„Enigma Otiliei” G.

Călinescu

1. Trăsături: roman balzacian

 accentul pus asupra laturii morale şi a temei sociale (familia, moştenirea, paternitatea),
 personajele tip (avarul, arivistul, orfanul, fata bătrână),
 naratorul omniscient,
 tehnica detaliilor,
 realizarea veridică a imaginii Bucureştiului urmărind medii sociale diverse.

2. 1938 = roman interbelic, dovadă a concepției autorului său despre romanul potrivit literaturii noastre în acea perioadă

3. Viziunea despre lume a scriitorului = realistă deoarece se prezintă veridic o societata burgheză bucureșteană cu toate trăsăturile
ei de epocă, accentuîndu-se defectele acesteia şi falsitatea relaţiilor interumane, mai ales cele din cadrul familiei.

4. Teme:
- realiste: socială, familia, parvenitismul, arivismul, înavuțirea
- balzaciene: moşteniriea, paternitatea, relaţia dintre părinţi şi copii, relaţia dintre soţi, căsătoria, orfanul.
- moderne: tematica citadină şi tema intelectualului

5. Titlul iniţial = „Părinţii Otiliei” - ideea balzaciană a paternităţii,

- părinții = fiecare dintre personajele care determină cumva soarta orfanei Otilia, ca nişte „părinţi"; situația aceasta este întreținută de
singurul care ar fi trebuit să fie părintele ei cu adevărat, dar nu o face – Costache – din zgârcenie.
Titlul final: schimbat din motive editoriale - accentul de la tema specific balzaciană a paternităţii se mută la misterul prin care se
caracterizează comportamentul protagonistei.

6. Structură = douăzeci de capitole + un epilog, peste 10 ani

Compoziție:
planul narativ principal = lupta dusă de clanul Tulea pentru obţinerea moştenirii lui Costache Giurgiuveanu şi înlăturarea Otiliei
Mărculescu,
planul narativ secundar = destinul tânărului Felix Sima (ca student la Medicină și în relația cu Otilia) = opera este un bildungsroman
+ planul secundar, monografic = imaginea amplă a societăţii citadine.

7. Indicii spațio-temporali: foarte preciși = balzacianism

- spațiul: citadin – București, str. Antim, unde se aflau casa lui Costache și a familiei Tulea
- timp: încep. sec. XX; acț. debutează într-o seară de iulie 1909, puțin după ora zece seara; durează aprox. 3 ani.

8. Incipitul - fixează veridic cadrul temporal și spațial

- se folosesc tehnici narative balzaciene: cinematografică ( a cercurilor concentrice) și a detaliului semnificativ
= descrierea străzii Antim, din Bucureşti, a arhitecturii casei lui moş Costache, portretul acestuia și replica pe care i-o adresează lui
Felix, „într-o seară de la începutul lui iulie 1909"
- este episod reprezentativ pentru tematica socială și pentru avariția personajului
Finalul = Felix vine pe strada Antim peste 10 ani de la moartea bătrânului și, privind casa pustie, își amintește replica acestuia:
”Aici nu stă nimeni...”
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin conținut; mesajul autorului = zădărnicia eforturilor umane de a strânge avere;
moartea spulberă totul.

9. Acţiunea
- expozițiunea = incipitul
- intriga =: jocul de table și de cărți în familie la care asistă Felix în seara în care ajunge în casa bătrânului; se observă relațiile
încordate între membrii familiei și ura Aglaei față de Otilia
- desfășurarea acțiunii:- Felix observă încetul cu încetul ciudățeniile acestor familii și se obișnuiește cu ele
- apariția lui Stănică Rațiu în familie creează probleme: încearcă să îl îndepărteze pe Pascalopol de Costache, prin stricarea relației
cu Otilia; aduce un doctor la Costache să vadă cât de lucied este și dacă mai trăiește mult;
- Titi îi face avansuri Otiliei – ea îl dă afară – Aglae se supără, nu mai vine pe la Costache
- Pascalopol îl convinge să o adopte pe Otilia, Stănică află, scrie cu Aglae o scrisoare bătrânului, acesta se sperie și renunță (episod
semnificativ), Otilia pleacă la Paris cu Pascalopol
- Costache, simțindu-se vinovat, vrea să îi dea Otiliei bani, vinde un restaurant cu 300.000 de franci pe care îi ține în casă; Stănică
știe; apoi se apucă să îi facă Otiliei o casă acolo, în curte, cu materiale de la demolări și cu bani de la Felix – care nu știe nimic – din cauza
efortului face un atac cerebral (episod semnificativ);
- se restabilește cât de cât; vrea să îi dea lui pascalopol banii să îi pună într-un cont Otiliei, dar nu se îndură să îi dea pe toți, ci numai
100.000 de franci;
- începe să îi fie iarăși rău, stă în casă; este pândit de Stănică
- punctul culminant: Stănică îi fură banii și îi provoacă un atac cerebral fatal; Aglae trebuie să îl îngroape; apoi se oferă să îl
găzduiască pe Felix, dar nu și pe Otilia;
- deznodământul: Otilia pleacă la Paris cu Pascalopol, Felix devine în scurt timp major; Stănică ajunge în politică.
- epilogul: peste 10 ani, Feliz se întâlnește cu Stănică: îi spune că Otilia se căsătorise cu Pacalopol, divorțase și era căsătorită cu un
conte prin Brazilia; apoi se întâlnește cu Pascalopol în tren care îi arată o fotografie a fetei în care nu o mai recunoaște.
- finalul....
+ Planul formării lui Felix: student la Medicină ......., are succes, devine un medic celebru, se căsătorește, este împlinit; iubirea
adolescentină pentru Otilia, gelozia pe Pascalopol......

10. Conflicte
exterioare = succesorale: principal = familia lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, și a doua familie, vecină şi înrudită, care
aspiră la moştenirea averii bătrânului, familia surorii acestuia, Aglae.
secubdar = între membrii famileia Tulea (interesul lui Stanică pentru averea bătrânului).
+ Conflictul erotic priveşte rivalitatea adolescentului Felix şi a maturului Pascalopol pentru mâna Otiliei.

11. Personaje
- balzaciene: Costache - avarul, Aglae - „baba absolută fără cusur în rău", Aurica - fata bătrână, Simion - dementul senil, Titi - debil
mintal, infantil şi apatic, Stanică Raţiu - arivistul, Otilia - cocheta, Felix - ambiţiosul, Pascalopol - aristocratul rafinat, orfanul....
- moderne: intelectualul (Felix), cazuri patologice (Simion Tulea – senil, dement, Titi, fiul retardat)

Mijloacele de caracterizare a personajelor.

- tehnici balzaciaene: tehnica detaliului semnificativ, tehnica focalizării, mod direct, naratorul dă lămuriri despre gradele de
rudenie, starea civilă, biografia personajelor.
- tehnici moderne: comportamentismul şi reflectarea poliedrică (Otilia), ambiguitatea personajelor (Costache nu este avar total,
fiind umanizat de sentimentele pentru Otilia) .

12. Naratorul: obiectiv, detaşat, care nu se implică în faptele prezentate, viziunea „dindărăt", focalizare zero, perspectivă narativă
obiectivă
+ personajul reflector, Felix Sima, prin intermediul căruia sunt prezentate alte personaje

13. Stil și limbaj .... = realism

14. Concluzia