Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
II. Absolutismul creează un puternic aparat de stat, vizibil şi relativ independent în raport cu clasa nobililor,
dar care ocroteşte şi consolidează în fapt interesele generale ale acestei clase. Apare şi se dezvoltă în perioada de
destrămare a stărilor feudale şi de transformare a stărilor orăşeneşti mijlocii în clasa burgheziei moderne. În general,
absolutismul, sprijinindu-se pe nobilime şi folosindu-se de puterea economică a burgheziei în dezvoltare urmăreşte
slăbirea aristocraţiei feudale în scopul creării unei puteri centralizate autoritare prin lichidarea stării de destrămare
feudală şi a luptelor nobiliare interne.El apare în cele mai multe ţări europene la sfârşitul secolului XV, ajungând să
cunoască formele sale clasice în timpul Elisabetei Tudor (1558 - 1603), Ludovic al XIV-lea (1643 - 1715), Petru I
cel Mare (1682 - 1725). Absolutismul monarhic va fi înlăturat în apusul Europei prin revoluţiile burgheze din Ţările
de Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Franţa (secolul XVIII). În centrul şi estul Europei, absolutismul se va
menţine îmbrăcând forma absolutismului luminat (despotismul luminat) care, prin reforme, va prelungi în timp şi
existenţa monarhiei absolutiste, dar şi a formelor feudale.