Castelul Ugron din

Zau de Câmpie
Nume: Gașpar Ioana Carmen
Clasa: a XI-a C
Materia: Educație artistică
Profesor: Fulop Szilard Gyorgy
An școlar: 2022-2023
 Castelul Ugron din Zau de Câmpie
Castelul Ugron sau „castelul-calendar” se află în localitatea Zau de
Câmpie, în județul Mureș.
 Trăsături
Castelul din Zau de Câmpie a fost construit după principiile unui calendar.
Are 365 de ferestre, câte zile sunt într-un an, 4 turnuri la fel ca numărul de
anotimpuri, 52 de camere câte sunt săptămânile, 7 terase câte zile sunt într-o
săptămână și 12 holuri câte sunt lunile anului. Castelul stă sub semnul unei
povești de dragoste neîmplinite între proprietar și o prințesă rusă. În anul
1911 a început construcția reședinței de vacanță a baronului István Ugron⁠ o
arhitectură fidelă castelelor medievale franceze. Timp de trei ani, oamenii
locului au fost obligați să muncească acolo, gratuit, cu uneltele și cu animalele
lor. Castelul de la Zau de Câmpie nu a fost vizitat foarte des de baron. Cu toate
acestea a fost ridicat din ambiția lui de a construi o reședință de vară cu totul
și cu totul deosebită, diferită de orice altă reședință. În perioada comunismului
a fost preluat de stat și a primit în timp mai multe destinații. Mobilierul a fost
confiscat de conducerea comunistă și transferat la Turda, unde era pe atunci
centrul de județ. Castelul a fost, pe rând, sanatoriu pentru bolnavii de TBC,
școală și depozit de cereale, iar în ultimii ani casă de copii.
 Trăsături
Castelul din Zau de Câmpie, construit între 1908 şi 1912, e
unul dintre castelele istoricizante târzii, care nu au mai
urmărit caracteristicile unui singur stil istoric, deoarece la
amurgul istorismului arhitecţii au îmbinat diverse forme
istorice, în cazul nostru cele neogotice şi neoromanice. În ceea
ce priveşte planimetria şi organizarea spaţiului, castelul din
Zau de Câmpie corespunde pe deplin programului Asociaţiei
Maghiare de Ingineri şi Arhitecţi din 1907, care a încercat să
formuleze normele unui castel ideal în epoca respectivă.
 Istoric

În a doua jumătate a secolului XVIII, Ugron István și soția sa, baroneasa

Anna Bánffy, au fondat ramura familiei Ugron din Zau de Câmpie,
mutându-se pe moșia care făcea parte din zestrea baronesei. Moşia a
trecut de la tată la fiu, iar în anii 1860, Sándor Ugron (1826–1901) și soţia
sa, Rozália Kendeffy din Râu de Mori (1836–1898), au devenit proprietarii
moșiei. Dintre cei patru copii ai lor, Miklós Ugron (1858–1899) a fost
moştenitorul averii, dar după moartea prematură a acestuia, moșia a
trecut pe numele fratelui său, István, care la acea vreme era consul în
Tbilisi. La acea dată, pe domeniul din Zau de Câmpia era un conac vechi,
construit din piatră, o casă de oaspeţi, tot din piatră, un parc, o criptă
familială și clădiri anexe. La 9 ani după ce a moştenit proprietatea, în
1908, István Ugron a iniţiat, din Varșovia, construirea noului castel.
 Istoric
István Ugron nu s-a căsătorit niciodată, iar motivul lui de a clădi un nou
castel la o vârsta matură (la 46 de ani) se presupune că ar fi fost dorința
acestuia de a avea un castel nou, care să îi satisfacă nevoile de confort şi de
reprezentaţie individuală a unui om de succes. Placa comemorativă, aflată
pe fațada posteriară a castelului, poartă o inscripție conform căreia
proiectantul castelului a fost baronul János Bánffy: „Construit de István
Ugron din Obrăneşti, ambasador şi ministru al Austriei şi Ungariei,
şambelan imperial şi regal, după desenele cumnatului său, baronul János
Bánffy, 1909 ”. În 1894, baronul János Bánffy (1870–1946) s-a căsătorit cu
Rozália Ugron (1874–1953), sora lui István Ugron. Ei s-au mutat în Gheja
(județul Mureş) şi probabil că ei au construit castelul din localitate.
 Istoric

