MUZEUL NAÞIONAL COTROCENI

Mariana Lazãr

Sub semnul vulturului bicefal

Cantacuzinii veacului al XVII -lea

BUCUREªTI
2016
 Administraþia Prezidenþialã
Muzeul Naþional Cotroceni

Administraþia Prezidenþialã

Muzeul Na?ional Cotroceni

dr. ?tefania Dinu, manager interimar, coordonator proiect
dr. Mariana Lazãr, istoric, organizator expozi?ie
Livia Georgescu, muzeograf cu atribuþii de conservator
Livia Rãitaru, muzeograf, concep?ie graficã ?i realizare catalog, fotografii expozi?ie
Oana Rãitaru, referent, elaborare afi?, invita?ie
Paula Sofica, muzeograf, design expoziþie

Mulþumiri colaboratorilor:
Patriarhia Romãnã-Biblioteca Sfântului Sinod - dr. arh. Policarp Chiþulescu, director
- Gabriela Pisicã, restaurator
Arhivele Naþionale ale României - dr. Ioan Drãgan, director
- dr. Claudiu Turcitu, ºef secþie
- dr. ªerban Marin, ºef secþie
Biblioteca Academiei Române - acad. Florin Filip, director general
- Gabriela Dumitrescu, ºef serviciu
Muzeul Naþional de Artã al României - Cãlin Stegerean, manager
- dr. Emanuela Cernea, ºef birou
- dr. Carmen Tãnãsoiu, conservator
Mulþumiri domnului Mihail Dim. Sturdza ºi doamnei Elisabeta Negrãu pentru fotografiile incluse în expoziþie

ISBN 978-973-0-22547-1
 Cantacuzinii în societatea munteanã a veacului al XVII-lea

În urmã cu trei veacuri, în zbuciumatul an 1716, din porunca sultanului îºi încetau în mod dramatic existenþa ultimii descendenþi direcþi ai
postelnicului Constantin Cantacuzino ºi ai soþiei sale, domniþa Elina, stolnicul Constantin, împreunã cu fiul sãu ªtefan, domn al Þãrii Româneºti
(1714-1716), cu fratele de care fusese apropiat o viaþã întreagã, spãtarul Mihai ºi cu ginerele, Radu Dudescu. Profund impresionaþi, contemporanii au
perceput evenimentul ca finalul unei drame al cãrei preludiu îl constituise sfârºitul tragic al nepotului lor, principele Constantin Brâncoveanu, executat în
1714 de turci împreunã cu cei patru fii ºi cu marele boier Ianache Vãcãrescu. Trãind într-o societate cu o mentalitate profund religioasã, pentru unii dintre
ei soarta tragicã a Cantacuzinilor reprezenta manifestarea unei pedepse divine, consecinþã a anumitor atitudini, gesturi ºi acþiuni ale lor de-a lungul a
aproape patru decenii de când conduceau destinele acestei þãri.
Destinul tragic al dispariþiei tatãlui lor, postelnicul Cantacuzino (executat în decembrie 1663 din porunca lui Grigore Ghica), pãrea sã-i
urmãreascã pe toþi cei ºase fii ai sãi, niciunul neavând o moarte liniºtitã - fie muriserã prea de tineri sau în condiþii care treziserã suspiciuni, fie
împãrtãºiserã soarta finalã a tatãlui1. Nu neapãrat o intervenþie divinã le marcase destinele, cât, mai ales, complexitatea raporturilor interne dintre
reprezentanþii marii boierimi, disputele dintre ei pentru deþinerea puterii în stat, în contextul accentuãrii dominaþiei otomane, în special în desemnarea ºi
destituirea domnilor þãrii, în traficul de influenþã, în adoptarea unor mãsuri radicale.
„Bogãþia, slava ºi numele cel mare al Brâncoveanului ºi al Cantacuzinilor, acestea au fost prãpãdenia lor”2, concluziona strãnepotul lor, banul
Mihai Cantacuzino, în reconstituirea istoriei genealogice a înaintaºilor. ªi nu era departe de adevãr, întrucât familia Cantacuzino - constituitã din
postelnicului Constantin Cantacuzino ºi domniþa Elina, cu fiii, fiicele ºi nepoþii lor - s-a individualizat în grupul relativ rarefiat al elitei aristocratice
muntene din secolul al XVII-lea prin personalitatea deosebitã, cultura ºi bogãþia fiecãruia dintre membrii ei, stârnind invidii ºi, adesea, defãimãri,
probabil tocmai pentru cã li se recunoºtea superioritatea.
În raport cu celelalte neamuri boiereºti, Cantacuzinii au avut ºi ºi-au exprimat în mod clar conºtiinþa apartenenþei la un grup de elitã, a nobleþei
familiei lor prin dubla descendenþã - din Cantacuzinii apusului Bizanþ prin tatã, de unde ºi preluarea ca stemã a familiei a vulturului bicefal, ºi din
Basarabii Þãrii Româneºti, pe linia bunicului matern, Radu ªerban, domn al þãrii (1601-1611). Ascendenþa maternã, legitimatoare în plan intern, a fost cel
mai explicit formulatã în titulatura primului Cantacuzino ajuns domn: „Io ªerban Cantacuzino Basarab voievod, din mila lui Dumnezeu stãpân ºi domn a
toatã Þara Româneascã, nepot al marelui ºi preabunului, bãtrânului ºi preasfântului ºi preacinstitului Io ªerban Basarab voievod”3. Nu lipsitã de
semnificaþie, din aceeaºi perspectivã a conºtiinþei privind originea nobilã a familiei ºi a cunoaºterii trecutului acesteia, era prezenþa în biblioteca

1
De precizat cã acelaºi final tragic îl avuseserã ºi strãbunicul lor, Mihai Cantacuzino „ªeitanoglu” (executat de turci în 1578), ºi bunicul lor, Andronic Cantacuzino
(susþinãtor ºi sfetnic al lui Mihai Viteazul, i-a urmat destinul, fiind executat din porunca lui Ieremia Movilã în toamna anului 1601).
2
Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, ediþia Nicolae Iorga, Bucureºti, 1902, p. 309.
3
Istoria Cotrocenilor în documente, Muzeul Naþional Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 34; Radu ªerban era numele luat de acest boier ca domn, prenumele sãu din
boierie fiind ªerban - de aceea nepotul sãu de fiicã a primit numele ªerban ºi, poate nu întâmplãtor, a fost primul Cantacuzin care a ajuns domn.

3
stolnicului Constantin Cantacuzino a unei monografii a vieþii împãratului Ioan al VI-lea Cantacuzino4.
Coeziunea acestei mari familii, „Cantacuzena Domus”, se fundamenta în primul rând pe legãtura de sânge5. Dupã dispariþia tragicã a bunicului,
Mihai Cantacuzino „ªeitanoglu” ºi a tatãlui lor, Andronic Cantacuzino6, Constantin ºi fraþii sãi au considerat spaþiul Þãrilor Române mult mai sigur
pentru viaþa ºi cariera lor socialã ºi politicã, pe care au început-o ca mari dregãtori în divanele domnilor Radu Mihnea ºi Alexandru Coconul, se pare
înrudiþi cu ei7. Cãsãtoria cu domniþa Elina, venitã din neplãcuta pribegie dupã moartea la Viena a tatãlui sãu, Radu ªerban (1620), a fost pentru Constantin
Cantacuzino una de succes, în sensul integrãrii sale în elita din jurul domnului ºi acceptãrii lui de cãtre boierimea pãmânteanã. De-a lungul domniei lui
Matei Basarab a fost unul dintre principalii sãi sfetnici, pãstrându-ºi dregãtoria de mare postelnic întreaga perioadã (1632-1654). Mariajul lor a fost unul
„binecuvântat”, potrivit mentalitãþii epocii, prolificitatea familiei exprimându-se în cei unsprezece copii, ºase bãieþi ºi cinci fete, ajunºi la maturitate, aºa
cum sunt reprezentaþi în tablourile votive din ctitoriile lor, ale cãror nume privilegiau ramura româneascã a familiei, precum ºi raporturile de alianþã cu
elita munteanã - Drãghici, ªerban, Constantin, Mihai, Matei, Iordache, Anca, Maria, Stanca, Ilinca, Bãlaºa.
Cantacuzinii au fost ºi unii dintre cei mai bogaþi boieri români ai timpului, având reºedinþa principalã la Mãrginenii din Prahova. Domeniul
funciar stãpânit de postelnicul Constantin Cantacuzino ºi de soþia sa, Elina, era probabil cel mai mare din þarã, în componenþa sa regãsindu-se, în primul
rând, moºiile transmise prin moºtenire de la strãmoºii paterni ºi materni ai domniþei Elina, boierii Craioveºti ºi cei din Mãrginenii, cãrora li s-au adãugat
bunurile funciare achiziþionate de acest cuplu8. Averea deþinutã trebuia sã le permitã o existenþã potrivitã rangului lor social, sã le asigure resursele
financiare în situaþii dificile ºi, totodatã, sã ofere baza constituirii pentru fiecare moºtenitor al familiei a unui patrimoniu propriu, inclusiv pentru zestrea
fetelor. Cei doi fii mai mari, Drãghici ºi ªerban, care la începutul vieþii lor familiale apucaserã „vremi bune ºi norocite” ºi beneficiaserã de suportul
financiar ºi îndrumarea tatãlui9, ºi-au edificat propriile curþi boiereºti, Drãghici la Mãgureni ºi ªerban la Drãgãneºti. Ceilalþi patru feciori mai mici,
„pentru cã ei au rãmas mici ºi necãtaþi dã noi, cãci am cãzut la vremi gréle ºi nenorocite, supt multe pateme ºi nevoi ºi grele prãzi”10, au primit moºteniri în
arealul „scaunului caselor mãrginenescu” - Constantin, reºedinþa pãrinþilor de la Filipeºtii de Târg, Mihai, împreunã, se pare, cu mezinul Iordache,
conacul de la Mãrgineni, iar Matei ºi-a construit propriile case la Filipeºtii de Pãdure (poate începute tot de pãrinþi), finalizate de fiul sãu Toma. În

4
Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucureºti, 1967, p. 117 - cartea Ioannis Cantacuzeni Eximperatoris
historiarum, Libri IV, apãrutã la Paris în 1645 (a dãruit-o bibliotecii mãnãstirii Hurezi); Virgil Cândea, Mãrturii româneºti peste hotare, vol. I, Bucure?ti, 2011,
p. 84-85, stolnicul a solicitat mai întâi lui Ioan Comnen de a redacta o carte despre viaþa împãratului Ioan Cantacuzino (1699) ºi, apoi, lui Mihai Vizantios de a
realiza o copie dupã lucrarea acestui împãrat, Apologie contra lui Mahomed.
5
Violeta Barbu, De bono coniugali, Bucureºti, 2003, p. 80.
6
Despre raporturile ºi cariera Cantacuzinilor în Þara Româneascã în a doua jumãtate a secolului al XVI-lea vezi ªtefan Andreescu, Mihai Vitezul, Cantacuzinii ºi
Marea Bãnie de Craiova, în Restitutio Daciae, vol. III, Studii cu privire la Mihai Viteazul, Bucureºti, 1997, p. 13-34.
7
Matei Cazacu, Cantacuzinii din epoca Turcora?iei ?i instalarea lor ?ãrile Române (secolele XVI-XVII), în Mihai Dim. Sturdza, Familiile boiere?ti din Moldova ?i
?ara Româneascã. Enciclopedie istoricã, genealogicã ?i biograficã, volumul III, Familia Cantacuzino, Bucure?ti, 2014, p. 56-57
8
Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu ªerban, în „Studii. Revistã de Istorie”, t. 23, 1970, nr. 3, p. 469-492; Mariana Lazãr, Domeniul feudal
cantacuzin în opþiunile testamentare ale Elinei Cantacuzino, în Muzeul Naþional Cotroceni, Studii ºi articole de istorie ºi istoria artei, Bucureºti, 2001, p. 39-49.
9
Violeta Barbu, Câteva diate munteneºti din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, în „Revista de Studii Sociale”, vol I, 1996, p. 502-503; postelnicul Cantacuzino
mãrturisea în diata sa cã „i-am aºãzat mai nainte ºi i-am miluit ºi Dumnezeu ‹îi› va milui”.
10
N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Bucureºti, 1902, p. 107-108.

4
Bucureºti fiecare ºi-a avut o reºedinþã, Constantin ºi Iordache dobândind casele familiei din mahalaua Arhimandritului, iar unii dintre ei ºi-au zidit curþi
boiereºti pe moºii situate în vecinãtatea capitalei, precum Constantin la Afumaþi, Mihai la Fundeni, Iordache ºi Constantin moºtenind ºi reºedinþa familiei
de la Coiani.
Pentru fiii ºi fiicele lor ajunºi la maturitate, postelnicul Cantacuzino ºi soþia sa, finã cunoscãtoare a boierimii muntene, au promovat o abilã
politicã matrimonialã, care a vizat, în primul rând, alianþe cu familiile cele mai importante ale þãrii, unele ca vechime, altele ca avere - Brâncoveanu,
Buicescu, Filipescu, Corbeanu, Leurdeanu, Grãdiºteanu, Buhuº, Catargi, Creþulescu, Drugãnescu, Fãrcãºanu. În secolul al XVIII-lea banul Mihai
Cantacuzino aprecia aceastã abilitate a strãmoºului sãu: „Numitul Costandin postelnicul, de o parte cu clironomia de la socrul sãu ºi de la cumnatul sãu
Basarab voievod, s-a îmbogãþit, de altã parte, s-a mãrit a lui ipsolisis, nu numai cãci cã era ginere de Basarab, ci mai mult cu îngrãdirea ce se încuscrise cu
douãsprezece familii din cele mai în stare ale Valahiei, prin mijlocirea însurãrii fiilor sãi ºi a mãritiºului fetelor sale ”11.
Identificându-se în documentele vremii drept cei „de bun neam”, cu o pregãtire intelectualã ºi politicã specialã, Cantacuzinii au reuºit sã deþinã o
poziþie preeminentã în stat în a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, ca „sfetnici” ai domnilor ºi, ulterior, chiar ca domni. Concludent este faptul cã toþi
cei ºase fii ai postelnicului Cantacuzino au ajuns mari dregãtori, aceasta ºi ca urmare a influenþei lor tot mai accentuate în exercitarea actului puterii în
Muntenia, consecinþã nu numai a raporturilor din interiorul grupului de boieri ai cãrui lideri deveniserã, dar ºi a capacitãþilor personale ale fiecãruia dintre
ei. Ascensiunea lor politicã a fost, însã, una sinuoasã, trecând ºi prin momente extrem de dificile, la un pas de moarte, determinate de raporturile pe care
le-au avut cu domnii, dar ºi de disputele cu alþi mari boieri privind ocuparea funcþiilor în divanul domnesc ºi administrarea treburilor publice. Au deþinut o
poziþie însemnatã în divanele lui Radu Leon (1665-1669), Antonie vodã (1669-1672) ºi în prima parte a domniei lui Gheorghe Duca (1674-1678), dar au
fost persecutaþi de Grigore Ghica, în special în a doua domnie (1672-1674) ºi de Gheorghe Duca în a doua parte a domniei, ªerban fiind, chiar, în
primejdia pierderii vieþii12.
Cel mai mare dintre fraþii Cantacuzino, Drãghici, a ocupat funcþiile de sluger, logofãt, mare paharnic, mare spãtar ºi, probabil, ar fi avansat în
ierarhia consiliului domnesc dacã nu s-ar fi întâmplat dispariþia sa timpurie, pe când se afla în misiune la Constantinopol (1667). Referitor la influenþa sa
politicã, reþinem numai faptul cã i-a obþinut lui Radu Leon reînnoirea domniei, în condiþiile în care acesta era contestat de o bunã parte a elitei muntene.
Un „curs honorum” ascendent l-a avut ªerban, în relaþie ºi cu puternica sa personalitate - pe rând mare postelnic, mare spãtar, mare logofãt, inclusiv
reprezentant al unor domni la Înalta Poartã, atribuþii care l-au pregãtit pentru cea mai înaltã demnitate, de domn. Constantin a fost numai stolnic în timpul
domniei lui Gheorghe Duca ?i nu a ocupat nici un loc în divanul fratelui sãu ªerban, în Genealogia familiei precizându-se cã nu „era iubitor de boierii...”,
fiind dedicat studiului ºi cã fratele lui i-a acordat „protocatedria, adecã rândul a ºedea din susul tuturor boierilor”13. În mod sigur a fost unul dintre

11
Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 82.
12
Nu vom insista asupra acestui aspect, abordat de istoriografia referitoare la perioada respectivã: Eugen Stãnescu, Studiu introductiv la Cronicari munteni, vol. I,
Bucureºti, 1961, p. XXVI-XXVII, XLIII; Constantin Rezachevici, Fenomene de crizã social-politicã în Þara Româneascã în veacul al XVII-lea (partea a II-a: a
doua jumãtate a secolului al XVII-lea), în „Studii ºi materiale de istorie medie”, vol. XIV/1996, p. 105 ºi urm.; Gheorghe Lazãr, Aspecte ale ideologiei politice în
Þara Româneascã ºi Moldova (a doua jumãtate a secolului al XVII-lea), în „Revista Istoricã”, nr. 5-6, 1996, p. 337.
13
Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 292.

