PREFATA de FRANK VIOLA In perioada in care Domnul Isus Hristos a umblat pe pamant, cea mai mare opozitie a intampinat-o

din partea principalelor partide religioase ale vremii: al fariseilor si al saducheilor. Fariseii adaugau la Sfintele Scripturi. Ei respectau legea lui Dumnezeu asa cum o interpretau si aplicau carturarii, expertii in lege care traiau o viata disciplinata si pioasa. Ca interpreti oficiali ai Cuvantului lui Dumnezeu, fariseii aveau putere sa creeze traditie. Ei au adaugat la Cuvantul lui Dumnezeu un mare numar de legi omenesti ce s-au transmis generatiilor urmatoare. Aceasta colectie de obiceiuri respectate in timp, deseori denumite "traditia batranilor", ajunsese sa fie considerata ca avand acelasi rang cu Sfanta Scriptura. Eroarea saducheilor era in sens invers. Ei eliminasera segmente intregi din Scriptura -- considerand ca numai Legea lui Moise era vrednica de a fi respectata. (Saducheii negau existenta duhurilor, a ingerilor, a sufletului, precum si invierea si viata de dupa moarte.) Prin urmare, nu e de mirare ca atunci cand Domnul Isus si-a inceput lucrarea, autoritatea Sa a fost vehement contestata (vezi Marcu 11:28). El nu se potrivea in niciunul din tiparele religioase ale vremii. In consecinta, Isus a fost privit cu suspiciune atat de partida fariseilor cat si de cea a saducheilor. N-a durat mult pana cand aceasta suspiciune s-a transformat in ostilitate si atat fariseii cat si saducheii au inceput sa caute acuzatii care, in cele din urma, au dus la omorarea Fiului lui Dumnezeu. Astazi, istoria se repeta. Crestinii contemporani au cazut atat in eroarea fariseilor, cat si in cea a saducheilor. In primul rand, crestinismul contemporan se face vinovat de eroarea fariseilor. Altfel spus, acest crestinism a adaugat la Cuvantul lui Dumnezeu o multime de traditii nascocite de oameni, traditii care au suprimat conducerea vie, functionala a lui Isus Hristos in biserica Sa. In al doilea rand, in traditia saducheilor, acelasi crestinism contemporan a indepartat din peisajul crestin al zilelor noastre majoritatea practicilor bisericii primare. Din fericire, astfel de practici sunt reintegrate, e drept, la o scara mai mica, de catre cativa temerari care si-au asumat inspaimantatorul pas al parasirii taberei confortabile a crestinismului institutional. Cu toate acestea, atat fariseii cat si saducheii ne invata o lectie adesea ignorata: este daunator sa diluezi autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu atat prin omitere cat si prin adaugare. Incalcam Scriptura prin ingroparea ei sub un munte de traditii omenesti tot atat de mult pe cat o facem cand ii ignoram principiile. Dumnezeu nu tace cand e vorba de principiile ce guverneaza practicile bisericii Sale. Dati-mi voie sa explic punand cateva intrebari: Unde gasim instructiuni pentru viata crestina? Care este modelul nostru ca sa intelegem ce este un crestin, in primul rand? Nu se gaseste acest model in viata lui Isus Hristos, asa cum e

infatisata aceasta in Noul Testament? Sau l-am imprumutat de altundeva? Poate de la vreun filozof pagan? Putini crestini ar pune la indoiala faptul ca Isus Hristos, asa cum e prezentat in Noul Testament, este modelul de viata crestina. Isus Hristos este viata crestina. In acelasi fel, dupa ce Isus Hristos a inviat din morti si S-a inaltat la cer, a dat nastere bisericii Sale. Acea biserica a fost El Insusi intr-o forma diferita. Acesta este sensul expresiei "trupul lui Hristos". In consecinta, in Noul Testament avem geneza bisericii. Credinta mea este ca biserica primului secol era biserica in forma sa pura, inainte de a fi alterata sau corupta. Aceasta nu inseamna ca biserica primara nu avea probleme -- epistolele lui Pavel ne spun ca avea. Conflicte de felul celor la care se refera Pavel sunt inevitabile cand