Micul prinţ

Adaptare de Alexandra Popa după Antoine de Saint-Exupery

Distribuţie:

Micul Prinţ
Pilotul 1
Pilotul 2
Pilotul 3
Trandafirul
Regele
Vanitosul
Omul de afaceri
Geograful
Şarpele
Floarea
Vulpea
 ACTUL I
Scena 1
Întuneric. Un paravan de teatru de păpuși pe care se vor proiecta anumite acțiuni
în fundal, cu ajutorul umbrelor. Paravanul e alb și are la bază niște creioane uriașe,
simulând o pagină de caiet.
Pe paravan: Un semicerc cu suprafață de asteroid, pe care aterizează de urgență
un avion.
Întuneric total.
În scenă, PILOTUL 1, 2 și 3 dorm jos lângă avionul lor de carton, vizibil desenat de
un copil. Paravanul e gol.
Intră MICUL PRINȚ. Se uită la PILOȚI, la avion, la paravan, și rămâne fixat pe cel
din urmă.

MICUL PRINȚ: Te rog, desenează-mi o oaie!

PILOTUL 1 (dormind): Poftim...?
MICUL PRINȚ: Desenează-mi o oaie!
PILOTUL 1 sare în picioare, se freacă la ochi, privește îndelung perplexat pe
PILOTUL 2, PILOTUL 3 și MICUL PRINȚ. Apoi îi trezește pe ceilalți PILOȚI.
PILOTUL 1: Dar ce faci tu aici?
MICUL PRINȚ (cu blândețe și răbdare): Te rog, desenează-mi.. un miel!
P1: Eu nu știu să desenez! Serios! Eu am stuidat geografia, aritmetica, istoria,
gramatica... Am fost descurajat din cariera mea de pictor la vârsta de șase ani, și n-
am mai desenat nimic de atunci! Tot ce știu să fac sunt ceea ce oamenii mari zic că
seamănă cu pălăriile, dar-
MICUL PRINȚ: Nu-i nimic! Desenează-mi o oaie!
PILOȚII, încă șovăind, fac schimb de priviri de la unul la altul. În final, P2 o foaie
și un creion. În timp ce el desenează, se proiectează pe paravan imaginea cu
,,șarpele boa închis”.
MICUL PRINȚ: Nu! Nu! Nu vreau un șarpe boa care a înghițit un elefant! Un șarpe
Boa este foarte periculos, iar un elefant este prea mare și încurcă. La mine este foarte
puțin loc. Am nevoie de o oaie. Desenează-mi o oaie.
P1 se uită confuz la ceilalți P. P2 scoate și el o foiae, desenează ceva, nu se
proiectează pe paravan.
MICUL PRINȚ: Nu! Asta e o oaie bolnavă! Fă alta, te rog!
PILOȚII 1 și 2 continuă să mâzgălească.
MICUL PRINȚ (surâde): Ăsta e un berbec! Iar asta e prea bătrână....
În timp ce P1 și P2 tot se chinuie să deseneze, P3 scoate și el o foaie.
P3: Asta e cușca. Iar oaia pe care o vrei tu este înăuntru.
MICUL PRINȚ: Pefect! Exact ce voiam. Crezi că îi trebuie multă iarbă acestei oi?
Știi, la mine e mic de tot-
P3: Ți-am dat o oaie mică.
MICUL PRINȚ: Nu chiar așa mică.. Uite, a adormit! (cu duioșie, aplecând capul
spre desen. Apoi își mută privirea spre avion) Dar lucrul acela ce e?
P1 (cu mândrie): E un avion! E avionul nostru!
P2: Zboară!
MICUL PRINȚ: Adică voi... voi ați căzut din cer? (râde bucuros). Deci și voi veniți
din cer! De pe ce planetă? E adevărat că nu puteți veni de prea departe, de acolo de
sus...(scoate desenul cu oaia și începe să-l privească îndelung)
P2: Stai.. deci tu vii de pe altă planteă? (tăcere)
P1: De unde vii tu? Unde este ,,la tine”?
P3 (cel mai răbdător): Unde vrei să-mi duci oaia?
MICUL PRINȚ (aproape îil întrerupe): Ce bine că mi-ai dat și o cușcă, să-i
servească drept adăpost oii noaptea.
P3: Bineînțeles! Pot să-ți dăruiesc și o coardă, de care să o prinzi ziua. Și un țăruș de
care să o legi.
MICUL PRINȚ: Să o leg?
P3: Ca să nu plece și să se piardă!
MICUL PRINȚ (râzând): Ce idee caraghioasă! E atât de mic la mine, încât oriunde
s-ar duce, nu e prea departe! (cu o urma de melancolie ultimele cuvinte)
P1, P2, P3 se strâng în cerc.
P1: Planeta asta e cât o casă!
P2: Unde credeți că suntem?
P3: Eu am motive serioase să cred că suntem pe asteoirdul B 612.
P1: Așa ceva nu există!
P3: Ba normal că există! Știți foarte bine că, în afară de marile planete, cărora li se
dau nume, există sute altele pe care astronomii le numesc, de exemplu, ,,asteroidul
3251”. Oamenilor mari le plac cifrele. B 612 a fost descoperită de un astronom turc.
El a făcut o mare demonstraţie a descoperirii sale la un Congres Internațional de
Astronomie. Dar nimeni nu l-a crezut, din cauza costumului său...
P2: De ce?
P3: Așa sunt oamenii mari! Din fericire pentru asteroidul B 612, un dictator turc le-
a impus oamenilor să se îmbrace în stil european. Astronomul a refăcut demonstrația
îmbrăcat europenește, și de data aceea toată lumea a fost de acord cu el!
P2: Ce urât!
P1: Ei bine, de acord, dar de unde știi tu că ăsta e asteroidul B 612? Și ce contează
atât de mult?
P3: Nu m-ai înțeles. Nu ți-am spus că oamenilor mari le plac numerele? Dacă le spui
că ai văzut o casă frumoasă, din cărămidă roșie, cu mușcate la ferestre, ei nu vor
reuși să-și imagineze această casă. Trebuie să le spui că ai văzut o casă de o sută de
mii de franci! Atunci vor sări în sus.
P2: .. Deci, dacă le spunem oamenilor mari, că dovada că Micul Prinț a existat este
că el era fermecător și că el voia o oaie....
