Hanul Ancutei SCENARIU

Scena 1 ( Toate personajele se afla la masa, ciocnesc, sunt vesele, iar in momentul in care apare povestitorul pe scena, ele ingheata si raman in aceeasi pozitie pana cand acesta termina )

POVESTITOR (ANDRA) ( acesta citeste de pe o carte mare si veche, plimbandu-se printre personaje si, in acelasi timp gesticuleaza aratand cand este vorba despre ele) Intr-o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanul Ancutei. Dar asta s-a intamplat intr-o departata vreme , demult, in anul in care au cazut de Santilie ploi napraznice si spuneau oamenii ca ar fi vazut balaur negru deasupra puhoaielor Moldovei. Trebuie sa stiti dumnavoastra ca hanul acela al Ancutei nu era han, era cetate. Avea ziduri groase de ici pana colo si niste porti ferecare cu n-am vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar nu aveau dinspre partea hotilor. Si apoi, la Hanul Ancutei era mereu vremea petrecerilor si a povestilor, iar lautarii cantau fara oprire. (Dupa ce povestitorul termina, personajele continua ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic) ANCUTA (RUXANDRA): Apoi, bine ati venit dragi prieteni! Tare ma bucut ca va aflati si astazi la acesta masa sa sporovaiti si sa va spuneti istorisirile ca pe vremea maicii mele , Dumnezeu s-o odihneasca, caci despre morti numai de bine! Eu zic sa incepem ziua cu veselie, si-apoi, cum se poate asta decat cu un vin vechi si parfumat, facut cu multa truda si osteneala. Si bineinteles, tot cantul lautarilor ne este mai drag, asa ca va spun, prieteni dragi, voie buna si la multi ani! ( Ancuta ciocneste cu ceilalti meseni) LAUTAR (SARA)+ VIOARA : La Hanul Ancutei (Georhe Hazgan) La hanul Ancutei, S-an-cins mare sfat Ca dulce in crama e vita, Dar oricat de dulce e vinul gustat Mai dulce ca el e hangita, Cand razele lunii sfioase apar Punand flori de-argint potencutei, Un cantec o gluma Si-un strop de cotnar,

Ce viata-i la hanul Ancutei Bun e un paharel, Cand nu-ti pierzi minea-n el Cu cei dragi la un loc, Toarna-n pahar si noroc La hanul Ancutei, Popasu-i mai bun Si vinu ii mai bun in pahar, De aceea drumetule Oprestete-n drum, C-a aici e mereu sarbatoare Cand razele lunii sfioase apar, Punand flori de-argint potencutei Un cantec o gluma, Si-un strop de cotnar Ce viata-i la hanul Ancutei, Bun e un paharel, Cand nu-ti pierzi minea-n el, Cu cei dragi la un loc, Toarna-n pahar s noroc. ( In acest timp, veselia continua, mesenii cinstesc, beau si manaca) UN MESEAN ( IOANA) : Dar frumoase viersuri a mai cantat fetiscana asta si mult mi-a mai placut cum zice ea ca-i bun un paharel cu cei dragi langa tine. Daca ar fi toata viata numai cant si bucurie ca in acest loc, tare bine ar mai fi, insa tot omul mai trebuie sa treaca prin greutati ca sa poata aprecia mai mult bucuriile. LAUTAR (SARA): Iti multumesc, cucoane ca asculti si iti place cantul meu! Pe mine aici ma gasesti in fiece zi si ori de cate ori oi veni matale la han, sa stii ca eu tot cu sufletul o sa-ti cant, caci acesta este menirea mea in lume! ANCUTA (RUXANDRA): Cinstiti meseni, sunt multumita ca va simtiti bine aici, la hanul pe care mi l-a lasat mostenire mama mea, asa ca va poftesc sa stati aicea langa mine si va indemn pe toti sa gustati din bucatele astea pe care le-am asternut la masa in fata domniilor voastre! COMISUL IONITA ( STAVRIANA): Iti multumim, lele Ancuta pentru vin si pentru cautatura ochilor, dar poti sa umpli oala, ca sa nu te mai trudesti a veni a doua oara! (Ancuta se duce si ia de pe o alta masa vinul si, in acest timp, vorbeste si cu comisul)

