UNIVERSITATEA ,,1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE COMPARATĂ

RECENZIE
BISERICI ROMȂNEŞTI DE ZID DIN JUDEŢUL ALBA

GHEORGHE FLEŞER

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:

PR. LECT. UNIV. DR. ALIN ALBU

MASTERAND:

MOCEAN (PLEŞA) OANA RALUCA

AN II

ALBA IULIA

2016
 RECENZIE
Gheorghe Fleşer, Biserici romȃneşti de zid din judeţul Alba,
Editura ALTIP, Alba Iulia, 2001, 167 p.

Cartea de faţă reprezintă o ȋncercare de valorificare a patrimoniului cultural naţional, o

,,carte de vizită a unei mari identităţi a locuitorilor de pe meleagurile Albei”, după cum afirmă
Ioan Mărginean ȋn prezentarea de la ȋnceput.
Prefaţa, realizată de Ana Dumitran, vine să ȋncadreze istoric aceste elemente de artă
bisericească, relevȃnd importanţa istorico-culturală a teritoriului ȋn care acestea s-au dezvoltat.
Bisericile au reprezentat adevărate focare de cultură şi, ȋn acelaşi timp, ,,nucleul din care a pornit
materializarea sentimentelor naţionale moderne a căror primă formă de manifestare a constituit-o
unirea religioasă din 1697-1701, ȋn urma căreia a rezultat Biserica romȃnească unită cu Roma”1.
De asemenea, aceasta subliniază faptul că romȃnii nu au fost pe deplin conştienţi de importanţa
unirii confesionale de la ȋnceputul secolului ai XVIII-lea, apariţia greco-catolicismului
reprezentȃnd, din perspectiva ei, ,,ȋncununarea dorinţei atȃt de des exprimate de alcătuitorii
cărţilor romȃneşti bălgrădene şi anume de a face posibilă ȋntrămarea neamului nostru
romȃnesc”2.
Prefaţatoarea se opreşte ȋnsă din dezvoltarea istorică la secolul al XVIII-lea, precizȃnd că
,,fenomenele şi impresionanta cantitate de informaţii referitoare la ultimele trei secole de istorie a
Bisericii romȃnilor fac inutilă continuarea prezentării altfel decȃt prin intermediul obiectului
ȋnsuşi al prezentei lucrări”3.
Cartea de faţă este ȋmpărţită ȋn 33 de subdiviziuni, reprezentȃnd cele 33 de localităţi cu
biserici de zid (ȋn total 39) din judeţul Alba, prezentate de autor. Bisericile sunt enumerate şi
prezentate ȋn ordinea alfabetică a localităţilor ȋn care se află, fiind urmate ȋn final de cȃteva
consideraţii generale ale autorului. Prezentările Bisericilor de zid sunt focalizate ȋn special pe

1
Din ȋntreaga prefaţă a Anei Dumitran se poate respira o evidentă admiraţie a acesteia faţă de Greco-catolici, idealul
unităţii religioase concretizȃndu-se, din perspectiva acesteia, ȋn Biserica romȃnească unită cu Roma.
2
Gheorghe Fleşer, Biserici romȃneşti de zid din judeţul Alba, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2001, p. 16.
3
Ibidem, p. 17.

2
elementele de arhitectură, bine ştiind că autorul este specializat ȋn istoria artei. La unele capitole
se regăsesc, sub formă de motto, citate din operele istoricului romȃn Nicolae Iorga.
Ȋn ceea ce priveşte arhitectura Bisericilor, acestea prezintă caracteristici diferite,
constituind adevărate valori istorice şi de artă. Autorul menţionează aspecte legate de vechimea
fiecărui locaş de cult, de etapele de evoluţie ale fiecăruia ȋn parte, analogiile dintre acestea,
precum şi valorile religioase conservate sau pierdute.
Din punctul de vedere al vechimii locaşurilor de cult autorul constată că edificiile mai
vechi nu pot fi datate exact, iar etapele constructive sunt mai greu de stabilit, variind chiar şi cȃte
2-3 secole. De exemplu, la Teiuş, biserica a fost datată ȋn secolul al XV-lea, ȋnsă piesele de
plastică arhitectonică (rozeta gotică tȃrzie) au fost ȋncadrate ȋntre secolele XVII. Nepotrivirea
constă din faptul că ctitorul menţionat al locaşului este Mihail Raţ, iar ctitorul repictării este
Petru Raţ, considerat fratele lui Mihail. Aceste nepotriviri au făcut uneori dificilă ȋncadrarea ȋn
limite cronologice precise a bisericii4. La Daia Romȃnă, elementul definitoriu care o putea
ȋncadra ȋn secolul al XV-lea (portalul cu ancadramentul ȋn arc frȃnt) a dispărut, iar
componentele rămase nu sunt concludente pentru acestă perioadă. De asemenea, edificiile cu o
vechime ȋndelungată au suferit mai multe transformări, astfel ȋncȃt astăzi este greu de reconstituit
aspectul lor iniţial.
Un alt aspect urmărit de autor este acela al influenţelor străine suferite de arhitectura
locală tradiţională, ȋn sensul asimilării elementelor specific apusene sau bizantine. Astfel pot fi
regăsite sporadic stiluri precum romanicul, goticul, barocul sau cel renascentist. De exemplu, ȋn
pictura Catedralei ,,Sfȃnta Treime” din Alba Iulia se pot observa numeroase inflenţe apusene.
Tot ȋn sfera influenţelor autorul menţionează prezenţa componentelor specifice bisericilor
de lemn ȋn arhitectura locaşurilor de piatră, precum prispele, ȋnvelitori cu şindrilă, planşee şi
bolţi de lemn, turnuri-clopotniţă cu cu foişoare şi arcade la ultimul nivel (Bisericile din Ighiel,
Cicău, Mesentea, Galda de Jos, Blaj şi cele din Apuseni).
Ca evoluţie ȋn ceea ce priveşte transformările survenite ȋn construcţia locaşurile după
secolul al XVIII-lea, care reflectă totodată şi schimbările politice şi socio-economice ale vremii,
se pot observa cu precădere ȋn redimensionarea proporţiilor (monumentele mai vechi avȃnd
proporţii modeste), precum şi ȋn amplificarea şi recompartimentarea spaţiilor.

