♠♥♣♦

Quintă Neloială

Teo Spătaru
Personaje:

Zeca de inimă roșie

Vali, Valetul de treflă

Damaris, Dama de treflă

Popa de caro

Asul de inimă neagră

Joker

Impiegatul (voce)
 Actul 1

Scena I

Vocea impiegatului:

“ Stimați spectatori, așezați-vă cât mai confortabil în scaune fiindcă urmează să fiți martori la o
crimă. Vizionare plăcută!”

Luminile se aprind.

Acțiunea se petrece în sala de așteptare a unei gări. Un valet, o damă, un popă, o femeie care
reprezintă cifra 10, un bărbat care seamănă cu un As. Dama e de fapt o prostituată. Valetul
cară două valize pe care sunt desenate două cărți de joc. Zeca stă pe un scaun într-o parte a
scenei. Dama și Asul stau unul lângă celălalt. Valetul și preotul stau unul lângă celălalt în
altă parte a scenei.

Dama (plângând, către As): Mi-ai omorât peștele!

Asul: Doar ți-am spus că nu îmi plac viețuitoarele marine.

Dama: Viețuitoarele marine?

Asul: Exact! Pești, rechini, balene. De asta te-am și luat pe tine. Slabă și terestră.

Dama: Și cine o să îmi mai dea Omega 3?

Asul: Doar eu.

Dama: Tu?

Asul: Da, eu.

Dama: Hm... Și o să îmi dai bani?

Asul: Da.

Dama: Și o să îmi cumperi haine?

Asul: Da.

Dama: Și o să...

Asul: Hai, gata cu prostiile! Părinte... sfințește te rog încăperea asta!

Dama: Am rămas fără donatori de Omega 3! ( plânge și urlă)

Asul ( către valet): Vali, adu-mi repede ceva de inimă. Femeia asta îmi face inima mai neagră.

Zeca: Vă pot recomanda eu zece remedii naturiste pentru inimă ( se ridică în picioare și în
timp ce rostește replica îi cade din buzunar o rolă lungă de hârtie).

Toți ceilalți strigă în cor: Nu ne interesează!

Valetul ( deschizând una dintre valize): Sigur.( sâsâit). Pentru dvs am doar Aspacardin.

Asul: E foarte bine. Și adu-mi și niște apă.

Valetul ( scoate și o sticlă de apă din valiză): Sigur. Pentru dvs am doar apă de Asturia.

Zeca: Vă pot eu recomanda zece izvoare minerale (idem)

Toți ceilalți strigă în cor: Nu ne interesează!

Asul: Îmi aduci o dată medicamentul ăla?

Valetul: Sigur. Imediat.

Asul: Nu imediat, acum! Ce tot faci acolo?

Valetul: Aranjez niște oameni. Solidari. Mai puțin...Gata! Am câștigat.

Asul: În timpul serviciului tu te joci oameni?

Valetul: Am glumit, șefu’. Eu sunt Vali, valetul cu valizele. Nu am timp de altceva.

Asul (către Damă): Și încetează și tu odată să mai plângi după peștele ăla! Ți-am mai spus: de
acum încolo eu voi fi As-ul tău din mânecă.

Damă: Dar eu voiam diversitate.

Asul: Ai avut destulă.

Damă: Tocmai că nu am avut. Doar ce am început să descopăr conservele și m-ai și răpit.

Asul: Normal. Sunt un prădător, femeie!

Valetul ( cu apa și medicamentul în mână): Acum vin!

Asul : Înveselește-o prima dată pe ea!

Dama: Nu e nevoie.

Asul: Ba este! Dacă eu zic că este, este!

Valetul îi dă medicamentul și apa damei. Dama bea medicamentul.

Asul: Ce ai făcut, netrebnicule?

Valetul: Am inveselit-o.

Asul: Uită-te la ea! Ți se pare mai veselă?

Valetul: O să fie peste jumătate de oră. Așteptăm să își facă efectul.

Asul: Doamne! Sunt înconjurat numai de tâmpiți! Adu-mi alt medicament.

Valetul: Tot de inimă?

Asul: Da, normal.

Valetul: Am o veste proastă. Era ultimul medicament.

Asul: Ultimul medicament de inimă?

Valetul: Da.

Asul: Cum spuneam: o adunătură de tâmpiți!

Valetul: Vă pot aduce un medicament pentru picioare, dacă doriți.

Asul: De ce aș avea nevoie pentru picioare?

Valetul: Mă gândeam că poate vi s-au înmuiat picioarele când ați aflat că nu mai avem
medicamente pentru inimă.

Asul: Te-ai gândit prost! Gata cu prostiile astea! Adu-mi un scaun să mă așez. Nu am de gând să
stau pe mizeriile astea.

Valetul: Am înteles, să trăiți!

Asul: Mai bine, două. Să stea și ea.

Dama: Pot să stau și pe astea, de aici.

Asul: Nu se discută! Dacă am zis două, două să fie!

Valetul scoate două scaune pliabile din valiză. Dama și Asul se așează pe ele.

Asul: Părinte, ai sfințit încăperea?

Popa: Excelență, nu mi-am permis să vă deranjez. Păreați ocupat și mi-am zis că e mai bine să
aștept.

Asul: Sunt mai deranjat că nu ai făcut ce am zis.

Popa: Îmi pare rău, Excelență! Acum sfințesc.

Asul: Acum nu mai e nevoie toată încăperea. Scaunele astea le-ai sfințit?

Popa: Nu, Excelență. Nu am știut. Nu mi-a spus nimeni că trebuie.

Asul: Vali! De ce nu i-ai spus părintelui că trebuie să sfințească scaunele?

Valetul: Șefu, scaunele au stat la întuneric, în valiză.

Asul: Cu atât mai mult, că au stat la întuneric, trebuiesc sfințite.

Valetul: Dar pe dvs, înainte de culcare, când se stinge lumina, vă sfințește cineva?
Asul: Obraznicule! Asta nu te privește pe tine. Eu sunt sfințit din naștere. Mai o dată să te aud și
te dau afară, mucosule! M-ai auzit?

Dama: Acum e rândul lui să fie înveselit.

Valetul: Nu ați auzit că mă dă afară dacă mai spun ceva?

Dama: Nu te dă!

Valetul: De unde știți?

Dama: Gândește-te puțin.Vorbești cu mine și tot aici ești, nu? Înseamnă că nu te-a dat afară.

Valetul: Mă dă, dacă vorbesc cu el.

Dama ( către As): Puișor, nu-i așa că nu îl dai afară?

Asul: ....

Dama: Puișor...

Asul: Mai vedem..

Dama (către Valet): Hai, înveselește-l!

Valetul: Sunteți sigură?

Dama: Da.

Valetul ( se apropie de As): Ce legume au ochii dvs?

Asul: Poftim?

Valetul: Ce legume au ochii dvs?

Asul: Ce e cu întrebarea asta idioată?

Dama( îl mângâie pe cap pe As): Hai, fă un efort și răspunde!

Asul: Dar e o întrebare absurdă.

Dama: Hai, puișor...

Valetul: Oricum, noi toți știm ce legume se ascund în ochii dvs...

Asul: Aaaa, da? Ridiche. Poftim!

Valetul: Răspuns greșit.Mai aveți două încercări.

Asul: Castravete.

Dama: Puișor, dar nu te grăbi. Gândește-te logic...

Valetul: Greșit. Mai o încercare.

Asul: Fasole.

Valetul: Nu.

Asul (se ridică nervos): Sunteți niște tâmpiți cu toții! Îndrăzniți să mă contraziceți? Știți voi mai
bine ce e în ochii mei?!

Valetul: Roșii.

Asul: Poftim?

Valetul: Roșii era răspunsul. Aveți ochii roșii. Veniți să vedeți!

