Este anul 1999 si se apropie un nou mileniu.

O echipa de cercetatori din mai multe tari e gata de

cea mai palpitanta aventura din istoria omenirii. Motivul? Convingerea oamenilor de stiinta ca au
receptat un mesaj de la o sursa inteligenta, pe care vor sa o descopere.

O poveste profetica, plina de detalii stiintifice care o fac foarte credibila, ii vorbeste cititorului intr-un
roman care ridica o multime de intrebari. Carl Sagan pune sub lupa stiinta, religia si politica,
elemente care definesc societatea, dar mai ales relatia dintre ele, privind si spre rolul lor din viitor.
Un clasic modern al literaturii SF, Contact etaleaza un talent iesit din comun.

„Ca un roman politist bun, Contact ne face curiosi pana la sfarsit. O carte ingenioasa si absolut pe
placul tuturor.“- Newsweek

„Un apel la reconciliere intre stiinta si religie (...) pe teritoriul comun al admiratiei pentru maretia
universului. O carte care te inalta ca o calatorie printre stele.“- The Washington Post

Contact este un roman științifico-fantastic din 1985 scris de savantul american Carl Sagan.[1] A

fost publicat de editura Simon & Schuster. Tratează tema contactului dintre umanitate și o formă
de viață extraterestră mai avansată din punct de vedere tehnologic.[2] A fost pe locul 7 pe lista celor
mai vândute cărți din Statele Unite ale Americii în 1985. Romanul își are originea dintr-un scenariu
scris de Sagan și Ann Druyan (cu care s-a căsătorit ulterior) în 1979;[1] când s-a oprit dezvoltarea
filmului, Sagan a decis să transforme filmul blocat într-un roman.[3]
Filmul a fost ulterior terminat de regizorul Robert Zemeckis și, în cele din urmă, lansat în 1997, cu
actorii Jodie Foster, Matthew McConaughey și James Woods în rolurile principale.[4]
Sagan a numit-o pe protagonista romanului, Eleanor Arroway, după două persoane: Eleanor
Roosevelt, un „erou personal” al soției lui Sagan, Ann Druyan și după Voltaire, al cărui nume era
Arouet.
Romanul descrie contactul cu o civilizație extraterestră și arată atât problemele globale ale timpului
nostru, cât și problemele psihologice ale indivizilor. O parte semnificativă a romanului este ocupată
de problema înțelegerii; iubirea este un subiect suplimentar.

Romanul a primit în 1986 Premiul Locus pentru cel mai bun roman - debut.

Nota autorului

Desi am fost influentat de oamenii pe care îicunosc, dupa cum era si normal, nici unul
dintrepersonajele din volum nu reprezinta un portret fidelal vreunei persoane reale. Cu toate
acestea carteade fata se datoreaza într-o mare masura comunitatiimondiale a proiectului SETI, un
marunt grup decercetatori si oameni de stiinta de pe tot întinsulmaruntei noastre planete, care au
conlucrat, uneoriînfruntând obstacole descurajante, pentru areceptiona semnalele din spatiu. As
vrea sa-miexprim multumirile în special fata de initiatoriiproiectului SETI, Frank Drake, Philip
Morrison siregretatul I.S. Sklovski, carora le sunt extrem deîndatorat. Cautarea fiintelor inteligente
din alte lumia intrat recent într-o noua faza, având douaprograme importante în plina
desfasurare:programul de supraveghere a ceruluiMETA/Sentinel, care functioneaza la
UniversitateaHarvard pe opt milioane de canale si estesponsorizat de Societatea Planetara cu
sediul înPasadena, si un program si mai complex desfasurat

