Epigraf

Tudor Arghezi

Stihuri, zburai acum din mna mea i chioptai n aerul cu floare, Ca psrile mici de catifea Ce-ncep n mai s-nvee i s zboare. Stihuri, acum pornii, v scuturai, Ca frunzele-aurite, pentru moarte. Pustnicii tineri, triti i delicai, Pstra-v-vor ntr-un sicriu de carte. Stihuri de suflet, dintre spini culese, ndurerate-n spic i rdcini, Ptrundei, nelese i nenelese, n suflete de prieteni i strini. i semnai, cu noaptea ce v nate, Sfial i-ndoieli unde-i cdea, C Cel-ce-tie, ns nu cunoate, Vars-ntuneric alb cu mna mea. *epigraf, s.n. citat semnificativ aezat la nceputul unei cri, al unui capitol; scurt inscripie de pe faada unui edificiu, monument, carte etc.