Dama( se apropie de As): Puișor, chiar ai ochii roșii.

Popa ( se apropie de As): Excelență, chiar aveți ochii roșii.

Zeca: Vă pot recomanda eu zece remedii pentru ochi roșii.( idem)

Toți ceilalți în cor: Nu ne interesează!

Zeca: Sau zece legume...( idem).

Toți ceilalți în cor: Nu ne interesează!

Zeca: Nicicând nu m-am simțit mai utilă...

Asul: Am ochii roșii?

Dama, Valetul, Popa: Da!

Asul: Sunt bolnav. Am să mor și o să se aleagă praful de voi. Sunt bolnav.

Dama: O să mori?

Asul: Da, o să mor.

Dama: Puișor, dar nu se poate una ca asta! Cine o să îmi mai cumpere haine?
Valetul: Poate, totuși, v-a tras doar curentul...

Asul: Tâmpitule! Pe mine să mă tragă curentul? Pe unul cu funcția mea să îl tragă curentul? Eu
mă lupt doar cu cele mai cumplite boli. Am cumpărat asistente, medici, am cumpărat chiar și
spitale întregi și pe mine să ajungă să mă tragă un amărât de curent? Imposibil. Mă auziți?
Imposibil.

Valetul: Dar ce vă mai place să jigniți...

Asul: Asta nu e jignire, e băgat în seamă. Bucură-te că te bag în seamă.

Valetul: Sunt în extaz.

Asul: Voi chiar credeți că scăpați așa ușor de mine? N-am nici pe dracu’. Sunt sănătos tun.

Popa: Excelență, niciodată nu ați arătat mai bine!

Dama: Puișor, mi-ai luat o piatră de pe inimă.

As: Femeie, tu n-ai inimă. ♣ Cu atât mai puțin pietre. Hai, gata, că am obosit. Vreau să stau jos.

Zeca: Vă pot recomanda zece pietre prețioase...(idem).

Toți ceilalți în cor: Nu ne interesează!

Asul ( se așează pe scaun): Unul ca mine nu moare. Să fie clar! Cât e ceasul?

Popa: Excelență, este ora 20 si 17 minute.

Asul: Și în ce zi suntem?

Popa: Excelență, azi e sâmbătă.

Asul: Luna?

Popa: Excelență, suntem în luna octombrie.

Asul: La cât trebuie să ajungă trenul?

Popa: Excelență, la 20 și 30 de minute .

Asul: Mai puțin.

Pe fundal se aude vocea impiegatului :

“Stimați călători, trenul personal din direcția Șeptică va ajunge în gara Poker cu o întârziere de
nu se știe exact câte minute. Elefantul care trăgea vagoanele a făcut trompetoză și a plecat să
cânte jazz. Din păcate a luat cu el și radical din 53 de vagoane. Se caută alt animal pentru a duce
la bun sfârșit călătoria. Ne cerem scuze pentru incoveniențele create”.

Asul: Ăsta era trenul nostru?

Popa: Da, excelență.

Asul: Sunt atât de obosit că nici nu mai am putere să mă revolt.

Dama: Puișor, nu poți suna pe cineva să vină să ne ia?

Asul: Cu ce să sun? Nu mai există telefoane, nu mai există mașini, autobuze, nimic. Doar
amărâtul ăsta de tren pe care trebuie să îl așteptăm.

Dama: La relațiile tale sunt sigur că găsești ceva...

Asul: Care relații? Ce știi tu... Gata, faceți liniște vreau să dorm! Să mă treziți când vine trenul.

Se așează toți pe scaune.

Zeca: Vă pot recomanda zece lucruri pe care le poți face în timp ce aștepți trenul( idem).

Toți ceilalți în cor: Nu ne interesează!

Se sting luminile. Pe fundal se aude melodia Shape of my heart/ Sting.

Scena II

Același decor. Zeca face schimb de haine cu Dama, iar Valetul cu Popa. Asul începe să își
piardă treptat mobilitatea membrelor. Joacă toată scena cu mâna dreaptă paralizată. Toți
așteaptă pe scaune. Asul doarme.

Dama: Vă rog să faceți un pic de liniște. Doarme...

Valetul: Dar nu a zis nimeni nimic.

Dama: Nu contează. V-am auzit gândurile.

Valetul: Eh, asta-i bună.

Dama: Vorbesc serios.

Valetul: Nu vă cred.

Dama: E problema ta.

Valetul: Și ce au spus gândurile mele? Așa... de curiozitate.

Dama: Exact ce spun acum.

Valetul: Acum?

Dama: Da.

Valetul: Adică ce am spus acum am gândit de fapt și acum 3 minute?

Dama: Exact.

Valetul: Și ce o să spun peste 5 minute înseamnă că gândesc și acum?

Dama: Exact.

Valetul: Și ce o să spun peste jumătate de oră voi fi gândit peste 20 de minute sau acum?

Dama: Depinde.

Valetul: Depinde de ce?

Dama: De gânduri, evident.

Valetul: Și cum trebuie să fie gândurile alea ?

Dama: Fucsia și rombice.

Valetul: Și cum sunt acum?

Dama: Mov și triunghiulare.

Valetul: Am înțeles. Și le pot schimba de la un moment la altul?

Dama: Da, dar vă trebuie un camion plin cu vinete.

Valetul: Cu vinete?

Dama: Da.

Valetul: Cu dovlecei nu se poate?

Dama: Ba da, dar pentru fiecare camion cu dovlecei vă trebuie un aspirator cu buze.

Valetul: Și pentru fiecare aspirator cu buze?

Dama: O biserică de zacuscă.

Valetul: Și pentru fiecare biserică de zacuscă?

Dama: O clătită cu antibiotice.

Popa: Spovedanie pentru strănuturi.

Zeca: Zece recomandări pentru jacuzzi cu arici( idem).

Dama: O zmeură cu artificii.

Valetul: O valiză cu nori.

Popa: Un altar cu ciorapi.

Zeca: Zece recomandări pentru un ficat plin de curcubee( idem).

Dama: Un fluture cu lanterne.

Valetul: Un picior cu buzunare.

Popa: Un busuioc cu pedale.

Pe fundal se aude vocea impiegatului :

“ Stimați călători: trenul personal din direcția Șeptică și-a reluat călătoria. După eforturi
considerabile, s-a găsit o cămilă ieșită la pensie care să tragă toate cele radical din nu știu câte
vagoane. Să îi urăm succes și drum bun!

Valetul, Dama, Popa (aplaudă): Uraaaa!

Asul (se trezește): Ce e cu gălăgia asta?

Dama: Puișor, vine trenul!

Popa: Excelență, vine trenul!

Valetul: Vine...

Asul: Trenul?

Dama, Valetul, Popa: Daaaa!

Asul: Cât am dormit?

Popa: Excelență, aproximativ 45 de minute.

Asul: Doar atât? Am avut impresia că am dormit jumătate plus un sfert de oră.

Dama: Imposibil, puișor!

Asul: Hai, ajutați-mă să mă ridic!

Valetul se apropie de As. Îi întinde mâna. Asul dorește să întindă și el mâna dreaptă, dar își dă
seamă că nu o poate mișca.

Asul ( urlă): Nu îmi pot mișca mâna!

Popa: Excelență, poate ați stat cu mâna sub ceva nepotrivit și v-a amorțit.

Asul: Poftim???

Valetul: Șefu’, aveți cea mai frumoasă mână dreaptă din lume!
Zeca: Puișor...

Dama: Îți pot recomanda eu zece mâini drepte nou nouțe ( se ridică în picioare și îi cade din
buzunar o rolă lungă de hârtie).

Asul: Ce naiba v-a apucat pe toți? Și de ce sunteți îmbrăcați așa?

