Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Personaje
Elsa -
Ana -
Crisstof -
Printul Hans -
Olaf -
Ren-Sven -
Regele trol-vraciul-povestitorul -
Nepotul trol -
Femeia -
Răspândacul trol -
Regina-
Regele-
Scutierul-
1
ACTUL I Scena 1 – I Cortina.....
1-2-3-Gonguri, incepe muzica,se aprinde incet lumina spre gradina planul1 unde o
descoperim pe Regina mama, incadrata de doua slujnice, toate trei crosetand se pare o
pereche de manusi dintr-un material neinventat. Inca! Apare regele din fund,se
deplaseaza teapan spre regina si radicand usor si scurt capul, intreba: -E gata?
Rasapunsul pozitiv de aceasta data al reginei ii fu transmis regelui printr-o miscare
foarte lenta din cap. In momentul in care regina simte o durere groaznica in piept din
cauza propriei barbii, se stinge lumina, moment in care cele patru personaje incercand
sa se dezmeticeasca ies lovindu-se unii de altii pe unde pot, daca pot.
4. Muzica prolog . intra baletul. Impingand involuntar cele 4 personaje care se zbat
necontrolat sa iasa… se aprinde brusc toata lumina calda inghetind cele cateva pers.
ramase in scena in pozitiile in care au fost surprinse. Regizorul de culise face gesturi din
toate extremitatile vizibile incercand prin miscari de pantomima sa-i convinga pe actori
sa iasa din scena. Nicio sansa! Sunt actori profesionisti! Au auzit de un regizor,Gavril
Faina Mica pare-mi-se, care cauta actori pentru o piesa cu statui vivante. Stau neclintiti
pana la tabloul 3 cand ar fi trebuit sa revina in scena..
Cortina inchisa
Regele trol: -Ce poveste să vă spun? Ce poveste? De unde atâtea povești? Ce sunt
eu? Fabrică de povești? Magazin de personaje fermecate?
2
Regele trol: -Ați zis ceva?
Regele trol: -Dacă nu vă spun povestea de noapte bună, iar o să stați treji până la 12
noaptea și mi-e că mă adormiți voi pe mine și-apoi cine știe ce boacăne mai faceți că vă
știu eu... Aaa! Pinocchio!
Scena 2 - I Pădure
Ana și Elsa
Elsa: -Ana, poate că nu trebuia să plecăm fără să spunem nimănui. Dacă ne caută
cineva?
Ana: -Dar suntem împreună și ne jucăm frumos. Iar tu ai puterile astea magice, ce rău
ni s-ar putea întâmpla?
Ana: -Lasă, lasă, nu-ți mai face atâtea griji. Pădurea e prietena noastră. Uite, are și
ecou: Elsaaaa!
Cristoff: - Elsaa....
3
Ana: -Aaa! Tu esti ecoul…
Cristoff: -Sven!
Femeia: -El este Crisatoff, padurarului, iar el Sven, animalul lui de companie!
Cristoff + Sven: -Aaaaa…. (se scalambaie la Femeie si ies in fuga. Femeia dupa ei)
Ana: -Dar tocmai asta e și ideea. Să știe unde suntem, nu? Că ne jucăm în cel mai
frumos loc din lume. Elsa, dar ce mâini reci ai! Ți-e frig?
Elsa: -Vară zici? Dacă vrei, în 10 secunde pot aduce iarna înapoi. Cu aceste mâini de
gheață.
4
Elsa: -Ha, ia te uită, ce-o fi pe nasul tău? Cumva un fulg de nea?
Ana: - Om de zapada?
Elsa: -Ce-am făcut? Doamne, ce-am făcut? Anaaaaa! Anaaa! Anaaa! Mamă! Mamăăăă!
Mamăă.... Tată! Tatăăă! Tată!
5
Regele: -Ce s-a întâmplat?
Elsa: -E vina mea... ne jucam și deodată a căzut... nu știu ce-am făcut. Am vrut doar s-
o fac să râdă. Era atât de veselă și atât de fericită. Alerga după fulgii de nea, ne jucam
și cu Olaf...
Regele: -Elsa, puterile tale cresc pe zi ce trece. Trebuie să fii mai atentă.
Elsa: -N-am vrut. N-am vrut să se întâmple asta! Nici nu știu ce-am făcut! Tată, te rog,
salveaz-o! Fă ceva! Nu vreau s-o pierd pe Ana.
Elsa: -Nu vreau aceste puteri! Vreau să fiu o fetiță normală! Vreau să mă joc fără s-o
rănesc pe sora mea.
Regina: -Să-l strigăm pe Regele Troll. Trebuie să fie pe-aici, pe-aproape. Nu e timp de
pierdut. Haide, Ana nu-și revine.
Regele: -Să-l strigăm. Va auzi ecoul! Rege Troll! Vraciule! Rege Troll! Vraciule!
Regele trol: -Rege Troll! Vraciule! Rege Troll! Vraciule!... A! Eu sunt Regele Trol
Regele Trol: -Liniștește-te, prințesa mea! Nu este vina ta. Încă nu știi cum să-ți
controlezi puterile, dar cu timpul vei învăța. Mmm...
Toți: -Ooo!!
Regele trol: -A avut noroc că n-a fost lovită în inimă. Altfel s-ar fi transformat în scurt
timp în stană de gheață și numai o mare dovadă de iubire ar mai fi dezghețat-o.
Toti: -?!?!?!
Regele Trol: -Dadie Dodo, Ina Njambe Dodo, Vrabemanajara, Taro Indo Ding.
Trolii: -Diiiiiiiing...
Trolii: -Ding.
Regele trol: -Ai spus că vei face orice ca s-o protojezi pe sora ta, nu-i așa?
Regele trol: -Până în ziua încoronării tale ca Regină a Regatului nu trebuie s-o mai
vezi pe Ana.
Elsa: -Să n-o mai văd? Cum să fac asta? Cum aș putea?...
7
Regele trol: -Trebuie să rămână despărțite. Nu știu cum faceți, găsiți o soluție…
Elsa: -Toate?
Elsa: -Ana!
Regele trol: -Elsa, nu uita… Nu trebuie să simți nimic. Dacă simți ceva, lumea din jurul
tău va suferi. Ding!
Trolii: -Diiiing!
Regina: -Nimic, draga mea. Ai căzut și am venit după voi să vă luăm acasă.
Ana: -Așa de rău am căzut c-ați venit după mine? Mă rog, după noi.. -Tu i-ai chemat,
Elsa? De ce plângi? Uite, n-am nimic. Nici o zgârietură. Dar ce ai? Ești supărată pe
mine?
