Guido dArezzo (992 - 1050)

Istoria dezvoltrii muzicii gregoriene se leag de numele a cel puin trei personaliti.
ntr-o etap preliminar, episcopul Ambroziu de Milano (secolul al IV-lea) realizeaz o unitate a
textelor folosite n cntul liturgic; demersul lui este ns limitat n spaiul diocezei de Milano.
Faza propriu-zis gregorian, iniiat de pontiful Grigore I cel Mare cu dou secole mai trziu,
practic muzici mai puin variate de la o regiune la alta, cutndu-se descurajarea melismelor de
sorginte popular i a improvizaiei. Este folosit ca model cntul bizantin (dezvoltat n estul
european). ntr-o ultim faz, clugrul benedictin Guido d'Arezzo (cca. 990 1050) concepe un
sistem riguros de notare i interpretare a muzicii liturgice, ce st n mod tradiional la baza
muzicii culte vest-europene. Sunt propuse o prim notaie muzical bazat pe portativ (notaie
guidonic), un sistem de solfegiere (numit solmizaie) i un ansamblu de gesturi din partea
efului de cor ce aduce cu rolul dirijorului de mai trziu. Influena puternic a sistemului
guidonic va avea ca rezultat depirea cadrului muzicii gregoriene. Compozitorii ce urmeaz vor
avea un interes afiat pentru nfrumusearea muzicii bisericeti, pentru dezvoltarea limbajului ei
muzical. Primele astfel de reuite vor avea loc n Frana celei de a doua jumti a secolului al
XII-lea, n cadrul Ars Antiqua.1
Guido Aretinus sau Guido DArezzo a fost un calugar benedictin care trait intre anii 991-
1050 in orasul Arrezo Italia, ce a fost preocupat si de teoria muzicii in epoca medievala. El este
socotit drept inventatorul notelor muzicale asa cum le stim in ziua de azi. DArezzo a numit
notele muzicale inspirandu-se dintr-un imn gregorian dedicat Sfantului Ioan Botezatorul numit
Ut Queant Laxis, folosind prima silaba a fiecarui rand, deoarece observase ca fiecare verset
corespunde unei tonalitati diferite:

1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzic%C4%83_gregorian%C4%83
1
 Ut queant laxis/Resonare fibris/Mira gestorum/Famuli tuorum/Solve polluti/Labii
reatum/Sancte Ioannes
Numele notelor muzicale astfel sunt: ut, re, mi, fa, sol, la, si (aici s-a facut o exceptie
utilizandu-se s de la Sancte si i de la Ioannes). Nota ut a devenit ulterior do de la numele unui alt
teoretician de muzica din sec. al XVII-lea Giovanni Batista Doni.
Guido d'Arezzo a aliniat sunetele pe un portativ pentru prima dat i a inventat
hexacordurile. Deoarece sunetele hexacordului natural alturi de sunetul Si mpart octava n 7
intervale, el a facut loc pe portativ la doar 7 sunete ntr-o octav. Acestea au fost denumite
musica recta. Pentru restul de 5 sunete (numite musica ficta) au fost necesare alteraii, la nceput
subnelese, iar mai trziu notate explicit.2
Pentru ca reprezentarea sunetelor pe un portativ s fie neambigu a fost necesara
precizarea intervalelor care sunt astfel reprezentate. Guido d'Arezzo a ales scara diatonic. Astfel
portativul, i prin extensie hexacordurile, au stabilit o scara sonora diatonic. Un timp modurile
i hexacordurile au coexistat in Vest. In secolul al XIII-lea notele muzicale au fost inventate,
notaia neumatic liniar a devenit din ce in ce mai complex, notaia pe portativ a fost adoptat
i modurile au fost puse pe portativul fr alteraii. Astfel, ca s ncap pe portativ, modurile
cntului gregorian au devenit diatonice. In acest fel diferenele dintre moduri s-au concretizat
atunci cnd, bazandu-se pe scri sonore diferite, modurile din Est i Vest au devenit fundamental
incompatibile.
Cu toate acestea, dac diferenele dintre moduri n Est i Vest confirm schisma la nivel
muzical, numele modurilor (date inainte de schism, de exemplu Autentic Doric din latinul
authentus i grecul doric, urmnd Octoechos) semnific faptul c cele dou biserici au fost
cndva una.3

Bibliografie:
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzic%C4%83_gregorian%C4%83

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Hexacord
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mod_%28muzic%C4%83%29#C.C3.A2ntul_gregorian

2
http://ro.wikipedia.org/wiki/Hexacord
3
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mod_%28muzic%C4%83%29#C.C3.A2ntul_gregorian
2