P3: Ne vor lua drept copii! Dar dacă le spuneți ,,Planeta de unde venea Micul Prinț
este asteroidul B 612”-
P1: Ne vor lăsa în pace cu întrebările lor....
P3: Așa e! Să nu le-o luați în nume de rău. Copiii trebuie să fie întotdeauna indulgenți
cu oamenii mari. Desigur, nouă cărora ne place viața, puțin ne pasă de cifre!
P2: Nu vreau să devenim ca niște oameni mari care nu se mai interesează decât de
numere!
P3: Tocmai pentru a evita asta, hai să ne apucăm de desen! Uite, o să cumpărăm
creioane colorate-
P1: Să ne reapucăm? La vârsta noastră?
P3: E greu, dar încercăm! Uite, până înveți să desenezi o oaie, poți să faci ca mine,
o oaie în cușcă!
P1: Eu nu știu să văd oile în cușcă!
P2: Poate.. poate ai îmbătrânit....?
MICUL PRINȚ(care stătuse în freeze, admirând oaia): E adevărat că oile mănâncă
arbuști?
P3: Da, e adevărat.
MICUL PRINȚ: Ah! Ce bine! Prin urmare, ele mănâncă și baobabi?
P1: Baobabii nu sunt arbuști. Sunt copaci mari cât o biserică, și nici măcar o armată
de elefanți nu ar reuși să-i vină de hac unui baobab!
MICUL PRINȚ (râde): Dar baobabii sunt mici înainte de a crește, nu?
P3: De ce ai vrea tu ca oile tale să mănânce arbuștii de baobab?
MICUL PRINȚ: Ei, cum de ce?
P3, către P1: Nu înțelegi? Pe planeta Micului Prinț se află, ca pe toate planetele,
semințe de plante folositoare și plante dăunătoare. Dar dacă e vorba de o plantă
dăunătoare, trebuie smulsă imediat!
P2: Sunt semințe teribile aici?
MICUL PRINȚ: Semințe de baobab. E infestat solul cu ele!
P3: Dacă planeta este prea mică și baobabii prea numeroși, în cele din urmă, planeta
explodează!
MICUL PRINȚ: Este o chestiune de disciplină. Când eu îmi termin toaleta, de
dimineață, trebuie să fac toaleta planetei, să smulg arbuștii de baobab imediat ce pot
să îi separ de cei de trandafir, cu care se aseamănă mult când sunt foarte mici.
P2: Trebuie să fie o muncă plictisitoare!
MICUL PRINȚ: Da, dar foarte ușoară! Am cunoscut o planetă locuită de un leneș.
Neglijase trei arbuști....
P2 ia carnețelul și începe să deseneze, uitându-se după aprobarea MICULUI
PRINȚ.
MICUL PRINȚ: Da! Exact așa arăta!
P1: Cum ai făcut un desen atât de reușit?
P2: Nu știu... cred că eram animat de sentimentul urgenței.
P3: E foarte bine! Trebuie să păstrăm desenul, ca să îi avertizăm pe toți să aibă grijă
cu baobabii, de pericolul de care ei nu știu, așa cum nu știam nici noi!
MICUL PRINȚ: O oaie, dacă mănâncă arbuștii, mănâncă și florile?
P1: O oaie mănâncă tot ce întâlnește în cale!
MICUL PRINȚ: Chiar și florile care au spini?
P1: Da!
MICUL PRINȚ: Atunci la ce mai servesc spinii? (tăcere) La ce servesc spinii?
P1: Nu știu! La nimic! Spinii sunt răutate din partea florilor!
MICUL PRINȚ (după o tăcere): Nu te cred. Florile sunt slabe, naive... Se apără și
ele cum pot... (tăcere)... Deci tu chiar crezi că florile....?
P1: Nu! Nu! Eu nu cred nimic! Eu mă ocup cu lucruri serioase aici, nu cu flori!
MICUL PRINȚ: Lucruri serioase... Tu vorbești ca oamenii mari! Confunzi totul,
amesteci totul!
Se agită, în timp ce P3 merge să îl consoleze.
MICUL PRINȚ (bolobrosind agitat): Cunosc o planetă unde este un domn roșu la
față. El nu a mirosit niciodată o floare. El nu a privit niciodată o stea. Nu a iubit
niciodată pe nimeni. Nu a făcut nimic altceva decât adunări. Și toată ziua repeta ca
tine: ,,Sunt un om serios! Sunt un om serios!” Asta îl făcea să pleznească de mândrie!
Dar ăsta, ăsta nu e un om, ăsta e o ciupercă!
P2: O ce?
P3: O ciupercă!
MICUL PRINȚ (trecând de la agitație la mânie): De milioane de ani florile își cresc
spinii lor. De milioane de ani oile mănâncă totuși florile. Nu este atunci foarte serios
să încerci să înțelegi de ce eele se străduiesc atât de tare să crească spinii, care apoi
nu le folosesc la nimic? Nu este important războiul olor cu florile? Nu este serios,
mai important decât adunările domnului cel roșu, cu adunările și matematica lui? Și
dacă eu știu o flaore unică în lume, ce nu există în altă parte, decât pe planeta mea,
și mai știu că o oiță ar putea-o face să dispară dintr-o singură mișcare, așa, pur și
simplu, într-o dimineață, fără să își dea seama ce face, asta nu e important?
P3: Hai să-
MICUL PRINȚ: Dacă cineva iubește o floare, care nu există decât într-un singur
exemplar în milioane de stele, asta e de ajuns pentru ca el să fie fericit când șe
privește. El ăși spune: ,,Floarea mea este acolo undeva...”. Dar dacă oaia mănâncă
floarea,,, pentru el este ca și cum brusc, toate stelele s-ar stinge! Și tu crezi că asta
nu e important!?
MICUL PRINȚ izbucnește în lacrimi. P2 vine și el să îl consolesze alături de P3. P1
lasă rușinat ciocanul cu care încerca să repare avionul, și privește, ezitând, neștiind
dacă să se alăture.
P3: Floarea pe care o iubești tu nu e în pericol..
P2: Voi desena o botniță oii tale! Sau, sau... o armură pentru floarea ta! Sau...
MICUL PRINȚ pleacă plângând. P1, P2, P3 se uită după el, apoi unul la altul, în
final, P3 merge după el și vorbesc ceva ce nu se aude.

