. Încetarea activităţii ei s-a
anul 1968, din s. Gherman. A fost produs dintr-un motiv necunoscut
sfinţită în anul 1972 (Mureşianu, (Gyorffy, III, p.494-495; D. Teicu,
p.136-138). Banatul montan în evul mediu.
AR Timişoara, 1998, p.378).
AR
Şemlacu Mare (corn.
Gătaia, jud. Timiş). M. b. amplasată Şemlacu Mic (Săraca,
de dealul Stimeg. A fost întemeiată "Şemliug", corn. Gătaia, jud. Timiş).
anterior anului 1152, cu hramul Sf. M. ort., situată în afara s., pe malul
Rege Ştefan. M. a fost desfiinţată pârâului Lunca. Este cunoscută cu
cândva în cursul sec. al XIII-iea. hramul Intrarea Sf. Fecioare în Bis.
Posibil ca bis. ei să fi fost în Tradiţia o consideră ridicată de
continuare utilizată ca bis. urmaşii despotului sâro Gheorghe
parohială, cel puţin în sec. al XIV- Brancovici (mijlocul sec. XV). Este
lea. Topografia medievală a fost posibil ca m. să se regăsească
complet modificată în urma menţionată în <lefterele turceşti din
incursiunilor şi a ocupaţiei turceşti a doua jumătate a sec. al XVI-iea.
( Gy6'rffy, III, p.493-494; F. (vezi Moraviţa). Cercetarea
Romhânyi Beatrix, Kolostorok, arheologică 0973) confirmă
p.43). datarea bis. actuale în sec. al XV-
AR lea, dar până la jumătatea sec. al
M. a. întemeiată de către XVIII-iea referinţele sC1ise ce1te,
regele Bela al IV-iea, în interiorul despre m., lipsesc. Se pare că în
inteivalului cronologic 1256-1270. perioada 1660-1666, m. nu avea
A avut hramul Sf. Toma Becket. Nu nici un călugăr deoarece nu
se cunoaşte amplasamentul ei figurează ca restul localităţilor din
sigur, unele interpretări o jur şi ca alte m., în catastiful de
localizează chiar în preajma mile de la Ipek. O pisanie aşezată
Gătaiei. În anul 1278, abatele ei se deasupra uşii, aminteste despre o
numea Jacob. Potrivit unei restaurare şi o pictare sau repictare
transcnen falsificate, din 1300, integrală a bis. din anul 1730, în
regele Ştefan al V-lea a dat a. vremea ep. Maxim Nestorovici, a
eremiţi, lângă Bârzava, o moară cu egumenului Simeon şi a ctitorului
posesiunea şi cele aparţinătoare, sârb Giuriciko Lazarevici, cu fiii.
descriind şi hotarul acestora. În Zugravi au fost, conform unei
detalierea hotarului este amintită inscripţii din absida altarului,
254
Andre i, cu fiul omonim, împre ună se micilindri c, ia r la inte rsecti a lo r se

cu Iovan ş i Chiriac. Pictura mura l ă ridi că tamburul turl e i, de secţ iun e
rea lizată de această echip ă este circu l a ră în inte ri o r ş i octogo 11 a l ~1 în
socotită înrud it ă cu cea exterior, t e rminat ă printr-o C11po l{1.
b râ n cove nească. La 1753 s-a r fi
copiat o i coa nă mai veche de la
această m. De la 1771 se cuno aşt e
în linii generale co nfigura ţia
ansamblului mo nahal. Bis. se afla
în centru ş i .era co nstruită din pi a tră
ş i cără mid ă. Pe latura sudi că era
în cadrată de d o u ă co rpuri de chilii
din că ră mid ă, cu pivniţe , iar pe cea
n ord i că, de trapeză, bu că t ă ri e,
depozite, cra m ă si alte anexe. Biserica mănăstirii Săraca
Toate aceste . clădiri e rau
înconjurate de o inc intă din
că ră midă . În 1771-1 775 la m. se Alta ru I este bo ltit p rintr-o
găs ea u doar şapte-opt că lu gă ri . semica l o t ăş i un se micilin dn1, ia r
Dat o rit ă veniturilor mod este a fost pronaosul cu o bo lL{1 c11 d11b l ~1
des fiinţat ă în anu l 1777. Bis. a fost curbură. Pi ctura mura l ~1. re<tli z,11 :1
d a tă spre administrare paro hi e i de că tre Andre i, împre1111ii c11 f'i1il
Butin , iar bunurile sa le s-a u său Andrei, lovan s i Chiria c, a i'osl
transfe rat m. Mesici (Iugoslavia). În so cotită ca fiind înrudit ă cu cea
anu l 1782 a fost vândută de către brân co venească (Szentklaray, p. 60-
stat, împre ună cu domeniu l, 63; FD, XXXVII, nr.51, 1922, p.2-4;
familiei lui Ioan Ostoici. Bis. a XXXVIIT, nr.1 , 1923, p. 3-5; f. Milo ia,
deven it astfe l, din 1838, necropola Mânăstirea Săraca cenlrn d e
acestei fam ilii , ca re a dărâmat o cultură si artă /Jănă!erm ă.
pa tte a a nexe lo r. În anul 1865 se Timiş oara , 1932; At . l'n p;1.
găsea în sta re de rnin ă. Co n st rn cţ i a Mănăstirea "Săraca " (jJi ez en to re
a fos t ulte rio r repara tă, mai întâi în iconog rajică). Timi şoa ra , 194:); V.
jurul anului 1929, apoi în anul Vlăduceanu, Mănăstirea Săraco, îr1
1934, când i s-a dat ş i hramul Biserica Bănăţeană . Timisoa ra, 3,
Schimbarea la Faţă. La acel moment nr.3 1, 1942, p.6-9; V. Tigu , L.
fusese răscumpărată de la unul din Oprişa, Mănăstirea Săraco.
urmaş ii lui Osto ici ş i trecută în Bu cureşti, 1971; Stoicescu, p.13.~;
posesia epa rhie i Cara nsebeşului . G. Ca ntacuzino, DatP mb eologicP
Înt re 1948 ş i 1987 a servit ca bis. privind lrecu/11/ 11rwi m!tn!tstiri
pa ro hi a l ă. A fost re pa ra t ă ş i în a nii bă năten e, /Viă n!tsli reo Srl rucrt din
1965-1969. Sem /a cu Mic, î11 MB, X:XJ'v', m . 1-Ci ,
C l ă direa bis. (15 x 518 1974, p. 299-309; Mureşianu , p .8-:'-
metri) , co nstruit ă din piatră ş i 103; Lia na Roşiu, A~pecte priPiloare
că ră mid ă, cu bolţi de că ră midă , la . conservarea arhitecturii I.a
pre zintă un plan în cru ce grea că, biserica mănăstirii "Săraca ", în MB,
cu abside late rale le pătrate, XXXIX, nr.1, 1989, p.80-86; C.
pronaos de mi ci dimensiuni ş i altar Moisescu, Biserica Mit n!tstirii
în he miciclu , compl etat de un Săraca - seco/11! al XI V leo - di n
pridvor deschis , pe latu ra de vest, Sem/acul Mic (jud. 'fi111is J.
adăugat în sec. a l XVIJl-l ea . Consideratii jJriuind mb1tect11m
Co mponente le laterale su nt boltite monumentului, în RMJl1/A , XX ,
255
nr.2, 1989, p.66-72; Tereza Şllea (corn. Fărău, jud.

Sinigalia, O ipoteză privi.toare la Alba). M. ort. de călugă1i, nouă, cu
soluţiile planimetrice şi structurale hramul Sf. Treimi.
ale bisericii mănăstirii Săraca, în IVL
Analele Banatului. Arta, III, 1998,
p.27-37; Dorina Pârvulesrn, Câteva Şimişna (corn. Rus, jud.
reconsiderări privi.nd pictura Sălaj). M. românească atestată la
bisericilor mănăstirilor de la 1763. O sursă mai veche oferă o
Săraca şi Bezdin, în Analele informaţie, nesigur legată de
Banatului. Arta, III, 1998, 115-159; această m., despre prezenta a doi
M. Porumb, Dicţionar, p.233-234). preoţi în anul 1658. Viaţa m. ar fi
IB încetat în primii ani ai sec. al XVIII-
lea, când, potrivit tradiţiei, ultimul
Şercăiţa (corn. Şinca, jud. călugăr a fost spânzurat de către un
Brasov). M. românească cu român din Pustuţa, iar bis. de lemn
amplasament, hram şi vechime a m„ a fost mutată tot acolo. Dacă
necunoscute. Cea dintâi menţionare lucrurile s-au petrecut într-aqevăr
este din anul 1744. La 1748 erau astfel, atunci ele trebuie plasate
acolo un preot, trei călugări şi o cândva după 1763, când este încă
călugăriţă, dar peste exact un înregistrată pe loc. Poziţia m. nu a
deceniu, la m. este conscris doar fost identificată, deşi două
un singur vieţuitor. A dispărut la o toponime legate de ea au fost
dată neştiută, de după 1767, când înregistrate în sec. al XIX-iea
se consei:nnează că întreaga (Kadar, V, p.493; VI, p.87; z.
suprafaţă a m. era de 80 paşi în Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.16 7;
lungime şi 50 în lăţime. Nu Şt. Meteş, Mănăstirile, p.146).
cunoastem în contjnuare destinul ei AR
(Z. Pftclişanu, Vechile mănăstiri,
p.166; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.97; Şimleul Silvaniei, vezi
Ioana Cristache-Panait, Cu privi.re Bic.
la unele monumente din Ţara
Făgăraşului în lumina relaţiilor cu Şinca Nouă (corn. Poiana
Ţara Românescă, în BMI, XXXIX, Mărului, jud. Braşov). M.
nr.2, 1970, p.33). românească, care făcea parte dintr-
AR, IB un grup de lăcaşuri de acest fel,
aflate până în 1761 în hotarul
Şieu-Măgheruş (Măgheruş, aceleiasi comune. Datorită surselor
jud. Bistriţa-Năsăud). M. ort. (?) foarte precare şi separării localităţii
ridicată la marginea unei păduri, în şinca Nouă şi Veche, m. nu pot
lângă o capelă dedicată Sf. fi clar identificate. Cea care a ajuns
Ladislau. La începutul sec. XX, să aparţină de şinca Nouă a fost
când era socotită pustie de 60 de menţionată la 17 48. Se găsea pe o
.. ani, se, mai obs~rvau urme de moşie fiscală şi avea un ieromonah,
fundaţii. Icoane cu imaginea Sf. cinci călugări şi o călugăriţă. În
Ladislau au fost mutate la bis. 1755 era socotită m. ort. Dintr-o
parohială, unde mai erau vizibile în informaţie din 1859 reiese că bis.
anul 1837 (Kadar, VI, p.26-28; z. m. a fost din lemn şi a ars la 3
Pâclişanu, p.160; Şt. Meteş, iunie 1761. Pe locul ei s-a ridicat
Mănăstirile, p.143). apoi bis. parohială, şi aceasta
AR abandonată în favoarea unei bis.
din cărămidă. La o renovare a bis.
256
din lel1lll s-ar fi aflat, în fundament, cu funcţionare ce1tă, a fost ct>a

un fragment dintr-o piatră săpată în stând, în dealul Ples1il (la
inscripţionată despre care se 1758, "Cretul"l. M. n.1pes11-;"1
susţine că provine de la fosta m. dispunea de două spatii co11side-
Textul pisame1, citit astfel: rate bis. şi de o îndpere de locuit.
"(Această Sf mănăstire). .. e întm. Unul din spaţiile de cult are altar,
cinstea sj(în)tului apo(s)tol PetnJ naos şi pronaos, celălalt doar naos
în(tr)u zilele înă(/.)ţatului cu absidă semicirculară.
(împărat) Carol (VI) şi s-a nevoit (a Destinaţia celei de-a treia
clăd)i jupanu (Bi)aca iunie 29, încăperi a fost stabilită pe baza
723 711729', nu poate fi însă un urmelor unui sistem de încălzire.
indiciu sigur pentm acelaşi lăcaş, în Vechimea sau hramul nu 1 se
zonă existând mai multe m. De cunosc. Datarea propusă pe11trn
asemenea, putea să se refere şi la o sec. al XIV-iea, rămâne discutabilă.
bis. parohială (Şt. Meteş, O sursă din 1789, atestă existenta
Mănăstirile, p.97-99; V. Literat, m. şi o descrie foarte sumar. În
Biserici vechi româneşti din Ţara prima parte a sec. XX i se preciza
Oltului. Cluj-Napoca. 1996, p.18- gradul de degradare. În locurile
21). numite "Strâmba" (1758) si
IB, AR "Trestioara" s-ar fi aflat alte douii
edificii populate cu călugări. Dup;:,
Şinca Veche (corn. Şinca, o informaţie din 18'i9, disp1111ea11
jud. Braşov). M. româneşti atestate de câte o bis. de zid si dte o
în sec. al XVIII-iea. Număml lor moşie. Alte m„ la fel de dificil de
diferă în funcţie de ani sau surse. localizat şi cu info1matii doar
despre numărul vieţuito1ilor, mai
sunt menţionate în punctele
"Plopoasa" (1758), "Gura Fătăci1111ii"
~
0758), şi "Valea lărguţă". Sursele
sec. al XVIII-iea au folosit probabil
pentm aceleaşi m. topo11ime
------~\ ~ diferite. De la m. provine inscriptia
cu cărbune(?) "ieromonahul Mihai,
anul 1675' (Z. Pâclişanu, Vecbile
mănăstiri, p.167; Şt. Metes,
Mănăstirile, p.97-99; Joana
Cristache-Panait, Datarea · bisericii
de lemn din Şinca Nouă, în
Mănăstirea mpestră din Monumente istorice. Studii si
Şinca Veche lucrări de restaurare, Bucureşti,
1967; V. Literat, Biserici wcbi
româneşti din Ţara Oltului. Cluj-
La 1748, era înregistrată Napoca. 1996, p.18-21; A. Lukacs,
una în partea de jos a s„ pe un Ţara Făgăraşului în Et>ul /vlediu
pământ deţinut de boieri, locuită (secolele Xl/1-XVJ), Bucuresti. 1999.
de un preot, patru călugări şi două p.133-134).
călugăriţe şi cu o avere foaite rn: AR
restrânsă. Ca şi în cazul celei din
şinca Nouă, nu se ştie cu care Şiria (Feredeu, jud. Arad>.
dintre trimiterile toponomastice de Se. ort. de călugări, întemeiai
mai târziu se poate identifica. O m. probabil în sec. al }...'VIIJ-lea ffi'.mi
257
date conclud ente), cu hramul Sf. Popa, au răma s n epublica te. Au

G heorghe, în extrema d e sud a fost d escop erite t mnele bis„
Ş iri e i , la mai puţin d e un kilometru co nstruită extrem ele în grijit , ct1
est el e soseaua că tre G hi o roc. Data pi etre eca ri sate . . \! ic i o . : t11:t
ce ttă d ~ întemeiere este anu 1 1931. in fo rmatie nu tte-a fost acces1bda.
Refăcut din anul l 987, dar p e un
amplasa m ent aflat spre nord, în
fa ta ansa mblului vechi. Posedă o
bi~. d e zid reparată şi pictată,
ali'.l tmi de un co rp d e clădiri anexe
(M. V las ie, Drumuri spre rnănăsliri,
1999, p.:255).
IVL, AR
Şoimi (B u zgow, jud .

