Ludovic al XIV-lea

Monarhul absolut

R
E
G
EL
E
S
O
A
R
E
 Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut

Ludovic al XIV-lea a fost încoronat la vârsta de

5 ani, conducând Franţa timp de 72 de ani, una
dintre cele mai lungi domnii europene.
După moartea lui Ludovic al XIII-lea (1643),
când moştenitorul său avea doar 5 ani, Ludovic
al XIV-lea a fost crescut de Ana de Austria,
acum regentă, și de prim-ministrul Franței,
cardinalul Jules Mazarin, un om al bisericii,
inteligent dar lipsit de sentimente umane.
Acesta i-a devenit și naş.
Împreună au supravegheat educaţia regelui-
copil și au condus țara până în 1661. Abia
atunci a condus personal guvernul până la
moartea sa, în 1715. 

Între 1648 şi 1653, Franţa a avut o perioadă cu

multe revolte cunoscute sub numele de Fronde
(fronde înseamnă praştie, "arma-jucărie" a
copiilor parizieni).
Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut
Ludovic al XIV-lea a fost foarte
influenţat de Fronde și și-a format
credinţa că autoritatea reprezintă
antidotul dezordinii. El a fost
învăţat de cardinalul Mazarin să
creadă că monarhia a fost
orânduită de către Dumnezeu, să
se identifice cu Franţa, să
muncească din greu şi să-şi ia
sarcina în serios.
El a învăţat să se prefacă,
însuşindu-şi cinismul şi dispreţul
faţă de oameni.
Statura scundă a lui Ludovic era
compensată de demnitatea şi
siguranța sa înnăscută. În plus, el
poseda mult farmec.
Era inteligent, pricepea repede şi
poseda o bună memorie a
chipurilor şi a faptelor. Avea un
autocontrol remarcabil, socotind că
era sub demnitatea sa să se
înfurie sau să își arate bucuria.
 Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut
În plan economic, Ludovic al XIV-
Jules Mazarin lea a fost ajutat de ministrul
Politica absolutismului Colbert, un adept convins al
Spre deosebire de regii contemporani din mercantilismului.
Pentru ca regele să aibă venituri
Anglia, Ludovic a avut posibilitatea de a-şi cât mai mari, Colbert a înfiinţat
alege politica şi miniştrii. manufacturi de stofe, mătase,
Nu trebuia să se consulte cu supuşii săi, şi tapiserii şi produse de lux, a
putea lua hotărâri rapid. Nu era obligat nici îmbunătăţit căile de comunicaţie,
a încurajat crearea de companii
să-şi justifice acţiunile, nici să asculte
comerciale, a pus bazele unei
criticile ce i se aduceau. El putea pretinde o puternice flote.
supunere indiscutabilă.
Jean Baptiste
La 10 martie 1661, a doua zi după moartea
Colbert
Cardinalul lui Mazarin, Ludovic i-a convocat pe
Mazarin, care a oamenii care conduseseră Franţa sub
guvernat Franţa comanda fostului prim-ministru, spunând că
în numele regelui, a venit vremea să guverneze el însuşi: “vă
până în 1661. dau poruncă să nu semnaţi nimic, nici
măcar un paşaport, fără ordinul meu; să-mi
daţi raportul mie personal în fiecare zi şi să
nu favorizaţi pe nimeni”. În următorii 54 de
ani, Regele Soare a fost propriul său prim-
ministru.
 Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut
Justiţia și Armata
Ludovic a redus puterile magistraților în favoarea administratorilor regali. Colbert, controlorul-general, a introdus
Codul civil (1667), Codul penal (1670), Codul maritim (1672) şi Codul comercial (1673). După moartea lui Colbert,
Codul negrilor (1672) a clarificat drepturile sclavilor în coloniile franceze. Parlamentul din Paris era consultat, dar
Ludovic era totodată sfătuit de către un Consiliu de Justiţie format în 1665, dominat de către Colbert. După o
cuvenită deliberare, Ludovic juca propriul său rol de legiuitor al regatului. („Legea sunt eu”). În 1665, parlamentele
au fost numite curţi „superioare” în loc de „suverane”.

