ARHITECTURA IN PRINCIPATUL TARII ROMANESTI DE LA ORIGINI LA MIRCEA CEL BATRAN EPOCA INRAURIRILOR BIZANTINO-CONSTANTINOPOLITANE numele de Biserica San Nicoara

din Curtea de Arges are, in alcatuirea lui, forma arhaica a cuvintelor Sfantul (San-Santul) si Nicolae (Nicoara), fiind cunoscuta si sub denumirea de Biserica Sfantul Nicolae cel Mic, pentru a o deosebi de Biserica Sfantul Nicolae Domnesc (Biserica Domneasca), aflata in imediata apropiere. Intre cele doua biserici a existat si un tunel (astazi accesibil numai pana la jumatatea lui), si care trece, in arhitectura urbana actuala, pe sub soseaua principala care strabate orasul, indreptandu-se spre Transfagarasan. Biserica San Nicoara, pastrata fragmentar, facea parte din vechea incinta a primei Curti domnesti, fiind ridicata, probabil, spre sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, asadar este chiar mai veche decat Biserica Domneasca. Se crede ca a fost ctitorita de Doamna Clara, mama vitrega a voievodului Vlaicu-Voda, iar traditia populara atribuie zidirea acesteia Doamnei Marghita, sotia legendarului Negru Voda (in documentele istorice, este vorba de Margit Dabkai, a doua sotie a lui Nicolae Alexandru). Doamna Clara (Clara de Dobokay), originara din Ardeal si catolica, se considera adevarata conducatoare a tarii. Legenda spune ca, atunci cand fiul ei vitreg, Vlaicu Voda, a plecat sa apere Tara Romaneasca de turcii care intrasera in Dobrogea, ea a inceput zidirea Bisericii San Nicoara, pentru preotii catolici fideli ei, chiar in fata Bisericii Domnesti, ortodoxa, ctitorita de Basarab I si protejata de domnitorul Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I si sotul Clarei. Oamenii lui Vladislav I (Vlaicu Voda) i-au trimis vorba domnitorului, iar el, din Dobrogea, a hotarat sa se intoarca de indata, sa o izgoneasca pe mama sa vitrega sau chiar sa o omoare. Auzind acestea, Doamna Clara si-a strans in graba averea, in carute, si a fugit spre Campulung, cu intentia de a trece muntii, in Ardeal, pe la Rucar-Bran. Se pare ca s-a inecat in raul Domnesti, inainte de Campulung, si de atunci raul respectiv se numeste Raul Doamnei, iar biserica San Nicoara va fi terminata de Vladislav I si va fi sluji cultului ortodox. De altfel, acest domnitor va avea contributii importante la triumful ortodoxiei la nord de Dunare, infiintand, in 1370, la Severin, cel de-al doilea Scaun Mitropolitan muntean. Tot el este cel care intensifica legaturile comerciale intre Muntenia si Transilvania si bate prima moneda in Tara Romaneasca, la Curtea de Arges, in 1365, ducatul de argint, precum si o moneda secundara, banul (valabil si astazi) 1 ducat de argint= 3 bani (la vremea respectiva). Ruinele Bisericii San Nicoara se afla pe un platou mai inalt, in interiorul parcului cu acelasi nume si se crede ca turnul-clopotnita al paraclisului servea si ca post de observatie, de unde era semnalizata apropierea dusmanilor. Se instituise, cu ajutorul unor faclii aprise, un sistem de comunicare la distanta, cu turnul-donjon al Cetatii Poienari, aflata la 25 de km, spre munte, ctitorie a lui Vlad Tepes, din secolul al XIV-lea. Arhitectura Bisericii San Nicoara, atat cat a putut fi reconstituita, se inscrie in canoanele artei bizantine rasaritene, avand o forma dreptunghiulara, in care sunt cuprinse naosul si pronaosul, si cu o absida (incapere destinata altarului) semicirculara, spre est. Zidurile, ca si cele ale Bisericii Domnesti din apropiere, sunt facute din siruri de piatra de rau, alternand cu cele de caramida. In urma sapaturilor arheologice, s-au descoperit aici monede de argint si arama, romanesti si straine, inele de argint din secolul al XIVlea, ceramica smaltuita, olane pentru acoperis, fragmente de cahle (placi de teracota) si chiar fragmente de fresca. Un fapt care a atras atentia, in mod deosebit, specialistilor din domeniul arhitecturii si artei medievale, este legat de asemanarea uimitoare dintre Biserica San Nicoar din Curtea de Arges si Biserica Densus din Tara Hategului (la cativa kilometri de Sarmisegetusa). Despre aceasta din urma, considerata o copie a Bisericii San Nicoara, Nicolae Iorga aprecia ca a fost ridicata in secolul al XVI-lea, alti istorici o plaseaza in seculul al XIII-lea, oricum, o constructie ulterioara celei din Curtea de Arges. In ambele, peretii exteriori sunt lucrati din piatra si caramida, amandoua au o absida semicirculara, au acelasi hram, Sfantul Nicolae, si, foarte important, pictura murala interioara a fost

executata, si la Densus si la Curtea de Arges, de acelasi mester zugrav, printre primii cunoscuti in aceasta zona, care si-a lasat o simpla semnatura: Stefan. Desi bisericile sunt amplasate la o distanta semnificativa, una in Muntenia, cealalta in Transilvania, asemanarile demonstreaza apartenenta la aceeasi spiritualitate romaneasca, foarte puternica si unitara, in perioada Evului mediu crestin. Similitudini sau constatat si cu una dintre cele doua biserici din Cetatea Severinului, pastrata cam din aceeasi perioada, fapt care ar putea avea legatura si cu demnitatea de Ban al Severinului, pe care a avut-o Vlaicu Voda, incepand cu anul 1368. In prezent, Biserica San Nicoara, aflata in administrarea Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului, este intr-un proces de restaurare, in urma unor campanii de sapaturi arheologice care sa reconstituie, cat mai fidel, imaginea acestui monument istoric emblematic pentru cultura romaneasca medievala. Biserica Domneasca Sfantul Nicolae este unul dintre principalele obiective turistice din Curtea de Arges, fiind primul monument de arhitectura religioasa de amploare din Tara Romaneasca. Curtea Domneasca de la Arges a fost contruita initial in secolul al XIII-lea, de voievodul roman Seneslau. La inceputul secolului al XIV-lea, pe timpul domnitorului Tarii Romanesti Basarab I (1310-1352) au fost ridicate biserica, palatul domnesc de pe latura de sud, turnul si zidul de incinta. In secolul al XVI-lea, domnitorul Tarii Romanesti Neagoe Basarab (1512-1521) a construit casa domneasca de pe latura de nord. Palatul si casa domneasca constituie, ca plan, tipuri reprezentative de arhitectura traditionala romaneasca. BISERICA DOMNEASCA SFANTUL NICOLAE DIN CURTEA DE ARGES Calatorii straini amintesc doar in treacat de biserica veche din Curtea de Arges, insemnata numai fiindca acolo se pastrau de multa vreme moastele Sfintei Filofteia. Pentru cercetatorii romani ea reprezinta doar cea mai veche ctiorie voievodala de pe intinsul Tarii Romanesti, atribuita legendarului Negru Voda, despre care se stia ca traise la curtile sale din Arges si fusese inmormantat acolo. Atat ne povestesc cele doua principale cronici ale Tarii Romanesti - cea atribuita lui Radu Popescu si Letopisetul cantacuzinesc. Biserica cea veche din Curtea de Arges, desfigurata prin inaltarea a doua turnulete de lemn si tabla deasupra pronaosului (1827) si prin adaugarea in fata a unui pridvor inestetic (1875), cu pictura originara acoperita de zugraveli lipsite de valoare, adaugate in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, cu mormintele voievodale, cate se mai cunosteau, ravasite, stricata de cutremure, parasita, singurateca si tacuta, cum spunea Nicolae Iorga, nu mai era decat o cladire gata sa se prabuseasca, pe care numai istoria si cativa localnici nu o uitasera. Conceputa ca edificiu de cult si gropnita domneasca, aceasta biserica trebuia sa fie o constructie monumentala si sa intruneasca acele calitati