 
sub patronajul NASA, Administratia Spatiala si deAeronautica a Statelor Unite. Eu unul sper din
toatainima ca volumul de fata sa fie depasit de ritmuldescoperirilor stiintifice reale.Câtiva dintre
prietenii si colegii mei au avutbunatatea de a citi o versiune preliminara a cartiisi/sau au facut unele
observatii pertinente care auinfluentat forma actuala a romanului. Le suntprofund îndatorat tuturor
si ma refer aici la FrankDrake, Pearl Druyan, Lester Grinspoon, IrvingGruber, Jon Lomberg, Philip
Morrison, NancyPalmer, Will Provine, Stuart Shapiro, Steven Soter siKip Thorne. Profesorul
Thorne si-a asumat dificilasarcina de a analiza sistemul de transport galacticdescris în paginile
cartii, umplând cincizeci derânduri cu ecuatii de fizica gravitationala legate deaceasta problema.
Alte sfaturi pretioase legate decontinutul sau de stilul cartii mi-au fost oferite deScott Meredith,
Michael Korda, John Herman,Gregory Weber, Clifton Fadiman si de regretatulTheodore Sturgeon.
În diversele etape ale pregatiriivolumului pentru publicare Shirley Arden a muncitîndelung si
ireprosabil, motiv pentru care îi suntfoarte recunoscator atât ei, cât si lui Kel Arden. Îimultumesc lui
Joshua Lederberg pentru ca, acummulti ani, mi-a sugerat pentru prima data

poatemai mult în gluma

ideea ca o forma de viatainteligenta extrem de avansata ar putea locui încentrul galaxiei Calea
Lactee. Ideea nu este cu totuloriginala, asemenea tuturor ideilor, cevaasemanator fiind

se pare

imaginat prin jurulanului 1750 de catre Thomas Wright, primapersoana care afirma explicit ca
galaxia noastra arputea avea un centru. În interiorul copertei de titlueste reprodusa o gravura în
lemn apartinând luiWright si în care este reprezentat centrul galactic.Volumul de fata s-a nascut
dintr-un proiectpentru un film artistic, pe care l-am scris împreunacu Ann Druyan în 1980-1981.
Lynda Obst si GentryLee ne-au usurat munca în acea faza preliminara. Înfiecare etapa a scrierii
acestei carti am beneficiatextraordinar de mult de ajutorul lui Ann Druyan,începând cu cea dintâi
schita a subiectului si apersonajelor centrale si terminând cu forma finaladin spalturile tipografiei.
Ceea ce apreciez cel maimult din munca mea la scrierea acestui volum este ceea ce am învatat de
la ea în tot acest timp.