Regina: -Nu, nu e supărată pe tine. Am certat-o noi puțin c-ați plecat fără să ne
spuneți și uite... Ea ar trebui să fie mai atentă, doar e sora mai mare.
Ana: -Dar nu e vina ei. Eu am plecat fără să spun și ea a venit după mine să aibă grijă.
Spune, Elsa, nu-i așa?
8
Ana: -Tată, vom fi pedepsite?
Regele: -Nu știu încă. Vom vedea. Să ajungem noi mai întâi la palat. Voi lua acolo o
decizie.
Nepotul trol: -Unde o fi? Pe unde-o fi? Unde-am lăsat pălăria aia
Aha! Uite-o! Ce bine c-am găsit-o! Unde mai găseam eu așa pălărie? Unde mai pui că
mi-a dăruit-o bunicul când am împlinit 5 ani. E o pălărie magică. Cine o poartă poate
deveni invizibil. Ce, nu mă credeți? Ia uitați-vă aici! Mă mai vedeți? Sau doar mă auziți?
Chiar ma mandresc cu ea
9
R: Palaria mea, palaria mea
Ah ce mandru sunt cu ea
Invizibil sunt cu ea
Nu ma vede nimenea
Ah ce mandru sunt cu ea
Invizibil sunt cu ea
Nu ma vede nimenea
Sfârșitul actului I
10
ACTUL II
Elsa
Elsa: -Va trebui să fac iarnă și în inima mea, dar cum să fac asta? Tata zice că așa e
mai bine pentru mine, dar eu tot nu înțeleg ce legătură are inima cu mâinile astea care
îngheață tot...11. ( sunet paraituri )
Scena 2 - II Usa/camera
Ana si Elsa
Ana: -Elsa, vrei să ne jucăm? .... Măcar spune-mi cu ce te-am supărat. -Să știi că azi
se-mplinesc doi ani de când nu te-am mai văzut. Cât o să mai stai așa? Ești bolnavă
cumva? Ai pojar? Sau varicelă? Ai ceva și nu vrei să-mi dai și mie?
Elsa: -Nu sunt bolnavă, doar că… așa trebuie, să fiu singură! Te rog, pleacă de-aici
Ana!
Ana: -Pleacă de-aici, pleacă de-aici! Altceva nu știi să-mi zici! Tu chiar n-ai inimă? Ce
se-ntâmplă cu tine? Mi-e dor să alergăm pe holurile castelului. Mi-e dor de râsul tău
zglobiu, de vocea ta minunată. Mi-e dor până și de mâinile tale reci. Eram cele mai
bune prietene.
Ana: -Bine, dar chiar asta nu înțeleg. Cum să-ți fac rău, dacă nu te văd? Nici măcar nu
te pot împinge să-ți zic dă-te mai încolo. De ce ești atât de rea cu mine?
Hai un om să construim
11
De ce te-ascunzi, de ce nu ne-ntâlnim.
Eram nedespărțite
Scena 3 – II Usa/camera
Elsa si Regele
Regele: -Offf, draga mea. Nu te întrista. Când Ana va crește, va înțelege singură că ai
procedat astfel, spre binele ei. Și că decât s-o pierzi, ai preferat să n-o vezi.
Elsa: -Oh, tată, sunt speriată, puterile cresc, nu știu ce să fac cu ele.
Rege: -Controlează-ți trăirile și totul va fi bine. Când ești calmă și liniștită, nu e nicio
primejdie, dar când te superi sau te înfurii, îngheață totul în jur.
12
Elsa: -Dar nu înțelegi! Eu vreau să simt! Mi-e dor de Ana. Vreau să trăiesc alături de
ea, nu să stau izolată, ca și cum aș fi pedepsită, sau ca și cum aș fi făcut ceva rău! Ce-
am făcut rău? De ce trebuie să fiu pedepsită?
Regele: -Știu, știu, draga mea. N-ai făcut nimic rău. Și nu ești pedepsită. N-am găsit
niciun leac pentru boala aceasta a ta.
Elsa: -Tată, te rog, găsește o soluție. Nu mai pot trăi așa. Fă ceva! Caută un răspuns, o
soluție. Mergi și vorbește cu vraciul pădurii, cu Regele Trol, el trebuie să știe ce e de
făcut. Cineva trebuie să știe ce e de făcut!
Regele: -Elsa, uită-te la mine! Liniștește-te, nu mai plânge! Eu și Regina vom merge
într-o călătorie să găsim leacul, sau nu știu, dezlegarea blestemului de care ai fost lovită
când te-ai născut. Ceva trebuie să facem. Știm și noi că nu poți trăi așa.
Elsa: -Plecati?
(Instrumental)
13
Elsa: -Oh, tată, mulțumesc. Voi putea avea o viață normală după aceea. O voi putea
îmbrățișa pe Ana. Mă voi putea bucura de toate anotimpurile, voi avea mâinile calde, ca
toată lumea.
Regele: -Până atunci, draga mea, ia această pereche de mănuși. Îți vor ține de cald și
te vor ajuta să un îngheți obiectele din jur.
Regele: -Doar până ne întoarcem din călătorie. Apoi nu va mai fi nevoie. Apoi totul va
fi ca înainte!
Elsa: -Bine, dă-mi-le mai repede atunci. Nu le mai dau jos până nu vă-ntoarceți!
Se inchide Cortina
Răspândacul: -Lumeee! Lume! Vin la voi cu vești mai bune! Bună ziua! Luumee luum..
Regele Trol:- Să nici nu îndrăznești să-mi dai vești urâte, că te altoiesc de nu te vezi.
Bagă de seamă!
Răspândacul: Luumeee...
Regele trol: Nu mai sufla din trompeta aia. Zi ce-ai de zis. Ascult!
14
Răspândacul: -Lumeeee! Lume!
Regele trol: -Ce lume? Nu sunt decât eu aici. Nu mai zbiera așa că nu sunt surd. Oi fi
eu bătrân, dar încă sunt în viață și aud mai bine decât tine. Care e vestea povestea?
Ana: -Dacă nu spui tu, spun eu. Uite, s-a strâns lumea. Trebuia deja să fi dat vestea
până acum.
Răspândacul: -Prințesa Elsa va deveni Regina Regatului. În seara asta va fi mare bal
la Palat. Balul Încoronării!
Nepotul Trol: -Va fi bal la Palat! Va fi bal la Palat! O s-o vedem pe prințesa Elsa.
Regele trol: -În sfîrșit a spus vestea! Bravo, tinere! Că mult ți-a mai luat. Se termina
balul până dădeai tu o veste! Mai aveam puțin și ieșeam și la pensie.