Biho r) . M. paul. construita de
fa milia Bo rşa, m e nţio n ată în anul
1327, cu pril ejul împ{llţirii dreptului
de patronat. Loca lizarea sa a fost
Elemente decorative diu
pusă în d ifi cullal e d e reperul folosit
mănăstirea de la Şoimi
pe1ttru ampl asa rea sa, resp ed1v
ce tate~t Soimi. O ri , o patte a
ce rcetăto 1:ilo r i-au asociat numele
Bunyitay ofe ră deset tele a
c t1 ace la al ce t ăţ ii de lângă Al eş d
trei pietre profil ate: o co ll so l ă sa u
( Solyomk6, Ş inte u , Piatra Şoimu lui)~ un ca pitel cu fru11 ze ş i clou{1
uitând că o a d o ua cetate cu ace laşi
retrageri , ş i dou ă baze , una d e
iH1me ( Solyomk6) se afl a pe
co lon e tă si alta ele co l oa n ă, ultima
teritoriu l co mu1tei Şoim i, în sudul
d eco rat{1 . cu mo ti ve vegetale
a ce lt1i aşi jud eţ . Dua litatea este
Pi ese le apa 1tin scu lptt1 rii ro mani ce,
llla rea tă în ci ocu mei 1te, prin
fapt ce indi că o ca tego ri c{!. ve~him e
afirrnati a publi ca t ă în că în sec. XIX:
mai mare d ec?1t cea o fenlrt de
cr1s/1 ·11;u Solyomko, in. cornilatu
atestările documentare. În l oca lit ~i
Bihru; olim duplex. H ra mul era al
ţi l e apropi ate se m ai co n se rv~i t1rme
Sf. Nico lae. S. a fos l donat ulterior
de ogive gotice ş i alt e p ietre
0353) ep. ş i capitlului de O rad ea .
profilate. În preajma m. a fost
A fost distrusă în anul 1424 ele căt re
descoperit un depozit de 11ne l1 e şi
fosr1 tl voievod al Transilvaniei,
arm e d e fi er ( Ah, 189 7 , p.~1:) ;
Iacob Lackfi . Moşi il e ei (p atru ) si
Bunyilay, li, p. 364-565; 480-482;
ce le d o u ă mori au fost confiscate.
Csan.ki, I, p.595 , 597; Magyaronz ag
C t111 oaşt e m d o i priori ai ei: Paul
(1361) ş i [oa n (1424).
varm egyei. Bihar uam1egye, p.48,
466; Gy6rf/y, 13 , p .606; DocA rtPa11!,
M. fusese situată p e un
!, p.21; I. Emod i, Un d P/Jozil de
g rind (C risto r) păstrat la co nflu e nţa
un.elle medieua/p descoperii Io soi111i
alb iilo r C ri şu lui I egru cu Şo imul.
(ju d. Bih o1), î11 Crisio, X, 1980,
M. OCll pa pattea de răs~trit a sa.
p.53 4-5;:\7; F. Romha11yi Bea trix ,
Posibil ca unele descrieri m ai vechi
Kolos/orok, p. 17, cu loc;tli zarea
s~t se refere la ea, nu la Sfmnico lau
e ro n a t ă).
ele Beit1 s. În cazul din urmă a avut
două t11;nuri. Ce rcetă ri arh eo logice AR
part,iale 0972), efectu ate d e o
Şoimoş, vezi Lipova.
ec hi pă co ndusă d e că tre Radu
258
Şomcuta Mare (jud. Române în evul m ediu, în

Maramureş)., M. ort. dispărută, al Marmatia, IV, 1978, p.79-83; M.
cărei amplasament este trădat de Porumb, Pictori maramureşeni din
toponill}.ul "La m.". Începutuiile şi secolele XVJI-XV!ll în colectiile
hramul nu sunt cunoscute. La 1717, Muzeu.lui de Artă din Baia Mm-e, în
boierul Toma Cantacuzino dăruieş Ars Transsilvrmiae, VI, 19%, p 55).
te "m. greceşti a Şomcuţi i ", un AR
discos, confecţ i onat la Braşov şi
decorat cu portretele familiei sale. Şopteriu (co rn. Urme nis,
jud. Bistriţa- Tăsăud). M. gr. cat. cu
hram necunoscut, înfiint at~t ante rio r
anului 1765, când deja nu mai avea
vieţuitori, ci d oa r un preot mirea n.
Situaţia era n esc himb a t ă în a lllil
1774. Desfiintată în anul 1782, c~111d
bis. era socotită în stare bu n ă, îns ~t
dotăril e ei nu mai existau, iar livada
înconjurătoare era socotită bătrână
ş i tăiată de către 01t. Totuşi , despre
folosirea fostelor sale ave ri , de
că tre gimnaziul din Blaj, se ştia încă
la 1902 (Z . Pâclişanu , Vechile
Discos al mănăstirii din mănăstiri, p.1 68; St. Metes,
Şomcuţa Mare Mănăstirile, p. 74; M. Porumb, în
AJIAClu.j, )(}...'VII, 1985-1 986, p.478,
483).
M. este atestată la 1777, de AH
o înse mnare de donaţi e a unui
octoih. S-a mai presupus că o Şugag Cfeţ, jud . Alba) M.
i coa nă din anu l 1778 i-ar fi 0 1t. d e maici, înfiintată în an11 I
apa11inut. Nu cunoaştem data 1955, cu hramul Sf. G heorghe.
desfiinţă1ii şi modalitatea dispa1iţi ei Refă cut în anii 1997-1999
clădirilor (N. Iorga, Scrisori şi fV L
inscripţii ardelene şi maramure-
şene. II, Bucureşti , 1906, p.190; Şumuleu , vezi Miercurea
Vio1ica Ursu, Un document inedit Ciuc.
privind relaţiile Chioarulu.i cu
Tauţ (jud. Arad). M. diametrul de opt metri, a cărui
incertă, intrată în istoriografie prin urme au fost înlăturate în anul 1911
interpretarea eronată a unui singur (Fuxbojfer, p.146; N. Iorga, în Rl,
documente papal din anul 1187. VI, p.190; Entz 1996, p.78, 418; H.
Apartenenţa călugărilor ei nu a Fabini, Atlas der siebenburgiscb-
putut fi stabilită. S-a discutat totuşi, sacbsiscben Kircbenburgen und
fără nici un temei care să reziste Doefkircben. I. Hermannstadt, 1998,
criticii, despre ioaniţi. Ipoteza s-a p.724; F. Romh:inyi Beatrix,
sprijinit, în egală măsură pe Kolostorok, p.66).
prezenţa, în localitate, pe dealul AR
cetăţii, a unui complex fortificat. În
centrul său s-a aflat o bis. cu altar Tăuţi (corn. Meteş, jud.
decroşat, construită din piatră şi Alba). M. paul. situată sub cetatea
cărămidă. Ea a fost înconjurată, mai ep. din aceeaşi localitate, pe valea
întâi, de o incintă aproximativ Ampoiului. A avut hramul Sf.
pătrată, de piatră, iar apoi de valuri . Fecioare. Sursele numesc fondatori
şi şanţuri de pământ. Descoperirile diferiţi. După unele, întemeierea
întâmplătoare nu fac decât să aparţine ep. Dionisie Szecsi, după
sugereze folosirea locului cel puţin altele (care au urmat probabil
până în sec. al XV-iea, fără să tradiţia din sec. al XVI-iea), ep.
întărească supoziţiile legate de Gobelinus 0384), în acest ultim caz
prezenţa acolo a unei m. ori numai fiind amplificată sau sfinţită (1386-
a unui simplu lăcaş de cult (Marki, 1389) de către ep. Emeric,
I, p.383; 431; Kovach G., Date cu succesorul lui. Ipotezele par să fie
privire la transportul sării pe Mureş însă contrazise de un document din
în secolele X-XJJJ-lea, în Ziridava, 1299, care menţionează deja o
XII, 1980, p.198; Adrian A. Rusu, G. moşie a eremiţilor în s. învecinat,
P. Hurezan, Biserici medievale din Miceşti. I se cunosc apoi alte câteva
judeţul Arad. Arad, 2000). posesiuni 0384, 1519). În 1402, m.
AR beneficiază de o indulgenţă papală.
Se cunosc numele unor locuitori ai
Tălmaciu (jud. Sibiu). În m.: priorii Ioan (1445-1450) şi
anul 1369, trupele lui Vlaicu Vodă, Anton (1504), Ştefan, vicar general
domnitorul Ţării Româneşti, distrug (1520), călugării Benedict, Anton
o m. închinată Sf. Nicolae. A fost (1504), Benedict şi Andrei (1504) şi
construită de ctitori necunoscuţi. A fraţii laici Mihail (1460), Dumitru şi
fost socotită fie o m. paul., fie una Francisc (1520). Andrei a fost si
a călugărilor crucigeri (ioaniţi) sau vicar transilvan (1508). În anul 15o'8
a fr. Nu a mai fost refăcută. Fusese este făcută, pe seama sa:, o bogată
amplasată pe strada principală, donaţie din partea preotului Blasiu
aproape de colţul cu Langgasse. Pe dinCojocna, constând într-o capelă
partea opusă a străzii se găseau ridicată în cinstea Sf. Ecaterina din
urmele unui turn rotund, cu Cojocna, cu tot echipamentul
260
necesar (cărţi religioase, haine Tăuni (corn. Valea Lungă,

preoţeşti, pocal), precum şi două jud. Alba). M. ort. de maici, cu
vii, două heleştee, o casă şi cai de hramul Acoperământul Maicii
rasă. La începutul sec. XVI, m. era Domnului, nou întemeiată.
încă înfloritoare, deoarece cumpă IVL
ra, pentru 150 de florini, toate
părţile de posesiuni ale lui Gaşpar, Târgu Mureş (jud. MuresJ.
fiul lui Ioan Horvath, aflate în M. deţinută cu probabilitate de
Oarda, Galtiu şi Fahid. Printre către fr. observanţi. P1ima dată,
donatori se număra şi Francisc respectiv anul 1316, a fost
Vardai, ep. Transilvaniei Cl 520). considerată ca nesigură pentru
Unii susţin că la 1521 a fost existenţa ei. Ptima atestare a m.
atribuită mai întâi capitlului din este din anul 1332. S-a pretins, în
Alba Iulia şi apoi episcopiei (1553), istoriografia mai veche, că
datorită lui Ferdinand I. La 1532, i începuturile i-au fost puse de către
se confirma încă o danie de sare, în d. 0303), care, dintr-un motiv
valoare de 100 de florini, de la necunoscut, au părăsit locul î11
cămara din Turda, făcută de către favoarea fr. Nu avem însă nici un
regele Ioan I Zapolya, în anul 1531. indiciu în acest sens. Atestarea ei
În 1556 a fost secularizată. La 1579, certă ar fi, după unele opinii, anul
revenirea călugărilor era urgentată 1332, după altele, anul 1400. M. a
de către voievodul Cristofor avut probabil trei faze de
Bathory. În 1580, m. se mai construcţie, până acum identificate.
pomeneşte într-o danie a lui Prima fază datează de la mijlocul
Cristofor Bathory, ca fiind sec. al XIV-iea, când s-a const 111 ii,
transformată în depozit. În anul din cărămidă, capela m., având ca
1586, clădirea fiind părăsită, a fost cea mai apropiată analogie
donată colegiului iez. din Alba sanctuarul m. b. din Cluj-M{măstur.
Iulia. Ultimele forme mai închegate, Alte elemente ale acestei perioade
din vechiul ansamblu au fost au dispărut. A doua fază se
văzute în sec. al XVIII-iea, dată încadrează aproximativ între anii
după care a dispărut cu totul 1390-1410. Un document din 1400
(Rupp, III, p.235-236; Csemi B., A menţionează tenninarea altarului
Szentmihalykm zardanak felfedeze- principal al bis., prilej cu care fr. au
serol, în AE, XIX, 5, 1899, p.398- primit o indulgenţă papală, cu
400; Veress E., Bathory Istvan acordarea dreptului de pelerinaj.
kiralyi. Budapest, 1937, p.52; P. Acest drept a fost păstrat până la
Cemovodeanu, Călătoria lui Pierre Reformă. El pare să explice, cel
Lescalopi.er în Ţara Românească şi puţin în parte, mă1imea neobisnuită
Transilvania la 1574, în Studii si a bis. m. (56 x 10 met1i), 1idicată
materiale de istorie medie, IV, 1960, toată din căr{tmidă, bis. care a fost
p.453; Guszsik-Fehervary, p.8; cea mai mare din Transilvania,
DocArtPaul, I, p.177-179; II, p.433- până la construirea m. din Cluj, la
434; Balogh Jolăn, Kolozsvari sfârşitul sec. al XV-iea. În a doua
k6/arag6 muhelyek XVI. szazad. fază se construieşte de asemenea
Budapest, 1985, p.275; Entz 1994, sacristia, altarul si nava bis ..
p.44, 113, 158; II, p.471-472; V. împreun{t cu ancadrnmentele si
Rus, Syllogimacorum, II, p.245). portalurile. Acestea din unnă su111
AR, ML, IB de o mare sob1ietate. A treia fază
de construcţie se leagă de fr.
observanţi, care preiau m. de la
261
co n ve ntuali , în a nul 1444, prin (1471), Leonard Barla lJ;lssi.

inte rmediul ca rdina lului ş i nunţiului vicevo ievod al T ra ns ilva11i e i Cl')l') )
apostolic G iuli ano Cesa rini şi cu şi alţi i .
ajutond lui Ioan de Hunedoara. În M. fr. d in Tft rgu Mureş a
această perioadă s-a co nstruit fost dăruit ă ,de că tre principele
turnul bis. şi s-a extins a ripa es ti că Ioan Sigismund, anterior a nului
a m., id ent ifi cată cu ocazia 1550, lui Paul Baki, ca re 1111 a
săpătu ril o r a rheo logice. Cu ace l aş i b e nefi ciat de pe urma ei. de-oart'Ct'.
prilej, s-a id ent ificat co rido rul la 1550, ea a fost a rs ă. Dist ni gerea
ce ntral di11 co rpul anexdlor de d efinitivă a fost îrnpli11it~1 c.lc c;1t re~
nord. În jurul anilor 1480, m. a fost oamenii lui Petru Petrovici ( 1 'i'i(> ).
fo1tificată, sub pretextul perico lului Ulterior (1581) a fost fo l osi t ă de
turcesc. Acest lu cru este ev id e nţiat către luteran i şi în fin a l, pana
astăzi prin do uă turnuri medieva le astăzi, de că tre ca lv ini . La 16 10
pă s tra te, refo losite mai a poi , în clădirea bis. era în că descri să cu
cursul sec. XVII, la cetatea multe clopot e ş i 11n ceas mare.
o răş e nească . Se pare că tot atunci, Bolţile ultime i bis. de m. a11
clădi rea capele i e ra inclusă în dispărut la încep11t1il sec. a l XV IJ -
s iste mul d e fo 1tifi ca ţi e, primin d un lea. O serie c.le c.lictc a le
nou e taj ş i fiind transformată astfel principatului s-au ti111 11 î11 accasl~t
în tum d e apărare. Limite le d e no rd bis.
a le fo 1tifi caţi e i , id e ntificate tot
a rh eo logic, se anau d estul d e
ap roape de a n exele m. La
in ve11ra ri e rea clin anul 1535 era
pop1ilată de 24 ele că lugă ri.
Îrnpă1tirea vica riat ului tra11silvan,
pet rec ut ă în ace la ş i a n , a avut drept
consec inţ ă stab ilirea une ia dintre
cele două ·c apita le no i, de custod ie
fr., a ici. M. fiind dintre cele mai
bogate din Transilvania, era b ine
ec hipată şi bogat d ecora t ă, avea
o rg{1, vitralii, se presupune că avea Planul mănăstirii franciscane
1111 a lta r zb urăto r, fresce în inte rio r
din Târgu Mureş
şi în e xte rio r, un c ru c ifix ele la
începutul sec. al XVI-iea , scu lptat
de faimos ul m eşte r Weit Stoss. El Ce rcetă ril e a rh eo logice-
fu sese co mandat de că tre Nico lae sistematice, începute din a 111il 1999,
Apafi. Din vechile fresce med ieva le au demonstrat că anexe le se
a mai aju ns până la no i doar o desfăşurau că tre no rd pe clo 11 {1
repreze11ta re a Sf. Leo nard, a flat ă tracturi, d es părţit e de un c1iloa r
pe timpanul po 1ta lului de sud. În central. Faza iniţi a l ~t a fos t c.lepăsită ,
cape l ~t se co n se rvă, până astăzi,
că tre mijlocul sec. a l XV- iea. pri11
câteva frag me nte de fresce, ridicarea une i bis. imp res io 11<111t c ca
rep rezentâ nd s finţi ep. Dată fiind dimensiuni, comparati\' Cil e dificiile
im po1ta nla m., foa 1te p robabil , aici a nte rioare . Alta n.il , astaz1 vizibil ,
functiona o şcoa l {1 ş i un scripto riu. în ca l ecă a lte fimclaţii a 11le ri oare
Printre cei ma i impo1tanţi donatori ca re nu pa r să apa r1in ă a lt anilui
se aflau fam ilia Apafi , Dionisie vechi, ca re a fost s igur mai mic s i
Ve res (1453), Andrei Toldalagi mai apropiat de anexe. S-a 11
262
descoperit componente ale piatră cu chiliile, preotului