5
principalii sãi sfetnici, cel puþin în adoptarea deciziilor importante, ca ºi în redactarea corespondenþei pe care ªerban Cantacuzino a purtat-o cu
reprezentanþii Marilor Puteri creºtine din zonã. Mihai îºi începea cariera de mare dregãtor ca mare postelnic în domnia lui Radu Leon, de?inând-o ?i în
divanele lui Antonie vodã ºi Gheorghe Duca, ca sã devinã mare spãtar numai la începutul domniei fratelui sãu ªerban ºi sã revinã în aceastã funcþie o bunã
perioadã din domnia nepotului Constantin Brâncoveanu. Matei a fost pentru o perioadã limitatã mare agã în sfatul lui Duca, neocupând nicio func?ie în
divanul lui ? erban, care, însã, pe mezinul familiei, Iordache, l-a fãcut mare stolnic în 1682 ºi din 1686 mare spãtar, devenind principalul sãu om de
încredere14.
Menþinerea coeziunii, precum ºi o anumitã discreþie asupra problemelor de familie ºi de patrimoniu le fuseserã solicitate fraþilor Cantacuzino
atât de cãtre tatãl, cât ºi de mama lor, în diatele pe care aceasta le-a întocmit în 1667 ºi 1681: „precum ºtiþi cã ºi noi v-am pãzit ºi v-am þinut pre toþi la un loc
neosebiþi, aºa ºi voi sã îngãduiþi unul altuia, ca nu carea cumva sã stricaþi numele cel bun al neamului vostru”15. Comportamentul pe care Cantacuzinii
trebuiau sã-l manifeste era astfel în relaþie cu „bunul nume al familiei”, ce necesita a fi consolidat, deoarece le conferea prestigiu în societate. În
consecinþã ºi imaginea publicã pe care doreau sã o impunã era cea a unei familii puternice, unite ºi numeroase, aºa cum era reprezentatã în tablourile
votive din principalele ctitorii cantacuzine. Aceastã conºtiinþã a poziþiei speciale a familiei Cantacuzino se manifesta ºi la femeile din neam, care dupã
cãsãtorie se identificau tot drept Cantacuzina16, pentru cã ascendenþa lor era mai prestigioasã decât legãtura matrimonialã. Prestigiul ºi puterea acestei
deosebite familii au fost consolidate prin înrudiri, dar ºi prin cooptarea în cadrul acestui important grup de putere a altor mari boieri ºi a unor sfetnici
credincioºi, care-i susþineau interesele prin servicii ºi fidelitãþi, rãsplãtite cu ocrotire, donaþii ºi funcþii. Au ajuns astfel sã domine viaþa politicã a
Munteniei timp de aproape jumãtate de secol, stârnind invidii ºi duºmãnii, reflectate în cronicile vremii17.
Domniile lui ªerban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu (1688-1714) ºi ªtefan Cantacuzino (1714-1716) au reprezentat
perioada supremaþiei politice ºi culturale a acestei familii în societatea munteanã, care atunci a cunoscut poate cea mai amplã deschidere cãtre civilizaþia
occidentalã, în toate aspectele sale, în raport cu vremurile trecute ºi cu viitorul apropiat. În timpul unui deceniu de domnie, ªerban Cantacuzino,
personalitatea cea mai puternicã a familiei, a acþionat pentru asigurarea stabilitãþii interne a þãrii ºi consolidarea statutului domnului în ierarhia politicã
munteanã, fãrã a elimina însã consensul cu membrii divanului ºi cu boierii apropiaþi în adoptarea celor mai importante decizii de guvernare. Iniþiativele
sale politice erau condiþionate, însã, de statutul sãu ºi al þãrii în raport cu puterea suzeranã, Imperiul Otoman, în condiþiile în care ingerinþele dregãtorilor

14
Datele referitoare la dregãtoriile deþinute de boierii Cantacuzino au fost extrase din Nicolae Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori din Þara Româneascã ºi
Moldova, Bucureºti, 1971, precum ºi din documente de epocã ANIC, Documente istorice, MDCLXXVIII/12, MCDXLIII/11, MDVI/6, MCCCC/133, MCCCC/133,
MCLXXVI/58, MLXIII/298, D/16, MDCLVIII/34, XXII/2, DCXXXIX/34, DCXXVII/36; Istoria Cotrocenilor în documente (secolele XVII-XX), Muzeul Naþional
Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 20, 22, 27, 34, 39 etc.
15
Documente privitoare la familia Cantacuzino, publicate de Nicolae Iorga, Bucureºti, 1902, p. 109.
Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 37.
16

17
Istoria ?ãrii Române?ti (1290-1690), Letopise?ul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu ?i D. Simonescu, Bucure?ti, 1960; Radu logofãtul Greceanu, Istoria domniei lui
Constantin Basarab Brâncoveanu (1688-1714), ed. Aurora Ilie?, Bucure?ti, 1970; Istoria ?ãrii Române?ti, de la octombrie 1688 pânã la martie 1717, ed. Constantin
Grecescu, Bucure?ti, 1959; Radu Popescu vornicul, Istoriile domnilor ?ãrii Române?ti, ed. Const. Grecescu, Bucure?ti, 1963.

6
otomani erau tot mai abuzive. „Iatã ?i vremile ?i oamenii acum s-au iu?it foarte; poate fi cãci ?i stãpânitorii ?i puternicii cei mari cer mai mult ?i afarã din
obiceiu ?i socotealã vor sã ia, ?i a?a urmeazã ?i alte necuvio?in?e ?i pagube mai multe la norod”, afirma cu mare pãrere de rãu stolnicul Constantin
Cantacuzino18.
Având o bunã cunoaºtere a situaþiei geopolitice a spaþiului sud-est european ºi a intereselor Marilor Puteri în zonã, dispunând de informaþii
dintre cele mai diverse în acest sens, ªerban Cantacuzino ºi fraþii sãi au iniþiat tratative cu Imperiul Habsburgilor, cu Rusia ºi Polonia, pentru a dobândi
eliberarea þãrii ºi, chiar mai mult, a întregului spaþiu al Ortodoxiei sud-est europene de sub stãpânirea otomanã. Poziþia lor în societate, consideraþia de
care se bucurau ºi în alte medii politice sunt dovedite prin acordarea de cãtre împãratul austriac a statutului de principi ºi nobili ai Imperiului Romano-
German, în raport desigur ºi cu politica austriacã în zonã. Timpul ºi împrejurãrile politice nu i-au mai permis finalizarea lor, dar acestea au fost continuate
în urmãtoarele decenii de cãtre fraþi ºi nepoþi, implicaþi într-un complicat ºi primejdios „joc” diplomatic, care s-a sfârºit tragic pentru unii dintre
ei19.
Sub anumite aspecte, prin politica ºi realizãrile sale ªerban Cantacuzino a creat premisele pentru lunga domnie a urmaºului sãu, nepotul
Constantin Brâncoveanu, care a beneficiat mult timp de suportul, îndrumarea ºi competenþele unchilor ºi verilor sãi, boierii Cantacuzino. Dincolo de
dramatica finalizare a raporturilor dintre ei, trebuie recunoscut cã multe din iniþiativele ºi reuºitele politice ºi culturale ale domniei lui Brâncoveanu,
echilibrul, prevederea ºi înþelepciunea lui s-au datorat în bunã parte discuþiilor, sfaturilor ºi acþiunii Cantacuzinilor, stolnicului Constantin, spãtarului
Mihai, stolnicului Pârvu ºi fratelui lui, vornicului ªerban. Chiar ºi ceilalþi veri, Toma, ªtefan ºi Radu Cantacuzino, au devenit mari dregãtori în sfatul sãu
domnesc nu doar pentru cã îi erau rude, ci ºi pentru cã erau unii dintre cei mai competenþi ºi cultivaþi membri ai elitei române. Motivele suspiciunilor,
disputelor ºi, în final, ale animozitãþii profunde dintre ei au fost complexe, nu îndeajuns cunoscute de cei care le-au analizat, ?i trebuie desigur raportate la
competiþia pentru deþinerea puterii în stat.
Din scurta domnie a lui ªtefan Cantacuzino (aprilie 1714-ianuarie 1716), aspru judecat atunci ºi ulterior din perspectiva detronãrii ºi a
dramaticei dispariþii a Brâncoveanului ºi a fiilor sãi, sunt de reþinut în special douã decizii importante. Considerând cã domnii „cu multã nevoinþã ºi cu
mare grije sã pãstoreascã pre lege ºi pre dreptate ºi sã chiverniseascã cu folosinþã de obºte pre toþi câþi sânt supt stãpânirea ºi oblastiia lor”, desfiinþa darea
vãcãritului, introdusã de predecesorul sãu pentru acoperirea, în special, a solicitãrilor dregãtorilor otomani, ca „nedreaptã, silnicã ºi fãr de lége”, întrucât
„lãcomia ºi nedreptatea ºi neobicinuitele dãri au adus patria noastrã la aceastã stare ticãloasã ºi vrednicã de lacrãmi” (în 1703 Brâncoveanu obþinuse
confirmarea domniei pe viaþã prin dublarea haraciului)20. Prin cealaltã acorda scutire de dãri pentru toþi preoþii, „pentru ca sã sãvârºeascã cu inimã

18
N Iorga, Bra?ovul ?i românii, Bucure?ti, 1905, p 367.
19
Despre corespondenþa Cantacuzinilor ºi a lui Brâncoveanu cu austriecii ºi ruºii vezi: Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 214 -249; Virgil
Zaborovschi, Politica externã a celor trei Principate Þara Româneascã, Transilvania ºi Moldova de la asediul Vienei (1683) pânã la moartea lui ªerban
Cantacuzino ºi suirea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu (1688), Bucureºti, 1925; L. Demeny ºi Paul Cernovodeanu, Relaþiile politice ale Angliei cu Moldova,
Þara Româneascã ºi Transilvania în secolele XVI-XVIII, Bucureºti, 1974, p. 190-192; Paul Cernovodeanu, În vâltoarea primejdiilor. Politica externã ºi diplomaþia
promovate de Constantin Brâncoveanu, 1688-1714, Bucureºti, 1997; Olga Cicanci, Rolul Cantacuzinilor din Þãrile Române în Rãsãritul Ortodox (sfârºitul secolului
al XVII-lea ºi începutul celui de al XVIII-lea), în Studii ºi articole de istorie ºi istoria artei, Muzeul Naþional Cotroceni, Bucureºti, 2001, p. 50-54.
20
ANIC, Suluri, nr. 12; taxa respectivã viza toate vitele mari, cai, vaci, tauri, bivoli ºi se aplica tuturor deþinãtorilor, indiferent de poziþia socialã.

7
neturburatã, cu nevoinþã ºi fãrã de grijã dumnezeeºtile taini ºi sã se roage neîncetat cu credinþã ºi cu dragoste Preaînãlþatului Dumnezeu pentru mântuirea
sufletelor noastre ºi pentru sporul a toatã þara”, impunându-le ca sã ºtie carte, pentru a citi Sfintele Scripturi21. Aceastã mãsurã a adoptat-o, mai mult ca
sigur, datoritã intervenþiei mitropolitului Antim.
Cantacuzinii au avut de-a lungul timpului o bunã relaþie cu reprezentanþii Bisericii Ortodoxe. Din aceastã perspectivã, principalul act de politicã
internã al lui ªerban Cantacuzino la începutul domniei a fost redarea scaunului Mitropoliei lui Teodosie, caterisit de duºmanul Cantacuzinilor, fostul
domn Grigore Ghica (în 1672)22. Cu acest mitropolit a avut raporturi, în general, bune, implicându-l în efortul sãu editorial, de traducere ºi tipãrire în
limba românã a principalelor cãrþi de cult. ªi cei doi episcopi, ªtefan al Râmnicului ºi Grigorie al Buzãului, au beneficiat de atenþia domnului prin
reconfirmarea unor privilegii fiscale ºi a unor donaþii din veniturile domneºti. Fostul episcop de Huºi, Mitrofan, a fost adus în þarã de ªerban Cantacuzino
pentru tipãrirea Bibliei, continuându-ºi în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu activitatea de tipograf ºi devenind episcop al Buzãului.
Damaschin, dascãl al copiilor stolnicului, a devenit mai târziu episcop al Buzãului, apoi al Râmnicului. Raporturi speciale le-au avut însã Cantacuzinii cu
mitropolitul martir. Antim Ivireanul, apropiindu-i formaþia, preocupãrile intelectuale ºi spirituale, precum ºi idealurile politice. Unele dintre cãrþi sale au
fost tipãrite la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, alþi Cantacuzini, spãtarul Mihai Cantacuzino ºi nu mai puþin evlaviosul sãu nepot, ªerban
vornicul, finanþând apariþia unor cãrþi de cult în tipografiile lui Antim Ivireanul.
Personalitate incontestabilã a epocii, Antim Ivireanul ºi-a asumat din plin misiunea de arhiereu ºi de îndrumãtor spiritual al credincioºilor
români, manifestând o atitudinea intransigentã spre revigorarea spiritualã ºi moralã a societãþii româneºti: „ªi nimeni sã nu socoteascã din voi ºi sã zicã în
inima lui: darã ce treabã are vlãdica cu noi, nu-ºi cautã vlãdiciia lui, ci sã améstecã întru ale noastre? De n-aþi ºtiut pânã acum ºi de n-au fost nimeni sã vã
învéþe, iatã cã acum veþi ºti cã am treabã cu toþi oamenii câþi sânt în Þara Rumâneascã, de la mic pânã la mare...cãci în seama mea v-au dat Stãpânul Hristos
sã vã pasc sufletele, ca pre niºte oi cuvântãtoare ºi de gâtul mieu spânzurã sufletele voastre ºi de la mine va sã vã cearã pre toþi, iar nu de la alþii, pânã când
voiu fi pãstoriu”23.
Predicile sale, Cãrþile de învãþãturã erau adresate în principal preoþilor, în calitatea lor de îndrumãtori spirituali ai credincioºilor, al cãror nivel
intelectual îl considera nesatisfãcãtor: „între célélalte scârbe ce am, de mã rãnesc la inimã, easte aceasta cea mai grea de mã întristez ºi mã mâhnesc mai
mult, cã vãz între preoþii miei atâta prostie, atâta neînvãþãturã ºi atâta nedumirealã, cât cunosc cã nu puteþi face vreun ajutoriu sau folos ticãloasei turme”24.
Promova astfel o reformare a clerului mirean care sã punã accentul pe vocaþia religioasã, autenticã ºi pe instruirea acestuia.
Prin scrierile sale încerca sã le descifreze ºi mirenilor semnificaþia ºi simbolistica Sfintelor Taine, a fiecãrui aspect al cultului, a fiecãrei
sãrbãtori, propovãduind ºi o existenþã moralã în opoziþie cu acumularea de avere, bogãþia nemãsuratã, rod al furtului, al abuzurilor, deoarece milosteniile
nu rãscumpãrau nedreptãþile. Astfel cã, din perspectiva misiunii sale nu întâmplãtor ºi-a ales ca simbol heraldic melcul, care-l identifica pe arhiereul ce

21
ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/2.
22
Mitropolitul Teodosie va fi repus în scaun la 25 aprilie 1679, în cadrul unui „proces public”, prezidat de trimiºii patriarhului Constantinopolului; vezi Letopiseþul
Cantacuzinesc, ed. C. Greceanu, p. 176-177; M. Pãcurariu, Istoria Bisericii, vol. II, Bucureºti, 1994, p. 127; 131.
23
Antim Ivireanul, Opere. Didahii, ediþia Gabriel ªtrempel, Bucureºti, 1997, p. 25.
24
Ibidem, p. 324.

