STUDIU ISTORIC Biserica Din Calinesti Caeni

STUDIU ISTORICO-ARHITECTURAL
Biserica de lemn "Naşterea Maicii Domnului”

din Călinești Căeni (Josani) , Maramureș
Beneficiar: Parohia Greco-Catolică din Călinești, Maramureș
Proiectant: Asociația R.O.S.T.
Biserica de lemn "Naşterea Maicii Domnului” din Călinești Căeni (Josani) , Maramureș
Amplasament:
Județ Maramureș, comuna Călinești, sat Călinești, nr. 451A
Beneficiar:
Parohia Greco-Catolică din Călinești, Maramureș
Biserica de lemn "Naşterea Maicii Domnului” din Călinești

Căeni (Josani) se află pe Lista Monumentelor Istorice din
România, republicată de Ministerul Culturii în anul 2015, ca
monument de arhitectură, în grupa valorică ”A” de interes
național, cu codul MM-II-m-A-04539.
Se află în proprietatea Parohiei Greco-Catolice din Călineşti,
Maramureş, împreună cu biserica de lemn ”Adormirea Maicii
Domnului” a Băndrenilor (Susani), cod LMI MM-II-m-A-04538,
datată la 1784. Cele 2 biserici de lemn apar menționate în
”Șematiamul veneratului cler al eparhiei greco-catolice române a
Maramureșului” din anul 1932 și 1936 cu date inexacte dar cu
specificația existenței matricolelor începând cu anul 17901. Cele
2 biserici de lemn sunt folosite la ora actuală doar ocazional
pentru înmormântările ce au loc în cimitirele al[turate. Serviciul
divin este susținut de Parohia Greco Catolică din Călinești la
noua biserică ”Sfântul Anton de Padova”.
Căeni (Josani) face parte din grupul restrâns al bisericilor arhaice
de tip ”capelă” construite în secolul al XVII-lea, comparativ cu
grupul mare al bisericilor de tip ”bazilical” care fac faima Țării
Maramureșului. Din acestă tipologie arhaică mai fac parte
bisericile de parohie din Breb, Sârbi-Susani, Valea Stejarului –
construite în prima jumătate a secolului al XVII-lea, și bisericile
de mănăstire din Moisei, Mănăstirea (Giulești) și Strâmtura – Bisericile din Călinești Căeni,
construite în a doua jumătate a secolului al XVII-lea2. Giulești, Valea Stejarului,
în imagini extrase din
documentarea asupra bisericilor
1 ”Șematismul veneratului cler al eparhiei greco-catolice române a din Maramureș a arhitectului
Maramureșului” din anul 1932, https://www.parohiigreco- Victor Brătulescu,
catolice.ro/2016/02/sematism-maramures-1932.html, accesat în august în Buletinul comisiunii
2018
monumentelor istorice, 1941
2 Alexandru Baboș. Three centuries of Carpentering Churches. Lund, Lund
University, 2000, pg.39
1
Acest mic grup al bisericilor de tip ”capelă” stă mărturie a unei

etape importante în evoluția spectaculoasă a bisericilor
maramureșene, are o valoare imensă prin informațiile pe care le
înglobează și aruncă un fascicul de lumină asupra secolelor XV-
XVI în ceea ce privește istoricul bisericilor, modul de construire
și obiceiurile străbunilor.
Caracteristica principală a bisericilor de tip ”capelă” este
asemănarea ca materiale de construcții, tehnici, planimetrie și Biserica din Călinești Căeni,
decorații cu locuințele rurale, asemănare ce se regăsește în văzută de pe aleea de acces
întreaga arhitectură sacră românească3. Regăsim planul
rectangular cu 2 încăperi, accesul pe fațada lungă orientată către
sud, sistemul constructiv din bârne din lemn și acoperișul
voluminos cu pante mari. Distincția o face la exterior turnul și
absida altarului, iar la interior bolta naosului și decorația
picturală.
Elemente arhaice în evoluția bisericilor sunt proporțiile
volumetrice ale naosului înscris în cubul Noului Ierusalim 4, Fațada sudică
peretele iconostasului cu doar 2 uși, semnele grinzilor – accesul principal
transversale deasupra soleei, bolta simplă așezată direct pe pereții
laterali ai naosului, sistemul de îmbinări, accesul pe fațada
sudică, ferestre minuscule, uși scunde cu prag înalt, cu balamale
și sisteme de închidere din lemn.
Pe lângă elementele arhaice valoroase pe care le păstrează,
Căeni (Josani) etalează și o etapă constructivă ulterioară,
reprezentativă pentru evoluția bisericilor maramureșene, și
Fațada vestică și cele 3 etape
marcată de particularitățile comunității locale: extinderea de la
constructive: extinderea de la
începutul secolului al XIX-lea a spațiilor interioare și adăugarea începutul secolului al XIX-lea,
porticului. biserica veche din 1629
Pictura interioară este o componentă prețioasă prin calitatea și pridvorul generos construit la
artistică a muncii pictorului zugrav Alexandru Ponehalschi și începutul secolului al XIX-lea
prin buna conservare în timp. Este prima lucrare cunoscută a
acestui artist, ceea ce conferă picturii interioare de la biserica din
Căeni o notă de unicitate.
ooo --- ooo
Fațada nordică,
University, 2000, pg.40 cu aspect asemănător
4 Cetatea Ierusalimul ceresc este descrisă din punct de vedere geometric în unei case tradiționale
Noul Testament: „lungimea și lărgimea și înălțimea ei sunt deopotrivă.”
2
1. SATUL ȘI BISERICA – DATE ISTORICE GENERALE
MĂRTURII STRĂVECHI
Pe cuprinsul localității au avut loc cercetări arheologice care au
descoperit urme de locuire din epoca Bronzului, aparținând
culturii Suciu de Sus. Pe locul numit Rogoaze au avut loc
cercetări arheologice în 3 etape diferite, conduse de Radu Popa,
Kacso Carol în 1971, Hadrian Daicoviciu şi Sever Dumitraşcu în
mai multe reprize în perioada 1970-1980, Larissa Nemoianu şi
Gh. Todinca în 1979. Pe lângă locul din Rogoaze, au mai fost
cercetate cele din Mănăstirea și Cetățeaua în care au fost găsite
urme de locuire din cultura Suciu de Sus și respectiv cultura
Gava.5
Urme de locuire din epoca romană au fost descoperite în timpul
săpăturilor efectuate de Radu Popa și Kacso Carol în 1971 pe
locul numit Rogoaze.6
Descoperiri izolate:
- spadă de bronz cu cupă la mâner (lung. 55,2 cm) din epoca
Bronzului, descoperită în 1863 sau 1865 cu prilejul arăturilor pe
terenul lui J. Jurka, păstrată la Muzeul Național de istorie a
României;
- partea superioară a unei spade cu cupă la mâner (lungime
păstrată 11,7 cm) din epoca Bronsului, descoperită în 1981 în
locul numit Rogoaze, păstrată în colecţia şcolii din localitate;
- depozit de bronzuri descoperit în 1863 -1865 pe terenul lui J.
Jurka, despre care nu mai există informații.7
ATESTARE DOCUMENTARĂ
Localitatea Călinești apare în documente istorice începând cu
anul 1361 și se regăsește cel mai adesea cu denumirea de
Kalynfalwa.8 A aparținut cnezatului Cosăului, ”întărită și
hotărnicită în 1405, pe temeiul diplomei din 1361, lui Vințe din
Budești și altor persoane de Kaszou”.9
5 Carol Kacso. Repertoriul arheologic al județului Maramureș. Baia Mare,
Editura EUROTIP, 2011, pp.298-299
6 Ibidem, pg. 297
7 Ibidem, pg. 300
8 Ștef Dorin. Dicţionar etimologic al localităţilor din judeţul Maramureş,
Baia Mare, Editura Ethnologica, 2016, consultat online în 30.10.2018, la
https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_etimologic_al_localit
%C4%83%C8%9Bilor_din_jude%C8%9Bul_Maramure
%C8%99_/Localit%C4%83%C8%9Bi_din_jude%C8%9Bul_Maramure
%C8%99
9 Radu Popa. Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea, București, Editura
Academiei Republicii Socialiste Romania, 1970, pg.72
3
Pe harta iozefină, localitatea Călinești apare sub denumirea

