Introducere

La sudul raionului Dubăsari, pe malul stâng al Nistrului, se întinde satul Pohrebea din comuna
Coșnița. Un secol în urmă, aici a fost ridicată biserica Sf. Alexei, care, conform legendelor, ar fi fost
construită la solicitarea țarului rus Nicolae al II-lea Romanov pentru însănătoșirea fiului bolnav de
hemofilie, Alexei. La distanță de mai bine de o sută de ani, perla arhitecturală „este într-o stare
dezastruoasă”, susține primarul comunei. Ideea restaurării a prins contur atunci când din bugetul local
s-au alocat bani pentru realizarea unei schițe de restaurare. Aceasta a fost aprobată la Ministerul
Culturii, însă pentru proiectul final și pentru executarea lucrărilor este necesară o sumă de aproximativ
40 de milioane de lei.
 Caracteristica Bisericii Sfântul Alexei din satul Pohrebea, comuna Coșnița,
raionul Dubăsari

Biserica Sf. Alexei este un patrimoniu imobil, un monument arhitectural original, care se află
în satul Pohrebea, raionul Dubăsari. Din acest loc se dezvăluie o frumoasa priveliște la Nistru
La 18 octombrie este marcată ziua sf. Mucenic Alexei. În această zi localitatea Pohrebea
sărbătoreşte Hramul satului, sărbătoare tradiţională a poporului nostru moldovean.
Biserica data este un patrimoniu deschis, în process de restaurare. În urma procesului de
restaurare, va fi păstrat aspectul original în proporție de 70%. În procesul de reconstituire se vor folosi
materiale tradiționale. În continuare, se vor consolida pereții, care, deși s-au păstrat în mare parte, au
fost afectați de fisuri. La nivelul cupolelor se cere executarea unor centuri seismice și injectări cu
mortar special pentru consolidarea zidăriei.
Biserica Sf. Alexei este un bun istorico – documentar de arhitectură.
Misterul despre sfârșitul tragic al ultimului țar al Rusiei și al familiei sale nu a afectat farmecul
și nici nu a slăbit interesul pentru istoria lor: a trecut puțin mai bine de un secol, de când Nicolae al II-
lea Romanov, soția sa Aleksandra, fiicele Olga, Maria, Tatiana și Anastasia, precum și moștenitorul
tronului, țareviciul Aleksei, au fost împușcați în subsolul Casei Ipatiev din Ekaterinburg, unde au fost
ținuți prizonieri.
În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, întreaga familie imperială a fost executată de un pluton
bolșevic: cadavrele lor, aruncate în grabă și cu furie într-o groapă comună la marginea orașului de pe
Ural, nu au fost găsite până în 1979. O descoperire,  dezvăluită numai după prăbușirea completă
a URSS.

2
 În imaginația colectivă numele ultimei
dinastii Romanov este asociat cu un blestem, care a
marcat soarta întregii familii și a Țării: boala
micuțului Aleksei, singurul bărbat al casei regale,
ce suferea de o boală gravă, la acea vreme
necunoscută, hemofilia, a fost un element
destabilizator pentru întreaga familie.
Aceasta ar fi fost, probabil, cauza, care l-a
determinat pe țar să construiască douăsprezece
biserici, la granițele de vest ale Imperiului Rus:
legenda spune că anume Rasputin a fost сel, ce a
invocat prevederea de a ridica bisericile ortodoxe,
în funcție de numărul apostolilor, la periferiile
Rusiei de atunci, pentru ca copilul bolnav să se
însănătoșească.
Biserica a fost construită în anul 1912,
având o vechime de un secol.
Aspectul ei este unic, forma și imaginea arhitecturală este foarte individuală – nu veti mai
întîlni ceva de genul aceasta în alta parte a  Republicii  Moldova.
Acest monument cultural frumos întruchipează diversitatea și arhitectura mozaică. Structura sa
simbolizeaza mai multe destine și națiuni. Inițial, acest templu a fost construit din ordinul țarului
Nicolae al II-lea - țarului rus. Dar s-au inchinat Creatorului și s-au rugat în acest templu diferite
naționalități - ruși, ucraineni, moldoveni și multi altii. S-a constatat că această biserică a fost ridicată în
sănătatea  țarului Alexei – succesor la tronul Rusiei, pentru că el a fost grav bolnav. Țarul Nicolae al
II-lea a vrut sa construiasca 12 biserici la granița Imperiului Rus, dar nu a reusit sa facă acest lucru.
Singura biserică care a fost construită și a terminată – a fost biserica Sfintului Alexei din satul
Pohrebea.
Deci biserica Sfintului Alexei are o valoare istorică națională.
Nu dispunem de informații despre existența altor biserici similare în alte părți, dar există toate
motivele pentru a crede că, singura biserică identificată din această serie, se află la sud de raionul
Dubăsari, pe malul stâng al râului Nistru, în comuna Coșnița, în satul Pohrebea.