Carl Sagan (1934-1996), astronom și astrofizician, a fost pasionat printre altele de șirurile infinite.
Era convins că, cercetându-le cu răbdare, vom descoperi ascuns în ele mesajul unei ordini
superioare. Spre exemplu, dacă scriem zecimalele lui π în baza de numerație 11, la un moment
dat vom găsi… Dar nu vreau să vă stric surpriza.
Cartea este un fel de pledoarie pro domo, autorul ei fiind unul dintre inițiatorii Programului SETI de
căutare a semnalelor provenind de la civilizații extraterestre. Dar nemaiavând răbdare să le tot
aștepte, și-a imaginat cam cum ar fi să fie. Așadar, prin 1987, semnalul a venit: clar, puternic, fără
dubii, recunoscut ca atare și de cei mai sceptici dintre sceptici. Ne era transmis, cum altfel, șirul
infinit al numerelor prime. Dedesubt, prin modulație de polarizare, alt strat, cu chei de recunoaștere
și coduri. Și, în sfârșit, al treilea strat, mesajul propriu-zis, conținând planurile complete, precum și
tehnologia de fabricație ale unei mașini. Mașina, se presupunea, era destinată să transporte 5
pământeni către steaua Vega, locul de pe cer de unde proveneau semnalele. Este lesne de
imaginat ce agitație a produs faptul printre pământeni, ce argumente pro și contra au fost puse la
bătaie. În final, curiozitatea umană a învins și Mașina a fost gata de plecare fix de Anul Nou 2000.
Sagan și-a publicat cartea în 1985, deci tot ceea ce se petrece aparține viitorului său
apropiat. Care pentru noi este deja trecutul apropiat. Mi s-a părut interesant felul în care o
persoană cultivată, savant cunoscut, vede evoluția în scurt a lumii în care trăiește. Lăsând la
o parte impactul Mașinii, ingenios introdus, cei 15 ani care urmează vor arăta astfel: marile puteri
se înțeleg tot mai bine și inițiază o fantastică cursă a dezarmărilor. Comunismul este bine-mersi în
continuare și războaiele din Golf n-au avut loc. Uniunea Europeană este de parcă n-ar fi (aici s-ar
cam potrivi!), iar telefonia mobilă nu se află nici măcar în proiect. În schimb, cei foarte bogați se
mută în locuințe orbitale ca să scape de plata impozitelor etc.
Abia comentând dilemele științifice, psihologice și morale pe care mesajul venit din Vega le-a
activat, Carl Sagan își dă adevărata măsură: o impecabilă cunoaștere a mentalităților lumii
cercetării de top, cu bune și rele. Sunt convins că așa arată cu adevărat, cu problemele lor onto și
deonto-logice. Scepticism sănătos vs. entuziasm prematur și cum abia împreună acestea
stimulează cunoașterea. Dedicare, ambiții și vanități, căci oameni sunt și ei. Dar oamenii? Ceilalți?
Cei care n-au astfel de probleme? (mă refer la cele științifice, desigur). Au altele, firește: e clar că
extratereștrii ăștia sunt mult mai avansați decât noi, deci ne pot zdrobi fie și din neatenție. Să nu
construim mașina! Ba să o construim, pentru că vom avea foarte multe de învățat! Plus că
apropierea anului 2000 pare propice pentru resuscitarea în forță a scenariilor milenariste:
Apocalipsa!!! A doua venire a lui Iisus!

Carl Sagan, un savant, un pozitivist, se descurcă totuși foarte bine printre astfel de
capcane. Nu ia religiile în derâdere cum de regulă fac mulți dintre colegii lui, ci atribuie
personajelor sale argumente pertinente din punctul de vedere al ambelor tabere. E pusă în
discuție capacitatea umană de a înțelege complexitatea fenomenelor. Din care aceasta,
capacitatea, iese destul de șifonată. Mai avem multe de aflat atât despre lume, cât mai ales
despre noi, ne spune autorul. Și pare că știe ce spune.
Am vorbit despre personaje, dar ele nu sunt prea importante. Personajul principal este de fapt
omenirea, pentru că ea în ansamblul ei este pusă în fața provocării reprezentate de mesajul din
stele. Ea, și nu indivizii luați separat, indiferent cât de bine ar fi creionați. Mai ales că, dacă tot veni
vorba, nu asta este principala abilitate a autorului. Ellie Arroway, eroina care se luptă cu inerția
autorităților pentru păstrarea în funcțiune a programului SETI, apoi se luptă pentru descifrarea
mesajului și pentru alte câteva cauze, are o viață personală destul de ștearsă. În filmul omonim din
1997 al lui Robert Zemeckis (cel care a mai făcut ”Back to the Future” și ”Forrest Gump”) este
jucată de Jodie Foster și nu este exclus ca tocmai Carl Sagan s-o fi ales înainte de a muri. Prea se
potrivește rolului! Deci omenirea este cea care recepționează și descifrează mesajul, care are
îndoielile, care construiește Mașina și îi trimite pe cei cinci în îndoielnica aventură. De unde aceștia
se întorc împliniți sufletește. Atât de împliniți încât nu mai au altă preocupare decât să-i transfere
înapoi omenirii împlinirea lor.