anexelor de nord, dispuse, aşa cum reformat, cu condiţia să poată locui
s-a precizat deja, de-o parte şi de acolo până la moarte. Codicele
alta unui culoar central. Osuarul m. Teleki (începutul sec. al XVI-iea) a
a ieşit la iveală în preajma peretelui fost scris parţial de către
de nord al capelei. Cimitirul, vieţuitoarele de aici. În sec. al XVII-
cuprinzând schelete de maturi, fără Iea a fost demolată şi a servit ca
nici un fel de inventar, a fost material de construcţie pentrn
regăsit spre nord de nava bis. Din cetate (Keresztes Gy., Maros~
inventarul mărunt sunt de vasarbely regi epilletei. Maros-
mentionat sticlăria (inclusiv de vâsarhely, 1998, p. 24; Lestyan F..
construcţie), cahlele şi piesele mici Marosvasarbely katolikus m1ilţja, î11
de bronz (Karacsonyi, I, p.203; II, Marosvasarbely torteneteb61. Maros-
p.114-116; Entz 1994, p.127; Entz vasârhely, 1999, p.160-161).
1996, p.104-105 şi passim; AR,ML
Memorialul lui Nagy Szab6 Ferencz M. iez. s-au instalat în târg
din Târgu Mureş (1580-1658). imediat după cucerirea
Bucureşti, 1993, p.108; F. Romhănyi habsburgică. În 24 octombrie 1702,
Beatrix, A Ferencrendiek Simon Boer semna, la Făgăraş, un
Marosvasarbelyen. A magyar- act de donaţie potrivit căruia o
orszagi kolostorok XIV. szazadi parte a casei sale din Târgu Mureş
jegyzekenek dataltisi problemai, în era transformată în capelă cat. Între
voi. Marosvasarbely torteneteb6l. 1703-1704 se construieşte o capelă
Marosvâsârhely, 1999, p.191-193; din lemn spre folosul iez. În timpul
cercetări arheologice inedite Adrian răscoalei lui Francisc Râk6czi al 11-
A. Rusu şi colaboratorii). Iea, lăcaşul suferă unele deteriorări.
AR,ML În vederea edificării noului lăcaş de
M. el nesigură. Este posibil zid, iez. recuperează mate1iale din
ca d. să fi început construcţia unui ruinele vechii bis. Sf. Nicolae; se
convent (anterior anului 1303), dar, cumpără casa cu etaj (datată în
dintr-un motiv necunoscut, au 1623) de la moştenitorii
părăsit locul în favoarea fr. (F. cronicarului Nagy Szabo Ferenc
Romhânyi Beatrix, A Ferenc- (1719-1720) şi apoi alte două
rendiek Marosvasarbelyen. A parcele cu case cu prinse între casa
magyarorszagi kolostorok XIV. Boer şi casa cronicarului. În 1722
szazadi jegyzekenek dataltisi se obţine autorizaţia de edificare şi
problemai, în voi. Marosvasarbely o donaţie de 70.000 de cărămizi din
torteneteb6l. Marosvâsârhely, 1999, partea lui Gabriel Haller. Încă după
p.191-193). anul 1703, companiile iez. din
AR Viena şi din Nagykanizsa dăruiesc
M. beghinelor fusese confraţilor din Târgu Mureş unele
amplasată probabil la est de cetate, obiecte de cult şi icoana Maicii
pe strada numită a M. (Klastrom). Domnului cu pruncul Iisus, lucrare
Amintită doar în documente de ce se află azi sub pictura altanilui
secol XVI, cu cea mai veche dată principal. În 8 august 1728 a fost
1503. Se cunosc donaţii din anii aşezată piatra fundaţională a bis., a
1525 şi 1549, care au fost cărei construcţie a fost încredinţată
suspectate că s-au îndreptat, de arhitectului Valentin Scherzer şi
fapt, către o m. a clariselor, nu a maestrului constructor Konrad
beghinelor. Ultimele două beghine Hammer din Schwalbach, stabilit în
şi-au vândut, în 1576, casa de Cluj. Între 1729-1732 se înaltă
263
sanctuaru I. În anul 1732 va fi o se1ie de nobili ca re au donat pe

expediată din Viena pictura seama m.
altaru lui principal, datorată , potrivit
însemnărilor din Historia Domu.s,
unui Appelles Vienensis. În 1733 s-
au achizitionat alte 300.000 de
că rămizi si 10 vase de var. Între
1734 şi 1760 se ridică pereţii navei,
ia r în 1747 coifurile celor două
tu rnuri din faţadă sunt învelite cu
tab l ă. Ga le ria ş i dale le din piatră
a le pavimentului bis. sunt
definitivate în 1749. La 4 octombrie
1750, ep. Sigismund Szroyka Biserica mănăstirii iezuite din
sfinţeşte bis. iez. După anu l 1750 Târgu Mureş
începe amena jarea definitivă a
interio rului : montarea altare lo r Bis. m. iez. este o
secunda re în capelele adiacente co nstru cţ i e de plan rectangu Iar, cu
navei, încoronarea altamlui lungimea de 40 metri şi l ăţ i mea de
principa l cu b lazonu l de a li anţă al 19,80 metri. Sanctuarul, aflat în
familie i Haller şi Danie l (1755). În prelungirea nave i, se înche ie printr-
1757 se încheie lu crări l e la o absidă rectangu l a ră. Faţada
amvonu l bis., pe a căru i ba ldachin vest i că este ma rcată de două
se afla odinioa ră i nsc 1ipţ i a: GR. tumu1i clopotniţ ă unite printr-un
BE7HLEN MUKLOS Es NE}E GR. fronton compus din segmente de
CSÂKY KRJSZT!NA PFNZEN, arc surmontate de un co ronament
SCUI CH/BA UER ANI T/AL Es în unghi drept. Inte rioru l bis. mai
NACHT!GALL .fÂNOS 1757 (sic!). dezvoltă, pe una d int re latu ri, trei
Acum se păstrează un ca 1tuş cu capele latera le, pe cea l a ltă patnJ
blazonu l de alianţă a l familiilor capele. Sanctua ru 1 este flancat de
Bethlen-Csâky. În 1762 este câte o sacristie. Deasupra acesto ra
montată o rga bis., o donaţie a lui se afl ă orato riil e. I ava ş i sanctuarul
Toma Mon us . După desfiinţarea au primit bo l ţi semicilindrice cu
ord inului iez., edificiul devine bis. penet raţ ii , capele le bolţi în cru ce,
paro hi a l ă (8 octombrie 1773). cu muchiile teş ite, iar sub tribuna
Lăcaşu l va înregistra câteva refaceri orgii apar bo lţi a vela. Altaru l
şi co mpl etă ri (etajare în 1781-1782), principal, Botezul Domnului ,
atunci au fost montate vitraliile de reprezintă o valoroasă lu cra re a
firma "G lasmale re i/ von A.L. pictorului Michelangelo
Tu rke/ G rota1i" , iar maestml Szi1mai Unterbe rger. Altare le laterale au ca
Bela e xecută fresca de pe bolta bis. temă Sf. Ladis lau, Sf. Iosif cu
(Înălţarea Ma icii Domnu lui , micuţul Isus , Sf. Ioan epomuk,
Închinarea Regilor Magi etc.). În Răstignirea cu Magda lena. În
1899 s-a u definitivat lu cră 1ile de medalioanele une i rame baroce
restaurare ale lă caşu lui, la ca re a apa r figuri de sfinţi martiri ai
participat ş i Hen rik Alte nb uche r. O o rdinului iez.: Ignaţiu de Loyala,
a l tă importantă restaurare se Francisc Xaver, Ludovic Gonzaga
întreprind e între 1933-1935: DOM. etc. Criste lniţ a din p i atră, datează
EXTRUCTA A. RESTAURATA A. din anul 1733 ( Historia Missionis
1933-35. În cripta bis., menţionată Societatis .fesu. cum in.gressu
di n anul 1732, au fost înmo 1mâ ntaţi eiu.sdem in oppidu.m Sicu.licale M. -
264
Vasarh ely Anna 1 702 inchoata el Teatm lui Naţ i o n a l. Fe resl re le ct 1

subsequis continuata l . Domus vitralii ş i statu ile au fost remontate
Historia, p.1, 2, 5, 7, 12, 29, 45, 55, la b is. ca toli că din P iata Libe 11:1rii
92, 158, 167, 187-188, 202-203, 211, V i aţa m ă năstirească a fost re h1 a t ă
215, · 242, 255-256, 263, 272; Tr. dup{1 a nul 1990 ( RujJfJ, fli, p.T9;
Popa, Monografia oraşu lui Tg. Keresztes Gy., Marosuasarl:wly rc'gi
Mureş. Tg . Mu reş, 1932, p.245-246; epi.tletei. Marosvasa rh e lv, l 998.
B. Nagy Margit, Rfmesza nsz es p.31-32) .
barokk Erdelyben.. Bu cureşti, 1970, .\ I ~
p.184, 187, 202, 237-238, 241, 249- M. fr. m.io.oriţi au l'e 11i1 î11
250; 1 • Sabău, Biserica rom. cal., a nul 1726. Iniţial s-au amplasai î11
H Ioan Boteză torul din Târgu cetate , da r a \lt o rită til e militare s-at 1
Mureş, în Repertoriul monumen- opus constni ctiei aco lo a un11i
telor istorice din Transilvania, jud. cla ustrn . Bis. lo r a fost am pL tsat:t
Mureş (ma nusc1is). Cluj-Napoca, pe o mi că în ă l ţ im e aflată c.kast1pra
1973, p .33-43; A marosvasarh elyi P i e ţii Ma ri . Au b e neficiai el e
Keresztel6 Szen.t Janos Ptebania sprijinul ducelu i Lobkov it z. L;1 1-c1()
(Pa l Anta l S., Mă1ton Judit). Tâ rgu e ra deja în funqie , îrnpreL111 ~1 Cil
Mu reş, f.a .; Keresztes Gy., cla ust11.1l. A fost sfinl. it ă în a111il
Marosvasarhely regi ep1:Uetei. 1757, în cinstea Sf. Anton de
Ma rosvăsărhely, 1998, p.26-27). Padova. Lucrăr il e la claust11J s-au
NS p re lu ngit până în 1767. În c ripta c i
M . fr. s-a început a fi s-au efectu at înmo rmâ 11t ă ri p~nă în
const rnită între anii 1745-1747, pe a nul 1901.
lat ura de vest a Pi eţ ii Ma ri. A fos t
finalizată la 1777, iar tu mul-
clopotniţă în 1802. Este edifi cată în
sti l baroc clasic. Hramu l ales a fost
acela al Sf. Emeric.
Măuăstirea m.io.oriţilor diu

Târgu Mureş
Bis., aşeza t ă p<iralel c11 axa

st răzii, este în zest rată ct1 o si n gură
n avă. Din proiectul inili a l, a fost
rea lizat doar o pa 1t e. Se comp1 11w
d intr-o s ingur~i travee, acoper it ă d e
Măuăstirea frauciscauilo r diu ca lote pe clublouri , sprijinit e pe
Târgu Mureş p il aşt ri c u capitelu ri compozit e si o
co mi să g reoa ie, pu te rnic pro filat ă si
Astăzi este conservat doar lărgită de o fri ză n edecorată. /\rcu I
turnul clopotn i ţă, restul clădirilo r de triumf a fost re usil g reo i,
m. fiind demo late în a nii J 971- susţ in ând u-se pe p il aş tri ct 1 pro fi I
J 972, cu pti le jul co nstrnctiei dub lat. Tribuna, rea lizat{1 mai
265
târziu, se sprijină pe patru coloane gimnaziu minorit din Transilvania.

înzestrate cu capiteluri corintice Construcţia bis. a început în 1722,
imitând marmura. Corul în schimb, dar s-a încheiat abia între 1779-
a fost finalizat larg, prelung şi 1795, când a fost isprăvită nava.
închis dreptunghiular. Are ferestre Planimetric, este o bis. sală cu altar
alungite, cu închideri semicirculare. decroşat şi turn clopotniţă în faţada
Bolţile sunt realizate în maniera apuseană, agrementat de ornamen-
celor din navă. Este decorată cu un te de factură clasicizantă. Inte1iorul
baroc sobru, reprezentat de este boltit semicilindric la nivelul
stucatuti. Frontonul posedă un navei şi bogat ornamentat în stuc
decor în platbandă, străbătut de trei aurit. Altarul principal al bis., cu
ochiuri rotunde. Iniţial nu a avut hramul Sf. Treime, este decorat cu
decât un turn clopotniţă din lemn, tabloul lncoronarea Maicii
amplasat în curte. Un turn nou şi Domnului şi statuile Sf. Francisc,
scund a fost ridicat în 1902, iar în Anton, Bonaventura, Ecate1ina,
anul următor s-au lărgit anexele şi Simion, Iuda Tadeu, Sf. Arhangheli
s-a efectuat etajarea (Kelemen L., Gavril şi Mihail, Maica Domnului,
Erdelyi, epitestorteneti adatok a ca şi cu blazonul familiei de
XV/li. szazev k6zerol, în Erdelyi, donatori Csâky, în relief. Altarele
Muzeum, 1946, p.112-114; laterale au fost închinate sfinţilor
Keresztes Gy., Marosvasarbely regi patroni Ecaterina, Ioan Botezătorul,
epuletei. Marosvâsarhely, 1998, Ioan Nepomuk, Mater Dolorosa,
p.30). Francisc şi Sfânta Familie. În cripta
NS, AR aflată sub sacristia bis. este
M. clariselor a fost înmormântat ctitorul bis., M6zes
întemeiată după anul 1889, pe baza Nagy. Claustrul, de forma t1nui
unui lăsământ al ep. Mihail patrulater, a fost ridicat în mai
Fogarassy. M. şi şcoala ei a intrat în multe etape, începând cu anul 1701
funcţiune în anul 1893. A avut un (aripile de sud şi de est).
gimnaziu şi o şcoală elementară, Patrulaterul construcţiei este închis
care s-au extins treptat (Lestyân F., în 1827, odată cu ridicarea
Marosvtisarbely katolikus multja, în internatului pentru băieţi. M.
Marosvtisarbely t6rteneteb6l. Maros- prezintă două nivele, parter şi etaj.
vâsârhely, 1999, p.167-168). Intrarea în m. este marcată de un
AR fronton cu statuia Maicii Domnului.
Complexului m. i-a aparţinut şi o
Târgu Secuiesc ( Canta, mică capelă, cu hramul Sf. Ioan
Kanta, jud. Covasna). M. fr. din sec. Nepomuk, construită lângă pârâul
al XVIII-iea, despre care Turiei. În vecinătatea capelei, -
isto1iografia mai veche consideră că demolată în 1975, - a fost plasată
a continuat o tradiţie medievală. statuia Sf. Ioan Nepomuk 0 755).
Asemenea antecedente n-au fost Clopotele bis. m. sunt din anii
însă confirmate de critica modernă. 1750, 1768, 1769, 1771 şi 1792.
Conventul a fost ridicat în Canta Orga, din 1894, aparţine maestrului
(Kanta), suburbie a oraşului Târgu Otto Rieger. Au funţionat până în
Secuiesc. Anterior anului 1692, epoca interbelică (Karacsonyi, li,
familii locale donează terenuri p.432-433; Bod6 I., A kantai
pentru mutarea aici a m. şi a şcolii templom tortenete (manuscris).
din Estelnic. Primele constructii de Târgu Secuiesc, f.a.; Savai ]., A
lemn s-au terminat la 1696.' Tot csiksomlyoi es kantai iskola
atunci şi-au deschis porţile primul
266
t6rtenete, în Documenta Din vechea m., bis. (a fl a t ~1

