Albă-ca-Zăpada şi cei 7 pitici

- dramatizare în versuri pentru clasa I -

adaptare după Fraţii Grimm

scenariul şi text: Lucian Ursaleş

PERSONAJELE:

- Povestitorul
- Albă-ca-Zăpada
- Împărăteasa bună
- Doica
- Împărăteasa rea
- Oglinda (o voce)
- Vânătorul
- Mistreţul (opţional – figurant)
- Isteţul (Sclipici)
- Certăreţul (Arţag)
- Poznaşul (Boroboaţă)
- Mâncăciosul (Papă-Tot)
- Fricosul (Dârdâilă)
- Codaşul (Ia-v-aş Ia-v-aş)
- Plângăreţul (Bâzâilă)
- Prinţul

1
 Tabloul I
Tabloul I înfăţişează camera ÎMPĂRĂTEASEI BUNE : un pat cu draperii, o măsuţă şi un scaun, iar
înspre fund o fereastră cu un scăunel pe care stă ÎMPĂRĂTEASA BUNĂ, iar lângă ea, DOICA.

POVESTITORUL ÎMPĂRĂTEASA REA

Povestea-aceasta-ncepe ca orişicare altă…
Cu bine-cunoscutul a fost cândva, odată …
A fost o-mpărăteasă într-un castel pe munte
Ce nopţile amare plângea cu lacrimi multe.
- muzică -
Oglindă, oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă-n ţară?
OGLINDA
Mărită eşti crăiasă, ca ziua luminoasă,
Căci în această ţară tu eşti cea mai frumoasă!

ÎMPĂRĂTEASA BUNĂ ÎMPĂRĂTEASA REA

Aproape-i gata broderia pe care-am început-o ieri… O, iar sunt liniştită pentru un ceas sau două…
Şi sunt aşa de obosită, căci n-am dormit de două seri.
DOICA
DOICA Stăpână, v-am adus-o… e mantia cea nouă.
Uite ce frumos se joacă fulgişorii de zăpadă, Vă face-aşa frumoasă, ca picurii de rouă.
Cum îi lasă norul negru-ncet către pământ să cadă. V-aş spune însă, totuşi, că Albă-ca-Zăpadă
Este-ntru totul la fel de frumoasă.
ÎMPĂRĂTEASA BUNĂ
Nici nu am băgat de seamă că din deget mi s-au scurs ÎMPĂRĂTEASA REA
Două picături de sânge… cred c-atunci când m-am Cum se poate una ca astfel să-mi vorbească,
împuns… O s-anunţ oştenii să te pedepsească!
Dac-ar fi să am o fată, un copil din paradis Eu sunt cea frumoasă şi ţara asta n-are
Aş dori să fie albă ca un fulg aproape nins, O alta mai frumoasă! Auzi?
Iar guriţa să îi fie roşie precum e-n sânge
Şi din ochi să curgă rouă când surâde sau când plânge. DOICA (plecăciune)
Părul negru să îi fie cum e lemnul de-abanos Aud… iertare…!
Şi cuminte şi să ştie să se poarte cuviincios.
ÎMPĂRĂTEASA REA
DOICA Adu-mi îndat-oglinda să o întreb pe ea
Aşa să fie-a mea regină, precum astfel le grăieşti,
Cine-i mai frumoasă în ţara asta mea:
Şi să ai frumoasă fată, cum e zâna din poveşti. (către oglindă)
Oglindă, oglinjoară,
(cele două ies din scenă, apare POVESTITORUL, Cine-i cea mai frumoasă din ţară?
decorul rămâne acelaşi, apare ÎMPĂRĂTEASA REA şi
OGLINDA ) OGLINDA
Frumoasă eşti, crăiasă, ca ziua luminoasă,
- muzică - Dar Albă-ca-Zăpada e mult mai frumoasă!

