Cei șapte...(!!!

Personajele:

Alb ca Zăpada
Doc
Voiosul
Somnorosul
Hapciu
Rușinosul
Morocănosul /Mofturosul
Mutulică
Scufița Roșie
Doctorul Aoleu
Vrăjitore cea rea

Acțiunea se petrece în căsuța piticilor. În odaie se află pătucurile piticilor, masa la care ei
manâncă, iar mai în spate se află lavuarul.
Dimineața. Toți piticii dorm în pătucurile lor. Vine A.Z. și-i trezește prin cântec.

Alba ca Zăpada: Bună dimineața somnoroșilor!

Piticii: (somnoroși) Bună dimineața!
Alba: Trezirea!!!
Somnorosul: Se poate să mai dorm puțin?
Alba: Nu, deja e dimineață! Hai, trezirea!!!
(Toți se trezesc cu greu)
Alba: Iar acum fuguța toți la baie să vă spalați fața și dinții.
Mofturosul: Iar?
Alba: Da!
Mofturosul: Știam eu că așa va fi!

Cântecul Spălatul dinților

Alba: Acum dragii mei repejor la...

Somnorosul: La somn.
Alba: Nu!
Voiosul: La joacă!
Alba: Nu!
Hapciu: La masă?
Alba: Nu, mergem să aranjăm paturile, fiind că atunci când ne trezim e bine și e corect să ne
aranjăm patul. Așa e?
Toți: Da!
Morocănosul: Știam eu că așa va fi..

Cântecul Strânsul patului.

Alba: Bravo piticilor și acum cu toții la...

Somnorosul: La...
Alba: Nu, nu la somn, Somnorosule, la...
Voiosul: La...
Alba: Nu, nu la joacă, Voiosule, dar la...
Hapciu: La... (strănută)
Alba: Nu, nu la masă Hapciu, să fii sănătos, dar la înviorare, pentru ca să fim activi toată ziua,
trebuie neapărat să facem înviorarea.
Mofturilă: Știam eu că așa va fi...
Alba: Și acum s-o facem împreună, repetați după mine.

Cântecul Înviorarea

Alba: Bravo! Sunteți cei mai bravi pitici. Și acum, în sfârșit, după ce ne-am trezit, ne-am spălat
pe față, am strâns paturile și am făcut înviorarea, a venit timpul să luăm micul dejun.
Mofturosul: În sfârșit!!!
Alba: Dar v-aș ruga să mă ajutați și cât vom așeza masa vă propun un joc. În timp ce ne
transmitem cănile să spunem fiecare din noi cum trebuie să fie un copil educat. Încep eu: un
copil educat trebuie să fie Amabil.
Bun
Sănătos
Cuminte
Politicos
Grijuliu
Atent
Deștept

Alba: Bine. Dar un copil educat ce cuvinte de politețe trebuie să cunoască?

Bună dimineața
La revedere
Te rog
Mulțumesc
Poftim
Iartă-mă
Te iubesc
Noapte bună.

Alba: Corect. A venit timpul să mâncăm. Atunci când suntem la masă trebuie de respectat niște
legi, le cunoaște cineva?
Toți: Da!
Mofturosul: Iar începe...
Alba: Care sunt ele?...
Doc: Să mâncăm frumos, cu gura închisă.
Voiosul: Să nu vorbim la masă.
Hapciu: Să mâncăm cu lingura și furculița, dar nu cu mâînile.
Mofturosu: Să nu dormim ca Somnorosul!
Somnorosul (se trezește, dar cu ochii închiși): Dar eu nu dorm.
Alba: Așa e dragilor. Poftă bună!
Toți: Aha!
Alba: Ce trebuie să spuneți?
Mofturosul: Ce?
Alba: Când cineva vă zice Poftă bună, îi răspundeți Mulțumesc!. Ați înțeles?
Toți: Da!
Morocănosul: Știam eu că așava fi... De când a venit la noi Alba ca Zăpada, toate s-au schimbat.
Ne obligă să mâncăm frumos, să vorbim corect și să fim educați.
Doc: Dar așa e corect, așa trebuie să fim.
Mofturosul: Dar eu nu vreau să fiu așa.
Alba: Oare când Mofturosul mă va accepta?
Voiosul: Pur și simplu are nevoie de timp.
Alba: Da, cred că ai dreptate. Poftă bună!
Toți: Mulțumim!!!
Alba: Mâncăm frumos și nu în grabă.

Toți odată beau din căni de trei ori și le transmit înapoi sau le lasă pe masă. Se ridic în picioare.

Doc: Iar acum plecăm.

