Vă mulțumesc pentru gândurile bune. Vă doresc o zi, cel puțin, la fel de frumoasă.

Rolul științei în SF-ul modern

Științifico-fantasticul nu poate fi despărțit de nucleul său primordial, enunțat încă din titlul, știință, de
fapt asta și studiază Sf-ul modern, al cărui început stabilit printr-o convenție ca fiind anul 1926 - mai
exact data la care apare prima revistă științifico-fantastică Amazing Stories editată de Hugo Gernsback-
impactul științei și al tehnologiei asupra societății. Sf-ul modern e vast, de la steampunk, cyberpunk etc.
până la western-ul SF, singularitatea tehnologică, cuprinzând peste optzeci de teme, mai mult sau mai
puțin închegate, unele fiind la final de drum, altele, din contră, la început.

Și nu se rezumă doar la genul literar, principală sursă SF, ci se extinde și în alte domenii, cum ar fi arta
cinematografică, realitatea virtuală, etc. domenii ce câștigă din ce în ce mai mult teren în pofida sursei
principale, literatura de anticipație, principalul motor. Pentru că în fond și la urma urmei un scenariu bun
precum și povestea credibilă a unui joc online, nu se pot scrie decât de profesioniști. Deocamdată
literatura este păpușarul, ca să zic așa, pentru cât timp de aici încolo?! nu vom ști, dar să dăm Cezarului,
ce este al Cezarului.

În ultimul secol, fantasticul prezent încă de la început în nucleul temei noastre, cunoaște un crescendo
memorabil, delimitându-se la un moment dat, în așa zisa literatură fantasy, sora mai mică a
suprarealismului, ce cunoaște o expansiune din ce în ce mai acerbă în zilele noastre. Există o delimitare,
oarecum bizară, sesizabilă, de aceste noi ramuri, SF și Fantasy, de literatura mamă, ce se vrea a rămâne
serioasă și implacabilă, ca o fată de rang înalt, vizibil cel puțin în mediul autohton, injust și fără niciun
motiv. Dar timpul va clarifica toate astea, căci, vechimea, doar ea, conferă asprimea celei dintâi, așa cum
anii încrețesc tenul mamei din hruba de pământ, și lărgesc orizontul calcificat al bătrânei tradiții, tot așa,
tot el va întări Sf-ul modern, într-un gen forte, care nu va mai putea fi pus mai prejos.

Un lucru este cert. Imaginația joacă un rol important. Atât în literatura hard Sf, unde divagațiile
științifice sunt făcute cu ponderabilitate, pas cu pas, încetul cu încetul pentru a nu călca în picioare
principiile fizice newtoniene sau cuantice, logice și coerente, cât și soft Sf-ul, termen relativ nou, folosit
pentru prima oară de Peter Nicholls, mai exact Sf-ul științelor soft psihologia, antropologia, sociologia, și
așa mai departe. Pentru că spectrul imaginativ capătă forțe colosale în ultima vreme. E mai mult decât o
simplă premoniție, un act deliberat al fluxului conștiinței, sau, în alte cazuri, o refulare a
subconștientului. E o adevărată știință, o forță de sine stătătoare, atât de puțin înțeleasă, asta datorită și
a stării sale mai puțin amorfe, greu de sondat și în același timp înșelătoare. În cadrul științei, fantasticul
a mers cot la cot, cu un pas înainte chiar, ghidând știința, obligată să evolueze în direcția dictată de
experimentata imagistică, așa cum un vizionar împrăștiat îl duce de nas pe confratele său fizician,
chimist, etc. -cu sau fără acordul acestuia din urmă - emanând o forță irezistibilă, un curaj ce depășește
cu mult limitele normale. Și se pare că de cele mai multe ori i-a reușit. Un exemplul concret este
cuvântul robot, introdus publicului din Cehia pentru prima oară, de către scriitorul Karel Capek în piesa
de teatru R.U.R. (Rossum’s Universal Robots), publicată în anul 1920. Cuvântul “robot” vine din slavonul
“robota” care înseamnă muncă. Piesa de teatru începe într-o fabrica unde se produc oameni artificiali
numiți roboți, mașinării ce sunt confundate cu oamenii. Și, iată, cum tot ce am enunțat mai sus, devine
omogenizat, pentru că una fără alta nu se poate. Literatura de anticipație, știința, imaginația și nu în
ultimul rând, nevoia, necesitatea de a depăși baierele societății, din ce în ce mai ermetice. Mai degrabă,
efectele supresoare ale unei societăți scăpate de sub control creează toate astea. Un alt exemplu
edificator în acest sens, este binecunoscutul personajul Joker. Un produs, mai ales în ultima ecranizare
din 2019, film regizat de Todd Phillips, avându-l în rol principal pe Joaquin Phoenix. Prezentat, tocmai,
din acest unghi, un produs al efectelor supresoare ale unei societăți rigide, care scapă de sub control,
categorii de oamenii, în special din pătura de jos, abandonați practic fără regrete. Trăim într-o lume
complexă, un mastodont, și, pe undeva, este inevitabilă o asemenea reacție. Dar, trebuie să ținem cont
că în chimie, cât și-n fizică există o regulă. Nimic nu se pierde, totul se consumă. Și orice reacție are o
contra-reacție. Nimic nu rămâne fără un răspuns, chiar dacă, uneori, el vine mai târziu. Nu există un
domeniul preferențial. Atât, fizica cuantică, astrobiologia sau protoistoria, nu sunt cu nimic mai
impozante în fața, antropologiei, psihologiei psihedelice, sau a sociologiei dominației. Fiecare are un rol
clar și bine-definit. Una fără alta nu se poate. Pentru că în final, necesitățile omului modern sunt
complexe precum propriul creator. Din contră, ele sunt în continuă migrație și evoluție, din care iau
naștere noi discipline și dispar altele. E un creuzet perpetuum mobile.

Și din toate astea nu putea lipsi arta, care le leagă ca un liant de bună calitate, în diverse forme mai
mult sau mai puțin convingătoare, în funcție de cerințele vremii sau de modă. O nouă temă născută în
acest creuzet perpetuum mobile, este neuro-spațiul, o ramură nouă, în procesul ei de coagulare.
Sistemul neuronal face parte din matricea repetitivă, atât de evidentă – vezi asemănarea structurii unui
atom cu electronii așezați pe straturi cu o planetă și sateliții săi, o matrice găsită atât în structura
organică cât și anorganică – practic, un sistem găsit în rețeaua spațială, ce leagă galaxiile universului.
Găsit și-n viața intra-terestră, acolo unde lucrurile au mers și mai departe, cu implicarea forte a realității
virtuale, venită în special din zona de gaming, unde industria jocurilor VR capătă din ce în ce mai multă
consistență, în aproape toate platformele, de la Playstation până la Microsoft. Alături de aplicațiile
medicale, prin sistemul RNS - responsive neurostimulation device, implant cerebral folosit pentru
tratarea Alzheimerul-ui, până la jocurile cu aporturi semnificative în tratarea demenței, Sea Hero
Quest, realitatea virtuală devine o necesitate, un obicei din ce în ce mai pregnant, al omului
contemporan.
 Și lucrurile nu se vor opri aici. Însă, nu trebuie să uităm că, nu toate vor duce la ceea ce vrem cu
adevărat să găsim, și de multe ori, ca un hazard al științei și al creației, multe descoperiri au la bază piste
false, erate care au dus omul, paradoxal, pe drumul cel bun.