Missionaria, II/II, Szeged, 1997). pe strada Ion C reangă) co ns e 1vă
NS, ML elemente gotice ce1te. Llicasul m.
este o bis. sală (3 1,2 x 11 ,2 metri )
Teiuş (ju d . Alba). M. fr. cu cor pentagonal , sacristie pe
întemeiată de către Ioan de latura de nord a coru lui s i un turn -
Hunedoara, care, de altfe l dispune clopotniţă a l ăturat sacristiei c11 el;:ij.
ş i aşeza rea pe faţadă a une i Intrarea prin c ipală, di 11 fa1ada
inscripţii votive. Documentele fac vestică are un po1tal în arc ele
menţiuni încă din 1450, despre factură gotică. Două co11so le
domui de observantia in loco arcuite susţin linte lul usii pe ca re a
Dyogh quam Johannes de fost săpată ins c ripţia voti vă: AN( no )
Huniad ... ji.J.ndavit, apoi 1454- D(omi)NJ MCCCCXXXX\17111
1455: constructio claustri 17Jewys. JOHANNES DE H UNYAD R(e(C(n)!
Posibil ca la edificare să fi HUNC(a)R(ie) CUB(ernato)R Î11
pa1ticipat meşterul pietrar Konrad lunetă este aşezat ă ste ma
din Braşov . În anul 1535, se aflau Hunedo reşt ilor înscrisă î11tr-1111
în ea 18 călugări, iar în 1542, doar chenar patrulob. Po 11ahil eslc
cinci. O succesiune de testamente li su rmontat ele o fe reast ră î11 arc
se adresează în anii 1523, 125, frânt. P e reţ ii el e nord şi de suci ai
1531. Surse târzii susţin că a fost l ăcaş ului sunt sprijiniti de
li chidată în anul 1551 , cu concursul contrafo1ţi. Faţada sudi că este
nobilului Menyhart Balassa, dar străpunsă de tre i ferestre în a rc
principele Sigismund Bathory i-a frânt , cu mu !uri t1ilo bate ş i
adus înapoi pe călugă1i, pentru o cvadrilobate mascate la exte1ior de
scurtă perioadă de timp, în anu l vitralii. În fatada n o rdi că se
1598. În actu l p1inciar, acordat fr. deschide un a l doilea po 11 a l, în ;1rc
Francesco Passis, se specifică că m. frânt, cu profiluri conr inue-. Co nil
a fost timp de 40 de ani n e lo cu it ă. pentagonal, compus di11 1re i lra \'ee,
La 1603 bis. a fost distrusă d e că tre este ranfo1ţat de cinci co ntrafo 11 i
so ldaţii lui Moise Szeke ly, treptaţi. Bolţile , ca ş i a11cadramenttil
rămânându-i doar pereţii. Din intrării de nord, par să dateze doar
vechile obiecte liturgice, une le din a doua jumătate a sec. al XV-
piese au fost transpo1tate şi apo i lea. Sacristia d e pe latu ra de no rei
folosite, după anul 1619, în bis. m. mai păst rează deschid e ril e goti ce,
din Szecseny (Unga1ia). La la fel ş i turnul clopo1nit ~1 cli11 ,·es11II
începutul sec. al )CVTII-lea se sacristi e i ( la 11i ve lul a l trc ib1
spunea despre ea că zăcuse peste deschideri trigeminate c11 m1 Il11ri
un sec. în părăsire. trilobate). Interiorul 11a,·ei si al
corului, au fost co mpl et
transformate la începutu I sec. a l
XVIII-iea, de la vechile ogive
păstrându-se în peretii late rali doa r
pornirile acestora. În co r î11să se
mai vă d conso le le co ni ce 1re pra1c,
de factură gotidt. ACllm i11t e- ri o nil
este acope1it cu bolti semicilindri ce
cu pe n e traţii. Tribuna pe111ru o rg{1,
din capătu l vesti c, a re parapet clin
Biserica fostei mănăstiri piatră traforată, bolţi în cru ce
franciscane din Teiuş sprijinite spre inte1ior de arC11ri
267
frânte ce zac pe doi pilaştri şi doi Aşadar bis., cu hramul Sf. Fecioare,
stâlpi octogonali, cu baze pătrate. este redeschisă în anul 1703, în
Amvonul, din piatră cu cupa folosul călugărilor paul. În 1704,
octogonală articulată, cu nişe oarbe acelaşi Ştefan Apor, în testamentul
în arc frânt, se sprijină pe un picior său, face o donaţie rezidenţei,
octogonal. Arcul de triumf este cu arătând că el i-a adus pe paul. la
traseu curb, la fel şi portalul ce Teiuş, prin urmare el trebuie să se
mijloceşte accesul în sacristia îngrijească de ei. De remarcat
acoperită cu o boltă stelară şi cheia mărimea care însoţea donaţia: trei
de boltă decorată cu motivul Agnus sau patru fraţi pot trăi din ea
Dei. Sacristia comunica cu parterul "onest". Primesc o vie şi o moară la
turnului printr-un portal în arc Teiuş. Pentru lucrările altarelor şi a
frânt. O boltă în cruce, decorată cu altor "lucruri sfinte" nefăcute până
blazonul Corvineştilor acoperea atunci şi pentru lucrările interioare
parterul turnului. Pe contrafortul şi exterioare din bis„ lasă 1000 de
sud-vestic al absidei bis. se mai florini. Se arăta de asemenea că şi
vede un ceas solar cu data de 1535. în anii anteriori rezidenţa a primit
(Rupp, III, p.237-239; Ramer Fr. FI., câte 100 de florini anual, împreună
A t6visi templomok, în AE, III, 1870, cu hrana necesară fraţilor. A fost
p.93-94; Orban B„ în Szazadok, sfinţită de către ep. transilvan
1886, p.309-321; AE, 1889, p.274, Andrei Illyes, în anul 1713. Tot de
1896, p.316, Fărster Gy., A atunci datează inventarul sacristiei
bunyadiak sirem/.ekei., în Magyar- rezidenţei din Teiuş. La acea dată o
orsyag milem/.ekei.. I, Budapest, locuiau trei călugări. Altarul
1905, p.63; Măller I., Epiteszeti principal a fost ridicat de către
em/.ekek Hunyadi Janos idejeb6l, în Gheorghe Mixa, în 1730. În 1737 a
Magyarorsyag milem/.ekei.. I, fost reparat (?) ceasul solar de pe
Budapest, 1905, p.123; Vătăfianu, contrafortul din coltul de sud al
p.250-251, 546; DocArtPaul, III, corului. În anul 1761: ep. transilvan
1978, p.38-41. Entz 1996, p.493). Sigismund Anton Stojka se
NS, AR, ML îngrijeşte de repararea exterioară a
M. beghinelor a fost bis. şi de turn, iar la 1775 s-au făcut
întemeiată probabil de către Ursula două altare laterale şi s-a realizat
Perenyi, în deceniul 1520-1530. Din podirea cu lespezi de piatră.
anul 1526 provine codicele pe care Curând după înfiinţare ajunge la
fr. Andrei NyiJjt6di l-a dăruit sorei rangul de priorat, fiind singura
sale, Iudita, beghină la Teiuş. A fost instituţie paul. de acest gen din
amintită documentar doar în anul Transilvania la vremea respectivă,
1551. Nu se cunosc hramul şi fiindu-i subordonate rezidenţele
amplasamentul ei (Karacsonyi, II, misionare de la Turda şi Ilieni. Va
p.558; 605-606; F. Romhânyi rămâne în funcţie până în anul
Beatrix, Kolostorok, p.68). 1786, la data desfiinţării generale a
AR ordinului. Clădirile şi bunurile au
Prima mentiune a unei noi trecut până astăzi în folosinţa
m. paul., datează 'din 1700, când parohiei cat.
misionarul apostolic al ordinului Clădirea m. de odinioară se
paul., Eusebiu Radovân, înştiinţea compune din două aripi: aripa de
ză că a obţinut pentru ordin două răsărit, alipită turnului şi sacristiei şi
case şi bis. în Teiuş şi Ilieni. În aripa de nord mai scurtă.
1701, Ştefan Apor decide să o Amândouă aripile au un coridor
refacă, în urma unui jurământ. (portic) spre curte, acoperit cu bolţi
268
boeme, despăiţite de arce dublau p.22; N. Iorga, Stefan cel .'11an'.

şi ferestre rectangulare. Cele nouă Mihai Viteazul şi mitm/Jolia
încăperi ale m. sunt boltite cu bolţi Ardealului, în An. Acud. Ront.
boeme, de factură barocă. Cea de a Mem. Seţ. Ist. Ser. II. Tom. XXVII,
şaptea încăpere, din aripa 1904, p.18-20; St. Meteş,
răsăriteană, are o boltă în formă de Mănăstirile, p.65).
calotă alungită, susţinută de arcuri IB, AR
în formă de mâner de coş. În
interiorul corului, pe peretele sudic, Tileagd (jud. Bihor>. M. a
sunt încastrate trei fragmente de fr., despre care isto1iografia mai
lespezi funerare. Cea din stânga veche a acreditat ideea că a fost
este decorată cu vrejuri aplatizate şi preluată, în 1333, de la alt ordin
o lalea stilizată, următoarea are un (posibil templieri). M. a fost
armoar cu coif cu coroană şi o întemeiată de către Cenad de
roată cu spiţe, a treia este decorată Tileagd, ep. de Eger, anterior
cu motivul panglicilor împletite şi anului 1329. Amintită la 1355, ca
un fragment de inscripţie, pa1ţial apaiţinând fr. conventuali, cu
descifrabilă. Cristelniţa este o hramul Sf. Fecioare. La acea dat~t,
lucrare de moifologie barocă din m. era terminat{1 doar bis.
(DocArtPaul, III, p.38-41). Dotarea cu celelalte clădiri
NS, AR, ML necesare s-a făcut, se pare, până în
1347, deoarece în acest an m. a
Telciu (jud. Bistriţa- putut găzdui adunarea generală a
Năsăud). M. ort. situată lângă apa ordinului. O altă adunare are loc în
Byrckes, pe stânga drumului, între 1369. Mai târziu, doi fraţi din
Hordou şi Telciu. Documentul ei familia ctitorilor, Nicolae şi Mihail
de reînfiinţare datează de la anul Telegdi, cu religii diferite, au
1523, an în care preoţii Matei, împăiţit bunurile m. între ei.
Şandor şi Petru, împreună cu unii Acţiunea a prilejuit şi o inventariere
cnezi din valea Rodnei, adresează a averilor. Pe lângă unele părţi de
magistratului oraşului Bistriţa o moşii, o curte şi două grădini, sunt
solicitare în acest scop. Cererea le-a înşirate valori de aur, argint, pietre
fost aprobată în septembrie 1523. preţioase şi alte lucruri, estimate la
În 1526, m. ar fi fost jefuită de 1200 de florini. În finalul disputei
Sigismund Nagy. După unele surse celor doi Telegdi (1561), m.,
m. ar fi servit drept rezidenţă împreună cu o parte a obiectelor
pentru ep. Ilarion. Lărgirea liturgice, a fost redobândită de
privilegiilor, din partea oraşului Mihail, cel care era de religie cat. În
Bistriţa, s-a produs Ia 1533, când a 1575 a fost definitiv abandonată în
primit o pădure, o moară, libertate favoarea reformaţilor. Claustnrl este
de pescuit şi loc de păşunat. A considerat dispămt, dar actuala bis.
dispărut fără alte uime reformată este bănuită că ar fi fost
documentare, iar pe teren, doar un m. O inscripţie îi atestă înălţarea în
toponim, "Valea m.", mai oferă un anul 1507. Data s-ar confirma prin
palid indiciu privind prezenţa unor elemente de
amplasamentul. Se afirmă că în arhitectură gotică în structurd ei,
1904 a fost descoperit clopotul ei, deşi bis. a suferit mai multe
împreună cu un tezaur monetar. intervenţii în sec. XVIII-XX. Pe de
Clopotul ~ fi în posesia bis. altă parte, informaţii de la începutul
parohiale (A. Bunea, Vechile sec. XX susţin că m. a fost
episcopii româneşti. Blaş, 1902, demolată undeva la est de castelul
269
d e o din i oa ră ( Fu.xbq/Ter, l, p .297-

298; li , p.1 64; Rupp, III , p .171-172;
B11ny itay, II, p.457-459; lll , p.428;
Kmâ csony i, I, p .203 -204; Ba logli
Jo lân , Az Erdely i Rennaissance.
Buda p est, I , 1943, p .27 şi urm. ;
Vă tăşi anu, p.87; Rep ertoriul
m onumentelor naturii, arh eologice,
istorice. etnografice, de arb ilect11ră
si n rtă din judeţul Bihor. O rad ea,
1974, p 171' 248-249).
AR, lB , M L
Timişeni , vezi Şag u .
Timiş oara (jud . Tim i ş) . M. Planul mănăstirii franciscane