Toți ceilalți: Așa cum?

Asul: V-ați inversat hainele.

Valetul ( se uită la Popa): Nu-i adevărat!

Popa( se uită la Valet): Nu-i adevărat.

Dama( se uită la zecă): Nu-i adevărat.

Zeca( se uită la Dama): Nu-i adevărat.

Asul: Ați înebunit? Cum să nu fie adevărat? Uitați-vă în oglindă. De fapt, ce îmi bat eu capul
atâta? Îmbrăcați-vă cum vreți. Și ce mi-ați făcut la mână? De ce n-o pot mișca? Spuneți-mi! Ce
mi-ați făcut?Nenorociților!

Toți ceilalți: Dar nu v-am făcut nimic.

Asul: Cum adică nu mi-ați făcut? Înainte să adorm puteam să îmi mișc mâna. Acum, m-am trezit
și nu o pot mișca. Înseamnă că mi-ați făcut ceva cât am dormit. Ce mi-ați făcut?

Toți ceilalți: Dar nu v-am făcut nimic. Nici măcar nu ne-am ridicat de pe scaune.

Asul ( către Zeca): Tu cine ești?

Zeca: Eu?

Asul: Da. Tu? Ne cunoaștem?

Zeca: Nu, nu cred.

Asul: Și atunci ce te bagi în seamă?

Zeca: Am crezut că...

Asul : Ai crezut prost. Vorbești când îți dau eu voie să vorbești. Ne-am înțeles?

Zeca: Da...
Asul (către Valet): Și tu ce ai rămas așa blocat în fața mea? Dispari și tu de aici! Doar vezi că nu
îți pot da mâna.

Valetul: Ce să zic? Ne bucurăm că v-ați trezit ( se îndepărtează și se așează pe scaun).

Zeca: Totuși... Vă pot recomanda...

Toți ceilalți în afară de Damă: Nu ne interesează!

Dama: Puișor....

Asul: Niciun puișor!

Dama: Poate are ceva interesant să îți spună...

Asul: Cine? Pârlita asta? Mă îndoiesc!

Popa: Excelență, poate ar fi bine să vă liniștiți puțin. O să vi se facă rău.

Asul: Mai rău de atât nu are cum să mi se facă! Sunt blestemat să stau cu voi, niște amărâți,
într-o amărâtă de gară așteptând un amărât de tren care cine știe când vine. Ce poate fi mai rău?
Nimic!

Valetul: Poate doar să vi se paralizeze și cealaltă mână...

Asul: Mușcă-ți limba, șarpe ce ești!

Pe fundal se aude vocea impiegatului :

“ Stimați călători:trenul personal din direcția Șeptică va ajunge în gara Poker cu o întârziere de
nu se știe exact câte minute. Cămila pensionară care a tras vagoanele în ultimii kilometri, a
primit vouchere la mare și a plecat să își bage cocoașele în nămol. Din păcate, a luat cu ea și
radical din 47 de vagoane. Ne cerem scuze pentru inconveniențele create!”.

După terminarea anunțului, Zeca se prăbușește pe jos. Ceilalți își continuă activitatea ca și
cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar Dama reacționează.

Asul: La naiba cu trenul ăsta! M-am săturat.

Popa: Excelență, greu ajunge trenul ăsta. Parcă am fi în România.

Valetul: Șefu’, nu cred că v-am zis vreodată, dar sunteți cel mai bun șef pe care l-am avut.
Asul: Păi, tu nu ai avut alt șef.

Valetul: Aveți dreptate. Ăsta e al doilea motiv.

Asul: Și care este primul?

Valetul: Șefu’, nu cred că v-am zis vreodată, dar sunteți cel mai bun șef pe care l-am avut.

Asul: Păi, tu nu ai avut alt șef.

Valetul: Aveți dreptate. Ăsta e al doilea motiv.

Popa: Excelență, poate ar fi bine să vă spovediți.

Asul: De ce? Eu nu am păcate.

Popa: Așa este, Excelență. Mă iertați.

Asul: Până la sfârșitul lunii, să spui de 3 ori pe zi, un Tatăl Nostru și se iartă.

Popa: Am înțeles, Excelență.

Dama (se apropie de Zecă și se apleacă asupra ei) : Ești bine?

Niciun răspuns.

Apare pe scenă Jokerul, îmbrăcat colorat. În mână dreaptă ține o umbrelă colorată. Se joacă
cu ea când intră în scenă. Când își face apariția, pocnește din degete și celelalte personaje se
opresc din ce fac și rămân într-o anumită poziție. Popa se pregătea să se așeze pe scaun când
Jokerul a pocnit din degete.

Jokerul: Empatie sau inducere în eroare? Există o întreagă psihologie a victimelor, de ce unele
persoane ajung să fie victime și altele nu, ce factori determină aceste aspecte, etc, etc... Dar nu
am să vă plictisesc cu asta( se îndreptă spre popă și îi ia scaunul de sub fund). Există totuși un
citat care îmi place. Nu mai țin minte exact cui îi aparține, dar am să vi-l spun:” Călăul a fost
lângă victimă în cele mai grele momente ale acesteia” ( începe și râde zgomotos). Hai,
recunoașteți că e amuzant! ( se plimbă cu scaunul în mână căutând cel mai potrivit loc). În
general oamenii atunci când vor să pară mai profunzi și mai interesanți decât sunt în realitate fie
îți vorbesc în citate, fie asociază tot felul de concepte contradictorii care la prima audiție sună
bine, dar dacă stai să le analizezi mai bine, nu spun mai nimic. Ați întâlnit genul acesta de
oameni, nu? Sunt convins. Adevărul e că știu și eu 4-5 citate și le tot învârtesc și le rostesc din
când în când ca să impresionez. Unde crima mă-sii să mă așez? Greu e să găsești un loc potrivit
în ziua de azi. Cred că aici e bine ( se așează în locul care îi oferă cea mai buna imagine de
ansamblu). Nu, nu e bine( se ridică). Aaaa. Am uitat să mă prezint. Inspector, comisar și
detectiv particular Le Glumă, aka Joker . La dispoziția dvs ( face o plecăciune după care se
așează pe scaun). Cel mai bun loc posibil! Să vedem ce se mai întâmplă. Acțiune! (pocnește din
degete).

După o secundă pocnește din degete.

Joker: Am uitat să vă întreb ceva. Doar mie mi se pare dubioasă cămila pensionară? Adică eu
înțeleg că ai primit niște vouchere la mare și că ți-ar plăcea mai mult să te distrezi, dar chiar așa,
să pleci ca un ultim dezertor și să lași călătorii pe drum? Hm..Suspect. De-a dreptul suspect. Și
ce să mai spun de elefant. Fix când trăgea vagoanele după el și-a descoperit pasiunea pentru
muzică. Eu nu înțeleg persoanele care se abat de la calea ferată doar pentru a-și urma visele. Ce
poate fi mai important în viața asta decât să tragi un tren după tine? Nimic. Absolut nimic.Vă
spun eu: așteptarea e cea mai mare crimă, iar eu am văzut multe crime la viața mea. Ceva pute a
complicitate. Așa îmi spune intuiția mea masculină de inspector, comisar și detectiv particular.
Ce face un tren care se plimbă din gară în gară? Știți? Nu știți? Atunci vă spun tot eu. Face
gargară (râde zgomotos). Hai, gata! Să vedem ce se mai întâmplă. Acțiune! (pocnește din
degete). Popa cade

Asul: Cât e ceasul?

Popa: Excelență, 18 și 24 de minute.

Jokerul se prăpădește de râs. Toți se comportă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Dama ( îi verifică pulsul Zecăi): Nu are puls.

Asul: Și în ce zi suntem?

Popa: Excelență, azi e joi.