În ciuda faptului că nu există informaţii despre studiile arhitecturale

ale baronului Bánffy, din scrisorile sale scrise în anul 1908 către
„cuscrul său de castel”, István Ugron, reiese că a deţinut un rol
important în proiectarea castelului: „Mă bucur foarte mult că proiectul
castelului, al cărui tată legitim eşti tu, iar eu tatăl natural, a ieşit bine, o
să şi-l vizitez pe băiat la moaşa Pákei”. Din această scrisoare, cât și din
planurile castelului, relevă faptul că János Bánffy a fost cel care a
elaborat concepţia castelului, cu aprobarea lui István Ugron, iar
concepția lor a fost transpusă într-o formă fezabilă de arhitectul
clujean Lajos Pákei (1853–1921). Arhitectul a fost nevoit să lucreze pe
baza concepţiei şi a bugetului fixate în prealabil, ceea ce i-a limitat
libertatea de invenţie arhitecturală.
 Istoric

Primele proiecte ale castelului din Zau au fost câteva schiţe ale planului
desenate cu creionul de către arhitectul amator (János Bánffy), pe care István
Ugron a făcut note şi corectări. Pe aceste schiţe, arhitectul Pákei a făcut unele
corectări necesare, în special în ceea ce privește terasele şi realizarea sălii
centrale, apoi la începutul anului 1908 a elaborat proiectele finale ale
construcţiei (proiectele pe nivele, proiectele faţadelor și ale secţiunilor). Având în
vedere că comanditarii au avut o concepţie fermă în ceea ce privește planimetria
castelului, se presupune că înfăţişarea castelului din Zau, stilul neogotic, se
datorează tot lor, deoarece celelalte castele proiectate de Pákei au fost concepute
în stil neorenascentist (castelul Béldi din Budila, castelul Bornemissza din
Chinari) sau eclectic (castelul Teleki din Satulung, castelul Bánffy din Sâncrai).
 Istoric
Lucrările de construcție ale castelului au început în 1908, în lipsa lui István
Ugron. Supravegherea execuţiei a fost asigurată de inginerul clujean, György
Koncz, care a fost denumit în mod greșit de către o revistă de specialitate din
epocă ca și cel care a elaborat proiectele de construcţie. Pentru execuţia lucrărilor
s-a numit antreprenorul Dániel Handler: el a primit suma pentru construcţie
(mai mult de 160.000 de coroane) şi a subcontractat anumite lucrări unor
specialişti. Printre cei mai importanţi meşteri, care au participat la lucrările
construcției se pot numi István Németh (el a creat blazonul de pe faţada
principală a clădirii), Imre Kapcza (scara în spirală) şi sculptorul Lajos Brósz.
Conform însemnărilor, lucrările de construcție avansau cu greu, castelul fiind
finalizat de abia în anul 1912, iar mobilarea s-a executat doar în 1918, la data la
care proprietarul a ieșit la pensie. În 1925, István Ugron i-a cedat castelul
nepotului său, baronului István Bánffy (1898-1944) și soției sale, contesa Emma
Mikes din Zăbala (1899-1929), rezervându-și doar câteva camere pentru el
însuși. István Ugron a locuit mai mult la Cluj, unde în 1948 a murit într-un azil
de bătrâni.
 Istoric
Castelul cu forma L în plan are o lungime de 50 de metri, aripa lungă
fiind constituită din două şiruri de încăperi, iar aripa perpendiculară
numai dintr-un şir de încăperi. Nivelul subsolului are planimetrie
asemănătoare. La trei colțuri ale castelului se observă turnuri de
diverse forme şi dimensiuni, iar faţadele conțin terase cu forme variate.
Faţă de concepţia iniţială a lui János Bánffy, arhitectul Lajos Pákei a
încercat să proiecteze mai elegant aspectul teraselor şi a prispelor.
Rezultatul a fost o faţadă principală asimetrică, cu un rezalit central cu
fronton trapezoidal. Intrarea principală, aflată la parter, este precedată
de un portic în arc frânt, iar deasupra porticului se află o terasă, care