POVESTITORUL ÎMPĂRĂTEASA REA

Aşa a fost, precum se ştie, că o fată s-a ivit, Să vină vânătorul!
- Dar împărăteasa bună după asta, a murit. -
Ca zăpada avea faţa şi un chip foarte frumos, VÂNĂTORUL (intră)
Iar guriţa ca de sânge, părul negru de-abanos. Am venit, stăpână, sunt gata de poruncă!
Au trecut apoi şi anii şi fetiţa a crescut,
Tatăl ei se însurase c-o femeie de temut: ÎMPĂRĂTEASA REA
Rea, pizmaşă şi vicleană nu putea ca să cunoască Ascultă şi-mplineşte o foarte mare rugă:
Mai frumoasă şi deşteaptă altă fiinţă-omenească. Să pleci acu-n pădure cu Albă-ca-Zăpada…
Şi oglinda ei şi-o întreabă-n fiecare dimineaţă:
VÂNĂTORUL
- muzică - Vă jur!… Aştept porunca şi vreau să dau dovada.
2
ÎMPĂRĂTEASA REA
S-o duci cât mai departe şi-apoi să-i vii de hac…
Inima, plămânii să mi-i aduci! …De leac
Sunt buni şi tare-mi folosesc… Te-oi răsplăti şi eu…
VÂNĂTORUL
O, Doamne, ce cruzime… cât îmi va fi de greu…
Prea-bine, aşa voi face, voi împlinii porunca,
Tabloul II
Decor de pădure, intră ALBĂ-CA-ZĂPADA şi VÂNĂTORUL
POVESTITORUL
Porunca e poruncă şi trebuie respectată
Astfel, Vânătorul plecă a doua zi îndată
Cu Albă-ca-Zăpada în codru-ntunecat
Departe de-a sa lume, de dulcele-i palat:
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Cât de frumos i-aicea!… Dar calea-a fost cam lungă…
VÂNĂTORUL
O, Doamne, nu se poate pumnalul să străpungă
O inimă curată şi dornică de viaţă!…
Ce-ar fi dac-aş spune tot adevăru-n faţă?
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Ai spus ceva, voinice? Hei… Suflet de Voinic,
Pe unde-ţi zboară gândul?… Ce-ai spus?…
VÂNĂTORUL
N-am spus nimic…
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Ciudat te porţi cu mine din zori când am plecat
Mi-arunci doar câte-o vorbă şi-mi stai îngândurat…
Dar cine ştie, poate, ce griji mai ai… Ce teamă…
Vorbeşti de unul singur… Nici nu mă iei în seamă!…
VÂNĂTORUL
Mai multă întristare şi ştiu că nu e drept…
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Nu-ţi fie teamă… Eu te ascult!… Aştept!
VÂNĂTORUL
Trufaşa-mpărăteasă mi-a poruncit aseară:
„Pe Albă-ca-Zăpada ucide-o!… Vreau să piară!…
Inima, plămânii să mi-i aduci de leac
Aşa că în pădure s-o duci, să-i vii de hac!”
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Aceasta e porunca?… Dar tata-i împărat!
El n-o s-o pedepsească atunci de-o fi aflat?
3
Şi Domnul să audă glasul meu şi ruga…
ÎMPĂRĂTEASA REA
Ha, ha, ha… De-acum sunt liniştită
Abia aştept ca mâine, oglindei ce-i vrăjită,
Să-i pun din nou aceeaşi, şi-aceeaşi întrebare:
Cine-i mai frumoasă-n ţară? Spune, cine-i oare?
- muzică -
VÂNĂTORUL
El n-ar afla vreodată… E totul pus la cale
De vitrega ta mamă, să-i spun… Măriei Sale
Că nişte lupi în codru pe loc te-au sfâşiat
Pe când de mine tu te-ai îndepărtat.
ALBĂ-CA-ZĂPADA (plângând)
Şi-acuma, spune-mi, dară,… ce ai de gând să-mi faci?
VÂNĂTORUL
O să îi duc plămânii şi inima de vraci…
Dar nu vei fii tu ceea ce este osândită
Ci un mistreţ din codru, ori pasăre-obosită…
Şi-acuma fugi de-ndată şi nu te mai oprii
Găseşte-ţi loc de viaţă la cine te-o primii!…
ALBĂ-CA-ZĂPADA (ieşind)
Îţi mulţumesc!… Cu bine, iubite vânător,
Am să alerg îndată ca pasărea în zbor!…
VÂNĂTORUL
Cu bine, Albă-ca-Zăpada, rămâi de-acum cu bine…
Iată-n faţă prada, văd un mistreţ cum vine!…
(apare mistreţul şi aleargă în jurul vânătorului care
sare, îl prinde şi îl trânteşte la pământ)
VÂNĂTORUL
Acum să-ţi iau plămânii şi inima cea vie
Şi să i-o duc reginei ca drept de mărturie
Că am ucis o fată ce nu e vinovată
Doar pentru că ea, Regina, se crede cea frumoasă…
(VÂNĂTORUL iese cu mistreţul şi apare ALBĂ-CA-
ZĂPADA) - muzică -
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Mai este multă cale pân’ să ajung odată
Să-mi odihnesc căpşorul măcar într-o ogradă…?
Dar… Ce-mi văd ochişorii?… Îmi pare mie oare?
Se vede o căsuţă… Acolo-n depărtare!
S-alerg degrabă-acolo poate voi fi primită…
Şi-mi este şi o foame… Sunt foarte obosită.
 Tabloul III
Decorul înfăţişează o căsuţă ai cărei pereţi sunt orientaţi astfel: spre public nu este nici un perete,
peretele din stânga are 3 pătucuri desenate, peretele din fundal 3 pătucuri la fel desenate, iar peretele din
dreapta are desenat o uşă şi un geam. După acest perete se pot lăsa câţiva copaci pentru decorul pădurii. În
partea stângă se află un pătuţ, iar în mijloc o masă cu 7 scăunele, 7 farfurioare etc. Intrarea în scenă se face
pe partea dreaptă.
(apare ALBĂ-CA-ZĂPADA în partea dreaptă şi „bate” la uşă)