Ana: -Chiar așa! De 7 ani de zile aștept și eu momentul revederii noastre! N-am văzut-
o de 7 ani, vă dați seama ?! A stat închisă în camera ei.
15
Regele trol: -Dar azi a luat sfârșit această eternitate. Azi e bucurie mare la palat. O-
hooo! N-am mai fost la un bal de… Aahahaaa! Hai, ce mai stai, du-te și împrăștie vestea
cea mare peste tot!
Nepotul trol: -Da, mă duc și eu! Mă duc să-i anunț pe trolii mei și pe bunica să se
bucure! Poate vine și ea la bal! Hihihi...
Răspândacul: ( in timp ce iese ) -Lumeeee! Lume! Mare bal la Palat! Prințesa Elsa va
fi încoronată! Veniți cu toți la Marele Bal!
Ana: -Sunt fericită! O voi revedea pe Elsa! Oare-și mai aduce aminte de mine?
Regele trol: -Prințesa mea, sângele apă nu se face, iar iubirea de soră nu se uită
niciodată!
Ana: -Așa să fie oare? Atâtea bătăi în ușă și niciun răspuns! Aveți dreptate, mă duc să
mă pregătesc. E prima oară când voi dansa la un bal și prima oară când mă voi îmbrăca
regește, cu o rochie de bal! Vă las cu bine! Trebuie să mă pregătesc! ( iese )
Regele trol: -Era și cazul să mai fie și un bal! De când îl așteptau oamenii Ce, credeți
cumva că sunt prea bătrân pentru un dans? Ia priviți aici!!!
18. Muzica: -“Regele Troll” -Intra dansatorii Pe dans trolii scot moto
16
Când eram tânăr eu
Eram un paraleu,
Și valsuri la greu...
17
Vreau într-una să dansez mereu,
-Auch! Artrita mea! Au! Au! Aoleu, mamă care faci gogosi
Ana și Elsa
Elsa: - Elsa: - Deschideți porțile! Deschideți porțile! Deschideți odată porțile acelea! Voi
fi cea mai bună regină din lume!
Ana: -Elsa...
Elsa: -Ana...
Ana: -Iar mă ții la distanță și nu înțeleg de ce. Poate ți-am greșit cu ceva. Măcar spune-
mi, nu ține în tine.
18
Elsa: -Ana, n-ai greșit cu nimic. Dar nu este un comportament de regină. Nu se cuvine
să mă vadă oștenii sau curtenii că am slăbiciuni.
Ana: -Cum adică ? Iubirea de soră e o slăbiciune? Dar nu ne-am văzut de 7 ani. Și de
când îți pasă atât de oșteni și curteni?
Elsa: -Da, mama și tata... Ce grozavie ca nu s-au mai intors... Să știi că chiar mă bucur
să te revăd.
Ana: -Puteai să deschizi oricând ușa aia. Nu-mi spune povești cu pești.
Elsa: -Nu-ți spun povești! Hai mai bine să ne bucurăm de ziua aceasta! E ziua
încoronării și de-acum ne vom vedea zilnic.
Ana: -Ești sigură că n-o să mai tragi ușa aia după tine și n-o să stai iar ascunsă o
veșnicie?
Elsa: -Asta n-am de unde să știu. Dar dacă apare prințul care trebuie, cel puțin știu că
vei fi fericită.
Ana: -Așa sper și eu! Oh, Elsa, am atâtea să-ți spun! Îți dai seama? Trebuie să
recuperăm 7 ani de singurătate!
Elsa: -Poți să-ncepi să-mi spui de pe-acum! Dar mai întâi să mergem să ne punem
rochiile de bal, ce zici? În curând vor trebui să ne sosească oaspeții din celelalte regate
și trebuie să-i primim cum se cuvine.
Ana: -Așa e, așa e. Rochiile de bal. Oh, da, și părul. Elsa, abia aștept să te văd
îmbrăcată ca o regină! A, și stai să-ți spun cum vreau să fie prințul meu și-apoi îmi spui
tu cum vrei să fie al tău.
Ana: -Doamne, ce-ai înnebunit? Cum să nu vrei prinț? Orice fată vrea un prinț! (Ies)
19
20. Dupa ce fetele inchid usa, Muzica intrare Hans.....masuri (palaria II)
Hans, Scuturelul
Hans: -Se pare că nu e nimeni în Sala de Bal. Oare să fi venit prea devreme? Nu e
nimeni. Am nimerit bine? Trolul acela bătrân mi-a spus că acesta este Palatul și am
intrat. Oricum, frumos Palat. Frumoasă Sală de Bal. Și frumoooos Regat! Arendelle! Am
auzit multe despre el și abia așteptam să o cunosc pe prințesa Elsa. Nici nu se putea
ocazie mai bună decât ziua Încoronării ei.caStop Muzi Arendelle! Pardon, am vrut să zic
Elsa. Și-am auzit că este foarte frumoasă! Nespus de frumoasă! Dar ce, eu nu sunt
frumos? Nu merit și eu un regat pentru frumusețea mea? Ptiu, sa nu ma deochi!
20
Scuti.: -Tralala... Frumooos paalaaaat!!!
Hans: -Nu știu, dar ia-le de-aici! Suntem într-o sală de bal, pentru Dumnezeu! Acum o
să apară viitoarea regină și mă fac de râs. Bine că n-ai adus și caii înăuntru!
Hans: -Și sabia! Doar nu crezi că m-apuc să tai curteni și prințese la Bal. Sau să dansez
cu sabia atârnată de șold.Hai, hai! Ia-le mai repede de-aici și dispari!
Ana și Hans
Ana: -Ce-i asta? Cumva un prinț? Nu-i rău! Dar o fi prinț? Este prinț? Atunci al meu e!
21
Hans: -Hans! Printul Hans!
Hans: -Nu puteam să ratez Balul de la Palat și Încoronarea reginei Elsa. S-a dus vestea
în 7 Regate! Se îndreaptă spre Arendelle cei mai vestiți și mai frumoși prinți din toată
lumea.
Ana: -Vorbești serios? Nu ești singurul prinț? Vin mai mulți? Oh, Doamne, o să am de
unde alege! Sunt toți așa frumoși ca tine?
Hans: -Nimeni nu are păr ca al meu. Știi că după o anumită vârstă bărbaților le cade
părul. Al meu nu.
Ana: -Ai dreptate. Ce păr frumos! Dar ceilalți? N-au păr frumos?
Hans: -Unii n-au deloc. Iar altora o să le cadă în curând. Și să știi: -Prințul de calitate
se cunoaște după păr.
Hans: -Nu mă laud. E adevărul gol goluț. E ceva ce se trage din neam. Pe bunicul meu
l-au îngropat cu părul până la umeri. Iar tata are un păr ca o coamă de leu.