Kelenestie. Apare ca un sat închegat, întins în lungul râului
Cosău, cu ramificații în amonte pe afluentul său. Cele 2 biserici
sunt pe pozițiile actuale. În afara vetrei satului, alături de drumul
ce duce spre Ocna Șugatag, apare marcat un cimitir. Pe valea
râului Cosău pot fi numărate 8 mori – o abundență de instalații
acționate de apă, specifice văii Cosăului.
Fragment din Prima Hartă Militară a Imperiului Habsburgic,

1763-1787, acccesată pe sit-ul www.mapire.hu, în octombrie
2018
În documentele din sec. XIV - XV Călinești figurează ca un sat

de nobili alături de celelalte sate nobile din Maramureş. Nobilii
din Călinești participă alături de nobilii maramureșeni în diverse
campanii militare regale. Începând cu secolul al XV-lea,
călineștenii sunt pomeniți printre emigranții din Maramureș,
dintre care cei mai importanți sunt frații Cupșa ca întemeietori ai
satului Cupșeni din Țara Lăpușului.10
10 Alexandru Filipașcu. Istoria Maramureșului, Baia Mare, Editura Gutinul,
1997. pg. 81
4
EFERVESCENTA RELIGIOASĂ ȘI CULTURALĂ - SEC.XVII
Primul preot unit din Călinești despre care aflăm de la istoricul

Alexandru Filipașcu este Filip Opriș. Acesta îl însoțește pe
Dositei la plecarea sa în Moldova, în 1733, ”ducând cu sine
documentele vechi ale mănăstirilor”. Dositei Teodorovici a fost
un episcop unit, uns la Suceava, stabilit la Mănăstirea Ugle, și
care și-a asumat misiunea de răspândire a noii religii greco-
catolice, ungând o parte din preoții respinși de episcopii uniți din
Ardeal și Muncaci. Această activitate paralelă cu orânduirea
oficială greco-catolică a atras represalii finalizate cu plecarea sa
spre Moldova. Filip Opriș l-a însoțit, a fost sfințit diacon de către
Dositei în 1726, iar în 1733 a fost sfințit preot de către
mitropolitul Antonie al Moldovei.11 Din 1933 părintele Filip
Opriș ”Zob” figurează ca preot în Călinești, până în 1745. 12
Preotul Filip Opriș a inițiat în 1784 construirea bisericii de lemn
din Călinești Susani, a Brăndenilor, pentru care a adus meșteri
moldoveni și prin care au pătruns unele influențe moldovenești
în tehnicile de execuție ale bisericilor maramureșene.
Unul dintre cei mai importanți fii ai satului Călinești este

episcopul Atanasie Rednic, fiul lui loan
Rednic din Giuleşti (jude de tablă) şi al Irinei Iurca de Călineşti.
Și a făcut studiile teologice la Viena, s-a călugărit la Muncaci și
în 1750 s-a instalat la mănăstirea din Blaj, devenind vicar al
episcopului Pavel Aron. În 1765 a fost uns episcop tot la
Muncaci. Timp de 8 ani a fost un episcop model începând cu
modul de viață auster, cu purificarea ritualului bisericesc și până
la sprijinul acordat școlilor, tinerilor și a tipografiei din Blaj. 13 Cu
ușurină ne putem imagina că modelul de viață și credință al
acestui episcop a radiat până în satul natal al mamei sale.
Tipografia din Blaj este o tipografie veche ce datează din secolul

al XVI-lea și care a căpătat amploare în urma deciziei
Împărătesei Maria Thereza: ”prin decretul de la 23 Novembre
1746 opri de a se mai aduce pentru biserica unită din Ardeal şi
Ungaria cărţi bisericeşti tipărite în Muntenia şi Moldova. În
urma acestui decret fer. ep. Petru Pavel Aron, care pe la an.