ANCUTA(RUXANDRA): Acus vin cucoane Ionita, insa sa ai grija sa nu ti se urce bieutura la cap, si-apoi cand oi pleca la casa dumitale sa n-ajungi sa bati la poarta cucoanei Mariuca, sa-ti iei si vrei doua ciomege pe spinare ca i-ai trezit pruncii si nu mai vor sa adoarma. (Comisul Ionita se incrunta) COMISUL IONITA( STAVRIANA): Ei, nu purta tu grija de asta, Ancuto, caci eu, ca drumet ce ma aflu la hanul dumitale am venit sa beu si sa sporovaiesc cu prietenii mei vechi. Si pana la urma, daca stam sa ne gandim, vinul nu te face numai sa te doara capul, ci iti da si un sprijn. E adevarat. De mese, de pereti si de vitrine, insa m-oi descurca si eu cum oi pute. ANCUTA(RUXANDRA): Dar comise Ionita, mult iti place sa faci haz de necaz pe acest lucru, dar intr-adevar, in cazul dumitale se poate spune ca tot patitu-i priceput! COMISUL IONITA(STAVRIANA): Asa-i draga hangito, dar inainte de toate, eu aici am venit sa ma inveselesc si sa li spun mesenilor acestora o istorisire tocmai din vremea tineretilor mele si ale mamei tale cu cari semeni tot atat de sprancenata si de vicleana. MOS LEONTE(SORINA): Suntim ochi si urechi la tine, cucoane Ionita . (Intra povestitorul, iar celelalte personaje raman in aceeasi pozitie) POVESTITORUL(ANDRA): Asa se intampla de fiecare data cand Comisul Ionita poposea in acest loc vestit in toata Tara Moldovei. Urmeaza sa vedeti, dragi spectatori cum aici se bea de se stinge, iar adunarile acestea intre prieteni devin un prilej de eresuri si povesti cum numai la Hanul Ancutei se pot impartasi. Hanul inchide in sine o lume, o istorie a Ancutei celei de demult, si acum, a fica-si, care parca din ce in ce ii calca mai mult pe urme. De asemenea, sunt nelipsite harjonelile dintre Comisul Ionita si Ancuta, dar si dintre acesta si Mos Leonte care, se vor juca cu umorul dumneavostra, daca nu au facut-o si pana acum. Asa ca, eu zic sa ii lasam sa isi continuie povestea, caci sunt numai ochi si urechi la Comisul Ionita, la fel cum spunea Mos Leonte. ( Personajele de la masa continua povestea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat)

Scena 2

COMISUL IONITA(STAVRIANA): Eu aici is trecator, eu incalic si pornesc in lumea mea Roibul meu ii totdeauna gata, cu saua pe el Cal ca mine n-are nimeni Incalic, imi plesnesc caciula pe-o ureche si ma duc, nici nu-ni pasa

