CATEHEZE

1. FECIORUL DE TUFAN

Proverb, proverbe – Învăţătură morală populară

născută din experienţă, exprimată printr-o formulă
eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau
rimată; zicală, zicătoare.
Expresie populară concisă, deseori figurată
care conţine o generalizare a experienţei de viaţă
sub formă de povaţă sau gând înţelept; vorbă din
bătrâni; aforism popular.

Tufanul - Arbore înrudit cu stejarul, dar cu frunze

mai lungi.

1. Aurul te împodobeşte, dar nu te fericeşte.

2. Mulţi văd norocu-n drum, dar nu-l cheamă nici
măcar în tindă.
3 Noroc-i după cum şi-l face omul. Trece uneori pe
lângă tine. De nu-l pofteşti în casă pleacă mai
departe.
4. Lauda de sine nu miroase-a bine.
5. Învăţătura bătrânească are rădăcinile amare! Dar
roadele i-s dulci!

Întrebări:

1. Cu cine s-a întâlnit Moş Albu pe uliţa satului?

2. Din ce s-a „născut” Păcală?
3. De ce feciorul a ales să i se spună Păcală?
4. Credeţi că a procedat bine Păcală când şi-a bătut
joc de cârciumar?
5. În viaţa de zi cu zi, avem nevoie de învăţătura
proverbelor?

2
 Succesul înseamnă cunoaşterea calităţilor
personale şi încrederea în acestea şi este direct
proporţional cu munca depusă şi pasiunea pentru
atingerea lui. Succesul poate fi în mâinile oricărei
persoane, dacă este dorit, căutat şi urmărit
consecvent, dacă oportunităţile oferite sunt
valorificate indiferent de obstacole. Superficialitatea
îi este inamică, la fel neîncrederea sau speranţa
dobândirii lui doar prin noroc.

Esenţa succesului

Câteodată credeam că succesul stă în faimă

şi bogăţie. Nu este aşa. Succesul stă în mâinile celui
care trăieşte fericit, celui care a iubit şi a râs mult
şi a reuşit să merite respectul celor mari şi celor
mici.
Persoana care are succes este aceea care
mereu i-a respectat pe oameni şi natura şi a ştiut să
vadă partea bună în tot şi în toate.
Să ai succes înseamnă să fii capabil să dai
ce e mai bun în tine.

Morala: Succesul înseamnă să cunoşti diferenţa

dintre ai băga pe oameni la colţ şi a-i aduce în
colţul tău.

Întrebări:

1. Care credeţi că este asemănarea dintre succesul

din istorioară şi cea din povestire?
2. Ce reprezintă succesul?
3. Cum este o persoană de succes?
4. Este important succesul în viaţa noastă?

3
Rugăciunea finală:

Duhule Sfânt,
prin intermediul credinţei noastre,
putem recunoaşte,
că tu eşti prezent în noi.
Ţi-ai aşezat locuinţa,
în interiorul eu-lui nostru
şi eşti foarte aproape de gândurile noastre,
de sentimentele noastre, de voinţa noastră.
În această minunată zi,
vrem să răspundem chemării,
noilor tale proiecte,
şi să ne punem în mod total,
sub conducerea ta.
Oferă instrumentul Iubirii, al puterii,
al binecuvântării, al mântuirii pentru fiecare
persoană, pe care noi o întâlnim în această zi.
Amin.

2. PĂCALĂ

Păcăli, păcălesc – A induce pe cineva în eroare

printr-o viclenie sau printr-o minciună, pentru a
atrage un folos sau pentru a se amuza; înşela, a
amăgi, a trage pe sfoară.

• Lauda de sine nu miroase-a bine!!!

• Oşteanul să nu se laude la plecare, ci când se
întoarce de la luptă…

4
Întrebări:

1. Ce i-a atras atenţia lui Moş Albu când mergea

împreună cu Păcală?
2. Ce fel de om era logofătul?
3. Ce i-au făcut Moş Albu şi Păcală, logofătului?
4. Ce îi oferă Păcală, judecătorului, în schimbul
dreptăţii?
5. La ce este îndemnat judecătorul să folosească
piatra preţioasă?