Hans: -Îmi caut iubirea vieții, cu care să-mi împart restul vieții.
Hans: -Dar... asta e minunat! E simpatică prințesa asta, dar eu voiam s-o cunosc pe
Elsa, că doar ea va fi regina regatului. Dacă prințesa Ana e așa de frumoasă, îmi
imaginez cum este Elsa. Dar îmi place Ana deja. Totuși să nu mă grăbesc, să nu mă
pripesc, e în joc un regat întreg, poate chiar două... Așa deci... Și... prințesa Elsa... când
apare?
22
Ana: Va apărea și ea imediat să-i întâmpine pe ceilalți oaspeți. Zici că mai vin și alți
prinți?
Hans: Da, erau pe drum, dar eu am avut un armăsar mai voinic și trebuie să recunosc
c-am vrut să fiu primul. Întotdeauna e bine să fii primul. Ieși mai repede în evidență.
Ana: -Și toți acești prinți, în frunte cu tine, vin pentru mine?
Hans: -Nu chiar. Ci pentru viitoarea regină. Unul dintre ei va fi fericitul viitor rege.
Depinde de cine-i va plăcea reginei Elsa.
Amândoi: -Te-am văzut azi chiar când am/ai descălecat! Și pe loc am rămas paf.
23
Hans: -Vrei să spun ceva nebunesc? Te iubesc.
Sunet de trompete!!!!
Elsa: -Vă mulțumesc c-ați bătut atâta drum până-n Arendelle să-mi aduceți un omagiu
atât de frumos! Trebuie să fiți obosiți și înfometați! Mergeți în sala de mese si ospatati-
va! Iar eu mă voi sfătui cu sora mea, Ana, și vă voi anunța ce-am decis!
24. Muzica (politista) Lumina se reduce peste tot, ramane doar pe Ana si Elsa-gr. planul
2!
Elsa: -Au dansat pe naiba. Mă mir că au ieșit vii de-aici. Nu mă interesează prinții, Ana.
Ana: -Ce fel de vorbe sunt astea? Bineînțeles că poți. Ce-ar fi viața fără dragoste?
24
Elsa: -Dar eu nu am și nu voi avea o viață normală. Eu trebuie să-mi sacrific viața
pentru binele oamenilor din regat. Un prinț m-ar încurca.
Ana: -Elsa, nu știi ce vorbești! Un prinț te-ar iubi. Ți-ar aduce flori când ești tristă...
Elsa: -Mai degrabă m-ar enerva la culme și-atunci va trebui să..... să mă-nchid în
cameră.
Elsa: -N-am spus asta. Meriți să fii iubită și para-iubită! Dar prințul ăsta doar ce-a ajuns
la palat și-ți spune că te iubește deja? Pe bune?
Ana: -Pe bune și fără păcăleală! Ce, nu crezi în dragoste la prima vedere?
Ana: -Ah, dar asta e problema ta. Eu cred și știu că vreau să mă mărit. Iar prințul Hans
va veni să mă ceară de soție. Așa a rămas vorba ultima oară când ne-am văzut.
Elsa: -Vrei să spui, prima și ultima oară când v-ați văzut. Haide, Ana, deschide bine
ochii!
Ana: -Mai bine deschideți tu inima și bucură-te pentru mine. Nu toți au norocul să
găsească iubirea așa de repede.
Ana: -Și ce știi tu, mă rog, despre iubire? Ai stat 7 ani închisă că n-ai vrut să vezi
oamenii, nici măcar pe mine, sora ta! Și-acum dai lecții de iubire?
25
Elsa: -Poate că știu destul cât să te avertizez că iubirile false fac mai mult rău. Și-apoi,
prinți de-ăștia cu păr găsești pe toate drumurile.
Ana: -Și ce-o să le spui prinților acum? Le vei spune să plece acasă?
Elsa: -Bineînțeles. Ce să fac cu ei aici? Să se ducă să-și caute alte regine! Să nu mai
piardă timpul! Pentru mine, dragostea nu e importantă. Cu păr sau fără păr să plece
acasă! Balul s-a încheiat!
Ana: -Treaba ta! Dar să știi că ți se va duce vestea în 7 regate că ești așa de crudă!
Elsa: -Dragii mei, vă mulțumesc din suflet că ați venit să-mi aduceți un omagiu cu
prilejul încoronării mele. Știu c-ați făcut drum lung și un efort deosebit. Dar eu... încă nu
sunt pregătită să mă mărit cu nimeni!
-Îmi pare rău! Poate peste câțiva ani. E prea devreme pentru mine acum. Chiar îmi pare
rău, poate v-ați făcut speranțe! Dar cred că e momentul să vă întoarceți acasă! Aveți
însă întreaga mea prietenie!
Prinții: -Ce înseamnă asta? Cum adică prietenie? Am venit degeaba? Ce se-ntâmplă
aici?
Elsa: -Nu știu, faceți ce vreți cu ea. Inima mea însă nu simte iubire pentru niciunul
dintre voi. Iar fără iubire, nu mă pot căsători.
Hans: -Regină Elsa, ai toată prietenia mea de vrei. Dar vreau să-ți spun și eu ceva.
26
Hans: -E vorba de prințesa Ana. E adevărat că am venit pentru tine, dar m-am
îndrăgostit de sora ta, Ana. Și aș vrea să ne dai binecuvântarea să ne căsătorim! O
iubesc și nu pot trăi fără ea.
Elsa: -Asta e cu totul altceva. Suntem surori. Ne iubim, orice s-ar întâmpla.
Elsa: -TU!!! Ai venit să-mi cucerești inima ca să devii rege alături de mine. Ai fi făcut-o
fără să mă cunoști! La fel ca toți ceilalți! Nici nu vă interesează cine sunt eu sau Ana.
Voi vreți alianțe și regate și-mi vorbiți despre iubire! (e din ce în ce mai furioasă): Ce
știți voi despre iubire? Credeți că dacă dați puțin din picioare, o să cădem pe spate?
Crezi că dacă-i spui Anei povesti cu pesti o să-nceapă să te iubească? Poate. Dar asta
până când o să dispară magia. O să descopere că ești un bărbat care vrea un regat și
atât, nu inima caldă a unei ființe minunate, precum sora mea. Ai venit aici dorind ceva,
apoi ți-a ieșit sora mea în cale și ai vrut altceva. De unde știm că mâine nu-ți vei
schimba iar sentimentele? Exact așa spuneam și eu. Nu știm. Nici Ana nu știe, nici eu, și
mai grav e că nici tu, prințule Hans. NU! Nu aveți binecuvântarea mea! (se întoarce cu
spatele și dă să iasă)
Ana: -De ce ești atât de crudă, de fără inimă? E trreaba mea dacă nu mă va mai iubi! E
treaba mea dacă voi fi rănită și voi suferi! Oricum n-o să vin la tine să-ți spun, pentru că
știu că n-am ușile deschise spre inima ta!