8
veghea la puritatea credinþei pe care o împãrtãºea credincioºilor, de a cãror mântuire se considera rãspunzãtor25.
Cantacuzinii au între?inut raporturi deosebite cu toþi patriarhii ortodocºi ai vremii, dintre care cel al Constantinopolului, Dionisie, le era chiar
rudã, oferind susþinere Bisericii Ortodoxe dintr-o dublã perspectivã, financiarã, prin donaþii cãtre mãnãstiri ?i comunitãþi ortodoxe, dar ºi prin sprijinul
acordat ierarhilor ortodocºi în contracararea propagandei catolice ºi protestante, tot mai agresive26. La curþile lor au fost primiþi, onoraþi ºi au beneficiat de
filantropia acestor domni ºi boieri patriarhii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei sau Antiohiei, în special Dositei al Ierusalimului ?i nepotul
sãu, Hrisant Notara. De sprijinul ºi relaþiile lui ªerban Cantacuzino a beneficiat patriarhul Dositei în obþinerea firmanului de reclãdire a bisericii Sfântului
Mormânt, domnul contribuind ºi cu o sumã de bani27. Sentimentul de apartenenþã la comunitatea panortodoxã este afirmat ºi de iniþiativa lui ªerban
Cantacuzino de a finan?a tipãrirea Bibliei în limba greacã în tipografia lui N. Glykis de la Veneþia (1687)28. De altfel, datoritã originii lor paterne ?i
preocupãrilor lor, mediul cultural în care activau Cantacuzinii era unul mult mai extins decât spaþiul Þãrilor Române. Erau principalii reprezentanþi ai
elitei culturale române, întreþinând corespondenþã cu mai mulþi cãrturari ai vremii lor, în special cu cei greci, fie cã se aflau la Constantinopol, Ierusalim
sau Veneþia, precum Alexandru Mavrocordat, Ioan Cariofil, Ioan Comnen, Sevastos Kimenitul, Iacob Pylarinos, Ieremia Cacavela29, dar ºi cu alþi
intelectuali sau diplomaþi europeni30.
Boier cultivat, deschis noilor idei ale timpului, postelnicul Constantin Cantacuzino a considerat ºtiinþa de carte ca unul dintre elementele
definitorii pentru pregãtirea copiilor sãi. Interesul lui pentru carte ºi culturã este reliefat ºi de crearea nucleului primei biblioteci boiereºti din Muntenia, la
reºedinþa sa de la Mãrgineni sau la cea din Târgoviºte, capitala þãrii. Menþinând relaþii cu mediul cultural grecesc din Imperiul Otoman ºi din diasporã,
Constantin Cantacuzino a apelat la intelectualii greci Pantelimon Ligaridis ºi Ignatie Petritzis pentru pregãtirea intelectualã a fiilor mai mari, Drãghici ºi
ªerban31. Ceilalþi fii au studiat în þarã cu profesori particulari, iar în perioada refugierii familiei în Transilvania, datoritã tulburãrilor politice care au urmat
morþii lui Matei Basarab (1655-1657), din iniþiativa postelnicului, Constantin ºi Mihai au fost iniþiaþi în tainele filozofiei de rectorul Colegiului
evanghelic din Braºov, Martin Albrich32.
Dovedind o înclinaþie deosebitã cãtre studiu, Constantin a frecventat pentru o perioadã (1665-1666) cursurile ªcolii Patriarhiei din

25
Daniel Barbu, Scrisoare pe nisip. Timpul ºi privirea în civilizaþia româneascã a secolului al XVIII-lea, Bucureºti, 1996, p. 83.
26
Corespondenþa lor cu patriarhii ortodocºi ºi cu alþi cãrturari greci, precum ºi alte documente referitoare la aceastã familie vezi în Documente privitoare la istoria
românilor, vol. XIV, pãrþile I, II,III, întocmit de Nicolae Iorga.
27
Marcu Beza, Urme româneºti în Rãsãritul Ortodox, Bucureºti, 1937, p. 30-31.
28
Virgil Cândea, Les Bibles grecque et roumaine de 1687-1688 et les visées impériales de Þerban Cantacuzène, în „Balkan Studies”, 10/1969, nr. 2, p. 351-371.
29
Ariadna Camariano-Cioran, Jérémie Cacavela et ses relations avec les Principautés roumaines, „Revue des Études Sud-Est Européennes”, III, 1-2, 1965, p. 165-190;
A. E. Karathanassis, Des Grecs à la cour de Constantin Brâncoveanu, voévod de Valachie (1688-1714), în „Balkan Studies”, nr. 1, 1975, p. 56-69; o delimitare a
acestui spaþiu geografic, politic, dar ºi cultural, din care fãceau parte ºi þãrile române vezi Virgil Cândea, Raþiunea dominantã, Cluj Napoca, 1979, p. 228-237.
30
Despre corespondenþa stolnicului C. Cantacuzino cu lordul W. Paget, vezi Andrei Pippidi, Colloque anglo-roumain: Anglo-Romanian Relations from the 16th Century
to 1919, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, XIV, 1, 1976, p. 168-170; Paul Cernovodeanu, Legãturile stolnicului Constantin Cantacuzino cu lumea englezã,
în Studii ºi articole de istorie ºi istoria artei, p. 16-31.
31
Victor Papacostea, Originile învãþãmântului superior din Þara Româneascã, în vol. Civilizaþie româneascã ºi civilizaþie balcanicã, Bucureºti, 1983, p. 269-272; cei
doi greci din Hios au devenit profesori ai ªcolii greco-latine înfiinþatã de Matei Basarab la Târgoviºte în 1646, mai mult ca sigur din iniþiativa postelnicului.
32
Ibidem, p. 4.

9
Constantinopol33, pentru ca apoi, intenþionând o aprofundare a cunoºtinþelor, sã se îndrepte spre Veneþia, unde exista o semnificativã comunitate greacã.
La Academia din Padova în intervalul 1667-1669 a urmat studii de filozofie ºi logicã, de geometrie, fizicã ºi astronomie, care i-au permis o anumitã
cunoaºtere a gândirii europene a epocii, conturându-i o formaþie umanistã. ªtiinþa sa de carte a împãrtãºit-o ºi fraþilor mai mici, Mihai, Matei ºi Iordache,
ale cãror însemnãri se regãsesc pe unele dintre cãrþile de la Mãrgineni34. Precizãm cã datoritã cunoºtinþelor sale mezinul familiei, Iordache Cantacuzino, a
participat la pregãtirea imprimãrii în limba românã a Evangheliei de cãtre fratele sãu domnesc ªerban, în 168235.
Cu fondul de carte achizi?ionat în strãinãtate, stolnicul Constantin a îmbogã?it substan?ial biblioteca familiei, care a devenit, prin cãr?ile pe care
le-a dobândit pânã la moartea sa, una dintre cele mai mari ?i mai interesante, în ceea ce prive?te con?inutul, din Sud-estul Europei36. Varietatea domeniilor
în care pot fi ordonate cãr?ile este reliefantã pentru complexa personalitate a acestui mare cãrturar român, care a fost stolnicul Cantacuzino, pentru
pregãtirea ?i curiozitã?ile sale intelectuale ?i politice, pentru profilul sãu de umanist – istorie, teologie ?i filozofie, literaturã ?i filologie, dar ?i matematicã,
astronomie, fizicã ?i medicinã. Biblioteca reflectã vastitatea, pentru epoca respectivã, a preocupãrilor ?i cuno?tin?elor sale ?i ale familiei, luând în
considerare forma?ia intelectualã a celorlal?i Cantacuzini, ale cãror însemnãri apar pe unele dintre cãr?i. Superioritatea intelectualã a stolnicului
Constantin Cantacuzino, abilitãþile sale dipolmatice erau remarcate de cei care intrau în contact cu el. Reverendul englez Edmund Chishull îl prezenta ca
„priceput în controversele religiei sale, ca ?i în multe ?tiin?e liberale, este de asemenea foarte cunoscãtor în ale politicii ?i prin sfatul sãu sprijinã pe
domnul de fa?ã, spre cinstea ?i folosul ?ãrii”37. ªtiinþa de carte, ca ºi buna cunoaºtere a limbii greceºti, chiar în nuanþele ei, îi erau recunoscute de cãrturarii
timpului, traducãtorii cãrþilor tipãrite, care „la cele mai adânci filosofeºti ºi bogosloveºti noimata ce s-au aflat, pre dumnealui ca pre un epistimon ºi
ºtiutor l-am avut luminã ºi dezlegare întru toate”38.
În mod similar postelnicului ºi fiii sãi au acordat atenþie instruirii copiilor ºi nepoþilor, care constituiau noua generaþie a Cantacuzinilor. Pârvu,
fiul lui Drãghici, era cunoscãtor al limbii greceºti ºi al celei turceºti - aceste cunoºtinþe i-au facilitat misiunile la Þarigrad în calitate de capuchehaie a
unchiului sãu, ªerban. Fiii stolnicului Cantacuzino, ªtefan ºi Radu, au studiat ini?ial cu Damaschin39, perfec?ionându-se ulterior cu al?i profesori; cãtre

33
Constantin a plecat sã studieze la Constantinopol probabil la îndemnul fostului director al ªcolii Patriarhiei, Ioan Cariofil, ajuns mare dregãtor în Þara Româneascã
în timpul domniei lui Radu Leon, vezi N. Stoicescu, Dicþionar al marilor dregãtori, p. 16. Cantacuzinii au stabilit relaþii deosebite cu acest intelectual grec, elev al
lui Teofil Coridaleu, oferindu-i protecþie în momentul în care, pentru nonconformismul gândirii sale, a fost acuzat ºi îndepãrtat de ierarhii greci conservatori din
Constantinopol, vezi D. Russo, Ioan Cariofil ºi operele lui, în Studii istorice greco-române, vol. I, Bucureºti, 1939, p. 181-191; Mihail Carataºu, Paul Cerovodeanu,
Din corespondenþa lui Constantin Brâncoveanu cu cãrturarii greci Ioan ºi Ralachi Cariofil, în „Biserica Ortodoxã Românã”, nr. 9-10, 1975, p. 1140-1142.
Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 8-9.
34

Ion Bianu, Nerva Hodoº, Bibliografia Româneascã Veche, vol. I, Bucureºti, 1903, p. 247.
35

36
Despre biblioteca stolnicului, Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român; arh. dr. Policarp Chiþulescu, Cãrþi din bibliotecile medievale româneºti
pãstrate în Biblioteca Sfântului Sinod, Bucureºti, 2011; Idem, Posesori ºi donatori de carte în epoca brâncoveneascã, în „Revista românã de istorie a cãrþii”, an XI
(2014), nr. 11(în curs de apariþie).
37
Cãlãtori strãini despre ?ãrile Române, vol VIII, îngrijit de Maria Holban, MM Alexandrescu Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucure?ti, 1983, p. 197.
38
I Bianu, N. Hodoº, Bibliografia Româneascã Veche, tom I, p. 320.
39
Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 9.

10
1700 Radu, însoþit de Hrisant Notara cãlãtorea în Italia, unde se pare cã a urmat cursurile Academiei din Padova, ca ºi tatãl sãu, plecând ulterior în Franþa40.
Nu existã informaþii referitoare la frecventarea de cãtre Radu a unor cursuri în cadrul Universitãþii parisiene, însã una dintre preocupãrile sale a
reprezentat-o achiziþionarea de cãrþi, ex-librisul „Rodolfo Cantacuzeno” fiind identificat pe mai multe volume din biblioteca familiei. Cunoºtinþele, ca ºi
personalitatea marelui spãtar Toma Cantacuzino, fiul lui Matei, erau remarcate de interlocutori, iar secretarul italian Del Chiaro îi aprecia cultura variatã,
ca ºi cunoaºterea limbilor latinã, italianã ºi greacã. Însemnãri ale sale apar pe un exemplar din Principele lui Machiavelli41.
Pentru societatea româneascã în general, pentru cultura românã, în special, rolul Cantacuzinilor a fost deosebit, sub raportul deschiderii cãtre
alte orizonturi, al unei anumite laicizãri a gândirii42. Consecinþele deosebite pentru nivelul intelectual al elitei româneºti rezultate din introducerea
învãþãmântului superior erau evidente ºi pentru fiii ºi nepoþii postelnicului Cantacuzino, care ºi-au asumat iniþierea ºi organizarea Academiei domneºti de
la mãnãstirea Sfântul Sava43, instituþie de învãþãmânt frecventatã de un numãr însemnat de tineri din întreg arealul ortodox.
Sub influenþa Reformei ºi Contrareformei, în contextul dezbaterilor polemice din interiorul creºtinismului, „ocârmuitorii” laici ºi ecleziastici
români, printre care se remarcau ºi Cantacuzinii, îºi puneau tot mai mult problema afirmãrii concepþiilor, adevãrurilor esenþiale ºi canonice ale religiei
ortodoxe ºi rãspândirii lor în rândul credincioºilor. Se intenþiona astfel o revigorare a sensibilitãþii religioase ºi a vocaþiei creºtinilor români, mediate de
cunoaºterea Sfintei Scripturi ºi a scrierilor Sfinþilor Pãrinþi. În acest sens, au promovat ºi susþinut introducerea limbii române în cancelaria domneascã,
dar ºi în cult, cu autoritatea ºi suportul lor intelectual ºi financiar fiind traduse în limba românã ºi tipãrite Evanghelia, Apostolul ºi Biblia, în timpul
domniei lui ªerban Cantacuzino, iniþiative asumate ºi continuate de nepoþii sãi, Constantin Brâncoveanu ºi ªtefan Cantacuzino44, prin cooptarea celor
mai de seamã cãrturari ?i tipografi români ?i greci ai vremi, precum Mitrofan, episcopul de Hu?i, fra?ii Radu ?i ? erban Greceanu, Antim Ivireanul,
Mitrofan Gregoras. Din aceeaºi raþiune au fost înfiinþate tipografiile în limba greacã de la Iaºi ºi Bucureºti, care au produs carte destinatã comunitãþilor
din spaþiul spiritualitãþii ortodoxe. A fost perioada cu cea mai intensã activitate de tipãrire a cãrþilor destinate a fi citite în Bisericã ºi în spaþiul privat
(1678-1716) din istoria tiparului românesc de pânã atunci ºi din secolul al XVIII-lea45.
Trãind într-o societate cu mentalitate religioasã, dimensiunea ctitoriceascã a reprezentat un aspect distinct al prezenþei acestei familii în
societatea munteanã. Cantacuzinii s-au remarcat drept unii dintre cei mai importanþi ctitori ai epocii, fiecare zidind ori reconstruind sau renovând cel

40
Documente privitoare la istoria românilor, vol. XIV, partea I, întocmit de Nicolae Iorga, p. 328; Mario Ruffini, L'influenza italiana in Valachia nell'epoca di
Constantin vodã Brâncoveanu (1688-1714), Monachi, 1974, p. 17.
41
Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 9.
42
Despre opiniile mediului laic din perioada respectivã ºi rolul sãu cultural vezi V. Cândea, Raþiunea dominantã, p. 149-153, 321.
43
Victor Papacostea, La fondation de „L'Académie Grécque” de Bucarest. Les origines de l'erreur de datation et sa pénétration dans l'historiographie, în vol.
Civilizaþie româneascã ºi civilizaþie balcanicã, Bucureºti, 1983, p. 283-329; Ariadna Camariano-Cioran, Les Académies princières de Bucarest et de Jassy et leurs
professeurs, Thessaloniki, 1974.
44
Ion Bianu, Nerva Hodoº, Bibliografia Româneascã Veche, tom I,– sunt identificate toate cãrþile tipãrite în intervalul 1678-1716, din iniþiativa ºi cu sprijinul
Cantacuzinilor ºi al lui Constantin Brâncoveanu; Virgil Cândea, Raþiunea dominantã, p. 185-186; Doru Bãdãrã, ªerban Cantacuzino ºi noua orientare a tiparului
românesc, în Colocviul Naþional de Istorie, Istoria Artei Decorative, Conservare-Restaurare ºi Relaþii Publice, Muzeul Naþional Cotroceni, vol. I, Bucureºti, 2009,
p. 9-14;
45
Cornelia Papacostea Danielopolu, Lidia Demeny, Carte ºi tipar în societatea româneascã ºi sud-est europeanã (secolele XVII-XIX), Bucureºti, 1985; Doru Bãdãrã,
Tiparul românesc la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul secolului al XVIII-lea, Brãila, 1998.

