Universitatea din București

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

,,JUSTINIAN PATRIARHUL”

LUCRARE SEMINAR
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful. Credința în dialog cu filosofia

Coordonator,
Diac. Asis. NEACȘIU BOGDAN
Student,
FUNEIRU IOAN ANDREI

I. Sfântul Iustin Martirul și Filosoful – repere biografice

 Sfântul Iustin Martirul și Filosoful este unul dintre cei mai mari apologeți ai
creștinismului,din primele secole creștine (sec II), având o lucrare deosebit de importantă
în combaterea filosofiei păgâne. Dar cum a ajuns să facă acest lucru? Poate că unora le este
greu cu putință să își închipui cum un filosof păgân, crescut și educat în tainele filosofiei
stoice și mai apoi în cele pitagoreice, să ajungă să propovăduiască, la modul cel mai sincer,
credința în Domnul Iisus Hristos. Dorința de a cunoaște Adevărul Adevărat, l-a făcut pe
Iustin să înceapă să descopere tainele creștine. Fiind păgân, el se va converti la creștinism.
Pentru acesta, convertirea sa a adus un echivalent între a fi filosof și a fi creștin. Filosofii
cunoșteau un adevăr mincinos, murdar, creștinii însă cunoșteau Adevărul Absolut. Și
Sfântul Iustin a remarcat acest fapt, și așa a avut loc convertirea sa, episod povestit în
lucrarea sa ,,Dialog cu iudeul Trifon”.

După convertirea sa, aprofundează cu multă dragoste tainele cele mai ascunse ale lui
Dumnezeu, începe să predea la Roma, pune ,,bazele școlii alexandrine”, urmând același
model catehetic, bazat pe Sfânta Scriptură, detaliu reliefat și în scrierile sale apologetice.
Acesta dorea să facă din școală sa ,,o vatră a credinței”, unde nu se pierdea ceva din
,,temperatura credinței sale”1. Dar, pentru că ispitele și-au făcut loc pe lângă credința
Sfântului, acesta intră într-un conflict cu filosoful cinic Crescens, căruia îi conturează un
portret destul de negativ ,,imoral, ignorant, irațional” 2. Acest Crescens îl va denunța pe
Iustin autorităților, îl va acuza că nu aduce jertfe idolilor și astfel Sfântul Iustin va fi judecat
și apoi martirizat, în numele creștinismului, la anul 165.

Din punct de vedere al operei sale, acesta lasă în urma sa două lucrări de deosebit de
importante atât pentru secolul în care acesta a trăit, cât și pentru zilele noastre intitulate
Apologia I și Apologia a II-a. Acestea sunt scrise împotriva împăratului roman Antonin Piu
și fiilor săi Verus și Lucius. Dacă în secolul al II-lea Sfântul Iustin se lupta cu ,,judecata
tribunalelor împotriva creștinilor”, care sigur era o „judecată lipsită de judecată” , astăzi
Biserica se luptă cu problema societății secularizate, care de fiecare dată este pregătită să

1
Arhid. Prof. Dr. CONSTANTIN Voicu, Pr. Conf. Dr. NICU Dumitrașcu, Patrologie – Manual pentru Seminariile
Teologice, Ed. IBMBOR, 2004, București, pg. 37
2
Arhid. Prof. Dr. CONSTANTIN Voicu, Pr. Conf. Dr. NICU Dumitrașcu, Patrologie – Manual pentru Seminariile
Teologice, Ed. IBMBOR, 2004, București, pg. 38
 judece Biserica, pe preoții Bisericii și credincioșii acesteia, care sunt Trupul lui Hristos,
așa cum spune Sfântul Apostol Pavel.