27
Actul III
Scena 1 – III Pădure, Iarna...in spatele cortinei se aranjeaza casa lui Cristoff
Femeia: -Bună să vă fie inima! Dar ce căutați pe-afară? De ce nu stați în casă lângă
sobă?
Regele trol: -Am ieșit să-mi mai dezmorțesc oasele și să văd ce se mai întâmplă prin
Împărăție.
Femeia: -După cum se vede... Nu se întâmplă mai nimic. Frig și iar frig. Nimic altceva.
Viscol, zăpadă, frig. Viscol, zăpadă, frig.
28
Nepotul Troll: -Aud pași
Și-ncercăm să ne-ncălzim
Nu am nici o veste
Nu ai nici poveste
29
Înghețăm acum și ne ferim de vânt. Da.
Raspandacul: -Încă nu se știe unde s-a ascuns regina Elsa. O caută toți. Dar nici nu
știm unde s-o căutăm.
Femeia: -Dar știți cumva de ce-a dispărut? Din ziua Încoronării nu se mai știe nimic
despre ea. Și de ce oare n-o punem stăpână peste regat pe prințesa Ana, dacă cealaltă
nu e de găsit. Până la urmă e și ea moștenitoarea de drept a tronului.
Răspândacul: -Păi a plecat și ea în căutarea reginei Elsa, deși prințul Hans a încercat
s-o oprească. Ea nu și nu. N-a vrut să asculte de nimeni. L-a lăsat pe Hans să aibă grijă
de Palat până se întoarce ea.
Femeia: -Iubire de soră, deh! Și unde, mă rog, s-o găsească? O fată singură în plină
iarnă...
Nepotul trol: -Trebuie să recunosc că are curaj. Dar n-am mai auzit de ea nimic de
vreo săptămână.
Regele trol: -Vă spun ceva, mie nu-mi miroase a bine cu Hans ăsta. De ce nu s-a dus
el după Elsa? Cum a putut s-o lase pe mititica aia de Ana să găsească o regină speriată?
Răspândacul: -Nu e chiar așa. Mai mult ne-a speriat regina Elsa pe noi când a început
să scoată aburi de gheață pe gură și și ace de gheață din mâini. Vă spun, nu v-ați fi
dorit să fiți prin preajma ei.
Femeia: -Astea-s niște bazaconii. Nu cred așa ceva. Le știu și pe Ana și pe Elsa de
când erau mici. Copile mai cuminți ca ele n-am întâlnit. Și credeți-mă c-am crescut două
duzini de copii până acum.
Femeia: -Așa o fi, nu vă contrazic. S-or găsi ele una pe alta. Poate atunci se mai
domolește și vremea. Eh, ce-o fi o fi! Eu mă duc acasă că m-așteaptă alți copii și vreau
să fac focul să stăm la povești la gura sobei. Pe o vreme ca asta, oricum n-ai altceva
mai bun de făcut. Vă las cu bine. Răspândacule, dacă ai vești bate toba să știm și noi!
30
Nepotul troll: -Mergi cu mine... cu bine..!!!
Regele trol: -Și-acum, c-am rămas între noi, între bărbați, ia spune, care e treaba cu
prinții ăia? Au plecat acasă sau tot mai pierd vremea pe la Palat?
Regele trol: -Știam eu! Niște putori, ce să mai! În frunte cu Hans ăla! Ding!
Răspândacul: -I-a lăsat Ana palatul în grijă, în lipsa ei. Se pare că va fi viitorul ei soț.
Ana: -Oh, Doamne, merg de zile întregi și n-am văzut țipenie de om. Mi-au înghețat
mîinile, degetele de la picioare și nasul. Trebuie să pricep ce se-ntâmplă cu Elsa. E clar
că e ceva ce nu pot înțelege, Nu, e clar, trebuie s-o găsesc, până nu se trezește careva
s-o găsească și din vrăjitoare cu puteri nu știu de care să n-o scoată. Am auzit voci care
o făcuseră monstru. Auzi colo, Elsa monstru! Auzi, auzi, vrăjitoare! Că-mi vine să și râd.
Până și Hans ăla s-a uitat ciudat la mine. Poate credea că sunt și eu vrăjitoare. Haha...
Ana și Olaf
31
Olaf: -Hei, nu era nevoie să fii așa de brutală cu mine. Sunt doar un om de zăpadă. Ei
poftim, am și cap acum.
Ana: -Din Regatul de Gheață! Mă rog, nu era de gheață, dar de-o săptămână de când e
totul sub zăpadă și oamenii nu mai ies din casă din cauza frigului, așa se numește!
Olaf: -Poți să-mi spui, sau crezi că am altceva mai bun de făcut?
Olaf: -Elsa? Cumva fata aia minunată, care m-a creat pe mine?
Olaf: -Păi dacă e fata aia minunată care m-a creat pe mine, printr-o singură fluturare
de mâini, atunci da, pot spune c-o știu.
Ana: -Spune-mi repede, încotro a luat-o. Trebuie s-o găsesc cât mai repede.
Ana: -Olaf! Dacă vrei să mai exiști ca om de zăpadă, spune-mi mai repede pe unde a
luat-o Elsa, și vezi să fie drumul corect, altfel, o să-ți arunc capul într-o prăpastie și
corpul ți-l calc în picioare! Nu glumesc! E important s-o găsesc pe sora mea.
Olaf: -Nu, te rog, nu face asta! Ia-o pe cărarea asta, tot înainte și vei da de castelul ei!
Ana: -Elsa are castel? Când a avut oare timp să-l facă? Sau de unde l-a găsit?
Olaf: -Are puteri magice. Cum crezi că mi-a dat mie viață? Sau ai mai văzut oameni de
zăpadă până acum, care să mai și vorbească ?
Ana: -Asta vreau și eu să aflu. Oh, îmi pare rău, dar trebuie să plec. Știi cumva cam cât
mai e de mers până la castelul ei?
Ana: -Oh, mi-ar prinde bine un somn bun, un ceai fierbinte, o pătură pufoasă!
Olaf: -Hei, stai. Tot pe cărarea asta, în sus, înainte să ajungi la castelul Elsei, e casa
pădurarului. Cere găzduire acolo. O să găsești un loc de odihnă și un ceai bun. Și cred
că și pături pufoase. Și cred că și o porție de supă fierbinte.
