Orasul nostru a fost invadat de fluturi. Sunt niste fluturi mari, frumosi, carnivore.

Niciodata, nimeni n-a

mai vazut atatia fluturi in oras. Au acoprit tot : strazile, casele, masinile, arborii. Oamenii care se aflau pe
strada in momentul invaziei au fost devorati. Numai de la fereastra mea se pot vedea trei schelete de
om si un schelet de caine, perfect curatate. Fluturii iti ataca intai genele, sprancenele, pleoapele, buzele,
soardele vocale si papilele gustative. Este parte de care se ocupa fluturii violenti colorati. Restul cade in
seama celorlalti.
Pentru moment, tot orasul este paralizat. Oamenii s-au baricadat in case si privesc strada acoperita de
fluturi prin ferestrele acoperite de fluturi. Micile bestii par sa se fi instalat definitiv la noi. Si continua sa
mai vina. Stratul de fluturi devine din ce in ce mai dens, parca ar fi zapada colorata.

Soldatii nostri n-au putut face nimic impotriva fluturilor. A trebuit sa ne obisnuim cu ei. Pana la urma,
ne-am dat seama ca fluturii nu devoreaza decat vietuitoarele care fac miscari bruste. Daca ne miscam
foarte incet, fluturii nu reactioneaza. Putem chiar sa-i strivim sub picioare, ei raman linistiti si mor in
tacere. De alfel nici nu e posibil sa inaintezi pe strada decat strvindu-i sub picioare. Cum aripile lor sunt
extrem de fine, aproape transparente, fluturii striviti se descompun incet in propria lor materie redusa la
starea de pudra.
Viata orasului continua intr-un ritm extrem de lent. Pentru a traversa strada, domnl Colonel are nevoie
de aproapre jumatate de ora pana in ora. Ca sa ajunga la cafeneaua cea mai apropiata, care se afla la
coltul strazii, domnul General isi ia un avans de aproape doua ore.
Date fiind toate acestea, oamenii gandesc si ei cu incetinitorul. De vorbit, isi vorbesc in ritmul unui
cuvant pe zi. Chiar si cand fac dragoste, totul merge la fel de incet.