11
puþin o bisericã sau o mãnãstire pe propriile moºii sau în oraºe, pentru alte lãcaºuri de cult fiind principalii donatori46.
Mãnãstirile Mãrgineni, Comana, Cotroceni, Colþea, Sinaia, Râmnic, Poiana, Cobia, Dintr-un Lemn, „Sfinþii Apostoli” din Bucureºti, bisericile
din Afumaþi, Filipeºtii de Târg ºi de Pãdure, din Mãgureni, Fundenii Doamnei, Biserica Doamnei din Bucureºti, pentru a enumera numai o parte dintre
ctitoriile cantacuzine, sunt considerate monumente marcante pentru cultura ºi spiritualitatea româneascã a Vechiului Regim. Unele dintre aceste
aºezãminte ecleziastice au fost edificate ca urmare a unor experienþe religioase deosebite, cum a fost pelerinajul Elinei Cantacuzino, însoþitã de fiul sãu
Mihai ºi de fiica sa Stanca, la Ierusalim, la Sfântul Mormânt, unde au fãcut importante donaþii, spãtarul Mihai continuându-ºi drumul de penitenþã ºi la
Sfântul Munte Sinai (1681-1682). Mai târziu, Mihai Cantacuzino va ctitori, împreunã cu nepotul sãu, Constantin Brâncoveanu, mãnãstirea de la
Râmnicul Sãrat, pe care o va închina mãnãstirii „Schimbarea la Faþã” de la Muntele Sinai, pentru susþinerea comunitãþii cãlugãrilor de acolo, trãitori în
condiþii extrem de dificile47. În memoria pelerinajului va zidi ºi mãnãstirea Sinaia, de la poalele Bucegilor, iar în cadrul ctitoriei sale bucureºtene Colþea va
înfiinþa un spital destinat bolnavilor sãraci ºi o ºcoalã, pentru instruirea copiilor fãrã resurse48. Ansamblurile ecleziastice ctitorite de Cantacuzini s-au
individualizat nu doar prin semnificaþia lor spiritualã, ci ºi prin valoarea artisticã, conferitã de elementele de artã ºi civilizaþie care au fost introduse prin
intermediul acestora, mãrturisind permeabilitatea ctitorilor lor la influenþe diverse, pe care le-au sintetizat într-un stil propriu. Din aceastã perspectivã, s-
au constituit în modele pentru lãcaºurile de cult zidite în epoca respectivã, ca ºi în aceea viitoare.
Domnia lui ªerban Cantacuzino a marcat începutul unei noi etape în evoluþia artei ºi arhitecturii româneºti, cu inovaþii manifestate în special la
nivelul artelor decorative, care oscileazã între tradiþia artisticã bizantinã, cu anumite influenþe orientale, Renaºtere ºi Baroc. Cantacuzinii, prin cultura lor,
prin receptivitatea de care au dat dovadã la contactul cu alte civilizaþii, au fost principalii promotori ai noului stil, identificat ulterior ca stilul
brâncovenesc, în calitate de comanditari ai argintãriei liturgice ºi laice, ai broderiilor de cult, ai podoabelor interioare ale bisericilor ctitorite de ei sau ale
palatelor lor. Preferinþele lor pentru un anumit repertoriu decorativ se manifestã în comenzile de obiecte din argint aurit solicitate renumiþilor meºteri
ardeleni: Sebastian Hann, Johanes Henning, Georg May, pe care trebuiau sã le execute în stilul solicitat de comanditari49.
Îmbinând elemente cu origini diverse, noul stil este definit de varietatea decoraþiilor vegetale ºi florale, de reprezentãrile antropomorfe -
capetele de îngeri, de femei - ºi zoomorfe - pãsãri, lei afrontaþi - din sculpturile în piatrã ºi în lemn, ce împodobesc ancadramentele uºilor, ferestrelor,
coloanele sau tâmplele bisericilor, stucaturile aurite, relevând o deosebitã calitate a execuþiei. Noutatea o reprezintã interesul pentru figurativ la nivelul
tuturor artelor decorative, inclusiv al broderiei ºi miniaturii; sculptura în lemn ºi piatrã capãtã mai mult relief, suprafeþele sunt acoperite de vrejuri
meandrate, mai mult sau mai puþin stilizate, pãstrându-se totuºi o armonie ºi o justã repartizare a detaliilor, ce denotã o execuþie tehnicã superioarã ºi

46
Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitãþilor ºi monumentelor feudale din România, I, Þara Româneascã, Craiova, 1970; Idem, Repertoriul bibliografic al
monumentelor feudale din Bucureºti, Bucureºti, 1961; Sebastian Duicu, Edificii de cult cantacuzine din Þara Româneascã, vol. I, II, Craiova, 2007.
47
T.G. Bulat, O ctitorie brâncoveneascã închinatã Sfântului Munte Sinai: Râmnicu Sãrat, 1700, în „Glasul Bisericii”, XXII (1963), 11-12, p. 1031-1049; Horia
Constantinescu, Biserica fostei mãnãstiri Râmnicu Sãrat Ctitorie brâncoveneascã ºi monument de artã feudalã, în „Glasul Bisericii”, XXIV (1965), 1-2, p. 30-71.
48
Al. Gãleºescu, Eforia Spitalelor Civile din Bucureºti, Bucureºti, 1900, p. 15-61.
49
Julius Bielz, Arta aurarilor saºi din Transilvania, Bucureºti, 1957, p. p. 26-28; Corina Nicolescu, Argintãria laicã ºi religioasã în Þãrile Române (sec. XIV-XIX),
Bucureºti, 1968, p. 27, 140, 162, 176, 210, 235, 298-299 etc.

12
conferã o anumitã unitate stilisticã ansamblului50.
În mod similar decoraþiei în piatrã sau în lemn, motivele florale ºi vegetale din argint aurit, realizate în „repousée” ºi prin traforare, ce
împodobesc vasele de cult donate, în special, Cotrocenilor, dar ºi celorlalte ctitorii cantacuzine, ca ºi veºmintele liturgice, au marcat o notã distinctã în
arta medievalã româneascã din acest sfârºit de secol XVII. Coloanele de inspiraþie clasicã din incinta Cotrocenilor, cu fusul canelat, având bazele ºi
capitelurile decorate cu frunze de acant sau cu flori de crin, se remarcã prin zvelteþe, prin calitatea execuþiei, denotând o anumitã eleganþã. În concepþia
esteticã a vremii lui ªerban Cantacuzino se tinde cãtre un echilibru între arhitecturã ºi decoraþia sculpturalã, cãtre o armonie incontestabilã, specificã
epocilor de maturitate artisticã51.
Rafinamentul ºi strãlucirea frescelor ºi icoanelor pictate de zugravii epocii, creatori de ºcoalã, bogãþia ºi somptuozitate obiectelor liturgice
mãrturisesc gusturi ºi sensibilitãþi baroce la nivelul elitei româneºti a timpului52. De remarcat cã cei mai renumiþi zugravi ai timpului, Pârvu Mutu ºi
Constantinos, s-au afirmat în pictarea ctitoriilor cantacuzine din aceastã perioadã, primul la Cotroceni, Filipeºtii de Pãdure, Mãgureni, celãlalt, se pare la
Cotroceni, în pictura icoanelor tâmplei, ºi la Biserica Doamnei, pentru a continua, împreunã cu ceilalþi artiºti formaþi în atelierele lor, cu împodobirea
rafinatã a bisericilor lui Constantin Brâncoveanu ºi ale Cantacuzinilor53. Se pare cã la Cotroceni Pârvu Mutu inaugura seria amplelor reprezentãri ale
familiei Cantacuzino, specifice ulterior ctitoriilor reprezentaþilor acesteia, conform mãrturiei reverendului Edmund Chishull, care remarca redarea în
pronaosul bisericii, alãturi de tabloul votiv cu ªerban Cantacuzino, Maria Doamna ºi copiii, ºi a altor rude cantacuzine54.
Motivele decorative vor fi preluate ºi amplificate în arta brâncoveneascã, a cãrei specificitate îi este conferitã tocmai de aceastã bogãþie a
decorului în piatrã sculptatã, în argint sau broderie, rolul Cantacuzinilor, în special al spãtarului Mihai Cantacuzino, prin ctitoriile sale, în conturarea
stilului brâncovenesc fiind incontestabil55. În mod asemãnãtor, palatele Cantacuzinilor - Mãrgineni, Coiani, Filipeºtii de Târg ºi de Pãdure, Mãgureni,
Drãgãneºti, Bucureºti - s-au remarcat prin confort, dar ºi prin arhitectura lor diversã, unde alãturi de ornamentaþia orientalã, arabo-musulmanã modelatã
în stuc, apar elemente ale artei occidentale, în special la sculptura în piatrã.
Acelaºi repertoriu decorativ îl regãsim în miniatura hrisoavelor emise de cancelariile domneºti ale lui ªerban ºi ªtefan Cantacuzino, redactate de
logofeþi în minuscula uncialã sau în cursivã, echilibratã ºi ordonatã. Se remarcã preferinþa pentru cerneala de aur, chinovar ºi cea verde în realizarea
frontispiciilor - unde sunt reprezentate stemele celor doi domni cantacuzini în diverse combinaþii ale elementelor componente, vulturul bicefal
cantacuzin ºi acvila munteanã, încadrate de ornamente florale ºi vegetale - a iniþialelor (uneori susþinute de îngeri), a monogramei domnului, motivele
decorative florale regãsindu-se ºi în chenarele ce încadreazã textul documentelor.
50
Scurtã Istorie a Artelor Plastice în R:P:R:, coord. George Oprescu, vol. I, Bucureºti, 1957. p. 205-206 – capitol redactat de Teodora Voinescu; Maria Ana Musicescu,
Broderia medievalã româneascã, Bucureºti, 1969, p. 19, 45
51
Scurtã Istorie a Artelor Plastice în R:P:R., p. 205-206.
52
Rãzvan Theodorescu, Gusturi ºi atitudini baroce la români în secolul al XVII-lea, în SCIA, t. 29-30, 1982-1983, p. 145-147; Alexandru Duþu, Modelul cultural
brâncovenesc, în vol. Constantin Brâncoveanu, Bucureºti, 1989, p. 156-169.
53
Teodora Voinescu, Pârvu Mutu zugravu, Bucureºti, 1968; Corina Popa, Ioana Iancovescu, Vlad Bedros, Elisabeta Negrãu, Repertoriul picturilor murale brâncoveneºti,
I. Judeþul Vâlcea, Bucureºti, 2008.
54
Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. III, Bucureºti, 1968, p. 198-199.
55
Rãzvan Theodorescu, Civilizaþia românilor între medieval ºi modern. Orizontul imaginii (1550-1800), vol. II, Bucureºti, 1987, p. 65-70.

13
 Cantacuzinii s-au individualizat, astfel, ca membri marcanþi ai elitei române din zorii modernitãþii, cu o conºtiinþã puternicã a originii lor nobile,
susþinutã de ideea unei distincþii prin naºtere, cu o apreciabilã avere în bunuri mobile ºi imobile ºi cu o culturã deosebitã. Cu atât mai dramaticã a fost
cãderea lor din aceastã poziþie prestigioasã. Contextul în care s-a produs tragicul sfârºit al ultimilor Cantacuzini din generaþia secolului XVII era extrem
de complicat, în relaþie cu poziþionarea Þãrilor Române în cadrul raporturilor dintre Marile Puteri din zonã, aflate în conflicte deschise. Executarea nu
doar a unui domn român, dar ºi a rudelor apropiate ºi chiar a marilor boieri din divanul þãrii, se constituia într-un act fãrã precedent în istoria raporturilor
româno-otomane ºi reflecta, în fapt, o accentuare a dominaþiei otomane asupra Þãrilor Române, în condiþiile în care, afectatã de o crizã profundã ºi
pierzând într-o perioadã scurtã posesiunile din Europa Centralã, dupã eºecul în faþa Vienei (1683), Înalta Poartã intenþiona sã-ºi consolideze poziþiile de-a
lungul Dunãrii. În aceastã situaþie, orice suspiciune de trãdare, de alianþã cu duºmanii genera reacþii extreme - ºi domnii români aveau nu puþini duºmani,
chiar din interiorul þãrii, care furnizau dregãtorilor otomani informaþii, mai mult sau mai puþin veridice, despre relaþiile antiotomane ale acestor domni ºi
ale apropiaþilor lor cu oficialii austrieci, polonezi ºi ruºi. Soarta tragicã a Cantacuzinilor a împãrtã?it-o ?i mitropolitul ?ãrii, Antim Ivireanul, pentru
convingerile sale politice ?i raporturile cu fo?tii domni, fiind caterisit de patriarhul Constantinopolului la solicitarea lui Nicolae Mavrocordat ?i asasinat
de turcii care-l duceau în exil, poate tot din dispozi?ia acestui domn. Mavrocordaþii se dovediserã în general oponenþi ai domnilor munteni, funcþia de
mare dragoman al Porþii oferindu-le oportunitatea de a interveni pe lângã dregãtorii otomani pentru detronarea acestora56. Reac?ia anticantacuzinã a lui
Nicolae Mavrocordat a fost extrem de durã, confiscându-le averile ?i punându-i sub pazã pe cei rãma?i în ?arã, inclusiv femeile. Atunci sau în a doua
domnie a confiscat ?i cãr?i din biblioteca stolnicului, depozitatã la mãnãstirea Mãrgineni, pe unele pãstrându-le în propria bibliotecã, pe altele dãruindu-le
ctitoriei sale de la Vãcãre?ti57. În 1721, printr-un alt act abuziv, închina principala ctitorie cantacuzinã, mãnãstirea Mãrgineni, la Muntele Sinai, de?i era
stavropighie patriarhalã.
Edificatoare asupra complicatei conjuncturi politice în care trãiau sunt în?eleptele reflec?ii ale stolnicului Cantacuzino, adresate patriarhului
Hrisant: „în vremile de acum, mai mult de nebunie decât de ra?iune se mi?cã lucrurile”, iar „anomaliile lucrurilor vremii de acum nu au nici o asemãnare
cu cele ce s-au petrecut în veacurile trecute”, cugeta el ca un bun cunoscãtor al istoriei. Perioada care a urmat, dacã nu a marcat o rupturã în evoluþia
societãþii româneºti, a înregistrat pânã cãtre ultima treime a veacului al XVIII-lea o anumitã regresiune, dupã deschiderea deosebitã la nivel cultural ºi de
civilizaþie din perioada de „hegemonie” cantacuzino-brâncoveneascã.

56
Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 308 - acþiunile lui Alexandru Mavrocordat contra lui Brâncoveanu ºi Cantacuzinilor.
57
Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, p. 11; arh. dr. Policarp Chiþulescu, Cãrþi din bibliotecile medievale româneºti, p. 30; Idem, Posesori ºi
donatori de carte în epoca brâncoveneascã, p. 3.