Foarte importantă pentru exercitarea

absolutismului regal a fost armata. Ludovic
al XIV-lea şi-a dominat armatele prin
profesionalism. El a câştigat respectul soldaţilor
săi, de la gradele cele mai mari până la cele mai
mici, demonstrându-şi propria abilitate ca soldat.
A câştigat recunoştinţa soldaţilor săi ca
organizator şi administrator, întemeind spitalul de
la Hôtel des Invalides din Paris, pentru soldaţii
mutilaţi şi pensionaţi. Îl preocupa într-o foarte mare
măsură bunăstarea trupelor sale. Totuşi, motivul
cel mai important al succesului lui Ludovic
al XIV-lea în dominarea armatelor sale a fost
autoritatea pe care o avea asupra corpului de
ofiţeri. Ludovic îşi luase dreptul de-a numi orice
ofiţer până la rangul de colonel. Era o armată
regală; regele decreta cine comanda, cine era
promovat, cine era retrogradat.
 Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut

Reprezentanţii locali ai guvernului

Timp de veacuri, aristrocraţia administrase atât provinciile, cât şi oraşele. Pe parcursul domniei sale, Ludovic, sub
influenţa lui Colbert, a intervenit în guvernarea locală. Acest lucru a avut o motivaţie: aceea de a strânge mai mulţi bani
din impozite. Nimic nu ilustrează mai bine eficienţa absolutismului lui Ludovic al XIV-lea decât uluitoarele sume de bani
strânse din impozitări, mai ales către sfârşitul domniei.
 Ludovic al XIV-lea -
Monarhul absolut

Relaţiile cu papalitatea
Era în interesul comun, atât al papalității, cât şi al Coroanei franceze, ca relaţia lor să fie cordială. În 1661, tânărul rege era extrem de
încrezător în sine şi nu avea de gând să se ploconească în faţa nimănui, nici măcar a Papei. Papa Inocenţiu al XI-lea a considerat că nu
era pur şi simplu vorba de bani, ci de pretenţia regelui de a schimba în mod unilateral obiceiurile Bisericii. În ianuarie 1687, el a anulat
imunitatea ambasadei franceze de la Roma faţă de inspecţia funcţionarilor care îi urmăreau pe delincvenţi. Când Ludovic i-a cerut
ambasadorului său să sfideze autoritatea papală, Papa l-a excomunicat pe ambasador şi se pregătea să-l excomunice şi pe Ludovic al XIV-
lea.
În 1685, regele a revocat Edictul de la Nantes, care garanta libertatea religioasă a protestanţilor. Zeci de mii de hughenoţi
(calvinişti francezi), meşteşugari, negustori şi agricultori harnici şi pricepuţi au părăsit în masă Franţa, ceea ce a dus la un
regres temporar al economiei franceze. De plecarea protestanţilor francezi au profitat alte state care i-au primit, beneficiind de
priceperea lor (Anglia, Olanda, Brandenburg, Elveţia).

Hughenoţii
Calviniştii francezi erau cunoscuţi sub numele de hughenoţi. Ludovic socotea chiar şi simpla existenţă a bisericilor hughenote
drept o provocare şi o insultă la adresa regelui. Între 1661 şi 1679, hughenoţii nu au fost persecutaţi fizic. În 1679 Ludovic a
optat pentru o politică mai agresivă. Hughenoţii au fost alungaţi din serviciile publice şi li s-a interzis practicarea profesiilor de
medic, avocat şi editor. Copiii le erau luaţi de la vârsta de şapte ani, spre a fi educaţi ca nişte catolici. Bărbaţii erau bătuţi,
femeile violate, copiii terorizaţi, iar casele dărâmate. Cei care îi denunţau pe hughenoţi erau recompensaţi cu jumătate din
proprietatea acestora. Protestanţilor le era interzis să predice sau să scrie. Nu li se permitea să foloseasca slujitori catolici. Nu
aveau voie să emigreze. A urmat Edictul de la Fontainebleau la 22 octombrie 1685 prin care se interzicea credinţa protestantă.
 Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut
Politica externă

Politica externă a lui Ludovic al XIV-lea a fost pentru istorici

întotdeauna o problemă foarte dezbătută. Criticii săi l-au
comparat cu Hitler: avea aceleaşi ambiţii nemăsurate, aceaşi
disponibilitate de a risca declanşarea unui război, aceeaşi
indiferenţă faţă de suferinţa umană. Apărătorii săi susţin că
politica externă a lui Ludovic era concepută numai și numai în
interesul Franţei. Pe plan extern, a luptat pe rând împotriva
Spaniei, Imperiului Romano-german, Angliei, Olandei,
Suediei. Franţa şi-a consolidat teritoriile din America de
Nord şi Africa, dar a intrat în conflict şi cu unele state
europene.
Franţa a cucerit unele teritorii şi a impus un Bourbon pe
tronul Spaniei, dar a ridicat împotriva sa majoritatea statelor
europene. Acest fapt a dus la înfrângerea Franţei şi la
pierderea dominaţiei sale pe continent.