Dama (își pune urechea peste pieptul Zecăi): Nu îi bate nici inima.

Asul: Luna?

Popa: Excelență, suntem în luna august (se ridică).

Asul: Parcă acum o oră eram în luna octombrie, nu?

Popa: Așa este, Excelență.

Dama: Cred că e moartă.

Valetul: Se preface.
Asul: Să știi că nu mi-au plăcut niciodată lunile anului.

Popa: Nici mie, Excelență.

Asul: Trebuie să îți mărturisesc ceva: nu ți se pare că fiecare lună are farmecul ei? Asta îmi place
la ele.

Popa: Așa este, Excelență.

Dama: Ați auzit? E moartă!( urlă)

Toți ceilalți: Se preface.

Dama: Cum să se prefacă? Nu are puls, nu îi bate inima. E moartă. Înțelegeți? Moartă.

Toți ceilalți: Se preface.

Dama: Trebuie să facem ceva? Nu o putem lăsa aici.

Toți ceilalți: Nu ne interesează.

Dama: Părinte...

Popa: Îmi pare rău! Sunt în timpul liber. Nu fac înmormântări.

Jokerul râde zgomotos.

Dama: Vali, te rog eu, ajută-mă să o car.

Valetul: Îmi pare rău, eu car doar valize.

Dama: Și dacă o băgăm în valiză?

Valetul: Dacă o băgați în valiză, nu mai car nici valize.

Jokerul râde zgomotos.

Dama: Puișor...

Asul: Îmi pare rău, am mâna dreaptă paralizată.

Dama: Și mâna stângă?

Asul: Mâna stângă nu consideră că e moartă.

Joker: Auzi la el. Mână stângă nu consideră că e moartă (râde zgomotos). E criminal!
Dama: E moartă...

Toți ceilalți: Nu ne interesează! ( inclusiv Jokerul).

Dama ( o apucă de haine și o trage): Bine. Mă descurc singură atunci.

În timp ce Dama se chinuie să o scoată afară de pe scenă, cei trei își continuă discuțiile.

Jokerul pocnește din degete și personajele se opresc într-o anumită poziție.

Jokerul: E simplu. Elefantul și cămila au comis crima.Sunt convins de asta. Mai trebuie să aflu
motivul și cum au săvârșit crima și gata, am rezolvat cazul. Poate vă întrebați cum am ajuns la
concluzia asta și într-un timp atât de scurt. Cât se poate de simplu. Prin seducție, nu deducție,
adică te lași sedus de primul gând care îți vine în minte și ăla îți indică soluția. Intuiție, nu logică.
Sunt genial ( râde zgomotos). Acțiune!(pocnește din degete)

Asul: Vali, ai ceva pentru durere de cap?

Vali: Da.

Asul: Adu-mi și mie ceva.

Vali( se îndreaptă spre valize): Imediat.

Asul: Părinte, cât mai costă o rugăciune?

Popa: Excelență, pentru dvs nimic.

Asul: Nu pentru mine. În general, întreb.

Popa: Excelență, pentru cei săraci, mult, pentru cei bogați, nimic.

Vali ( deasupra valizei, scoate obiecte din el): Un Aspirator e bun?

Asul: Nu.

Joker: Ba da, e bun, dă-i-l.

Vali( bagă aspiratorul înapoi și scoate un ghiveci cu flori): Un Asparagus?

Asul: Nu.

Joker: Ba da, e bun, dă-i-l.

Vali:(bagă ghiveciul cu flori și scoate altceva): Un Astronaut?

Asul: Nu.

Joker: Ba da, e bun, dă-i-l.

Vali:( bagă astronautul și scoate o pastilă): O Aspirină?

Asul: Da. Asta e!

Joker: Nu, nu și iar nu!

Vali bagă pastila în gură și o înghite.

Joker: Așa, da! Bravo( râde zgomotos).

Asul: Ce ai facut, netrebnicule?

Vali: Am înghițit-o.

Asul: De ce?

Vali: Păi ați zis că e bună!

Asul: Păi e bună pentru mine, nu pentu tine!

Vali: A început să mă doară capul și pe mine.

Asul: Și eu ce mă fac acum?

Revine Dama și se așează pe scaun.

Pe fundal se aude vocea impiegatului :

“Toți oamenii cu funcții importante au fost deposedați de ele.”Repet: “Toți oamenii cu funcții
importante au fost deposedați de ele”

Valetul: Cred că e vorba și de dvs.

Asul:....

Dama: Cine o să îmi mai cumpere mie haine?

Asul :(oftează resemnat pe scaun): Sunt atât de obosit.Vreau doar să dorm...

Se sting luminile. Pe fundal se aude melodia Poker face/ Lady Gaga.

Scena III

Același decor. Dama își schimbă hainele cu Popa. Asul joacă toată scena cu mâna si piciorul
drept pararalizate. Toți așteaptă pe scaune. Dama citește din două cărți în același timp: Dama
de pică și Dama cu camelii. Asul doarme.

Dama: Vă rog să faceți liniște! Nu mă pot concentra la citit.

Valetul: Dar nu a zis nimeni nimic.

Dama: Nu contează. V-am citit subtitrarea de la gânduri.

Valetul: Subtitrarea?

Dama: Exact.

Valetul: De la gânduri?

Dama: Exact.

Jokerul apare pe scenă cu un castron de popcorn. Pocnește din degete și personajele se opresc
într-o anumită poziție.

Jokerul: Crima mă-sii, am uitat să pun pe pauză! Am pierdut ceva interesant?(către public) Nu?
Atunci e bine.( trece prin fața fiecărui personaj și duce castronul în dreptul nasului lor).
Miroase bine, nu? Delicios. Stați liniștiti, e doar pentru mine (râde zgomotos și apoi merge să se
așeze pe scaun). Acțiune( pocnește din degete).

Valetul: Măi, să fie?! Acum citiți și subtitrări.

Dama: Acum, atunci și uneori și întotdeauna.

Valetul: Părinte...

Popa: Da! Miroase cumva a Popă- Corn?

Valetul: Auziți ce spune?

Popa: Înțeleg, dar mă fac că nu aud.

Valetul: Și ce scrie în subtitrarea asta?

Dama: Chiar vreți să știți?

Valetul: Chiar vă inorog.

Dama: Bine, tu ai vrut. Scrie: “Aici a locuit o familie de nasturi”.

Valetul: Nasturi?

Dama: Da, nasturi.

Valetul: Din ăia cu mai multe nasuri?

Dama: Da, din ăia.

Valetul: Și câte nasuri au?

Dama: Depinde.

Valetul: Depinde de ce?

Dama: De inter...nări, evident.

Valetul: Internări?

Dama: Evident.

Valetul: Și unde au plecat?

Dama: Într-o găleată cu eucalipți.

Valetul: Ba nu, mai degrabă într-un cofrag de ouă cu sufragerie.

Dama: Într-o mașină de cusut cu sfârcuri.

Valetul: Într-o lăptărie cu scaieți.

Popa: Într-o tămâie cu colesterol.

Dama: Într- o bordură cu măsele.

Valetul: Într-o scroafă cu precipitații.

Popa: Într-o tuberculoză cu murături.

Dama: Într-un prezervativ cu ginseng.

Valetul: Într-o ciorbă cu asteroizi.

Popa: Într-o rugăciune cu stafide.

Dama: Într-o trambulină cu ochelari.

Valetul: Într-un mușuroi cu vitamine.

Popa: Într-o lumânare cu aplauze.

Jokerul: Ce naiba vorbesc ăștia aici?! Să știți că crima perfectă nu e cea în care făptașul nu e
descoperit niciodată, ci să stai ani de zile lângă cineva, să vorbiți zilnic și aproape de fiecare dată
să nu înțelegi ce îți spune sau ce îi spui. Cea mai letală armă- cuvântul golit de sens. Crima
mă-sii cât sunt de profund!( râde zgomotos).

