CĂLĂTORIA VOASTRĂ S-A ÎNCHEIAT?

Dragii mei FF∴ și prieteni,

În calitatea oficială pe care o deţin temporar, cât şi în nume personal dați-mi voie să vă
prezint o perspectivă de studiu, care poate duce în timp la deplinătatea desăvârşirii spirituale.
Desăvârşirea ar trebui sa fie ţelul sublim pe care vrem să-l atingem, un amplu proces de ascultare,
învăţare şi creştere.
O serie de adepţi ai Artei Regale se mulţumesc cu superficialitate să primească doar
gradele simbolice, dar pe care nu le vor poseda niciodată într-o manieră eficace. Chiar dacă ei
deţin un tezaur ascuns, nu sunt capabili să-i priceapă valoarea si de aceea nu vor avea niciun
rezultat la final.
Dobândit firesc după circa doi-trei ani de la prima inițiere, gradul de M∴ reprezintă
finalitatea unei secvențe caracteristică iniţierilor meşteşugăreşti de tip anglo-saxon, de unde se
presupune că ar proveni F∴ Mas∴ speculativă, oficializată teoretic prin «Constituțiile lui
Anderson» din 1723.
Din punct de vedere istoric, acest grad a apărut abia în 1725 și poate fi considerat, fără a
greşi, primul dintre «Înaltele Grade», mai ales că încă din 1733 apar referințe manuscrise despre
LL∴ de «Scotch Master Masons» din Londra sau Bristol, primele grade scoțiene ale clasei
timpurii, conferite după Maestrie. Apoi, în 1736 Sir Andrew-Michael Ramsay își ține la Paris
celebrul discurs moralizator, prin care a introdus cavalerismul în F∴ Mas∴, atribuindu-i o mitică
origine templieră. De atunci s-au înregistrat progrese semnificative și au apărut zeci de grade
«scoțiene», structurate ulterior în sisteme de Înalte Grade. În ceea ce ne priveşte, putem vorbi doar
de «Ritul Scoțian de Heredom sau de Perfecție» începând cu 1764 precum și de «Ritul Scoțian
Antic şi Acceptat» după 1804, care au construit o ierarhie spirituală în sânul unui Ordin considerat
tradițional inițiatic, atestând titlurile gradelor instituite și legendele care le structurează.
Legenda lui Hiram, care a fondat practic gradul al 3-lea, realizează „identitatea narativă” a
«diasporei» masonice din întreaga lume. Dar după Măiestrie apar întrebări multiple, care rămân
fără răspuns pentru cei care nu-şi continuă perfecţionarea. Ce se întâmplă cu cei trei Companioni
răi? Există loc pentru răzbunare? Când, cum și de cine trebuie făcută Justiția? Arhitectul este
înlocuibil? Dacă da, de cine anume? Pe ce criterii poate fi selectat un astfel de Ales? Cum și cu
cine se poate finaliza construcția Templului? Cum se va asigura transmiterea meșteșugului? Ce să
faci cu acel Cuvânt subtituit? Etc… Numărul de întrebări induse de practica scoțiană până la
accederea Orientului Etern tinde la infinit.
Ansamblul Înaltelor Grade oferă „căutătorului” un corpus antropologic de o amplitudine și
de o profunzime incomparabile, pe care le poate parcurge la nesfârșit prin exercițiul colectiv al
1
ritualurilor, precum și prin meditația asupra simbolurilor şi miturilor dezvoltate. În toată această
călătorie, „scoțianul” se înarmează cu tenacitate pentru luptele pe care trebuie să le poarte în slujba
idealurilor sale, conform jurământului prestat la gradul de Discipol și reiterat succesiv prin noi
angajamente la fiecare grad primit.
Caracterul operativ al sistemului scoțian este dovedit de faptul că traversează al patrulea
secol de existență, în continuare fiind Ritul cel mai practicat pe cele două Emisfere, în cele mai
multe limbi. Asta pentru că încearcă să răspundă la eterna întrebare existențială «Cine sunt eu?»
apropiat sensului interogat de Moise în Exodul biblic (3:11) şi oferind totodată mijloacele de
aplicare a celebrului vers din opera grecului Pindar: «Vei deveni cine eşti… doar când vei învăţa
asta!» Faptul că te cauţi pe Sine înseamnă că deja te-ai găsit, iar noi asta oferim… adică mai
nimic, după cum consideră unii!