3
 Este Biserica Sfântului Alexie, un monument arhitectural unic. Din acest loc în fața ochilor se
deschide o priveliște uimitoare spre râul Nistru: aici, sub arcadele sale, de mai bine de un secol nu se
respiră spiritualitate, ci doar revoluție și miros de război.
Din documentele, păstrate în arhivele din Rusia, se pare că biserica a fost construită între anii
1910-1912: aspectul său este cu adevărat unic, nu veți găsi nimic asemănător în toată Moldova; forma
arhitecturală, un compromis între arhitectura bizantină și slavă, are asemănări cu diferite lăcașuri de
cult din Georgia. Fațadele bisericii sunt o expunere de motive simbolice, sculptate în piatră, printre
care se află Crucea Sfântului Andrei care, spre deosebire de cea a lui Hristos, are brațe diagonale: în
practică sunt în formă de X.
Se spune că Sfântul Apostol Andrei a cunoscut martiriul pe o cruce, care avea această
formă: Ordinul Imperial al Sfântului Apostol Andrei, primul chemat, a fost cel mai înalt dintre
ordinele Imperiului Rus, fondat de țarul Petru cel Mare în 1698 și restaurat în 1998, ca onoare majoră
acordată de statul rus.
Clădirea a fost grav afectată de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial (1941-1945) și de tragicul conflict armat de pe Nistru (1992). La acea vreme era un important
punct strategic, atât pentru ruși, cât și pentru germani: adversarii și-au lăsat amprenta, distrugând
clopotnița, cupola principală și pereții bisericii străbătuți de gloanțe. Până în 1944, biserica a slujit și
și-a desfășurat pe deplin activitatea. În perioada comunistă, ca multe alte locuri sfinte, a fost
transformată într-un depozit.
În prezent, după mai bine de un secol de la construcția sa, clădirea se află într-o stare avansată
de degradare și are nevoie de restaurare urgentă. Monumentul arhitectural este aproape distrus de
vicisitudinile timpului și există riscul iminent de deteriorare ireparabilă.
Sarcina restaurării a fost dezbătută și tărăgănată de ani de zile de către Stat și Biserica
Ortodoxă: Nicolae al II-lea, cu trecerea a puțin peste o sută de ani, este încă o figură incomodă, care
poate împărți societatea ortodoxă.
Suntem conștienți, dincolo de ideologii, că fiecare Țară ar trebui să-și păstreze moștenirea
culturală: Biserica din Pohrebea este, pe deplin, parte a moștenirii artistice naționale. Și este foarte trist
să vezi, că această bijuterie arhitecturală unică are astăzi aceeași înfățișare, pe care o avea în 1944,
după bombardamentele nemiloase ale naziștilor.
Pentru că biserica este situată la o altitudine înaltă, germanii doreau să folosească biserica ca o
platformă pentru a regla focul. Au  distrus tot ceea ce ar putea fi distrus - cupola principală, clopotele

4
si pereții. Războiul nu a cruțat nimic, chiar dacă a fost
în secolul trecut, urmele rușinoase rămân în continuare
pe zidurile templului.
Implicarea specialiștilor în domeniul restaurării
și conservării patrimoniului monumental și a celor, care
se vor ocupa de această lucrare, nu este doar o obligație
morală și o datorie civilă.
Unica din cele 12 biserici ce trebuiau să fie
ridicate pentru „tămăduirea” țareviciului Alexei
Biserica fost construită în anul 1912 de către
arhitectul eparhial Todorov, la solicitarea Ţarului
Rus Nicolae al II-lea Romanov. Lăcaşul sfânt s-ar
număra printre cele 12 biserici ce trebuiau să fie
construite la periferiile guberniei ruseşti pentru
tămăduirea țareviciului, la îndrumarea călugărului
Rasputin. Totuși, unica biserică identificată din
seria respectivă este cea de la Pohrebea. „Faptul
că a fost construită într-un stil arhitectural inedit se observă de la prima vedere”, ne-a spus Alexei
Gafeli, primarul comunei Coșnița. „Biserica nu a fost utilizată de foarte mulți ani, mai exact din anii
de după Al Doilea Război Mondial, iar în prezent se găsește într-o stare dezastruoasă”, a menționat
primarul. După mai multe încercări ale administrației publice locale, administrației raionale și ale
locuitorilor din comună, s-a reușit înregistrarea unui proiect ce a fost acceptat la Agenția de dezvoltare
regională Centru, dar care „din mai multe motive subiective nu a fost realizat cu succes”, ne-a povestit
primarul.
O nouă încercare a venit la scurt timp, iar în anul 2016, primăria comunei Coșnița, remarcând
importanța obiectivului arhitectural, a alocat 80.000 de lei pentru realizarea unei schițe a proiectului de
restaurare. Cercetarea a fost preluată de arhitectul Vasile Eremciuc, care a propus spre aprobare trei
schițe finale.