MOS LEONTE(SORINA) (ironic) Intr-adivar cal ca al dumitale nu se gaseste sa umbli noua ani, la toti imparatii pamantului. Numai pielea lui cate parale face! Cand ma gandesc ma apuca groaza Ca de-l pui la caruta mi-e ca merge mai mult inapoi decat inainte si adevaru-i ca e mai grea caruta decat falnicul dumitale armasar. Eu nici nu stiu prin ce locuri ale acestei lumi ai gasit asemenea soi de cal, cred ca nici la cele mai sarace curti de gospodari nu gasesti asa ceva, dar ma rog, in cazul dumitale, fiecare se lauda cu ce are! COMISUL IONITA(STAVRIANA): Sa stii, dumneata, prietine Leonte ca asemenea cal uscat si tare nu stie de nevoie si nici de treda! La mancare se uita numai cu un ochi si nu se supara daca-l las neadapat. Aista-i cal dintr-o vita aleasa! Se trage dintr-o iapa tot pintenoaga, cu care m-am fudulit eu in tineretile mele si la care s-a uitat cu mare uimire chiar maria sa, Voda Mihalache Sturza. MOS LEONTE(SORINA): Pai sigur ca s-a uitat cu uimie, drept sa spun, eu cred ca dumnealui na vazut atata uscaciune de iapa pe la toate cetatuile sale si pe unde o mai fi umblat maria sa. E drept, eu zic ca nici macar nu si-a dat seama exact ce e aceea, caci arata mai rau decat o martoaga ostenita si gasita pe drumuri. COMISUL IONITA(STAVRIANA) (suparat si chiar enervat de ce spunea mos Leonte): Ei, ia gata cu gluma, prea va place sa va bateti joc de iapa mea, se vede ca nu stiti despre ce e vorba exact si, mai ales se vede ca sunteti invidiosi caci niciunul dintre voi nu are un cal care sa fie si cuminte, si folositor pe langa el si care, pe deasupra, sa nu isi flamanzeasca stapanul. Dar, sa lasam vorbaria si mai bine, vino tu, frumoasa hangita si adu bucate din acelea cum numai la hanul aista am mancat de la mamuca ta, si acum, parca mai gustoase decat atunci, de la tine. (Ancuta se duce sa aduca bucatele si, intre timp, barbatii de la masa ii lauda calitatile) MOS LEONTE( SORINA): Tare-i ochioasa si aratoasa hangita asta! A mostemit-o pe Ancuta cea de demult si la chip, dar si la viclenie! Ca tare ne mai placea si de ea cand venea printre noi si ne arunca cate-o privire sireata! Dar cum se spune, ochii care nu se vad se uita dupa altele. Si acum ne uitam dupa fica-sa care parca ne face sa sucim gatul si mai mult decat mamuca-sa! UN MESEAN(IOANA): Intr-adivar, ii frumoasa si parca nu as mai pleca de aici, numai acesti ochi negri eu parca tot sub ei as sta pana mi-a veni vremea sa ma duc la limanul cel fara de vifor (Ancuta se intoarce si, auzindu-i, incrunta din sprancene.) UN MESEAN(IOANA) CONTINUA: D-apoi, nu trebuie sa incrunti sprancenele, jupaneasa Ancuta, caci noi am fost prietini maicii tale si am admirat-o si pe dansa tot asa de mult cum te admiram acum pe tine. Si sa stii ca si ea incrunta sprancenele la fel ca tine la inceput, dar apoi se veselea cu noi si radea si in felu aista, ce ne mai placea de ea.

O BABA DE LA MASA( ANDRA): Pai va placea de ea si, de asemenea, iubeati sa jucati cu dansa cand va cantau lautarii la ureche si pe mine ma lasati aicisa la masa. Eu nici nu pricep ce vo placut la ea si acu, te miri, va place si la fica-sa. Voi nu vedeti ca aista-I sprancenata si vicleana si vrea sa va ieie si hainilii de pe voi? MESEAN(IOANA): Ia mai taci, babo, ca aci noi ne simtim cel mai bine cu Ancuta pe langa noi, cu vinul si bucatele sale cele mai bune. Si-apoi, la cate parale fac zdrentele astea de pe noiEu zic c-o venit vremea sa ne veselim, sa ascultam viersul lautarilor si s-o vedem pe Ancuta noastra cum joaca alaturi de ceilalti tineri. LAUTAR (SARA)+ VIOARA (Pe acesta melodie, Ancuta danseaza impreuna cu ceilalti) Bun ii vinul ghiurghiuliu Cules toamna prin tarziu Mai pe bruma, mai pe-omat Mult mai beu si nu ma-mbat M-am jurat ca n-oi mai be Dar eu nu ma pot tane Bun ii vinul, bine-mi place Nu stiu viei ce i-oi face Vinisor de poama rara Se suie-n cap far' de scara Vinisor de boghi verzi Face pe om de nu-l vezi Bun ii vinul si gustos Cind il bei cu om frumos Dar de-l bei cu om urat Se opreste vinu-n gat. COMISUL IONITA: Ei , dar frumos ati mai jucat mai copii! Dar acum, totusi as vrea sa va spun acea istorisire din vremea tineretilor mele si, mai ales, din vremea lui Mihai Voda Sturza! MESEAN(IOANA): Te ascultam cucoane Ionita si suntem curiosi sa aflam indata povestirea dumitale! (Personajele se opresc iar si intra povestitorul)