Pe fundal se aude vocea impiegatului:

“ Stimați călători: trenul personal din direcția Șeptică și-a reluat călătoria. După eforturi
considerabile, s-a găsit o broască țestoasă care să tragă toate cele radical din 39 de vagoane. Să îi
urăm succes și drum bun!

Valetul: Vine trenul!

Dama: Vine trenul!

Popa: Vine trenul!

Asul ( se trezește): Vine trenul?

Toți ceilalți: Daaaa!

Asul: Cât e ceasul?

Popa: Excelență, este minutul 25 din ora 14.

Asul: Așa puțin am dormit?

Popa: Excelență, ați dormit exact și fix cât trebuie. Mai exact și fix 2 minute și 40 de ore.

Asul: Degeaba. Tot obosit mă simt.

Popa: Puișor, arăți nemaipomenit!

Jokerul pocnește din degete și personajele se opresc într-o poziție anume.

Jokerul: Puișor, puișor, puiule, puiuț. Bleah, bleah, bleah! De fiecare dată când aud oameni care
folosesc alintul ăsta,mă gândesc la un cocoș și o găină care în momentele lor de tandrețe strigă
unul la celălalt: “Femeie”, „Bărbate”, „Omule”! Oribil! Hai, acțiune! (pocnește din degete).

Dama: Excelență, arătați formidabil!

Asul: Chiar arăt?

Toți ceilalți: Bineînțeles.

Asul: Ce zi e astăzi?

Popa: Și marți și sâmbătă.

Asul: Cum vine asta?

Popa: Excelență, dacă vă convine mai mult marți, atunci e sâmbătă. Dacă vă convine sâmbătă,
atunci e marți.

Asul: Atunci să fie luni.

Popa: Nu se poate, Excelență.

Asul: De ce să nu se poată?

Popa: Pur și simplu nu se poate.

Asul: Dacă eu vreau să fie azi luni, e luni, ai înțeles?

Popa: Nu se poate, Excelență.

Asul: Dacă eu spun că se poate, se poate.

Popa: Nu se poate, Excelență.

Asul: În ce lună suntem?

Popa: Început de iunie, sfârșit de aprilie.

Asul: Așa da.

Dă să se ridice de pe scaun , dar își dă seamă că nu poate să își miște nici mâna dreaptă, nici
piciorul drept.

Asul: Ce naiba...!

Dama: Puișor, ce s-a întâmplat?

Asul: Acum nu mai pot să îmi mișc nici piciorul drept. Ce naiba tot îmi faceți?!

Popa: Excelență...

Dama: Puișor, dar nici măcar nu ne-am ridicat de pe scaun.

Valetul: Recunosc, eu sunt de vină.

Jokerul pocnește din degete și personajele se opresc într-o anumită poziție.

Jokerul: Da, da, valetul e criminalul. Știam eu. L-am bănuit de mai demult. Și da, tot prin
seducție am ajuns la concluzia asta. Mai trebuie să găsesc motivul și cum a făcut-o și am rezolvat
cazul. Floare la ureche! Acțiune! (pocnește din degete).

Asul: Știam eu. Ce mi-ai făcut, nenorocitule?

Valetul: Ce trebuia!

Dama: Puișor, minte.

Popa: Excelență, minte.

Asul: Ba nu minte.

Dama: Ba da, minte.

Asul: Ba nu!!

Dama: Excelență...

Popa: Puișor...
Asul: Ah! Păcat că nu mă pot ridica de pe scaunul ăsta. Ți-aș fi tras un pumn în fața aia a ta de
valet.

Valetul: Așa este. Mare păcat.

Asul: Trage-ți tu un pumn în față și prefă-te că l-ai primit de la mine. Ce zici?

Valetul: Ce să zic? Paralizia vă face tot mai amuzant.

Asul: Nenorocitule! Eu m-am născut amuzant, dar am o perioadă de regres acum.

Dama: Puișor, vrea doar să te enerveze...

Popa: Excelență, să nu vi se facă rău!

Asul: Îmi este deja, nu că o să mi se facă.

Dama (se apropie de As și îl mângâie pe cap): Gata, puișor. O să treacă.

Asul: Eh, o să treacă...

Dama ( către Valet): Ce naiba te-a apucat și pe tine?

Valetul: Ce m-a apucat?M-am săturat de mofturile lui. Asta m-a apucat!

Jokerul: Uite și motivul. Hai, recunoaște și gata!

Asul: Da? Te-ai săturat? Pleacă atunci. Să văd unde te duci? Pleacă. Ești liber.

Popa: Excelență, e tânăr. L-a luat gura pe dinainte...

Dama: Gata, puișor, Mămica e lângă tine. Te-ai mai liniștit?

Asul: Da. Ce ați mai făcut cât am dormit? Ceva noutăți?

Dama: Prețul trotuarului a crescut cu o damă.

Popa: Lumânările au început să ardă de nerăbdare.

Valetul: Secara nu se mai cară în valize.

Asul( către Valet): Ce faci până la urmă? Rămâi sau pleci?

Valetul: Aș pleca într-o secundă, dar unde naiba să mă și duc?

Asul ( către Damă): Hai, du-te și tu de aici! Sunt mai bine.

Dama: Puișor, ești sigur?

Asul: Da, hai du-te!

Dama se așează pe scaun și își continuă lectura din cele două cărți.

Asul ( către Valet): Ce mai ai prin valizele alea?

Valetul: În valize?

Asul: Da, în valize.

Valetul: Vă arăt imediat.

Valetul scoate din valize două scaune pliabile pe care le așează in fața asului, unul lângă
celălalt.

Asul: Ce sunt astea?

Valetul: Două sticle de pălincă.

Asul: Cum să fie două sticle de pălincă? Sunt două scaune.

Valetul: Aveți dreptate. Sunt două scaune.

Asul: Și de ce mi le-ai adus?

Valetul: Am auzit că sunteți constipat.

Asul: Ai auzit prost. Nu am nicio problemă.

Valetul: Nici pe partea dreaptă? Toată partea dreaptă...

Asul: Nici. Nu am nevoie de scaunele astea. Ia-le din fața mea!

Valetul: Vi le-am adus mai aproape ca să le vedeți mai bine.

Asul: Gata, le-am văzut. Ia-le!

Valetul: Stați liniștit, o să le iau la un moment dat.

Asul: Acum, nu la un moment dat! Acum!

Dama: Puișor, linișteste-te! Ți-a spus că o să le ia.

Popa: Excelență, o să vi se facă rău.

Valetul: Să vedem ce mai avem noi prin valize. Ah, da! ( scoate o scândură și o pune peste cele
două scaune)

Asul: Ce e asta?

Valetul: Asta e o ciupercă.

Asul: Cum să fie o ciupercă? E o scândură.

Valetul: Da, aveți dreptate, e o scândură.

Valetul tot scoate lucruri din cele două valize și le așează în fața Asului până ce acesta nu se
mai vede.

Jokerul: E clar, el e ucigașul. Nici nu are rost să mai mă uit. Cred că am să trag un pui de somn.
(adoarme pe scaun și începe să sforăie la un moment dat)

Asul: Te-am lăsat să îți faci damblaua. Acum ești mulțumit?

Valetul: Păi dvs ați vrut să vedeți ce am în valize. Eu doar v-am arătat.

Asul: Am văzut. Acum mută-le înapoi!

Valetul: Imediat.