De ce să ne mai continuăm parcursul iniţiatic după cel de al 3-lea grad? În mod evident,
este prima întrebare esențială pe care orice M∴, mai nou sau mai vechi, şi-o va pune într-o bună
zi. Prin urmare, anterior procesului de recrutare și selecție socotim că este foarte important să le
răspundem detaliat, cu precizarea că nu încercăm să satisfacem aşteptările nimănui ci oferim o
posibilitate de transformare mentală.
Pornim de la ideea principală că statutul personal nu garantează calitatea sau capacitatea de
a îndeplini cel mai bine o demnitate. Cine poate pretinde că o diplomă este suficientă pentru a
deveni inginer, medic sau contabil? O condiție necesară nu poate fi niciodată suficientă! Să
estompam orgoliile și să ne gândim că însuşi titlul pompos de M∴ contrazice noțiunea de
Maiestrie, care necesită voință și eforturi permanente de progres.
Prin gradul de M∴ se presupune deci că am dobândit plenitudinea drepturilor și
cunoștințelor masonice, așa cum sunt ele percepute «între Echer și Compas». Însă trebuie studiate
toate exigențele specifice, mai ales că în LL∴ simbolice este dificil să căpătăm experienţa
necesară pentru a deveni propriul M∴, timpul relativ scurt de elevaţie făcând imposibilă
desăvârşirea. Poate apărea frecvent și pericolul grav al satisfacţiei de sine, al sentimentului de
«capăt de drum» ce creează o imagine falsă care ne oprește din evoluţie.
Înaltele Grade ne ajută să aprofundăm cerințele Măiestriei, atât individual cât şi împreună
cu FF∴ noștri, luminând ceea ce era în întuneric, exaltând, autentificând sau transpunând
experienţele anterioare. Au misiunea sacră de a conduce progresiv la interiorizarea ezoterismului
primelor trei grade şi permit Mas∴ să-şi realizeze ucenicia, pentru a deveni mai târziu un
Companion capabil să aspire la veritabila Măiestrie a Lucrării. Atâta timp cât instruirea nu este
completă, nu poţi distinge clar drumul iar Lumina se arată în toată strălucirea ei doar celui care
vrea să deschidă larg ochii şi să privească. Într-o bună zi, orice M∴ va trebui să aibă mai bine de

2
şapte ani, dator să tindă către gradul ultim al Ritului nostru, prin tot ceea ce intreprinde înăuntru şi
în afara Templului.
Legenda pe care o invocă cel de al 3-lea grad îl distanţează de primele două, împrumutate
de la zidarii operativi ai Evului Mediu. Este important să formulăm acum următoarea corecţie:
departe de a fi în contradicție cu cele simbolice, Înaltele Grade sunt o extensie și o dezvoltare a
primelor, iar printr-o simplă apartenenţă nu se poate pretinde superioritate în raport cu ceilalţi.
Înaltele Grade reprezintă un instrument complementar dar necesar, fiind stagii de aprofundare puse
în slujba tuturor FF∴ din M∴L∴N∴aR∴. După această rectificare a unei iluzii deşarte, este
esențială perspectiva noilor acumulări, dar şi obligativitatea îndatoririlor ataşate. Iar pentru a
deveni MM∴ autentici, învăţăm să punem mereu la îndoială cerințele sau constrângerile cu care ne
confruntăm, fară a mai adopta involuntar poziția «la Ordin». Acesta este scopul fundamental al
Înaltelor Grade, începând cu «Legenda lui Hiram» care ne poartă pe un drum lung și dificil,
sperând să nu ne amăgim singuri și să renunţăm benevol la libertatea Spiritului.