1997, pg. 126
12 Tit Bud. Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile
Române din Maramureș, din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla,
Tipografia diecezană, 1911, pg.32
1997, pg. 156
5
1746 era vicar general episcopesc începu a se ocupa cu idea de

a restaura vechia Tipografie, ceea ce el o şi făcu la an. 1754
spesând pentru restaurarea Tipografiei din averea sa proprie o
sumă foarte însemnată.”14 Vechea tipografie de la Albă Iulia a
fost mutată la Blaj imediat după înscăunarea episcopului Petru
Aron în 1752. Cărţile bisericeşti ieşite din tipografia de la Albă
Iulia și mai apoi de la tipografia Blajului găsesc mare căutare în
Maramureș, dovadă fiind numărul lor mare păstrat până azi în
biserici. Pentru a le procura, preoții trebuiau să ia decizia unei
călătorii până Transilvania, în condițiile dificile ale secolului al
XVIII-lea. Achiziționarea cărților bisericești implica și
întreținerea lor, și aici satul Călinești a avut 2 reprezentanți de
seamă: ”găsim în 1728 pe Popa Merentie din Călineşti, mare
meşter în legatul cărţilor, apoi pe loniţă Voiţa din Suceava, care
în anii 1766 - 1786 a legat cărţi în Călineşti, Corneşti, Deseşti,
Hărniceşti, Iapa şi Sârbi.”15
Este de menționat și participarea călineștenilor în activitățile

educaționale și culturale de la sfârșitul secolului al XIX-lea prin
învățătorii confesionali Ion şi Vasile Cupcea din Călineşti şi
Budeşti, care alături de alte figuri distinse Petru Bilţiu-Dăncuş şi
Dumitru Dunca din Ieud, Dumitru Chişiu din Săliştea, Mihail
Şerban din Săpânţa, Vasile Doroş din Brebi, Mihail Hoţea din
Giuleşti, Simion luga din Săliştea ş.a., și-au adus aportul în
educarea tinerilor și inocularea idealurilor iluministe în rândul
sătenilor.16
SATUL CĂLINEȘTI AZI
Din punct de vedere administrativ satul Călinești este azi

comună, răspunzătoare și de satele aparținătoare Cornești și
Văleni. Este o comună prosperă în care persistă practicile
tradiționale în domeniul agricol, al creșterii animalelor, al
prelucrării lemnului și al obiceiurilor din preajma sărbătorilor. Ca
orice sat din mediul rural, și în Călinești este prezentă într-o
oarecare măsură migrația tinerilor către oraș sau în străinătate.
14 Şematismul veneratului cler al archidiecesei metropolitane greco-catolice

române de Alba Iulia şi Făgăraş pre anul Domnului 1900, pg. 668,
consultat în data de 30.10.2018 pe pagina: https://www.dacoromania-
alba.ro/nr36/istoricul_tiparnitei.htm
1997, pg. 156
1997, pg. 190
6
În Călinești există 2 biserici de lemn, înscrise pe Lista

Monumentelor istorice din România ca monumente de
arhitectură de interes național: Biserica "Naşterea Maicii
Domnului” din Călinești Căeni (Josani) și Biserica ”Adormirea
Maicii Domnului” a Băndrenilor (Susani). Ambele se află în
proprietatea Parohiei Greco-Catolice din Călineşti. Sunt folosite
doar ocazional la marile sărbători sau pentru înmormântările ce
au loc în cimitirele pe care le străjuiesc, pentru că serviciul divin
are loc în mod regulat la noua biserică de zid ”Sfântul Anton de
Padova”.
La nivel declarativ călineștenii se mândresc cu cele 2 biserici-

monument, dar practic comunitatea nu găsește timp și interes
pentru a le îngriji. De aceea este explicabilă starea precară a
acoperișului Bisericii din Josani, semnalată de Măriuca Verdeș în
calitate de angajată la Punctul informativ construit în incinta
acestei biserici în cadrul ”Circuitului Bisericilor din lemn din
Transilvania de Nord”.
ooo 111 ooo
7
2. BISERICA - DATE GENERALE

Căeni (Josani) se află în partea estică a satului, fiind accesibilă
din DJ185 ce leagă Călineștiul de Bârsana – drum modernizat în
2016.
Ulița ce duce către biserică este bine marcată și bine amenajată la
ora actuală, deoarece biserica din Căeni a făcut parte din
Proiectul „Circuitul Bisericilor de Lemn din Transilvania de
Nord”, finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013,
Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea
turismului, Domeniul de Intervenţie – 5.1. Restaurarea şi
valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi
crearea / modernizarea infrastructurilor conexe.
În cadrul acestui proiect a fost amenajată o parcare pentru
autocare într-o mică piațetă ce se deschide pe lungimea uliței de
acces, și o parcare pentru autoturisme în fața accesului în incinta
bisericii.
Tot în cadrul acestui proiect a fost înlocuită vechea poartă de
acces și a fost construit un punct de informare turistică în
proximitatea intrării.
Vechea poartă desființată în
Accesul către biserică este dificil din cauza diferenței mari de cadrul lucrărilor de
nivel, dar la ora actuală este confortabil datorită aleei amenajate ”valorificare a patrimoniului”
în cadrul aceluiași proiect. Noua alee este din dale de piatră, are Desen de Tuomas Klaus
trepte comode și corpuri moderne de iluminat. În numele Sursa: VERNADOC MM 2012
confortului, aleea înlocuiește vechea cărare modestă, dar
contrastează fără eleganță cu modestia bisericii.
Deși Proiectul „Circuitul Bisericilor de Lemn din Transilvania de
Nord” a fost finalizat în 2016 și avea ca obiectiv ”creşterea
numărului de turişti, prin valorificarea potenţialului turistic
cultural local şi regional pe piaţa turistică naţională şi
internaţională”17 numărul turiștilor a rămas mic, făcând ca
lucrările de modernizare să pară disproporționate, atât față de
impactul așteptat în domeniul turismului dar și față de modestia
monumentul pe care îl servește. Se dovedește o dată în plus că în
domeniul protejării și promovării monumentelor istorice scopul Procesiune funerară,
principal nu trebuie să fie comoditatea și modernitatea pe cărarea ce urcă spre biserică,
amenajărilor, ci punerea lui în valoare prin înțelegerea încă neamenajată
caracterului și a identității monumentului. în anul 2012
ooo222ooo
17 http://www.bisericimaramures.eu , accesat în septembrie 2018
8
3. ISTORICUL Bisericii "Naşterea Maicii Domnului” din