d. d es pre ca re posedă m o s i n gură din Timişoara înainte a
s ursă s i g ură, cea ca re d oa r o demolării de la mijlocul
me nţi o n ează la L~29. Este pos ibi l secolului al XVID-lea
ca fo nd ato ru 1 e i să fi fos t rege le
Ca rol Ro b e 1t . O m . d ed i ca t ă Sf.
Fecioa re, a t es t a t ă în loca lita te în s udu l une i inc i11te de c la 11 stn1. U
vre mea lui Sig is mund de ca racte riza sa nctu a nJ l n edecrosa r ş i
Luxe mburg ş i ca re a încetat să înc his pri ntr-o abs i d ă în a rc de
fun cţ io neze în a nu l 15 26 , a r p u tea cerc. Se c un osc da l ă ril e ei
fi m . ci. În nici unu l din cazuri nu s- inte rioa re (a lta rul p rinc ipa l a l sr.
au păst ra t ind ic ii topogra fi ce Cru c i, a l s finţi l o r Francisc, Anton de
( H a rsă n y i A., A d om onkos ren.d Pad ova, Ioa n Ne p o muk ). Exista s i
Magyarorszagon a 1"f!fonnilci6 el611. o c ri pt ă. La co lţu l de no rei-vest a l
Deb recen , 1938, p .81) . bis . a p a re fi g u rat u11 tu rn c irc ul a r.
AR Cla ustru 1 este integ rat în a lte do u ă
M. fr. a fost a m e n a j ată CU!t ine mai ample , 1111a sp re est,
d int r-o mosch ee (fost ă ante rio r b is . a lta s pre vest, a l că ro r rosl\1ri s1111t
n, du pă a n u l 1716, în o raş u l g re u d e im aginat . A r111 ictio11 a1
exte rio r. În a nu l 1723 ce le do u{t aco lo ş i o scoa l{t. D11 p{1 căd e rea
co n stru cţ ii existe nte au rost Be lg radu lu i su b lurc i, cl{1ci ire;1 a
de mo late, fr. p rimind în schim b o fost pregă tit ă pe utnJ a fi de mo lai ă
bis . a fl a t ă în ruin ă, to t în afa ra p rin exp lozivi, ia r co11ve11t1 tl a rost
cet{t\ii , ca re servise ante rio r ca d egrad at la rang d e rezidenl {1.
d e p ozit d e sa re ş i pu l b e ră ri e . S-a A uto rită ţi l e milita re au o fe rit fr.
tra nsfo rmat în conve nt în a uu l posibilitatea d e a se m1 1ra la Vftrşe t
1726. O no u{1 b is., cu a nexele m . o ri în ca 1tie ru l Fa bri c.
:rn început să se clă d ească a l ă turi Î11 1745 a rede\·e 11 i1
ele loCll l pe ca re îl p rimi se r{t. Se co n ve nt , ş i s-a so li cil <tl re; 1111pl;1sa-
pa re că hra mul e i a fos t :'!cela a l Sf. rea în pe ri melntl cet[llii . So li c it a rea
Ecate rina. li s-a îm p linit î 11 anul l ""752 , câ 11d li
Prob a bil că aceasta este m . s-a co ncedat o veche moa r{1 s i o
a l că re i pla n a fos t conserva t, foa 1te clă dire a l ăt urată . În a n u l u rmă to r s-
s uma r, pe unu l dintre p ro iecte le de a început co n strn cţ i a n o ii m ., în
a me na ja re ale ce tăţ i i . Co nfo rm p a ra le l cu d e ma nte la rea ce le i afl ate
acestuia, b is . m. era a mp l asată la în afa ra ziduril o r. Vechea
270
construcţie a fost demolată cu mai lat. A fost desfiinţată în anul

prilejul ridicării cetăţii la 1757. Pe 1788, iar bunurile ei date piar.
locul ei s-a ridicat, în 1763, un Clădirea fostei rn. a fost avariată în
obelisc comemorativ. Arhitectul 1849 şi reparată la 1855. M. a fost
noii m. a fost Johann Lechner. Fr. li închisă în 1901, iar bis. dărâmată la
s-a ridicat o nouă bis., cu hramul 1911. În evidenţa Monumentelor
Sf. Fecioare (1772-1774), care, la Istorice, din anul 1955, fostele ei
1806, a devenit bis. parohială. Pe anexe figurează pe strada Ern.
turnul ei a fost instalat, în anul Ungureanu, transformate în şcoala
1838, primul ceas public al Tehnică de Muzică (Urban Fr.,
orasului. Bis. a fost reconstruită în Historia seu compendiosa descriptio
cu~ul sec. al. XIX-iea (Ivânyi I., Provinciae Hungariae Ordinis
Adatok a temesvari Szent Katalinr6l Minorum S. P. Francisci. ..
czimezett templom es zarda Cassovia, 1759, p.156-161; Rupp,
t6rtenetehez, 1717-1759, în III, p.96; Ivânyi I., Adatok a
T6rtenelmi es regeszeti ertesit6, V, temesvari szt. Katalinr61 czimet
1879, p.71-78). templom es zarda t6rtenetehez, în
M. iez. au început prin a T6rtenelmi es regeszeti ertesit6 a
prelua bis. Sf. Gheorghe, transfor- Delmagyarorsiigi t6rtenelmi
mată în moschee de către turci. Ea 1879, p.71-78; Bart A., Die
a fost ridicată în anul 1726. Au k6niglicbe Freistadt Temeswar, ein.e
dispărut la ciuma din 1738. M. le-a monograpbiscbe Skizze. Timişoara,
fost preluată de fr. Faţada a fost 1902, p.120; Szab6 Gy. P.,
transformată apoi între anii 1754- Ferencrendiek a magyar t6rtene-
1769, prin meşterul Anton Platei lemben. Budapest, 1921, p ..:S57-358;
(Rupp, III, p.96). V. Vătăşianu, Icoana Maicii
M. fr. bulgari au fost aduşi Domnului din Muzeul Institutului
în locul lăsat liber de către iez., în de Studii Clasice din Cluj, în
1724, respectiv în fosta m. fr. a Omagiu fraţilor Lapedatu.
oraşului, care devenise, în timpul Bucureşti, 1936, p.863-868; K.
ocupaţiei turceşti, principala Juhâsz, Die Franziskaner im Banat
moschee. Refacerea s-a produs pe in den jahren 1716-1806, în
vechiul amplasament. Bis., începută Sudostdeutsches Archiv, IV, 1961,
în anul 1733, s-a sfinţit în 1736, p.30-41; Stoicescu, p.172).
dându-i-se hramul Sf. Ioan 18, AR
Nepomuk. Pe o hartă a oraşului,
realizată în anul 1758, de către C. Topliţa (jud. Harghita). M.
Al. Steinlein, m. este poziţionată în ort. cu hramul Sf. Prooroc Ilie, este
colţul nord-estic al Pieţei aşezată lângă pârâul Doamnei, în
Principale, mărginită la nord de interiorul oraşului. Începuturile nu
sţrada Fr., la est de strada Krumpe, îi sunt cunoscute. Icoana din 1677,
iar la sud de Theresia. Bis., situată pe care o posedă s-ar putea să
în nordul complexului, este provină de la m. Moglăneşti. La
desenată cu altar poligonal amplu, 1763 exista acolo un călugăr ort.
de lăţimea navei, urmat de o navă Figurează însă ca fiind desfiinţată în
prevăzută cu câte două capele anul următor. Actuala bis. de lemn,
laterale, ieşite din linia laturilor. ·cu plan trilobat şi închiderea de
Spre vest, contururile dau impresia vest tot poligonală, are un pridvor
a două turnuri. Claustrul nu deschis spre sud, peste care s-a pus
prezintă altă particularitate decât o clopotniţă. Arhitectura prezintă
aceea că avea corpul de vest ceva .
puternice influente moldovenesti. .
271
Este datată 1847 şi provine, potrivit aproximativ în aceleaşi vremuri. O

unor surse, din s. Stânceni, de casă de piatră din târg este notată
unde a fost mutată în anul 1910. în izvoare, la 1515. Singurii săi
Aceasta este data la care se priori cunoscuţi au fost Blasiu, care
consideră ca m. a fost reînfiinţată, apare în anul 1493, şi Martin, la
de către viitorul patriarh Miron începutul sec. XVI. Părăsită la
Cristea. Stăreţia s-a clădit în 1928. mijlocul sec. al XVI-iea, a fost
Iniţial a avut statut de stavropighie distrusă la începutul sec. al XVII-
patriarhală, ulterior a trecut în lea. Pe locul ei s-a ridicat bis.
administrarea episcopiei Clujului. reformată din Turda Veche
Restaurări si extinderi au fost (Cstinki, V, p.687; Entz 1996,
efectuate în° anii 1975-1976, 1985- p.489-490; Torda vtiros tanticsi
1990. Posedă un muzeu, din anul jegyz6k6nyve. 1603-1678. Cluj,
1994, în care au fost grupate 1993, p.15-16).
vechile sale colecţii de artă AR
bisericească, carte veche Considerată de unii singura
românească, obiectele personale reşedinţă a ioaniţilor din
ale primului patriarh al României Transilvania. Aceştia sunt
(Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, menţionaţi documentar pentru
p.169; D. Antal, Schituri şi, prima oară în 1274, prin prezenţa
mănăstiri în protopopi.atul unui frate Frustanus. La 1276, este
Reghinului, în RT, XVI, nr.4, 1926, atestat şi un Iacob de Wechelyny,
p.93-94; Şt. Meteş, Mănăstirile, magistru al casei cruciaţilor, dar, cu
p.136; Ioana Cristache-Panait, toate acestea, circumstanţele
Biserici de lemn - Alba, p.334-338; apariţiei sau dispariţiei m. sunt
M. Gaia, I. Gaşpar, M. Sârlea, necunoscute. În anul 1323 li se
Mănăstirea "Sfântul Proroc Ilie" din spune cruciaţi ai Sf. -Rege. A fost
Topliţa, în Augustia, II, 1997, p.437- unul dintre cele opt locuri de
446). autentificare din perioada
AR, IB arpadiană, ale Ungariei medievale.
Posedăm despre ea menţiuni şi din
Treznea (corn. Agrij, jud. anii 1295, 1297, 1299, °1323, 1360.
Sălaj). M. românească, gr. cat. şi În 1525 se vorbeşte despre un
ort. În localitate sunt atestate două spital cu hramul Sf. Elisabeta
m.: una la "Măgura", alta la "Şanţ". văduva, care nu pare a mai avea
Hramurile nu ne sunt cunoscute. legături cu vechea instituţie. Mai
Nu aveau călugări nici în 1772, nici târziu (continua ?) să existe un
în 1774 (Z. Pâclişanu, Vechile spital cu numele Sf. Fecioare (?),
mănăstiri, p.169; Şt. Meteş, pus în legătură cu activitatea lor.
Mănăstirile, p.148-149). Au fost implicaţi şi în exploatarea
AR sării din împrejurimi. Singurul care
discută un posibil amplasament
Turda (jud. Cluj). M. a. este Lâszl6 Kăvari, care văzuse încă
întemeiată anterior anului 1331, de ruine în preajma bis. luterane şi
către regele Carol Robert. A avut cunoştea o serie de toponime
hramul Sf. Fecioare. A avut pe semnificative (Kăvari L„ Erdely
lângă ea o scoală. În 1391 i se epi,teszeti emlekei. Kolozsvartt,
menţionează 'poarta. În 1459, în 1866, p.263; Reiszig E„ A
stăpânirea ei se consemnează o jerusztilemi Szent ]tinos lovagrend
moară; alta, cu trei pietre, urmează Magyarorsztigon. II, Budapest,
în 1507; o a treia, pe Arieş, 1928, p.139-141; K. Kozăk,
272
Constntctions dans la Hongrie des Mikes, confrate al ordinul11i paul.

XJJ-XV siecles des ordes de În 1729, călugăml misionar Ma1ti11
cbavalerie el d'hospi,talifNS et leur Gălffy de la Teiuş, recâstigă de la
injluences, în Acta Arheologica, 36, calvini bis. Sf. Ana. Cunoaştem o
1982, p.119; Entz 1994, p.161; Zs. reparaţie majoră care a avut loc în
Hunyadi, 1be Hospi,tallers in the anul 1755. La cererea călugămlui
Kingdom of Hungary: bouses, Anton Horvăth, primesc de la
personnel, particcular activity up to Tezaur:uiatul regal, 150 de florini
c. 1400, în curs de publicare). pentru· repararea bis., şi câte .~O de
IB, AR f101ini anual pentru următorii ani. A
În anul 1531, fr. au primit fost desfiinţată, împreună c11
aici o casă. Călugări fr. salvatorieni celelalte m. paul., în 1786. La data
sunt menţionaţi acolo la 1535 şi desfiinţării, doar doi călugări trăiau
1542, fără să ştim exact ceva despre în rezidenţa de la Turda. Clădirile
claustrul lor. Alungaţi la Reformă, s- ei sufereau de vechime şi
au întors în anul 1735. După 1740 umezeală. Nu cunoaştem alte date
au început să-şi ridice un nou despre destinul ei (DocArtPrwl, 111,
claustru în Turda Veche. Privilegiile p ..35).
de constituire, în forma unei AR, \1L
rezidenţe, au fost obţinute la 1743.
În aceeaşi formă au funcţionat până Turnu Roşu (Porceşti, jud.
la reformele administraţiei Sibiu). M. ort. întemeiată "pe valea
comuniste. Nu cunoaştem detalii caselor în Curechiuri". Ep. nJtean
despre spaţiul lor de vieţuire gr. cat. Mihail Olsavszky, cerea, în
(Hunfalvy P., Magytirorsztig es anul 1747, alungarea călugătilor ei,
Erdely kepekben. III, p.21-26; Szabo socotind că făceau propagandă
Gy. P., Ferencrendiek a magyar împot1iva umm religioase. Altt>
tortenelemben. Budapest, 1921, date, privind hramul şi istoria ei, 1111
p.360-361). se cunosc.
AR Se. de călugăti, reînfiinţat
M. paul constituită, după în anul 1994, cu hramul Adormirea
părerea unor istorici din sec. XIX, Maicii Domnufui (Z. Pâclisanu,
în sec. al XIV-iea (?), probabil prin Vechile mănăstiri, p.162; Şt. Meteş,
preluarea bis. ospitalierilor. Nu Mănăstirile, p.138; M. Vlasie,
există date sigure pentru această Dntmuri spre mănăstiri, 2000,
ipoteză. (Re)întemeiată după anul p.191).
1714. Iniţial a funcţionat într-o casă AR, f\'L
donată de către comitele Mihai
Ţeghea (corn. Craidorolt, Ţichindeal (Valea
jud. Satu Mare). M. ort. de maici, Hârtibaciului, corn. Nocrich, jud.
ridicată la sud-vestul localităţii, cu Sibiu). Se. de maici, nou înfiinţat,
hramul Naşterea Maicii Domnului. început din anul 1990 (M. Vlasie,
A fost sfinţită în anul 1994. Drumuri spre mănăstiri, 2000,
IVL p.193).
IVL
Ţeţ, vezi Şugag.
Uioara de Jos (Ciunga, nu avem alte date decât cele ale
jud. Alba). M. gr. cat. întemeiată tradiţiei locale consemnate în
anterior anului 1759. În 1765 este perioada interbelică, dar, de atunci,
localizată în pădurea Chereucului. fără alte temeiuri suplimentare
În anul 1774 se ştie că avea doi descoperite sau publicate (D. Antal,
călugări şi puţin pământ. Avariată Schituri şi mănăstiri în
de Buccow (?) şi apoi refăcută, în protopopi.atul Reghinului, în RT,
anul 1780 fiind în funcţiune. Pe XVI, nr.4, 1926, p.97).
atunci deţinea un destul de bogat AR
teren arabil şi pădure (101 iugăre).
Se cunoaşte egumenul Teodosie, Urmen.iş (jud. Bistriţa
care a păstorit între anii 1775-1783. Năsăud). M. românească cu hram si
Pomenită şi la 1793. Despre amplasament necunoscute. Bis. m'.,
cumpărarea unei păduri a m. aflăm realizată din lemn, ctitorită de către
în anul 1799. Alte date ne lipsesc. nobilul Andrei Călbaze, ar aparţine
Dispare prin anul 1940 (Z. anului 1673. A devenit gr. cat.
Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.156; Posedăm date despre ea în anii
Ioana Cristache-Panait, Bisericile de 1772-1777, când nu avea decât
lemn, p.102). unu-doi călugări, o mică
IB proprietate de teren şi obţinuse
dreptul de a strânge milostenii. Bis.
Ulieş (jud. Harghita). M. se pare că se mai păstra la 1900
paul. medievală incertă, suspectată (Şematismul jubiliar al mitropoliei
doar pe baza tradiţiei (David L., A Blajului din anul 1900. Blaj, 1900,
kozepkori Udvarbelyszek muveszeti p.211-212; Z. Pâclişanu, Vechile
em/.ekei. Bucureşti, 1981, p.35). mănăstiri, p.162; Şt. Meteş,
AR Mănăstirile, p.70-71).
AR, IB
Urisiul de Sus (corn.
Chiheru de Jos, jud. Mureş). M. Urşua, vezi Orşova.
românească probabilă, despre care
Vaca, vezi Crişan. în faima originală. Părţile su peri-
oare ale naosului şi pronaosului au
Vad (jud . Cluj). M. ort. suferit de-a lungul timpului nume-
situată în centrul s. A avut hramul roase intervenţ ii, dar acoperirea lor
Adormirii Maicii Domnului. S-a cu bolţi gotice, chiar dacă mai pot
întemeiat pi·obabil pentru a sprijini fi invocate indicii în acest sens
e piscopia care a fost plas ată în (existenţa unor fragmente de ne r-
ace l aş i loc, p1in grija voievozi lor vu1i gotice, aflate în naos ş i
Moldovei, la sfârşitul sec. al XV-iea pronaos, ca ş i a unei che i figurate
oii la înce putul celui următor. Pe heraldic), este n egată de cerceta rea
de altă pa1te, un document din de parament şi d e cea a rh eo l ogi că.
anul 1553, susţine fără echivoc că
ar fi fost clădită de către Petru
Rareş. Se cunoaşte sigiliul e i
redactat în limba s lavo nă. Voievozii
Moldovei i-au d ă ruit,
episcopie i, s. Vad, Bogate le Şi
Suarăş. Ep. de Vad au rezidat aici
până în sec. al XVII-iea, chia r ş i
e i si
[
după încetarea dominaţiei
moldovene. Foa1te probabil că bis .
le-a se1vit ca n ecropolă. La sfârş itul Biserica mănăstirii Vad
sec. al A'VII-lea ş i în p1ima jumătat e
a sec. al XVIII-iea m. este distrusă .
Apariţia unui grafit, din anul 1719, Se susţine că ini ţ i a l , cele
semnat de un călugăr moldovean, dou ă compa1time nte au fost
ar putea să însemne doar trecerea tăvănite , iar sistemul de boltire pe
sa pe aici, fără ca m. să ogive, deşi început , a fost un
funcţ ioneze. O tentativă de refacere proiect abandonat. · Dre pt u1mare,
a avut loc în preajma anu lui 1754. restaurarea din anii 1973-1975, a
Bis. a stat în ruină pâ nă în 1838, me nţinut ultime le bolţi găs ite în
câ nd este repa rată ş i resfinţit ă de aceste compartimente, care e rau
că tre gr. cat. La începutul sec. al semicilindrice ş i realizate din le mn.
XX-lea, se sustinea că ar fi avut si o Exte1iorul pos ed ă un soclu frumos
incint ă de piatră. ' profilat (scotie, trea ptă şi ta lon) .
Bis. a fost 1idicată din Din pe1ioada m e dievală se mai
p i at ră, cu naosul şi altarul păst rea ză po 1ta lul de vest în arc
pentagonal dispuse într-un triconc frânt şi cel dinspre navă care este
moldovenesc. Era pre lungită spre dreptunghiular, cu baghete. La
vest de un pronaos. Cel puţin ambele au fost semnalate urme de
alta rul a fost boltit în reţea, zugrăvea l ă poli cromă. Ferestrele au
s tru ctură care se păstrează şi astăzi conse 1vate, de aseme nea , mulurile
276
originale. Nu se cunosc urme de desfiinţată printr-un ordin emis la