II. Opera Sfântului Iustin actuală și astăzi

Uneori ne punem întrebarea dacă ceea ce au scris Sfinții Părinți mai este sau
nu de actualitate. Uneori ne punem întrebarea dacă persecuțiile pe care le-au trăit
creștinii primelor veacuri și frumos descrise în sinaxarele constantinopolitane se
mai întâmplă si astăzi. Uneori ne întrebăm dacă lumea de atunci mai dăinuie și azi.
Și toate acestea au același răspuns categoric: da. Sigur, că acum vremurile s-au
schimbat, însă mentalitățile oamenilor nu. Toate calomniile venite din partea rău
voitorilor dinaintea Sfântului Împărat Constantin cel Mare sunt și astăzi prezente în
Biserica lui Hristos. Toate acestea au îmbrăcat forme diferite, odată cu schimbarea
vremurilor, de la otomanii care au distrus credința Evului Mediu, la regimurile
totalitare care au însămânțat și au vrut să dea rod ideii de ateism, până în zilele
noastre, când Biserica este din nou atacată pentru orice greșeală, Biserica care este
supusă secularizării, în care omul are mai multe drepturi decât regulile strice și
strămoșești ale întregului cult.
Și așa cum spuneam, scrierile apologetice ale Sfântului Iustin sunt de mare
actualitate.
Sfântul Iustin își centrează apologiile pe prezentarea convingătoare a
învățăturii creștine. Apelează așadar, la Memoriile Apostolilor, adică la Sfintele
Evanghelii, de care se ajută să povestească viața lui Iisus. De asemenea, Sfântul
Iustin folosește aceste texte cu scop apologetic.
Se vede astfel, modelul catehetic din secolul al II-lea care are în centru
Sfânta Scriptură, ca argument principal și puternic. De asemenea, Sfântului Iustin
nu îi lipsesc citatele din Origen și Clement Alexandrinul. Această împletire dintre
Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție pe care Sfântul Iustin o folosește, este foarte
important de folosit și în zilele noastre, când, din ce în ce mai multe persoane detestă
cuvântul lui Hristos, îl încalcă, pentru că le este incomod, și mai mult de atât
 împărtășesc ideile eronate și altora. Iar pentru a avea succes, așteaptă ca Biserica să
greșească o dată, să terfelească mai apoi numele Bisericii în lume și să câștige
,,teren” în fața oamenilor. Acești răuvoitori, din lipsa argumentelor, ajung să se
folosească de fapte din interiorul Bisericii.
Mai apoi Sfântul Iustin, înșiruie pe paginile texului apologetic rânduielile
stricte cu privire la Tainele de inițiere din viața creștinului. Vorbește mai întâi de
Taina Botezului, slujbă respectată cu strictețe de preoți și de credincioși și mai ales
de catehumeni. Pe vremea acea, oamenilor li se făcea educația religioasă de care
este nevoie și acum, în biserică. În acele timpuri se prea bine cunoștea că Baia
Botezului nu este un simplu eveniment, care să culmineze printr-o masă bogată, ci
se știa că prin Botez, catehumenul se naște întru Hristos și i se spală păcatul
strămoșesc. În zilele noastre, aceste învățături, rămân simple formalități, cu care
anumiți preoți „plictisesc” credincioșii la predica de după Taina Botezului, când
oamenii oricum se gândesc la ce meniu au la petrecere. O altă greșeală des
întâmplată în Biserică se reflectă în comportamentul tuturor mămicilor copilului,
care au o grijă deosebit de prostească pentru copilaș. De multe ori, preotul este
obligat să nu mai afunde copilul cu căpuțul în apă, așa cum prevede rânduiala, ci
doar puțin cu piciorușele, să dea bine la cameră.
Iată cum, din motive exterioare Bisericii slujba este stârpită, lipsită de
înțelesul profund al său, totul din cauza comodității oamenilor. Acest lucru nu este
firesc, nu este normal, iar pentru noi ca Biserică este important să ne luptăm cu ei,
să le explicăm că fiecare își face profesia ca la carte, și că nu se poate ca pentru un
om să se schimbe o Taină. Botezul „este cel care ne dă însăşi fiinţa şi trăirea noastră
întru Hristos, căci până nu primesc această Taină oamenii sunt morţi şi plini de
stricăciune şi abia prin ea păşesc la viaţă”. 3
Pentru Sfântul Iustin Botezul înseamnă ,,o ieșire din sfera necesității și a
ignoranței, sub care stau toți cei născuți trupește”. Așadar, Botezul este o Taină care
trebuie apărată și păstrată așa cum ne-a fost dată de veacuri, de la Mântuitorul Iisus