Prudenţa (1)

Dintre cele patru virtuţi cardinale, care sunt

temelia trăirii unei vieţi umane şi creştine adevărate,
cea care merge în faţă, este prudenţa.
Prudenţa ne ajută să separăm, să distingem,
să despărţim binele de rău şi să alegem cele
cuvenite. Ne ajută să alegem ceea ce este mai
potrivit, pentru ca să putem ajunge la ultima ţintă a
existenţei noastre.

Cuvântul Domnului: Parabola celor zece fecioare

( Mt 25, 1-12)
Isus, le-a spus apostolilor, această
parabolă: Împărăţia cerurilor va fi asemenea cu
zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în
întâmpinarea mirelui. Cinci dinte ele erau
nechibzuite, iar cinci înţelepte. Cele nechibzuite şi-
au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn,
însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat
untdelemn în vasele lor. Întrucât mirele întârzia, au
aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii, s-a
auzit un strigăt: „Iată, mirele! Ieşiţi-i în
întâmpinare!”. Atunci s-au sculat toate acele

5
fecioare şi şi-au pregătit candelele. Cele
nechibzuite au zis celor înţelepte: „Daţi-ne din
untdelemnul vostru căci candelele noastre se sting”.
Dar cele înţelepte au răspuns: „Nu, ca nu cumva să
nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mergeţi mai
degrabă la cei care vând şi cumpăraţi-vă”. Iar în timp
ce ele erau plecate ca să cumpere a venit mirele. Cele
care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi
uşa s-a închis. Mai târziu, au venit şi celelalte
fecioare şi au zis: „Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!
Dar el le-a răspuns: „Adevăr vă spun, nu vă cunosc”.
Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici
ceasul!

Morala: Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!!!

Întrebări:

1. Pentru tine ce înseamnă prudenţa? Ce ştii despre

ea?
2. Tu eşti prudent? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
3. De ce Isus le-a refuzat pe fecioarele nechibzuite?
4. Care este întâlnirea de care ne vorbeşte Isus în
parabolă?

Rugăciunea finală: (prinzându-ne de mână)

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se

numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta,
precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră
cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă
greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri. şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne
mântuieşte de cel Rău. Amin.

6
 3. SATUL APLECAT

1. Înţeleptul se cunoaşte la supărare.

2. Prietenul la nevoie se cunoaşte.
3. Dragoste cu sila nu se poate.
4. Cine călătoreşte multe întâlneşte.
5. Nu e om întreg acela care nu cunoaşte lumea, şi
nu caută să o înţeleagă.
6. Cine râde la urmă, râde mai bine.

Întrebări:

1. Cu cine s-a întâlnit Păcală la izvor?

2. De ce era tristă mireasa?
3. Cu ce i-a păcălit, Păcală pe nuntaşi?
4. Cum a scăpat-o Păcală pe mireasă de mirele cel
urât şi necinstit?

Prudenţa (2)

Prudenţa este acea virtute care-i permite persoanei:

- să cântărească cu mare atenţie acţiunile pe
care le face şi să le aleagă pe acele care îi permit ca
modul său de a se comporta să fie cel mai corect.
- să aibă ceea ce în mod obişnuit se numeşte
„bun simţ”. Nu înseamnă să trăiască precum
„şmecherul” sau să accepte compromisuri, ci să-şi
evalueze corect comportamentul plecând de la
principii sănătoase şi creştineşti.
- permite să accepţi ceea ce este adevărat în
orice situaţie, chiar şi experienţa.
- permite să nu contezi doar pe propriile forţe,
ci să apelezi la persoane înţelepte care au experienţa
vieţii.