Ana: -Oh, mulțumesc. Chiar am nevoie. Atunci nu mai stau. Hei, stai. Cum îl cheamă pe
pădurar?
Olaf: -Ne vedem cu siguranță. Iarna prin părțile astea e lungă.... iar eu sunt așa de
singur. O oamă de zăpadă nu găsesc și eu? Pe aici? Unde?..Mai bine ma duc sa caut in
alta parte
Scutu. + Hans
Hans: -Nu mai am răbdare. Trebuie s-o găsesc mai repede pe Regina aia blestemată.
Ana nu se poate căsători cu mine, fără binecuvântarea ei. Fir ar să fie! Dacă n-o găsesc
33
pe Elsa mai repede, adică dacă n-o găsește Ana mai repede si nu reușește s-o convingă
pe Elsa să dezghețe Regatul, mergem după ea și o închidem în cel mai întunecat beci.
Nu înainte de a-i tăia mâinile acelea blestemate.
Cristoff: -Pe o vreme ca asta nu-ți vine să lași niciun câine pe-afară. Nu-i așa, amice?
Ana: -Heeei!!!
Ana: -Heeei!!!
Cristoff: -Ce-i cu tine prin părțile astea ? Poftim de te-așază degrabă lângă sobă.
Doamne, cred c-ai înghețat bocnă. Aici, aici, uite, stai pe scaunul acesta.
Ana: -Mulțumesc. Mulțumesc. Dacă nu-mi deschideai ușa, cred că mă găseau mâine
înțepenită de frig. Dacă mă mai găseau.
34
Sven: -Eu sunt renul Sven! Un prieten de nădejde, mare mâncător de morcovi.
Cristoff: -Hei, ieși de după mine, oi fi eu tăietor de lemne, dar nu sunt copac după
care să te ascunzi. E Sven, prietenul meu. Am crescut împreună.
Sven: -Poftim???
Ana: -Să nu-mi spui că ești fiul lui Moș Crăciun și am nimerit în căsuța cu jucării! Unde-
ți sunt ceilalți frați? Câți erați? Șase? Șapte?
Sven: -Craciun???
Cristoff: -Ești comică pentru o fată care umblă brambura prin iarnă. Ia să te încălzești.
Dar suflă mai întîi să nu-ți arzi limba.
Ana: -Mulțumesc mult de tot. Mi-ai salvat viața! Eu sunt Ana. Prințesa Ana.
Ana: -Tăietorul de lemne, știu. Mi-a spus, Olaf, omul de zăpadă despre tine. El m-a
îndrumat aici.
Ana: -Da, e unul care vorbește. Ți-am zis că l-a creat Elsa, sora mea. Doamne, ce ceai
bun! De-aia am crezut că domnia sa, Ren Sven, o fi tot o creație de a Elsei. În ultima
vreme văd că se ocupă de tot felul de creații.
Ana: -Nu ți-am spus? Sunt în căutarea Elsei, sora mea. Și știu cum să opresc iarna asta
cumplită.
Cristoff: -Bineînțeles. Mi-au spus trolii, prietenii mei. Și de unde știi că e pe-aici, prin
părțile astea?
35
Ana: -Cum îți spuneam. M-am întâlnit cu Olaf, omul de zăpadă care m-a îndrumat la
tine. I-a dat viață chiar Elsa. Offf, nu te uita așa la mine. NU SUNT NE-BU-NĂ!
Ana: -De vreo 5 sau 6. Dar ce importanță are? Trebuie s-o găsesc pe sora mea, Elsa.
Altfel, viețile noastre sunt în pericol. Și a ei la fel.
Cristoff: -Dacă nu te încălzești și nu dormi bine în noaptea asta, prima viață în pericol
e a ta.
Cristoff: -Nu mi-ai raspuns la intrebare… De ce s-a supărat Regina și și-a părăsit
Palatul? Ce-a înfuriat-o atât de tare încât să-și arate puterile pe care le-a ascuns timp
de 7 ani fata de propria ei soră?
Ana: -Oooo, dar știi mai multe decât mine. Cine ești tu?
Cristoff: Aaaa, nimeni, sunt doar un tăietor de lemne. Dar știu multe de la troli. Ți-am
zis că sunt prietenii mei și mai stăm așa, la povești.
Ana: -Da, ai dreptate... Numai că a sunat așa ciudat. E ca și cum mi-ai confirmat ce
știam. Elsa a stat 7 ani departe de mine ca să nu-mi facă rău cu puterile ei. Ooo,
Doamne, ce speriată trebuie să fi fost! Trebuie să plec, negreșit. Trebuie s-o găsesc să-i
spun cât de mult o iubesc.
Cristoff: -Nu, nu, nu. Nu pleci acum nicăieri. S-a întunecat afară, ești în plină pădure și
e periculos. Lupii sunt flămânzi și-abia așteaptă o pradă ușoară. Stai aici și odihnește-te.
Sven! Dormi la ușă în noaptea asta
36
Sven: -Poftim???
Sven: -Aaa!
Ana: -Din cauza mea. Pentru c-am vrut să mă mărit cu un prinț pe care l-am cunoscut
în aceeași zi.
Cristoff: -Poftim? Cine face așa ceva? Ești cumva sărită de pe fix?
Cristoff: -Ei bine, dacă vrei să știi sunt de acord cu Elsa. Sigur c-avea motive să se
supere pe tine.
Ana: -Și ce-mi pasă mie dacă ești sau nu de acord? Ești doar un tăietor de lemne.
Cristoff: -Care ți-a salvat viața, nu uita. Și care știe cum să ajungi la castelul de gheață
al surorii tale. Nu uita nici asta!
Cristoff: -Da, dar cum eu sunt doar un tăietor de lemne, mă gândesc că poate ar fi
mai potrivit să-ți arate drumul prin pădure un prinț. Un Hans, de exemplu. Un prinț
Hans care te-a lăsat singură să o cauți pe sora ta!
Ana: -Nu e chiar așa. L-am lăsat pe el în locul Elsei să conducă regatul.
Cristoff: -Ce convenabil pentru prințul Hans! Trebuie să-i fi venit treaba asta ca o
mănușă! Dar cine sunt eu să judec oamenii? Sunt doar un tăietor de lemne cu un ren
vorbitor...
Ana: -Dar numai eu pot s-o convingă pe Elsa să se întoarcă acasă. Ea nici nu vrea să
audă de prințul Hans.
37
Cristoff: -Hans și mai cum îl cheamă pe prințul tău. Din ce regat este?
Cristoff: -Zău? Adică te căsătoreai și nu voiai să știi în ce regat te vei muta? Sau ce
nume de familie vor avea copiii tăi?