Pe fundal se aude vocea impiegatului:

“Stimați călători, trenul personal din direcția Șeptică va ajunge în gara Poker cu o întârziere de
nu se știe exact câte minute. Broasca țestoasă care trăgea vagoanele a plecat la restaurant să
mănânce broschete. Din informațiile pe care le avem broasca se pare că a rămas blocată în ușă.
Din păcate a luat cu ea și radical din 23 de vagoane. Se caută alt animal pentru a duce la bun
sfârșit călătoria. Ne cerem scuze pentru inconveniențele create”.

După terminarea anunțului,Valetul se prăbușește pe jos.

Asul: Ce s-a auzit? Ce a fost zgomotul ăsta?

Dama: Vali...
Asul: Ce e cu Vali?

Popa: Excelență, s-a prăbușit.

Asul: Se preface. Vrea să mă păcălească.

Popa: Excelență, nu cred.

Asul: Vali, termină cu prostiile și ridică-te! Știm că vrei să ne păcălești.

Dama: Nu mai respiră.

Asul: Oamenii decenți mor în prima zi a anului, după Revelion.

Dama: Nu mai are puls.

Asul: Oamenii indecenți, în restul zilelor.

Dama: Cred că e mort.

Asul: Și oamenii cu adevărat ridicoli mor de ziua lor de naștere.

Dama: E mort! ( urlă)

Popa: Nu se poate!

Asul: Oamenii amuzanți mor de atâta lipsă de umor.

Dama: Ba, da se poate! E mort. Părinte, verifică și tu!

Popa se apropie de Damă și Valet.

Popa:( verifică pulsul, bătăile inimii): Da, e mort.

Asul: Oamenii pașnici mor de omor.

Dama: Părinte, ajută-mă să îl scoatem de aici.

Popa și Dama îl apucă pe Valet și îl trag în afara scenei.

Asul: Oamenii plictisiți mor în timpul partidelor de amor.

Dama: Hai să îl punem aici! (se aude din spatele scenei)

Asul: Oamenii activi mor de hemoroizi.

Liniște.

Asul: Iar Vali nu știu de ce moare fiindcă el se preface. Vali?

Liniște.

Asul:Părinte?

Liniște.

Asul: Damaris?

Liniște.

Asul: Unde ați plecat cu toții?

Liniște.

Asul: Răspundeți! Nu mă lăsați aici singur. Să nu îndrăzniți să mă lăsați aici singur!

Liniște.

Asul: ( încearcă să se ridice în picioare, dar nu reușește) Vă ordon să veniți înapoi!

Întoarceți-vă! Nu valorați nimic fără mine.

Liniște.

Asul:( încearcă să se ridice în picioare, dar nu reușește). O să regretați! Mă auziți? O să

regretați!.

Liniște.

Asul: Unde sunteți? Nu mă lăsați aici singur.

Liniște.

Asul: Vali? Părinte? Damaris?

Se sting luminile. Pe fundal se aude melodia Shape of my heart/Sting.

Scena IV

Același decor. Preotul și Dama revin pe scenă. Dama poartă hainele Valetului. Asul joacă
scena cu mâna dreaptă, mâna stângă și piciorul drept paralizate. Jokerul doarme în
continuare pe scaun.

Dama: Părinte, de când m-am născut am știut că am să devin damă.

Popa: Cum așa, fata mea?

Dama: Am auzit pe cineva întrebând: “Tu ești tatăl?,

iar altcineva a răspuns: „Da, mă!” Și atunci pur și simplu am știut.

Asul: Damaris! Părinte! V-ați întors?!

Nicio reacție. Dama și Popa se așează pe scaune.

Popa: Vezi, fata mea, uneori Dumnezeu lucrează prin cele mai bizare cuvinte.

Dama: Lucrează, dar nu transpiră și nici nu obosește, nu?

Popa: Așa este, fata mea. Nici nu transpiră, nici nu obosește.

Dama: Părinte, Dumnezeu are cont pe facebook?

Popa: Fata mea, nu poate să aibă.

Dama: De ce?

Popa: Nu îi dă voie băiatul ăla de zahăr care a inventat facebookul.

Asul: Damaris? Părinte? De ce nu răspundeți? Sunt aici.

Nicio reacție.

Dama: Zuckerboy?

Popa: Nu, celălalt. Ăsta e plin de sare.

Asul: Damaris? Părinte? Sunt aici. Ajutor!

Nicio reacție.

Dama: Părinte, Dumnezeu are perucă?

Popa: Fata mea, nu are voie să poarte.

Dama: De ce?

Popa: Nu îi dau voie perușii.

Dama: De ce?

Popa: Fiindcă Peru, că doar nu Bolivia.

Asul: Damaris? Părinte? Ce naiba e cu voi? Sunt aici, după scaune. Ajutați-mă!

Dama: Părinte, parcă se aude o voce de undeva. Nu auziți?

Popa: E vocea ispitei. Nu o băga în seamă.

Dama: Sigur? Îmi sună cunoscută vocea.

Popa: Fata mea, Diavolul lucrează prin cunoscuți.

Dama: Și ăsta lucrează, dar nu transpiră?

Popa: Ba da, ăsta transpiră.

Dama: Și ăsta are cont pe facebook?

Popa: Are, are. Mai multe chiar. Și false, majoritatea.

Dama: Și poartă și perucă?

Popa: Poartă, cum să nu poarte?! Și sprâncene false, mai ales.

Asul: Ajutor! Ajutor!

Dama: Părinte, parcă strigă cineva după ajutor.

Popa: Ispita, fata mea. Trebuie să rămâi puternică.

Dama: Încerc, părinte, încerc.

Pe fundal se aude vocea impiegatului:

“ Stimați călători: trenul personal din direcția Șeptică și-a reluat călătoria. După eforturi
considerabile, s-a găsit un leneș cu două degete care să tragă toate cele radical din 19 vagoane.
Să îi urăm succes și drum bun!

Dama: Cred că vine trenul.

Popa: Nu știu ce să zic...

Dama: Părinte, Dumnezeu merge cu trenul?

Popa: Fata mea, nu are voie.

Dama: De ce?

Popa: Nu îi dă voie renul lui Moș Crăciun.

Dama: Care ren?

Popa: Rudolf interregio.

Dama: De ce?

Popa: Cică sforăie prea tare și o iau razna șinele.

Asul: Mai sunt și eu pe aici! Ajutor!

Nicio reacție.

Dama: Părinte, Dumnezeu mănâncă spaghetti cu mango?

Popa: Fata mea, nu are voie.

Dama: De ce?

Popa: Nu îi dau voie mangustele.

Dama: De ce?

Popa: Fiindcă nu îi plac tablourile lui Gustav Klimt.

Dama: Părinte, Dumnezeu își spală singur ciorapii?

Popa: Fata mea, nu are voie.

Dama: De ce?
Popa: Nu îi dau voie ciorile.

Dama: De ce?

Popa: Fiindcă a urinat într-o zi în lanul de rapiță.

Asul: Damaris? Părinte? Sunteți surzi?

Nicio reacție.

Dama: Părinte, Dumnezeu ascultă muzică?

Popa: Fata mea, nu are voie.

Dama: De ce?

Popa: Nu îi dau voie vacile.

Dama: De ce?

Popa: Fiindcă pur și simplu urzică.

Dama: Părinte, Dumnezeu face dragoste?

Popa: Vai, fata mea, nu are voie.

Dama: De ce?

Popa: Nu îi dau voie dragonii de Komodo.

Dama: De ce?

Popa: Fiindcă nu a primit nicio stea Michellin.

Dama: Părinte....

Popa: Da, fata mea.

Dama: Dacă Dumnezeu nu are cont nici de facebook, nu are nici perucă, nu ascultă muzică, nu
mănâncă nici spaghetti cu mango, nici nu face dragoste, ce face toată ziua?

Popa: Pur și simplu stă.

Dama: Stă?