14
 Monumente cantacuzine
(secolele XVII - 1/4 XVIII)
Bucureºti
1. Mãnãstirea „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfinþii Serghie ºi Vach”, Cotroceni - ctitoria lui ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti (1679-1682)
2. Biserica „Intrarea în bisericã a Maicii Domnului”, a Doamnei - ctitoria doamnei Maria, soþia lui ªerban Cantacuzino (1683)
3. Mãnãstirea Colþea, biserica „Sfinþii Trei Ierarhi, Vasile, Grigore ºi Ioan”, biserici paraclis dispãrute „Sfinþii Cosma ºi Damian”, „Sfânta Paraschiva”-
ctitoria spãtarului Mihai Cantacuzino (1695-1698), în cadrul cãreia a înfiinþat primul spital din Þara Româneascã
4. Biserica „Bunavestire”/„Sfântul Anton”, Curtea Veche - ctitoria lui Mircea Ciobanul, domn al Þãrii Româneºti (1545-1555); restaurare, adãugiri
efectuate de ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti (1714-1715)
5. Biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, Arhimandritul - ctitoria unui mitropolit de Târnovo (ultimul sfert al sec. XVI), posibil Dionisie Rali, rudã cu
boierii Cantacuzino; reclãdire sau numai restaurare efectuatã de Matei Basarab, domn al Þãrii Româneºti ºi de postelnicul Constantin Cantacuzino
(1633-1653); restaurare, adãugiri efectuate de domnul ªtefan Cantacuzino (1715)
6. Biserica „Sfântul Nicolae”, ªelari - dateazã ante 1671, reconstruitã de marele paharnic ªerban Cantacuzino, împreunã cu negustorii Apostol Lazaru ºi
Iorga staroste (1700)
Ilfov
7. Fundenii Doamnei - biserica „Sfântul Eftimie cel Mare”, ctitoria spãtarului Mihai Cantacuzino (1699), moºtenitã de fiica sa, Ilinca Racoviþã, apoi de
urmaºii ei
8. Afumaþi - conacul ºi biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria stolnicului Constantin Cantacuzino (1696), ambele transformate în secolul XIX
9. Clinceni - biserica „Sfântul Nicolae”, ziditã pe la 1680, catapeteasma de la 1694, elemente asemãnãtoare cu aceea a bisericii Cotroceni, nu se cunosc
ctitorii, din tradiþie, cã ar fi fost un Paleologu Ramadan. Satul aparþinea Cantacuzinilor, moºtenit, probabil, de fiul cel mic, marele spãtar Iordache, apoi de
fiica lui Maria, cãsãtoritã, pe rând, cu Paleologu Guliano, apoi cu spãtarul Constantin Ramadan; este posibil ca fie Iordache (†1692), fie fiica sa cu primul
ei soþ, Paleologu, sã fi construit aceastã bisericã, probabil pe lângã o casã boiereascã
Argeº
10. Mãnãstirea Curtea de Argeº - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria lui Neagoe Basarab, domn al Þãrii Româneºti (1514-1517); lucrãri de
renovare realizate din porunca domnului ªerban Cantacuzino, ca urmaº pe linie maternã al ctitorului (1682)
Giurgiu
11. Mãnãstirea Comana, hramul „Sfântul Nicolae” - ctitoria domnului Vlad Þepeº (cca 1461); reconstruitã pe la 1588 de cãtre postelnicul ªerban din
Coiani (viitorul domn Radu ªerban, bunicul matern al Cantacuzinilor); restauratã de strãnepotul sãu, marele vornic ªerban, fiul lui Drãghici Cantacuzino,
care-i adaugã noi construcþii (1699-1700)
- necropolã cantacuzinã - Radu ªerban (†1620), ginerele sãu, Nicolae Pãtraºcu (†1627), fiul lui Mihai Viteazul, soþia sa, doamna Ancuþa (†1665-1666) ºi
fiul lor, Mihail Pãtraºcu (†1655), Drãghici Cantacuzino (†1667), fiii sãi, Constantin Cantacuzino mare paharnic (†1684), ªerban Cantacuzino vornicul
(†1710), prima lui soþie, Maria (†1696) ºi fiica lor Maria (†1696)
12. Coiani/Coieni, Mironeºti - biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie a jupâneselor Anca ºi Maria din Coiani, descendente ale boierilor Craioveºti, bunica ºi
mama domnului Radu ªerban (4/4 sec. XVI), reconstruitã de nepoata lor, Elina Cantacuzino cu fiii ei (1668-1669)
13. Dobreni - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie a domnului Constantin ªerban din perioada boieriei (1642-1643), casele sale boiereºti, cu
lucrãri de renovare efectuate de ªerban Cantacuzino (1680-1688), moºtenite de urmaºii lui Mihai Cantacuzino
Dâmboviþa
14. Mãnãstirea Mãrgineni, hram „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril”- ctitorie a vornicului Drãghici Mãrgineanul în ultimul sfert al secolului XV,

15
reconstruitã de postelnicul Constantin Cantacuzino împreunã cu soþia Elina, cu sora acesteia, doamna Ancuþa ºi fiica, Ilina cu soþul ei, Eustratie ºi de
boierii Filipeºti, Dumitraºco ºi fiul sãu, Panã, descendenþi cu toþii ai boierilor din Mãrgineni (1645)
15. Mãnãstirea Cobia, hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie a lui Badea Boloºin (1571-1572); restauratã de Pârvu Cantacuzino (1680), cu acordul bunicii
sale, Elina, ºi al unchilor sãi, ca rude ale ctitorului
16. Târgoviºte - biserica „Adormirea Maicii Domnului”/„Sfântul ªtefan”, ctitorie a stolnicului Constantin Cantacuzino ºi a soþiei sale Safta (1705);
reºedinþa postelnicului Constantin Cantacuzino ºi a soþiei sale, Elina, moºtenitã de fiii sãi, cu precãdere reºedinþã a stolnicului Constantin
Prahova
17. Drãgãneºti - biserica „Intrarea în bisericã a Maicii Domnului” (1667), ctitoria lui ªerban Cantacuzino (viitorul domn) ºi a soþiei sale, Maria; conacul,
reºedinþa familiei lui ªerban Cantacuzino (datând de pe la 1658), transformate ulterior
18. Mãrginenii de Jos - biserica „Adormirea Maicii Domnului” (4/4 sec. XVII), ctitoria lui Mihai Cantacuzino, dispãrutã; conacul - reºedinþã a familiei
Cantacuzino (cca 1629-1630), moºtenit de spãtarul Mihai Cantacuzino, apoi de nepoþii sãi de fiicã, boierii Rudeni; ruinã
19. Mãgureni - biserica „Sfânta Treime”, ctitorie a Pãunei, soþia lui Drãghici Cantacuzino, ºi a fiilor ei, Pârvu, Constantin, ªerban, Grigore (1670), pictura
1694, Pârvu Mutu; conacul - ruinã
20. Filipeºtii de Târg - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui postelnic Constantin Cantacuzino, cu soþia sa, domniþa Elina ºi a boierilor
Filipeºti (1641-1642), dispãrutã, ca ºi conacul
21. Filipeºtii de Pãdure - biserica „Sfinþii Trei Ierarhi” - ctitoria Bãlaºei, soþia lui Matei Cantacuzino mare agã, ºi a fiului lor, Toma, cu soþia Maria (1688,
pictura 1692, Pârvu Mutu); conacul - ruinã
22. Mãnãstirea Sinaia - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui spãtar Mihai Cantacuzino (1690-1695, pictura Pârvu Mutu)
23. Mãnãstirea Poiana, Câmpina - biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria marelui spãtar Toma Cantacuzino (1690-1711, picturã Pârvu Mutu)
24. Schitul Lespezi, Posada - biserica „Sfânta Treime”, ctitoria lui Pârvu Cantacuzino (1674-1685, zugrãvit 1688-1689)
Buzãu
25. Buzãu - mãnãstirea „Buna Vestire”, „a Banului”, ctitoria lui Andronic Cantacuzino, mare ban ºi mare vistier, tatãl postelnicului Constantin (1593-
1601); reconstruitã de Andreiana Fãlcoianu, soþia marelui vornic ªerban Cantacuzino (începutã ante 1714-1722)
26. Râmnicul Sãrat - mãnãstirea „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria domnului Constantin Brâncoveanu ºi a unchiului sãu, spãtarul Mihai
Cantacuzino (1690-1697, pictura Pârvu Mutu)
27. Berca - mãnãstirea „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril”, ctitoria marelui stolnic Mihalcea Cândescu ºi a soþiei sale, Alexandra Cantacuzino
(1694, pictura Pârvu Mutu)
28. Stâlpu - biserica „Sfântul Dumitru”; „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena”, ctitoria marelui spãtar Mihai Cantacuzino (dp. 1710)
Vâlcea
29. Mãnãstirea Cozia - biserica „Sfânta Treime”, ctitorie a lui Mircea cel Bãtrân, domn al Þãrii Româneºti (1387-1391), restaurare, repictare a bisericii ºi
noi construcþii realizate de paharnicul ªerban Cantacuzino (1706-1707)
30. Mãnãstirea Dintr-un Lemn - biserica „Naºterea Maicii Domnului”, ctitorie a lui Matei Basarab ºi a nepotului sãu, Preda Brâncoveanu (1633-1635),
intervenþii de renovare ºi adãugiri de construcþii ale domnilor ªerban Cantacuzino (1684-1688) ºi ªtefan Cantacuzino (1714-1715); necropolã pentru
doamna Maria, soþia lui ªerban vodã Cantacuzino, pentru copiii lor, Gheorghe beizadea, Maria Bãlãceanu ºi, probabil, Bãlaºa Vlasto
31.Mãnãstirea Hurezi (Horezu) - biserica „Sfinþii Constantin ºi Elena”, ctitoria domnului Constantin Brâncoveanu (1690-1697), portretele familiei
Cantacuzino ºi al lui Radu ªerban
32. Titireciu, Ocnele Mari - biserica „Sfântul Ioan Gurã de Aur”, dateazã de la 1577, refãcutã de spãtarul Mihai Cantacuzino (1700-1706)
Teleorman
33. Roºiorii de Vede - biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”, ctitoria marelui vornic ªerban Cantacuzino (1708)

16
 MANUSCRISE
CÃRÞI CANTACUZINE
Pateric, 1700 mai 30
„Aceastã carte care sã chiamã Otãcinic s-a scris în zilele preabunului ºi creºtin domnu, Io Costandin Basarab Brâncoveanu voevod, den
porunca dumnealui cinstitul ºi blagorodnicul jupan Mihai Cantacuzino vel spãtar, sãvârºindu-se la anul de la spãseniia lumii 1700
measeþa mai, în 30 dni. ªi ostenitoriul scrisorii au fost Mitrea logofãtul” ‹f. 180›
„Aceastã sfântã ºi dumnezeiascã carte, care se chiamã Otecenic, adicã ce are în sine vieþile sfinþilor pãrinþi, iaste dat sfintii mãnãstiri
Sinai‹i› de supt muntele Bucéciului de dumnealui Mihai Cantacuzino vel spãtar, ca sã fie pãrinþilor de mângâiere ºi sã s‹e› roage ºi
pentru dumnealui. Leat 7237 ‹1728-1729›” ‹f. 115v›
limba românã, 181 f (22x15,5 cm), pecete inelarã a lui Mihai Cantacuzino
Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 480

18
 Condica Fraþietãþii, 1706 mai 23
„Condicã sfântã închinatã acestei biserici sfinte ºi cinstite cu
numele celor 3 sfinþi Ierarhi, ridicatã din temelie cu cheltuiala
prea cinstitului ºi prea renumitului arhon mare spãtar domnului
domn Mihail Cantacuzino ºi cu oarecare ajutor ºi cheltuialã a
fericitului întru pomenire Radu Colþea. Aceastã condicã
cuprinde numele dreptcredinciosilor creºtini cari s-au scris fraþi
ºi aratã chipul cum sã se facã fraþii pe viitor. Cel ce voeºte, se
face frate în chipul urmãtor: când va fi sã fie ºi el socotit frate
împreunã cu cei de pânã azi la aceastã sfântã bisericã, are
datoria sã dea bisericei numai un leu, pentru ca sã se scrie numele
lui în condicã drept frate; iar dupã ce va fi scris, va fi dator sã dea
tot la aceastã bisericã câte un leu pe an. ªi asta se va face toatã
viaþa lui, adicã atât cât va trãi. Iar aceastã bisericã va fi datoare
a-l pomeni totdeauna ºi dupã moarte a-i face la 40 de zile un
sãrindar fãrã platã. Iatã un chip minunat de milostenie ºi uºor
pentru oricine voeºte cu puþin lucru sã fie totdeauna pomenit. Iar
când va muri ºi oriunde va muri, sã i se facã un parastas la 40 de
zile numaidecât, lucru ce se capãtã de abea cu mare cheltuialã ºi
cu multã platã. De aceea, se cuvine sã dobândim, cu aceastã micã
milostenie, aceastã comoarã mare, ba chiar putem zice nãdejdea
mântuirei noastre, cãci rugãciunea bisericei ºi puterea sfintelor
liturghii au mare trecere înaintea lui Dumnezeu ºi prin mijlocirea
lor, fie ca Domnul sã ne fie milostiv ºi iertãtor, trecând cu vederea
greºelile noastre. Maiu 23, în anul dela Hristos 1706. Iar eu, ca
cel mai mic dintre toþi, pentru vecinica pomenire am pus aci sub
cele scrise numele meu. Mihail Cantacuzino”
limba greacã, 94 f (30x20 cm), semnãturã autografã
Biblioteca Academiei Române, Manuscrise greceºti, nr. 11

19
Ale lui Vasilie împãratului grecilor cuvinte de învãþãturã cãtrã fii-sãu Leon, 1715
„O am þinut în gândul mieu de o am fãcut eu, Lefter logofãt snã Isar logofãt” ‹f. 1›
limba românã, 35 f (18x13,5 cm); desen reprezentând vulturul bicefal încoronat, încadrat de ample decoraþii florale ºi vegetale
Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 1805

20
 Nicolae Milescu spãtarul, Itinerar de la Tobolsk,
capitala Siberiei ºi pânã la hotarele Chinei; tot
aici ºi despre þara Siberiei ºi râurile din ea,
1696 martie
„Aceastã carte s-a scris atunci când din porunca marelui
împãrat ºi marelui cneaz Alexie Mihailovici, domn a toatã
Rusia mare, micã ºi albã, a fost trimis din Moscova la
împãrãþia Chinei Nicolae spãtarul, în anul de la Adam 7183
martie 3” ‹f. 1›
„Cartea de faþã a fost scrisã de mâna lui Mihail Vyzantios
din porunca preaînþeleptului ºi renumitului arhon stolnic,
domnul domn Constantin Cantacuzino cel vestit, în
mãnãstirea domneascã a Sfintei Treimi a lui Radu Vodã,
la Bucureºti, 1696 martie” ‹f. 204›
„Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã)
limba greacã, 216 p (21x16 cm)
Biblioteca Academiei Române, Manuscrise greceºti, 549

21
‹Constantin Cantacuzino stolnicul›,
Note ºi însemnãri din vremea studiilor în Italia (1667-1669)
„1667 ianuarie 19. Aici încep a face aducere aminte purcesului mieu den Constantinopol” ‹cãtre Veneþia, Padova›
„1667 iulie 1. Aici fac catalog de cãrþile ce cumpãr, câte ºi câte sânt pânã într-una, mãcar cea mai micã”
limbi greacã ºi românã; 136 f (20,5x15 cm)
Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 1498

22
‹Constantin Cantacuzino stolnicul›, Istoria Þãrii
Româneºti întru care sã cuprinde numele ei cel dintâi ºi
cine au fost lãcuitorii ei atunci ºi apoi cine o au mai
descãlecat ºi o au stãpânit pânã în vremile de acum, cum
s-au tras ºi stã, 1/2 sec. XVIII
„Nu pu?inã mirare este la to?i câ?i scriu de aceasta, nici la câ?i bine Minei pe februarie, Veneþia, 1678
vor socoti, de ace?ti Rumâni, cum s-au ?inut ?i au strãbãtut pânã „Carte pe februarie, Minei, cuprinzãtor de toatã slujba cuvenitã
astãzi a?a, pãzindu-?i limba ?i cum au putut ?i pot ?i pãmânturile pe aceastã lunã. Tipãrit ºi corectat de Nicolaos Glykis din
acestea lãcuiesc, care aceasta la pu?ine limbi ?i neamuri sã vede” Ioannina, la Veneþia, 1678. Fiþi urmãtori ai lui Hristos!”
manuscris copiat de popa Stanciu de la mãnãstirea Antim limba greacã, in folio, [1] f, 156 p, [1] f, gravuri
limba românã, 83 f (21x15,5 cm) Dãruitã de ªerban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni
Biblioteca Academiei Române, Manuscrise româneºti, nr. 3443 Muzeul Naþional Cotroceni

23
Evanghelie, Bucureºti, 1682
„Sv‹â›nta ºi d‹u›mn‹e›zãiasca Evanghelie, carea într-acesta chip
tocmitã di pre orânduiala greceºtii Ev‹an›gh‹e›lii acum întâi s-au
tipãrit, den porunca ºi cu toatã cheltuiala prealuminatului ºi
preaînãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã,
Io ªerban C‹antacuzino› voevod, adevãratul nepot preabunului
bãtrân ªãrban Bãsãrab voevod, întru folosul ºi înþelégerea
pravoslavnicii rumâneºti Beséreci, ispravnic fiind preasf‹i›nþitul
chir Teodosie mitropolitul þãrãi ºi exarh laturilor. În scaunul
Mitropoliii Bucureºtilor tipãrindu-se, la anul de la sp‹ã›seniia
lumii 1682”
Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „...având învãþãturã de la
strãmoºi pentru dumnezãiasca credinþã ºi cum cã credinþa...fãr
de fapte easte moartã...ne-am nevoit de am sãvârºit acest lucru
dumnezãescu, Svânta aceasta Evanghelie, care nefiind mai
denainte tocmitã la slovenie sã sã ceteascã dupã rânduiala zilelor
ºi a sãrbãtorilor celor domneºti ºi ale svinþilor, poruncit-am
fratelui nostru Iordachie Cantacuzino vel stolnic de o au
îndereptat ºi o au aºãzat precum umblã cea elineascã ºi întru
toate asemenea dupã orânduiala Besérecii Rãsãritului
alcãtuindu-se ºi svintele cuvinte, spre mai aleasã înþelégere a
limbii rumâneºti”
„ªi dentru micã osteneala noastrã o dãm aceasta dar pre la toate
besérecile þãrãi noastre, întru folosul creºtinescului norod ºi întru
pomenirea noastrã ºi a pãrinþilor”
„Smeritul între iermonaºi Chiriac tiparnicul” ‹f. 174›
limba românã, in folio, 4 f, 175 f, gravuri
Biblioteca Sfântului Sinod

