Discuția de la popotă

Recuzita: O lampa de "gaz" , paharele mari de apa, pânză țărăneasca,

tacâmuri: farfurii, cuțite și pahare, cafea, o revistă, flori de pom, carafă cu
Fanta de struguri, pachet de cărți, o pernă.
Narator: Un proces dezbătut la Curtea cu jurați din București a sfârșit printr-
o achitare, pătimaș comentată. Un bărbat din așa-zisă societate bună și-a ucis
nevasta necredincioasă și a fost absolvit de vina de către judecătorii lui. 
Căpitanul Dimiu:  (voinic, cu mustața bălaie, cu șapca cheferista) Domnule,
nevasta trebuie să fie nevasta și casă. Dacă-i arde de altele, să nu se mărite. Ai
copii, ai necazuri, muncești ca un câine și ea  să-și facă de cap?... Ei, asta nu...
Daca eram jurat, și eu îl achitam. 
Căpitanul  Corabu: (puternic, aspru, către toți cei de la masă):  Cu ce drept să
ucizi o femeie care nu te mai iubește? Nai decât să te  desparți. Dragostea-i
frumoasă tocmai pentru ca nu poate cunoaște nici o silnicie. E preferință
sinceră. Nu poți să-mi impui să te iubesc cu sila. 
Căpitanul Floroiu (delicat, blând in vorbe, către Corabu): Cum poți să ai
cruzimea să siluiești sufletul unei femei? Dreptul la  dragoste e
sfânt, domnule... Da, da... (lungește mult, cu capul întors în profil). Îți spun eu...
oricând... unei femei trebuie să-i fie îngăduit să-și caute fericirea. 
Căpitanul Dimiu (stând mare, dar cuminte, la masă, către Floroiu):
Nu știu, domnule. Mie mi se pare ca nevasta nu trebuie  să-și facă de cap... mai e
și obrazul omului în joc. (dă șervetul împăturit) 
Ștefan Gheorghidiu: (Surâde căpitanului Floroiu)  Domnule căpitan   admiți
dumneata, te rog spune, admiți dumneata să ucizi o femeie care-ți declara ca nu te
poate iubi? Ei, cum  vine asta?  
Căpitanul Floroiu: Nu știu cum vine, dar eu as achita pe cel care și-a omorât
nevasta din  pricina ca ea și-a părăsit bărbatul și copiii. 
(Ștefan surâde din nou mieros și aprobator, afirmând) 
Ștefan:  (în șoapta bâlbâita, jucându-se cu furculița și cuțitul, spre Floroiu)
Domnule căpitan... știți... va rugasem... am la Câmpulung... Trebuie să fiu mâine
seara acolo. Știți, azi am aranjat cu serviciul... 
Floroiu: (S-a întors spre Ștefan cu un aer acru și plictisit):  Domnule
sublocotenent  (cu un "domnule" trântit)  ți-am spus că nu se poate, nu o data, de
zece ori. Nu se poate, și nu se poate... Aici nu  sunt nici eu de capul meu. 
Ștefan: (surâde ca un câine lovit)
După câteva secunde
Floroiu (nervos, serios):  Corabule, asculta-mă ceti spun... Astair părerea mea cel
puțin. Cum?  admiți dumneata ca să... ca așa vine, nu-i așa?  (Corabu își întoarce
capul ca să întâlnească privirea tăioasă a lui Ștefan)  în sfârșit, nu-i așa? ca să-și
lase casă și copiii, să-ți  spună "alivoar, stimabile" și tu să nu-i rupi picioarele?...
Ba să faci și pe  delicatu! "Noroc și să fie dea buna, cucoana."   
Căpitanul Corabu: Domnule căpitan eu va întreb încă o data: Admiteți 
dumneavoastră dragoste cu sila? Daca o femeie zice "numi mai placi... să ne
despărțim"... Poți dumneata să spui: "nu... ești condamnata pe toata viată, n-ai
drept să divorțezi..." Da?   
Floroiu: Ei bine, daca e vorba de o despărțire în regula, atunci e altceva, 
firește. Eu nu vorbesc de divorț... eu zic de femeia carași înșală  bărbatul. 
Ștefan: (intervine nervos și aproape șuierat): Nu, nici atunci!
(toți se întorc spre Ștefan uimiți) 
Ștefan: (relatează mai scăzut, serios):  Discuția dumneavoastră e copilăroasă și
primara. Nu cunoașteți nimic  din psihologia dragostei. Folosiți un material
nediferențiat
(Căpitanul Corabu, întărâtat, se întoarce spre Ștefan)
Ștefan: Cum, domnule, daca o femeie zice: "nu mai vreau", dumneata zici: "ba
da, să vrei?" Hai?   Daca e vorba de o simplă împreunare, da... are drept să zică: nu
mai vreau... Dar iubirea e altceva. Iar daca nu știți ce e, puteți, cu noțiunile
dumneavoastră cumpărate și vândute cu toptanul: "așa am auzit... așa  vând" să
dezbateți toata viată, ca tot nu ajungeți la nimic. (privindu-i disprețuitor pe toți cei
de la masă) Discutați mai bine ceea ce va pricepeți. 