ALBĂ-CA-ZĂPADA Şi veşnic aspirăm;

Ia te uite ce căsuţă… şi apare-atât de mică
S-ar putea să locuiască o fărâmă de furnică…
(se opreşte şi vorbeşte ca pentru sine)
Înainte ca să intri într-o casă, să întrebi întâi de toate
De sunt bucuroşi de oaspeţi… Şi de-auzi atunci: „Se
poate!”
Poţi intra, iar de glasul va răspunde: „Casa asta e-
ncuiată!”
Trebuie să pleci îndată şi să baţi la altă poartă.
(bate la uşă)
Nu e nimeni? Nu se poate… Unde-or fii acum stăpânii?
Poate că e vreo momeală şi au dezlegat şi câinii…
(intră)
Cât e de plăcut aicea!… Pân’ şi masa e-ncărcată…
Îmi aduce parcă-aminte că sunt tare-nfometată!
Ia priviţi… sunt câte 7 şi tacâmuri, farfurioare
Şi la fel sunt alte 7 şi pătucuri şi pahare.
Oare-or fi toţi 7 fraţi
Rânduiţi precum soldaţi?
Toate sunt la fel de mici;
Parc-ar sta nişte… pitici…
Din munte aurul l-am scos,
Cântând voios!
(Piticii se ivesc câte unul cu câte un felinar în mână,
precum şi cu câte o unealtă pe umăr – lopată,
târnăcop, topor etc.. În faţa casei, cântecul încetează,
afară de o singură voce, cea a Codaşului, care a
rămas ceva mai în urmă, dar imediat încetează şi el.)
ISTEŢUL (lasă felinarul jos; la fel fac şi ceilalţi)
(strigă) Codaşule!… Grăbeşte-te! (către ceilalţi)
Mergând ca o băbuţă…
Şi-acum ca-ntotdeauna rămas-a de căruţă…
MÂNCĂCIOSUL
Lăsaţi-l!… Mi-e foame… Să nu-l mai aşteptăm!…
FRICOSUL
Intrăm cu toţii-odată!…
MÂNCĂCIOSUL
Ba nu!… Hai să mâncăm!…