24
25
Apostol, Bucureºti, 1683
„Apostolul cu Dumnezãu Svântul, care întru acesta chip tocmit
de pre orânduiala grecescului Ap‹o›stol acum întâi s-au tipãrit
den porunca ºi cu toatã cheltuiala prealuminatului ºi
preaînãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã,
Io ªerban C‹antacuzino› voevod, adevãratul nepot preabunului
bãtrân ªãrban Bãsãrab voevod, întru folosul ºi înþelégerea
pravoslavnicii rumâneºtii Beséreci, ispravnic fiind
preasf‹i›nþitul chir Teodosie, mitropolitul þãrãi ºi exarh
laturilor. În scaunul Mitropolii Bucureºtilor tipãrindu-l, la anul
de la sp‹ã›seniia lumii 1683”
Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „ºi se-au dat dintru micã
osteneala noastrã dar beséricilor þãrãi noastre Ungrovlahiei,
întru folosul preoþilor ºi tuturor credincioºilor...”
„Smeritul întru iermonaºi Damaschin Gherbest tiparnicul,
1683 meseþa noemvriia 13” ‹f.199›
limba românã, in folio, [5] f, 199 f, gravuri
Biblioteca Sfântului Sinod

26
27
Biblia, Veneþia, 1687
„SFÂNTA SCRIPTURÃ, adicã a Vechiului ºi Noului
Testament în întregime”
„DIVINA SCRIPTURA nempè Veteris ac Novi Testament
Omnia a viro doctissimo et linguarum peritissimo
diligenter recognita et multis in locis emendata, varijsq
lectionibus ex diuersorum Exemplarium, collatione
decerptis et ad Hebraicum veritatem in Veteri Testamento
reuocatis aucta et illustrata”
„Mai înainte s-a tipãrit în alte locuri, ºi acum se editeazã
pentru prima datã la Veneþia, de cãtre Nicolae Glykis de la
Ioannina, în 1687” ; „Con Licenza De `Superiori E Privilegio”
limba greacã, in folio, [3 ]f, 1098 p, [95]p, [1] f
Tipãritã cu susþinerea financiarã a lui ªerban Cantacuzino
Biblioteca Sfântului Sinod

28
Biblia, Bucureºti, 1688
„Bibliia adecã Dumnezeiasca Scripturã ale cei vechi ºi ale cei noao
Lége toate, care s-au tãlmãcit dupre limba elineascã spre înþelégerea
limbii rumâneºti cu porunca preabunului creºtin ºi luminatului domn
Ioan ªãrban Ca‹n›tacozino Basarb voevod ºi cu îndemnarea
dumnealui Costa‹n›din Brâncoveanul marele logofãt, nepot de sorã
al mãriei sale, carele dupã pristãvirea acestui mai sus pomenit domnu,
Putérnicul D‹u›mn‹e›zãu, den alégerea a toatei Þãrã Rumâneºti, pre
dumnealui l-au coronat cu domniia ºi stãpânirea a toatã Þara
Ugrovlahiei. ªi întru zilele mãriei sale s-au sãvârºit acest
d‹u›mn‹e›zãesc lucru, carele ºi toatã cheltuiala cea desãvârºitã o au
rãdicat. Tipãritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureºtilor, în
vrémea pãstoriei preasf‹i›nþitului pãrinte chir Teodosie, mitropolitul
þãrii ºi exarhu laturilor. ªi pentru cea de obºte priinþã, s-au dãruit
neamului rumânesc. La anul de la facerea lumii 7197, iar de la
spãseniia lumii 1688, în luna lui no‹i›emvrie, în 10 zile”
Predoslovia lui ªerban Cantacuzino: „la tãlmãcirea aceºtii Sfinte
Scripturi, fãcând multã nevoinþã ºi destulã cheltuialã...cã n-au rãmas
nici un neam, nici o limbã...ca sã nu citeascã întru a lor limbã
dumnezeiasca Scripturã” „...Cu nevoinþa ºi îndireptarea celor ce s-au
întâmplat dascãli ºi mai mult desluºindu-se pre limba rumâneascã de
cei mici ºi plecaþi dentru slugile mãriei tale, ªerban biv vtori logofãt i
brat ego Radul logofãt”„A tot meºterºugul tipografiei ºi îndireptãrii
cuvintelor rumâneºti ostenitoriu, de Dumnezeu iubitoriul Mitrofan,
episcopul de Huºi. ªi s-au început acestu dumnezãescu lucru în luna
lui noemvrie, anul de la începutul lumii 7196 ‹1687› ºi s-au sãvârºitu
în septe‹m›vrie 7197 ‹1688›”
limba românã, in folio, [5] f, 932 p, [1] f
Biblioteca Sfântului Sinod

29
Sfântul Ioan Gurã de Aur, Mãrgãritare, Bucureºti, 1691
„Mãrgãritare adecã cuvinte de multe féliuri a celui întru sf<i>nþi
pãrintelui nostru Ioan arhiepiscopul Þarigradului, a lui Zlatoust
ºi ale altor sf<i>nþi pãrinþi, de mulþi dascãli tãlmãcite den limbã
eleneascã pre limbã greceascã, spre a cea de obºte a blagocestivilor
ºi a pravoslavnicilor creºtini sufleteascã folosinþã. Iarã acum întâiu,
cu porunca ºi cu toatã cheltuiala a prealuminatului ºi blagocestivului
domnu ºi oblãduitoriu a toatã Þara Rumâneascã Ioan Constandin
Bãsãrab voevod, s-au scos de pre limba greceascã pre limba
rumâneascã ºi s-au dat în tipariu pentru cel de obºte folos sufletescu
a tot neamul rumânesc, care supt oblastiia mãriei sale lãcuéºte,
luminând în pravoslavie. ªi s-au tipãrit în vestitul oraº al mãri<e>i
sale, în Bucureºti, în sfânta ºi dumnezeeasca Mitropolie, purtând
acum cârma pravoslaviei preasf<i>nþitul chir Teodosie arhiepiscopul
ºi mitropolitul a toatã Þara Rumâneascã. Anii de la facerea lumii
7199”;Logofeþii Radu ºi ªerban Greceanu: „dupre limba greceascã
pre a noastrã rumâneascã le-am întors, precum ºi alte cãrþi am fãcut
ºi încã facem. La a cãrora nevoinþe avut-am îndreptãtoriu pe cinstitul,
blagorodnicul ºi preaînþeleptul dumnealui Costandin Cantacuzino biv
vel stolnic, însã la céle mai adânci filosofeºti ºi bogosloveºti noimata
ce am aflat, pre dumnealui, ca pre un epistiloon ºi ºtiutoriu l-am avut
luminã ºi dezlegare întru toate”
„Aceastã sfântã ?i de suflet folositoare carte zisã Mãrgãrit iaste
a sfintei mãnãstiri ‹Sinaii› [...] ‹mun›tele Bucegi datã de M‹ihai›
Cantacuzino vel spãt‹ar›, la leatul ot Adam 7205, ot Hristova 1697”
‹f. 174v›
limba românã, in 4º, [6] f, 178 f
Biblioteca Sfântului Sinod

30

Meletie Sirigul, Întâmpinare la principiile
catolice ºi la chestiunile lui Chiril Lucaris;
Dositei patriarhul Ierusalimului, Manual în
contra rãtãcirii calvine, Bucureºti, 1690
„Tipãrite cu cheltuielile ºi privegherea preastrãlucitului ºi
preapiosului domnitor ºi principe al întregii Ungrovlahii,
domnul domn Ioan Constantin Basarab voevod, cu îngrijirea
ºi corectarea preaînvãþatului notar al Marii Biserici, domnul
Mihail Macri din Ianina. În ilustrul oraº Bucureºtii
Ungrovlahiei, în anul mântuirii 1690, luna septembrie”
„...s-a tipãrit...de cãtre preaiubitorul de Dumnezeu episcop
fost al Huºilor, chir Mitrofan”
„Ex libris Constantin Cantacuzino” (limba greacã)
limba greacã, in folio, [9] f, 162 f, [1] f; 93 p; gravuri
Biblioteca Sfântului Sinod
31
Pravoslavnica Mãrturisire, Buzãu, 1691, tipografia
domneascã din Episcopia Buzãului
„Pravoslavnica Mãrturisire a sãborniceºtii ºi apostoleºtii
Besérecii Rãsãritului dupre greceascã, den porunca
prealuminatului ºi preaînãlþatului domn Ioan Costandin
B‹râncoveanu› Basarab voevod întoarsã în limba rumâneascã
de Radul logofãt Greceanul, ispravnic osârnic fiind, ca ºi la
alalte câte s-au scos ºi s-au tipãrit aici în þarã, preasf‹i›nþitul
chir Teodosie mitropolitul þãrãi i proci. Tipãritu-s-au în
tipografia domneascã, la Episcopia de la Buzãu, la anul de la
zidirea lumii 7200, în luna lui dichemvrie 3”
Radu logofãt Greceanul: „cã aceasta mãrturisescu, cã precum
ºi la alalte ce am prepus ºi am scos împreunã cu frate-mieu,
ªãrban al doilea logofãt, de s-au tipãrit, aºa ºi la aceasta mai
vârtos ajutoriu ºi îndireptoriu mai grélelor cuvinte ºi noime
am avut pe dumnealui Costandin Cantacuzino biv vel stolnic”
‹f.3›, limba românã, in 4º, [4] f, 208 p (din 210 p), lipseºte fila de
titlu ºi fila 3
Biblioteca Sfântului Sinod
Evanghelie greco-românã, 1693, Bucureºti
„Sf‹â›nta ºi d‹u›mnezãiasca Evanghelie elineascã ºi rumâneascã,
acuma întâiu alcãtuitã într-amândoao limbile ºi dupã greceasca
ai Biséricii orânduialã aºezatã, cu a bl‹a›gocestivului,
prealuminatului ºi a mare cuviinþatului domnu ºi oblãduitoriu a
toatã Ugrovlahiia Ioan Costandin Bãsãrab voevod poruncã ºi
cheltuialã, spre cea de obºte a pravoslavnicilor folosinþã,
îndireptând cârma pravoslaviii preasfinþitul mitropolit chir
Theodosie, în anul mântuirii 1693. ªi s-au tipãrit întru sfânta
Mitropolie a Ugrovlahiii”
„... tipãritã de mine, prea micul în ermonahi Anthim de la Iviriia”
„Aceastã sfântã Evanghelie sfinþii sale pãrintelui
mitropolit Varlaam o dãruieºte Costandin Cantacuzino biv vel
stolnic, la anul de la Adam 7202 (1694), m‹ease›þa avgust 30 dni”
limbile greacã ºi românã, in folio, [8] f, 372 p, gravuri
Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, II 95

32
 Ioan Kariofil, Manual despre câteva nedumeriri
(ÅÃ×ÅÉÑÉÄÉÏÍ), Snagov, 1697
„sau despre cercetarea ºi întãrirea unor dogme necesare
Bisericii, compus de prea înþelptul ºi prea învãþatul profesor
domnul Ioan Cariofil mare logofãt al marei biserici a lui
Hristos, dupã cererea prea nobilului ºi învãþatului arhon
domnul Constantin Cantacuzino ºi afierosit preaînãlþatului
ºi evlaviosului principe, domnului domn Ioan Constantin
Basarab voevod a toatã Ungrovlahia, pãstorind preasfinþitul
ºi de Dumnezeu alesul mitropolit, domnul domn Theodosie.
S-a tipãrit în cinstita mãnãstire Snagovul, în anul de la
Hristos 1697”; tipãritã de Antim Ivireanul
limba greacã, in 4º, [4 ] f, 46 f, cu cifre arabe; decoraþii simple,
geometrice
Biblioteca Sfântului Sinod

33
Liturghier grecesc ºi arãbesc, 1701, Snagov
„Trei sfinte liturghii, cu diferite alte rugãciuni trebuincioase
pentru slujba ortodoxã, tipãrite acum pentru întâia oarã
greceºte ºi arãbeºte, dupã cererea ºi cu îngrijirea preasfântului
pãrinte kyr Athanasie, fost patriarh al Antiohiei, cu cheltuiala
Domnului Ungrovlahiei Domnul Ioan Constantin Basarab
voevod, Theodosie fiind arhiepiscop al acelei þãri. În mãnãstirea
sfintei Maici a Domnului, numitã Snagov, în anul de la Hristos
1701, cu îngrijirea cãlugãrului Antim, georgian de origine”
„Aceaste leturghii greceºti ºi hãrãpeºti, fiind aici
sfinþia sa pãrinte proin Antiochia ºi rugând pre mãria sa
Costandin vodã le-au dat la tipariu. Datu-se-au ºi dumnealui lui
jupân Constantin C‹antacuzino› biv vel stolnic aceasta, carea
acum se cheamã cã easte din cãrþile dumnealui”
limbile, greacã ºi arabã, in folio, [14 f], 96, 253 p, gravuri
Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã,
I 130 (inv. 716)

34

limbile, slavonã textul ºi românã indicaþiile tipiconale,
ediþia a II-a, in 4º, [4] f, 202 f, gravuri de Ioanichie Bakov ºi Ursul
Biblioteca Sfântului Sinod
35
Liturghie, Episcopia Buzãu, 1702
„Sf‹â›nta ºi dumnezãiasca Liturghie a Sf‹â›ntului Ioan Zlatoust,
a Marelui Vasilie ºi a Sf‹â›ntului Grigorie Dvoeslov, carea easte
Prejdeºtenia, carea acum de‹n› nou s-au tipãrit ºi în luminã
s-au dat întru folosul tuturor preoþilor ºi diaconilor, ca sã poatã
pre lesne a sluji cum sã cade pre rânduiala ei, den izvoadele
greceºti tipicul pre limba rumâneascã scos ºi tocmit, din porunca
ºi osârdia, împreunã ºi toatã cheltuiala a preacinstitului jupan
ªãrban Cantacuzino vel pãharnic, întru zilele prealuminatului,
bl‹a›gocestivului domn Io Costantin Basarb voevoda, îndireptând
cârma sf‹i›ntei beséreci preasf‹i›nþitul chir Teodosie
arhiep‹i›sc‹o›pul a toatã U‹n›grovlahiia. Tipãritu-s-au în sf‹â›nta
Ep‹i›copie de la Buzãu, în tipografia domneascã, la anul de la
zidirea lumii 7210”„..cu cheltuiala sa isprãvindu-le, har le împarte
pre la sfintele ºi dumnezãeºtile biséreci ºi cui easte de trebuinþã
dãruéºte, pentru buna pomenirea lui...ºi a tot vechiu ºi
bl‹a›gorod‹nicul› neamului sãu”
„Tipãritu-s-au acéste Sfinte Liturghii pren nevoinþa ºi multa
ostenealã a lui Mitrofan, episcopul de Buzãu”
Antologhion, Episcopia Râmnic, 1705
„adecã Floarea Cuvintelor, care cuprinde în sine toatã slujba ce i
sã cuvine lui a Sf‹i›ntei Besérici peste tot anul, acum întâiu într-
acest chip tipãrit ºi aºezat dupã cel grecesc, în zilele
prealuminatului ºi înãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara
Rumâneascã, Ioan Constantin B‹râncoveanu› Basarab voevod,
cu osârdiia ºi cu toatã cheltuiala preacinstitului, de bun ºi mare
neam, a lui Mihail Cantacuzino vel spãtar, spre cea de obºte a
beséricilor lui Hristos trebuinþã ºi al pravoslavnicilor folos, cu
bl‹a›g‹oslo›venia preasfinþitului mitropolit chir Teodosie, în
sf‹â›nta Ep‹i›scopie a Râmnicului, la anul de la zidirea lumii
7213, prin osteneala iubitoriului de Dumnezeu chir Antim
Ivireanul, episcopul Râmnicului”
limbile, slavonã, textul ºi românã, indicaþiile tipiconale ºi pericopele
biblice, in folio, [2] f, 406 f; text pe douã coloane, titlurile ºi iniþialele
cu roºu, gravuri
Biblioteca Sfântului Sinod