Războiul de devoluţie, 1667-1668

La moartea lui Filip al IV-lea al Spaniei în 1665, Ludovic a
luat hotărârea de a avea pretenţii la moştenirea spaniolă în
numele soţiei sale. Ludovic a ocupat orașele Douai,
Charleroi, Oudenaarde şi Lille, precum și provincia Franche-
Comté. Prin tratatul încheiat la Aix-la-Chapelle în mai 1668,
Franţa a fost de acord să redea Spaniei Franche-Comté, cu
condiţia ca ea să păstreze multe din cuceririle făcute în
Ţările de Jos spaniole (Belgia).
 Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut

Războiul cu olandezii, 1672-1679, încheiat cu victoria Franței.

Ca rezultat al negocierilor prelungite de la Nijmegen din vara anului 1678, Franţa a păstrat Franche-Comté şi
oraşele din Flandra. Pe de altă parte, Ludovic a înapoiat olandezilor cuceririle sale făcute în partea de nord.
Războiul de nouă ani, 1688-1697
Războiul între Franța și olandezii cărora li se alăturaseră principatul Brandenburgului, Spania, Anglia şi
Bavaria, formând o coaliţie continentală, prima Mare Alianţă, care a invinsFranta. A renunţat la Luxemburg şi
Philippsburg, cu toate că i s-a permis să păstreze Alsacia Inferioară. A înapoiat Lorena ducelui ei şi Avignonul -
Papei. A înapoiat de asemenea Barcelona Spaniei şi cuceririle sale din Canada - Angliei. Cu alte cuvinte,
Franţa a pierdut toate cuceririle făcute după pacea de la Nijmegen. Ludovic a suportat umilinţa de a trebui să-l
recunoască pe Wilhelm de Orania drept „Majestatea Sa Wilhelm al III-lea, rege al Marii Britanii”.
Războiul pentru succesiunea spaniolă, 1702-1713
Două familii regale europene emiteau pretenţii la tronul Spaniei: Habsburgii austrieci şi Bourbonii francezi. În
noiembrie 1700, Carol al II-lea al Spaniei moare fără a lăsa moştenitori. Prin testamentul său i-a lăsat întregul
imperiu ducelui Filip de Anjou, nepotul lui Ludovic al XIV-lea. Pe 15 mai 1702, Marea Alianţă a declarat război
Franţei. În urma tratatelor de pace din 1713 şi 1714, Filip al V-lea a rămas rege al Spaniei, dar a renunţat la
pretenţia la tronul Franţei.
Sfârşitul domniei
Bătrâneţea sa a fost sâcâită de reumatism, indigestie şi gută. Moartea Regelui Soare a fost înfiorătoare şi
prelungită. Sfârşitul a venit la 1 septembrie 1715. El l-a binecuvântat pe băieţelul care urma să-i succeadă,
sfătuindu-l să nu imite exagerata sa pasiune pentru construcţii şi războaie.
Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut

Absolutismul lui
Ludovic al XIV-lea a
cunoscut o formă de
mare semnificaţie:
protejarea culturii.
A încurajat dezvoltarea
culturii, susţinând
artele frumoase
(pictură, arhitectură,
muzică, literatură).
Arhitectura, muzica,
pictura, literatura,
dezvoltate sub semnul
clasicismului (rigoare,
armonia construcţiei)
au stat sub semnul
bunăvoinţei regale,
după modelul Romei
antice.
 Ludovic al XIV-lea - Monarhul absolut

Cea mai importantă construcţie din timpul său este Palatul Versailles, devenit reşedinţa regilor francezi. Palatul
Versailles a devenit reşedinţa regilor francezi începând cu anul 1682 când regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de
la Paris, până în 1789. El reprezintă un simbol al monarhiei absolute adoptat de către Ludovic al XIV-lea. În 1837 palatul a devenit
primul muzeu de istorie al Franței.