Scena 2
MICUL PRINȚ, TRANDAFIRUL
Flashback cu povestea TRANDAFIRULUI.
Întuneric. Intră TRANDAFIRUL, se trezește, cască. Intră MICUL PRINȚ. O privește
un timp.
MICUL PRINȚ: Ce frumoasă ești!
TRANDAFIRUL: Nu-i așa? Și sunt născută în aceeași zi cu soarele! Cred că este
ora micului dejun, dacă ai avea bunătatea să....
MICUL PRINȚ se trezește din ,,transă”, ia stropitoarea și servește floarea.
TRANDAFIRUL: Ah! Ce plăcut! Trebuie să am grijă de petalele mele, să fie cât
mai delicate! Și-apoi, spinii mei! Spinii mei care mă apără de tot ce poate să-mi strice
gingășia! Pot să vină chiar tigrii, cu ghearele lor-
MICUL PRINȚ: Pe planeta mea nu sunt tigrii! Și apoi, tigrii nu mănâncă plante!
TRANDAFIRUL: Eu nu sunt o plantă!
MICUL PRINȚ: Iartă-mă....
TRANDAFIRUL: De tigrii nu mă tem deloc. Dar am oroare de curenții de aer! Nu
ai cumva un paravan? Sau un glob de sticlă? E foarte frig aici, mai ales seara. E
prost așezat. De acolo de unde vin eu...
MICUL PRINȚ: Da..?
TRANDAFIRUL: Pardon, nimic. Cum e cu paravanul ăla?
MICUL PRINȚ: Mergeam să îl caut, dar îmi vorbeai!
(Scena trebuie să se desfășoare în crescendo, iar trecerea MICULUI PRINȚ de la
admirație pentru TRANDAFIR la nervi din neînțelegere trebuie să fie pe cât de
subtilă, pe atât de bruscă, ca să îi pregătească plecarea de pe planetă.)

Scena 3
TRANDAFIRUL, apoi MICUL PRINȚ
Semiîntuneric, doar TRANDAFIRUL în scenă. Pe paravan se proiecteaza imaginea
MICULUI PRNȚ care curăță vulcanii, lucrează în grădină etc. Apoi intră MICUL
PRINȚ în scenă, cu stropitoarea, și o valiză, pe care încearcă să o ascundă, mergând
spre TRANDAFIR, plângând.
TRANDAFIRUL: Am fost prostuță. Îți cer iertare. Să fii fericit. (după o altă tăcere).
Da, te iubesc. Nu ai știut nimic despre asta, din vina mea. Asta nu mai are nicio
importanță. Tu ai fost la fel de prostuț ca mine. Lasă paravanul ălă în pace... Nu îl
mai vreau.
MICUL PRINȚ: Dar vântul-
TRANDAFIRUL: Nu sunt chiar așa răcită. Aerul proaspăt al nopții îmi va face bine.
Sunt o floare.
MICUL PRINȚ: Dar animalele-
TRANDAFIRUL: Trebuie să suport două-trei omizi dacă vreau să cunosc și fluturii,
nu? S-ar părea că e foarte frumos. Dacă nu, cine mă va vizita? Tu vei fi departe. (aici
MICUL PRINȚ tresare). Cât despre animalele mari, nu mi-e teamă de nimic. Am
spinii mei, îți amintești? (zâmbind).
Tăcere iar. MICUL PRINȚ o privește tulburat, confuz, întristat.
TRANDAFIRUL: N-o mai amâna atâta. Este agasant... Ai hotărât să pleci, du-te!
MICUL PRINȚ se întoarce spre valiză, o ultimă tentativă de a o ascunde, dar fără
folos.

ACTUL II

(aici se face proiecția cu oaia și cu prințul care călătoresc și staționează pe diferite

planete.). În timpul acesta, se aude pe fundal dialogul MICULUI PRINȚ cu P3
MICUL PRINȚ (plângînd): Ar fi trebuit să nu o ascult. Nu trebuie niciodată să
asculți florile! Trebuie să le privești și să le miroși. A mea parfuma planeta, dar eu
nu știam să mă bucur de asta!
P3: Înțeleg.
MICUL PRINȚ: Nu am știut să înțeleg nimic atunci! Ar fi trebuit să o judec după
fapte, nu după cuvinte! Ea mă parfuma și mă bucura. Nu ar fi trebuit deloc să plec.
Eram prea tânăr ca să știu că o iubesc...
MICUL PRINȚ se va întâlni cu diferiți oameni, pe diferite planete. Pe paravan se
proiectează o imagine semnificativă pentru fiecare planetă, dar actorii vor juca cu
fața la public. Regele, vanitosul, bețivul etc vin pe rând, își poartă dialogurile fiecare,
apoi pleacă, și se schimbă imaginea pe paravan.

Scena 1
REGELE, MICUL PRINȚ.
REGELE: Ah, iată un supus! Apropie-te să te văd mai bine! Ce faci? Este interzis
să caști în fața unui monarh! Îți interzis să caști!
MICUL PRINȚ: Nu am.. nu pot să mă împiedic, am făcut o călătorie lungă, nu am
dormit-
REGELE: Atunci, îți ordon să caști! N-am mai văzut pe nimeni căscând de ani de
zile. Pentru mine este o noutate. Haide! Mai cască! Este un ordin!
MICUL PRINȚ: Mă intimidez... nu mai pot.... Pot... să mă așez?
REGELE: Îți ordon să te așezi!
MICUL PRINȚ se pune jos, dar REGELE face un gest să-și tragă mantia, dărâmând
prințul, sugerând că MICUL PRINȚ se așezase pe mantia lui. MICUL PRINȚ se
ridică, debusolat.
MICUL PRINȚ: Sire, pot să vă întreb ceva?
REGELE: Îți ordon să mă întrebi!
MICUL PRINȚ: Sire... peste ce domniți dumneavoastră?
REGELE: Peste tot.
MICUL PRINȚ: chiar peste tot?
REGELE: Chiar așa!
MICUL PRINȚ (crescând în interes): Și stelele vă ascultă?
REGELE: Bineînțeles! Nu tolerez indisciplina stelelor.
MICUL PRINȚ (vizibil entuziasmat): Aș vrea să văd un apus de soare! Faceți-mi
plăcerea... Ordonați soarelui să apună!