Călinești Căeni (Josani)
Corpul vechi al bisericii este construit din lemn de stejar, doborât
în iarna anilor 1628-1629, conform datării dendrocronologice
realizate în 1997 de Olafur Eggertsson și Alexandru Baboș18.
Biserica a fost construită în perioada înfloritoare din secolul al
XVII-lea ce s-a încheiat dramatic cu marea epidemie de ciumă
din 1710, păstrată în amintirea colectivă sub numele poiede – o
perioadă cu o bogată activitate în construirea bisericilor din lemn
(un număr de 28 de biserici cunoscute azi)19.
Legenda spune că biserica a fost adusă de la o mănăstire
adandonată, despre care Tit Bud scrie că ”se face amintire în
1663, fiind în hotar un loc cu numele ,,Vârful mănăstireii" lângă
hotarul Corneștilor.”20 Pe acest amplasament se pare că în iulie
1390 exista o biserică, construită probabil cu câteva decade mai
devreme21.
Conform cercetărilor lui Radu Popa, mănăstirea din Călinești
este una dintre cele 3 mănăstiri maramureșene despre care se știe
că au existat în secolul al XIV-lea: ”este pominită pe un deal din
culmea ce desparte văile Iza și Cosău, între satele Bârsana,
Nănești și Cornești. Hotărnicia Bârsanei din 1390 atestă aici un
”drum care duce la mănăstire”, și o ”vale a Mănăstirii” și un
”deal Preotul” (Mihalyi, Diplome pg.106). Hotărnicia
cnezatului văii Cosăului pomenește la 1405 în acelși loc un
”câmp al Mănăstirii” (Mihalyi, Diplome pg.133) iar la 1414 o
hotărnicie atestă tot aici aceiași ”vale a Mănăstirii” (Mihalyi,
Diplome pg.197). Valea se numește azi ”a Hotarului” și are
aproape de izvorul ei o poiană unde se pare că a ființat acest
lăcaș. Nici aici recunoașterile de suprafață nu au dat rezultat,
urmând a se întreprinde sondaje.”22
18 Olafur Eggertsson – Alexandru Baboș. Dendrochronological dating in

Maramures with special emphases on objects from the Maramures
museum in Sighetul Marmatiei, disponibilă online la
https://www.researchgate.net/publication/268214568, pg.44, accesată în
aprilie 2018
20 Bud Tit, Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile
21 Alexandru Baboș. ”Maramureș, medieval wooden churches” în Revista
monumentelor istorice, an LXV, nr.1-2/1996, pg.52
22 Radu Popa. Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea. București,
Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România-
9
Motivul pentru care a fost părăsită mănăstirea nu este cunoscut,

dar este evident că nu a făcut parte din marea majoritate a
mănăstirilor maramureșene închise la ordinul împăratului Iosef al
II-lea în jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea deoarece la
acea dată biserica era deja mutată în Căeni.
Despre mănăstirile transilvane, istoricul Ștefan Meteș scria în
1936: ”Cele mai numeroase ,,mănăstiri" erau numai niște
schituri sărace, în care s'au retras 1 sau 2-3 țerani bătrâni Exemplu de mănăstire înființată
evlavioși și cunoscători de ceva carte, cari au dus cu ei toată de Pop Nuțu „de la chiliuță” în
averea lor mișcătoare: boi, vaci, oi, capre și stupi, cari le dedau primii ani de după cel de-al
hrana materială de toate zilele, completată și de darurile doilea război mondial, care a
credincioșilor, cari alergau la acești ”sihastri" pentru ușurarea construit cele 2 capele așa cum i
și iertarea păcatelor împovărătoare de suflete. Mai primeau în s-au arătat în viziunile sale.
dar sau aveau ei câte un petec două de pământ din care scoteau Fotografia a fost făcută de
Alexandru Baboș
prin sudoarea feței pâinea și mămăliga absolut indispensabile
în timpul cercetărilor sale în
traiului zilnic. Deci avere foarte puțini la acestea lăcașuri, mai Maramureș, 1997
mult post și rugăciune.”23
Ținând cont de modestia bisericii fostei mănăstirii de la
Călinești, asemenea unei locuințe cu dimensiuni mici și lipsită de
turn, se poate ușor imagina o comunitate mică ce își ducea traiul
monahal asemenea descrierii de mai sus. O comunitate mică,
îmbătrânită și vulnerabilă în fața repetatelor epidemii de ciumă și
perioade de foamete ce au devastat începutul secolului al XVIII-
lea.
Pe peretele vestic al pronaosului se găsește o inscripție notată în
Inscripția preotului Marinca, pe
grabă de preotul Marinca, ilustrată cu câteva desene stângace de peretele vestic al pronaosului, cu
capete de mort, ce amintește epidemia de ciumă din 1742.24 semnalarea epidemiei de ciumă
Presupunem că la data acestui eveniment dramatic biserica era din 1742 care a avut un rol
deja în Călinești Căeni. definitor în istoricul bisericii
Tradiția orală spune că biserica a fost adusă întreagă, pe
”cobdile”, trasă de boi, pe drumul ce urmărea curbele de nivel,
făcând legătura între mănăstire și actualul amplasament din
Căeni25, tehnică ce este cunoscută azi sub denumirea de ”mutare
prin translare” pe butuci sau pe roți.
Există și o legendă care justifică amplasarea unei biserici în
Căeni: legenda Călinei, fata credincioasă căreia i se aprindea
lumânarea în mână atunci când trecea pe lângă actualul
amplasament al bisericii.
Institutul de arheologie, pg.217
23 Meteș Ștefan, Mănăstirile Românești din Transilvania și Ungaria, Sibiu,
1936, Tiarul Tipografiei Arhidiecezane, pg. XIX
24 Bratu Anca, Pictura murală maramureșeană, Bcurești, Editura Meridiane,
1982, pg.114
25 Măriuca Verdeș, Călinești 7 septembrie 2018
10
O altă inscripție, aflată pe peretele sudic al pronaosului atestă

