Mi-au trimis pielea ta netedă

și-am știut că e uzitată,

am înțeles că era prea subțire,
nu-mi pare rău decât de anii pierduți
în care am umblat fără rost și nu am știut
să o acopăr.

În porii ei am găsit un sudor beat criță,

nu-și amintea cum îl cheamă doar îngăima:
,,Nu am să te iert niciodată”.

fiecare om pe care l-ai trimis

avea un semn distinctiv
în vârful nasului

gesticulau grozav
dar nu țineau mult bateriile
în fiecare sâmbătă umblam cu ei sub braț
în piața din Aurora să caut acumulatori
de rezervă

la marginea lacului secat din spatele pieței

păpuriș cât vezi cu ochii
fotografiam păsări în noiembrie
priveam trist furnalul din depărtare

trăiam în burta unui mașinist

fiecare organ zbura supraîncărcat

am sesizat un nou țesut ce mi-a apărut

cum stăteai pe terasă
picior peste picior
picioarele tale gloduroase
ațâțătoare de sex
vecinii se holbau

cu ochiul cel nou din țesut

mi-am imaginat cum te-au întins pe jos
ți-au desfăcut membrele
au scos animus-ul din cutia toracică
au micționat pe rând
așa cum fac băieții când dau
peste o fată cu sânii abia crescuți

drumurile cu case ce-ncojurau orașul

primitive cu țevi de gaz și tei groși

priveam pisicile cum stau la fotografiat

și oamenii morocănoși pregătiți pentru cină

țesutul nou a început să doară

să mă întrebe obsesiv
hipertrofiat
irascibil
despre fiecare moment petrecut

Ping su...
sufletele astea insuficiente
planează fără rost pe drumuri construite-n grabă,
medicamentul meu ești tu,
otrava mea de toate zilele.

*
stranii cordoane ne leagă indestructibil
în stranii fâșii

sunt o epavă pe fundul lumii

sunt un robot ruginit

zilele trec repede

tu nu
tu ești un virus complex
proiectat să mă distrugă

sunt un tub conectat la inima ta

prin care trec muncitorii

ploaia mi-a inundat arteriolele

mă prăbușesc ca un munte bătrân

ros rostul meu străbate stratosfera
fiecare bulă de oxigen
pierdută în cafenea

mâinile străbătute de cele mai ascuțite tocuri

ascund în inima mea de hârtie
poze cu tine goală cum te
sărutai în fața oglinzii cu tine însuți
și oasele din fața casei se acoperiseră de zăpadă
cu spatele la tabloul ponosit ce respira praf
curelușele de piele transpirate
și patul arcuit de gândurile noastre
frumusețea nopților când toți se prefăceau că dorm
și se masturbau sub pătură
animal peste animal
respirăm gudronul mizerie intense

Ping Su
valoarea sânilor tăi prinși în menghină

întreaga galaxie s-a ascuns între oasele desfăcute

ce așteaptă tăcute să fie sfărâmate
*

intimitatea se resoarbe încet

cutiuțe muzicale lăsăm în mâinile părtinitoare
o umbră trece prin noi prin parcul înghețat
ne ținem de mână cu un saproling
și mimăm un sfârșit fericit deși
zăngănitul metalului rece prin arteriolele în care trăim
ne amintește de supradoza de cupru
Ne-am trezit uscați

Între noi

Un elefant

Spunea

Tatăl nostru

Între noi

s-a eliberat

serotonină

șoarecii s-au lipit

de calendarul ortodox

în groapa de gunoi

sărbătorim prima cizmă de piele

în groapa de gunoi

măruntaiele iubitei mele

s-au ridicat singure

și-au purces spre școală

se vor întoarce pe-nserat

când toate luminile

vor reporni

cu aceeași însuflețire
cu aceeași factură

bunicii mele

i se aproprie sfârșitul

și nu știu cum să-l primesc

am o poză cu tine

deasupra anvelopelor reșapate

ciugulite de câini

o lună separată de apă

prin călcâiele ascuțite

bălăngănindu-se pe terasă

roțile mecanismului

s-au tocit de la atâta iubire

gunoierii s-au strâns în jurul cocioabei lor

toate casele sunt mici la început

mirosul de câine ud mirosul de carne prăjită

Mocirlosul era prin preajmă

vintrele anunțau în depărtare

întoarcerea vremurilor de demult

modestia se risipește în aerul iute

al gunoaielor arse

fiecare e fericit atât cât poate

femeile lor aspre îndesau plozii sub fuste

zâmbeau atât cât trebuie

unui apus să ne adăpostească