(Tresar toți și apoi au rămas încremeniți de nedumerire)
Ștefan: (Se ridică brusc și iese)
 Excursia de la Odobești
Narator: Sfântul Constantin și Elena (cădea acum într-o sâmbătă, iar luni era
o alta sărbătoare), Ștefan și Ella decid să facă o excursie de trei zile la vie, la niște
prieteni comuni, la Odobești.
După
* Simina și Dani dansează, ceilalți la masă, joacă cărți și vorbesc, beau,
„fumează”*
(Ștefan este cu ochii pe fereastra. Este neatent la joc)
(Ella dansează cu d-ul G pe cerdac. Vorbesc mult, neinteligibil, de departe.)
Unul din parteneri, cu jumătate voce, către Ștefan: "Ciudat...  și totuși pierzi". 
(Ceilalți au avut surâsuri amicale de destindere.)
Un domn bolovănos, cu mustața păioasă, tăiata scurt, cerând carte, către
Ștefan: Mai dățile dracului de femei. Nu mai dați atâta importanta tuturor 
fleacurilor. Nu vezi ca și nevasta mea face la fel. Dansatorii aceștia se  ostenesc și
le încălzesc pentru noi. Eu am și cerut servitoarei să-mi puie un bideu pentru la
noapte în camera. Iar pe urma, atent și important: "Plus potul!"
 (Au râs cu toții.)
Narator: Petrecerea să sfârșit în zorii zilei. Cea mai mare parte dintre invitați
plecaseră. Mai rămăseseră câțiva dintre jucătorii de cârti, care, pierzând toata
noaptea, căutau, acum, livizi și cu buzele vinete, să se refacă  printr-o lovitura, dar
mai rău pierdeau, încât, din plăcere, jocul avea,  târziu, o nuanța de tragic vulgar. 
(Simina și Dani își termină dansul, Dani se retrage la masă, Denis își ține haina
în mână, plimbându-se cu Simina. Cei prezenți la masă tac.)
Ștefan cu o voce de mort:  Asculta, draga fata, sper ca niciodată în viața mea
nu voi mai trece prin clipele prin care am trecut ieri și azi. 
Ella, uitând-se la el:  Nu înțeleg ce vrei să spui?
Ștefan rămâne cu haina în mâna, râde ca un cadavru: Sincer? nu înțelegi ce
vreau să spun?
Ella, cu o voce stinsă: Absolut sincer
Ștefan, tremurând: Ei bine, atunci poate ai să înțelegi alta fraza ceva mai
simplă. Să ne  despărțim. La București începem
numaidecât, cum ajungem, divorțul.  Daca vrei să rămâi cu amantul dumitale, n-am
nimic de spus. Cu toate  ca numi mai pot face iluzii, după cele ce am văzut de ieri
până azi, te rog totuși un lucru. Acum, când ai certitudinea ca vei rămâne toata
viața cu el, să evitam spectacolul și să nu ne oferim comentariilor  adunării publice
de aici.  Nămi văzut niciodată o privire de înger atât de obosit și de mirat.
Ella: Dar despre ce e vorba, pentru Dumnezeu?
Ștefan: După cele ce ai făcut azi, mi se pare uluitor să mai întrebi despre ce e
vorba. 
Ella, confuză: Dar te rog... te rog, spunem ceam făcut?
Ștefan, Indignat,  întoarce capul cu dinții încleștați: Nimic!
(Ella se uita la Ștefan, nespunând nimic)
Ella, aproape plângând: Te rog, spune-mi ceam făcut? Te rog
Ștefan: Nimic... Vreau să ne despărțim. 
Ella: Ștefane, te vad așa supărat... simţi jur ca nu înțeleg de ce? 
Ștefan, înfuriat: Îmi juri?  
Ella: Îți jur pe ce vrei. 
Ștefan: Ai fost tot timpul împreuna cu acel domn, ai dansat aproape numai cu  el.
Ella: Ei bine, dragul meu, dar asta e firesc atunci când vii cu cineva pe drum, întru
excursie ca asta... Toate femeile au făcut grupuri. Se creează inevitabile
izolări. Nu poți fi familiara cu toata lumea și atunci se pare ca ești
numai cu unii. Pe urma, el e un bun dansator... toate femeile din lume
dansează, cred.   
Ștefan: Da... însă nu numai cu un singur partener. 
Ella: Dar bine, aici nu e bal. Am venit împreuna pe drum. 
Ștefan: Nu... nu... a fost un adevărat scandal. Toata lumea va privit.
Ella: Ce scandal? Ti să părut ție. Nu ai văzut ca  ți-am spus  toate femeile  fac la
fel? Așa sunt petrecerile astea. O data acasă, nici una nu se mai gândește apoi la
cunoștințele și întâmplările de aci. Ai să vezi ca nici tu nu ai să te recunoști
cu toata lumea de aci... Ești de o sensibilitate imposibilă. 
Ștefan:  Aseară, credeam ca ți-ai sucit gâtul, tot întorcându-te să vezi daca  vine la
masă. 
Ella, râzând: A, mi-am sucit gâtul, ce idee...! mima sucit gâtul...!
(Ștefan o privește pe Ella înfuriat)
Ella: A, acum știu ce vrei să spui. E cu totul altceva... Daca tisă spune ai vedea
ca...
Ștefan: Dar spunem atunci. 
Ella: E un secret al nostru toate... madam Slugerul și madam Georgescu. 
Ștefan își îngroapă fata în perna care se încălzea, plângând