Curinschi:

Începând cu 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, s-au construit o serie de cetăți și
castele.

În decursul secolelor XVI- XVII are loc separarea dintre arhitectura de apărare și arhitectura locuinței
nobiliare.

În arhitectura castelelelor se remarcă trei tipuri de organizare planimetrică: compoziția ordonată impusă
pe terenuri libere, castelele de plan liber ce prezintă funcțiuni distribuite în cadrul unei incinte, de plan
liber cu funcțiunile principale amplasate într-un nucleu central înconjurat de o incintă. Exemple
reprezentative pentru cea din urmă categorie sunt castelul Bethlen din Criș și Castelul de la Mănăstirea.

Specific renasterii...

http://art-historia.blogspot.com/2011/03/castelul-de-la-cris-mures.html

Studiu de caz

Este o activitate ce presupunea implicatrea mai multor părți interesate: proprietarii, diverse asociatii ce
se ocupa cu recuperarea acestor obiective, fundatii – pe partea de fonduri, idei...

- concesiune – fundatie cu scopul de a restaura

- alte castele -

Castelul Bethlen din Criș este înscris în lista monumentelor istorice cu codul MS-II-a-A-15639. Este
localizat în satul Criș, în județul Mureș. În secolul al XVI-lea, când au fost construite primele corpuri ale
castelului, satul Criș era o enclavă nobiliară, cu populatie mixtă: sasească, ungurească și românească.

Satul se află la 12 km în direcția sud-vest de Sighișoara.

Era o reşedinţă nobiliară fortificată, de mică amploare.

Fațada ultimului nivel a turnului circular este decorată cu basoreliefuri ale unor soldați maghiari. Acest
nivel sercea drept foișor. Conține 36 de camere. Familia nu și-a dorit o construcție care să fie doar o
clădire fastuoasă, dar și un loc de dispersie al culturii. Primul etaj al turnului circular adăpostea o colecție
de arhivă și bilioteca familiei Bethlen.

Contextul social de atunci:

De asemenea, la castel, a funcționat o topografie unde s-a tipărit biografia familiei. În secolele al XIX –
lea și al XX-lea castelul era centrul cultural al zonei. Fiecare grup etnic avea festivalul lui propriu ce se
ținea la castel. De asemenea, aveau loc baluri la care participau în special tinerii comunității. În timpul
celui de-al doilea război mondial a fost dificilă susținerea domeniului nobiliar.

Grupul Pont s-a implicat în procesul de recupreare al castelului, ocupându-se cu popularizarea castelului.
Aceștia au găsit o soluție temporară de funcționare a castelului ptin organizarea de tabere educaționale
pentru studenți până în momentul în care se vor strânge suficiente fonduri pentru restaurarea
completă.

În arhitectura castelului se remarcă influențe renascentiste italiene ce se împletesc cu elementele

caracteristice ale arhitecturii tradiționale. Motivul loggiei italiene și cel al pridvorului tradițional
fuzionează, dând naștere unui nou element arhitectural transilvănean cu caracter autohton reprezentat
de galeria deschisă.

Nucleul castelului Bethlen, construit în 1554 în stilul Renașterii, este format dintr-un volum sub formă de
prismă cu două niveluri ce dețin încăperi acoperite cu bolți. Acest corp este rezultatul reconstrucției unei
clădiri din secolul precedent. În anul 1598, sunt adăugate,alipite de acest volum un turn circular de tip
donjon, ce se presupune a fi o reconstrucție a unui donjon dintr-o etapă anterioară și o galerie deschisă
cu arcade ce depășeste limita nucleului. Pe parcursul intervențiilor ulterioare, s-a urmărit obținerea
unui echilibru plastic între turn și galeria cu arcade. În anul 1683, în jurul castelului este construită o
incintă de ziduri și de clădiri cu turnuri de colț în formă de pană. După Curinschi, această intervenție are
mai degrabă un rol plastic în vederea prezervării unor forme tradiționale decât un rol defensiv, deoarece
acest tip de fortificație nu mai era de actualitate în momentul respectiv.

În anul 1948, castelul intră în posesia statului, devenind sediul Cooperativei Agricole de Producție. Au
avut loc vandalizarea castelului, obiectele valoroase fiind confiscate. În anul 1976 activitatea
cooperativei agricole încetează și au loc lucrări de restaurare. În urma desființării Direcției
Monumentelor Istorice din 1977, castelul este părăsit, devenind ruină. Este jefuit de către localnici. Spre
mijlocul anilor 90, castelul intră într-un proces de restaurare inițiat de Ministerul Culturii prin care se
dorea crearea unui centru cultural. În anul 2007, castelul și parcul intră în posesia moștenitoarei familiei
Bethlen, contesa Aniko Bethlen. Aceasta, împreună cu ceilalți moștenitori ai familiei înființează Uniunea
Pro Castrum Bethlen, organizație ce se ocupă cu restaurarea castelului și cu includerea lui în circuitul
turistic. Asociația avea ca intenție crearea unui muzeu, a unor tabere educaționale și ateliere.