3
https://hristofor.files.wordpress.com/2019/07/viata-in-hristos-nicolae-cabasila-hristofor.wordpress.com_.pdf,
accesat la 23.11.2023
și de Sfinții Părinți, care nu trebuie în vreun fel sau altul diminuată din cauza
oamenilor.
Sfântul Iustin continuă mai apoi în Apologia I cu rânduiala și semnificația
reală și tainică a Sfintei Euharistii. Acest capitol este printre puținele fragmente care
vorbește despre rânduiala Sfintei Liturghii. În acea vreme, după Taina Botezului pe
care catehumenii o primeam, se adunau cu toții în rugăciune ( o Liturghie a acelor
vremuri ), pentru a împlini cuvântul Mântuitorului care zice ,, Că unde sunt doi sau
trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” ( Matei 20,18) . Acest
ritual se încheia prin primirea de către toți cei prezenți a Sfintei Euharistii , adică
Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, hrana cea vie, care ne hrănește sufletele.
În opera sa Sfântul Iustin subliniază foarte des semnificația tainică a acestei
Euharistii, lucru care în zilele noastre începe să se piardă, să se risipească, Sfânta
Împărtășanie rămânând pentru mulți oameni doar un premiu pentru că au ținut post
câteva zile, o săptămână la început și una la finalul postului.
De asemenea, întreg ritualul Împărtășirii s-a desacralizat odată cu pandemia
de Covid-19, când oamenii erau sfătuiți să vină cu lingurițe de plastic cu care să fie
împărtășiți, de frică ca nu cumva cei bolnavi să îmbolnăvească și pe ceilalți. Iată
cum preoții au încurajat aceste practici ieșite din Tradiție, au lăsat oamenii să își
piardă încrederea în Sfintele Taine, în loc să le propovăduiască oamenilor că acolo
este Hristos, cel care a venit să vindece pe cei bolnavi ( Marcu 17, 2) și nu pâine și
vin, prin care sigur că boala se poate transmite.
În rândurile următoare, Sfântul Iustin ilustrează că Sfânta Împărtășanie își
are locul doar în creștinism, în zilele noastre în Biserica Ortodoxă, nu și în alte culte
sau religii. Vedem cum pe zi ce trece fiecare cult vrea să își mărească ceata de eretici
și încep să imite ortodoxia, prin diferite ritualuri. Noi trebuie să fideli credinței
noastre strămoșești, iar preoții și Biserica în general trebuie să iasă și să lupte prin
diferite metode împotriva unora ca aceștia.
Un alt exemplu de text cu caracter apologetic este ,,Dialog cu Iudeul
Trifon”, tot al Sfântului Iustin Martirul și Filosoful în care încearcă să dezvăluie
misterele credinței adevărate, unui iudeu, subliniind astfel că dacă voiești poți face
pe oricine să creadă în Hristos și în Biserica sa dreptmăritoare. În această operă
 ințenția Sfântului constă în convingerea interlocutorului evreu că ,,sensul Scripturii
pe care o au în comun este oferit de Hristos însuși ca semnificație ce se împlinește
în istorie și se dezvăluie pe sine, interpretându-se” 4. Așadar, și această lucrare este
un bun exemplu de manifest pentru a convinge oamenii, de orice categorie ar fi ei,
că ortodoxia este cu adevărat calea cea bună și odată cu ea, oamenii au șansa la
mântuire.
În concluzie, opera Sfântului Iustin Martirul și Filosoful înglobează o serie
de texte apologetice, prin care îi apără pe creștini în fața tiranilor păgâni și care
servesc ca exemplu pentru zilele noastre, tuturor care doresc să apere credința
strămoșească, lăsată de Mântuitorul Hristos, și păstrată cu multă măiestrei de
înaintașii noștri. Așa cum Sfântul Iustin a vrut să implementeze în conștiința
barbarilor că Hristos este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 6,14) tot așa și noi, azi,
când trăim într-o lume „plină de păgânism” trebuie să avem curajul mărturisirii și
apărării credinței în fața tuturor provocărilor.

4
Pr. BOGDAN Tătaru-Cazaban, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful – o introducere, Ed. Deisis/Stavropoleos,
București, 2010, pg. 63
Bibliografie

1) Sfânta Scriptură sau Biblia, Ed. IBMBOR, 2017

2) Pr. BOGDAN Tătaru-Cazaban, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful – o
introducere, Ed. Deisis/Stavropoleos, București, 2010
3) Arhid. Prof. Dr. CONSTANTIN Voicu, Pr. Conf. Dr. NICU Dumitrașcu,
Patrologie – Manual pentru Seminariile Teologice, Ed. IBMBOR, 2004,
București
4) https://hristofor.files.wordpress.com/2019/07/viata-in-hristos-nicolae-
cabasila-hristofor.wordpress.com_.pdf