Ce oferă de fapt aprofundarea Măiestriei în sânul Sup∴ nostru Cons∴? Mai întâi, trebuie
să înţelegem semnificația termenului „Scoțianism”, care nu are mare legătură cu Scoția, ci
desemnează de fapt Înaltele Grade sau un sistem de grade ulterioare Măiestriei, cu o conotație de
prestigiu. Majoritatea gradelor R∴S∴A∴A∴ s-au născut și s-au dezvoltat în Franța, iar câteva
sunt de origine continentală sau anglo-saxonă.
Motivaţiile accederii într-o L∴ de Perf∴ ar putea ar fi următoarele:
a) motivaţia istorică
Între anii 1723 și 1738, F∴ Mas∴ a fost organizată prin cele trei grade meşteşugăreşti,
gradul de M∴, bazat pe legenda hiramică, fiind deja introdus peste tot în Loji. Între timp, au apărut
rapid altele, remarcând în special pe cele cunoscute sub numele de «Maître Écossais» sau «Maître
Parfait». Cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea multiplică gradele scoțiene, ceea ce constituie
baza noastră istorică care se cere studiată.
b) motivaţia notorietăţii internaționale
În concordanță cu argumentul istoric anterior, R∴S∴A∴A∴ rămâne şi astăzi ritul cel mai
răspândit în lume, căpătând de-a lungul timpului o anumită influenţă spirituală prin adepţii săi.
R∴S∴A∴A∴ se distinge deci prin cosmopolitismul său şi beneficiază de o rețea internațională de
excepție care permite Jurisdicţiei române să menţină relații de prietenie cu Supreme Consilii chiar
și din afara Lanţului nostru de Unire (l’A∴I∴M∴E∴), având alături M∴L∴N∴aR∴ în politica
sa externă privind recunoaşterile.
c) la aceste două motive se adaugă un al treilea, de natură simbolică
Parcursul scoțian este îmbogăţit cu cele treizeci de Înalte Grade de inspirație variată, care
reprezintă factorii de dezvoltare a concepției noastre despre Măiestrie, facilitând posibilitatea de a

3
o defini şi de a o revela. Această diversitate este o avuție inestimabilă, care reunește şi contopeşte o
serie de domenii simbolice și culturale ce adesea se confunda între ele, plecând de la „logica
inițiatică” şi până la ancorarea în pluralism: alchimist, vetero și neo-testamentar, trinitar, cabalist,
templier, hermetic, gnostic etc., instrumente de reflecție, interogare și progres pentru orice bun
Mas∴. Prin urmare, vocația Scoțianismului este să adune FF∴ de orice naționalitate și de orice
credință în jurul unui Rit care le recunoaşte și le acceptă. Adevărat centru de uniune, reprezintă un
curent filosofic și spiritual care împacă libertatea absolută de conștiință cu respectul pentru
concepțiile metafizice ce ţin de alegerea personală, în conformitate cu «Declaraţia de Principii a
Conventului de la Lausanne». R∴S∴A∴A∴ are un caracter universalist, laic şi adogmatic, în
sensul că simbolurile la care face referinţă practica sa ritualistică pot fi agreate de orice Mas∴,
indiferent de credința sau de îndoiala sa. Ţinta este de a instrui oameni conștienți, liberi și
responsabili din punct de vedere etic. Deviza noastră, adoptată acum şi de Obediență, este
semnificativă în acest sens, deoarece susține capacitatea de a învăța să punem treptat o ordine în
chaosul vieții cotidiene.
Pe plan individual, parcursul scoțian le facilitează progresul celor care s-au angajat să-l
urmeze fidel, într-un lung proces de (auto)construire a personalității și de percepţie a lumii
complexe în care trăiesc, aducând plus-valoarea care dă substanță la «ceea ce» era deja acolo, într-
o forma activă sau latentă.
Toate acestea se pot aplica numai dacă masonii Înaltelor Grade înţeleg cu adevărat
misiunea lor specifică şi anume aceea de a fi nişte gardieni vigilenți, conservatori destoinici ai unei
marețe istorii, ai unui impresionant patrimoniu cultural, ai unei tradiții oculte precum şi a
practicilor specifice pe care ei au responsabilitatea să le perpetueze și să le transmită mai departe
nealterate.