POVESTITORUL
Şi zicând apoi o rugă, se apucă de mâncare:
Când dintr-una, când dintr-alta, câte-o gură din pahare
După care, obosită, se aşează în pătuţ
Şi adoarme într-o clipă ca un puişor de urs…
ISTEŢUL
Mai lasă tu mâncarea!… Ia-ţi gândul de la masă!
Te faci că uiţi, băiete! Nu vom intra în casă
Aşa cu praf şi tină!… Veniţi, deci, la fântână,
Întâi şi-ntâi de toate, să ne spălăm pe mână!

- muzică - FRICOSUL
(din depărtare se aude cântecul piticilor) Aşa-i! Şi până-atuncea Codaşul ne ajunge
Ca să intrăm deodată-n casă, cu toţii ne vom strânge.
PITICII
La, la, la, la, … MÂNCĂCIOSUL
Toţi şapte-odat’ Mai bine spune bine: ţi-e frică!… Zău mi-e silă,
Pornim pe înserat, Tot nu-ţi mai vii în fire, măi frate, Dârdâilă?!…
Prin muncă noi ne-am împlinit,
Prin pas grăbit. FRICOSUL
Din munte sus, Iar tu eşti tot cu foamea!… Mai linge-te pe bot!
Când soarele-a apus, Vezi altora defecte!…
Spre casă noi ne îndreptăm
Şi iar cântăm. CERTĂREŢUL
Ne-a fermecat, Ascultă Papă-Tot,
Refrenu-am îngânat Şi tu, măi Dârdâilă, ia nu vă mai certaţi!
La, la, la, la… Mai tacă-vă guriţa!… Uitaţi că suntem fraţi?
Noi făurăm
4
FRICOSUL POZNAŞUL
Poftim cine vorbeşte… Mai uită-te la tine Te-nşeli de data asta!… Eşti slab şi la ghicit:
Că numai la arţagă şi la poznăi ţi-e bine… Priveşte!… Vezi, şi mie tacâmul mi-e clintit…
Şi vina nu-i a lui!…
CODAŞUL
PLÂNGĂREŢUL Şi mie scăunelul…
Codaşule, sosit-ai?
ISTEŢUL
CODAŞUL Mi-a luat şi din friptură!
În cizmă am un cui…
Şi şchiopătând, fireşte, mi-aţi luat-o înainte… PLÂNGĂREŢUL
Şi mie îmi lipseşte întreaga prăjitură!…
POZNAŞUL
Pe-acesta să nu-l credeţi… nu îl vedeţi că minte? ISTEŢUL
Tii… Priviţi pătucul… E-aproape răvăşit!
ISTEŢUL
Dar tu, măi Boroboaţă, de unde ştii adică? CERTĂREŢUL
La mine aşternutul îmi e mototolit!…
POZNAŞUL
Fiindcă-i băgai în cizmă, chiar eu o pietricică! POZNAŞUL
(toţi fac haz, în afară de ISTEŢUL) Şi mie…

ISTEŢUL CODAŞUL
Nu te mai laşi de pozne!… Şi la mine…

POZNAŞUL MÂNCĂCIOSUL
Ei, am glumit, că de… Şi patul meu la fel…
Oricum era în coadă: să aibă pentru ce!…
(făcând haz, intră cu toţii în casă cu felinarele aprinse FRICOSUL
în mână) Eu ce să spun? De frică, nici nu mă uit spre el…