artistice si tehnice in masura sa satisfaca dorinta de afirmare a unei domnii independente, ca aceea de dupa 1330 a lui Basarab I, cel care a desavarsit procesul de constituire a Tarii Romanesti ca stat feudal independent. Dar fata de traditiile constructive si de stadiul de dezvoltare a arhitecturii pe teritoriul noului stat, mesterii locali cu greu ar fi putut concepe si realiza un astfel de monument. De aceea, ctitorii au chemat la Arges o echipa de mesteri din tinuturile de veche arta bizantina din preajma Constantinopolului, carora le-au cerut sa zideasca o biserica reprezentativa pentru noua situatie infloritoare a Tarii Romanesti. Biserica Domneasca din Curtea de Arges este ctitoria domnitorului Basarab I (13101352), fiind terminata de zidit in anul 1352. Actuala biserica domneasca, inchinata Sfantului Nicolae, a fost zidita pe locul alteia, mai vechi, din secolul XIII. Stabilirea exacta a anilor in care a fost ridicata biserica si a numelui ctitorului acesteia ridica ceva dificultati, deoarece vechea pisanie a bisericii a fost distrusa, in locul ei fiind

zugravit Sfantul Ierarh Nicolae, hramul bisericii. Se crede ca zidirea bisericii ar fi fost inceputa dupa anul 1340. Grafit-ul de pe peretele nordic al naosului, descoperit in anul 1920, de pictorul D. Norocea, vorbeste de moartea, in anul 1352, la Campulung, a domnitorului Basarab I. Deci constructia bisericii domnesti a fost inceputa in timpul lui Basarab I, ea fiind ridicata si inceputa de tencuit in acea perioada. Grafit-ul amintit spune ca era scris "din anul 6860 (1352) cand la Campulung moare marele Basarab Voievod". Mareata biserica este zidita in interiorul zidurilor resedintei voievodale din secolul al XIII-lea, aflata in Curtea de Arges. Desi constructia bisericii a inceput sub domnia lui Basarab I, ea va fi terminata insa sub domnia lui Nicolae Alexandru (1352-1364), pictura bizantina in fresca fiind lucrata in vremea lui Vlaicu Voda (1364-1377). Biserica Sfantul Nicolae din Curtea de Arges este una din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii romanesti medievale, cat si cea mai veche ctitorie voievodala din Tara Romaneasca. Picturile murale interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate intre anii 1364-1369, datorita acestora, cat si valorii ei arhitecturale si istorice, biserica fiind inclusa pe lista monumentelor istorice (AG-II-m-A-13647) si in Lista Indicativa UNESCO. In exterior, zidaria este lucrata din randuri de piatra de rau ce aleterneaza cu randuri de caramida. Biserica este zidita in forma de cruce greaca inscrisa, de tip complex, pronaosul fiind ingust si boltit, avand in mijloc o cupola. Naosul este patrat, boltit, si are dimensiuni foarte mari. Boltirea este sustinuta de patru stalpi peste care se inalta turla. In pronaos, se pot observa cele 3 straturi de pictura care au fost pictate in interiorul bisericii, mormintele Bratienilor si, chiar deasupra intrarii in naos, un portret al lui Basarab I, stand la picioarele lui Iisus, ca si ctitor al locasului. In naos, se pot observa catapeteasma, care are un stil aparte, langa catapeteasma se observa cele trei straturi de pictura care au fost aplicate bisericii. Pe peretele din partea dreapta exista o pictura unica in lume, reprezentand-o pe Maica Domnului insarcinata. Pe peretele din stanga exista o harta cu situarea vechii biserici din secolul XIII, in cadrul actualei biserici domnesti si un zgrafit, descoperit in 1920, care atesta moartea Marelui Voievod Basarab in 1352, la Campulung. Pe peretele dinspre naos exista o pictura detaliata a Adormirii Maicii Domnului si mormantul lui Vladislav Vlaicu I. Biserica a fost zugravita de mai multe ori, de-a lungul vremii. Astfel, astazi pot fi