este accesibilă printr-un arc în acoladă de mari dimensiuni. Deasupra
arcului se observă blazonul cioplit în piatră al familiei Ugron. În partea
stângă a porticului se află aripa etajată, cu patru axe, străpunsă de
ferestre neogotice, la colțul căreia se află un turn hexagonal cu două
etaje. Aripa din dreapta porticului are numai un etaj scund de
mansardă, este tot cu 4 axe și este precedată de o prispă cu arcade. La
acest colţ al faţadei se află un turn circular.
 Istoric
Terasa cu parapet simplu, aflat deasupra porticului și ferestrele
mici de la etajul de mansardă se încadrează mai puţin în aspectul
neogotic al faţadei. Inițial, în fața faţadei sudice cu un singur
nivel şi articulată în şapte axe, a fost proiectată o grădină de
iarnă, dar în locul acesteia Pákei a realizat o terasă prevăzută cu
parapet crenelat. Compoziţia faţadei din spate (estică) este
dezagregată. La punctul de intersecţie al celor două aripi se află
două prispe scurte, simetrice, la intersectarea cărora se află un
portic cu o scară în formă de pâlnie. La capătul prispei se află
intrarea spre subsol. În centrul faţadei se află un corp în trei axe,
cu fronton, asemănător cu fațada principală. Acesta este dominat
de fereastra geminată cu mulură, flancată de două motive
circulare din partea superioară a rezalitului. În partea dreaptă a
faţadei se află un corp în trei axe, cu etaj, flancat de axa care
cuprinde casa scării secundare şi un turn mic, circular.
 Istoric
Faţada nordică redă cel mai bine aspectul medieval. Partea centrală a acesteia
este în trei axe, etajată, iar la etaj se observă un șir de ferestre în arc frânt
decorate cu muluri, deasupra cărora se află patru scuturi heraldice. La est, fațada
este închisă de un turn rotund, iar la vest un turn hexagonal, stilul neogotic al
celui din urmă este accentuat de turnul de scară cu două nivele. Fațada este
precedată de o terasă deschisă, cu balustradă.
La parter, elementul reprezentativ este holului mare central („Halle”), care
cuprinde şi scara principală. În jurul holului se strâng fostele încăperi
reprezentative ale castelului, în stânga holului salonul oriental, un alt salon,
salonul de turn hexagonal, sufrageria cu dimensiuni asemănătoare ale salonului
oriental şi un alt salon mic. În spatele holului central („Halle”) a fost proiectat un
buffet, iar în dreapta holului salonul de pipe, după care șirul de camere de lucru
care cuprindea şi încăperea turnului rotund.
 Istoric
În aripa mai scurtă, perpendiculară, au fost amenajate sala de luat micul dejun
şi camerele de dormit. Etajul a fost construit doar parțial, pe baza planurilor se
aflau doar camerele de oaspeţi, un salon pentru oaspeţi şi camera învăţătorului,
iar în turnul mic circular era plasat grupul sanitar pentru oaspeţi. Singurele
izvoare despre amenajarea interioară a castelului, sunt cele două secţiuni ale
proiectelor elaborate de către Lajos Pákei: sălile reprezentative de la parter au fost
articulate prin lambriuri şi tavane istoricizante, ca de exemplu tavanul neogotic al
salonului sau în cazul încăperii orientale. Încăperea orientală era de factură
orientală, constând dintr-un șir de arcade susținute de stâlpi. Din fosta amenajare
interioară s-au păstrat doar câteva uşi neogotice şi structura holului central.
Holul central, azi în culori auriu-albastru-alb, a fost conceput într-un stil eclectic,
cu elemente decorative preponderent neoromanice şi neogotice. Holul care
include și casa scării principale este susținut de patru stâlpi cu capiteluri ornate.
Parapetul scării și galeria cu arcade, în stil neoromânesc s-au construit tot în acest
stil.
 Istoric