ISTEŢUL PLÂNGĂREŢUL
Şi-acum intrăm în casă, dar nu vă-nghesuiţi! Priviţi! Veniţi în grabă! (plângând) Priviţi în patul
În rând, cu disciplină cu toţii să păşiţi! meu!…
Stingeţi felinarul şi-aprindeţi lumânarea…
MÂNCĂCIOSUL
MÂNCĂCIOSUL Dar cine doarme-acolo?
Se pare ca-n lumină mă năpădeşte foamea…
Şi din mâncarea bună cine mi-a luat? PLÂNGĂREŢUL (tremurând)
Să fie vreo capcană în care am intrat? N-o fi cumva vreun zmeu?
(vin cu toţii lângă pat cu lumânările în mână)
CERTĂREŢUL
Îţi e că nu te saturi?… eu ştiu ce poa’ să fie: POZNAŞUL (tare)
Lui Papă-Tot îi pare aşa… la lăcomie… Ce zmeu?… Aicea este-o fată frumoasă ca-n poveşti!

CODAŞUL ISTEŢUL
Deci bănuiţi că-n casă ne-a încălcat vreun hoţ… Încet, măi, Boroboaţă, încet să n-o trezeşti!…
Ei bine… cin’ să-l prindă?
POZNAŞUL
POZNAŞUL Să n-o trezim pe fată… (strănută) Hapciu!
Păi, tu, că eşti mai cu moţ! (fata tresare, dar nu deschide ochii)

PLÂNGĂREŢUL MÂNCĂCIOSUL
Cred că îl avem în faţă: Te-a apucat strănutul… Acuma? Vreau să ştiu!
Precis e vreo ispravă tot a lui Boroboaţă!
5
CERTĂREŢUL PLÂNGĂREŢUL
Ne mai dădea povaţă… Ba am pe ce, domniţă! (plânge) mi-aştern ceva pe jos!

CODAŞUL CODAŞUL
Păi fără de vreo poznă, n-ar fi el, Boroboaţă! Arţag, c-aşa îl cheamă, n-ai procedat frumos!
Mereu ne cată pricini… E numai bun de ceartă!
ISTEŢUL Te rog, ia loc, prinţesă, şi nu-l lua în seamă.
Încet că se trezeşte…
ALBĂ-CA-ZĂPADA
MÂNCĂCIOSUL (şoptit) Şi ţie cum îţi zice?
S-a şi trezit adică…
POZNAŞUL
FRICOSUL Porecla-i: „Soarbe zeamă”…
Priviţi-o cum clipeşte… Sunt sigur că-i e frică!
CODAŞUL
CERTĂREŢUL Porecla, dar pe nume, cum mi l-a dat nănaşul,
Nu seamănă cu tine să dârdâie mereu… Ia-v-aş Ia-v-aş mi se spune…

ALBĂ-CA-ZĂPADA (frecându-se la ochi) CERTĂREŢUL

Unde mă aflu oare? Ia-v-aş Ia-v-aş „codaşul”

PLÂNGĂREŢUL ALBĂ-CA-ZĂPADA
Culcată-n patul meu! Pe tine cum te cheamă, te văd şi cel mai mare…