identificate trei straturi de tencuiala adaugate succesiv. Pictura in fresca acopera intreaga suprafata interiorara a bisericii. Aceasta a fost lucrata in vremea lui Vlaicu Voda (1364-1366), dar s-au pastrat si cateva fragmente de fresca din secolul al XVIIIlea. In timp ce pictura bisericilor bucovinene sau pictura bisericilor din Tara Romaneasca, ridicate intr-o epoca mult mai tarzie, cand contactul nostru de secole cu Orientul ingaduise cristalizarea unei anume viziuni cromatice influentata de coloritul cald si luminos al ceramicei si covoarelor orientale, pictura Bisericii Domnesti se inscrie intr-o lume spirituala pur bizantina. Cele mai valoroase fresce sunt picturile din secolul al XIV-lea, din vremea domnitorilor Vladislav I si Radu I, care sunt cele mai vechi din Tara Romaneasca. Acestea apartin stilului bizantin din secolele XIII-XIV. Se apreciaza ca sunt peste trei sute de scene pictate, intre care si scene din viata Sfintei Filofteia, ale carei Sfinte Moaste au fost aduse la Biserica Domneasca din Curtea de Arges in anul 1396, unde au ramas pana in anul 1894, cand vor fi mutate in locasul Manastirii lui Neagoe Basarab - Manastirea Curtea de Arges. Vreme de mai multe decenii, biserica domneasca din Curtea de Arges a fost folosita si pe post de necropola a domnitorilor munteni, aici aflandu-se mormantul lui Vlaicu Voda, in

care sau gasit numeroase marturii arheologice ale secolului al XIV-lea, printre care si "paftaua de la Arges". In biserica se pastreaza si mormantul lui Radu I Basarab, expus sub sticla, aici putand fi vazute cateva resturi din vesmantul feudal cu ornamente de aur si pietre pretioase. In biserica se mai pastreaza si mormintele a sapte membri ai familiei Bratianu, ale caror epitafe sunt originale si interesante. Complexul voievodal din Curtea de Arges a fost reparat si consolidat de mai multe ori, intre anii: 1748-1752, 1827-1848, 1911-1929, 1967-1972, perioade in care s-au facut importante descoperiri arheologice. In anul 1992, cu ocazia lucrarilor de restaurare a Curtii Domnesti de la Curtea de Arges, s-a descoperit un Grafit care precizeaza ca in 6860 (adica 1352) la Campulung a murit marele Basarab Voievod, adica Basarab I, care a domnit intre anii 1310-1352, si a intemeiat statul feudal independent Tara Romaneasca. EPOCA INRAURIRILOE SERBO-BIZANTINE Mnstirea Vodia Vodia a fost o mnstire din apropierea satului Vrciorova, municipiul Drobeta Turnu Severin, ntemeiat nainte de 1374 de ctre clugrul Nicodim. Ansamblul a fost rennoit n timpul domniei lui Vlaicu Vod (Vladislav I al rii Romneti), dup 1400 i n 1689, de aceast dat de ctre Cornea Briloiu. Azi cldirile fostei mnstiri sunt n ruin. Biserica iniial a mnstirii este probabil primul monument al arhitecturii sacrale romneti ridicat pe plan triconc. Acest aa-numit tip Vodia I s-a pstrat doar prin fundamente. Vlaicu Vod a ctitorit n 1370-1375 o nou biseric, al crei sistem de boltire este susinut de pilatri aflai de o parte i de alta a absidelor laterale. Acest tip, numit Vodia II, este tot de plan triconc, dar bolta este ngustat de sistemul de susinere. Tipul Vodia II este ntlnit frecvent n arhitectura rii Romneti pn n secolul al XVIII-lea. ARHITECTURA MANASTIRII TISMANA Din cauze necunoscute, spre sfritul secolului al XV-lea, biserica ridicat de Cuviosul Nicodim a czut n ruin. Despre aceast prim construcie nu se poate face o imagine dect asemnnd-o cu temeliile date la iveal de spturile arheologice la Vodia. Ca i aceasta, trebuie s fi fost o biseric de mici dimensiuni, pe plan triconc, dup tipul bisericilor contemporane de la sudul Dunrii, din Serbia. Sondajele efectuate n 19551956 au scos la iveal temeliile unor abside de zidrie, indicnd o biseric mai veche, amplasat ceva mai la