oameni afectati de pacat cauta sa faca parte dintr-o comunitate strans unita. Biserica primului secol era o entitate organica. Era un organism viu ce respira si se exprima cu totul diferit de biserica institutionala de astazi. Modul acesta de exprimare, care il implica sub aspect functional pe fiecare membru al bisericii, Il revela pe Isus Hristos pe pamant. In aceasta carte intentionam sa aratam ca acel organism era strain de multe din practicile pe care le imbratisam astazi. Practicile bisericii primului secol erau expresia naturala si spontana a vietii divine ce locuia in primii crestini. Acele practici erau solid inradacinate in principiile si invataturile vesnice ale Noului Testament. Prin contrast, un mare numar de practici din multe biserici contemporane se afla in conflict cu acele principii si invataturi biblice. Daca sapam mai adanc, vom fi nevoiti sa ne intrebam: De unde au aparut aceste practici ale bisericii contemporane? Raspunsul este tulburator: cele mai multe dintre ele au fost imprumutate din cultura pagana. O astfel de afirmatie scurtcircuiteaza mintile multor crestini, dar este un fapt istoric perfect adevarat, asa cum va demonstra aceasta carte. Prin urmare, ceea ce sustinem noi este ca, din perspectiva teologica, istorica si practica, biserica primului secol reprezinta cel mai bine visul lui Dumnezeu... acea comunitate preaiubita pe care El isi doreste sa o creeze si sa o re-creeze cu fiecare capitol al istoriei umanitatii. Biserica primului secol ne arata cum este exprimata viata lui Dumnezeu cand un grup de oameni incep sa o traiasca laolalta. Mai mult, propria mea experienta cu bisericile organice confirma aceasta descoperire. (O biserica organica este pur si simplu o biserica nascuta din viata spirituala si nu o constructie a institutiilor umane tinuta laolalta de programe religioase. Bisericile organice sunt caracterizate de calauzirea Duhului, de o participare deschisa tuturor si de conducere nonierarhica. O astfel de biserica se afla in contrast categoric cu biserica institutionalizata, condusa de lucratori ordinati.) Din experienta pe care am avut-o in Statele Unite si in afara Statelor Unite, va pot spune ca ori de cate ori un grup de crestini incepe sa urmeze viata Domnului Isus care locuieste in ei si in adunarea lor, caracteristicile extraordinare ale bisericii primului secol sunt reeditate spontan, apar in mod natural.

Acest lucru se intampla pentru ca biserica este un organism. Altfel spus, ADN-ul ei va produce intotdeauna aceste caracteristici daca este lasata sa se dezvolte natural. Fara indoiala, intre bisericile organice exista si diferente, in functie de cultura in care opereaza, dar daca biserica urmeaza viata lui Dumnezeu care locuieste in ea, nu va produce niciodata acele practici nescripturale la care se refera aceasta carte. Aceste practici sunt elemente straine pe care poporul lui Dumnezeu le-a adoptat de la popoarele pagane in mijlocul carora a trait, inca din secolul al patrulea. Ele au fost imbratisate, botezate si numite "crestine". Iata de ce a ajuns biserica, poporul lui Dumnezeu, in starea in care se afla azi, poticnita in tot felul de diviziuni, lupte pentru putere, pasivitate si lipsa de schimbare. Pe scurt, aceasta carte isi propune sa demaste traditiile adaugate la voia lui Dumnezeu pentru biserica Sa. Motivul pentru care am scris-o este unul simplu: cautam sa indepartam umplutura cea multa, pentru a face loc Domnului Isus Hristos ca sa fie capul deplin functional al bisericii Sale. Facem de asemenea o afirmatie care pe multi ii va scandaliza: biserica, in forma ei contemporana institutionalizata, nu are niciun drept biblic ori istoric sa functioneze asa cum o face. Aceasta afirmatie, bineinteles, reflecta convingerea noastra intima bazata pe dovezile istorice