ISTEŢUL ISTEŢUL
Nu-ţi fie temă, fată, noi suntem 7 fraţi Eu sunt numit Isteţul, şi-ntr-adevăr sunt mare!
Şi curajoşi şi harnici ca nişte bravi soldaţi!
ALBĂ-CA-ZĂPADA (către POZNAŞ)
ALBĂ-CA-ZĂPADA Pe dumneata?
Îmi cer iertare vouă c-am dat aşa năvală…
Era cumplit afară şi mi-era tare teamă… POZNAŞUL
Căci vitrega mea mamă de-acas’ m-a alungat Sunt Boroboaţă!
Cu vânătorul Curţii în codru, la vânat…
De paloşul său aprig să cadă viaţa mea FRICOSUL
Iar ca dovadă cruntă, să-mi scoată inima. La toţi ne face dânsul în glumă câte-o farsă…
Iar eu sunt Dârdâilă şi nu sunt curajos…
ISTEŢUL
Povestea ta e cruntă… Dar spune-ne odată ALBĂ-CA-ZĂPADA
Ce fiinţă-a fost aceea atât de ne-ndurată Ce vrei să spui cu asta?
Să dea aşa poruncă? Ce inimă infamă?
MÂNCĂCIOSUL
CODAŞUL Că e cel mai fricos!
Domniţă, cum te cheamă?
ALBĂ-CA-ZĂPADA
FRICOSUL Pe tine, cel cu patul, de plângi neîncetat…
Cum?! Eşti cel mai mic, îmi pare… Nici nu te-am întrebat…
Pe tine cum te cheamă?
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Albă-ca-Zăpada. ISTEŢUL
Puteai ghici, copilă,
PLÂNGĂREŢUL E plângăreţul nostru, şi-l cheamă Bâzâilă!
La noi… bine-venită ne eşti întotdeauna… De-acuma dragă fată, la noi poţi vieţui
Să speli, să coşi, să scuturi, şi soră să ne fii.
CERTĂREŢUL Iar seara-ntorşi acasă, când revenim din munte,
Plângeai că-ţi trebui’ patul… Pe ce-o să dormi acuma? S-avem ceva pe masă, măcar cât un grăunte…
6
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Aveţi nădejde-n mine, că ştiu să fac de toate
Pe când veniţi acasă, plăcintele-or fi coapte!
Şi pâinea-o fi bătută şi pusă la cuptor
Decât să plec de-aicea, mai bine ştiu că mor!
ISTEŢUL
La nimeni de-afară să nu deschizi, copilă,
Să nu te-nduri de nimeni, să nu arăţi c-ai milă.
Vicleana de regină de-ar ştii că nu eşti moartă,
Veni-va după tine cum stă înscris în soartă!
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Rămâneţi fără grijă… Drum bun s-aveţi… Pe seară!
POVESTITORUL
Şi Albă-ca-Zăpada închise-a casei poartă…
Dar iată că Regina rămase ne-mpăcată
Cu gândul că în lume rămase-o prea frumoasă fată…
- muzică -

Tabloul IV
POVESTITORUL FRICOSUL
În seara următoare, Regina cea vicleană, S-aprindem lumânarea…
Îşi luă îndat-oglinda şi-i puse o-ntrebare. POZNAŞUL
Oglinda îi răspunse de-o Albă-ca-Zăpadă Ţi-e frică şi de umbră…
Ce locuia-n căsuţa piticilor din vale.
Regina de mânie neagră se făcu PLÂNGĂREŢUL
Jură să nu o lase pe fată a trăi. Veniţi cu toţii-n grabă… este ceva pe jos…
În haine preschimbate, bătrână apăru,
La casa din pădure şi astfel îi grăi: CODAŞUL
Să fie vreo nălucă… Copila e pe jos!!!
ÎMPĂRĂTEASA REA
Mere bune de vânzare, mere bune de vânzare… CERTĂREŢUL
Sunt plăcute, aromate, fermecate şi gustoase… Ce s-a-ntâmplat în casă, aici în lipsa noastră?
Nu ai vrea să guşti, copilă, numai unul de la mine?
MÂNCĂCIOSUL
ALBĂ-CA-ZĂPADA Copilă… te trezeşte… murim cu toţi de foame...
Nu pot… uşa nu va fi deschisă pentru nimeni…
ISTEŢUL
ÎMPĂRĂTEASA REA Veniţi cu lumânarea… aicia mai aproape.
Nici fereastra? Uită-te puţin la-acesta… e frumos…
Hai încearc-o muşcătură… şi-ai să vezi că e gustos. FRICOSUL
O să muşc şi eu o gură din această jumătate Dar… ea nu mai respiră…
Haide… tu mănâncă din cealaltă jumătate.
MÂNCĂCIOSUL
Albă-ca-Zăpada muşcă din măr şi cade moartă. Şi nici nu mai clipeşte…

ÎMPĂRĂTEASA REA CODAŞUL

Ha-ha-ha…te-am păcălit…sunt acum cea mai Nici de vorbit, îmi pare, că nu ne mai vorbeşte.
frumoasă,
Cea mai mândră-mpărăteasă… (pleacă) PLÂNGĂREŢUL
Ce s-a-ntâmplat atuncia?
Apar piticii care cântă. – muzică –
ISTEŢUL
ISTEŢUL Copila noastră dragă… de-aici nu se ridică…
Iată-ne întorşi acasă dup-o lungă zi de muncă…
FRICOSUL
Adică este… moartă? (Piticii încep să plângă.)