sud-est fa de cea actual. n afar de aceasta, materialele recuperate din vechea construcie au fost refolosite n zidria celei noi. Cum ele s-au gsit chiar la nivelul fundaiilor i soclului, trebuie presupus c biserica a fost refcut din temelii. Cea de a doua construcie este cea care a ajuns pn n zilele noastre, evident cu mutilrile veacului trecut i cu restaurrile moderne. Prin importana i dimensiunile sale, noua fundaie de la Tismana face parte din seria monumentelor domneti de amploare, construite n prima treime a secolului al XVI-lea i creia i aparin bisericile mnstirilor Dealu, Snagov i biserica episcopal din Curtea de Arge. Ea se deosebete ns de ele prin materialele din care este construit. Zidurile sunt din blocuri de tuf calcaros amestecate cu rnduri de crmid, iar n locul paramentelor de piatr n ntregime acoperite cu sculpturi de la Dealu i Arge, la Tismanafaadele sunt simplu tencuite. Prin aceast tratare a meterialelor ca i prin unele trsturi ale planului, ea se apropie de o grup de monumente contemporane din Serbia, ca Lopunia i Petrua, dintre care cel puin primul este o ctitorie a aceluiai Radu cel Mare. Iniial biserica se compunea dintr-un exonartex deschis, pronaos, naos i altar i avea trei turle a cror nlime cretea de la vest ctre est. Exonartexul drmat n secolul trecut reprezenta un element esenial pentru silueta i mbinarea n spaiu a volumelor, care ddea edificiului toat expresia sa caracteristic. Vizitatorul i-l putea doar nchipui urmrind pe sol traseul temeliilor i ntregindu-l n imaginaie, mpreun cu turla care-l ncorona, aa cum este reprezentat pe desenul n

peni din 1840. Acest amplu nartex exterior nconjura pe trei laturi pronaosul, pn n dreptul absidelor laterale i era boltit n leagn la un nivel mai jos dect corpul bisericii. n ax era dispus cea mai mic dintre cele trei turle ale monumentului. Urma ei se putea ghici pe faada vestic a bisericii, panoul pictat din centru reprezentnd un fragment al peretelui interior al acestei turle. n aripa de sud a acestui exonartex era desprit printr-un zid nsemnat i el pe sol un mic vemntar, numit de izvoare i vistierie. Felonul, omoforul, bedernia, evanghelia scris de mna Cuviosului Nicodim se pstrau aici. Ipotetic, se poate presupune c tot aici a fost aezat spre venerare racla cu moatele Sfntului Nicodim de la reconstrucia bisericii i pn la nceputul secolului al XVII-lea. O lespede relativ nou (1843) marcheaz locul mormntului rmas gol de veacuri. Dup cum glsuiete inscripia, pentru a asigura pstrarea moatelor n vremurile tulburi, clugrii le-au tinuit singuri tie unde, iar la ntoarcerea din bejenie nu le-au regsit. Un singur deget se mai pstreaz n mnstire. Ct despre legenda conform creia moatele Cuviosului Nicodim s-ar afla n Serbia, n Patriarhia din Pec, ea nu se confirm, deoarece mormntul de acolo aparine unui patriarh srb cu acelai nume. Exonartexul era deschis, zidurile sale fiind strpunse de un ir de mari deschideri terminate semicircular. Faada nordic avea conform desenului din pomelnic, patru deschideri. Pe faada vestic, n jurul intrrii erau dou arcade spre miaznoapte i doar una spre miazzi, n dreptul lespezii de mormnt. n ceea ce privete ultima faad, cea de sud, suntem nevoii s ne mrginim la ipoteze. Dup biserica reprezentat n tabloul votiv cu portretele domneti, aici exista o u care ducea fie n exonartex de unde se putea apoi trece n vistierie probabil printr-o a doua u, fie direct de afar n vistierie. Dac lum n considerare reprezentarea bisericii din minile vornicului Blceanu, atunci pe faada sudic se afla doar o fereastr, iar accesul n vistierie se fcea prin interior. Cu toat complexitatea sa, exonartexul de la Mnstirea Tismana poate fi considerat o form premergtoare a pridvoarelor care vor