4
Cf. Ibidem, p. 132.

3
 Un element negativ ȋn ȋncercarea locuitorilor de a ȋnfrumuseţa locaşul ȋl constituie
recentele repictări care fac să dispară vechile fresce realizate de cel mai cunoscut zugrav, Simion
Silaghi. Nu doar pictura a avut de suferit ȋn această privinţă, ci şi arhitectura locaşurilor care a
făcut să dispară pentru totdeauna valorile de artă. Aceste intervenţii abuzive au fost puse de autor
pe seama lipsei unei legislaţii pentru protecţia monumentelor, care au dus uneori pȃnă la
distrugerea unor pisanii (cum a fost cazul de la biserica din Mesentea).
Vechi sau mai noi, toate aceste biserici şi-au datorat existenţa efortului comunităţii locale,
al unor ctitori ȋnstăriţi sau al unor personalităţi politice sau eclesiastice.Astfel, sunt pomeniţi ȋn
cadrul documentelor contribuţia domniotorilor Radu cel Mare şi Mihai Viteazul (Geoagiu de
Sus), Matei Basarab (Galda de Jos), stolnicul Constantin Cantacuzino (Daia), cnezilor din
familia Stanislav (Zlatna şi Lupşa), a nobililor Raţ Mihail şi Petru (Teiuş), a episcopilor Petru
Pavel Aron şi Nicolae Raţiu (Alba Iulia), Inochentie Micu (Blaj), Ioan Bob şi Vasile Moga
(Sebeş) şi a numeroşilor negustori: Boca Andrei şi Bucur Spinare (Maieri II), Iosif Dragoş şi
George Buican (Lipoveni), Matei Răzor (Maieri I) şi Carandoni Crişan (Alba Iulia).
Nu putem să nu menţionăm importanţa istorică şi naţională a unor biserici de zid din
judeţul Alba, precum Catedrala ,,Sfȃnta Treime” din Alba Iulia, aceasta avȃnd o semnificaţie
istorică aparte, fiind ȋntemeiată după ȋnfăptuirea Statului Naţional Unitar Romȃn şi fiind legată
de amintirea fostei ctitorii a lui Mihai Viteazul şi de actul ȋncoronării regelui Ferdinand şi a
reginei Maria5.
O analiză statistică pe care autorul nu o pune ȋn evidenţă este aceea a hramurilor
bisericilor de zid din judeţul Alba. Astfel am putut constata că există 11 hramuri, predilecţia
pentru sărbătorile ȋnchinate Maicii Domnului fiind evidentă: Adormirea Maicii Domnului (9),
Cuvioasa Parascheva (6), Sfȃnta Treime (5),Naşterea Maicii Domnului (4), Sfinţii Arhangheli
(3), Buna Vestire (2), Schimbarea la Faţă (2), Intrarea ȋn Biserica a Maicii Domnului (2), Sfȃntul
Nicolae (2), Pogorȃrea Sfȃntului Duh (2) şi Sfȃntul Gheorghe (1).
După cum se poate constata atȃt din prezentările detaliate, cȃt şi din consideraţiile
generale ale autorului, acesta insistă ȋn special pe elemente de ordin arhitectural, lăsȃnd puţin ȋn
umbră detalii referitoare la efortul depus şi greutăţile ȋntȃmpinate de locuitori ȋn construirea,
restaurarea sau refacerea locaşurilor de cult, elemente ce considerăm că ar fi putut realiza o mai

5
Cf. Ibidem, p. 18.

4
mare diversitate ȋn prezentare. Această abundenţă a datelor referitoare la elementele de artă
constituie o greutate pentru nespecialişti ȋn lecturarea prezentărilor (cum a fost şi cazul de faţă).
Ȋn concluzie, putem afirma că acestă carte, dedicată ȋn special specialiştilor şi slujitorilor
Bisericii, interesaţi de evoluţia şi, cu precădere, de arhitectura locaşurilor de cult din judeţul
Alba, reprezintă o importantă ȋncercare de sintetizare a importanţei istorico-culturale a bisericilor
de zid din judeţul Alba, un suport important pentru cercetări ulterioare mai aprofundate.