Acest roman vorbeste despre liderul proiectului Argus, Dr. Eleanor Arroway. Acest proiect include
un radiotelescop care are rolul de a cauta inteligenta artificiala extraterestra. In momentul in care
cercetatorul receptioneaza un mesaj venit din spatiu, incep sa se ridice numeroase semne de
intrebare, si acesta este momentul in care umanitatea este determinate sa isi caute locul in
univers. De ce este aceasta carte atat de deosebita? Ei bine, pentru ca autorul reuseste sa imbine
teoriile stiintifice extrem de bine cu un SF plauzibil, lucru care adauga un plus de realism intregii
povesti. ‘’Contact’’ este un roman profetic, in care detaliile stiintifice se gasesc din abundenta.

Povestea:
Ellie Arroway a fost pasionată de științele exacte încă din copilărie, fiind mereu fascinată
de lumea înconjurătoare și de regulile după care funcționează aceasta. Tatăl ei i-a fost
mereu alături, ajutând-o să înțeleagă fenomenele din jurul ei, însă el a murit când ea era
încă un copil.

Mai târziu, deși a avut de luptat cu prejudecățile celor care considerau că e nepotrivit sau
ciudat să accepte o femeie în cercurile lor, Ellie a reușit să obține un post important în
cadrul programului SETI (Search for Extra Terestrial Inteligence) Acesta este un
program care se ocupă de căutare vieții inteligente în spațiu, ascultând diverse frecvențe
în căutarea unei transmisiuni radio artificiale.

Totuși, interesul pentru acest domeniu de cercetare scade, până când Contactul se
produce și omenirea primește un semnal din stele.

Mai întâi, e detectat un șir de semnale care reprezintă șirul numerelor prime, apoi se
descoperă că semnalul purta și un mesaj video, care reprezintă discursul lui Hitler de la
deschiderea Jocurilor Olimpice din 1936, primul semnal radio suficient de puternic încât
să poată fi recepționat din afara atmosferei Pământului. Însă și acest mesaj ascunde un
altul, un set secundar de imagini intercalate cu cele ale filmulețului.

Aceste imagini sunt adevăratul Mesaj, constituind planuri foarte exacte pentru
construirea unei Mașini, mașină care ar putea face orice, de la a transporta pe cineva
către stele la a distruge planeta. Însă indiferent de scopul mașinii, însăși existența unui
Contact schimbă complet Pământul și comportamentul tuturor oamenilor. De la oameni
care își descoperă credința și donează tot ce au pentru a-și ușura sufletul și a-și asigura
un loc în Rai la modul cum noi ramuri ale științei se dezvoltă înfloritor, lucrurile se
schimbă.

Părerea mea:
N-am intrat în prea mult detalii pentru că sunt destule mici diferențe între carte și film:
în carte, Ellie e pasionată de știință în general, pe când în film, hobby-ul ei din copilărie
ține doar de domeniul radio. În carte, mama lui Ellie se recăsătorește după ce tatăl ei
moare, pe când în film, mama ei moare înaintea tatălui, lăsând-o singură. În carte, sunt
cinci persoane care folosesc Mașina, în film e una singură. Și nu în ultimul rând, în carte
Mesajul și Mașina au un impact global, bine explicat, în timp ce în film, totul se
concentrează pe America și chiar și aici lucrurile sunt mult mai vagi, accentul căzând pe
impactul Contactului asupra lui Ellie. Pe scurt, filmul spune o poveste despre credință, cu
toate fațetele ei, de la extremism la convertire, de la scepticism la acceptare, în timp ce
cartea spune o poveste despre Contact și impactul lui, cu toate fațetele sale.