constitui una din caracteristicile bisericilor romneti de mai trziu. Un element particular al exonartexului, care urma s fie preluat la biserica episcopal din Curtea de Arge, este micul baldachin de lemn care nainta pe faad deasupra uii principale. i acesta este un element care poate fi observat pe desenul din 1840. Pe plan uor dreptunghiular, pronaosul comunica cu exonartexul prin dou ui, spre vest i spre nord, devenite ulterior ui exterioare. Pentru a soluiona boltirea, meterii constructori au redus spaiul prin dou arcuri transversale late alipite pereilor de nord i sud n aa fel nct ptratul central obinut s poat fi acoperit cu o turl. Aceasta este aezat pe patru trompe plate de col, elemente rar ntlnite n arhitectura rii Romneti unde domin ntrebuinarea pandantivilor. Exonartexul a fost reconstituit, reconstruit n 1983 i pictat n 1996. Pronaosul este luminat numai prin dou ferestre plasate foarte sus, deasupra nivelului acoperiului exonartexului. mpreun cu absida altarului, naosul formeaz un triconc de tip srbesc, structur devenit tradiional n ara Romneasc, dar prin unele particulariti rare vdete o contaminare cu arhitectura bisericilor de la Muntele Athos. Astfel, turla pricipal este susinut de sistemul format din leagnul longitudinal i din absidele laterale acoperite n semicalot. Firidele srbeti, numite astfel dup ara lor de origine, sunt aezate de o parte i de alta a absidelor. Altarul i amplific mult spaiul fa de cele obinuite prin alipirea unor ncperi speciale afectate proscomidiei i diaconiconului, legate prin intermediul a doi stlpi, dup sugestia catolicoanelor atonite. Turla principal are tamburul octogonal. Ferestrele care lumineaz naosul nu sunt cele originale. Pe tabloul votiv se observ c absidele laterale aveau cte o singur fereastr terminat n arc. Cele actuale sunt mult mrite n secolele al XVIII-lea i al XIX-lea, momente n care au fost adugate i rozetele superioare. Proporiile interiorului naosului de la Mnstirea Tismana sunt dintre cele mai reuite, privirea cuprinznd pe rnd armonia de arcuri i boli etajate care culmineaz cu ndeprtata calot a turlei mari. Pardoseala bisericii, din lespezi de piatr, nlocuiete o alta mai veche, descoperit prin spturi, care era din crmizi hexagonale de format mare.

Faadele, la origine tencuite, lsau s se vad datorit decaprilor, structura zidriei blocurile de sig legate cu mortar, ntrerupte pe alocuri, n prile superioare, de brie formate din mai multe rnduri de crmizi. Soclul este alctuit din dou ieinduri succesive subliniate printr-un rnd de crmizi smluite, refolosite din materialele bisericii ctitorit de Cuviosul Nicodim. Faadele celor trei abside sunt ornamentate cu firide adncite n partea superioar a zidurilor, pn la nivelul ferestrelor. Cornie, alctuite din trei rnduri de crmizi speciale, n dinte de ferestru, subliniau partea superioar a zidurilor bisericii, a turlelor, precum i frontoanele laterale ale bazelor acestora. n lipsa paramentelor sculptate piatr cu piatr, pe care le ntlnim la bisericile din aceeai epoc de la Dealu i Curtea de Arge, simplitatea faadelor de la Tismana face s reias cu mai mare claritate frumuseea proporiilor i armonia volumelor. n nfiarea sa original, privirea era purtat n aa fel nct sa ncnte etajarea treptat a acoperiurilor diferitelor ei elemente, de la cel mai de jos, acoperiul exonartexului, ctre cele ale absidelor laterale, ale proscomidiei i diaconiconului, ale bazelor turlelor i ele eezate la nlimi diferite i calotele turlelor, culminnd cu cupola pantocratorului. Este de asemenea de remarcat ceea ce s-ar numi "sinceritatea construciei", adic modul n care structura interioar a monumentului se las descifrat n liniile lui exterioare. Astfel, marile arcuri care susin turla