REGELE (râzând): Dacă aș ordona unui general să zboare din floare în floare
precum un fluture, sau să scire o tragedie, sau să se preschimbe în fluture și să zboare
din floare-n floare...iar generalul nu ar executa ordinul primit... Care dintre noi doi
ar fi de vină? Eu sau generalul?
MICUL PRINȚ: Dumneavoastră.
REGELE: Exact. Trebuie să ceri de al fiecare ce paote da. Autoritatea se bazează, în
primul rând pe rațiune. Dacă ordoni poprului tău să se arunce în mare, va face
revoluție. Eu am dreptul să cer ascultare pentru că ordinele mele sunt rezonabile.
MICUL PRINȚ (deja plictisindu-se): Cum rămâne cu apusul meu de soare?
REGELE: Îl voi cere. Dar, aștept, bazându-ma pe experiențele mele de guvernare,
condițile favorabile.
MICUL PRINȚ: Când va fi asta?
REGELE: Hm... către ora șapte și un sfert. Și vei vedea atunci cât de bine sunt
asucltat!
MICUL PRINȚ: M-am plictisit aici. Nu mai am nimic de făcut. Voi pleca.
REGELE: Nu pleca! Uite, te fac.... ministru!
MICUL PRINȚ: Ministru al cui?
REGELE: Al justiției!
MICUL PRINȚ: Nu e nimeni pe care să judec aici!
REGELE: N-aș spune. N-am făcut încă turul regatului meu. Sunt foarte bătrân, nu
am loc pentru limuzină și mă obosește să merg...
MICUL PRINȚ: Oh! Dar eu am văzut deja (aplecându-se să vadă mai bine) M-am
uitat pe cealaltă parte a planetei. Nici acolo nu e nimeni!
REGELE: Ah, atunci te vei judeca pe tine însuți! Asta e cel mai dificil. E mult mai
greu să te judeci pe tine decât să-l judeci pe altul. Dacă reușești asta, înseamnă că
ești cu adevărat înțelept.
MICUL PRINȚ: Pot să mă judec singur oriunde. Nu am nevoie să locuiesc aici
REGELE: Hm! Hm! Cred că pe planeta mea e pe undeva un bătrân șobolan. Îl aud
eu noaptea... Vei putea să judeci acest bătrân șobolan. Îl vei condamna la maorte din
timp în timp. Astfel, viața lui va depinde de justiția ta! Dar tu îl vei grația de fiecrae
dată, pentru a-l păstra. Nu e decât unul.
MICUL PRINȚ: Mie nu îmi place să condamn la moarte. Și cred că o să plec. (se
apleacă să-și ia valiza)
REGELE: Nu.
MICUL PRINȚ: Dacă maiestatea voastră ar dori să fie bine ascultată, îmi va da un
ordin rezonabil. De exemplu, să plec într-un minut. Mi se par condiții favorabile.
Scena 2
MICUL PRINȚ, VANITOSUL
VANITOSUL: Ah! Ah! Iată un admirator!
MICUL PRINȚ: Aveți o pălărie caraghioasă!
VANITOSUL: E pentru salutat, când sunt aclamat! Dar, nu prea trece nimeni aici.
Lovește-ți mâinile una de alta, te rog!
MICUL PRINȚ aplaudă o dată, confuz. VANITOSUL salută. Jocul continuă câteva
aplauze.
MICUL PRINȚ (amuzat): Si pentru ca pălăria să cadă? Ce trebuie făcut?
VANITOSUL: Mă admiri mult?
MICUL PRINȚ: Ce înseamnă ,,a admira”?
VANITOSUL: A admira, înseamnă a recunoaște că eu sunt omul cel mai frumos,
cel mai bine îmbrăcat, cel mai grațios, cel mai bogat-
MICUL PRINȚ: Dar tu ești singur pe planeta ta!
VANITOSUL: ...cel mai sincer, cel mai modest, cel mai bun-
MICUL PRINȚ: Te admir, dar de ce te-ar putea interesa asta?
VANITOSUL: ...cel mai curat, cel mai ales, cel mai pricceput, cel mai iimos, cel
mai generos, cel mai spectaculos-

Scena 3
MICUL PRINȚ , OMUL DE AFACERI
OMUL DE AFACERI calculează ceva în șoaptă
MICUL PRINȚ: Bună ziua?
OMUL DE AFACERI: ...trei și cu doi fac cinci, cinci și cu șapte doisprezece,
doisprezece și cu trei.... doisprezece și cu trei, cincisprezece. Bună ziua...
Cincisprezece și cu șapte douăzeci și doi. Douăzeci și doi cu șase douăzeci și opt....
Douăzeci și șase cu cinci trezeizeci și unul. Uf! Asta face deci cinci sute de milioane
șase sute douăzeci și două de mii șapte sute treizeci și unu.
MICUL PRINȚ: Cinci sute de milioane de ce?
OMUL: Poftim? Mai ești aici? Cinci sute de milioane de.... nu mai știu... Am atât de
lucru! Eu sunt serios, eu nu mă amuz cu baliverne! Doi și cu cinci fac șapte...
MICUL: Cinci milioane de ce?
OMUL DE AFACERI: De cincizeci și patru de milioane de ani de cînd locuiesc ăe
planeta asta, nu am fost deranjat decât de trei ori. Prima dată a fost acum douăzeci
și doi de ani, de către o rădașcă. Răspândea un zgomot... de am făcut patru greșeli
într-o singură adunare... A doua oară-
MICUL PRINȚ: Cinci sute de milioane DE CE?
OMUL DE AFACERI ia pt prima dată o mică pauză, se uită în față.
OMUL DE AFCAERI: Milioane de lucruri din astea mici care se văd pe cer! (apoi
se apucă iar să caslculeze)
MICUL PRINȚ: Muște?
OMUL DE AFACERI se utiă la el pt o secundă de zici că era din filmele Matrix
MICUL PRINȚ: Albine??
OMUL DE AFACERI: (fără să ridice privirea din caiete) Nu! Nu, acele mici lucruri
strălucitoare, aurii, care îi fac să.. să viseze, pe leneși. Dar eu sunt serios! Eu nu am
timp să cad în visare!!
MICUL PRINȚ: Ah!! Stelele!!!!
OMUL DE AFACERI: Da, stelele.
MICUL PRINȚ: Și ce faci tu cu cinci sute de milioane de stele.?