pictură murală. Cercetările arheolo- 30 septembrie 1782. Clădirile
gice s-au derulat între anii 1969- ruinate i-au fost văzute la 1797
1972. Cu acest prilej, s-a stabilit că (Dieceza Lugoşului. Sernatism
pridvorul şi turnul clopotniţă din istoric. Lugoş, 1903, p.599-400; Z.
lemn ce se ridică deasupra lui, ca şi Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.169;
contraforturile sunt din sec. al XIX- Şt. Meteş, Mănăstirile, p.130-131).
lea. Mormintele nu pot fi socotite IB
ca fiind tipice unei m., dar nici unei
necropole episcopale. La circa 30 Valea Călugăra, vezi
de metri spre est de absida Ciclova Montană.
altarului, au fost găsite tălpile de
piatră seacă ale unei construcţii de Valea God.inovei, vezi
lemn, a cărei utilitate poate fi, în Bocşa-Vasiovei.
acelaşi timp, de reşedinţă
episcopală ori stăreţie (Şt. Meteş, Valea Hirtlbaciului, vezi
Mănăstirile, p.149-151; Z. Ţichindeal.
Pâclişanu, Vechi mănăstiri româ-
neşti de dincolo de munţi, în Valea Mare (corn. Barcani,
Universul, 60, nr.232, 1943, p.l; jud. Covasna). M. ort. de călugări,
nr.246, p.l; Şt. Balş, Biserica lui cu hramul Naşterea Sf. Ioan
Ştefan cel Mare de la Vad, jud. Botezătorul, înfiinţată în anul 1998.
Someş, în BCMJ, XXXVI, 1943; IVL
Vătăşianu, p.567-569; M. Porumb,
Bisericile din Feleac şi Vad. Două Valea Mănăstirii (Râmeţi,
ctitorii moldovenesti din Transil- corn. Râmeţi, jud. Alba). M. ort.
vania. Bucureşti, ' 1968; Mariana amplasată la ieşirea din chei a văii
Beldie, raport în Arhiva Direcţiei Geoagiului, pe domeniul nobiliar
Monumentelor Istorice Bucureşti; cu acelaşi nume. Hramul ei a fost
Monumente istorice, p.90-93; M. al Izvorul Tămăduirii. Bis. se
Porumb, în AJJACluj, XXVII, 1985- compune din altar cu absidă
1986, p.475-477; Marina Iliescu, semicirculară, decroşată, aşezat în
Restaurarea bisericii din Vad, în prelungirea unui naos. Spre vest,
Tuşnad. 1997. Sf. Gheorghe, 1998, naosul este continuat de un
p. 170-172). pronaos care, posedă particula-
AR, IB ritatea de a fi surmontat de un tum
clopotniţă şi o locuinţă dispropor-
Vaida Rece, vezi "Recea. ţionat de masivă, cu trei etaje. Tot
acolo se află şi singura intrare, pe
Vaidei (corn. Romos, jud. latura de nord. Bolţile semicilin-
Hunedoara). M. gr. cat., ctitorie a drice, sunt dispuse în axul principal
lui Ioan Dumitru Barbu, la naos, respectiv transversal sub
proprietarul unui mic lot de clopotniţă. Pentru succesiunea
pământ, numit "Cornul Bârsanului", fazelor de construcţie există
pe care l-a cedat pentru o mică m. numeroase incertitudini. Dacă
alcătuită din capelă, casă şi şcoală planimetria poate fi una arhaică,
sătească. Întemeierea s-a înfăptuit poate chiar unitară, elevaţiile, cu
la 1759 sau 1769. Nu se cunoaşte bolţile şi turnul, ca şi paramentele,
cui a fost dedicată şi nici dacă, în au fost refăcute ulterior. Interven-
afara ctitorului călugărit acolo, au ţiile sunt trădate şi de către
mai fost şi alţi vieţuitori. A fost numeroasele lucrări la frescă.
277
Stabilirea unei cronologii mai era Sofronie. În anul 1760 avea

sensibile a fost ratată odată cu doar doi că lugă1i . A fost impli ca tă
supraînă lţ area bis ., prilej cu care nu în mişcările lui Sofronie. Drept
s-au efectuat ce rcetări arheologice. re presalii, a fost distrusă la 20
Ana lizele straturilor de pictură au august 1762. La 1762 este
id entificat şapte refaceri, cronolo- consemnată cu hramu I Naş te 1ii
gizate aproximativ, în felul u1mător: Maicii Domnului . A avut de sufe rit
nişa proscomidiei, în jurul anilor din nou în anu l 1785. La cere rea
1330-1340, pereţii de est ai sătenilor de a fi refăcută , în anu l
pronaosu lui şi arcada despă1ţitoare 1792, li s-a răspuns că nu se aprobă
a pronaosu lui de naos, pe la 1376, decât funcţionarea ei ca bis.
de căt re zugravu l Mihu de la Crişul parohială, iar chiliile să fie utilizate
Alb, în vremea vlădicii (a rhie pis- pentru şcoa l ă. Posibil ca atunci să fi
cop) Ghelasie, al treilea cu o avut loc o altă schimbare de hram,
pisanie din anul menţionat, al în acela al Adormirii Maicii
patrulea databil în jurul lui 1450, Domnului. În 1826-1827 a fost
următorul în 1600, probabil cu transformată în bis. parohială o it. A
implicarea lui Mihai Viteazul redevenit m. de că lugări în anul
( info1maţi e din 1762), apoi din 1932. Cândva în această perioadă ,
174 1, de o ec hipă condusă de căt re probabil datorită creşte1ii nive lului ·
Grigore Ra nite, în care este de apă freatică, a p1imit o a treia
decorată absida altaru lui, ş i 1809. schimbare de hram, în ace la al
Arhonda ri cul a fost datat în sec. al Izvorului Tămăduirii . Din an ul
XVI-iea. El posedă ancadramente 1955, până în 1960 a funcţion at ca
gotice târzii. m. de maici. Deşi legal desfiinţ ată,
îşi reia activitatea din anu l 1968, iar
oficia l, din anu l 1982. Bis. veche a
fost restaurată între anii 1975- 1976
şi 1987-1989. O bis. nou ă, cu
hramu rile Adormi rea Maicii
Domnu lui şi Sf. Apostoli Petn.1 şi
Pavel, a fost terminată în anu I 1992.
Posedă un mic muzeu istoric,
iconografic şi etnografic (A. Ve res,
Dispoziţia guvernului ardelean cu
privire la biserica şi mănăstirea din
Râpa -Râm eţului, în Anuarul
Institutului de Istorie Na(ională
Vechea mănăstire Râmeţi Cluj, III, 1924-1925, p.572-573;
Mănăstirea de la Râpa -Râmeţului .
1486-1827, în Calendarul Clujul
În anu l 1614, apare prima Românesc, 14, 1936, p.33-48; S.
oară într-un document oficial Stanca, Mănăstirea de la Râpa-
special, al principelui Gab1iel Râmeţului. 1486-182 7. Cluj, 1936,
Bethle n. Într-o ce rcetare de ma1tori 23 p.; Şt. M eteş, Mănăstirile, p.53-
din 1622, re iese că în ultimul sfe1t 62; Z. Pâclişanu, Mămnti.1w·i
a l sec. a l XVI-iea, m. a avu t istorice, în CC, XVI , nr 7-8, 1956,
co nflicte se1ioase cu s t ă pânii p.393; V. Bologa, Mănăstirea de la
locurilor. A devenit gr. cat. la Râmeţ (j. Alba) Sibiu , 1943, 16 p.;
începutul sec. al XVIII-iea. La 1741, Vătăşianu, p.566, 618, 761; V.
câ nd s-a isprăvit pictura, egumen Drăguţ, Zugravul Mihu şi epoca sa,
278
în SCL't. AP, XIII, nr.l, 1966, p.36- cunosc. În sec. al XVIII-iea a

47; M. Manolache, Istoricul funcţionat ca m. de călugări şi a
Mănăstirii Rîmeţ din Transilvania, fost antrenată în conflictele
în MA, XIV, nr.7-8, 1969, p.499-500; religioase de la mijlocul sec. Între
M. Blăjan; Colecţia muzeală a anii 1761-1765 s-a adăpostit acolo
Mănăstirii Rîmeţ (jud. Alba), în egumenul Teodosie Topliţan de la
1ndr. Past., I, 1977, p.198-201; D. m. Plosca, iar în 1767, se încearcă o
Dumitrache, La consolidation des anchetă în legătură cu aceeaşi
peintures murales de reglise du sedere. Era activă si în 1777, an din
Monastere de Rîmeţ, în voi. Coloque ~re datează un cl~pot cu inscripţie
sur la conservation et la chirilică, turnat pentru m. Şi-a
restauration des peintures murales. încetat activitatea oficial la 1805,
Suceava, 1977, p.93-99; C. după care bis. a fost demolată;
Georgescu, Mănăstirea Râmeţ, în urmele i se mai vedeau pe la 1960
MA, XXVIII, nr.3-4, 1983, p.230- (un perimetru cu 11 x 6 m). Una
234; M. Porumb, Inscripţii din familiile locului (Dusa), a
medievale româneşti din Transi.l- ridicat o altă m., cunoscută ca "m.
vania, în AIL'tCluj, XXI, 1978, Duseştilor'' în alt loc, într-un punct
p.310-311; Liana Tugearu, Biserica situat deasupra şcolii. Până la
mănăstirii Rîmeţ, în Pagini de demolare, în 1925, bis. a avut o
veche artă românească. Vil, 1985, perioadă în care a fost folosită şi ca
p.149-173; Eva Mârza, Colecţia de bis. parohială. În 1927 ar fi fost
carte românească veche de la Rîmeţ demolate şi zidurile celei de-a doua
(jud. Alba), în Apulum, XXIII, m. de către parohul localităţii. Se
1986, p.197-201; I. Şerban, sustine că ambele bis. de m. au
0
Mănăstirea Râmeţ (judeţul Alba) - avu t hramul Buneivestiri (Z.

un important monument de Pâclişanu, Vechile mănăstiri, p.154;
arhitectură românească din secolul Şt. Meteş, Mănăstirile, p.44-45;
al XIV-iea. Monumentul în evoluţia Olea Petru, Mănăstirea Bulzu, în
artei româneşti din Transilvania, în Jndrumător Pastoral, XVII, 1993-
RMMMI, XVII, nr.2, 1986, p.56-58; 1994, p.194-197).
Susana Andea, A. Andea, IB
Mănăstirea Rîmeţ în secolele XV/-
XVII, în Ars Transsilvaniae, II, Valea Popii, vezi Miceşti.
1992, p.195-203; I. Mârza, Cultură
şi sensibilitate în secolul luminilor: Valea Sasului, vezi Botiza.
mănăstirea Râmeţ, în Biblioteca şi
Cercetarea, XVII, 1993, p.39-49; Al. Vasiova, vezi Bocşa.
Moraru, Mănăstirea Râmeţ cetate
de rezistenţă a Ortodoxiei transilvă Văleni
(corn. Călineşti, jud.
nene, în Anuar al Institutului Maramureş).M. ort. de călugări, cu
Teologic Universitar Ortodox Cluj- hramul Naşterea Domnului,
Napoca, I 0990-1992), 1998, p.173- închinat Eroilor Revoluţiei din
183; M. Porumb, Dicţionar, p.230- Decembrie 1989.
233). fVL
AR, IB
V'alenii Şomcutei (cam.
Valea Mică (Bulzu, or. Şomcuta Mare, jud. Maramures). M.
Zlatna, jud. Alba). Bis. m. s-a aflat românească, cu origini, hram şi
în apropierea celei parohiale, iar amplasament topografic necunos-
chiliile erau mai sus, pe Valea Mică. cut, pomenită la anul 1765. În anul
Începuturile vieţii monahale nu se
279
1772 nu mai avea călugări (A. dar a continuat să adăpostească