naosului sunt subliniate la exterior, pe soclul tamburului, prin trei arcuri de crmid nglobate n frontoane triunghiulare pe laturile de nord, sud i est. De sub aceste arcuri pornesc acoperiurile n sfert de sfer ale absidelor. Tot pe baza turlei naosului, dar la un nivel superior, patru mici acoperiuri aezate piezi exprim prezena trompelor de col din interior. nvelitorile, la origine din foi de plumb, au fost nlocuite de mai multe ori. Construit de Matei Basarab o dat cu refacerea zidurilor nconjurtoare, paraclisul Mnstirii Tismana a fost aezat cu mult ndrzneal n afara incintei, la marginea de sud-est a platoului. Construcia este mic i foarte zvelt. Planul se compune din pronaos, naos i altar. Turla naosului, octogonal, este aezat n stil muntenesc, pe pandantivi. Pronaosul a fost transformat ntr-un pridvor deschis pe arcade la restaurarea din secolul trecut. Acolo unde paramentul exterior nu a fost alterat de aceeai restaurare, se remarc alctuirea sa din blocuri de piatr ncadrate orizontal i vertical de crmizi formnd panouri de o luminoas bicromie. Forma de astzi a construciilor incintei un pentagon neregulat, determinat de platforma pe care este ridicat mnstirea nu mai pstreaz nici o urm din vechile chilii ale Cuviosului Nicodim, iar de la cele ridicate de Matei Basarab, doar amplasamentul i pivniele corpului nordic. A rmas ns descrierea arhidiaconului Paul de Alep care consemneaz starea construciilor la 1657 i planul inginerului Weiss alctuitntre 1728 - 1731. Paul de Alep descrie o prim incint strjuit de un turn de poart cu creneluri. De aici se trece pe sub clopotni n incinta principal a bisericii mari. Arhondaricul se afla spre valea rului i cuprindea la etaj "un fel de galerie sau balcon", probabil un foior, vizibil i pe desenul lui Weiss. Pe latura sudic erau magaziile mnstirii. Buctria se afla pe latura de nord, ca i pivniele care adposteau uriaul butoi din lemn de tis pentru vinul folosit "pentru cauze binecuvntate". Spre exterior zidurile aveau doar ferestre mici, aezate la mare nlime, susinute de contraforturi. Cldirile datorate lui Schlatter distonau profound cu volumele vechii biserici. Faada intrrii era cea mai caracteristic pentru stilul neogotic. Clopotnia i turnurile care mrginesc aripile laterale erau ncrcate cu rozete, turnulee i creneluri decorative. Tot de atunci dateaz i turnuleul cilindric de lng paraclis, construit pentru garda personal a lui Bibescu-Vod Manastirea Cozia Ansamblul manastiresc Cozia se afla situat pe malul drept al raului Olt, la 3 km de statiunea Calimanesti-Caciulata si la 20 km de Ramnicu Valca. Manastirea Cozia, ce poarta hramul Sfanta Treime, era cunoscuta in trecut sub denumirea de Manastirea Nucet, iar

apoi a luat numele muntelui din apropierea sa, Cozia. Biserica mare a fost ridicata de mesteri din Moravia, urmand exemplul bisericii sarbesti din Crusevat, construind-o astfel din piatra alba intre 1387-1391. Mircea cel Batran a fost ctitorul Manastirii Cozia, mormantul voievodului gasindu-se in pronaosul manastirii alaturi de cel al monahiei Teofanei, mama lui Mihai Viteazul care dupa moartea fiului sau a ales calea sfanta, devenind calugarita. Construindu-se dupa un plan trilobat, manastirea surprinde prin realizarea artistica caracterizata prin precizie si perfectiune. Cateva elemente din manastire inca mai dateaza de pe vremea lui Mircea cel Batran, iar in timpul lui Neagoe Basarab, in 1517 s-a refacut pictura si s-a construit o fantana. In naos inca se mai pastreaza pictura originala, unde sunt pictati pe peretele vestic Mircea cel Batran impreuna cu fiul sau Mihail imbracati in costume cavaleresti, iar pe partea stanga se gaseste portretul paharnicului Serban Cantacuzino. Domnitorul Constantantin Brancoveanu