OMUL DE AFACERI: Cinci sute șaptezeci de milioane (aici actorul care-l joaca
poate să zică numere). Dar eu.. sunt un om serios! (încă concentrat la lucru). Eu
sunt precis.
MICUL PRINȚ: Ce faci cu ele?
OMUL: Cu stelele?
MICUL PRINȚ: Da.
OMUL: Nimic. Le am.
MICUL PRINȚ: Tu ai stelele? Dar am văzut deja un rege care-
OMUL: Regii nu posedă. Ei ,,domnesc peste”. E complet diferit. (cu un dramatism
de zici ca explica geneza biblica)
MICUL PRINȚ: Și la ce îți folosește să posezi stelele?
OMUL: Ca să fiu bogat!
MICUL PRINȚ: Și să fii bogat? La ce îți servește?
OMUL: Să-mi cumpăr altele! Alte stele!
MICUL PRINȚ: Cum se pot cumpăra stele?
OMUL DE AFACERI (enervat, iar ridică ochii din caiete): Ale cui crezi că sunt
ele?
MICUL PRINȚ: Ale nimănui?
OMUL: Atunci sunt ale mele, pentru că eu m-am gândit primul! Când găsești un
diamant care nu e al nimănui, e al tău. O insulă care nu e a nimănui... e a ta! Când ai
o idee, o brevetezi!
MICUL PRINȚ: Și totuși, ce faci tu cu stelele?
OMUL: Le administrez! (cu mândrie, aproape silabisind cuvântul). Le număr, și le
răsnumăr, și le număr.... (face o pauză să mai scrie ceva). Și... le număr! E dificil,
dar eu sunt om serios!
MICUL PRINȚ: Și unde ții tu stelele?
OMUL DE AFACERI: Le depun la bancă! Scriu pe hârtie numărul stelelor mele și
apoi încui cu cheia într-un sertar acea hârtie!
MICUL PRINȚ (amuzat): Asta e de ajuns? (fără răspuns). Eu aveam... am o floare,
pe care o ud în fiecare zi. Am trei vulcani pe care îi curăț în fiecare săptămână, să nu
erupă. Vulcanii, dacă-s bine curățați, sunt folositori la încălzirea micului dejun. Dar
lor le este de folos că îi am. Dar tu... Tu cum ești util stelelor?
OMUL DE AFACERI, inițial enervat, deschide gura să răspundă, ridicînd ochii din
caiet. Stă blocat un minut, apoi se scutură de parcă i-a fost creierul scurt circuitat, și
perplex, trece iar la calcule.
MICUL PRINȚ așteaptă și tot așteaptă, dar, când aude iar ,,Cinci sute șaaptezeci....”,
își ia valiza și pleacă.
SCENA IV - MICUL PRINȚ, GEOGRAFUL
GEOGRAFUL: Ooo! Iată un explorator! (ducând lupa la ochi și privind curios) De
unde vii tu?
MICUL PRINȚ: Ce este careta aceea mare? Ce faceți dumneavoastră aici?
GEOGRAFUL: Eu sunt geograf!
MICUL PRINȚ: Ce-i ăla?
GEOGRAFUL: Este un savant, care știe unde se găsesc mările, fluviile, orașele,
deșerturile și munții.
MICUL PRINȚ: În sfârșit! O meserie adevărată! (se uită în jur) E foarte frumoasă
planeta dumneavoastră! Are oceane?
GEOGRAFUL: Nu pot să știu!
MICUL PRINȚ: Ah... dar munți?
GEOGRAFUL: Nu pot să știu!
MICUL PRINȚ: Dar... dar sunteți geograf!
GEOGRAFUL: Așa e! Dar nu și explorator! Îmi lipsesc cu desăvârșire exploratorii!
Geograful e prea important ca să-ți piardă timpul plimbându-se! El nu își părăsește
biroul. Asta e treaba exploratorului, pe care geograful îl interoghează, ca apoi să
noteze datele lui. Și dacă datele unuia dintre ei îi par interesante, geograful face o
anchetă asupra moralității exploratorului.
MICUL PRINȚ: De ce?
GEOGRAFUL: Pentru că un explorator care ar minți ar conduce la catastrofe în
cărțile de geografie.
MICUL PRINȚ: Eu cunosc pe cineva care ar fi un rău explorator.
GEOGRAFUL: E posibil. Deci, când moralitatea unui explorator pare bună, se face
o anchetă asupra descoperirii sale!
MICUL PRINȚ: Se merge să se vadă la fața locului?
GEOGRAFUL: Nu... e prea complicat!! Se cere să se aducă dovezi. De exemplu,
dacă e vorba despre descoperirea unui munte, se cere să se aducă trei pietre mari!
(brusc emoționat și curios). Dar tu! Tu vii de departe! (luând repede o carte și un pix
și niște foi) Tu ești explorator! Descrie-mi planeta ta!
MICUL PRINȚ: La mine.. La mine nu e prea interesant.... e foarte mic. Am trei
vulcani... Doi activi și unul stins...
GEOGRAFUL (aprobator, scriind): Trei vulcani...
MICUL PRINȚ (cu brusc entuziasm și emoție): Am și o floare!
GEOGARFUL: Noi nu notăm florile!
MICUL PRINȚ: De ce? (rănit)
GEOGRAFUL: Pentru cp florile sun efemere. (văzând confuzia MICULUI PRINȚ).
Geografiile sunt cele mai prețioase dintre toate cărțile! Ele nu se demodează
niciodată! Un munte nu își schimbă locul. Un ocean nu se golește de apa sa. Noi
scriem lucruri eterne (mândru).
MICUL PRINȚ: Dar vulcanii stinși se pot trezi, de exemplu. Ce înseamnă, deci
,,efemer”?
GEOGRAFUL: Că vulcanii sunt stinși sau activi, e totuna pentru noi. Ceea ce
contează este muntele. El nu se schimbă!
MICUL PRINȚ: Dar ce înseamnă ,,efemer”?!
GEOGRAFUL: Înseamnă ceva care e amenințat de dispariție apropiată.
MICUL PRINȚ: Floarea mea... Floarea mea este amenințată de o dispariți e
apropiată? (aproape în lacrimi)
GEOGRAFUL: Desigur!