7
 Tabloul V
POVESTITORUL
Piticii-au aşezat-o pe vârful unui munte,
Într-un pătuc de sticlă cu aşternut curat,
Iar vântul, norii, frigul şi ploile mărunte,
Piticii stând de veghe, pe toate-au îndurat.
S-a-ntâmplat pe-acolo, un prinţ să se arate,
Ce se-ntorcea cu oastea de la vânătoare.
PRINŢUL
De ce a voastre lacrimi lăsaţi să vă inunde
Şi ce se-ascunde acolo într-un cleştar pe munte?
ISTEŢUL
Este prinţesa noastră, Albă-ca-Zăpada,
A cărei viaţă scurtă o luase soarta.
PLÂNGĂREŢUL
Şi-acuma stăm de veghe… poate vreo minune
Va face ca prinţesa în viaţă a rămâne.
PRINŢUL
De ea-s îndrăgostit şi vreau să fie-a mea,
Rogu-vă îndată, puneţi-o pe şa.
POZNAŞUL
Să dăm de lângă noi copila noastră dragă?
PLÂNGĂREŢUL
Pe cine-o să mai plângem cu iarnă şi cu vară?
PRINŢUL
Vă rog, vă rog din suflet, lăsaţi să fie-a mea!
Vă jur că viaţa toată am s-o privesc pe ea…
ISTEŢUL
Fie… de vrei s-o ai cu tine…
(către pitici:) Aduceţi-i pătucul!
Cu grijă s-o purtaţi,
Să nu vă-mpiedicaţi!
(Codaşul se împiedică şi cade)
ISTEŢUL
Ţi-am spus să ai de grijă! Acuma l-am scăpat!
POZNAŞUL
Mereu i-am spus că este un împiedicat!
Albă-ca-Zăpada se trezeşte şi tuşeşte
SFÂRŞIT
PLÂNGĂREŢUL
Priviţi… copila se trezeşte!
FRICOSUL
Se pare că nu-i moartă…
Şi sper să fie vie şi adevărată!
ALBĂ-CA-ZĂPADA (se întinde)
Ce bine am dormit… unde mă aflu oare?
Şi cine este această frumoasă arătare?
ISTEŢUL
Regina cea vicleană, cu-un măr te-a amăgit,
Şi moartă te găsirăm acas’ când am venit.
Dar iată că bucata ce-ţi sta în gât proptită,
La o smucitură, din gât ţi-a fost clintită.
Acesta este prinţul ce-a vrut să fii a lui,
Şi-n grijă să te aibă de-acuma şi în pururi.
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Îţi mulţumesc, voinice, că m-ai vindecat…
CODAŞUL
Eu am fost de vină… că m-am împiedicat…
PRINŢUL
Vrei să fii a mea mireasă şi-amândoi să locuim,
Să avem frumoasă viaţă atât cât mai trăim?
ALBĂ-CA-ZĂPADA
Voi venii cu tine-oriunde, tu eşti prinţul meu viteaz
Să fim unul lângă altul, la iubire şi necaz!
Piticii se bucură şi ţipă de fericire
PITICII
Ura! Ura! Ura!
POVESTITORUL
Prinţul şi Albă-ca-Zăpada o nuntă au făcut
Cum numai în poveste poate fi văzut…
Plantele,-animalele şi păsările toate
Fuseseră şi ele la nunta lor chemate.
Piticii-erau la masă cântând şi petrecând,
Iar mama cea haină, Regina, auzind
Că Albă-ca-Zăpada nu e moartă încă,
Plecă departe-n lume, de ciudă-nnebunită.
Iar prinţul şi copila mulţi ani au mai trăit,
Că poate nici acuma n-au îmbătrânit.
8