a daruit policandrele din naos si pronaos. Manastirea este formata din doua paraclise si anume paraclisul din zid (poarta hramul Adormirea Maicii Domnului) care este situat in partea sud-estica a manastirii si paraclisul asa-zis brancovenesc (poarta hramul Duminica Tuturor Sfintilor) este situat in nord-estul manastirii, avand un foisor si 2 case boltite. Pe cealalta parte a soselei se afla Bolnita (poarta hramul Sfintii Apostoli) ce a fost construita de Petre Voievod intre 1542 si 1543. In ansamblul manastiresc a fost amenajat si un muzeu in care sunt aflate la expozitie obiecte si podoabe de cult, vechi tiparituri, monede. De-a lungul timpului au avut loc mai multe lucrari de restaurare prin care biserica mare a fost imbracata in tabla, pictura a fost spalata, chiliile au fost reamenajate si consolidate si mai tarziu a fost introdusa incalzirea centrala, iar acoperamantul bisericii a fost construit din tabla cu arama. Intr-una dintre chilii a fost scrisa una dintre cele mai reprezentative poezii ale literaturii romana, Umbra lui Mircea la Cozia, poezie scrisa de catre poetul Grigore Alexandrescu. Initial, la Cozia a functionat o scoala manastireasca pana in secolul al XVIII-lea, iar mai apoi a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale (secolul al XIV-lea). La o distanta de 1 km de manastire, in partea nordica, se afla Cozia veche (cunoscuta si sub numele de Schitul de piatra) si se presupune ce ar fi fost ctitorita de catre Radu, tatal lui Mircea cel Batran. Turistii care doresc sa viziteze si imprejurimile, pot merge la Schitul Ostrov, un schit de calugari, ce este situat pe o insula a unui lac de acumulare al hidrocentralei Calimanesti. Aceasta biserica a fost ctitorita de catre Neagoe Basarab si doamna Despina, sotia sa, intre anii 1520 si 1521. In interiorul bisericii dateaza inca de la zidirea ei, o mare podoaba de o insemnata valoare arhitecturala si anume tampla aurita, facuta din lemn de tei. Un incendiu a devastat chiliile si cladirile, care au fost reconstruite pe vechile temelii in 1940. Datorita inceperii constructiei hidrocentralei Calimanesti, s fost necesara ridicarea bisericii si a insulei cu 6 metri, pentru a nu fi inundate de apa. Turistii se pot destinde aici intr-un parc frumos de agrement care are in incinta sa un numar de 47 specii de arbori, trandafiri si arbusti. Cozia este considerata cea mai reprezentativa manastire ctitorita de marele domnitor Mircea cel Batran. Este de o mare valoare culturala a poporului roman, reprezentand o sursa bogata de documentare in ceea ce priveste pictura, arhitectura si sculturile din lemn si piatra.

BISERICA ORTODOXA VECHE DE LEMN DIN BRADET Biserica de lemn din Brdet (com. Bunteti), unul din monumentele istorice cele mai valoroase ale arhitecturii de lemn este construit n anul 1733 de meterii Mndruul i Briciu Crciun din inutul Abrudului, menionai de inscripia de deasupra intrrii n naos. Remarcabile sunt cele dou portaluri monumentale cu un bogat decor ce amintete de tradiia romanic. Interiorul bisericii a fost decorat cu pictur mural n anul 1750 de ctre pictorul David de la Curtea de Arge. Tmpla i i icoanele sale au fost realizate de artist n anul 1750. Pictura parietal aparinnd lui David Zugravul se pstreaz n absid, precum i unele fragmente n naos i pronaos. Icoanele n bun parte aparin i ele aceluiai artist. De David Zugravul sunt realizate i uile mprteti pe pnz prins pe asiuri de lemn. Uile mprteti prezint scena Buneivestirii i sunt realizate de un meter anonim din prima jumtate a sec. al XVIII lea (pictor caracterizat prin desenul sigur, compoziii de tradiie postbizantin cu unele elemente de decor renascentist). Inscripiile nominative sunt scrise cu elegante litere n slavon