7
- ajută persoana să evalueze viitorul astfel încât tot
ceea ce i se va să nu o împiedice să facă binele şi
să ajungă la ţinta care îi stă în faţă şi pe care o
doreşte.

Preotul cerşetor

Un preot din America de Nord al Arhidiecezei de

New York, se ruga într-una din parohiile din Roma,
când la intrare s-a întâlnit cu un cerşetor. După ce
l-a analizat un moment, şi-a dat seama că îl
cunoştea pe acel om. Era un coleg al său de
seminar care fusese hirotonit în aceeaşi zi cu el şi
care acum cerşea pe străzi.
După ce s-a prezentat şi s-au salutat, preotul a
ascultat de pe buzele cerşetorului cum acesta îşi
pierduse credinţa şi vocaţia şi a rămas profund
mişcat. A doua zi, preotul american, avea
posibilitatea să asiste la slujba privată ţinută de
Papa, având şi posibilitatea de a-l saluta.
Venindu-i rândul, a simţit impulsul să
îngenuncheze în faţa Suveranului Pontif şi să îi
ceară să se roage pentru vechiul său coleg de
seminar, descriindu-i pe scurt situaţia. Fiind
convins, l-a dus unde stătea el oferindu-i haine şi
mâncare.
După cină i-a cerut preotului să îi lase singuri şi l-
a rugat pe cerşetor să îl spovedească. Bărbatul i-a
replicat că nu mai este preot, însă Papa i-a spus:
„Eu sunt Episcopul Romei şi pot avea grijă de
asta”. Bărbatul a ascultat spovada Papei şi i-a
cerut ca şi el, la rândul său să îi asculte
confesiunea. La final, Ioan Paul al II-lea l-a
întrebat la ce parohie cerşise şi l-a făcut asistent al

8
parohului de acolo, responsabil de cerşetorii din
zonă.

Întrebări:

1. Ce îi permite prudenţa, unei persoane să facă?

2. Noi suntem prudenţi faţă de ceea ce se întâmplă
în jurul nostru?
3. Din ce cauză fostul preot a ajuns cerşetor?
4. Ce impresie v-a lăsat preotul care l-a ajutat pe
cerşetor să revină iarăşi la slujirea Domnului, ca
preot?

Rugăciunea finală:

Împărate ceresc, mângâietorule,

Duhul adevărului, care pretutindenea eşti
şi pe toate le împlineşti,
Vistier al bunătăţilor şi dătătorule de viaţă
Vino şi te sălăşluieşte întru noi
Şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea
Şi mântuieşte-ne bunule sufletele noastre.
Amin!

9
 4. TÂLHARUL BOIERIT

• Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba…că

năravul din fire n-are lecuire!

Întrebări:

1. Ce „meserie” avea tâlharul din povestire?

2. Ce fură, tâlharul, cu ajutorul lui Tândală?
3. Cum îl păcăleşte Păcală pe tâlhar?
4. Credeţi că zicala de mai sus mai este de
actualitate acum?

Dreptatea sau ce înseamnă a fi cinstit

Dreptatea vine de la Dumnezeu de aceea este

un ghid, o indicaţie de a urma, o lumină care
orientează paşii pe drumul vieţii în mod corect. De
exemplu, spunem că o persoană este dreaptă când
comportamentul său este moral în integritate, adică
se străduieşte ca, în tot ceea ce face să strălucească
corectitudinea.
Credinţa creştină nu scoate pe nimeni din
locul său, dacă locul în care se află este cinstit. Nu
poate fi oferit lui Dumnezeu ceea ce, în loc de a-i
face plăcere îl ofensează. Răul nu încetează de a fi
rău, oricât apă sfinţită i s-ar „turna” peste.
Adevărata oferire a muncii, a lucrărilor pe care le
facem trebuie să circule prin interiorul acestora: o
angajare sinceră de-a lungul întregii zile pentru a
îmbunătăţi ceea ce am oferit.