pe care le vom prezenta in aceasta carte. Ramane la latitudinea cititorului sa decida daca afirmatia noastra este valida sau nu. Aceasta lucrare nu se adreseaza savantilor, prin urmare nu este in niciun caz exhaustiva. O cercetare riguroasa a originilor practicilor bisericii contemporane ar umple volume intregi, care insa nu ar fi citite de foarte multi oameni. Cu toate ca acesta este un singur volum, el cuprinde foarte multa documentare istorica. Totusi, aceasta carte nu exploreaza fiecare informatie istorica, ci se focalizeaza pe cautarea originilor practicilor ce definesc crestinismul evanghelic al zilelor noastre. Intrucat intelegerea radacinilor practicilor bisericii crestine este atat de importanta, dorim ca aceasta carte sa fie citita de fiecare crestin care stie sa citeasca. Din acest motiv am ales sa nu adoptam un limbaj prea academic, ci unul accesibil tuturor. In acelasi timp, pe parcursul fiecarui capitol apar note de subsol ce contin detalii si surse bibliografice. Crestinii cu aplecare spre reflectie si care doresc sa verifice afirmatiile noastre si sa dobandeasca o intelegere mai profunda a subiectelor tratate au la dispozitie aceste note de subsol. Cei carora le pasa mai putin de astfel de detalii le pot ignora. De asemenea, notele de subsol dovedesc sau clarifica afirmatii ce pot fi lesne intelese gresit. In sfarsit, sunt incantat ca am lucrat cu George Barna la aceasta editie revizuita. Neobisnuitul fler pentru cercetare accesibila al lui George confera o mai mare forta acestei lucrari. Pe scurt, aceasta carte demonstreaza, dincolo de orice disputa, ca aceia care au parasit turma crestinismului institutional pentru a fi parte a unei biserici organice au un drept istoric

de a exista -- intrucat istoria demonstreaza ca multe practici ale bisericii institutionale nu-si au radacina in Scriptura. Gainesville, Florida Iunie 2007

INTRODUCERE de GEORGE BARNA CE S-A INTAMPLAT CU BISERICA? "Probabil nu exista nimic mai rau decat sa ajungi in varful scarii si sa descoperi ca nu ai proptit-o de peretele de care trebuia." -- Joseph Campbell, scriitor american din secolul al douazecilea Traim in mijlocul unei revolutii tacute a credintei. Milioane de crestini din intreaga lume parasesc vechiul mod acceptat de a "face biserica" in favoarea unei abordari chiar si mai vechi. Aceasta abordare mai veche este inradacinata in Sfanta Scriptura si in principiile eterne ale Dumnezeului celui viu. In consecinta, motivatia acestei tranzitii de la vechi la si mai vechi nu este simpla reconectare cu istoria sau o revendicare a propriilor origini, ci e nascuta din dorinta de intoarcere la Domnul cu autenticitate si plinatate. Este un impuls puternic de reconectare cu El prin Cuvantul lui Dumnezeu, Imparatia lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu. Aspiratia acestor revolutionari nu trebuie pusa sub semnul intrebarii. Exista dovezi clare ca ei Il cauta cu sinceritate pe Dumnezeu, au o pasiune pentru a fi credinciosi fata de Cuvantul Lui si pentru a fi cat mai in acord cu calauzirea Lui. Doresc cu ardoare ca relatia lor cu Domnul sa fie prioritatea lor numarul unu in viata. Sunt satui de institutii, denominatii si rutina, pentru ca toate acestea stau in calea unei legaturi care sa rezoneze cu El. Sunt obositi de programe nesfarsite care nu reusesc sa faciliteze transformarea. Sunt satui sa fie trimisi sa completeze formulare, angajamente, sa memoreze pasaje biblice si sa se angajeze in practici simpliste ce nu-i apropie de prezenta lui Dumnezeu. Acestia sunt poporul care a experimentat realitatea initiala a legaturii autentice cu Dumnezeu. Ei nu mai pot suferi plictiseala spirituala oferita de biserici si alte institutii religioase, chiar daca bine intentionate. Dumnezeu ii asteapta. Ei Il doresc. Nu mai exista scuze.