pictarea bisericii în august 1754, plătită de tot satul, de popa
Marinca și de boieri, ”pentru sănătate și iertare de păcate”.
Pictura aparține lui Alexandru Ponehalschi și este prima lucrare a
sa, cunoscută azi.
Creșterea demografică explozivă din jumătatea a doua a
secolului al XVIII când în decursul unei generații populația
aproape că s-a dublat (de la cca. 50.000 în 1767, la 92.815 în
1786-89)26, a adus o problematică nouă: în întreaga zonă
bisericile au devenit prea mici pentru a cuprinde întreaga
comunitate a credincioșilor.
Aceasta poate fi motivația demarării lucrărilor de extindere, la
începutul secolului al XIX-lea, la micuța biserică din Căeni.
Extinderea a fost posibilă doar pe laturile nord-sud, laturile est-
vest fiind poziționate la limită pe micul platou de pe versantul cu
pantă mare, descendentă înspre vest. Spațiile interioare
(pronaosul cât și naosul) au fost aproape dublate pe latura
nordică a bisericii bătrâne, iar pe latura sudică, în dreptul intrării
a fost construit un portic generos.
Conform însemnărilor lui Tit Bud, lucrările au fost începute ”în
1800, dar venind foametea cea mare (1814-15) și murind mulți Biserică fără turn în Săcel,
credincioși, n'a fost cine să lucre la biserică. Aceea a gătat-o Maramureș, fotografiată de
apoi preotul Opriș Ignat cu fătul său Mihaiu Berciu A.Popa în 1929, păstrată în
bărbeșteanul și cu un credincios cu nume Cioloca – o amintire Arhivele TraianVuia
frumoasă despre un preot cioplind lemnele la ridicarea
bisericei”27.
În perioada 1754-1772 a fost construit turnul – se pare că biserica
fostei mănăstiri din Călinești era modestă nu doar ca dimensiuni
ci și prin lipsa turnului. Observând modul în care pictura din
partea superioară a pronaosului este întreruptă de cele 2 grinzi
masive ce susțin turnul și modul în care capetele acestor grinzi
decupează pictura din naos, se poate afirma că aceste grinzi au
fost inserate mai târziu, după mutarea bisericii pe actualul
amplasament și pictarea ei. Primul clopot a fost instalat în turn
în177228.
Grinzile de susținere a turnului
decupează pictura,
26 Alexandru Baboș, Tracing a Sacred Building Tradition. Wooden
fapt care sugerează că data
Churches, Carpenters and Founders în Maramures until the Turn of the consturirii turnului este
18th Century, Lund, Lund University, 2000, pg.133 ulterioară pictării bisericii.
27 Bud Tit, Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile Vedere din naos.
11
În anul 1977 au avut loc lucrări de reparații: acoperișul a fost

acoperit cu draniță nouă, structura turnului a fost consolidată cu
un stâlp central, vechile tălpi au fost înlocuite, elevația din piatră
a fost înlocuită, iar fundațiile au fost modificate complet, cele noi
fiind realizate din beton pe o înălțime de 1m.
Istoricul pe scurt:
1629 - corpul vechi al bisericii a fost construit în mănăstirea din
Călinești, înlocuind o biserică mai veche de sfârșit de secol XIV;
prima jumătate a secoului al XVIII-lea, înainte de 1742 –
mănăstirea a fost abandonată și apoi mutată în Căeni;
1754 – biserica a fost pictată de Alexandru Ponehalschi;
1754-1772 – a fost construit turnul;
1772 – a fost instalat primul clopot în turn;
1800-1815 – au fost realizate extinderile pe laturile est și vest;
1977 – au avut loc reparații la biserica.
Corpul bisericii din Călinești Căeni –

reconstrucție exemplificată de
Alexandru Baboș în ”Three centuries of
charpentering churches”.
Conform istoricului prezentat în
documentația de față
acesta este stadiul bisericii după
mutarea pe amplasamentul din Căeni,
la începutul secolului al XVIII-lea.
ooo333ooo
12
4. DESCRIEREA Bisericii de lemn "Naşterea Maicii