Somnorosul: Nu, acum spunem Mulțumim de masă. Așa e Alba?
Alba: Da, Somnorosule, ai dreptate.
Toți: Mulțumim de masă că a fost bună și gustoasă!

Pe motivul lor muzical toți piticii își iau unealta de lucru și pornesc spre ieșire, dar la ușă Alba le
ia unealta din mână și le dă fiecărui ghiozdan în spate.

Alba: Acum plecați cu toții la școală!

Mofturosul: Dar...
Doc și Voiosul: Fără dar.

Piticii pleacă. Alba stânge de pe masă paharele. Se aude muzica. Cântecul Scufiței Roșie.

Alba: Cine oare se aude?

Intră Scufița Roșie cântând, într-o mâna ține coșulețul cu plăcințele pentru bunica, iar în cealaltă
un buchet cu flori de pădure.

Alba: Bună ziua!

Scufița: Bună ziua! Vai, ce e asta? Cine ești tu și unde e bunica?
Alba: Eu sunt Alba ca Zăpada și aici e casa celor șapte pitici. Dar tu cine ești și despre care
bunică mă întrebi?
Scufița: Eu sunt Scufița Roșie și am venit la bunicuța să-i aduc plăcințele, căci s-a îmbolnăvit
sărăcuța, dar se pare că am greșit căsuța.
Alba: Cum ai greșit? Nu ai mai fost la bunica ta niciodată?
Scufița: Ba da, am fost, dar în drum spre bunica, în pădure, m-am întâlnit cu lupul care m-a
îndemnat să-i culeg bunicuței un buchet de flori frumoase ca s-o bucur și astfel am luat-o pe altă
cărare care m-a adus aici.
Alba: Dar mămica ta nu ți-a spus să ai grijă la drum?
Scufița: Ba da, mi-a spus, ba chiar și mai mult, chiar m-a prevenit să nu vorbesc cu nimeni în
pădure, să mă duc direct la bunica și să nu mă abat din drum deloc. Dar iată că eu nu am ascultat-
o și acum m-am rătăcit, iar bunica la sigur mă așteaptă.
Alba: Nu te îngrijora dragă Scufița Roșie, acuș vor veni piticii acasă și eu te voi conduce pînă la
bunicuța ta.
Scufița: Mulțumesc!!!

Se aude motivul muzical al piticilor, ca fon.

Alba: Iată că și piticii se întorc de la școală, ce bine, căci prânzul e deja gata. Veți mânca
împreună apoi plecăm la drum, căci doar nu te voi lăsa să mergi flămândă!

Intră piticii cântând.

Voiosul: Noi am venit. Dar ea cine e?
Doc: Voiosule, așa nu e frumos și nu e politicos ce faci. Trebuie mai întâi de toate să te saluți.
Voiosul: A, da! Salutare! Tu cine ești?
Scufița: Salutare! Sunt Scufița Roșie și m-am rătăcit.
Toți: Cum?
Alba: Iată ce se întâmplă când nu asculți de părinți.
Scufița: Da, așa e. Mama mi-a spus să nu mă abat din drum, dar eu m-am lăsat păcălită de lupul
cel viclean și acum sunt aici, dar nu la bunica.
Somnorosul: Nu-i nimic, să ne culcăm și totul va trece ca un vis urât. (vrea să se culce).
Hapciu: NU, cum adică va trece? Trebuie neapărat s-o ajutăm. Să o ducem la bunica ei!
(strănută)
Alba: Să ne fii sănătos, Hapciu. Ai dreptate, dar nu plecăm nicăieri până nu mâncați. Vom face
prânzul apoi vom pleca.
Piticii: Ura, prânzul!!! (împreună cu Scufița se năpustesc asupra mesei)
Alba: A-ha-ha. Stați o clipă. Supa nu e gata încă, aveți timp să vă spălați.
Rușinosul: Cum? Să ne spălăm?
Mofturosul: Știam eu că nu-i a bună.
Hapciu: (strănută) Cum să ne spălăm?
Somnorosul: Pentru ce?
Voiosul: Nu mergem nicăieri!
Doc: DA!
Alba: A, poate v-ați spălat deja?
Somnorosul: Poate că... Da! Poate chiar așa!
Alba: Dar când?
Voiosul: Când? (lui Doc) A spus când?
Doc: Eu acum o oră, două, trei, de curând, de dimineață!
Toți: Da! De dimineață!
Alba: A! De dimineață? Să vă văd mâinele!

Toți ascund mâinele la spate și se dau înapoi.