Insa aceasta revolutie a credintei sta sub semnul intrebarii. Cei implicati in ea stiu ce parasesc -- forme de credinta fara viata. Insa spre ce se indreapta? Spre biserici in case, misiuni in piete, biserici in spatiul cibernetic, intruniri de inchinare ale comunitatilor independente. Toate aceste forme de biserica sunt interesante, inspiratoare, dar reprezinta ele cu adevarat un pas semnificativ spre scopul cel mai inalt al lui Dumnezeu? Sau ne aflam in fata aceluiasi continut prezentat sub forma diferita? Joaca acesti oameni aceleasi roluri, doar ca sub alta masca? Sa fie ei atat de obsedati de schimbare cu orice pret incat sa fi uitat ca biserica are de-a face cu transformarea, nu doar cu simpla schimbare? In lupta noastra cu aceste intrebari, avem multe de invatat din istoria poporului lui Dumnezeu. Ca urmasi ai lui Hristos, apreciem istorisirile pe care ni le-a lasat Dumnezeu in Cuvantul Sau. Descoperim multe despre Dumnezeu, viata, cultura si chiar despre noi insine, daca urmarim calatoria poporului lui Dumnezeu atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Ganditi-va numai cate avem de invatat de la Moise si din calatoria lui Israel spre Tara Promisa. Sau din invatamintele castigate atat de greu de catre David in ascensiunea sa de la pastoritul de oi la tronul lui Israel. Sau din angajamentul ucenicilor care si-au lasat indeletnicirile ca sa-L urmeze pe Isus, chiar pana la moarte de martir. In acelasi fel, multe se pot invata urmarind stradaniile primilor crestini -- stramosii nostri pe linie cronologica, dar si din punct de vedere spiritual -- de a fi adevarata biserica rascumparata de Hristos cu sangele Sau. Ce stiu insa crestinii moderni si postmoderni despre istoria bisericii, care sa le fie de folos in modelarea tentativelor contemporane de cinstire a lui Dumnezeu si de a fi biserica? Se pare ca mai nimic. Si aici avem o problema. Istoricii au obiceiul sa spuna ca daca nu invatam din istorie suntem condamnati s-o repetam. Exista numeroase dovezi in sprijinul acestui avertisment. Si totusi, noi persistam in eforturile noastre bine intentionate dar ignorante de rafinare a vietii. Evolutia recenta a bisericii din America este un exemplu semnificativ in acest sens. Principalele schimbari in practica spirituala din ultima jumatate de secol au fost in general doar cosmetizari. Sa enumeram cateva -- megabiserici, biserici orientate spre cei din afara zidurilor lor, misiuni in campusuri, scoli biblice de vacanta, biserici pentru copii, misiuni ce se adreseaza grupelor de afinitati (cum ar fi persoane necasatorite, celibatari, tineri casatoriti), muzica de inchinare contemporana, sisteme de proiectie pe ecrane mari, darnicie cu destinatie specifica, grupe-celula, site-uri ce ofera predici sau schite de predici pentru a fi descarcate, grupuri Alfa. Toate acestea sunt incercari de adoptare a strategiilor de marketing in efectuarea acelorasi activitati, dar in moduri si locuri diferite sau pentru un anumit segment de populatie agregata. Oricare ar fi dificultatile prezente in cadrul institutional mai larg care a dus la aparitia acestor forme de manifestare, ele sunt invariabil prezente si in initiativele, manifestarile de mai mica anvergura sau divergente.