Totuși, deși mi-a plăcut mult mai mult romanul, îmi dădeam seama în timp ce citeam că
s-ar putea să nu fie pe gustul tuturor. E dens și lent, acțiunea înaintând pas cu pas,
presărată de multe pasaje cu un ritm deloc alert. Fie se insistă pe anumite aspecte ale
acțiunii, explicate bine, fie sunt disecate anumite filozofii și perspective asupra unei
varietăți de subiecte. De la credință la valori la viziunea asupra unei civilizații despre care
există mult mai multe întrebări decât răspunsuri, multe pasaje sunt mai degrabă
contemplative decât încărcate de acțiune. Ba chiar pe alocuri, pentru că am văzut filmul
înainte, așa că știam, în linii mari, ce urmează să se întâmple, mi-aș fi dorit ca lucrurile să
se miște mai repede, ca Mașina să fie gata mai devreme, pentru ca mai multe pagini din
carte să se poată concentra pe urmările construcției ei, pe acțiunea absolut fascinantă
care are loc după ce Mașina e gata. Dar, de asemenea, citind și cufundându-mă în lumea
descrisă de Sagan, atât de asemănătoare și totuși atât de profund schimbată, m-am
îndrăgostit de stilul lui de a scrie, de acel sense of wonder care m-a atras inițial spre
literatura SF. Redescoperindu-l în acest roman, mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit,
cât de greu se găsește în literatura prezentului, care se concentrează deseori pe teme mai
triste decât simpla bucurie dată de contemplarea Universului.
Atunci când am terminat de citit romanul, mi se părea că filmul i-a făcut cinste. Îmi
aminteam prea puține ca să pot să le compar cu adevărat, așa că m-am bucurat de ocazia
de a-l revedea. Și e atât de diferit... Are și el propriile momente în care redă acel  sense of
wonder (serios, când o să găsească cineva un termen care să traducă sintagma asta o
să fiu prima care să-l folosească, dar uimire sau fascinație sunt prea puțin) , dar totul e
la o scară atât de mică, parcă n-a fost suficient timp pentru contemplație. Unde romanul
mi s-a părut lent, filmul mi s-a părut rapid. Ah, și povestea de dragoste din film e forțată.
Și mi s-a părut incredibil de trist modul în care echipajul Mașinii a fost redus la o singură
persoană, e atât de frumos modul cum se desfășoară lucrurile în roman, cum cei cinci trec
împreună prin aceeași experiență și fiecare reacționează în felul lui, unii cerebral, alții
emoțional... E diferit, e mai bogat, e fascinant. Nu că filmul n-ar fi și el fascinant, dar
după ce am citit romanul, ecranizarea mi s-a părut mult mai săracă.

Deja cred că încep să mă repet. Deși a trecut aproape o săptămână, sunt încă sub
influența sentimentelor date de roman. Filmul e incredibil de privit chiar și la o revedere,
e o meditație profundă despre credință și merită văzut, însă romanul e pur și simplu
altceva... E o fereastră spre o lume în care poți crede din nou că oamenii au capacitatea să
facă lucruri minunate. E o senzație de unitate și de dorință de mai mult și mai bine pe
care, ridicând ochii din carte și privind în jur pur și simplu n-o pot simți. Citind, mi-am
regăsit încrederea în umanitate, în acea omenire care poate fi demnă de un mesaj din
stele, care poate lucra împreună pentru a ajunge în viitorul pe care ni-l dorim. Acea
omenire despre care nu simți că e copleșită de propriul avans, că s-a speriat și că dă
înapoi. Acea omenire dominată de curiozitate, nu de teamă. Acea omenire temerară, nu
lașă. Acea omenire care își ajută semenii să evolueze, nu se lasă trasă de ei înapoi în
trecut. E o lectură de care, din când în când, avem nevoie ca să ne reamintim cine suntem
și cine vrem să fim.

În plus, faptul că Sagan a ajutat, de-a lungul carierei, la popularizarea științei e foarte
benefic, romanul fiind digerabil, conceptele științifice fiind bine explicate, pe înțelesul
tuturor. Da, se simte că militează pentru știință, dar se simte și că are o viziune proprie
despre ceea ce unii numesc Dumnezeu și că deși neagă faptul că ne-ar putea influența
viețile în modul activ, predicat de preoți, nici nu se află la extrema cealaltă, a unui
Univers dominat de Șansă, de Noroc, de Întâmplare, ci că există ordine, că știința relevă
acea ordine, că acesta este scopul ei, să descopere și să releve Ordinea lucrurilor. Sau așa
am perceput eu romanul.