Alba: Arătați-mi mâinele. (Doc) O, Doc, nu mă așteptam. (Rușinosul) Hai să le vedem (le arată)
O, Rușinosule, vai, vai, vai. Și tu? (Voiosul) Ț-ț-ț. (Hapciu arată) Aaaa, sunt așa de murdare. Ce
rușine! Vai de mine, așa nu merge. Mergeți la spălat chiar acum sau nu vă atingeți de mâncare.

Cântec se spală toți. Vin și arată mâinele Albei fiecare pe rând.

Alba: Bravo! Iată acum fuguța la masă.

Dansul la masă.
După dans Voiosul se apropie de Alba.

Alba: Ce e Voiosule?
Voiosul: Dar acum ne putem juca?
Alba: Desigur. Să facem cu toții un cerc și să jucăm împreună cu Scufița Roție.

Toți joacă în cerc. Jocul ,, Nu fi supărat!”

Scufița: Acum trebuie neapărat să ajung la bunicuța să-i duc coșulețul iar florile le las aici drept
mulțumire pentru tot.
Alba: Bine, merg cu tine până la bunica ta să te conduc.
Doc: Scufița Roșie mai stai cu noi!
Scufița: Cu cea mai mare plăcere, dar trebuie să plec.
Alba: Dacă cu bunica ei totul va fi bine, ne vom întoarce împreună înapoi să ne jucăm în
continuare, dacă desigur îi va permite bunicuța ei. Bine?
Toți: Da, bine!
Alba: Să mergem dragă Scufiță, dar voi să aveți grijă și să nu deschideți ușa nimănui până nu ne
întoarcem noi, m-ați înțeles?
Mofturosul: De parcă se poate întâmpla ceva rău, ha.
Alba: Ne-am înțeles Mofturilă?
Mofturosul: Bine, bine.
Toți: Da, am înțeles!
Alba: Bine, noi am plecat!
Scufița: Vă mulțumesc pentru tot! La revedere!
Toți: La revedere!

După plecare albei și Scufiței Roșie, piticii încep să se joace prin casă de-aprinselea. Brusc se
aud bătăi în ușă. Toți se opresc din joc.

Doc: Cine e acolo?

Vrăjitoarea: Sunt o negustoreasă și am marfă frumoasă, dar mai ales gustoasă.
Voiosul: Vezi-ți de drum, negustoreaso, că n-avem voie să lăsăm pe nimeni înăuntru.
Vrăjitoarea: Dar de privit, cred că aveți voie să priviți, nu-i așa?
Hapciu (strănută)
Somnorosul: Așa e. Să fii sănătos Hapciu.
Hapciu: Mulțumesc!
Vrăjitoarea: Și dacă nu deschideți ușa cum veți vedea merele ce le am în coș? Niște mere mari și
dulci, dulci, de-ți lasă gura apă!
Mofturosul: Asta așa e . să deschidem fraților!
Doc: Dar ați uitat ce a spus Alba ca Zăpada?
Mofturosul: De ce întotdeauna trebuie să o ascultăm pe ea? Sunt doar niște mere.
Voiosul: Și merele nu mușcă!
Hapciu (strănută)
Somnorosul: Așa e. Să fii sănătos, Hapciu!
Hapciu: Mulțumesc!
Doc: Atunci să deschidem!

Intră Vrăjitoarea deghizită în babă.

Vrăjitoarea: Ia priviți dragilor ce frumusețe de mere am. (pune coșul pe masă) Sunt coapte și
foarte dulci. Dacă doriți, puteți gusta din ele.
Doc: Dar Alba ca Zăpada a spus...
Mofturosul: Alba a spus asta, Alba a spus alta... Gata, ajunge! Sunt doar niște mere! Să le gustăm
fraților!
Vrăjitoarea: Așa, gustați, dragilor, gustați. Ajung mere pentru fiecare, (aparte) am avut eu grijă
de asta, ha, ha.

Toți iau câte un măr și gustă din el.

Vrăjitoarea: Ei, cum?

Doc: Sunt gustoate, cu adevărat gustoase.
Vrăjitoarea: Păi, n-am spus eu!
Mofturosul: Și foarte dulci!
Somnorosul: Da, da!
Voiosul: Aoleu!
Doc: ce e?
Voiosul: Mă doare burta!
Somnorosul: Și pe mine!
Rușinosul: Și pe mine!
Doc: Vai de mine!

Toți se țin de burtă.

Vrăjitoare (râde): Ha, ha, ha... desigur că vă doare. Merele erau murdare, iar voi nu le-ați spălat
și deaceea acum vă doare burta.

Se aude muzica în depărtare.