36
 Octoih, 1706, Episcopia Râmnic
„adecã Osmoglasnic, care are în sine toatã slujba ce sã cuvine a
Vãscr‹e›s‹e›nelor, împreunã ºi o sãptãmânã cu toate ale ei
rânduéle, acum întâiu într-acest chip aºezat ºi tipãrit, în zilele
prealuminatului ºi înãlþatului domn ºi oblãduitoriu a toatã Þara
Rumâneascã, Ioan Constandin B‹râncoveanu› Basarab voevod,
cu osârdiia ºi cu toatã cheltuiala preacinstitului, de bun ºi mare
neam, a lui Mihai Cantacuzino vel spatar, spre cea de obºte a
beséricilor lui Hristos trebuinþã ºi al pravoslavnicilor folos, cu
bl‹a›g‹o›s‹lo›veniia preasf‹i›nþitului mitropolit chir Teodosie,
în Sf‹â›nta Ep‹i›scopie a Râmnicului, la anul de la zidirea lumii
7214, de Mihai Iºtvanovici ipodiaconul tipograful”
limbile, slavonã, textul, în românã, indicaþiile tipiconale, in [2], 84 f
(are 80 f), [1] f, gravuri, una semnatã Ioanikie (Bakov)
Biblioteca Sfântului Sinod

37
Antim Ivireanul, Învãþãturã pre scurt
pentru taina pocãinþii, 1705, Episcopia
Râmnic
„acum într-acest chip întocmitã ºi tipãritã în zilele
prealuminatului domn Io Constantin B‹râncoveanu›
B‹asarab› voevod, cu chieltuielile cinstitului de bun
neam, a lui ªerban Cantacuzino biv vel pãharnic ºi
cu blagosloveniia preasfinþitului mitropolit chir
Teodosie, de iubitorul de Dumnezeu chir Antim,
episcopul Râmnicului, la anul de la Hristos 1705”
limba românã, in 8º, [25] f; gravurã
Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, I 149A

38
 Antim Ivireanul, Sfaturi creºtine-politice, 1715,
Bucureºti
„cãtre preacredinciosul ºim preaînãlþatul domn ºi stãpânitor
al toatã Ungrovlahia, domnul domn Ioan ªtefan Cantacuzino
voevod, de preasfinþitul ºi alesul de Dumnezeu mitropolit,
domnul domn Antim din Iviria, de curând tipãrite cu câteva
rugãciuni folositoare sufletului pentru întreaga sãptãmânã,
în preasfânta Mitropolie în Bucureºti, în anul mântuirii 1715”
tipograf Dionisie Floru
limba greacã, in 8º, 38 p, ornamente tipografice
Biblioteca Academiei Române, Carte Veche Româneascã, I 172

39
Dositei patriarhul Ierusalimului, Istoria Patriarhilor
Ierusalimului, 1715, Bucureºti
„Împãrþitã în douãsprezece cãrþi, începând de la Iacob, fratele
Domnului ºi cel dintâi ierarh al Ierusalimului ºi pânã acum,
cuprinzând ºi dumnezeeºtile Adunãri ale Sfinþilor Apostoli ºi
Sinoadele cele mai însemnate adunate în toatã lumea, ortodoxe
ºi neortodoxe, ecumenice ºi locale ºi orice dogmã a sfintei
catolice ºi apostolice ºi Biserici a lui Hristos...Scrisã de cãtre cel
întru fericire sãvârºit, preasfinþitul ºi pururea pomenitul
patriarh domnul domn Dosithei, înfrumuseþatã ºi pusã în cea
mai bunã ordine de cãtre preafericitul patriarh al Ierusalimului
domnul domn Hrisant, cu ale cãrui cheltuieli, mai bine zis ale
Sfântului Mormânt, adicã cu mila creºtinilor ortodocºi, s-a
tipãrit...pe la sfârºitul domniei preaevlaviosului ºi prea
strãlucitului domn, domnul domn Ioan ªtefan voevod
Cantacuzino, în Bucureºti, scaunul domniei Ungrovlahiei, prin
îngrijirea ºi corectarea smeritului ieromonah Mitrofan Gregoras
din Dodona, fiind supraveghetor al tipografiei preotul Stoica
Iacovici, în anul una mie ºapte sute cincisprezece, în luna
Octomvrie. ªi s-a hotãrât de preafericitul patriarh al
Ierusalimului, domnul domn Hrisant, sã se dea în dar cartea
credincioºilor”
limba greacã, in folio, [1]f, 182 p, [1]f, 1247 p, gravurã
Muzeul Naþional Cotroceni

40
Operele Sfântului Iustin Martirul ?i Filosoful,
Lutetiae (Paris), 1551
„Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã)
limba greacã, in folio, [3] f, 311 p, [5] p
Biblioteca Sfântului Sinod
41
Fericitul Teodoret episcop al Cirului, Tâlcuire la
Cântarea Cântãrilor, Veneþia, 1639
„Din ale lui Constantin Cantacuzino” (limba greacã)
limba greacã, 4º, 312 p (lipsesc începutul ºi sfârºitul)
Biblioteca Sfântului Sinod
Bartholomeo Platina de' Sacchi, De vitis ac gestis
summorum pontificum, Coloniae, 1551
„Bap. Platinae Cremonensis, De vitis ac gestis summorum
pontificum, ad sua usque tempora, Liber Unus. Huic additae
sunt Vitae ac res gestae eorum qui interim fuere Pontificum,
a Paulo videlicet II. ad Iulium huius nominis III. Eiusdem item
Platinae, Defalso et vero bono Dialogi tres. Contra amores I.
De vera nobilitate I. De optimo cive II. Panegyricus in
Bessarionem doctiss, patriarcham Constantinopolitanum.
Oratio ad Paulum II. Pont. maximum, de bello turcis inferendo.
Coloniae apud Iasparem Gennepaeum, Anno Domini MDLI
(1551). Cum Gratia et Privilegio”
„Ex Libris Constantini Cantacuzéni”
limba latinã, [6f], 320 p, [2f], 92 p, [5f] (32x20 cm)
Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, III 9853

42
 Philippus Melanchthon, Libellus Latinae
Grammaticae, Lipsiae, 1552
[Libellus Latinae Grammaticae Philippi Melanchtonis
reconcinnatus a Jacopo Micyllo et prescriptus a
Ioachimo Camerario]. [Lipsiae, 1552]
„Ex Lib‹ris› Constantini Cantacuzéni”
limba latinã, [11f], 517 p, lipseºte fila de titlu (16x10 cm)
Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, I 172091

43
Sancti Gregorii Nazianzeni Cognomento Theologi
Opera, Lutetiae / Parisiorum, 1609
„Nunc primùm graecè & latinè conjunctim edita, subsidio &
liberalitate reverendiss. episcoporum, & cleri universi Franciae
regni. Jac. Billius Prunaeus, S. Michaelis in Eremo Coenobiarcha,
cum mnss. regiis contulit, emendavit, interpretatus est, una cum
doctissimis Graecorum Nicetae Serronii, Pselli, Nonii¨? & Eliae
Cretensis commentariis. Aucta est haec editio aliquammultis
jiusdem Gregorii epistolis nunquam antea editis,
ex interpretatione Fred. Morelli professoris & interpretis regii./
Lutetiae Parisiorum: Typis regiis, apud Claudium Morellum,
via Jacobaea, ad insigne Fontis. MDCIX. Ex Regis privilegio”
„Ex Libris Constantini Cantacuzéni”
limba latinã, in folio, 916 p, [20] p
Biblioteca Sfântului Sinod

44
 Sancti Patris Nostri Athanasii Archiepiscopi
Alexandriae
Opera Quae Reperiuntur Omnia, Paris 1627
„Quam haec editio aliis hactenus vulgatis locupletior sit
Epistola ad Lectorem indicabit cum indicibus necessariis
„Ex Libris Constantini ‹Cantacuzini›”
Nicolae Mavrocordat a confiscat cartea din biblioteca stolnicului,
ºtergând ex librisul ºi a dãruit-o mãnãstirii Vãcãreºti
limba greacã, in folio [15 file], 1087 p
Biblioteca Sfântului Sinod

45
Nicolo Machiavelli, Il Principe, [f.e.], 1680
„La vita di Castruccio Castracani da Luca. Il modo che tenne il
Duca Valentino per ammazzare Vitellozzo Vitelli, Oliverotto da
Fermo, il Signor Pagolo ei il Duca di Gravina. I Ritratti delle
Cose della Francia et dell'Alamagna. Et i sette libri dell'Arte
della Guerra. Di Nicolo Machiavelli, Citadinno et Secretario
Fiorentino. volume III. MDCLXXX”
„Dei Libri di Tomaso C‹antacuzino›”
limba italianã, [4f], 364 p (14,5x8,5 cm)
Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, I 49870

46
 Antonio Foresti, Del Mappamondo istorico, Veneþia,
1697
„Tomo Quarto, parte seconda. In cui si espongono i regni nati
della declinatione e caduta dell' Imperio Romano in Occidente.
Cioè del' anno di Christo 420 sino all' anno 1692. Opera del P.
Antonio Foresti della Compagnia di Giesu. Seconda editione.
Di nuovo dedicato all' Illustrissimo e Reverendissimo
Monsignor Paolo Vallaresso Vescovo di Concordia etc. In
Venetia, MDCXCVII (1697), per Girolamo Albrizzi. Con licenza
de superiori e privilegio”
„Ex Libris Constantini Cantacuzéni”
limba italianã, vol IV, p. I: 2 f, 404 p., 8 f; p. II: 2 f, 492 p.,
15 f (23x16,5 cm)
Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, II 45568

47
Angelo Paciuchelli da Montepulciano, Trattato della
pazienza, Veneþia, 1704
„necessaria ad ogni stato di Persone, et utilissima a'padri
predicatori. Contenendo bellissima Ponderazioni scritturali,
Dottrine et Erudizioni. Opera del P.M.F. Angelo Paciuchelli
da Montepulciano Dell'Ordine de'Predicatori, già Provinciale
della Provincia Romana. Dedicata all'Ilustrissimo et
Eccelentissimo Signor Giovanni Loredano Patritio Veneto.
In Venetia, MDCCIV. Apreso Antonio Zatta. Con licenza de
'superiori e privilegio”
„R‹adu› C‹antacuzino›; Di Rodolfo Cantacuzeno”
limba italianã, [12f], 486 p (24x17 cm)
Biblioteca Academiei Române, Carte Rarã, II 46426

Bibliografie fiºe cãrþi:

Operele lui Constantin Cantacuzino, publicate de N. Iorga, Bucureºti, 1901
Bibliografia Româneascã Veche, tom I, întocmit de Ioan Bianu, Nerva Hodoº, Bucureºti, 1903
Catalogul manuscriselor greceºti, întocmit de Constantin Litzica, Ediþiunea Academiei Române, Bucureºti, 1909
Corneliu Dima Drãgan, Biblioteca unui umanist român, Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucureºti, 1967
arh. dr. Policarp Chiþulescu, Cãrþi din bibliotecile medievale româneºti pãstrate în Biblioteca Sfântului Sinod,
Bucureºti, 2011
arh. dr. Policarp Chiþulescu, Posesori ºi donatori de carte în epoca brâncoveneascã, în „Revista românã de istorie
a cãrþii”, an XI (2014), nr. 11(în curs de apariþie)

48
 HRISOAVE
EMISE DE DOMNII

S, ERBAN CANTACUZINO

S, TEFAN CANTACUZINO
1680 (7188) mai 15, Bucureºti
ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte mãnãstirii Cotroceni, ctitoria sa, 100 bolovani de sare de la Ocna Telega.
Scris de Radu ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul
ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, XXXIII/3. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi
în cernealã de aur, chinovar ºi culoare verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

50
1680 (7188) iulie 8, Bucureºti
ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte mãnãstirii Cotroceni satul Dinþeºti ºi moºia Fâsâiani, Ilfov, cumpãrate
de la Teodosie monahul (Tudoran mare clucer din Aninoasa). Scris de Dumitraºco logofãt
ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, II/23. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului în cartuº, miniaturi în
cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

51
1680 (7189) septembrie 11, Bucureºti
ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, întãreºte nepotului sau Matei Filipescu mare agã patru roþi de moarã ºi cu moºie
în Stãnceºti, Buzãu, cumpãrate de la Hrizea fost mare vornic. Scris de Radu ºufarul
ANIC, Episcopia Buzãu, XXXI/50. Original românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a domnului,
miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

52
 1681 (7189) aprilie 14, Bucureºti
ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, miluieºte
mãnãstirea Bistriþa cu vinãriciul domnesc din dealul
Piteºtilor ºi al Scoarþei, fiind „ziditã ºi înãlþatã dã stremoºul
domni‹e›i méle Barbul banul Craiovescul, de neamul cel
bun ºi marele Bãsãrãbescu”. Scris de Dumitraºco logofãt
ANIC, Peceþi, nr. 83. Original românesc, pergament, sigiliu
atârnat în casetã din cearã, semnãtura autografã a domnului în
cartuº, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala
ornatã

53
1682 (7190) iunie 2, Bucureºti
ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii
Româneºti, „cu dãstoiniciia domni‹e›i
împodobit la scaunul moºilor ºi
stremoºilor domni‹e›i méle”, dãruieºte
mãnãstirii Cotroceni vinãriciul
domnesc din Dealul Bucureºtilor, „den
drumul Giurgiuvului în jos pânã în
viile mãnãstirii Svânta Troiþã a Radului
Vodã”. Scris de Dumitraºco logofãt
ANIC, Mãnãstirea Cotroceni, XXXIII/4.
Original românesc, pergament, sigiliu
timbrat, semnãtura autografã a domnului
în cartuº, miniaturi în cernealã de aur,
frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

54
 1682 (7191) <octombrie 20>, Bucureºti
ªerban Cantacuzino domn al Þãrii Româneºti, dupã ce „dentru
cât au fost putinþa noastrã în vrémea domniei noastre, nu
numai ce o am zidit precum se véde, ci o am ºi împodobit cu
toatã nevoinþa: pre den lãuntru cu veºminte, cu arginturi, cu
alte odoarã ºi cu tot feliul de înfrumuseþãri ºi pre den afarã o
am întãrit cu ocine, cu moºii ºi cu toate de céle ce sânt de
trebuinþa unii svinte case ca aceasta ºi cu miºcãtoare ºi cu
nemiºcãtoare lucruri, încât sã poatã fi de ajuns spre hrana ºi
spre traiul celor ce întru dânsa se vor afla lãcuitori, pãrinþi ºi
posluºnici ºi de folosul streinilor celor ce ar veni spre vedérea
ºi închinarea la svânta mãnãstire”, închinã mãnãstirea
Cotroceni ca metoh al întregii Comunitãþi monastice de la
Muntele Athos, stabilindu-i condiþiile de administrare ºi
funcþionare. Scris de Radul ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul
din Târgoviºte
ANIC, Suluri, nr. 7. Original românesc, hârtie, semnãtura autografã
a domnului în cartuº, miniaturi în cernealã brun ºi în chinovar, în
frontispiciu reprezentate hramul mãnãstirii Cotroceni, „Adormirea
Maicii Domnului” ºi stema domneascã a lui ªerban Cantacuzino,
vulturul bicefal încoronat purtând pe piept stema Þãrii Româneºti;
iniþiala ornatã

55
1684 (7192) iunie 3, Bucureºti
ªerban Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, dãruieºte
mãnãstirii Arhimandritul vinãriciul domnesc din Dealul
ªcheilor, Saac, fiind „ziditã ºi începutã de în temeliia ei ºi
înãlþatã de rãposatul Matei Basarab voevod ºi de rãposatul
pãrintele domni‹e›i méle Costandin Cantacuzino biv vel
postelnic”. Scris de Radul ºufarul, fiul lui Gheorghe ºufarul
ANIC, Peceþi, nr. 85. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat
în casetã metalicã auritã, semnãtura autografã a domnului în cartuº,
miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

56
 1701 (7209) martie 9, Bucureºti
Constantin Brâncoveanu, domn al Þãrii Româneºti, scuteºte
de dãrile cãtre domnie patruzeci de oameni strãini, puºcaºi,
cu vãtaful lor „pentru paza ºi starea mai fãrã primejdie de
oameni rãi aceastã dumnezeiascã mãnãstire” Sinaia, ctitoria
unchiului sãu, marele spãtar Mihai Cantacuzino, deoarece era
„la un loc de munte ºi greu...pre unde pururea fiind pustietate,
oameni rãi, hoþi, tâlhari”. Scrie ªerban logofeþel
ANIC, Peceþi, nr. 253. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat
în casetã de cearã, parþial cãzut, semnãtura autografã a domnului în
cartuº, miniaturi în cernealã de aur, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