Cristoff: -A, nu, nu, nu... nu merge așa. Uite, până și Sven e de acord cu mine. Mai
întâi de toate afli tot ce trebuie să afli și pe urmă te măriți cu prințul vieții!
Cristoff: -Ba cred. Dar ce știu eu? Sunt doar un tăietor de lemne.
Ana: -Oricum, să știi că și Elsa spunea aceleași lucruri. Și trebuie s-o găsesc, ca să
opresc iarna asta cumplită. Dar o voi face mâine, cu puteri noi. Mulțumesc, Cristoff,
pentru tot. Mulțumesc că ai grijă de mine.
Cristoff: -Bună treabă, amice! Și-așa, ce-aveam mai bun de făcut în seara asta, decât
să primesc în coliba mea, o prințesă îndrăgostită... de altul...
Se inchide cortina, in spate se scoate casa lui Cristoff si se pregateste Palatul de Gheata
Hans și Scutierul
Hans: -Nicio veste de la Ana. Nicio veste de la Elsa. Nicio veste de la nimeni. Foametea
a pus deja stăpânire peste Regat, iar eu m-am cam săturat de povestea asta.
38
Bine c-am reușit s-o conving pe Ana c-o iubesc. Da, gata știu ce am de făcut. Scutier!!!!
Scutier!
Hans: -Mergem mai departe să adúcem prințesele acasă. Ce mai stai? N-ai plecat încă?
-Oare ce-aș vrea? Și ce rimează cu ce-aș vrea? Hm... Aha! Știu ce-aș vrea! O oamă de
zăpadă!
39
Cu mantia tot albă
O oamă de zăpadă!
Olaf: -Mai termină odată! Chiar n-ai pic de inimă? Cât crezi c-o să mai rezist?
Olaf: -Bau?
Kristoff : -Aaah!
Ana: -Olaaaf! El e Olaf! V-am povestit despre el. E omul de zăpadă care vorbește!
Sven: -Te fac praf! Te iau în coarne și-ți sar fulgii de zăpadă de nu te vezi!
Olaf: -Hai poate-ți scot ochii și fac din o supă de ochi de ren cu usturoi și morcovi!
Olaf: -Termină!
40
Olaf: -Da, vă duc. Dar de ce?
Olaf: -Da! De ce? Oh, varaaaa! E chestia aia interesantă cu călduri mari, flori frumoase,
plaje însorite și fete frumoase?
Ana: -Cam așa ceva... Uite ce e, te înțelegem dacă nu vrei să ne ajuți, dar eu trebuie s-
o găsesc pe sora mea.
41
Bridge: - Când mi-este greu, atunci revin la visul meu
În vară!
Olaf: -Ohohoooo! Îmi place vara, vreau să stau la soare, pe nisipul fierbinte, să-mi pun
bikini și ochelari de soare, să mă arunc în mare...
Olaf: -Știu exact unde e castelul Elsei. Doar acolo am fost creat!
Olaf: -Ideea e că trebuie să ne grăbim. Ce sens are să mai pierdem timpul dacă zici că
Elsa poate aduce vara înapoi?
Olaf: -Dar tu nu știi că nu ți-a cerut nimeni părerea, amice? (bombăne): Auzi, auzi...
acum câteva clipe voia să mă facă praf, acum sunt amicul lui! Renii ăștia au știut
vreodată ce vor de la viață?
Sven: -Hei...
Kristoff: -Vom ajunge mai repede dacă ne duce Sven. Să ne urcăm pe spinarea lui și
ajungem acolo în două ore!
Sven: -Dar până la urmă de ce să-i stricăm fericirea de om de zăpadă? Nici eu nu pun
așa ceva pe spinarea mea! Nu vreau să-mi înghețe plămânii!
42
Ana: -O-f, Doamne, cine zicea că toți bărbații sunt la fel? Hai, care vine odată? Hai,
Sven, hai renule fermecat! Dă-i drumul spre castelul Elsei.
Olaf:
Să am și eu oama mea...
Actul IV
Femeia, Răspândacul
Femeia: -Dar până acum ce-a făcut? Halal prinț! Vai de pălăria lui!
Răspândacul: -Ei, nici prinții nu mai sunt ce-au fost!
Femeia: -Nici lemne nu mai găsesc. Murim de frig. Dacă nu facem ceva o să înghețăm
cu toții.
43
Este-mpărăția mea.
Nu te-arăta, nu îi primi
Dar au aflat...
Eu nu am mai rezistat.
S-a-ntâmplat, s-a-ntâmplat
S-a-ntâmplat, s-a-ntâmplat
Și lacrimile-mi pier.
44
Bridge: - Puterea mea domnește-n cer și pe pământ
S-a-ntâmplat, s-a-ntâmplat
Olaf: -Wow, regina mea, ai voce minunată, dar prea trist e cântecul ăsta. Ia uite, ți-am
adus pe cineva să te înveselești.
Elsa: -Dar cine ești tu? Ne cunoaștem de undeva?
Olaf: -Păi...ne cam cunoastem, din moment ce tu m-ai creat.
Elsa: -Eu te-am creat?
Olaf: -Daaaa… Stai așa, prințesă... pardon regină... stai să vezi pe cine ți-am adus! Ta-
Daaa.
Elsa: -Ce mai e și asta?
Olaf: -Nu pe tine te-am chemat. Hehehe, scuzați, regină.
Elsa: -Și pe el tot eu l-am creat?
Olaf: -Pe urâtul ăla? Neah! Cred că are legătură cu Moș Crăciun și prietenii lui. Acum,
imediat... Ta-Daaa!!!
45
Ana: -Tu ai făcut asta?
Elsa: -Ana, ce cauți aici?
Ana: -Pe tine te caut, evident.
Elsa: -Dar cum ai reușit... să ajungi singură până aici?
Ana: -Nu contează trebuie să te întorci repede de unde-ai plecat. Din cauza ta, regatul
doarme sub zăpadă, viscol și gheață...
Elsa: -Nu te apropia de mine! stai acolo unde ești
Ana: -Iar faci asta! Iar ridici ziduri între noi!
Elsa: -Înțelege odată că nu am ce să fac! Oricine se-apropie de mine moare! Stai
departe de mine!
Ana: -Și-atunci cum îți explici c-ai dat viață unui om de zăpadă?
Elsa: -Tu te-auzi vorbind? Ai dat viață unui om de zăpadă! Ana dragă, pe Olaf l-am
creat din dragoste/iubire pentru tine! Ințelege că tot ce-ating se transformă în gheață!
NU MĂ MAI ÎNTORC !!!
36. Efect lupta Monstru de Zapada
Ana: -Stai, regatul e în pericol! Dacă nu te întorci pentru mine, fă-o pentru ceilalți!