MICUL PRINȚ: Floarea mea.. floarea mea e efemeră.. Și nu are decât patru spini cu
care să se apere.. Iar eu ... eu am lăsat-o singură (după o pauză lungă în care tremură,
gata să plângă) Ce... ce mă sfătuiți să vizitez?
GEOGRAFUL: Păi... să vedem! (Scoate un glob sau o hartă și se uită cu lupa) Ah!
Planeta Pământ! Are o bună reputație...
MICUL PRINȚ pleacă atât de brusc, că GEOGRAFUL este luat prin surprindere.
 ACTUL III
MICUL PRINȚ pe Pământ.
Scena 1
Intră MICUL PRINȚ. Intră Șarpele. MICUL PRINȚ privește atent în jur, călcând cu
grijă. Observă Șarpele. Face câțiva pași înainte.
MICUL PRINȚ: Ăăă... Bună... Bună noapte! Noapte buna!
ȘARPELE (cu un surâs): Dacă zici tu, noapte bună să fie....
MICUL PRINȚ: Pe ce planetă am căzut?
ȘARPELE: Pe Pământ. În Africa.
MICUL PRINȚ (ușurat): Ah! Deci nu există nimeni pe Pământ...
ȘARPELE: Aici e deșertul. În deșerturi nu e nimeni. Pământul e mare....
MICUL PRINȚ se uită în jur, apoi privirea îi rămâne fixată în sus.
MICUL RPINȚ: Mă întreb dacă stelele sunt luminate pentru ca fiecare să și-o poată
regăsi într-o bună zi pe a sa. Privește planeta mea! E chiar deasupra noastră! Dar ce
departe este....
ȘARPELE: e frumoasă... dar ce faci tu aici?
MICUL PRINȚ: Am preobleme cu o floare. (după o tăcere) Unde sunt oamenii? E
cam singur aici, în deșert...
ȘARPELE: E singur și printre oameni
MICUL PRINȚ: Ești un animal ciudat. Subțire ca un deget....
ȘARPELE: dar mai puternic decât degetul unui rege!
MICUL PRINȚ: Tu nu ești prea puternic... Nu ai nici labe, nu poți călători...
ȘARPELE: Pot să te transport mai repede decât o navă. Pe acela pe care îl ating, îl
redau pământului de pe care a venit. Dar tu ești pur și vii de pe o stea.Mi-e milă de
tine, atât de slab... Pe Pământul ăasta stâncos... As putea într-o zi să te ajut... Dacă
regreți prea mult planeta ta...
MICUL PRINȚ: Oh, am înțeles... dar ce te vorbești tu întotdeauna în enigme?
ȘARPELE: Eu le descurc pe toate....
Scena 2
ȘARPELE dispare. MICUL PRINȚ se uită împrejur, confuz. În schimb, găsește
FLOAREA.
MICUL PRINȚ: Oh! Bună ziua!
FLOAREA: Bună ziua!
MICUL PRINȚ: Știți cumva unde sunt oamenii?
FLOAREA: Oamenii? Există, cred, șase sau șapte... I-am văzut cu ani în urmă...
când am zărit o caravană.... Dar nu știi niciodată unde îi găsești. Vântul îi plimbă. Ei
nu au rădăcini.
MICUL PRINȚ: Am înțeles. La revedere.
FLOAREA: Adio
MICUL PRINȚ: Stai! Ce ești tu?
FLOAREA: Un trandafir....
MICUL PRINȚ: Dar floarea mea mi-a spus.... mi-a spus că era singura din specia ei
în univers...
FLOAREA (râzând): Și tu ai crezut-o?
MICUL PRINȚ: Ar fi foarte atinsă, dacă ar vedea asta... ar tuși groaznic și ar face
să pară că moare pentru a scăpa de ridicol. Și eu aș fi obligat să par că o îngrijesc...
Mă credeam în posesia unei flori unice. Nu am decât un trandafir obișnuit... Ea și cei
trei vulcani îmi ajung până la genunchi. Lucrurile astea nu fac din mine un prea mare
prinț.....
Începe să plângă.

Scena 3
(Proiectie pe paravan):
MICUL PRINȚ se suie pe un munte.
MP: Bună ziua!
ECOUL: Bună ziua... bună ziua... bună ziua....
MP: Cine sunteți voi?
ECOUL: Cine sunteți voi.... cine sunteți voi.... cine sunteți voi....
MP: Fiți prietenii mei!
ECOUL: Sunt singur... sunt singur... sunt singur.

Scena 4
Intră VULPEA.
VULPEA: Bună ziua!
MICUL PRINȚ: Bună ziua? Cine ești tu? Ești foarte drăguță! Vino la mine!
VULPEA: N-ar fi o ideee chiar bună! Nu sunt domesticită.
MICUL PRINȚ: Ah! Pardon... (după o pauză) Ce înseamnă ,,domesticit”?
VULPEA (surâs viclean): Tu nu ești de pe aici. Ce cauți tu?
MICUL PRINȚ: Caut oamenii. Ce înseamnă a ,,domestici”?
VULPEA: Oamenii au puști și vânează. Bine, mai cresc și pui de găină. Ăsta e
singurul lor interes. Tu cauți pui?
MICUL PRINȚ: Nu! Eu caut prieteni! Ce înseamnă ,,a domestici”?
VULPEA: Înseamnă a crea legături... E un lucru uitat de mult...
MICUL PRINȚ: Legături...
VULPEA: Bineînțeles. Tu nu ești pentru mine decât un băiețel, care se aseamănă
perfect cu oricare altul dintr-o sută de mii de alții. Și eu nu am nevoie de tine. Nici
tu nu ai nevoie de mine. Dar dacă tu mă domesticești... vom avea nevoie unul de
altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Și eu, pentru tine, la fel.
MICUL PRINȚ: cred... Cred că pe mine m-a domesticit o floare.
VULPEA: E posibil. Pe Pământ se întâmplă tot felul de lucruri.
MICUL PRINȚ: Oh! Asta nu e pe Pământ.
VULPEA: Pe o altă planetă?
MICUL PRINȚ: Da.
VULPEA: Există vânători acolo?
MICUL PRINȚ: Nu.
VULPEA: (cu interes) Dar pui?
MICUL PRINȚ: Nu.
VULPEA: Nimic nu e perfect.
MICUL PRINȚ se uită la ea confuz.