Bunea, Episcopi,i Petru Pavel Aron călugări. După alte lucrări, se
şi Di.onisie Novacovid. Blaj, 1902, sfinţeşte din nou în anul 1796. Viaţa
p.349). călugărească a fost extrem de
AR restrânsă (un călugăr la 1800).
Reparaţii sunt semnalate în anii
V-aliug (îud. Caraş-Severin). 1836-1839. în sec. al XIX-iea (1872)
Se. ort. situat pe muntele Semenic, a fost construit în zonă un
cu hramul Sf. Ilie, fondat în anii mausoleu al familiei sârbe Baici,
1945-1946. Bis. este de lemn, pe prilej cu care vechea bis. a fost
fundaţii de piatră (interior 11,90 x distrusă parţial (N. T. Velia,
5,40 m), dotată cu un cerdac Istorioară msericească politico-
deschis şi cu un turn, ridicat pe naţională. Sibiu, 1865, p.180-183;
pronaos, înalt de 20 de metri. S-au Milleker B., Varadia t6rteneteb01, în
efectuat restaurări în anul 1965. Tărtenelmi es regeszeti ertesit6,
Restaurat şi după anul 1990, Timişoara, nr.5, 1889, p.141-162; I.
adăugându-i-se atunci anexe. Puşcariu, Metropolia românilor
(Mureşianu, p.144-146). ortodocşi din Ungaria si
AR Transilvania. Sibiu, 1900, p.342; P.
Nica, Comuna Vărădia, jud. Caraş.
V-arădia (jud. Caraş- Răspuns la. chestionarul arheologic
Severin). M. ort. O conscripţie din al muzeului Bănăţean, în Analele
anul 1797 menţionează, lângă râul Banatului, I, nr.I, 1928, p.147-154;
Caraş, pe o mică colină, "o mică Şt. Meteş, Mănăstirile, p.223-224; C.
bis. cioplită într-o singură piatră", Târziu, Privire istorică asupra
descoperită întâmplător, în anul bisericii ortodoxe române din
1753. Topografic, se situa la Banat, în FD, nr.38, 1938, p.6; N.
punctul numit "La chilii". Tradiţia, Cornean, Monografia eparhiei
preluată şi de istoriografia locală, Caransebeşului. Caransebeş, 1940,
susţine că m. este foarte veche, dar p.107; I. D. Suciu, Ştiri privitoare la
a avut o perioadă în care a fost romanitatea mănăstirilor Mesici şi
părăsită; de la sfârşitul sec. XVII şi Vărădia, în Revista Istorică
din sec. XVIII sunt citate două Română, XI-XII, 1941-1942, p.380-
încercări nereuşite de restaurare. A 381; Mureşianu, p.71-73; Stoicescu,
fost reluată si terminată în anul p.185-186; Luminiţa Munteanu, Un
1773, din iniţiativa ep. Spiridon vechi monument rupestru din
Ştibiţa. Atunci i s-a acordat hramul Banat, în MB, XXXVIII, nr.2, 1988,
de Adormirea Maicii Domnului. p.77-81).
Textul unei pisanii de deasupra uşii IB
(?), confirmă datele de mai sus:
"Hramul Adormirea Maicii Precesti Vechea (corn. Chinteni,
s-au aflat această bis. anul 1754. S- jud. Cluj). Se. românesc, probabil
au sfinţit în anul 1773". Bis., cu un gr. cat., cu o bis. de lemn datată în
altar prelung şi naos cu abside 1726. Existenţa lăcaşului monahal
laterale, avea o elevaţie din blocuri este atestată doar printr-o inscripţie
de calcar, pe sud-est şi din stâncă, care menţionează edificiul drept
pe nord. Chiliile, sub forma unor bis. de se., ctitorită de către Toma
alcătuiri din stâncă şi lemn, se Săcală pentru "40 de florinţi". Bis.
înşirau la sud-vest de bis. Potrivit are hramul Adormirea Maicii
unor surse, a fost desfiinţată în Domnului şi se află amplasată în
1775. Probabil desfiinţată oficial, marginea de nord a s. Ridicată din
280
bârne de stejar, se compune din Vidacut (corn. Săce l , jud.

pronaos, naos şi un altar decroşat, Harghita). M. românească ~ esp re
cu plan patrulater, închis în ax care se cuno aş te doar ca e ra
(11,80 x 5 metri). populată de 13 că lugă ri la ~fârşitul
sec. al XVIII-iea. Info1111 aţ 1a este
neve rificată (C. Muşlea, Proselitism
catolic în Tara Bârsei, în Omagiu
lnalt Prea Sfinţiei Sale Dr. Nicolae
Bălan Mitropolitul Ardea/ul11i,
Sibiu, 1940, p.619-620).
IB
Vintu de Jos (jud . Alba)

Singura m ..' el din Transilvania
Fragment de pisanie de la
ridi ca tă în afara unui o raş. Locul
biserica mănăstirii Veche a
ales pentru co nstru cţ i e se afla în
apropierea Mureş ului , spre v~st _ de
Deasupra pronaosului se
bis. parohi a lă , acolo und e astazr se
ridi că un turn scund. Portalul de
găsesc ruin e le ja lni ce a le caste hilu1
sud este bogat ornamentat, cu
construit de căt re pnncrpe le
rozete, torsade şi cruci. A fost pictat
Gabtiel Bethle n . La 1300, o văd u vă
în interior în anul 1748. Se
de greav din localitate, l asă p rin
cunoaste o 'reparaţie a acoperişului
testament, o sumă imp o 1t a nt ă în
de su{drilă din anu l 1789. Nu se
vederea 1idică rii viitoarei m. Este
cun~sc nici un fel de alte date
posibil ca să fi beneficiat şi de că tre
despre acest se. Deoarece nu este
sprijin regal pe ntru a se constrnr. La
prins în conscrietile din sec._ al
1361 funcţion a din plin, attm c1
XVIII-iea ar fi de presupus ca a
fiindu-i atestat primul p ri o r. Cu
încetat să functioneze până la
p1ileju l incursiunii turcesti d in a nirl
jumătatea acest~i sec. _(Ioana
1438, este distrusă . Reface rea se
Cristache-Panait, Semnificaţia
rea lizează greu, cu sprijin papal ,
istorică si valoarea artistică a
bisericii de lemn din Vechea (jud. dar fără să atingă înflo rirea
ante1ioară. La începutul sec. al XVI-
Cluj), în RMMIA, XLV, nr.2, 1976,
p.52-57; Monumente istorice, p .225- lea, deja viaţa în m . este res trâ n să,
226) . resimtindu-se si din lipsa sprijinului
local · a l as~zam. După 1534,
AR, IB
ultirr{ul călugă r este a lungat de
că tre nobilul Nicolae Kozar de Zud .
Venetia de Sus (jud.
Brasov). M. r~mânească cu 01igini, M. este transform a tă în caste l. De la
amplasame nt şi hram necunoscute . nobilul menţi o na t , comple>..'UI trece
La 1730 exista deja . Că lugărul prin mai mu lte mâini , p â n ă ajunge
Ioanichie a fost, între 1759-1 761, în acelea a le lui Gheo rg he
unul dintre cei mai ap1igi Ma1tinuzzi, cardinal e p . de Oradsa
şi guvernator a l Transilva nie i. ln
sustinători ai lui Sofronie din
Cio~t-a. M. a fost distrusă în 1762 timpul său are loc o refacere
impo rtantă în stilul Renaşt e rii .
(Z. Pâclisanu, Vechile mănăstiri,
După moa1tea vi o l entă a lui
p.170; Şt. Meteş, Mănăstirile,
p .100). Ma1tinuzzi, înt â mpl a t ă chi ar în m.
transformată în castel 05 51),
AR
complexul trece ia r la mai multi
s tăpân i impo 1t a nţi. La începutul
281
sec. al XVII-iea, principele Gabriel funcţionat un al doilea aliniament

Bethle n dărâmă cu totul vechiul de camere. Spre sud , s-a descoperit
edificiu , construind în jurul său un refecto1iul şi e lemente ca re fă cea u
caste l nou, de plan pentagonal, ale pa1te dintr-un etaj. Clau strul se
că rui urme, cu adaosuri de sec. închidea la vest cu un alt corp de
XVIII , este încă vizibil. clădire . Totu l închide·a o curte de
Ruina m., aflată în pământ, 16, 5 x 26,5 metri. Nu s-au
în .cu1tea castelului cel nou, a fost descoperit urmele po1ticului.
ce rcetată arheologic, în mare pa1te, Fântâna a fun cţionat l â ngă bis., în
în cursu 1 anilor 1991-1999. S-a vecinătatea co lţului de nord-est a
determinat astfel că a funcţionat o CUIţii.
bis. având pe axa vest-est lungimea Materia lul arh eo logic este
de 47 metri. Unele dintre impresionat ca dime nsiuni şi
e lemente le ei decorative pl e d ează varietate. Pe l â ngă piet re le
pentru o fază de la sfârşitu l sec. profilate, aparţinătoare elemente lo r
XIII. Corul (10,5 metri) era închis arhitectonice, au fost descoperite
poligonal. Între el şi navă, a sisteme de încălzire după principiu l
funcţionat un letner, ridicat hypocaustu lui antic, urme de sobe
probabil mai târziu. ava e ra decorate cu scene re ligioase (Sf
boltită cu o reţea de ogive sprijine Petrn şi Pavel , Răstignirea).
pe stâlpi adosaţ i şi console. Au fost Că lugă1ii practicau înd e letniciri de
recupe rate ş i două chei de boltă, metalurgie neferoasă ş i a lchimia.
lucrate de mami diferite, Obiecte de factură o it.,
reprezentând simbolurile evanghe- demonstrează implica rea d. de la
li ş til o r. Intrarea de vest era Vinţu în acţiuni prozelite la sud de
a me n a jată cu un portal cu trei Dunăre . Suprafaţa navei este
retrage ri . ocupată de morminte le co munităţii,
toate, în mod consecvent, lipsite de
inventar (Adrian A. Rusu , Gotic si
Renaştere la Vinţu. df:' Jos. Cluj -
<····-·::: '.~: ·.:::.'..':::::.-.1::·~ r .
J
• r······ ··-:--.::::...·:~!. . ....,., apoca - Satu Mare , 1998).
. ;,
o : ... .. AR
~: M. conventuală înfiinţată în
c;::~-~~~ic-,, ·
anul 1735, de că lugă1ii fr.
misionari , od ată cu stabilirea în
localitate a une i mici com unităti de
bulgari cat. Conform datelor: se
pare că s-au instalat iniţi a l într-o
bisericuţă lu ată cu fo rt.a de la
: ;; :.-::: :::a. :::: -.::: :·.~:·::.-.c:.r. ..
români o ii folosită împre un ă cu g r.
cat. Edificarea bis. a început în anu I
173 5, constructia fiind definitivată
Ansamblul mănăstirii în 1736, în . vremea ep. Ioan
dominicane de la Vinţu de Jos Antalffi . În acelaş i timp a funcţionat
şi şantiern I de co ns trn cţie a clădi1ii
m. Lăcaşul de cult este refăc ut la
Anexele m. se întindeau 1743, iar o pa1te a mobiliernlui
căt re sud. Cele de est, cuprindeau liturgi c (altarele) a fost schimbat în
o sacristie (?), un osuar, o sa l ă 1777. După desfiinţarea acestei m„
cap itul ară, cu o cape l ă dotată cu un
la 1 ianuarie 1931 , ansamblul va
mic a ltar de plan pătrat şi, probabil, dese1vi parohia.
lo cu inţ a abatelui. Spre cu1te a
282
p i ctură ba rocă î11c hi11a1;1 :tposto lilo r

Pe t1u s i Pavel, ci'"trora i<"-a fost
co nsfinţită bis. Î1 i 11isele I rafnr:tll'
din fl a n curi , se ridi că stat11ile d in
le mn a le Sf. Ioa n Ne po mu k :;; i
Anton d e Padova. Pe spate le
a lta rn lui se p o ate c iti un fragm e nt
clin in sc ripţi a vo ti vă: /. .. ?.. / ban c
aram aedtjictmitl An( n )o 1 :_,- ... Î11
o p e re te le no rd ic a l ml\'e i a fos t
încastrat un epita f c11 deco r în
roca ille, c11 i11 scripti a 111 li111h:1
latin{t, paiţ i a l li zibi1{1:
CONTE/MPLARE VIA 7UR 110
CEC/DIT LOS... NIOB!US !:RAM
LEANDERJ MAZ/ZA CALL/ 1'vA TIUM
ROMAJ\fJA CENEROSE V!IRENS
Contururile mănăstirii SJCNJFER JNCLYTI REC/ l.M!/VJS
franc iscane din Vinţu de Jos PJCCOLOMJNI /!V TRAJV/SYL V; lMA
SED PA ULO VIROR . \11.:.'f '.'\li
ABS7UL!T VlET /LLUM .. ... Fl :\ ·L\TI
C l ăd ire m. e xist{t şi astăz i , MORS CUPID/E /Vf /fVQ I >!.11 <:t .11
în mijlocul comune i, peste drum de DJX.l:.""'RJT PAX 7-0VC l 'i-'{Je 11/111s
vechea paro hie gr. cat. Ed ifi ciul de ven el i inlerius/ S. Pr111/i: f ... SESr:'J
cu lt este o bis . sală cu cor lung HES(?) 68(?) . ..
d ecroşa t, înch e iat printr-o a bsidă M. este un edific iu cu e taj .
semi c irc ul a ră în răsă rit ş i un turn dispus împre un ă c u bis. d up{1 11n
clopotn iţă din faţada apuseană. p la n în forma lite re i U. Fa t.ada
P e re ţii latera li a i navei, dar ş i cei ai principa l{t e st·e o rie ntar;-1 s pr<:> \'est.
co n.il ui , sunt s tră punşi d e câte tre i Pa 11e rul este înzesrrat c11 1111 co ricl o r
fe restre înc he iate în a rc bo ltit c11 ca lo te . Micii <:> î11 d ipni
semi circula r. Pa1te rnl turnului pe ntru că lu g{1ri s i sacristi a a1 1 bo lti
mas iv, prev{1zut cu intră ri marcate semi cilind rice c u pe ne t rarii . Fa lada
d e ancadramente d e tipologie vestică are patru axe de go h1ri
baroc tâ rzi e, a fost boltit cu o ma rcate d e fe restre recta11gulare.
ca l otă. Eta je le tumului sunt ma rcate Faţada c u iţii inte rioa re d e sf~t şoa ră
de fe restre în arc semicircula r. la p a 1te r 1111 ş ir de a rca de
Coiful a prim it o fo rm ă piramidală. semicircula re s prijinite pe imposte
ava este t ăvă nit ă, ia r pe re ţii profil ate . La e ta j, arca de oarbe
late ra li a 1ti cul aţ i de pilastri a lt e rn ează cu desc hi d e ri în a re
încoronaţi cu imposte ce sp rijin ă o sem ic ircul a r. Etajul rn. a îrnegistra1
co rniţa profilată. Cornl , sprijinit la impo1ta nte tra nsfo rm{1 ri î11 a 1111l
e xte rio r d e contrafo1turi, a p1imit 193 1. Din în căpe ri l e mici a u lost
bo l ţ i se micilindrice ş i o semicalotă amena jate une le mai ma ri. Aceste
în răsărit. Latu ra no rdidt a corului ca me re su nt t~1 văn it e. Corido rnl
este lipit ă clăd irii m . Deasupra u ş ii e tajului mai păst ra, pana la
ce co ndu ce spre încăp e rile m . a re paraţiil e de d 1 1 p~1 1990,
fos t pra cticat ă fe reastra o rato riu lui. pavime ntul d e od ini oa ră, co mpus
Mob ilie rul bis. , pa 1ţia l păstrat până di11 că ri1 mi z i î11tre ca re ma i p1 1tea11
în a nii '70, este decorat în m a ni e ră fi văzut e tegul e rorna 11e cu
rococo. Alta rul p1incipa l are o inscri pţ i a LEC(io) Xiii G'E.ll1Unro. 111
cu 1tea m. se păs trează o ln 1moasi'"t
283
fântână cu parapet octogonal, din hramul Naşterea Maicii Dorrmului