Elsa: -Dă-te la o parte din calea mea! De va fi, nevoie te voi goni!
Ana: -Elsa, nu mă pot întoarce înapoi fără tine!
Elsa: -Pleacă odată!
Ana: -Ești atât de egoistă! Tot ce-am vrut de la tine a fost să-mi fii soră! SO-RĂ!
Elsa: -PLEACAAA!!! (cade Ana)
37. Efect Gheata, paraituri....
46
Kristoff: -Ana, hai!
Ana: -Mă doare inima, nu pot să respir!
Kristoff: -Ce se întâmplă cu părul tău? Devine alb. Te-a lovit cumva cu gheață?
Ana: -Nu știu, cred. Oh, Doamne.
Olaf și Sven: -Grăbiți-vă. Ieșiți din palat
Hans: -Prindeți-o pe vrăjitoare! A vrut s-o omoare până și pe sora ei. Mergeți, căutați-
o, nu știu ce faceți, dar aduceți-mi-o legată fedeleș.
Kristoff: -Sven, du-te și adu-mi-l pe Regele trol. Numai el poate s-o mai salveze pe
Ana. Cât poți tu de repede, zboară ca vântul și ca gândul și adu vraciul aici. NU mai
putem s-o deplasăm pe Ana, se simte prea rău.
47
Olaf: -Ce ne facem? Ce ne facem? Să zică cineva ce ne facem, până nu se transformă
copila asta în stană de gheață.
Hans: -Tu cine mai ești de te învârți pe-aici ca titirezul? Doamne, de unde tot apar
arătările astea?
Olaf: -Arătare ești tu! Până una alta, nu te-a poftit nimeni aici.
48
Hans: -Numai sora ei este de vină! S-a pus întotdeauna împotriva dorințelor ei.
Regele trol: -Dac-o iubești acum e momentul să demonstrezi asta.
Hans: -Desigur! Eu am vrut să mă căsătoresc cu Ana și tot ea s-a opus! Nu vedeți că
nici măcar nu-și iubește sora? Nu i-a dat binecuvântarea, dimpotrivă! S-a supărat și a
lăsat un întreg regat în așteptare, în frig și nedumerire.
Prinții 1: -Așa este! 2: -Am fost martori! 3: -Elsa nu-și iubește sora!
Hans: -Se iubește doar pe ea!
Trolul nepot: -Extraordinar, ia să vedem dacă tu o iubești pe Ana, așa cum spuneai c-
o iubesti pe Ana,atunci cand spuneai c-o iubesti pe Ana, daca o iubesti pe Ana...
Hans: -Dar o iubesc, doar vreau să mă-nsor cu ea! De câte ori să vă spun?
Olaf: -Eu cred că altcineva o iubește pe Ana mai mult, și acela nu ești tu.
Hans: -Cine, ciudatule? Tăietorul ăsta de lemne?
Hans: -Nu înțeleg de ce stau eu de vorbă cu toți ciudații! Cine sunteți voi până la
urmă? Ana mi-a lăsat mie regatul în grijă și eu decid ce se-ntâmplă cu ea.
Elsa: -Mai ușor! Regatul nu e al tău, iar Ana nu te poate iubi pe tine, un om care vrea
să-i distrugă sora și care vrea să-nsoare din prima zi în care cunoaște o prințesă. Chiar
așa de disperat ești?
Olaf: -Da, chiar așa de disperat ești?
Nepotul trol: -E foarte disperat.
Sven: -Disperatule!
Stop muzica!!!
Kristoff: -Ana nu e bine deloc și nu mai avem timp. Trebuie să facem ceva. Dacă zici c-
o iubești atât de mult, ia-o în brațe și încălzește-o cu dragostea ta!
Olaf: -Da, prințule Hans, lasă gargara și dă dovadă de iubire!
Hans: -Dovadă de iubire ?
Elsa: -Ei bine, da. Acum e momentul să-mi arăți că mă-nșel.
Hans: -Te înșeli!
Elsa: -Să te vedem. Dacă dragostea ta e așa de mare ar trebui să-i topească Anei
gheața din inimă și atunci ai binecuvântarea mea s-o iei de soție.
Olaf: -Elsa, regina mea...
Elsa: -Da, Olaf!
49
Olaf: -Îmi faci și mie o oamă de zăpadă dacă Ana își revine?
Sven: -Mmmăăăăă!!!
Olaf: -Bine, poate nu era chiar momentul potrivit să cer asta.
Elsa: -Și cam asta cu marea dragoste a lui Hans.
Elsa: -Doamne, ce-am făcut! Mi-am omorât sora.
Hans: -Prindeți-o! E o criminală și va mai face rău cu puterile ei și altor oameni. Ana a
murit din cauza ei.
Regele trol: -Se pare că singura inimă de gheață de-aici e a ta, nu a Elsei.
Hans: -Regatul nu mai are stăpân. Să facem așa cum ne-am înțeles!
Ana, Elsa, Hans, Kristoff, Regele Troll, Olaf, Nepotul Trol, Sven, Raspandacul, Monstrul
de zăpadă, Prinții, apar Regele si Regina
50
Sven: -Au! Mi-ai spart timpanul!
Ana: -Ce veselie! Bineînțeles că trăiesc. Am auzit tot, dar nu mă puteam mișca! Îți
mulțumesc, mi-ai salvat viața!
Elsa: -Ana, îmi pare rău. N-am știut că adevărata dragoste nu rănește, ci doar dorul și
depărtarea. Acum nu mai mi-e teamă să te iubesc!
Ana: -Atunci îmi dai binecuvântarea ta?
Elsa: -Oh, nu, o luăm iar de la capăt!
Ana: -El e alesul meu.
Kristoff: -Dar sunt doar un tăietor de lemne. Nu sunt un prinț!
Ana: -Am trecut prin atâtea împreună. Mi-ai redat viața, mi-ai arătat ce-nseamnă
adevărata dragoste, crezi că mai contează că nu ești un prinț.
Nepotul trol: -Ei lăsați, am văzut noi ce e de capul prinților!
Olaf: -O să mă topesc de-a binelea.
Sven: -Și eu iubesc morcovii!
Olaf: -Hei, nasul meu!
Ana: -Deci... ?
Elsa: -Bineînțeles că vă dau binecuvântarea mea.
Olaf: -Îmi dai și mie o Oamă de Zăpadă?
Ana: -Mamă! tată!
Regina: -Oh, dragele mele, credeam că v-am pierdut!
Olaf: -E cea mai fericită zi din viața mea! Îmi placi așa de mult ca aș putea să te sărut.
Adică aș vrea. Adică vreau. Adică pot?
Cortina
51
52