POVESTITOR: Iata ca acum, comisul Ionita isi incepe istorisirea pe care de mult timp dorea sa o spuna, insa a fost interupt de atatea ori de toti mesenii, asa ca el este nerabdator sa le povesteasca prietenilor sai acea povestire despre care a vorbit atat de mult pana acum. Scena 3 (PARTEA FILMATA) COMISUL IONITA (STAVRIANA): Cum va spuneam, domnilor mei, eu stam aici, in acest loc, gata de duca, cu picioru-n scara. Si iaca, numai ce aud pocnind harapnic si duduind trasura pe arcuri; si cand imi inalt si imi feresc capul, vad venind pe sleah o drosca cu patru cai bulzisVine si se opreste la han, dupa randuiala. Si se coboara din ea boierul, ca sa vada ochii Ancutei, cum era datina. Cum s-a apropiat, eu i-am inchinat oala cu vin si i-am poftit sanatate. BOIERUL/VODA(LIVIU): Oameni buni, tare ma bucur sa vad chef si voie buna in Tara Moldovei. COMISUL IONITA(STAVRIANA): Si noi ne bucuram ca auzim asemenea vorba. Asta plateste cat si vinul cel mai ales BOIERUL/VODA(LIVIU): Cine esti dumneata si unde te duci? COMISUL IONI(STAVRIANA): Cinstite boierule! Eu, de neamul meu, sunt rz de la drgneti, din inutul Sucevei. Am o pricin, cinstite boierule, care nu se mai istovete. Am motenit-o de la printele meu, dasclul Iona i tare m tem c-am s-o las i eu motenire copiilor mei, dac m-a nvrednici Dumnezeu s-i am... BOIERUL/VODA(LIVIU): Cum aa? COMISUL IONI(STAVRIANA): Aa precum spun. Cci pricina noastr de judecat a pornit, cinstite boierule, dinainte de Vod Calimah. -am avut nfiare i s-au dus la divanuri rnduri de oameni, -au murit unii din neamul nostru judecndu-se i s-au nscut alii tot pentru judecat, i iat, nici n zilele mele nu s-a gsit nc dreptatea...-am nclicat pe roaiba mea i de-acu nu m opresc dect la vod. S-mi fac el dreptate! BOIERUL/VODA(LIVIU): Cum se poate? Te duci la Vod? COMISUL IONI(STAVRIANA): M duc! -apoi dac nici vod nu mi-a face dreptate... BOIERUL/VODA(LIVIU): Ei, i dac nu i-a face dreptate nici Vod? COMISUL IONI(STAVRIANA): Apoi, dac nici Vod nu mi-a face dreptate, atunci s pofteasc mria sa s pupe iapa nu departe de coad! BOIERUL/VODA(LIVIU): i cnd socoteti s te nfezi la vod?

COMISUL IONI(STAVRIANA): Apoi, cinstite boierule, numai oala asta de vin s-o deert ntru slava domniei tale, pe urm m ridic n a ca Alisandru Machidon i nu m opresc dect la Iei. (Comisul Ionita a ajuns la voda, iar acum ii arata indreptarile) COMISUL IONI(STAVRIANA): Sunt comisul Ioni -am venit la vod ca s-mi fac dreptate! VOD: Scoal-te! i arat-i ndreptrile! ( citete scrisoarea pe care o primeste de la comisul Ioni) Bine, rzule, am s-i fac dreptate. Ei, dar dac nu-i fceam dreptate, cum rmnea? IONI: Eu vorba nu mi-o iau napoi. Iapa-i peste drum! MOS LEONTE(SORINA): Ei dar frumoasa povestire mai spusei, comise Ionita, dar acum, eu zic sa imchinam un pahar cu vin si s-ascultam cum ni canta lautarii si sa vedem pe hangita noastra cum joaca alaturi! LAUTAR(SARA)+VIOARA: POVESTITOR(ANDRA): Iata ca acum, dupa atata povestire si harjoneala, mesenii de la Hanul Ancutei au ramas ca loviti de o munca grea si abia se mai puteau misca, ducand cu greu paharul si imbucatura la gura. Unii au adormit direct cu capul pe masa franti si rasuciti. Si comisul Ionita insusi, urcandu-i-se vinul la cap, asa cum spunea Ancuta, a adormit si s-a cufundat in visele lui frumoase care il fac sa isi aminteasca o povestire cum n-am mai auzit pe care cu siguranta ne-o va spune maine.