Popa: Da, stă.

Dama: Și statul ăsta nu e dăunător?

Popa: Ba da, statul poate fi uneori dăunător pentru majoritatea și benefic pentru unii.

Dama: Și e și plictisitor.

Popa: E și plictisitor, da.

Dama: Atunci, părinte, e mai bine să fii om decât Dumnezeu!

Popa: Nu știu ce să zic. Eu aș prefera să fiu Dumnezeu.

Dama: Dar de ce, părinte?

Popa: M-am săturat să tot ascult porunci. Vreau să poruncesc!

Dama: Atunci porunciți-mi mie.

Popa: Nu mi-aș permite una ca asta.

Dama: Dar chiar vă rog.

Popa: Nu, nu se cuvine.

Dama: Insist.

Popa: Ce să vă poruncesc?

Dama: Orice.

Popa: Orice?

Dama: Da, orice. Îmi place să fiu dominată.

Popa: Nu aș putea chiar orice.

Dama: Azi se poate. Haideți!

Popa: Bine. Ridică-te!( pe un ton ezitant)

Dama: Dar nu așa, părinte. Mai autoritar.

Popa: Ridică-te! ( puțin mai autoritar)

Dama: Și mai autoritar!

Popa: Ridică-te! (din ce în ce mai autoritar).

Dama: Și mai autoritar!

Popa: Ridică-te! ( urlă).

Jokerul se mișcă pe scaun, dă semne că s-ar trezi, dar totuși nu o face.

Dama ( se ridică): Ah, ce bine e în picioare! Și acum ce fac?

Asul: Damaris? Părinte? Ce faceți acolo?

Nicio reacție.

Popa: Ridică piciorul!

Dama: Care picior?

Popa: Drept.

Dama: Și acum?

Popa: Mâna dreaptă!

Dama: Și acum?

Popa: Scoate limba!

Asul: Părinte? Damaris? Mă auziți?Ajutor! Cineva să m-ajute.

Nicio reacție.

Dama: Părinte, e din ce în ce mai bine! Sunteți un adevărat poruncitor.

Popa: Da? Mă descurc bine?

Dama: Minunat! Continuați!

Popa: Ridică și mâna stângă.

Dama: Am ridicat-o.

Popa: Fluieră!

Dama: Sunt o păsărică.

Popa: Strănută!

Dama: M-am răcit.

Popa: Râgâie!

Dama: Sunt o scroafă!

Popa: Sughite!

Dama: Ah! Vă gândiți prea mult la mine.

Popa: Pune-te în fund!

Dama: Ce impunător arătați de aici de jos!

Popa: Întinde-te pe spate!

Dama: Îmi place tot mai mult!

Popa: Depărtează picioarele!

Dama: Ah, părinte!

Asul reușeste în cele din urmă să se ridice într-un picior si să dărâme un obiect pe jos, după
care se prăbușește în scaun.

Dama: Ce a fost asta? Ați auzit, părinte?

Popa: Nimic.Să continuam.

Asul: Damaris? Damaris?

Dama ( se ridică): Vocea asta îmi pare cunoscută.

Popa: Îți poruncesc să te întorci!

Dama( ignoră porunca): Se aude de undeva din apropiere.

Popa: Îți poruncesc să te oprești! N-auzi?!

Asul: Damaris? Damaris?

Dama: E numele meu. Pe mine mă strigă.

Popa: Oprește-te acum!

Pe fundal se aude vocea impiegatului:

“Stimați călători, trenul personal din direcția Șeptică va ajunge în gara Poker cu o întârziere de
nu se știe exact câte minute. Leneșul cu două degete care trăgea vagoanele și-a ieșit din mână și a
plecat să își facă manichiura. Din păcate a luat cu el și radical din 13 vagoane. Se caută alt
animal pentru a duce la bun sfârșit călătoria. Ne cerem scuze pentru inconveniențele create”.

Dama se prăbușește.

Asul: Damaris? Damaris? Ce s-a întâmplat? Ai pățit ceva?

Nicio reacție.

Popa: Vezi, ce se întâmplă dacă nu îmi asculți poruncile!

Asul: Părinte? Părinte? Pentru numele lui Dumnezeu!

Nicio reacție.

Popa: Eu sunt Dumnezeu acum!

Asul: Părinte? Ce tot faci acolo?

Nicio reacție.

Popa ( către damă): Încă una care a murit. Totuși nu mă așteptam ca ea să reziste atât.

Asul: Am obosit. Nu mai am voce. Poate că sunt blestemat să mor în scaunul ăsta ( resemnat).

Popa( către damă): Dacă te gândești că am să te car, să îți iei gândul! Nu sunt cărăușul nimănui.
Aici rămâi, ca o bordură prost făcută.

Popa ( către public): Doar nu vă așteptați să mor și eu, nu? Probabil vă gândiți că la un moment
dat o să auziți vocea celui care anunță trenurile si pac, o să mă prăbușesc si eu. Stați liniștiți! Nu
sunt așa de prost încât să îmi planific și propria moarte. Cine sunt eu? Probabil că vă întrebați. O
să aflați în curând. De fapt, ce să mai prelungim atât suspansul. Gata cu hainele astea. Revin
imediat. Să nu plecați nicăieri! ( către damă și as). De parcă ați și putea... ( iese de pe scenă
râzând).

Asul: Părinte? Damaris? De ce nu mai spune nimeni nimic? Unde ați plecat?

Liniște.

Asul: Mă aude cineva?

Liniște.

Asul: Ajutor!

Liniște.

Asul: Vă rog, ajutați-mă! Nu vreau să mor pe scaunul ăsta!

Liniște.

Asul: Ajutor! Are cineva să îmi dea puțină apă? Vă rog, mor de sete!

Popa revine pe scenă îmbrăcat în Joker.

Popa/Joker: Surpriză! Hai, nu îmi spuneți că nu v-a trecut nicio clipă prin minte cine sunt! Mă
dezamăgiți!( către public). Nu v-ați săturat să îl auziți pe ăsta cum tot strigă după ajutor? Eu, da.
Totuși, nu puteam să îl opresc mai devreme. Nu era momentul. Acum, însă este( se îndreptă spre
As și dă toate obiectele jos din fața lui, dintr-o lovitură).

Asul: Părinteeee!!! Cât mă bucur să te văd! Dar de ce ești îmbrăcat așa?

Popa/Joker( scoate un cuțit):Întotdeauna ai avut un simț al umorului As cuțit. Fiul meu, a venit
timpul pentru ultima spovedanie ( râde).

Se sting luminile. Pe fundal se aude melodia “The Joker/ Steve Miller Band”.
Scena V

Același decor. Asul joacă scena cu mâna dreaptă, mâna stângă, piciorul drept și stâng
paralizate. Muțește. Dama e întinsă pe jos. Jokerul are un cuțit în mână. Jokerul detectiv se
trezește.

Joker/Detectiv( către public): Am avut un vis ciudat. Cineva tot striga: Damaris, Părinte?
Damaris, Părinte? Foarte ciudat. Ce crimă mă-sii s-a întâmplat aici??!!( se întoarce către
personajele de pe scenă). Ce a pățit Dama? Unde e Valetul? Și Popa? Sunt toți morți?( către
public). Stop!( pocnește din degete).

Se apropie de celălalt Joker. Îl privește în ochi, îi verifică hainele, îl miroase, îi atinge bicepșii,
inspectează cuțitul.