Aceasta carte te va provoca sa iei in considerare efectuarea unor schimbari de o mai mare importanta in modul in care iti practici credinta. Modificarea modului in care ne inchinam nu este o sarcina usoara. Cand se sugereaza schimbari semnificative ale "sfintelor traditii", din toate partile se aud strigate de "Erezie!". Aceste proteste se datoreaza in mare masura necunoasterii adevaratelor fundamente ale credintei. Si aici intervine aceasta carte. Mai degraba decat sa incurajeze rezistenta continua la inovatiile metodologice, este timpul ca trupul lui Hristos sa se racordeze la Cuvantul lui Dumnezeu si la istoria bisericii pentru a dobandi o mai buna intelegere a ceea ce am putea si ar trebui sa facem -- dar si a lucrurilor pe care nu putem, sau n-ar trebui sa le facem. Autorii acestei carti iti pot spune, din experienta, ca o astfel de calatorie este cel putin revelatoare. Daca vei petrece timp cercetand Cuvantul lui Dumnezeu pentru a descoperi originea celor mai comune practici ale bisericilor conventionale, foarte greu vei gasi asa ceva. Daca vei merge mai departe cu cercetarea si vei studia istoria acestor practici, vei descoperi curand ca cele mai multe obiceiuri religioase sunt initiative omenesti. De fapt, foarte probabil vei descifra un tipar al felului in care noi "facem biserica" in zilele de azi: daca practicam un obicei bisericesc sau altul, atunci probabil acesta nu se afla in Biblie si nu era practicat de biserica primara! Te surprinde faptul ca cea mai mare parte din ceea ce facem in bisericile de azi nu are precedent in Scriptura? Se includ aici multe dintre activitatile pe care le desfasuram in cadrul serviciilor bisericesti, educatia si ordinarea lucratorilor, lucrarea cu tinerii, metodele de strangere de fonduri pentru lucrare, felul in care e folosita muzica in biserici, chiar si ideea de cladire de biserica. Au existat trei perioade istorice in care practicile obisnuite crestine au trecut prin schimbari: perioada constantiniana, cei cativa zeci de ani ai Reformei protestante si perioada de treziri din secolele al optsprezecelea si al nouasprezecelea. Dar, dupa cum vei vedea, acele schimbari au fost initiate de urmasi pasionati dar adesea gresit informati ai lui Hristos. Credinciosii din acele perioade s-au lasat dusi de val, adoptand perspective si practici noi pe care le-au pastrat multa vreme. De fapt atata vreme incat acum probabil avem impresia ca aceste obiceiuri sunt biblice la originea lor. Nu e surprinzator ca, dupa ce am schimbat modelul biblic de biserica, am devenit adeptii argumentatiei textuale in favoarea preconceptiilor noastre. Argumentatia textuala este practica luarii unor versete din Scriptura disparate, fara legatura unul cu celalalt, adesea extrase din context, pentru a "dovedi" ca pozitia noastra este conforma cu Biblia. Citind aceasta carte, vei fi uimit sa descoperi cate din practicile dragi noua sunt departe de a fi biblice. Dar oare conteaza cum practicam credinta, cata vreme activitatile in discutie ii fac pe oameni sa-L iubeasca si sa-L asculte pe Dumnezeu? Exista un mare numar de dovezi care ne arata ca aceste perspective, reguli, traditii, asteptari, presupuneri si practici adesea impiedica

dezvoltarea credintei. Sunt si situatii in care acestea sunt realmente bariere in calea intalnirii dintre noi si Dumnezeul Cel viu. Modul in care ne practicam credinta poate sa ne afecteze credinta insasi. Sa insemne asta ca trebuie sa ne intoarcem la Biblie si sa facem totul exact asa cum au facut ucenicii intre anii 30 si 60? Nu. Schimbarile sociale si culturale din ultimii doua mii de ani au facut imposibila imitarea modului de viata religios al bisericii primare. Spre exemplu, noi azi folosim telefoane celulare, conducem automobile, folosim incalzire centrala si aer conditionat. Crestinii primului secol nu se bucurau de niciuna din aceste comoditati. De