10
 • Dacă găseşti nişte bani pe stradă şi ai putea
să-i foloseşti fără ca nimeni să nu ştie nimic, ar fi
drept să-i ţii şi să-i cheltuieşti?
• Dacă cumperi ceva dintr-un magazin şi din
greşeală ţi se dă înapoi decât ceea ce trebuia, este
drept să taci sau să spui?
• Care sunt ispitele faţă de aceste lucruri?

După cum putem constata din aceste puţine

provocări, despre care vom discuta între noi, ne dăm
seama că trăirea virtuţii dreptăţii, nu este chiar atât
de uşoară, precum ne puteam imagina de la început.

Împarte

• Avarul moare de foame azi, de frică să nu

moară de foame mâine (Sf. Bernard de Chiaravale).
• Cunosc un bătrân cu mulţi bani, dar avar;
atât de avar încât îşi pune bancnotele pe oglindă ca
să-şi vadă capitalul dublu.

Cuvântul Domnului: Parabola bogatului

necugetat (Lc 12, 16-21)

Atunci, Isus le-a spus această parabolă:

„Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă
îmbelşugată şi se gândea la sine: «Ce mă fac pentru
că nu am unde să-mi adun recolta?». Apoi şi-a zis:
«Voi face astfel: voi dărâma hambarele şi îmi voi
construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul
şi toate bunurile mele şi voi spune sufletului meu:
Suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi ani.
Odihneşte-te, mănâncă, bea şi desfătează-te!». Însă
Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea
aceasta ţi se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai

11
pregătit ale cui vor fi?» Aşa se întâmplă cu acela
care adună comori pentru sine, dar nu este bogat
înaintea lui Dumnezeu.

Întrebări:

1. Ce este dreptatea?
2. Cum se prezintă o persoană dreaptă?
3. Ne comparăm cu personajul din versetul
evanghliei?
4. De ce Isus ne-a oferit acest exemplu?

Rugăciunea finală:
Doamne Sfinte, Împărate,
Care-n ceruri locuieşti
Cu milă şi îndurare
Peste toţi, Tu să priveşti.

Mamei, tatii sănătate,

Ca să poată îngriji
De toţi cei ai casei noastre,
Şi în veci ţi-om mulţumi. Amin.

12
 5. CARE PE CARE

Întrebări:

1. De ce această scenetă poartă numele „Care pe

care”?
2. Cum este caracterizat Păcală?
3. Ce cărau cei doi, în saci? şi cum se păcălesc cei
doi amici?
4. Ce fac cei doi prieteni, după ce se cunosc?

Nu întotdeauna ne gândim la slujire ca la un

mijloc al harului. Însă noi creştem pe măsură ce
slujim. Cu cât suntem mai capabili să slujim în
Împărăţia lui Dumnezeu, cu atât ajungem să
semănăm mai mult cu Cristos. Cu toţii suntem
chemaţi să fim slujitorii lui Dumnezeu. Nu neapărat
slujitori de profesie ai lui Dumnezeu. Nu neapărat
slujitori cu salariu ai lui Dumnezeu. Cu toate
acestea însă fiecare dintre noi trebuie să fie implicat
într-un anume gen de slujire pentru Dumnezeu, lui
Dumnezeu şi poporului Său. Cu alte cuvinte, una
dintre căile prin care Îl slujim pe Dumnezeu este
prin a-i sluji pe cei din jurul nostru. Iar acest motiv
este ţesut în tapiseria Scripturii de la începutul şi
până la sfârşitul ei.
Ne place mai mult să fim serviţi decât să
servim. Ne-am născut pentru ca să slujim: să-l
slujim pe Dumnezeu slujindu-i pe fiii săi.

• Dacă cineva ne cere ajutorul, suntem receptivi în

a-l ajuta?
• Preferi să ajuţi pe cineva din propria ta voinţă sau
o faci pentru un bun material?