Fundația Bethlen a atras diferite surse de finanțare, până în iulie 2014, de la guvernul românesc și cel
maghiare, cum ar fi Administrația Fondului Cultural Național, Fondul Bethlen Gábor, dar și surse
județene, de la Consiliul Județean Mureș.

În iulie 2014, castelul a fost dat în folosința Fundației Dévai Szent Ferenc pe o perioadă de 49 de ani cu
condiția restaurării și punerii în funcțiune a castelului. Prin intermediul fondurilor primite de la Guvernul
României, al Ungariei și de la Consiliul Județean Mureș, s-a realizat studiul de fezabiliate pentru
restaurare. În ceea ce privește procesul de conversie funcțională, se vor amenaja spații de cazare și
masă, spații de expoziție, precum și facilități de organizare a unor activități de educație.

În ceea ce privește grădina istorică, în anul 2015 s-au pus bazele unui proces de reabilitare care va
conserva copacii existenți și care va integra grădina istorică în viața contemporană. În prezent, clădirea
este consolidată .Factorii ce conduceau la degradare au fost înlăturați. Deși nu adăpostește o funcțiune
economică, castelul poate fi vizitat de turiști, în vederea familiarizării acestora cu valoarea acestui obiect
arhitectural de patrimoniu. Acest lucru este considerat de către proprietari primul pas în salvarea
monumentului.

Rezultate in timp :

https://castelintransilvania.ro/castelul-kalnoky-miclosoara-.html
https://muzeulvietiitransilvanene.ro/web/
Strategia CIT
https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/povestea-contelui-tibor-kalnoky-cel-care-i-a-inspirat-
printului-charles-pasiunea-pentru-casele-din-transilvania-808043
https://eeagrants.org/archive/2009-2014/projects/RO12-0002
https://www.sepsiszentgyorgy.info/hirek2/2943-proiectul-initiativa-de-patrimoniu-muzeul-vietii-
transilvanene-s-a-incheiat-cu-succes

parteneriate internationale – pentru atragerea fondurilor si crearea de proiecte viabile.

Familia Kalonoky este atestată documentar pentru prima dată pe teritoriul Transilvaniei în 1252. Familia
a deținut două reședințe nobiliare se aflate la Micloșoara și la Izvorul Crișului. Contele Tibor Kalnoky,
care face parte din cea de-a 25-a generație a familiei, a venit în România pentru a revitaliza castelul.
Din inetrviul cu contele kalnoky - Legea străveche a familiei: păstrarea rădăcinilor- să existe un loc în
care familia să se poată retrage. S-a simțit pentru prima dată acasă când s-a întors cu tatăl lui.
Castelul Kalnoky a fost construit în anul 1648 şi a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului. Până
în anii 1900 a aparţinut membrilor familiei Kalnoky, apoi, în 1939 a fost cumpărat de ministrul de finanţe
de atunci, iar ulterior, clădirea a fost naţionalizată. În perioada comunistă a servit drept sediu al CAP-ului
şi casă de cultură. Cultura şi-a făcut cu adevărat loc la castel, abia acum.
Decizia de a face un muzeu, acest gen de muzeu, este pentru că am simţit că asta este ceva ce lipseşte în
România. Există în continuare foarte multă cultură populară, ceea ce este fantastic şi foarte atractiv
pentru întreaga ţară. Dar ceea ce s-a distrus în comunism a fost cultura aristocraţiei, care era ceva
special în Transilvania, pentru că era un amalgam de influenţe vestice şi estice. Imperiul Habsburgic pe
de o parte şi Imperiul Bizantin, Otoman, pe de altă parte. -- Şi acest Muzeu înfăţişează acest amalgam şi
este o mică compensaţie pentru ce a fost distrus în timpul comunismului.
Majoritatea satenilor erau angajati la conac. Parc –
Bucătăria este în pivnița conacului. Se organizau baluri, în special cine festive după vânătoare.

Castelul fost constriuit în anul 1648 pe locul unei clădiri dintr-o etapă anterioară. Construcția avea planul
în forma unui dreptunghi alungit . Pe laturile scurte erau adăugate încăperi în forma unor bastioane,
dezvoltate pe axul longitudinal sud-est și nord-vest.

