Nikolai Berdiaev

Chiar dacă nu vorbeşte din postura de teolog, ci din cea a filozofului ortodox, Nikolai
Berdiaev a influenţat foarte mult teologia ortodoxă actuală cu privire la tema apocatastazei,
motiv pentru care am considerat oportun ca viziunea lui să fie luată ȋn considerare ȋn cadrul
acestui studiu.
Principalele repere ale gȃndirii eshatologice ale lui Berdiaev sunt restaurarea universală şi
inexistenţa unui infern eshatologic etern.
Pentru el ,,conştiinţa umană este plină de coşmaruri escatologice”, iar ,,creştinismul nu a
reuşit să depăşească, pȃnă acum, coşmarul ce se degajă din escatologia lui personală” 1. El
consideră că psihologia infernului se leagă de experienţa noastră mundană, bazată pe sentimente
de răzbunare, de dreptate şi invidie, fapt pentru care ,,există mulţi, mulţi creştini care doresc să
păstreze infernul...fireşte nu pentru ei ȋnşişi”2. Ideea unui infern etern este absurdă şi este cauzată
de confuzia dintre infinit şi etern. El consideră că iadul nu poate fi etern deoarece nu ar exista
altă eternitate decȃt cea divină, iar ,,un infern etern ar fi un eşec şi o ȋnfrȃngere pentru
Dumnezeu, o condamnare a Creaţiei care ar apărea atunci o farsă diabolică”3. ,,Chiar dacă nu ar
exista decȃt o singură fiinţă, un centru existenţial, care nu ar participa la ȋnvierea universală, pe
drept s-ar putea conchide că lumea este un eşec şi este imposibilă o teodicee. Ȋn aceste condiţii,
nemurirea mea personală este nu doar compromisă, ci pur şi simplu imposibilă”4. Cele două
perspective eshatologice, personal-individuală şi istoric-universală, sunt foarte greu de conciliat.
,,Destinul meu personal nu poate fi izolat, este solidar cu al istoriei, al lumii şi al omenirii”5. ,,Un
eşec trăit de mine ȋnsumi sau de oricare altă fiinţă ar fi eşecul lumii şi al ȋntregii umanităţi”6.
,,A fi absorbit doar de propria-mi nemurire, precum şi a nu gȃndi decȃt la propria
mȃntuire este dovada unui egoism transcendent”, iar ,,ideea unei nemuriri personale, detaşată de

1
Nikolai BERDIAEV, Dialectica existenţială a divinului şi umanului, traducere de Stelian Lăcătuş, Editura Paideia,
2010, p. 172.
2
Nikolai BERDIAEV, Dialectica existenţială a divinului şi umanului, traducere de Stelian Lăcătuş, Editura Paideia,
2010, p. 176.
3
Nikolai BERDIAEV, Dialectica existenţială a divinului şi umanului, traducere de Stelian Lăcătuş, Bucureşti, Editura
Paideia, 2010, p. 176.
4
Nikolai BERDIAEV, Dialectica existenţială a divinului şi umanului, traducere de Stelian Lăcătuş, Editura Paideia,
2010, p. 177.
5
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 256.
6
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 256-257.
perspectiva escatologică universală, este ȋn opoziţie cu iubirea”7. ,,Este greşit să se creadă că
doctrina chinurilor eterne doar ȋngrozeşte oamenii, ea le procură şi plăcere şi mulţumire. Şi nu
doar oamelilor cruzi, răi şi răzbunători”8. ,,Ura, răzbunarea, o atitudine fără milă faţă de duşman
duc ȋntotdeauna la dorirea infernului. Doctrina despre infernul etern e un dualism fără ieşire, nu
relativ, ci un dualism absolut şi ȋnseamnă eşecul fatal nu numai al omului, dar mai ales al lui
Dumnezeu, un eşec ȋn creaţia lumii, nu un eşec ȋn timp, ci ȋn eternitate”.
,,Este frapant să constatăm că perşii (care sunt consideraţi ca părinţii concepţiei dualiste)
admiteau un infern neetern şi prin aceasta au fost superiori creştinilor, partizani ai infernului
etern”9.
Ideea centrală a părinţilor patristici răsăriteni a fost dumnezeirea, acea theosis a creaţiei, a
transfigurării lumii, a cosmosului şi nu ideea unei mȃntuiri personale. Din această cauză părinţii
răsăriteni ai Bisericii ȋnclină ȋnspre ideea apocatastazei şi ȋi dă ca exemple pe Clement
Alexandrinul, Origen, Grigorie de Nyssa, Grigorie de Nazianz şi Maxim Mărturisitorul. Berdiaev
afirmă că abia mai tȃrziu a acaparat conştiinţa creştinilor ideea iadului ȋn defavoarea
transfigurării şi ȋndumnezeirii creaţiei10.
,,Pentru eshatologie are o importanţă fundamentală problema infernului”11.
,,A fi ȋn infern ȋnseamnă a fi despărţit de Dumnezeu”12.
,,Pe pămȃnt omul trăieşte experienţa chinurilor infernale şi acestea i se par fără de
sfȃrşit”, iar ,,ca urmare a iluziilor conştiinţei create ȋn obiectivare, omul proiectează experienţa
chinurilor infernale ȋn viaţa eternă, obiectivează răul vieţii de aici ȋntr-o ȋmpărăţie diabolică,
infernală, paralelă Ȋmpărăţiei lui Dumnezeu”13.