13
Cuvântul Domnului: Adevăratele comori
(Mt 6, 19-21)

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde

moliile şi rugina le distrug şi unde hoţii le sapă şi le
fură. Adunaţi-vă comori în cer, unde nici moliile şi
nici rugina nu le distrug şi unde hoţii nu le sapă şi
nu le fură. Căci unde este comoara voastră va fi şi
inima voastră.

Morala: Gratuit ai primit, gratuit să dai.

Întrebări:

1. Tu cum îi slujeşti lui Isus?

2. De ce autorul ne îndeamnă să nu strângem comori
pe pământ?
3. După părerea voastră, care este adevărata
comoară de care ne vorbeşte Isus?
4. Pentru tine, care este cea mai preţioasă comoară?

Rugăciunea finală:

Doamne fă din mine,

un instrument al împăcării între oameni!
Unde este ură, eu s-aduc iubire,
Unde este ofensă, eu s-aduc iertare.
Unde-i învrăjbire, eu s-aduc unire
Unde-i îndoială, eu s-aduc credinţă
Unde-i rătăcire s-aduc adevărul,
Unde-i deznădejde, eu s-aduc speranţă.
Unde-i întristare s-aduc bucurie,
Unde-i întuneric, eu s-aduc lumină.
O Doamne, fă ca eu să caut mult

14
Nu atât să fiu mângâiat, cât să mângâi eu pe
altul;
Nu atât să fiu înţeles, cât eu să înţeleg pe altul;
Nu atât să fiu eu iubit, cât eu să iubesc pe altul.
Uitându-ne pe noi găsim înţelegere;
Iertând, ni se iartă;
Murind, înviem pentru viaţa veşnică. Amin.

6. GALBENUL FĂRĂ SOŢ

1. Curajul e o piatră scumpă, nu se găseşte-n drum.

2. Că, vorba ceea, de s-ar afla-n ţărână sau dac-ar
creşte-n pom, camerele n-ar mai fi nimeni fricos.
3. Nuiaua îl învaţă pe copil şi nevoia pe om.

Întrebări:

1. Unde vroiau Păcală şi Tândală să înnopteze?

2. Ce întâlnesc cei doi în cimitir? Ce pradă
împărţeau aceştia?
3. Pe cine trimit tâlharii să vadă cine i-a speriat?
4. Cum i-au alungat cei doi pe tâlhari?

Curajul este deseori înrudit cu statornicia şi

tăria. Dacă frica este atât de răspândită şi
manifestările ei atât de dominante, cum se face ca
exista eroi? Curajul este prezentat în general în două
feluri: ca o acţiune specifică sau ca o calitate de o
rară nobleţe. Ce este de fapt curajul?

Curajul înseamnă să te avânţi în necunoscut

în ciuda tuturor temerilor. Curajul nu înseamnă lipsa

15
de teamă. Lipsa de teamă apare pe măsură ce eşti
din ce în ce mai curajos. Lipsa de teamă înseamnă
experienţa supremă a curajului. Ea este încununarea
curajului absolut. Însă la început nu exista mare
diferenţă între omul laş şi cel curajos. Singura
diferenţă e că laşul îşi ascultă temerile şi le urmează,
iar curajosul le pune deoparte şi merge înainte.
Omul curajos se avântă în necunoscut în ciuda
tuturor temerilor sale. El îşi cunoaşte temerile, ştie
că există. Dar în esenţă, curajul înseamnă să rişti
cunoscutul pentru necunoscut, familiarul pentru
nefamiliar, confortabilul pentru neconfortabil; el e
un pelerinaj aspru spre o destinaţie necunoscută.
Niciodată nu vei şti dacă ai să poţi să mergi până la
capăt sau nu.

Lecţia de curaj

Sfântul Carol Boromeu juca o partidă de

şah. Lângă dânsul, un grup de călugări şi de laici
discutau în legătură cu ceea ce ar face fiecare
dintre ei dacă, dintr-o dată, li s-ar spune că lumea
se sfârşeşte peste o oră. Sfântul Carol li s-a adresat
spunându-le: - Eu aş continua să-mi joc partida
mea de şah.

