Bucurestiul vǎzut de contele Amadeo Preziosi:

Istoria capitalei in picturi (I)

de Laurentiu Dologa

Foto: Amadeo Preziosi

Chiar inainte de a deveni cunoscut drept Micul Paris, Bucurestiul colbait al

secolului al XIX-lea avea totusi un farmec al lui, surprins cu desavarsire de unul
dintre cei mai ilustri pictori ai Orientului, contele Amadeo Preziosi.

1
 Invitat in 1866 de Carol I in principate, contele ofera prin lucrarile sale din
1868 si 1869 unele dintre cele mai remarcabile reprezentari ale capitalei de acum
doua secole. Cum vorba lunga este saracia omului, sa nu pierdem timpul si sa
redescoperim un Bucuresti demult uitat.
Incepem cu un lacas de cult care s-a aflat la raspantia dintre Calea Victoriei
si Bulevardul Elisabeta. Ne referim desigur la Biserica Sarindar. Construita la
inceputul secolului al XVII-lea, biserica este puternic avariata de cutremurul din
1802 si este reparata patru ani mai tarziu. Doar ca un nou cutremur in 1838 ii
provoaca iarasi stricaciuni. In cele din urma este demolata la 1893, pe locul ei
stand o vreme fantana Sarindar, ca apoi sa faca loc Cercului Militar National.
Continuam cu inca un lacas de cult, Manastirea Radu Voda, surprinsa de
contele Preziosi de pe malul Dambovitei, alături de Bisericuţa lui Bucur Ciobanul.
Pe timpul lui Mihai Viteazul este incendiata de otomani. Abia dupa doua decenii,
in 1614, se incep lucrarile de reconstructie, sub domnitorul Radu Mihnea, de unde
si numele manastirii.

2
 O pictura facuta in 1868 unei piete din care se observa usor agitatia
capitalei. Taranul care mana calul grabit, femeia care-si umpluse cosul, ofiterii
calare si doamne aflate la promenada, sunt cu totii surprinsi de pensula contelui
Preziosi.

3
 Din aceasta cauza si picturile lui Preziosi sunt de o deosebita importanta
pentru noi, deoarece prin ele intrezarim viata cotidiana a bucurestenilor, portul lor,
chiar si ce puneau pe masa. In imagine o piata de peste la 1869.

4
 Printre panzele lui se afla si una cu pravalia unui macelar, comerciantii de
carne castigand bine in acele vremuri, mai ales pentru ca, dupa cum scrie Dimitrie
Papazoglu: "romanii mai mult mancau si beau si petreceau, decat se imbracau".

5
 Biserica Batistei infatisata mai sus este construita cu banii unui astfel de
macelar, un vataf de breasla pe numele lui Manciu, la 1764.

De pe dealul Filaretului, in 1868, Preziosi face panorama a Bucurestiului.

La acea data, lucrarile deja incepusera la prima linie de cale ferata din Romania,
intre Bucuresti si Giurgiu. In 1869, s-a inaugurat si gara Filaret, a carei cladire inca
supravietuieste pe dealul cu acelasi nume.

6
 O vedere tot de pe Dealul Filaretului, dar facuta mai tarziu, in 1869. Doi ani
mai tarziu, pe 31 octombrie 1871 este pusa in functiune Uzina de Gaz Filaret,
care a asigurat iluminarea publica in oras prin felinarele cu gaz aerian. Tot aici s-a
construit si Fabrica de Chibrituri, Fabrica de Timbre, Monetaria Nationala sau
Uzinele Hesper, mosteniri de seama pentru patrimoniul industrial al Capitalei.

7
 Contele maltez s-a incumetat sa faca o panorama a orasului si din darapa-
natul Turn al Coltei.

Numit dupa vornicul Coltea Doicescu, turnul construit intre 1709 si 1714 a
fost mai bine de un secol cel mai inalt edificiu al capitalei. El este puternic avariat
in 1802 in urma unui cutremur care-i darama partea superioara. Inca un cutremur
in 1838 il slabeste si mai mult, iar primarul Pache Protopopescu, in 1888,
hotaraste in cele din urma sa-l darame.