Joker/ detectiv: Hm.. Semeni suspect de mult cu mine. Deci, tu ești criminalul. De unde crima
mă-sii ai mai apărut și tu? Cine ești? Se spune că cele mai bune lucruri se întâmplă când dormi și
se pare că așa și este. Și voi de ce nu m-ați trezit? ( către public). M-ați lăsat să dorm ca un
cangur în marsupiu. Trebuie să mă liniștesc. Revino-ți! ( își trage două palme). Puțin mai bine.
(face 10 flotări). Din ce în ce mai bine. Bun. Am aflat cine e criminalul. Mai trebuie să aflăm
care e motivul și cum a facut-o. (se îndreaptă spre scaun și se așează). Sunt cu ochii pe tine
(către Joker). Acțiune!( pocnește din degete).

Joker/Popă: În sfârșit am rămas doar noi doi.

Asul se chinuie să vorbească, dar nu reușeste. Tușește.

Joker/Popă: Excelență, arătați foarte bine!(râde).

Asul se chinuie să vorbească, dar nu reușeste. Tușește mai rău.

Joker/Popă: Excelență, nu am vrut să vă deranjez!( râde).

Asul se chinuie să vorbească, dar nu reușeste. Tușește tot mai rău.

Joker/Popă: Excelență, o să vi se facă rău! (râde). Hai că m-am descurcat minunat! (îl bate pe
spate). V-ați înecat?

Asul dă din cap în semn că nu.

Joker/Popă: Și de ce nu spuneți nimic? Mă faceți să vin degeaba. ( se îndepărtează)

Asul se chinuie să vorbească, dar nu reușeste. Tușește.

Joker/Popă ( se întoarce): Iar v- a apucat?

Asul dă din cap în semn că nu.

Joker/Popă: Să nu îmi spuneți că nu puteți nici vorbi?

Asul dă din cap că da.

Joker/Popă( râde) : Excelență, sunteți pe gară ce trece tot mai amuzant! Și fiindcă îmi place
simțul umorului dvs, o să vă ajut.

Jokerul joacă dublu rol. Se joacă pe el, dar îl imită și pe As si răspunde și pune întrebări
Jokerului.

Joker(As): Deci, tu ești făptașul?

Joker/Popă: Făptașul? Așa i se spune acum?( râde).

Joker(As): De ce râzi?

Joker/Popă: De tristețe. (ironic) Excelență, credeam că nu v-ați prins în cele din urmă. De fapt,
chiar nu v-ați prins( râde). L-ați suspectat pe amărâtul ăla de valet.

Asul dă din cap că da.

Joker(As):: Da...De ce ai făcut-o?

Jojer/Popă: Ce să fac?

Joker(As): Toate astea.

Joker/Popă: V-am spus : de tristețe. Nu ați simțit niciodată atât de multă tristețe, încât să vă vină
s-o exprimați în ceva total opus ei?

Asul dă din cap că nu.

Joker(As): Nu.

Joker/Popă: Excelență, ați trăit degeaba!

Asul dă din cap că nu.

Joker(As): De ce îmi spui în continuare Excelență?

Joker/Popă: Pentru că vă simțiți excelent ( râde).

Asul dă din cap că nu.

Joker(As): Nu mă simt chiar deloc excelent.

Joker/Popă: Vă alintați acum. Aveți toate motivele din lume să vă simțiți excelent: sunteți
paralizat și mut, așteptați într-o gară un tren care nu mai vine și lângă dvs e o femeie moartă și
unu’ care are un cuțit în mână. Dacă nici asta nu e fericire, nimic nu mai e! ( râde).

Joker(As): Îți bați joc de mine!

Joker/Popă: Dimpotrivă. Încerc să vă înveselesc.

Joker(As): Nu e deloc amuzant.

Joker/Popă: Oh, credeți-mă că e al naibii de amuzant.

Asul dă din cap că nu.

Joker(As): Ce anume?

Joker/Popă: Totul. Dacă nu vă simțiți excelent, atunci cum vă simțiți?

Joker(As): Mizerabil.

Joker/Popă: Atunci am să vă spun: Mizerabilescență! Mizerabiliscență. Îmi place cum sună.

Dumneavoastră?

Asul dă din cap că nu.

Joker(As): Nu știu. Nu mai contează oricum.

Joker/Popă ( se uită la ceas): Așa e. Nu mai contează. O să se sfârșească totul în curând.

Joker(As): Așteptăm ceva?

Joker/Popă: Întotdeauna așteptăm ceva, nu? Fii atent la mine că am devenit profund ( râde). Și
ucigaș, și amuzant, și profund. Talentat mai sunt.

Joker/Detectiv: Chiar seamănă prea mult cu mine. Groaznic!

Joker(As): Cât e ceasul?

Joker/Popă: 1,2,3 și....

Pe fundal se aude vocea impiegatului:

“ Stimați călători: trenul personal din direcția Șeptică și-a reluat călătoria. După eforturi
considerabile, s-a găsit un șoarece care să tragă toate cele radical din 7 de vagoane. Să îi urăm
succes și drum bun!”

Joker/Popă: Nu-i așa că e mai interesant așa? Am avut o idee genială.

Joker(As): Nu știu.

Joker/Popă: Mizerabilescență, fiți mai optimist!

Joker(As): Am motive?

Joker/Popă: Nu, dar fiți mai optimist!

Jokerul încetează să mai joace dublu rol.

Joker/Popă: Gata! Ne-am distrat destul. Să trecem la lucruri mai serioase! (merge la valiză). De
ăsta nu am nevoie. E prea clasic.( introduce cuțitul în valiză). Să vedem ce mai avem aici.
(scoate un compas și un ceas de perete și le așează în fața valizei, unul lângă celălalt).

Hm...Ceas sau compas? Aceasta-i întrebarea? (râde). Mizerabilescență, pe care îl preferați?

Asul dă din cap disperat.

Joker/Popă: Niciunul?( râde). Îmi pare rău, nu există această opțiune. CeAs?
Asul dă din cap că nu.

Joker/Popă: CompAs?

Asul dă din cap că nu.

Joker/Popă( scoate o cască și o pune lângă ceas și compas): CAscă?

Asul dă din cap că nu.

Joker/Popă: (scoate un ananas și îl pune lângă celălalte): AnanAs?

Asul dă din cap că nu.

Joker/Popă: Mizerabilescență, încep să îmi pierd răbdarea (scoate un atlas de geografie și îl

pune lângă celălalte): AtlAs?

Asul dă din cap că da.

Joker/Popă: Nu, nu. Prea simplu. Cererea dvs tocmai a fost refuzată pe motiv de lașitate. În locul
dvs, eu aș alege compasul.

Asul dă din cap că nu.

Joker/Popă( se uită la ceas): Tic Tac. Tic Tac.Timpul a expirat (ia ceasul de perete în mână).

Asul scoate un țipăt de disperare.

Joker/Popă:Degeaba urlați: nu vă aude nimeni. Mizerabilescență, un ultim cuvânt înainte să

muriți? Aaa, am uiat că nu puteți vorbi (râde în timp ce se îndreaptă spre As).

Pe fundal se aude vocea impiegatului:

“Stimați călători, șoarecele care venea din direcția Șeptică a ajuns în gara Poker. Fără tren, fără
vagoane. Repet: fără tren, fără vagoane. Călatorii sunt rugați să urce în șoarece.”

Jokerul se prăbușește în fața Asului. Asul începe și râde.

Jokerul/ detectiv: Ceee? Nici tu nu ești criminalul? M-ați zăpăcit complet. Atunci cine?
Pe fundal se aude vocea impiegatului:

“Nimeni nu se pune cu impiegatul. Să fie clar! ( se aude o voce râzând).

Un șoarece traversează scena. Asul dorește să urce, dar nu se poate mișca.

Jokerul/ detectiv( se ridică și se adresează publicului): Pffff. Până la urmă cred că am

descoperit criminalul. Mai rămâne să aflăm de ce a făcut-o și cum. Cazul este închis.

Se sting luminile. Se lasă cortina.

SFÂRȘIT