Biserica Sf.Onufrie Siret Mănăstioara

   Cartierul Mănăstioara este situată în partea de nord-vest a orașului Siret situat

într-o depresiune adâncă înconjurată de dealuri care cândva erau
împădurite.       După înfiinţarea Schitului, în jurul acestuia s-au aşezat în curând
familii de ţărani, mulţi dintre ei bejeniţi, din Ardeal, din cauza prigoanei ungureşti
şi a stării jalnice a iobagilor de acolo, cât şi a presiunii la care erau supuşi aceştia
pentru a trece la catolicism și  după anexarea Bucovinei cu coloniștii germani.Până
la primul război mondial satul Mănăstioara a purtat numele schitului în jurul căruia
să format.Pe vremea domniei lui Alexandru Lăpușneanu cam pe la 1560 în locul
unde se află astăzi saul mănăstioara se află islazul târgului Siret.Un oarecare preot
Mihu sau Mișu originar din Siret a cerut pargarilor orașului Siret să îi cedeze o
parte din acest islaz în scopul construirii unei biserici și a face agricultură în
vederea intrtinerii acesteia.   

   Obținând aprobarea preotul construiește o bisericuța din lemn , în apropierea

unui izvor cu ape sulfuroase tămăduitoare de boli cutanate, izvor care era foarte
apreciat de localnici. Popa Mihul a defrişat o bucată din păscătoarea târgului şi a
plantat un pomăt, locul fiind mult vizitat de pelerini      Totuşi acţiunea preotului
nu a fost un simplu act de caritate ci şi o ripostă a ortodocşilor sireteni la activitatea
călugărilor dominicani din oraş care, de la sfârşitul secolului al XIV-lea au
transformat Siretul într-un centru de pelerinaj pentru catolicii din Moldova şi nu
numai. De altfel, dispută această avea să culmineze cu incendierea bisericii
dominicane de către locuitorii majoritar ortodocşi răsculaţi şi cu dărâmarea
acesteia de către Bogdan cel Orb, prigonitorul catolicilor din Moldova.

  Înaintea morțîi sale preotul Mihu o închină Mănăstirii Putna. Această danie a fost
întărită de domnitorul Alexandru Lăpușneanu,iar domnitorul Vasile Lupu o
reinoieste in1646.Pe locul acestei bisericuțe domnitorul Ștefan Perticeicu Vodă a
zidit o biserica de piatră cu hramul sf.Onufrie cel Mare care la anul 1673 a fost
sfințită de către Mitropolitul Moldovei Dositei asistat de episcopul Romanului
Teodosie și Serafim al Rădăuților.

  Datorită invecinarii cu moșiile Turnesti sau Dornești care aparțineau prin

moștenire domnitorului .Mănăstioara o fost înzestrată cu moșiile
Dornești ,Bancesti ,Tataraseni ;un sfert din satul Drăgușeni cumpărat de la
boierul    
Volcinachi,heleșteul Manzati de pe câmpul din Balcauti și o nouă defalcare din
imasul târgului Siret, o grădină de pomi, o prisacă şi o moară, precum şi câteva
sălaşe de ţigani robi care sa zideasca cu călugării Schitului Sf. Onufrie  chilii  si
alte cladiri                                                                                                     
                    

  Conform documentelor în 1776 schitul avea doar trei călugărițe conduse de

egumenul Antonie .     Schitul Sf. Onufrie, cu moşiile şi daniile aferente a rămas
metoc al Mănăstirii Putna până la răpirea Bucovinei de către Imperiul Austro-
ungar, când fu desfiinţat împreună cu celelalte 35 de mănăstiri şi schituri din
Bucovina, iar moşiile şi averile lor fură date în seama „Administraţiei fondurilor şi
moşiilor Statului” din Lemberg sub conducerea administratorului împaratesc
Mathias Ainser, care a dispus colonizarea în zonă a unor germani aduşi din
Wurtemberg şi din alte zone ale Germaniei.

    Din anul 1785 până în 2022, biserica fostului schit a servit că biserică parohială,
fără moşie, săracă şi puţin îngrijită. Apoi satul Mănăstioara a fost aproape nimicit
în primul război mondial, când armata ruşilor a săpat tranşee chiar prin inima
satului. Vicisitudinile timpului au degradat puternic zidurile bisericii, care a primit
insuficiente reparaţii; abia înainte de revoluţia din 1989, biserica este restaurată
mai temeinic, zidurile fiind consolidate.  
 