aceea aderarea la principiile Noului Testament nu inseamna neaparat si reeditarea modului de viata al bisericii primului secol. Altfel, ar trebui sa ne imbracam cum se imbracau credinciosii primului secol, in toga si sandale! De asemenea, doar pentru ca o practica este luata din cultura in care traim, nu inseamna neaparat ca e rea in sine, cu toate ca e bine sa avem discernamant. Dupa cum nota si Frank Senn: "Nu putem evita aducerea culturii noastre in biserica odata cu noi; ea face parte din insasi fiinta noastra. Insa trebuie sa distingem intre acele influente culturale care contribuie la integritatea inchinarii noastre si acelea care ne abat de la ea." Este in interesul nostru sa cercetam Cuvantul lui Dumnezeu petru a identifica principiile esentiale si a reconstitui etosul bisericii primare in vederea implementarii acestor elemente in viata noastra. Dumnezeu ne-a lasat o mare libertate de actiune privind metodele folosite pentru a-L cinsti si a intra in legatura cu El. Libertate mare, insa nu totala. In stradania noastra de a fi oameni smeriti ce cauta esenta voii Sale, e recomandabil sa avem mare grija. Scopul nostru este sa fim fideli planului Sau, ca sa putem deveni poporul pe care El si-l doreste si pentru ca biserica sa fie pe de-a-ntregul ceea ce El a chemat-o sa fie. Pregateste-te, deci, de o trezire brutala cand vei vedea cat de abatute de la ce ar trebui sa fie sunt practicile noastre religioase. Stii, probabil, ca avioanele de azi folosesc sisteme computerizate foarte sofisticate pentru a le orienta in mod constant in timpul zborului. Spre exemplu, in timpul unei curse de la Los Angeles la New York sunt efectuate mii de corectii pentru a asigura inscrierea avionului pe pista de aterizare corecta. Fara aceste corectii ale cursului de zbor, chiar si o deviere de doar un procent de la planul initial de zbor ar determina o aterizare a avionului intr-o alta tara! Biserica de azi este ca un avion cu reactie care nu mai are capacitatea corectarii cursului de zbor. O mica schimbare ici, o mica deviere colo, o modificare neglijabila dincolo, o ajustare abia perceptibila altundeva -- si inainte sa-ti dai seama, intregul proiect capata o noua infatisare! Iti vine greu sa crezi ca asa stau lucrurile? Atunci te incurajam sa intreprinzi propria ta cercetare. Coautorul acestei carti, Frank Viola, a petrecut multi ani cercetand datele istorice pentru a afla cum a ajuns biserica pe cararea stramba pe care se gaseste azi. Referintele calatoriei sale iti stau la dispozitie in fiecare capitol. Daca esti sceptic -- si noi

incurajam scepticismul sanatos care duce la aflarea adevarului -- atunci studiaza si afla tu insuti ce s-a intamplat de-a lungul timpului. Pentru ca merita! Viata ta este un dar al lui Dumnezeu si trebuie traita pentru Dumnezeu. Mai mult de-atat, biserica este una dintre cele mai profunde pasiuni ale lui Dumnezeu. Lui Ii pasa de bunul mers al ei si de felul in care ea se exprima pe pamant. Prin urmare, a intelege cum am ajuns de la biserica primara la biserica de azi, precum si ce decizii se impun a fi luate in consecinta, sunt doua lucruri extrem de importante. Orice autor bun scrie ca sa determine o schimbare pozitiva, semnificativa. La fel am facut si noi, in aceasta carte. Vrem sa fii informat cu privire la Cuvantul lui Dumnezeu si la istoria bisericii. Vrem sa te gandesti cu mare atentie si in lumina Scripturii la felul in care iti practici credinta impreuna cu alti crestini si am vrea sa influentezi si pe altii sa inteleaga ceea ce te va calauzi Dumnezeu sa descoperi. Parte a provocarii de a trai in acord cu perspectiva biblica asupra lumii este corelarea propriei tale vieti spirituale cu intentiile lui Dumnezeu asa cum sunt ele subliniate in Biblie. Ne rugam ca aceasta carte sa te ajute sa-ti faci partea ta in indreptarea cararilor strambe pe care a apucat-o biserica zilelor noastre.