5
 În cadrul cercetării, s-au studiat materialele de arhivă și s-au consultat oameni din sat. Având în
vedere că nu s-a păstrat partea superioară a bisericii în urma
bombardamentelor duble de la începutul și sfârșitul celui de-Al Doilea
Război Mondial, au apărut dileme cu privire la stilul în care trebuie să fie
reconstituite cele patru turle ale bisericii și turla clopotniței. Conform stilului
slavon, acestea ar arăta în formă piramidală, iar conform stilului bizantin –
sub formă de clopot. „Nu s-au păstrat mărturii de epocă sau fotografii. Am consultat arhiva din Sankt
Petersburg, dar am găsit doar niște descrieri ce țin de dimensiunea turlei asupra naosului, de lungimea
bisericii, nimic însă despre cum aceasta ar trebui să arate. Am încercat să contactăm și arhiva militară
română, dar nu am primit răspunsuri nici de acolo”, povestește arhitectul
Vasile Eremciuc.
Prima variantă
Astfel, arhitectul a purces la o căutare prin analog, având în vedere
stilul prelucrării pietrei de calcar ce a fost folosit și la alte biserici
construite în anii respectivi. Drept modele au fost identificate Biserica
„Acoperământul Maicii Domnului” din Chișinău (Ștefan cel Mare colț cu Serghei Lazo) și biserica din
Chițcani. „Acest lucru ne-a convins că suntem pe calea cea dreaptă și că arhitectura ar trebui să arate
similar cu aceste două biserici, și anume în stilul bizantin, conform căruia, cupolele sunt în formă de
semisfere, aceasta fiind varianta de bază pe care am înregistrat-o la Ministerul Culturii.
A doua variantă
În cea de-a doua variantă, arhitectul a admis că stilul arhitectural ar fi fost totuși slavon, având
în vedere că lăcașul a fost construit la inițiativa țarului rus. În cadrul acestei versiuni, patru turle sunt
concepute în formă piramidală.
  A treia variantă

6
 A fost una de compromis. Deși arhitecții au
insistat pentru prima variantă, presiunea locuitorilor i-a
determinat să combine primele două versiuni într-una
finală, care a fost cea aprobată de Ministerul Culturii.
Astfel, turlele mici și centrale au
fost concepute sub formă de
clopot, iar turla clopotniței sub
formă de piramidă. „Ținem la toate trei variante și credem că biserica va avea
un aspect destul de impresionant, întrucât se înscrie foarte bine în landșaftul
din zona respectivă. Dacă se vor obține surse de finanțare, sperăm să avem în zona respectivă o
bijuterie locală”, este de părere arhitectul.
În așteptarea banilor: „Urmează să identificăm resurse”
Pe lângă schița de proiect, este necesară realizarea unui proiect tehnic, a unei expertize. Suma
necesară pentru aceste lucrări se cifrează la 40 de milioane de lei. „Trebuie să identificăm resurse
financiare pentru restaurare. În acest sens, am depus un proiect la Agenția de dezvoltare Centru în anul
2016. În lipsa unui proiect tehnic, acesta însă nu poate fi finanțat. Specialiștii estimează însă costul
unui proiect tehnic la 350 de mii de lei, iar pentru proiectele tehnice se găsește greu finanțare”, spune
primarul Alexei Gafeli. „Pe zi ce trece, edificiul se deteriorează tot mai mult din cauza condițiilor
climaterice. Până la urmă însă, totul se rezumă la partea financiară”,
mai spune el.
Inițiativa de restaurare a fost binecuvântată și de Mitropolia
Moldovei.
Implicarea Mitropoliei se rezumă însă la o susținere
spirituală mai mult, după cum ne-a explicat  Manole
Brihuneț, președintele sectorului Sinodal Construcții și
Restaurări: „Implicarea noastră a constat în faptul că ne-am deplasat la
fața locului și am văzut situația. Mitropolia
nu este o instituție care produce ceva și noi nu
avem un venit din care să susținem astfel de
acțiuni. Clerul și creștinii sunt cei care
formează comunități și pot face asta.

7
Restaurarea ar trebui să se facă atât cu suportul statului, cât și a unor investiții din afară. Urmează să
fie găsite aceste surse”.
1.