 ARHITECTURĂ

  La interior biserica măsoară 22m lungime,6m lățime(afară de absidele laterale)

ajungând până sub streașînă până la 8m înălțime.Interiorul frumos boltit are 4
despartituri ;pridvorul luminat din partea de apus de 2 ferestre mari are 3 uși ,2
diametral opuse miază-zi și miază-noapte de aceleași dimensiuni și una conduce
spre pronaos.

    Pridvorul este despărțit de pronaos de un perete de piatră pă care se află pisania
deasupra ușii de la intrare cu următorul text’’Această biserica a zidit-o io Ștefan
Petru Voievod și soția să Maria în anul 7151’’în mijloc se află stema Moldovei.

   Pronaosul are sub cele două ferestre de parte și altă câte o nișă semicirculară care
au fost descoperite în urmă reparațiilor din 1930,aceste nișe ar fi trebuit să devină
cripte funerare ale ctitorilor. Osemintele sale se odihnesc în vechea mănăstire
greco-catolică Lawriv, din Rutenia, odinioară poloneză, azi parte a Ucrainei.          

    Două coloane octogonale așezate pe câte un piedestal pătrat formând deasupra

trei accolade prin care trec două grinzi paralele de lemn vopsit despartpronaosul de
naos,care coboară cu o treaptă mai jos .

   Naosul se lărgește în dreapta și în stânga cu două abside semicirculare,în care se

află stranile,deasupra cărora se află câte trei ferestre înalte înguste în exterior care
se lărgesc spre interior.

   Catapeteasma de o rară bogăție artistică este opera unui călugăr anonim de la

Putna,fiind sculptată în lemn de tei a fost supusă deteriorării timpului și distrugerii
cariilor.Ultimele restaurări a catapetesmei au fost făcute sub îngrijirea pr.Bobu
Victor 1965 și pr.Sologiuc Silviu 1989.

  Altarul de formă semicirculară are de asemenea trei ferestre în partea de răsărit de

aceleași dimensiuni cu cele din naos.Sub ferestre se află trei nișe .Proscomidiarul și
tamaiarul formează două mici încăperi ,nedespărțite de sf.altar având câte o mică
ferestruică .

   Biserica este din piatră având o singură turla în exterior fiind sprijinită de 7
contraforturi de 5m înălțime.Unrand de ocnite oarbe înconjoară biserica iar sub
cornișe că un al-doilea registru se văd ocnite oarbe duble.Biserica arată multe
detalii în șil gotic.În partea de răsărit a bisericii la cca.20m se află o
fântână(actualmente astupată și un bazin ctitoria a episcopului Ioanichie a
Romanului din 1765.Actualmente în urmă consolidarilor inscripția care se
presupune că zicea:’’Această fântână să făcut cu cheltuiala Preasfințitului domn
Ioanichie episcop de Român 1765 iunie12 negăsindu-se,în partea de miază-zi a
bisericii se află o troiță restaurată având sculpturi florale și struguri de vită de vie
datând din anul 1881 ctitoria lui Lazăr Enachevici. Bunurile de partimoniu au fost
păstrate,respective predate conform legislației din perioada comunistă.

  Din păcate acțiunea de oprire a alunecării de teren  din anii 1989(drenuri de

adâncime și suprafață ;cumulata cu acțiunile din 2005 și 2015 prin înlocuirea
drenurilor din ceramică macerate și mutate de alunecarea de teren nu a dus la un
rezultat satisfăcător dealul alunecand canform coordonatelor GPS întocmite anual
de poliție alunecand aprox.0.02 sec annual. Menționăm că biserica având lucrări de
subzidire cu beton armat nu a suferit deocamdată fisuri sau deteriorări de structura.
    Starea catapetesmei necesită o intervenție rapidă deoarece nu sau aprobat lucrări
de tratare a cariilor din 1989 iar tratamentul cu hârtie japoneză nu mai face față
exfolierii,cauzata de diferențele de temperatura;sistemul de încălzire a bisericii
fiind bazat pe încălzire cu aeroterme în sistem trifazat singurul aprobat de Direcția
de Partimoniu și Culte în anul 2008 realizat cu bani de la S.S.C. deși  ar putea să
reprezinte un centru de pelerinaj amplasarea bisericii și infrastructură defectuaosa
fac aproape imposibil acest lucru;Biserica fiind vizitată mai mult pe rețelele sociale
decât în realitate.