VULPEA: Uite cum stă treaba. Viața mea e monotonă. Eu vânez pui, oamenii mă
vânează pe mine. Puii, oamenii... toți se aseamănă și toți sunt la fel (cu lehamite).
Dar... (misterios) dacă tu m-ai domestici... Viața mea ar fi cu totul alta. Mai..
luminoasă.. (privindu-l in ochi, mergând ăn jurul lui, analizându-l). Aș cunoaște, în
sfârșit, un zgomot de pași diferit de celelalte.... (văzând confuzia PRINȚULUI). Da,
da, ceilalți pași mă fac să intru în pământ (cu o prefăcătorie fină, subtilă). Al tău mă
cheamă afară... ca o muzică! Părul tău auriu... îmi amintește de câmpurile cu grâu .
Grâul este inutil pentru mine, desigur, fiindcă eu nu mănânc pâine, dar, când mă vei
fi domesticit, lanurile aurite îmi vor aminti de tine... (după o pauză): Te rog!
MICUL PRINȚ: Aș vrea mult, dar... dar nu am prea mult timp! Am de găsit prieteni,
și de cunoscut mutle lucruri.
VULPEA: Nu cunoști decât lucrurile pe care le domesticești. Nu există să cumperi
prieteni de la negustori sau altceva. Dacă vrei un prieten, domesticește-mă.
MICUL PRINȚ (după o ezitare). Bine. Ce trebuie făcut?
VULPEA (surâzând): Trebuie să fii foarte răbdător! Vom sta.. vom sta în iarbă. Ne
vom privi unul pe altul cu coada ochiului, fără să zicem nimic. Vorba e izvor de
neînțelegeri. Stăm așa un timp, apoi mâine vii iar.
MICUL PRINȚ: Mâine vin iar.
VULPEA: Da, la aceeași oră. Dacă vii, de exemplu, la patru după-amiaza, voi începe
să fiu fericită de la trei. Dacă vii fără nicio socoteală, așa, cum și se năzare ție... n-
am să am timp să-mi pregătesc inima. Trebuie ritualuri.
MICUL PRINȚ: Și când voi pleca?
VULPEA: Ah! Voi plânge!
MICUL PRINȚ: E vina ta! Tu ai vrut să te domesticesc!
VULPEA: Bineînțeles.
MICUL PRINȚ: Dar vei plânge!
VULPEA: Bineînțeles!
MICUL PRINȚ: Dar nu câștigi nimic din asta!
VULPEA: Ba bineînțeles că da! Gândește-te la trandafiri.
Se proiecetază pe paravan trandafirii.
MICUL PRINȚ (ca în transă): Voi... (pauză dramatică) Voi nu sunteți deloc la fel
ca trandafirul meu! Voi nu reprezentați nimic pentru mine. Nu ați domesticit pe
nimeni și nici nu ați fost domesticiți. La fel ca vulpea mea... Ea nu era decât o vulpe
ca oricare alta, dibtr-o sută de mii! Dar eu mi-am făcut-o prietenă! Și acum este
prietena mea, și asta o face unică în lume! Voi sunteți frumoși, dar goi de înțelesuri.
Nu e.. nu e niciun motiv să mori pentru voi. Poate pentru un trecător obișnuit, și
trandafirul meu, floarea mea de acasă, este la fel ca voi. Dar pentru mine, ea e
specială. Pentru că pe ea am udat-o, am adăpositit-o cu parvanul...Am ascultat-o
plângându-se, lăudându-se, sau chiar tăcând. Pentru că este trandafirul meu. (se
întoarce către VULPE): Adio.
VULPEA: Adio. Să-ți spun secretul meu. Nu vezi bine decât cu inima. Ceea ce este
important nu se arată ochilor.
MICUL PRINȚ (repetând): Ceea ce este important nu se arată ochilor.
VULPEA: Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău îl face atât de important.
MICUL PRINȚ: Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu....
VULPEA: Oamenii uită acest adevăr. Uită-te la mine! Oamenii îl uită, dar tu trebuie
să-l știi. Trebuie să știi că ești responsabil de tot ceea ce domesticești. Ești
răspunzător de trandafirul tău.
MICUL PRINȚ: Sunt răspunzător de trandafirul meu...
 ACTUL IV
FINALUL
După un moment de heblu, revenim la scan inițială cu P3 care stătea să-l consoleze
pe MICUL PRINȚ, P2 și P1 deoparte. P1 meșterește încă la avion.
P1: Ah! Frumoasă poveste, nu mă înțelege greșit, dar eu încă n-am reparat avionul
(mustrător către ceilalți P), nu mai avem nimic de băut, și eu unul aș fi fericit să
mergem să căutăm o fântână.
MICUL PRINȚ: Prietena mea vulpea zicea-
P1: Omulețule drag, aici nu mai e vorba de vulpe! Murim de sete!
MICUL PRINȚ: E bine să ai un prieten, chiar dacă mori. Eu sunt foarte mulțumit că
am avut-o pe vulpe ca prietenă.
P3: (blajin, ca întotdeauna): Poate... poate nu-ți dai seama de pericol. Știu că ție-ți
ajunge doar un pic de soare, sau, de fapt, un apus de soare, dar-
MICUL PRINȚ: Nu. Nu. Și mie mi-e sete. Să căutăm o fântână... Apa poate să fie
bună și inimii...
MICUL PRINȚ șcipătează puțin, apoi se așază, obosit.
MICUL PRINȚ: Ce frumoase sunt stelele... sunt frumoase datorită unei flori care nu
se vede....
P1,2,3 fac schimbi de priviri. P2 e alarmat, P1 e nervos, P3 le face semn să tacă.
P3: Bineînțeles!
MICUL PRINȚ: Și deșertul e frumos, știi? Ceea ce îl înfrumusețează este că
adăpostește în el o fântână!
Același joc de priviri, de data asta mai prelungit.
P3: Așa este! Ceea ce face locurile să fie minunate nu se arată ochilui (făcându-le
semn celorlalți să îl aprobe).
MICUL PRINȚ: Ești de acord cu vulpea mea! Mă bucur...!
MICUL PRINȚ lasă capul pe spate și închide ochii.
P2, P1 se aprpie de el.
P2: Uită-te la el, ce fragail e!
P1 (cu o urmă subtilă de duioșie): Cum crede el în floarea sa....
MICUL PRINȚ: Apă!