În concluzie, mi-ar plăcea ca orice persoană de pe glob să citească  acest roman măcar o

dată în viață, să vadă pentru o clipă tot acel potențial al omenirii, să-și reîncarce rezervele
de încredere și de optimism, dar și să-și deschidă mintea în fața Logicii și a Rațiunii. Cred
că asta ar face lumea mai bună. Și mai cred că e foarte naiv din partea mea să cred că
acest roman ar putea schimba pe toată lumea, așa că dacă asta nu vă determină să-l citiți,
atunci ar mai fi de spus că m-a surprins și prin tușele ușoare de feminism, prin modul în
care egalitatea sexelor în lumea științifică e promovată, dar nu în modul extremist,
absolut, ci este promovată ideea meritocrației, indiferent de sex. Ceea ce mi se pare, din
nou, că e ceva la care toți ar trebui să medităm, măcar din când în când, măcar la finalul
lecturii acestui roman.
Filmul se bazeaza pe nuvela cu acelasi nume scrisa de Carl Sagan si este povestea contactului care se stabileste intre o
pamanteana si lumea extraterestrilor. Doctor Eleanor Arroway, interpretata fermecator de Jodie Foster, primeste un
semnal inteligent din partea extraterestrilor. Fiind o vestita femeie de stiinta, Eleanor impreuna cu alti colegi de breasla
descifreaza mesajul simpaticilor ocupanti ai spatiului. Ei transmit pamantenilor ca ar fi bine sa construiasca o masina prin
care sa poata comunica cele doua lumi. Desigur, aceasta ciudatenie din viata lui Eleanor o inspaimanta putin oricat ar fi
ea de curajoasa. Este pusa intr-o mare dificultate, deoarece are de ales intre a-si trai mai departe linistita viata sau sa
riste si sa intre in contact cu extraterestrii. Sugestia extraterestrilor este foarte importanta pentru siguranta planetei,
masinaria propusa putand oricand sa condamne planeta fie la un dezastru, fie la o ciudata stare total nepotrivita
pamantenilor. Actiunea prezinta calatoria oamenilor spre inima universului. Dupa ani de cercetari, Eleanor reuseste sa
gaseasca o dovada a existentei extraterestilor, deci nu poate irosi aceasta posibila incununare a carierei sale stiintifice.
Contact este o impresionanta poveste despre fiinta umana care aspira la cunoasterea universului cu toate enigmele si
ciudateniile sale.

Carl Sagan a fost Profesor de Astronomie si Stiinte Spatiale si Director al Laboratorului pentru Studii
Planetare al Universitatii Cornell; a mai fost afiliat la Jet Propulsion Laboratory, California Institute of
Technology; de asemenea, a fost cofondator si presedinte al Planetary Society, cel mai mare grup dedicat
stiintei spatiale din lume. In cadrul NASA, a avut rolul de consultant pentru misiunile spatiale fara echipaj
Mariner, Voyager si Viking si s-a ocupat de informarea astronautilor in misiunile acestora pe Luna.
Documentarul de televiziune distins cu premiul Peabody, Cosmos, a fost vizualizat de peste 500 de milioane
de oameni din peste 60 de tari, iar cartea insotitoare a petrecut sapte saptamani pe lista de bestselleruri a
The New York Times. Autor a 30 de carti, Sagan a fost distins cu Premiul Pulitzer pentru The Dragons of
Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence in 1978, iar romanul sau Contact a fost ecranizat
intr-un celebru film ce o are ca protagonista pe Jodie Foster.
In distinctia oferita postum lui Carl Sagan, National Science Foundation a declarat ca cercetarea acestuia a
transformat stiinta planetara . . .  iar darurile oferite omenirii sunt infinite.