Vrăjitoarea: Aș mai sta cu voi dragilor, să râd de naivitatea voastră, dar se pare că se întoarce
Alba ca Zăpada. Iar eu mă duc prin pădure poate mai întîlnesc așa prostuți ca voi să păcălesc.
Ha, ha, ha.

Vrăjitoarea pleacă râzând. În casă intră Scufița Roșie și Alba ca Zăpada.

Scufița: piticilo, dragilor, m-am întors. Bunicuța se simte bine și mi-a permis să vin la voi să ne
jucăm împreună. Sunt atât de bucuroasă!
Alba: Vai de mine! Ce se petrece aici? Ce-ați pățit, dragii mei?
Toți: Ne doare burta!
Alba: De ce?
Voiosul: De la mere.
Scufița: Dar de unde le aveți?
Doc: A fost o bătrânică și ni le-a dat.
Alba: O bătrânică? La sigur era Vrăjitoarea cea rea. Scufița Roșie, fugi fuguța la stejarul din
mijlocul pădurii acolo stă doctorul Aoleu și chema-l în ajutor.
Scufița: Bine (pleacă).
Alba: Iar voi de ce nu m-ați ascultat? Doar v-am spus să nu deschideți nimănui.
Somnorosul: Noi nu știam că e Vrăjitoarea cea rea.
Voiosul: Mofturosul a zis că nu vom păți nimic.
Mofturosul: A spus că e o negustoreasă și am crezut-o.
Alba: Vrajitoreasa e foarte șmecheră și recurge la diferite șiretlicuri pentru a păcăli așa naivi ca
voi. Altădată să fiți mai prudenți. Dar nu-i nimic în curând va veni Doctorul Aoleu și o să vă
lecuiască, căci este cel mai bun și cel mai grozav doctor, e foarte cumsecade.

Cântecul Doctorului.

Doctorul: Bună ziua Alba ca Zăpada! Bună ziua piticilor! Ce s-a întâmplat?
Alba: Le doare burta. Au mâncat mere pe care nu le-au spălat. Un singur om le poate ajuta –
dumneata, te rog, ajută-i!
Doctorul: Neapărat. Voi face tot ce-mi stă în puteri!
Piticii: Ura! A sosit doctorul Aoleu și ne va trata.
Doctorul scoate din trusa sa de medicamente pastile rotunde și le dă câte una la fiecare pitic.
Piticii le beau și pe loc se vindecă.

Doc: Gata, nu mă doare deja burtica.

Voiosul: Și mie mi-a trecut.
Somnorosul: Nici eu nu mai am dureri.
Hapciu: Ura! Nu mă doare!! (strănută)
Doctorul: Să fii sănătos! (îi mai dă o pastilă)
Alba: Și acum că vă simțiți bine ce trebuie să-i spuneți doctorului?
Toți: Mulțumim!!!
Mofturosul: Alba ca zăpada, vreau să-mi cer scuze că nu te-am ascultat și am fost atât de
încăpăținat. Dar acum promit că de azi voi cel mai ascultător pitic și voi fi mai atent pe viitor.
Doc: Bravo Mofturel!!
Scufița: Și eu promit că de-acum înainte n-o să mă abat niciodată din drum când oi merge
singură prin pădure, ci o să ascult de povețele mamei.
Alba: Așa să faci Scufița Roșie, iar voi, dragilor, să învățați pe viitor să ascultați de părinți,
bunei, educători, profesori și frații mai mari, dar să nu uitați niciodată să fiți copii educați. și
pentru a demonstra că suntem educați îi vom mulțumi doctorului Aoleu și drept semn de
recunoștință și mulțumire îi vom oferi acest buchet frumos de flori.
Doctorul: Mulțumesc!!!
Alba: Să nu uităm niciodată când plecăm undeva de cei șapte ani de-acasă.
Dacă ești cuviincioasă
Și te porți așa mereu

Mofturosul: Că ai șapte ani de-acasă

Să-și dea seama nu e greu.

Somnorosul: De ajuți un bătrânel

Ca să își ducă o plasă

Hapciu: Sau pe un puști mititel

Ai cei șapte ani de-acasă.

Doctorul: Să fii fetiță cuminte,

Liniștită, serioasă,

Scufița: Toți vor spune, ia aminte:

„Are șapte ani de-acasă”.

Voiosul: Iar atunci când tu saluți

și te-nclini politicoasă,

Doc: Vor spune mulți cunoscuți:

„E cu șapte ani de-acasă”.

Vrăjitoarea: Și la școală, negreșit,

Tu să fii sârguincioasă,
Să înveți ce n-ai reușit
În cei șapte ani de-acasă!.

Cântecul de final.