piatră, de pe care se ridică două (Şt. Meteş, Mănăstirile, p.178; Al.
coloane ce susţin o arcadă bogat Filipaşcu, Istoria Maram11wsu/11i.
profilată, de forma unui segment Bucureşti, 1940, p.168; Al. O.
de arc turtit, marcată de un bolţar Baboş, Tbree Centuries q/
median si flancată de două mici Carpentering Cburches. A
piramide.' În axa centrală a arcadei, Cbronological Approacb to the
deasupra bolţarului poate fi văzută Sacred Wooden Architecture of
statuia Sf. Ecaterina de Alexandra. Maramureş. Lund, 2000, p.112).
Pe unul dintre panourile din piatră AR
ale parapetului se afla o inscripţie
fragmentară: N N D Ml D G (?) / M Voivodeni (jud. ClujJ.
DC C X X X V/. Actualmente m. Singura menţiune, pe care o
este restaurată servind drept bis. cunoaştem, datează din anul 1468,
parohială şi casă de oaspeţi când se spune că aparţinea fra(ilor
(Veszely K., Az alvincyi plebrmia, eremiţi (paul.) din m. Co-rporis
în Magyar Sion, I, 1863, p.432-449, Cbristi. Nobilii din Iclod
532-544; Bakk E., Alvinc, în Az recunoşteau că m. avea drepturi
Alsq/ehermegyei t6rtenelmi, rege- asupra unei pătrimi din s.
szeti es termeszettudomanyi Voivodeni (s. maghiar) şi Stupini (s.
tarsulat evkonyve, XIII, 1906, p.43- românesc). Pare să fie o m. p1ivată
66). a numiţilor nobili, constrnită
NS, AR cândva către începutul sec. al XV-
lea. Decăderea ei a urmat probabil
Viştea de Jos (jud. curând după actul menţionat,
Braşov). M. românească, deoarece familia ctitore şi-a divizat
consemnată prima oară în 1748, moşiile, o patte fiind redist1ibuite
când funcţiona cu un preot şi trei de către rege. Orice urmă sau
călugări. Date certe despre localizare nu mai este cunoscută
întemeiere, hram sau amplasament (Entz 1996, p.498).
nu se cunosc, deşi pentru cel din AR
urmă se fac trimiteri la un loc
boieresc, aflat sub munte. A fost Voivozi (corn. Popeşti, jud.
distmsă după mişcarea lui Sofronie Bihor). Complex monastic Olt.,
(Z. Pâclişanu, Vechile mănăstiri, construit în sec. XII, pe valea
p.170; Şt. Meteş, Mănăstirile, Bistrei. Este localizat la patrn
p.100-101). kilometri în amonte de centrul s.,
AR pe un promontoriu al unei poieni.
Toponimul "Bisericuţa" desemnează
Vişeu de Sus (jud. locul. Cu excepţia unor denivelări,
Maramureş). M. românească situată nici un fel de elemente nu se mai
la locul numit "Valea Scradei", a regăsesc la suprafaţa solului. A fost
fost ridicată în anul 1719, de către consemnat în subordinea canonică
Vasile Grad. Functionarea ei a a stavropighiei de la Peri
încetat după anul i 749. La 1762, (Maramureşul istoric, astăzi în
bis. de lemn a fost mutată în s. Ucraina), la 1391. Trecerea sa în
Posedăm o descriere a bis. de lemn domeniul cetătii Piatra Soimului
din anul 1810. (1406) a provo~at, până la .mijlocul
Într-un spaţiu considerat veacului al XV-iea, abandonarea sa.
apropiat de locul vechii m. a luat Caracterul şi toată isto1ia ei o
naştere, din 1993, un sc. ort. cu datorăm exclusiv cercetărilor
284
a rheo logice d esfăş urat e acolo, între p i v niţ ă. La sud-est de altaru l bis , la
anii 1972-1973, 1976-1977 şi 1985, o distanţă de 6,50 met ri , o ri e nt ată
sub co ndu cerea lui Radu Po pa . o blic faţă de axa est-vesl, o 11o u{1
clădire, denumită co11 \·e 111 iomtl
"st ă reţi e " (6,70 x 4, 50 metriJ, e ra
co nfecţi o nat ă din materiale
co mbinate, le mn ş i p i a tră cu
mo 1tar. Spre vest, se găsea o a tre ia
în că pe re (2,50 x 2,50 metri). În
s fâ rş it, în spaţ iul incinte i, s-a u
descoperit ş i alte urme de l ocu inţ e
d e s upra faţă . Unele dintre e le e rau
dotate cu sobe de ca hle şi in ve111a r
gospodă resc . Ansamb lul a fos t
protejat, pe marginea plat o ului . de
palisade cu ce l pu\in do11{1 trasee,
asociate uno r şa n ţuri. S-au
înregist rat unne le unui puternic
Complexul monastic de la ince ndiu, ca re a separat ultimele
Voivozi d o u ă faze, din ce le patru ma ri ,
stab ilite de că tre a rheo logi.
Materia le le descope rile s11111 diverse
Nucle ul îl formează o ş i în ca ntitate destul de ma re (R.
bisericuţă de zid , cu nava având Popa, D. Că p~tţ~mă , A. Lu bcs,
dimensiunile inte rioare de 4,30 x Cercetările arbeologice de la
4, 10 metri ş i un altar închis în Voivozi . Co ntribuţii lo istoria
pot coa vă (2,70 x 3, 10 metri), Bib orului în secolele Xii-XV, în
de limitat că tre navă printr-un arc Crisia, XVII , 1972, p.61-105).
de triumf. Zidurile ei, 1idicate din AR
piatră de ca rieră , au grosimi de un M. o it. de ma ici refăc ut ă în
metrn. Este . ipot etică o boltire cu anul 1994, cu hramul Ado rmirea
că rămidă ş i prezenţa unui tum- Maicii Domnu lui CM Vlas ie,
clopotniţă de le mn. Intrarea era Drumu ri spre mă năsti1·i, 2000,
pract i ca t ă în vest. Probabil doar p.237).
altarul a fost pictat, nava răm ânâ nd fV L
simpl ă. În jurul bis. au fost regăs ite
86 de morminte. Posibil ca ea să fi Vulcan (Po iana Mu nt e li1i ,
fost precedată de un mo nument de jud . Hunedoara). Se. o it. de
le mn , databil în a dou a jumătat e a că lu gă ri, grnpaţ i în jun.11 b is. de zid
sec. a l XII-iea. Spre co l ţ ul nord- cu h ramu l Sf. Nico lae, dat~incl d in
vestic a functionat o clădire de anul 1997.
lemn (16,40 ~ 6,70 metri), cu JVL
Zagra (s., corn. Bistriţa din anul 1300. Ni se spune atunci
Năsăud). M. gr. cal. întemeiată în că m. a fost asigurată cu cele
anul 1718, de către săteanul Vasile necesare (eleemozyna) de către
Rai. Are o localizare foarte vagă, Iacob de Coşeiu. Călugării le făceau
lângă pădure, pe valea unui pârâu. concurenţă preoţilor parohi locali.
Hramul nu se cunoaşte. A Mai târziu, în anul 1440, regina
funcţionat cu un călugăr şi trei laici, Elisabeta, soţia lui Albert de
până în anul 1723. La această dată Habsburg, aminteşte hramul ei, Sf.
a fost impusă la dijmă. Este Gheorghe. Dar, m. era deja în stare
amintită încă şi în anul 1763, cu de ruină, regina recomandând doar
averea imobiliară (Z. Pâclişanu, stăpânilor, din familia Banffy, ca
Vechile mănăstiri, p.170; V. acolo să se mai ţină slujbe cu
Şotropa, Al. Ciplea, în Arhiva prilejul sărbătorilor religioase. Nu
someşană, nr.1, 1924, p.29; Şt. se cunosc date despre amplasarea
Meteş, Mănăstirile, p.65-66; în teritoriu (Entz 1996, p.512).
Monumente istorice, p.165). AR
AR
Zich. M. premon.,
Zărneşd (jud. Braşov). În menţionată o singură dată în anii
punctul "Colţul Chiliilor'', din 1234-1235. Localizarea este
masivul Piatra Craiului, s-a aflat un problematică, arătându-se doar că
se. rupestru (10 x 4 metri, cu era situată undeva în perimetrul
înălţimea 2-4 metri), populat de episcopiei Transilvaniei. Există mai
câţiva călugări ort. Cea mai veche multe propuneri pentru
dată de funcţionare este anul 1723. identificarea Zich-ului cu Ciceu
Pe la 1780 cei cinci călugări ai se. (jud. Bistriţa-Năsăud), Sic (jud. Cluj)
se considerau trecuţi la gr. cal. Se sau Siciu (jud. Sălaj) (Jak6 Zs.,
pare că fuseseră trimişi acolo de Erdelyi okmanytar. I, Budapest,
către ep. Grigore Maior. În anul 1997, p.180, nr.176, 458, sub Szecs;
1781, se. a fost distrus din informaţii F. Romhanyi Beatrix).
dispoziţia Sfatului Oraşului Braşov AR
(C. Muşlea, La Colţul Chiliilor, în
Viaţa ilustrată, Cluj, V, nr.1, 1938, ZJadţa (corn. Socol, jud.
p.18-19; Idem, Proselitism catolic în Caraş-Severin). M. ort. sârbească
Ţara Bârsei, în voi. Omagiu !nalt situată la nord de s., pe valea
Prea Sfinţiei Sale Dr. Nicolae Bălan Nerei, aproape de hotarul iugoslav.
Mitropolitul Ardealului. Sibiu, 1940, A avut hramul Sf. Sava. Deşi tradiţia
p.616-624). o socoteşte ridicată în sec. al XV-
IB, AR iea, date sigure despre funcţionarea
ei nu avem decât din <lefterele
Zăuan (corn. Ip 1 jud. Sălaj). turceşti ale anilor 1569-1579. A stat
M. probabil paul., despre care o vreme în părăsire, până după
prima ştire documentară provine cucerirea Banatului de către
286
Habsburgi, după care a fost grosimea retrasă de la al doilea

dărâmată. Restaurarea s-a produs nivel, se ataşează la extrema de
înainte de anul 1738, prin strădania vest a navei. Ipotetic, după
protopopului Miclău de la Răcăşdia planimetrie, bis. s-ar data î11 sec. al
şi a unor săteni. Între anii 1760- XV-iea. Clădirea actuală, rămasă
1770, din nou a fost ruinată şi multă vreme fără acoperiş, f'Sle
reclădită. Doi călugări sunt datată în sec. al XVIII-iea. M. î11
înregistraţi aici în anul 1771. Fiind curs de refacere, apa1ţinătoare de
afectată în războiul din 1788, m. a vicariatul ort. sârb (N. Tincu-Velia,
fost reparată iarăşi în 1791. În anul Istorioară bisericească politiw-
1812, averea ei a fost unită cu naţională. Sibiu, 1865; Szentk/amy,
aceea a m. Baziaş şi Cusici. A fost p.53; Şt. Meteş, Mănăstirile, p.224-
incendiată în anul 1848. Şi după 225; Eugenia Greceanu, în voi.
acest moment şi-a încetat probabil Etudes byzantines el post
activitatea. Cercetările arheologice byzantines, I. p.208-209; Stoicescu,
ale Luminiţei Munteanu nu au fost p.57, nota 41; Engel P., A temes11ari
publicate. Bis. este alcătuită dintr-o es moldovai szandzak torokkori
navă simplă, cu un mic transept la telepillesei (1554-1579). Szeged,
est, şi un altar pentagonal, închis 1996, p.29).
astfel atât la exterior, cât şi în AR
interior. Un tum clopotniţă, cu

Untitled

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Untitled

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

PRESA UNIVERS ITARĂ

ADRIAN ANDREI RUSU, NICOLAE SABĂU,

© 2000 Adrian Andrei Rusu

Tehnoredactare: Liliana Oneţ

Presa Universitară Clujeană

Mănăstirile din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş ........... 5

Bibliografia şi abrevierile bibliografice .................................. 36

,Jllonasteriologia este o subdisciplină a istoriei ecleziastice care

mănăstirile vechi sau mai apropiate de noi, este totuna cu a sugera

că, din pu!'lct de vedere metodologic, argumentaţia este, evidenr,

cazuri, urmele sunt atât de restrânse, încât nici un expert nu ar reuşi să

trebuie studiat. Şi din acest punct de vedere, Dicţionarul poate constitui

În plină perioadă interbelică, Ştefan Lupşa scria: "istoria

aveau lăcaşurile provinciale, cum funcţionau în peisajul specific

istoriografiei provinciale. Aşa cum s-a întâmplat adesea cu isroria

garantată de bule papale, existenţa mănăstirilor ortodoxe a depins

Dacă am amintit despre această categorie de călugări

din Burgundia, o mănăstire pe care au numit-o Novum Monasteriurn.

dar respingeau proprietatea funciară şi structura agrară acceptată de alte

convertirea ortodocşilor şi ereticilor la catolicism. Dup~t împ:111ir(';1

Autonomizarea lor începe după anul 1308, prin despărţirea de augustini.

erau implicaţi în campanii militare, Cavalerii Templului se conduceau

În anul 1900 variatele convente ale ursulinelor au fost unite de

Societatea Sf. Vincent de Paul, înfiinţat;l în 1833, de Frederick Ozan:1111.

fost cazul mănăstirii de la Şumuleu-Ciuc. Misionarii trimişi de> către

perenităţii. Dacă conjunctura întemeierilor a fost favorabilă, lucrnrile s-

de toate tipurile. Cazul bisericii greco-catolice este notabil. P:'\nă şi

cunoaştere a unei atestări mai vechi a fost, adesea, suficientă pentni a

activitatea lor în domeniul instmcţiei şcolare s-a redus de fapt la

mănăstiri. Oricum, mănăstirile au fost centre de produqie de c:t11c

O mulţime de lucruri noi au debutat sau au înflorit în mănăstiri.

erice menire a unei lucrări, care doreşte să fie numita

.Jle-am confruntat adesea cu probleme de identificare

a clădirilor medievale, a fost rezolvată în dreptul mănăstirilor cărora

-ulţumirile noastre trebuie îndreptate către Ministerul Culturii.

-uiţi oameni ai Bisericii s-au străduit să ne vină în întâmpinare.

ADRIAN ANDREI RUSU

•muoGRAFIA ŞI ABREVIERILE BIBUOGRAFICE

Achim, V., Ordinu/franciscan în Ţările Romăne în secolele XIV-

David L., A k6zepkori Udvarhelyszek milveszeti emlekei.

Ivanyi B., Geschichte des Dominikanerordens in Siebeni:lrgen

Idem, Vechi mănăstiri romăneşti de dincolo de munţi, în

Siematismul venerabilului cler a nou-înfinţatei diecese greco-cat.

ACMFT = Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice.

a .. = augustin, augustinieni, augustiniană

ort. = ortodoxă, ortodoxe, ortodocşi

Abrud (jud ..'\ lb;iJ. 1\l. 0 11 .

Acâş (jud. Satu Mare). M. lea (1896-1902) (Bunyitay V.,

Turnul a apărut în 1896. Lăcaşul de VJCEPROTECTORJBUS ORDJNARl/JS

semicilindrice cu penetraţii. Pe Transilvania (Gyoiffy, II, p.151,

reluarea santierului său de în 1384, la marginea Tăuţilor, sub

corectă şi, drept urmare, m. fr. să 1802 ş1 m cursul revoluţiei de la

o rozasă trilobată, cu e lemente de co rpului di n e xtre ma de no rei a m.

triumf nu s-a conservat în va ria nta Cu prile jul revenirii iez. au

co nstructiv mai scund, cu acoperiş în timp ce etaju l a găzdu it bibli ote-

alegorii sau personaje animate de ridicată cândva anterior anului

Prooroc fli e, întemeiată dup ă ;:inul putea fi un

Albeşti (jud. Mureş ) . M. a

deja desfiinţate (Karocsonyi, II, Adat/ar, în voi. Arhitectura religi-

o capelă dedicată Sf. Anton de Egidiu Jenowein (italianul Egidio

parohială pentru credincioşii sâtbi Armeniş (Piatra Scris~1.

Arpaşu de Sus (corn. numit "la m.", de pe malul drept al

oraşului. La 1481, sunt consemnaţi tul în aplicare la 14 aprilie 16:4_

M. a călugăriţelor cister- strada M. (Klostergasse). Poziţio