57
1714 (7222) aprilie 10, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti,
întãreºte lui ªerban, fiul stolnicului Mihalcea
Cândescu ºi al Alexandrei Cantacuzino, moºii
în Râmnicu Sãrat, stãpânite anterior abuziv
de Constantin Brâncoveanu. Scris de Gherghe
logofeþelul, nepotul lui Gherghe ºufarul din
Târgoviºte
BAR, Documente Istorice, CCXVII/18. Original
românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura
autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale,
florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde,
frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

58
 1714 (7222) aprilie 27, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti,
scuteºte pe preoþii þãrii de dãrile cãtre vistierie
„pentru ca sã sãvârºeascã cu inimã neturburatã,
cu nevoinþã ºi fãrã de grijã dumnezeeºtile taini
ºi sã se roage neîncetat cu credinþã ºi cu dragoste
Preaînãlþatului Dumnezeu pentru mântuirea
sufletelor noastre ºi pentru sporul a toatã þara”;
aveau obligaþia de a da pe an ploconul de un
galben mitropolitului sau episcopilor, care nu
aveau voie „sã preoþeascã nici slujitoriu, nici fiece
om neînvãþat”. Scris Gherghe, fiul lui Iane
logofãtul, nepotul lui Gherghe ºufarul din
Târgoviºte
ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/2. Original
românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura
autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale,
florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde,
frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

59
1714 (7222) aprilie, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti,
scuteºte pe preoþii þãrii de dãrile cãtre vistierie
ANIC, Mitropolia Bucureºti, CDXCII/3. Original
grec, pergament, semnãtura autografã a domnului
în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de
aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala
ornatã, sigiliul lipseºte

60
 1714 (7222) mai 4, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti, desfiinþeazã
darea vãcãritului, „nedreaptã, silnicã ºi fãr de lége”,
considerând cã „lãcomia ºi nedreptatea ºi neobicinuitele dãri
au adus patria noastrã la aceastã stare ticãloasã ºi vrednicã
de lacrãmi” ºi pune sub puterea blestemului pe cei care o vor
introduce din nou
ANIC, Suluri 12. Original românesc, pergament, sigiliu atârnat în
casetã metalicã, semnãtura autografã a domnului în cartuº,
miniaturi în cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat,
iniþiala ornatã

61
1714 (7222) iunie 26, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii
Româneºti, întãreºte mãnãstirii
Sinaia, ctitoria unchiului sãu Mihai
Cantacuzino fost mare spãtar, 100
de taleri din zeciuiala pe care acesta
o încasa pentru sarea extrasã din
Ocna Slãnic, situatã pe moºia lui.
Scris de Anghelachie, fiul lui Mihai
logofãt din Târgoviºte
BAR, Documente Istorice,
C C C LXXVI/25 . O ri g i nal ro mâne s c ,
pergament, semnãturã autografã în
cartuº, iniþialã ornatã, sigiliul cãzut

62
 1714 (7223) decembrie 8, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti,
întãreºte scutirea de toate dãrile cãtre domnie
a mãnãstirii Râmnicul Sãrat, ctitorie a lui
Constantin Brâncoveanu ºi a lui Mihai
Cantacuzino; aceºtia o închinaserã ca metoh
mãnãstirii Preobrajenia de la Muntele Sinai,
cãreia trebuia sã-i trimitã douã pãrþi din
venitul anual. Scris de Gherghe, fiul lui Iane
logofãt, nepotul lui Gheorghe ºufariul din
Târgoviºte
ANIC, Mãnãstirea Râmnicul Sãrat, I/34.
Original românesc, pergament, sigiliu timbrat,
semnãtura autografã a domnului în cartu?,
miniaturi vegetale, florale, în cernealã de aur,
chinovar ?i verde, frontispiciu ornat, ini?ialã ornatã

63
1715 (7223) ianuarie 4, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti,
reconfirmã aºezãmântul obºtii mãnãstirii
Argeº precum fusese stabilit de domnul
Matei Basarb, interzicând amestecul celor
din afara obºtii în alegerea egumenului ºi în
administrare, precum ºi înstrãinarea bunurilor
mãnãstirii. Scris de Neagoe logofãt, fiul lui
Negoiþã logofãt din Târgoviºte
ANIC, Episcopia Argeº, I/4. Original românesc,
pergament, sigiliu timbrat, semnãtura autografã a
domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în
cernealã de aur, chinovar ºi verde, frontispiciu ornat,
iniþiala ornatã

64
 1715 (7223) martie 15, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti,
întãreºte mãnãstirii Arhimandritul vinãriciul
domnesc din Dealul ªcheilor, iar în calitate de
nou ctitor îi dãruieºte ºi vinãriciul din Dealul
Tohanilor, Saac, fiind „ziditã ºi începutã de în
temeliia ei ºi înãlþatã de rãposatul Matei Basarab
voevod ºi de rãposatul moºul domniii méle
Costandin Cantacuzino biv vel postelnic”. Scris
de Gherghe logofeþelul, nepotul lui Gheorghe
ºufarul
ANIC, Mãnãstirea Sfinþii Apostoli, XI/6. Original
românesc, pergament, sigiliu timbrat, semnãtura
autografã a domnului în cartuº, miniaturi vegetale,
florale în cernealã de aur, chinovar ºi verde,
frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

65
1715 (7223) aprilie, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii Româneºti,
reconfirmã mãnãstirii Câmpulung milele dãruite
de noul ei ctitor, Matei Basarab, vama târgului
de la Câmpulung, pãhãrnicia de cârciumi, vama
zborului (târgului) de la Sfântul Ilie, jumãtate
din vama de la Dragoslavele. Scris de Lefter, fiul
lui Isar logofãt
ANIC, Mãnãstirea Câmpulung, LXI/73. Original
românesc, pergament, semnãtura autografã a
domnului în cartuº, miniaturi vegetale, florale în
cernealã de aur ºi chinovar, frontispiciu ornat, iniþiala
ornatã, sigiliul cãzut

66
 1715 (7223) aprilie 21, Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii
Româneºti, „fiindu nou ctitor”, mãnãstirii
Arhimandritul, îi întãreºte dreptul de a
lua pe an 50 de bolovani de sare de la
Ocna Telega „sã fie sfintei mãnãstiri de
întãrire ºi de ajutoriu”. Scris de
Anghelachie, fiul lui Mihai logofãt
ANIC, Mãnãstirea Sfinþii Apostoli, XI/7.
Original românesc, pergament, sigiliu timbrat,
semnãtura autografã a domnului în cartuº,
miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur,
chinovar ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala
ornatã

67
1715 (7223) iulie 20, Bucureºti
Antim, mitropolitul Þãrii Româneºti, stabileºte modalitãþile de
funcþionare ºi administrare a mãnãstirii Tuturor Sfinþilor, pe
care „dântru osténélee méle céle multe, din tipãritul cãrþilor ºi
din milosteniile îndurãtorilor creºtini ne-am învrednicit de am
înãlþat din temelie”. Scris de Nicola ierei, notareºul Mitropoliei
ANIC, Suluri nr. 13. Original românesc, pergament, semnãturã
autografã în cartuº, miniaturi vegetale, florale în cernealã de aur,
chinovar, albastrã ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã

68
 1715 (7224) octombrie 14,
Bucureºti
ªtefan Cantacuzino, domn al Þãrii
Româneºti, acordã mãnãstirii Tuturor
Sfinþilor o serie de privilegii, scutiri de
dãri cãtre domnie, „sã poatã sãvârºi
hotãrâtele pomeni ºi faceri de bine la
sãraci ºi la streini ”, precum hotãrâse
ctitorul ei mitropolitul Antim. Scrie
Nicola logofeþel
BAR, Documente Istorice, XIV/30.
Original românesc, pergament, semnãturã
autografã în cartuº, miniaturi vegetale,
florale în cernealã de aur, chinovar, albastrã
ºi verde, frontispiciu ornat, iniþiala ornatã,
sigiliul lipseºte

69
 ARGINTÃRIE
BRODERIE DE CULT
Candelã
(1680-1688); meºter Sebastian Hann, atelier Sibiu;
argint ciocãnit, ajurat, gravat ºi parþial aurit;
dimensiuni: H 28,5 cm; D max. 16 cm; D G 11,2 cm.
De formã piriformã, prezintã un decor ajurat din lujeri cu frunze ºi
flori de bujor, heliantus, lalele, narcise, dispus pe douã registre ºi în
medalioane, cele din registrul superior având o formã torsadatã, într-
unul dintre medalioane fiind reprezentatã acvila bicefalã încoronatã
ºi iniþialele lui ªerban Cantacuzino; registrul inferior are forma unei
calote. În partea inferioarã prezintã un buton în formã de con de brad.
Gâtul candelei este ajurat cu motive florale în meandru, marginea
fiind marcatã de o frizã de fleuroni ºi susþinând trei anse de forma
literei „S”, turnate ºi decorate cu un mic mascaron, care prind trei
lanþuri din zale de sârmã, fiecare cu câte un clopoþel sferic; lanþurile
fixeazã cu inele un capac în calotã, având marginea ondulatã ºi decor
floral ciocãnit. Pe petala unei flori din registrul superior este gravatã
marca meºterului, „SH”.
Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni
Administraþia Prezidenþialã

71
Candelã
(1680-1688); meºter Georg Heltner, atelier Braºov;
argint ciocãnit, ajurat, cizelat ºi gravat;
dimensiuni: H 35 cm; D max. 21 cm; D G 13,8 cm.
Corpul candelei prezintã un decor ajurat din lujeri cu flori de bujor,
heliantus, narcise ºi cu acvila bicefalã, dispuºi în medalioane torsadate pe
trei registre: primul ºi cel mai mare ca diametru este în formã de sferã turtitã,
cu caneluri ajurate dispuse în torsadã; registrul median, mult mai mic în
diametru, are forma sfericã ºi canelurile torsadate în sens opus celui anterior;
cele douã registre sunt delimitate de o bandã metalicã, micã în diametru, cu
decor renascentist cu ove; registrul inferior este în calotã. Butonul inferior,
ovoidal ºi ºaiba care îl fixeazã sunt decorate cu caneluri ºi linii incizate,
diferite stilistic ºi tehnic. Gâtul candelei este format de o bandã metalicã latã,
decoratã „au repoussé” ºi ajur cu cartuºe ºi frunze. În zona cea mai
proeminentã a corpului candelei sunt fixate cu nituri, la distanþe egale, trei
aplice având forma unor capete feminine. Acestea prind trei lanþuri din zale
de sârmã împletitã, având fiecare un clopoþel sferic, canelat, care þin un
capac ajurat în forma unei margarete ºi prevãzut cu anou. În interior, la
gurã, se aflã un inel metalic, cu trei picioruºe, cu rolul de a susþine candela
din sticlã. Marca meºterului pe banda metalicã de pe gât, „GH”.
Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni
Administraþia Prezidenþialã

72
Cruce de mânã
sfârºitul secolului XVII; atelier transilvãnean;
Lemn sculptat; ferecãtura din argint, turnat, cizelat, gravat, aurit, cu email
policrom; dimensiuni: H 20,2 cm; l 7,2 cm; 1,8 cm.
Cruce din lemn sculptat, având pe o faþã reprezentatã „Rãstignirea lui Iisus
Hristos”, încadratã de doi Evangheliºti, deasupra fiind reprezentatã
„Schimbarea la Faþã”, iar dedesubt „Învierea Domnului”. Pe cealaltã faþã este
sculptatã scena „Botezului Domnului”, încadratã de doi Evangheliºti,
deasupra „Bunavestire”, dedesubt „Prezentarea la templu” (?). Crucea de lemn
este ferecatã lateral într-un cadru turnat din argint aurit, format din plãcuþe
fixate cu nituri ºi balamale, decorate iniþial cu alte plãcuþe cu email pictat
(alb, roºu, negru, bleu, verde închis, mov). Mânerul metalic este cilindric,
fiind prevãzut la mijloc cu un nodus sferic, canelat în spiralã ºi un nodus
.
paralelipipedic terminal, gravat cu flori.
Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni
Administraþia Prezidenþialã

73
Candelã
1715; meºter Petrus Hiemesch II, atelier Braºov;
argint turnat, ciocãnit, ajurat, gravat, cizelat ºi parþial aurit;
dimensiuni: H 36 cm; D max. 21 cm; D G 17 cm.
Corpul candelei, de formã piriformã, este alcãtuit din cinci registre
pe orizontalã, cu decor ajurat: flori mari ºi motive vegetale dispuse
în medalioane, unele elemente ale decorului fiind aurite; butonul
terminal este ovoidal, cu caneluri ºi linii incizate, diferit stilistic de
restul candelei. Buza candelei are o margine latã cu decor vegetal
ajurat ºi o frizã de fleuroni, pe margine fiind fixate trei anse din
metal turnat în forma unor vrejuri, de care se prind trei lanþuri din
zale de sârmã rãsucitã, fiecare având un clopoþel sferic aurit, cu
brâu median profilat, ondulat; lanþurile susþin un capac în calotã,
aurit, cu decor vegetal „au repoussé” ºi cu marginea ondulatã. Pe
ultimul registru al candelei se aflã inscripþie de danie în limba
românã (caractere chirilice). Poanson: „PH”.
Inscripþie: „Robul lui Du‹m›nezeu Radul Cantacuzino, v‹e›l
spãtariu, 1715”.
Dãruitã probabil de so?ia sa, Stanca, ?i copiii lor mãnãstirii Cotroceni
Administraþia Prezidenþialã

74
Discos
(1680-1688); meºter Anastasie Sigduri, atelier sud-dunãrean (grecesc); argint ciocãnit, gravat ºi aurit; dimensiuni: D 19,2 cm.
Tasul prezintã o formã simplã, fiind foarte puþin adâncit ºi având o bordurã latã, nedecoratã. Pe partea posterioarã a marginii
este gravat numele domnului ºi iniþialele de meºter „AÓ” .
Inscripþie: „Io ªerban voevod Bãsãrab”.
Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni
Administraþia Prezidenþialã

75
Vãl de tâmplã (Dverã)
(1680-1688); atelier italian;
þesãturã din mãtase, broºatã cu fir de argint aurit;
dimensiuni: 169 x 58 cm.
Este confecþionat dintr-o þesãturã tip satin din mãtase de culoare roºie, broºatã
cu fir din argint aurit. În centrul compoziþiei este reprezentat vulturul bicefal,
stema familiei Cantacuzino, în jurul sãu fiind brodate cu fir de mãtase vrejuri,
flori mari ºi frunze de acant, în partea inferioarã terminându-se cu franjuri din
fir de argint rãsucit. Dublura din satin de bumbac, de culoare ocru-brun, a fost
adãugatã la ultima restaurare.
Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni
Administraþia Prezidenþialã

76
 Vãl de tâmplã (Dverã)
(1680-1688); atelier italian;
þesãturã din mãtase, broºatã cu fir de argint ºi argint aurit;
dimensiuni: 205,5x 89 cm.
Este confecþionat din þesãturi asemãnãtoare ca tehnicã,
dar diferite prin repertoriul decorativ. Partea centralã a
dverei este o þesãturã din satin de mãtase de culoare roºie,
broºatã cu fir din argint aurit, având ca decor principal
stema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal, înconjuratã
de vrejuri, flori mari ºi frunze de acant. Chenarul lat este
realizat dintr-o þesãturã verde închis, broºatã cu fir din
argint ºi decoratã cu motivul „solzi de peºte”, din fir de
mãtase verde. Dublura din satin de bumbac, de culoare
ocru-brun, a fost adãugatã la ultima restaurare.
Dãruit de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni
Administraþia Prezidenþialã

77
Chivot, 1685
Dãruit de ?erban Cantacuzino
mãnãstirii Cotroceni
Muzeul Naþional de Artã al României

78
Cãþuie, 1686
Dãruitã de ?erban Cantacuzino mãnãstirii Cotroceni
Muzeul Naþional de Artã al României

Cruce de masã, 1684

Dãruitã de ?erban Cantacuzino
mãnãstirii Cotroceni
Muzeul Naþional de Artã al României

79
 Candelabru
(1680-1688), atelier german;
Dãruit de ?erban Cantacuzino
mãnãstirii Cotroceni
Administraþia Prezidenþialã

Coperta 1: Stema domneascã a lui ªtefan Cantacuzino

(Mãnãstirea Sfinþii Apostoli, XI/6)
Coperta 4: Familia Cantacuzino
(picturã de Pârvu Mutu, Biserica Filipe?tii de Pãdure)

Volumul nu poate fi reprodus parþial sau integral fãrã acordul Muzeului Naþional Cotroceni