În secolul al XVII –lea au avut loc modificări inițiate de Kálnoky Sámuel I, fiul lui István. Au fost realizate o
serie de stucaturi
S-a realizat bastionul din stânga, care era alipit ulterior nucleului inițial al castelului, prin el urmărindu-se
realizarea simetriei volumetrice.
În sala mare a castelului, respectiv în încăperea numită „palat”, cercetarea de parament a identificat în
trei nișe de fereastră resturi de stucătură, spațiile interioare erau ornate cu ancadramente de piatră,
precum și cu stucaturi, descoperite recent. Catolicul Kálnoky Sámuel era un susținător al stabilirii
iezuiților în Tranisilvania, de aceea, este foarte probabil, că și meșterul care a lucrat la castel era originar
din partea vestică a Ungariei. Acest meșter a realizat bastionul din stânga, care era alipit ulterior
nucleului inițial al castelului, prin el urmărindu-se realizarea simetriei volumetrice. Pe sprânceana unui
ancadrament din două părți se observă, într-o coroniță „italiană”, inițialele SK, care trimit la Kálnoky
Sámuel, cel mai celebru membru al familiei.

Date generale: Codul din lista monumentelor: CV-II-m-A-13241 * Adresă: sat Micloșoara, oraș Baraolt,
jud. Covasna * Datare: sec. XVI– XVII, modificări în sec. XVIII, XIX și XX * Stil
renascentist târziu * Formă de proprietate: privată* Proprietar: Oraşul Baraolt * Administrator:
Fundația Kálnoky * În curs de restaurare, va deveni deschis accesului publicului. Descrierea stării curente
a clădirii și zonei înconjurătoare: În prezent castelul este în plin proces de restaurare în urma accesării
unei finanțări semnificative în acest sens. Demersul este realizat în contextul scopului de a se crea
Muzeul Vieții Transilvănene, un obiectiv cultural-turistic ce urmărește contribuție la creșterea
calității vieții locuitorilor din microregiunea Baraolt,prin acțiuni concrete de consolidare și
diversificare a capacității profesionale a 40 de localnici, dezvoltarea și diversificarea economiei
locale, dar și îmbunătățirea situației populației de etnie Romă din microregiunea Baraolt.
Funcțiunea curentă a clădirii și zonei înconjurătoare:
În prezent în această clădire funcționează Muzeului Vieții Transilvănene. Muzeul își propune însă mai
mult decât să reconstituie istoria unei familii. Ne-am asumat astfel inițiativa unică de a arăta  ce însemna
viața nobililor din zonă prin obiectele recuperate, donate sau cumpărate, de la arme autentice rămase
din luptele duse de Kalnoky cu turcii, la scrinuri, sobe spectaculoase, reconstituiri ale vestimentației de
epocă, sau chiar un pian Streicher original, același model pe care îl folosea și Johannes Brahms.
Planuri de dezvoltare în următorii 5 ani:
Grupul țintă al acestui obiectiv va fi constituit din membri ai comunității locale, dar și ai celei științifice
(specialiști, profesioniști și studenți în domeniul patrimoniului și turismului cultural), turiști de
rezidență și de tranzit, dar și mediul de afaceri și ONG.
Surse atrase pentru menținerea în funcțiune și dezvoltare și planuri viitoare de atragere: Cea mai
importantă sursă atrasă provine de la Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European prin
fondurile EEA Grants, programul PA16/RO12 „Conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural și
natural” coordonat de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii din
România. Depinzând și de activitățile concrete derulate în muzeu, sursele de finanțare vor fi atrase de
către promotorii evenimentelor.

Muzeul Vieții Transilvănene este amenajat într-un castel nobiliar din Micloșoara – castelul  Kálnoky,
iar istoria acestuia și a familiei cu acest nume se întinde pe mai mult de cinci secole.

Fundația Kalnoky

Fundația Kálnoky și-a propus acum câțiva ani fondarea unui muzeu care să prezinte cultura materială a
burghezimii și a nobilimii secolelor anterioare în zona Transilvaniei. Astfel, în perioada noiembrie 2014 –
aprilie 2017 s-a desfășurat proiectul Inițiativă de patrimoniu – Muzeul vieții transilvănene, finanțat de
către Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European și Guvernul României prin
Programul PA16/RO12 Conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural și natural. Inițiatorul
proiectului este Fundația Kálnoky, în parteneriat cu INTBAU Scandinavia, membră importantă în
domeniul patrimoniului cultural european. The International Network for Traditional Building,
Architecture & Urbanism este o rețea activă de instituții si persoane care se ocupă cu crearea unor
proiecte ce mențin tradițiile locale și valorifică patrimoniul cultural.