P1 și 3 se uită la alții, neștiind ce să facă. În timpul ăsta, P2 aleargă la tablă și
desenează o fântână. P1, 3 se apropie și ei. P3 scoate o găleată și îi dă PRINȘULUi
să bea. El încearcă, dar e prea slăbit.
P3: Lasă-mă pe mine, e prea greu pentru tine.
MICUL PRINȚ: Oamenii de la tine... ei cultivă cinci mii de trandafiri în aceeași
grădină... și nu găsesc ce caută....
P3: Nu găsesc...
MICUL PRINȚ: Și totuși, ce caută ar putea fi găsit într-un singur trandafir... sau...
sau într-un pic de apă...Dar ochii... sunt orbi.
P2,P3,P1, MICUL PRINȚ: Trebuie să cauți cu sufletul.
MICUL PRINȚ mai soarbe apă, apoi respiră adânc.
MICUL PRINȚ (către P3): Trebuie să-ți ții promisiunea.
P3: care promisiune?
MICUL PRINȚ: Știi tu.. botnița pentru oaia mea...sunt răspunzător de această floare!
P2 scoate din buzunar schițele cu desenele.
MICUL: Hehe! Baobabii tăi seamănă puțin cu niște verze!
P3: Ești nedrept, omulețule, nu uita că noi nu știam să desenăm prea bine, în afară
de șerpi boa închiși și deschiși.
MICUL PRINȚ: Oh! E-n ordine. Se-nțelege. Copiii înțeleg.
P2 scoate o foaie, schițează ceva, apoi i-o dă: Uite botnița oii tale.
MICUL PRINȚ: Iți mulțumesc. Vă mulțumesc. Știți... se împlinește un an de când
am căzut pe Pământ. (o pauză) Am căzut pe aici, pe aproape...
O pauză iar. Deodată piloții au un moment de evrika.
P1: Deci de-asta....
P2: De-asta tu...
P1: Te plimbai la mii de kilometrii de orice regiune locuită!
P3: ...Te întorceai la punctul căderii tale....
Pauză iar. MICUL PRINȚ are o privire vinovată.
MICUL PRINȚ: Voi trebuie acum să vă duceți. Trebuie să reparați avionul. Veniți
mâine seară!
P1, p2, p3 fac schimbi de priviri încurcate. O voce se aude în fundal:
ȘARPELE: Nu-ți mai amintești, deci? Nu e chiar aici?
PILOȚII tresar.
MICUL PRINȚ : Ba da... ba da! Ziua e... e exact asta... dar nu e locul...
ȘARPELE: Bineînțeles. Nu ai decât să aștepți. Vei vedea urma mea în nisip. Nu ai
decât să mă aștepți acolo la noapte.
P1: Ce-nseamnă asta?
MICUL PRINȚ: Ai venin bun?
P2: Cu cine vorbești?
MICUL PRINȚ (către PILOȚI): Duceți-vă! Vreau să... să...
Îi cade capul pe spate, amețit. P1, P2, P3 aleargă la el. Pe paravan apare brusc
imagiena ștearsă a unui șarpe, apoi dispare.
P1: ce e asta? Acum vorbești cu șerpii:
P3: Apă!
P2 merge spre paravan, să ia apă din ,,fântână”.
P2: În curând n-o să mai țină! (imaginea fântânii tremură pe paravan. P2 duce cupa
la MICUL PRINȚ. P3 îl ajută să bea.)
MICUL PRINȚ (îl ia de mână) : De ce.. de ce nu beți și voi?
P3 (zâmbind cu durere): Nu e... nu e pentru noi. Dar lasă. Tu ai mai mare nevoie.
MICUL PRINȚ: Mă bucur că veți repara avionul. Vă veți întoarce acasă la voi.
P3: De unde știi?
MICUL PRINȚ: Și eu mă întorc acasă, la mine... E mult mai departe... mult mai
greu.
Imaginea cu fântâna se stinge defintiv. În locul ei apare pe paravan șarpele, se aude
un sâsâit.
P2: Omulețule.... și-e frică...
P1: Omulețule, vreau să te mai aud râzând....!
MICUL PRINȚ: În noaptea asta se împlinește un an... Steaua mea e desupra locului
unde am căzut...
P2: Omulețule, nu-i așa că povestea cu steaua și cu șarpele nu e decât un vis urât?
MICUL PRINȚ: Dacă iubești o floare care se află pe o stea, este reconfortant să
privești noaptea cerul.. Toate stelele află pe ele flori...
P3: Bineînțeles...
MIUCL PRINȚ...: (îl strînge mai tare pe P3 de mână) Pentru voi, steaua mea va fi
cadoul meu... Și atunci, vă va face plăcere să le priviți pe toate.. (surâde)
P1: Omulețule, ce-mi place să te aud râzând!
MICUL PRINȚ: Voi veți avea stele cum nimeni altcineva nu mai are!
P3: Ce vrei să spui?
MICUL PRINȚ: Când priviți cerul, noaptea... Pentru că eu voi locui pe una dintre
ele, pentru că eu voi râde acolo, atunci pentru tine va fi ca și cum toate stelele ar
râde. Voi... voi veți avea stele care știu să râdă! (râde) Iar când vă veți fi împăcat...Vă
veți bucura că m-ați cunoscut. Voi veți fii prietenii mei pentru totdeauna! Veți
deschide uneori fereastra, veți râde către cer. Și oamenii vor fi surprinși să vă vadă
așa . Atunci le veți spune ,,Da, stelele mă fac întotdeauna să râd”. Și ei vă vor crede
nebuni, din cauza mea!
O pauză în care MICUL PRINȚ râde iar.
MICUL PRINȚ: Să nu veniți.
P1 (mai alarmat ca niciodată): Nu te vom părăsi!
MICUL PRINȚ: Nu, nu... voi arăta ca și cum voi muri un pic... asta nu vă va face
bine...
P2: Nu te vom părăsi!
MICUL PRINȚ: Plecați, vă rog... plecați... Veți suferi mult... Voi arăta ca și cum voi
fi mort, dar nu va fi deloc așa.... Știți... floarea mea...
O altă pauză.
MICUL PRINȚ: Apă? Mai avem apă?
Întunericul se adâncește, imaginea șarpelui rămâne pe paravan, apoi se sitnge și
ea. Avionul pică. Întuneric beznă. Apoi, o singură sursă de lumină: O stea.