Domnului” din Călinești Căeni (Josani)
Biserica este amplasată pe un mic platou ce se deschide pe
versantul cu pantă mare. Amplasarea vechii biserici adusă de la
mănăstire la mijcolul secolului al XVIII-lea a fost făcută cu
grijă, cu respectarea orientării altarului către est, cu toate
dificultățile generate de dimensiunile mici ale platoului.
Extinderile ulterioare au fost făcute doar pe axa nord-sud din
aceleași motive.
Accesul în linie dreaptă este aproape imposibil din cauza pantei
terenului dar chiar și aleea cotită poate fi o mică provocare.
Biserica se arată abia cu câțiva metri înainte de sosire, arătându-
și fațada vestică într-o perspectivă puternic ascendentă, inedită.
Biserica veche a fost concepută ca biserică de mănăstire, având
dimensiuni mici, cu o suprafaţă de 40 mp şi capacitate de 120 de
persoane (5 pers./mp), având dimensiunile 4.50x10.50cm. Are
planul specific bisericilor maramureșene, cu pronaos, naos
dreptunghiular şi altar poligonal.
Pronaosul are la ora actuală un tavan din scândură, pictat naiv,
probabil că odată cu lucrările de extindere. Tavanul este montat
la intradosul grinzilor transversale ce susțin turnul. Știind că la
origine, micuța biserică de mănăstire nu avea turn, este posibil că
la origine pronaosul să nu fi avut tavan, asemenea tindei caselor
tradiționale maramureșene.
Naosul are o boltă în plin cintru ce se naște direct de pe pereții
laterali și întregește încadrarea spațiului central al bisericii în
cubul ”nouli Ierusalim”, având înălțimea la vârf egală cu lățimea
naosului. Bolta naosului este tratată pictural cu multă migală de Dimensiunile egale ale naosului
Alexandru Ponehalschi, la 1754. (lățimea, lungimea și înălțimea), ce
urmăresc încadrarea în volumui său în
Altarul are o boltă segmentată, care urmărește cele 5 laturi volumul destinat ”noului Ierusalim”.
exterioare ale planului poligonal. În secțiune se observă că nu a (plan și secțiune)
mai fost urmărită înscrierea în proporțiile cubului sacru, ceea
deschide problematica datării altarului: este posibil ca la mutarea
din mănăstire, o absidă arhaică, rectangulară, să nu mai fi fost pe
placul credincioșilor din Căeni și aceștia să fi dorit modernizarea
bisericii prin refacerea absidei altarului în formă modernă pentru
acea vreme, poligonală. Îmbinările fragile dintre peretele-
iconostas și pereții laterali ai altarului pot aduce o justificare în
plus. Îmbinările
fragile
Conform tradiţiei religioase locale, spaţiile bisericii au avut o dintre naos
destinaţie clar definită, naosul era încăperea destinată exclusiv și altar.
13
bărbaţilor, iar pronaosul femeilor. Cele două spaţii au fost

delimitate cu un perete plin, iar trecerea se făcea printr-o uşă la
fel de scundă ca aceea de la intrarea în biserică. Peretele-
iconostas este cel original cu doar două uşi, ce conferă bisericii
caracterul arhaic original, nefiind înlocuit în timp cu variante
clasiciste sau baroce. Spațiul sacru era inițial delimitat de spațiul
profan prin supraînălțarea soleei și prin cele 2 grinzi transversale
de deasupra ei, din care azi se mai păstrează doar urmele
îmbinării cu pereții laterali. Decorațiunea sculptată în grinda
Alexandru Baboș a identificat activitatea meșterului Gozdă pe superioară a peretelui despărțitor
valea Cosăului în prima parte a secolului al XVII-lea, prin dintre pronaos și naos în
semnătura lăsată pe portalul bisericii din Budești Josani, extinderea de la începutul secolului
respectiv prin corelarea cu extraordinarele decorații ale al XIX-lea din Biserica din
Călinești Căeni.
bisericilor din Sârbi Susani, Slătioara și Strâmtura. Mica biserică
Desen de Laura Zaharia
de mănăstire construită în 1629 la Călinești nu poartă semnătura Sursa: VERNADOC 2012
acestui meșter, dar este sigur că a fost construită în perioada în
care acest meșter era activ pe valea Cosăului, și că tehnica sa
constructivă a influențat echipele de meșteri care luau lucrările
mai modeste29.
Dublarea populației din Călinești în jumătatea a doua a secolului
al XVIII-lea a generat extinderea spațiilor interioare. Aceste
lucrări au fost realizate la începutul secolului al XIX-lea, prin
decuparea a 2 fragmente mari din vechiul perete nordic și
construirea unei noi travei, din lemn de brad. Extinderea are o Decorațiunea sculptată în grinda
lățime de 3 metri și mărește capacitatea bisericii la aproximativ superioară a peretelui despărțitor
dintre pronaos și naos la biserica
70mp, cu dimensiunile 7.50x10.50cm şi o capacitate de 350 de
moldovenească din
credincioşi. Horodnic de Sus, jud. Suceava
Separaţia dintre pronaos şi naos reflectă influenţele aduse de Sursa: https://doxologia.ro/viata-
Biserica greco-catolică începând cu secolul al XVIII-lea, bisericii/reportaj/tezaurul-pictural-
influenţe exprimate în deschiderea mare a golului realizat în al-lacasului-lemn-de-la-horodnic-
peretele median, permiţând vizibilitate bună din pronaos spre de-sus
altar.
Este interesantă decoraţiunea sculptată în grinda superioară a
golului dintre pronaos și naos, care constă într-o înșiruire
neregulată de curbe convexe și concave separate de lobi ascuțiți.
Acest tip de decorațiune se găsește în multe din bisericile
ucrainene, și în câteva cazuri izolate în bisericile din satele
moldovenești Horodnic de Sus și Maidan, sau în biserica Decorațiunea sculptată în grinda
ucraineană din Poienile de sub Munte30. Aceste influențe au ajuns superioară a peretelui despărțitor
dintre pronaos și naos la biserica
29 Alexandru Baboș, Tracing a Sacred Building Tradition. Wooden din Maidan, Crasna Vișeului,
Churches, Carpenters and Founders în Maramures until the Turn of the Maramureș, într-un desen realizat
18th Century, Lund, Lund University, 2000, pg.201 de P.I.Makusenko, prezentat de J.
30 Jobby Patterson, Wooden Churches of the Charpatians. A comparative Patterson în lucrarea citată
study, Boulder, East European Monographs, 2001
14
în Călinești odată cu construirea bisericii Brăndenilor din Susani