Dacă la un moment dat ne-ar fi teamă ca

Dumnezeu să ne găsească acolo unde ne aflăm, o fi
pentru că ne aflăm într-un loc rău, nepotrivit. Ar
trebui să caut să fac în fiecare moment ceea ce cred
că Domnul aşteaptă de la mine în acel moment.
Atunci, în loc de a dori să-mi schimb locul, mă va
bucura să ştiu că mă află acolo unde mă aştept să
mă găsească.

16
Întrebări:

1. Ce înseamnă pentru tine, a fi curajos?

2. Când dispare curajul?
3. Ţie îţi este frică, că ţi s-ar putea întâmpla ceva
rău?
4. Cum comentezi curajul Sfântului Carol?

Rugăciunea finală
O Doamne, fă-mă să devin tare,
să nu mă dau înapoi din faţa dificultăţilor.
Ajută-mă să accept tot ceea ce mi se
întâmplă în viaţă, ce-i plăcut şi ce-i neplăcut.
Învaţă-mă să stau pe picioarele mele,
să nu fiu dus de vânt în orice direcţie.
Fă-mă Doamne, să devin un om care ştie
ce vrea şi ceea ce este bine.
Da, Doamne, pentru a fi aşa, nu-i nevoie de
unguent special.
Situaţiile vieţii pe care le întâlnim în fiecare
zi sunt palestra în care creşte tăria adevărată.
Te rog Doamne, fă-mă să cresc chiar aşa!

17
Decalogul animatorului catehet

1. Să avem sensul responsabilităţii. A fi catehet

este este un angajament moral: copiii ne sunt
încredinţaţi spre a primi o educaţie civico-
religioasă.

2. Să pregătim locul de întâlnire: copiii trebuie să

găsească un ambient primitor, curat şi senin.

3. Să creăm un climat de ascultare, de linişte

înainte de a lua cuvântul. Să avem un pic de
autoritate în faţa copiilor; dar nu acea autoritate
„brutală”, deoarece riscăm ne pierdem
încrederea în faţa copiilor..

4. Să cunoaştem fiecare copil. Trebuie să

înţelegem că, fiecare copil este important. Să fim
atenţi mai ales cu cei un pic „dificili”; să îi
supraveghem şi să le acordăm şi lor o şansă la
şedinţa de cateheză pe care o facem.

5. Să avem o viziune de ansamblu. Să nu fim

„capturaţi” de senzaţional, asfel încât să pierdem
realitatea din jurul nostru.

6. Să fim mereu pregătiţi; există situaţii în care

nu putem improviza cateheza.

7. Să acţionăm cu scopul de a motiva

creativitatea şi să nu folosim metode autoritare
(brutale), în care să-i câştigăm pe copii. (vezi
punctul 3)

18
8. Să nu judecăm pe alţii. Să nu facem
comentarii personale asupra modului prin care
copilul expune întrebările sale, credinţa sa.
Acceptă acest lucru fără nici o şovăire şi fără
nici o discriminare.

9. Să încorajăm intervenţiile copiilor. Să facem

în aşa fel încât ca, copiii să nu repete ceea ce au
văzut, dar să îi lăsăm să îşi exprime fiecare
impresiile, care le-au dobândit de-a lungul
catehezei.

10. În fiecare zi, să ne rugăm Tatălui Ceresc,

pentru copiii care ne-au fost încredinţaţi pe
perioada campusului.

Adevăratul motor al Cuvântului,

inima şi centrul fiecărei cateheze este
iubirea.

19
 Congregaţia „Iosefinii lui Murialdo”
Roman
str. Moldovei, nr.6
611071 – Roman, jud. Neamţ
tel. 0233727688
email. roman@murialdo.org
http://facebook.com@murialdo.roman

20