O altă componentă importantă a proiectului se referă la creșterea calității vieții locuitorilor din

microregiunea Baraolt, prin acțiuni concrete de consolidare și diversificare a capacității profesionale a 40
de localnici, dezvoltarea și diversificarea economiei locale, dar și îmbunătățirea situației populației de
etnie Romă din microregiunea Baraolt. Nu în ultimul rând, proiectul reprezintă o excelentă oportunitate
de a întări relațiile culturale, turistice și educaționale cu Norvegia, prin dezvoltarea schimburilor de
experiență și promovarea modelelor de bună practică, prin intermediul parteneriatului cu INTBAU
Scandinavia, membru al unei prestigioase rețele europene în domeniul patrimoniului cultural european.
Grupul țintă al proiectului este format din membri ai comunității locale, dar și ai celei științifice
(specialiști, profesioniști și studenți în domeniul patrimoniului și turismului cultural), turiști de rezidență
și de tranzit, dar și mediul de afaceri și ONG.
Proiectul va generao alternativă serioasă la oferta culturală și turistică a zonei, și este complementar
strategiilor de dezvoltare locală a regiunii „Centru”, cu beneficii directe în zona creșterii atractivității
microregiunii și a îmbunătățirii contextului social și economic al acesteia.

Proiectul dorea să ofere soluții pentru îmbunătățirea vieții comunității din punct de vedere social,
economic și cultural. Scopul proiectului pe termen lung, a fost de a dezvolta un cadru turisitic sustenabil
și cultural în regiune. Au fost listate un set de obiective: conservarea și restauarea castelului, crearea
unui centru cultural, social și educațional prin intermediul înființării unor tabere de restaurare și de
antreprenoriat și valorificare a patrimoniului cultural și a Muzeului Vieții Transilvănene. Acest fapt a
condus la reducerea numărului de emigranți.
Pentru a susține proiectul pe termen lung, este nevoie de suport financiar complementar fondurilor
obținute din vizitarea castelului și din organizarea unor evenimente la castel, care nu sunt suficiente.
Astfel s-a propus un sistem de finanțare deschis către orice persoană care dorește să susțină activitatea
muzeului. Există o listă de patronaje asupra unor părți din castel, din grădină, a unor colecții de obiecte
din muzeu, cum ar fi „Patronajul Vechii Alei”, „Patronajul Grădinii Istorice Engleze”, „Patronajul Terasei
Renascentiste” care pot fi obținute în urma unei cotizații pe o perioadă de cel puțin un an. Prin
intermediul acestui patronaj, persoanele implicate vor primi diverse facilități în cadrul activităților
castelului.

Activități impuse în cadrul revitalizării castelului în ordine cronologică: Restaurarea Castelului,

Amenajarea Muzeului Vieții Transilvănene, Consolidarea capacității comunității și schimb de bune
practici, Publicitate și promovarea proiectului, Management, monitorizare, evaluare, raportare.

Studii de caz:
- Scurt istoric
- Interventii de-a lungul timpului
- Funcțiunea curentă a clădirii și zonei înconjurătoare
- Planuri de dezvoltare în următorii ani
- Surse atrase pentru menținerea în funcțiune și dezvoltare și planuri viitoare de atragere
- Ce rezultate a avut in timp
- Influenta pe care o au in contextul social

The International Network for Traditional Building, Architecture & Urbanism is an active network of
individuals and institutions dedicated to the creation of humane and harmonious buildings and places
which respect local traditions. Traditions allow us to recognise the lessons of history, enrich our lives and
offer our inheritance to the future. Local, regional and national traditions provide the opportunity for
communities to retain their individuality with the advance of globalisation. Through tradition we can
preserve our sense of identity and counteract social alienation. People must have the freedom to
maintain their traditions. Traditional buildings and places maintain a balance with nature and society
that has been developed over many generations. They enhance our quality of life and are a proper
reflection of modern society. Traditional buildings and places can offer a profound modernity beyond
novelty and look forward to a better future. INTBAU brings together those who design, make, maintain,
study or enjoy traditional building, architecture and places. We will gain strength, significance and
scholarship by association, action and the dissemination of our principles. Agreed by the INTBAU
Steering Committee October 2001

Cazul in care proprietarul vrea sa puna castelul in slujba comunitatii, in care poate atrage suficiente
fonduri pentru intretinerea monumentului, diferit de cazul in care avem un investitor care opteaza
pentru o functiune economica, care sa ii aduca profit. In ambele cazuri se tine cont de specificul local, in
cazul turismului cultural este nevoie sa se creeze un brand. Acesta se naspe din traditia si istoria locului.
Punerea in valoare a potentialului localitatii – fie resurse naturale sau umane, culturale ce tin de traditii
si posibilitatea de recuperare a acestora. In unele zone, unde traditiile nu s-au pastrat este greu de
implementat un proces prin care acestea s-ar putea recupera, poate nu este nici viabil. Ceea ce este
necesar, fiind gasirea elementelor generatoare ale unei functiuni. Functiunea trebuie sa fie in acord cu
viata comunitatii, sa o inbunatateasca intr-un anumit fel – crearea locurilor de munca, crearea unor
spatii de petrecere a timpului liber,