de o echipă de meșteri moldoveni care și-au adaptat tehnica de
construire la elementele obligatorii în bisericile maramureșene și
și-ai lăsat amprenta în bisericile din Călinești Susani, Glod și
Poienile de sub Munte31.
Pridvorul a fost adăugat în faţa intrării, pe latura sudică.
Lucrările au fost făcute tot în secolul al XIX-lea, probabil
deodată cu cele ale extinderii spațiilor interioare.
Pridvorul generos, adăugat la
Acest pridvor este supradimensionat faţă de uzanţele din începutul secolului al XIX-lea în
arhitectura sacră şi cea domestică. Adăugarea pridvorului ce are dreptul intrării în biserică
o suprafaţă de aproximativ 26mp dimensiuni de 4.00x6.50cm,
aduce însă un confort suplimentar oferind protecţie credincioşilor
pentru ritualul de îngropăciune. Decoraţiile întâlnite aici sunt
asemena celor folosite la pridvoarele caselor tradiţionale.
Turnul construit în jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea are
ca structură principală 4 stâlpi verticali, ridicați pe o structură
formată din 4 grinzi masive montate transversal și longitudinal
deasupra pronaosului. Al cincilea stâlp, central, a fost montat mai
târziu, în 1977, ca și consolidare. Structura înaltă de 5,5m este
contravântuită cu diagonale dese și traverse care asigurau
rezistența la vânturi puternice. Camera clopotelor a fost așezată
pe niște console deasupra gâtului turnului, și este formată din 12
stâlpi legați prin arcade sculptate asemenea pridvoarelor caselor
tradiționale. Pentru instalarea clopotelor în turn a fost construită Detaliu din pridvor.
o structură independentă pentru susținerea acestora. Deasupra Desen de Norbert Dumitrescu
Sursa: VERNADOC MM 2012
camerei clopotelor se ridică fleșa înaltă cu o cruce grea metalică
în vârf.
Știind că majoritatea bisericilor maramureșene au fost ușurate de
greutatea clopotelor la începutul secolului al XX-lea, este
remarcabil să biserica din Călinești Căeni păstrează clopotele în
turnul bisericii, montate în sistemul original, pe o structură
independentă construită în camera clopotelor.
Lumina naturală pătrunde în interiorul bisericii prin ferestre mici,
cele mai multe decupate într-o singură bârnă, probabil originale,
cu dimensiuni foarte mici: 21cm*24cm și 23cm*29cm. În timp
au fost protejate cu o ramă cu sticlă și un grilaj metalic
cruciform. O fereastră, medie ca dimensiuni 40cm x 45cm, a fost
Galeria clopotelor din turn
decupată mai târziu în extremitatea estică a peretelui sudic,
și structura de
pentru ca diacul să aibă lumină. Extinderea de început de secol susținere a clopotelor,
XIX are ferestre mari, protejate cu sticlă și obloane. Ferestrele păstrate în poziția originală
altarului au fost mărite probabil ulterior realizării extinderii, și

15
fără prea mare grijă pentru acuratețea tăieturilor. Nu au fost

protejate cu sticlă, doar cu obloane. Ca dimensiuni cut cele mai
mari ferestre din întreaga biserică.
Cele 2 uși – aceea a intrării principale și cea a intrării din biserica
femeilor în biserica bărbaților – sunt tratate fără prea multe
detalii, dar cu toată atenția. Portalul de intrare are o decorațiune
discretă, în acoladă stilizată marcată cu o cruce poziționată
central. Ușorii au o proeminență laterală care ascunde legătura cu
peretele din lemn, un detaliu rar întâlnit și la Poienile Izei iar
vechile balamale și sistemul de închidere din lemn fost înlăturate Ferestrele originale din biserica
și înlocuite cu unele din fier, în 197732. Ușa interioară păstrează femeilor. Desen de Andrada Ghineț
urmele unui arhanghel uriaș pictat pe fața dinspre pronaos. Sursa: VERNADOC MM 2012
Ferestrele din naos, în zona

extinsă în secolul al XIX-lea.
Desen de Johanna Hakanen,
Sursa: VERNADOC MM 2012
Portalul intrării principale cu decorațiunea discretă la partea superioară și

foaie simplă de ușă. Desen de Markku Matttila, Sursa: VERNADOC MM 2012
Foaia de ușă pictată de
Alexandru Ponehalschi
marchează intrarea din biserica
32 Alexandru Baboș. Three centuries of Carpentering Churches. Lund, Lund femeilor în biserica bărbaților
16
Biserica este pictată la interior, mai puțin extinderea construită la

începutul secolului al XIX-lea. Alexandru Ponehalschi a pictat
integral altarul și vechiul corp al naosului, iar pronaosul a fost
pictat parțial: doar peretele ce separă pronaosul de naos, foaia
ușii, și câte un segment scurt pe fiecare din pereții de pe laturile
nord și sud.
Pictura murală este atent descrisă de Anca Bratu în lucrarea sa de
referință ”Pictura murală maramureșeană”: este prima lucrare
cunoscută a pictorului zugrav Alexandru Ponehalschi, datată cert
la 1754. Programul iconografic și stilul pictorului sunt restrânse
pentru a se adapta dimensiunilor mici ale bisericii, iar tratarea
este mai schematică și mai seacă decât în lucrările ulterioare.
Alexandru Ponehalschi:
Isus învățător
Maica domnului cu pruncul
Iconostasul văzut din naos
Organizarea spațială însă este savantă, bazate pe simetrie, uneori