7
Nikolai BERDIAEV, Dialectica existenţială a divinului şi umanului, traducere de Stelian Lăcătuş, Editura Paideia,
2010, p. 177.
8
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 257.
9
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 258.
10
Nikolai BERDIAEV, Salvation and Creativity (Two Understandings of Christianity), en „Put'”, no. 2, 1926, p. 26-46,
translation from Russian to English by Fr. S. Janos, disponibil la
http://www.berdyaev.com/berdiaev/berd_lib/1926_308.html (accesat la data de 01.02.2018).
11
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 258.
12
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 258.
13
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 258.
 Pentru Berdiaev infernul există, dar doar ȋn lumea aceasta şi ȋn timp, iar existenţa lui ȋn
eternitate, fie şi numai pentru un singur om, fie şi el ȋnsuşi, e ,,un eşec al ȋntregii creaţii, este o
fisură a Ȋmpărăţiei lui Dumnezeu”14.
,,Toate eforturile noastre ar trebui orientate astfel ȋncȃt ceea ce iubim, nu doar oameni, ci
şi animale, să moştenească viaţa veşnică”, iar ,,iubirea nu poate să nu dorească ca toate să fie
salvate de la moarte prin ȋnvierea universală”15.
Faptul că ȋncă mai persistă ideea unui infern etern ȋn creştinism ȋnseamnă că ,,conştiinţa
creştină nu a fost eliberată ȋncă de rămăşiţele eshatologiei penale şi răzbunătoare”16.
Ca şi Origen, Berdiaev leagă respingerea doctrinei iadului etern de admiterea pre-
existenţei sufletelor pe un alt plan, ȋnainte de naştere17 şi chiar afirmă că e mai acceptabilă teoria
lui decȃt cea a creaţiei sufletului ȋn momentul concepţiei sau prin naştere18.
Cei care ar susţine existenţa iadului etern sunt de fapt adepţii ,,satanismului dualist al doctrinei
infernului etern”19.

14
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 259.
15
Nikolai BERDIAEV, Dialectica existenţială a divinului şi umanului, traducere de Stelian Lăcătuş, Editura Paideia,
2010, p. 177.
16
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 259.
17
Cf. Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian
Lăcătuş, Editura Paideia, 1999, p. 262.
18
Cf. Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian
Lăcătuş, Editura Paideia, 1999, p. 262.
19
Nikolai BERDIAEV, Ȋncercare de metafizică eshatologică. Act creator şi obiectivare, traducere de Lucian Lăcătuş,
Editura Paideia, 1999, p. 265.