Înaltele Grade ale Scoțianismului sunt grefate pe Măiestrie, pe care o dezvoltă şi o
luminează din interior. Fiind contemporane cu apariția legendei hiramice, deschid diverse căi spre
interogările legitime ale MM∴. Practica lor marchează etapele unei călătorii personale, conectate
între ele pentru a avea coerență, ceea ce duce la unitate, de la primul la cel de al 33-lea grad.
Fiecare grad se bazează pe cel precedent, integrând învățăturile anterioare, dar îl anunță şi
pe următorul: un dezastru tulbură armonia pe Şantier şi astfel Mas∴ va descoperi necesitatea de a
depăși criza, găsind înlăuntru o soluție viabilă și voința fermă de a o aplica. Mai puternic acum și
purificat prin elemente, el trebuie să se confrunte cu noi încercări. După două grade de instruire,
Companionul crede iluzoriu că va aduna în sfârșit roadele muncii sale şi va descoperi planul de
arhitectură al Edificiului, dar este mult mai greu decât se așteaptă. Întâlnirea dintre cei trei
Companioni răi este un act fundamental şi reprezintă intruziunea brutală a răului, marcată de
dezechilibru într-o poveste care părea idilică. Proaspătul Maestru revine la viaţă, crezând că a fost
salvat de FF∴ săi şi a ajuns la finalul încercarilor. Însă niciodată nu putem cuatifica exact nivelul
4
de intruziune iar Înaltele Grade intervin pentru a clarifica o legendă imaginară și pentru a o
continua, dând o perspectivă narativă şi desăvârşind Măiestria. M∴ se angajează într-un lung
demers personal şi va încerca să înţeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat atunci când a fost readus la
viaţă. Este un om liber, dar nu pe deplin conștient de acest lucru. Căutarea ramurei de Acacia îl va
determina să depăşească valorile etice, fără a putea să explice dacă această căutare este o cercetare
cu un obiectiv anume sau o lentă maturizare, menită să-i întărească Spiritul.
Cu siguranță este necesar un anumit nivel de cunoștințe care trebuie dobândit pentru a
ajunge la o viziune globală iar «scenariul» nostru rafinat propune o multitudine de încercări şi se
încheie cu o meditație. Scoțianismul își trage bogăția din faptul că fiecare trăiește parcursul
iniţiatic într-un ritm personal, cu propriile sclipiri şi cu propriile îndoieli.
Să fie oare SUPERIOARE Înaltele Grade? Noi considerăm ca acest termen este total
inadecvat în F∴Mas∴, care susține EGALITATEA sub toate formele sale. Combinând metafizica
și raționalitatea sau tradiția și modernitatea, putem afirma că Înaltele Grade ar trebui să ocupe un
loc aparte în cadrul demersului nostru deoarece ne conduc într-o extraordinară aventură spirituală,
deşi practica lor este facultativă. Asta dacă Mas∴ se atașează de înşiruirea gradelor şi nu e prea
grăbit ca să mai aprofundeze ritualurile pentru a descoperi comorile rezervate doar celor ce caută
profunzimea gândului. Suntem conştienți că unii FF∴ doar lecturează textele la Ţin∴ și mimează
munca asiduă, având o viziune brută şi profană a Perfecţionării, ireconciliabilă cu spiritul mas∴
sau metoda inițiatică propusă de noi. Dar indiferent de nivelul atins, în F∴Mas∴ nu vom putea
afla decât ceea ce găsim noi înşine!
Încheiem prin a vă reaminti ca jurisdicția Sup∴ Cons∴ este alcătuită din FF∴ care sunt
atașați fundamental de apartenența lor la M∴L∴N∴aR∴. Împreună cu Obedienţa noastră, ne vom
strădui mereu ca LUMINA SĂ NU SE STINGĂ NICIODATĂ printre voi! Să nu uităm că Înaltele
Grade se practică într-o L∴, ca toate celelalte de altfel, iar dacă veţi considera încheiată călătoria
voastră înseamnă că deja ați atins Perfecțiunea şi meritaţi toată admiraţia noastră!

Am zis!

Florian NICULAE
Marele Secretar General al Sup∴ Cons∴ 33∴