István Ugron a fost unul dintre cei mai însemnaţi colecţionari ai

epocii respective din Transilvania, având o colecţie impresionantă ale
operelor unor pictori contemporani polonezi, sârbi şi orientali, dar şi
preţioase obiecte de artă (persane, din Anatolia, chinezești). Aceste
opere, cât și colecţia de arme şi mobilierul s-au pierdut de-a lungul
timpului.
Valoarea istorică a castelului este sporită şi de procesul interesant al
colaborării în procesul de proiectare între un aristocrat interesat de
tainele arhitecturii şi un arhitect profesionist. Aspectul castelului are
un stil neclar, deoarece la amurgul istorismului arhitecţii au îmbinat
diverse forme istorice, în acest caz, cele neogotice şi neoromanice.
 Povestea
István Ugron⁠, proprietarul castelului, a
fost ambasadorul Austro-Ungariei în
Imperiul Rus. Așa a cunoscut-o pe una
dintre fiicele țarului Nicolae al II-lea al
Rusiei și s-a îndrăgostit de ea. Povestea
celor doi a fost păstrată până astăzi prin viu
grai, spusă pe ulițele din sat, fiind mai
multe variante. Cei mai mulți săteni însă
povestesc faptul că și fata era îndrăgostită
de baron, doar că acesta nu s-a ridicat la
nivelul așteptărilor și pretenților unei
prințese. Aceasta i-ar fi cerut baronului
Ugron să paveze aleea care duce înspre
castel cu bani de aur, ceea ce a și făcut.
Ambasadorul îndrăgostit a dat poruncă
muncitorilor pentru a-i îndeplini hatârul
iubitei.
 Povestea

Pe la jumătatea drumului, prințesa a cerut ca banii de aur să

fie puși în cant, pentru ca nimeni să nu pășească pe coroana
împăratului, fapt care, potrivit acesteia, reprezenta o lipsă de
respect și loialitate față de împărat. Ugron a dat din nou
poruncă pentru refacerea drumului, doar că de data aceasta nu
i-au ajuns banii pentru întreaga porțiune de drum. Văzându-se
neputincios și incapabil să îi îndeplinească cerințele femeii
iubite, baronul István Ugron a încetat o vreme să îi mai facă
curte prințesei.
Între timp au ajuns la putere bolșevicii, iar în timpul
Revoluției Ruse din 1917 întreaga familie a țarului a fost ucisă.
Îndoliat, baronul s-a retras din viața publică cu inima plină de
durere după dragostea sa neîmplinită.
 Situația actuală

Castelul face parte din patrimoniul Consiliului Județean Mureș care a

câștigat procesul cu prezumtivii moștenitori ai contelui Ugron. Casa de
copii a fost desființată în anul 2012, prin hotărâre de consiliu județean,
iar ultimii copii au fost mutați de acolo în case de tip familial. În prezent
se află în administrarea Direcției generale de asistență socială și protecția
copilului Mureș. În 2017 s-a transmis dreptul de administrare asupra
imobilului către Muzeului Județean Mureș, pentru desfășurarea unor
activități muzeale.
MONTH 5
 Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Ugron_din_Zau_de_C%C3%A2
mpie
https://kastelyerdelyben.ro/castle/castelul-ugron-zau-de-campie-
ugron-kastely-mezozah-ugron-castle-zau-de-campie/