în alternanță cu simetrie inversă, sau pe o succesiune filmică a
episoadelor desfășurate în friză.33 Remarcabile sunt icoanele
similare cu icoanele împărătești, pictate direct pe perete,
intercalate printre scenele Judecății de apoi de pe peretele estic
al pronaosului: Iisus învățător, Maica domnului cu pruncul și
Sfântul Andrei.
Intocmit în 05.11.2018: Sfântul Andrei
arh. Laura Zaharia
Specialist M.C. dr. ist. Ileana Burchinoiu
33 Anca Bratu. op.cit., pp. 25-29
17
8. BIBLIOGRAFIE
8.1 Volume și periodice tipărite

Baboș, Alexandru. Tracing a Sacred Building Tradition. Wooden Churches, Carpenters and
Founders in Maramures until the Turn of the 18th Century. Lund, Lund University, 2004
Baboș, Alexandru. Three centuries of Carpentering Churches. Lund, Lund University, 2000
Baboș, Alexandru. ”Maramureș, medieval wooden churches” în Revista monumentelor istorice,
an LXV, nr.1-2/1996
Bârlea, Ion. Însemnări din Bisericile Maramureșului. București, Ministeriul de instrucție
publicăm 1909
Bratu, Anca. Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice București.
Editura ACS, 2015, pg.93
Bud, Tit. Date istorice despre protopopiatele, parohiile și mănăstirile Române din Maramureș,
din timpurile vechi până în anul 1911. Gherla, Tipografia diecezană, 1911
Eggertsson, Olafur – Baboș, Alexandru. Dendrochronological dating in Maramures with special
emphases on objects from the Maramures museum in Sighetul Marmatiei, disponibilă online la
https://www.researchgate.net/publication/268214568, accesată în aprilie 2018
Filipașcu, Alexandru. Istoria Maramureșului, Baia Mare, Editura
Gutinul, 1997
Kacso, Carol. Repertoriul arheologic al județului Maramureș. Baia Mare, Editura EUROTIP
Meteș Ștefan, Mănăstirile Românești din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1936, Tiarul Tipografiei
Arhidiecezane
Popa, Radu. Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea. București, Academia de Științe Sociale și
Politice a Republicii Socialiste România-Institutul de arheologie, 1970
8.2 Articole preluate din baze de date electronice

Șematismul veneratului cler al eparhiei greco-catolice române a Maramureșului” din anul 1932,
https://www.parohiigreco-catolice.ro/2016/02/sematism-maramures-1932.html, accesat în august
2018
Ștef, Dorin. Dicţionar etimologic al localităţilor din judeţul Maramureş, Baia Mare, Editura
Ethnologica, 2016, consultat online în 30.10.2018, la
https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_etimologic_al_localit%C4%83%C8%9B
ilor_din_jude%C8%9Bul_Maramure%C8%99_/Localit%C4%83%C8%9Bi_din_jude%C8%9Bul_Mar
amure%C8%99
Proiect Circuitul bisericilor de lemn din Transilvania de Nord, http://www.bisericimaramures.eu,
accesat în septembrie 2018
8.3 Surse orale

Măriuca Verdeș, Călinești, septembrie 2018
o o o _ _ _ 05.11.2018 _ _ _ o o o
18

STUDIU ISTORIC Biserica Din Calinesti Caeni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STUDIU ISTORIC Biserica Din Calinesti Caeni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STUDIU ISTORICO-ARHITECTURAL

Biserica de lemn "Naşterea Maicii Domnului”

Biserica de lemn "Naşterea Maicii Domnului” din Călinești

Acest mic grup al bisericilor de tip ”capelă” stă mărturie a unei

ooo --- ooo

1. SATUL ȘI BISERICA – DATE ISTORICE GENERALE

Pe harta iozefină, localitatea Călinești apare sub denumirea

Fragment din Prima Hartă Militară a Imperiului Habsburgic,

În documentele din sec. XIV - XV Călinești figurează ca un sat

EFERVESCENTA RELIGIOASĂ ȘI CULTURALĂ - SEC.XVII

Primul preot unit din Călinești despre care aflăm de la istoricul

Unul dintre cei mai importanți fii ai satului Călinești este

Tipografia din Blaj este o tipografie veche ce datează din secolul

11 Alexandru Filipașcu. Istoria Maramureșului, Baia Mare, Editura Gutinul,

1746 era vicar general episcopesc începu a se ocupa cu idea de

Este de menționat și participarea călineștenilor în activitățile

SATUL CĂLINEȘTI AZI

Din punct de vedere administrativ satul Călinești este azi

14 Şematismul veneratului cler al archidiecesei metropolitane greco-catolice

În Călinești există 2 biserici de lemn, înscrise pe Lista

La nivel declarativ călineștenii se mândresc cu cele 2 biserici-

ooo 111 ooo

2. BISERICA - DATE GENERALE

17 http://www.bisericimaramures.eu , accesat în septembrie 2018

3. ISTORICUL Bisericii "Naşterea Maicii Domnului” din

18 Olafur Eggertsson – Alexandru Baboș. Dendrochronological dating in

Motivul pentru care a fost părăsită mănăstirea nu este cunoscut,

O altă inscripție, aflată pe peretele sudic al pronaosului atestă

În anul 1977 au avut loc lucrări de reparații: acoperișul a fost

Corpul bisericii din Călinești Căeni –

4. DESCRIEREA Bisericii de lemn "Naşterea Maicii

bărbaţilor, iar pronaosul femeilor. Cele două spaţii au fost

în Călinești odată cu construirea bisericii Brăndenilor din Susani

31 Alexandru Baboș. Three centuries of Carpentering Churches. Lund, Lund

fără prea mare grijă pentru acuratețea tăieturilor. Nu au fost

Ferestrele din naos, în zona

Portalul intrării principale cu decorațiunea discretă la partea superioară și

Biserica este pictată la interior, mai puțin extinderea construită la

Organizarea spațială însă este savantă, bazate pe simetrie, uneori

33 Anca Bratu. op.cit., pp. 25-29

8.1 Volume și periodice tipărite

8.2 Articole preluate din baze de date electronice

8.3 Surse orale

S-ar putea să vă placă și