8
 Continuam cu aceasta acuarela a lui Preziosi, in care vedem cateva femei
ce se imbaiau in Dambovita. In aceasta imagine Preziosi surprinde un moment
asemanator, dar pe raul Colentina.
Desi apa era mizera, se folosea totusi pentru baut. Sacagii, pe care ii vedem
in fundalul primei imagini, isi umpleau cu apa sacaua (un butoi asezat pe un cadru
cu doua sau patru roti), iar ei cutreierau apoi orasul in lung si-n lat si o vindeau.
Pentru a o face buna de baut, gospodinele puneau in apa niste piatra acra si
o vanturau cu telul, inainte sa o lase in beci sa se limpezeasca.

9
 Dambovita vazuta de Preziosi, dinspre podul care lega vechea Primarie
din Piata Mare de Calea Serban Voda.

Peste doar cativa ani, in Piata Mare, se va construi Hala Unirii. Va ramane
in picioare pana in 1986, cand lasa loc parcului Unirii. Tot atunci se va pierde si
spitalul Brancovenesc.

10
 In fundal se poate vedea turnul Bisericii Baratia, cea mai veche biserica
romano-catolica a capitalei.
Dupa ce vechiul lacas este mistuit de Marele Incendiu din 1847 biserica este
reconstruita in urmatorul an, cu un ajutor financiar substantial din partea curtii
imperiale de la Viena.

11
 Biserica Stavropoleos, asa cum arata ea la 1868. Fusese construita la
1724 de arhimandritul Ioanichie Stratonikeas, care dupa ce a fost ales mitropolit al
Stavropolei si exarh al Cariei devine cunoscuta ca Stavropoleos.
Mai este de remarcat ca biserica si-a creat o biblioteca ce in prezent are mai
mult de 10.000 de volume de felurite scrieri patristice, biblice sau liturgice, dar si
istorice.

12
 Temeliile de la Schitu Magureanu sunt puse la mijlocul secolului al XVIII-
lea de logofatul Constantin Vacarescu, numai ca biserica este terminata de
marele ban Mihai Cantacuzino Magureanu.
Sufera mult in urma cutremurelor din 1802 si 1828, doar ca lucrarile de
refacere incep abia in 1881. Ele dureaza trei ani si atunci isi capata infatisarea pe
care o are pana astazi.

13
 Preziosi surprinde si ipostaze ale Targului Mosilor, ce era tinut cu o
saptamana inainte de Rusalii.
Pentru ca erau pomeniti mortii, negustorii puneau inspre vanzare nu doar
maruntisurile lor obisnuite, dar si cele necesare pomenilor. Printre ele se numarau
cruci de piatra sau de lemn, ulcele, bote, lumanari si grau pentru coliva.
Targul Mosilor isi pierde cu timpul aceasta semnificatie funesta devenind
mai degraba un balci, in timpul caruia oamenii petreceau si se veseleau. Targul
continuat sa se tina pana in primele decade ale secolului al XX-lea.

14
 In aceasta ultima acuarela a lui Preziosi putem vedea Postalionul
domnesc trecand prin Cotroceni, ridicand in urma sa numai praf, in timp ce
oamenii desculti se adunau sa-l salute pe Carol I.

15
 Observam cum pictorul maltez nu s-a dat in laturi, zugravind Bucurestiul si
in nuantele mai putin placute ale lui. Intr-adevar, nu de putine ori capitala a fost
asemuita cu un sat mai mare. Casele erau in mare parte din lemn. Nu existau
drumuri in adevaratul sens al cuvantului si nici macar strazi pavate. Cel mult ulite.
Nu mai vorbim de traiul rau al oamenilor din orasul considerat cel mai de vaza
al tarii. Ne putem doar inchipui cum aratau celelalte....
Totusi, poate ca prin aceste marturii putem intelege mult mai bine efortul
depus incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea pentru a moderniza
societatea romaneasca, dar mai ales curajul celui care a ales sa carmuiasca
aceasta tara pe drumul lung care i se infatisa.

16