r e t r o v i z o r

Colecția debut:
Răzvan Pricop s-a născut pe 25 iunie 1987, la Constanţa. Nu a absolvit
cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti, dar a absolvit Institutul
Naţional al Magistraturii, tot din Bucureşti, în anul 2013. A debutat
continuu, publicând versuri în revistele: Luceafărul, România
Literară, Tribuna, Viaţa Românească, Caiete Silvane, Luceafărul de
dimineaţă şi Acolada. În timp, a dezvoltat un ataşament egal pentru
toate generaţiile poetice şi oamenii lor.
 RĂZVAN PRICOP

r e t r o v i z o r

Editura frACTalia
București, 2015
Redactor: Iulia Militaru
Corectură: Iulia Gajea
Coperta și tehnoredactare: Cristina Florentina Budar

Tipărit la Util Deco. Întreprindere socială ADV România

Răzvan Pricop
r e t r o v i z o r

© frACTalia, 2015
pentru prezenta ediție

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

PRICOP, RĂZVAN
Retrovizor / Răzvan Pricop. - Bucureşti : frACTalia, 2015
ISBN 978-606-94005-1-7

821.135.1-1

Editura frACTalia
Str. Saidac nr.6, bl.34, sc A, etaj 3, ap.15, sector 6
București, România
www.fractalia.ro

Comenzi prin email: comenzi@fractalia.ro

arsuri
ars 1

după 2000, 2000 şi ceva

poemul este aproape un mijloc de transport în comun
care te duce în locurile unde nu mai poţi ajunge
sau despre care nu se mai poate spune aproape nimic,
o mică levitație peste imagini deformate,
un fel de get high legal.

7
 ars 2

un discurs,
cele cinci minute din Roma de Fellini
în care freza enormă străpunge peretele,
în partea cealaltă,
o încăpere cu fresce romane de două mii de ani

lanternele muncitorilor dezvăluie puritatea unor chipuri,

industrie umană,
un fenomen chimic şi totul dispare ireversibil,
voci singure şi forfotă subterană.

8
ars 3

aceeaşi metodă
aceeaşi legătură

fotograful din Blow-Up care ajunge

întâmplător într-un club,
unde culege tija unei chitare zdrobite de star,
apoi se luptă cu mulțimea psihedelică pentru ea,
evadează în stradă
şi o abandonează
cu putere şi blândețe
uluitoare.

9
 ars 4

am trăit mult timp

înconjurați de văluri,
răsfățați de infraroşii sensibile
şi vedere de noapte

un aparat de filmat în aglomerație,

secvențe de imagini, sunete umane,
am salvat totul cu grijă
pe suporturi magnetice

din noi rămân câțiva biți de frumusețe

şi puritatea unor momente.

10
ars 5

ochii mei se obişnuiau cu întunericul,

ca o lentilă hipersensibilă cu imaginea,
şi pătrundeau pe platforma aridă,
atât de stearpă,
aproape ireală

în curând eram suflul unei explozii

de frumusețe & puritate veşnice,
umileam orice transparență

în sfârşit,
ceva o să vă salveze din existența leneşă.

eclerajul perfect vă învăluie.

11
 ars 6

e doar un travelling prin straturile

de emoție
de deznădejde
de dragoste
de neputință
de violență
prin liniştea nouă care umileşte peisajul industrial

acum toate vocile au trecut în off

şi ne coordonează mişcările fricoase.

12
ars 7

după patru minute şi 33 de secunde de linişte,

stăm încă nemişcați,
privim la o sacoşă de plastic prin aer
ca la cea mai sălbatică & pură ființă
din viețile noastre.

13
 ***

sunete vechi
mişcări vechi
forfota, foşnetul, fâşâitul, vibrațiile
şi freamătul care durează
filtre pentru simțuri
invazii nesperate
la început spaimele
apoi violența şi mila vegetală,
cămaşa care aşteaptă momentul perfect să mi se lipească de
piele

blândețea apropierii
şi tot ceea ce aştept de când am putut să mă întorc
şi să privesc în spate.

14
muzica noastră
3 şi ½
un film despre mai ‘68

trei ore şi jumătate de revoluţie alb-negru

în care viaţa mea s-a îndrăgostit orbeşte
de vieţile altora,

acum, sunt mai probabile o explozie sau un atac terorist,

decât o nouă sensibilitate

pentru a putea spune că dragostea este un discurs,

este nevoie de un alt discurs

la sfârşit am privit ecranul negru,

o ruptură într-o rețea nevăzută,
şi cu greu mi-am ținut mâinile lângă corp.

17
 mutație

cineva vorbea despre dragostea noastră

cu aceleaşi cuvinte,
cu puterea şi măreția sentimentelor sovietice
de la începuturi,
ca într-un raport despre producția de minereu de cupru
pe cap de locuitor, citit într-o plenară,
eram tineri şi țineam cu ruşii.

18
râsul

citim în ziarele vechi şi roase

cântece proletare,
versuri închinate conducătorului
şi micile lozinci care circulau ca sângele prin vene,
despre colectivele de muncitori, țărani, intelectuali,
care au depus toate eforturile

sorbim din băuturi colorate

şi râdem minute în şir.

19
 mammouth

muşamale şi fețe de masă,

femei grase îmbrăcate în alb împătureau, despătureau,
numărau bani, făceau casa, dădeau restul,
CARNE PÂINE LAPTE
pentru benzină proaspătă,
clinchete de furculițe, pahare şi farfurii de trei ori pe zi

şuruburile, conservele, turnătoria

şi numai oameni din industria grea

vinil
şi dragoste proletară 24 de ore din 24.

***

e din nou carne pe masa cea mare

o privim
o contemplăm cu admirație
nu o atingem,
ăl bătrân ne va spune cum să o facem.

20
linişte

în după-amiezile,

în care bătrânii cartierului

îşi furişau pielea zbârcită prin raze
şi se perpeleau ca puii la rotisor, în spatele unei vitrine,
cu viața cuibărită adânc, în spatele lentilelor negre
din deceniile
în care maşina de carne se zdruncina în capătul străzii,

era cel mai linişte.

21
 film maghiar de stat

ca la un inventar general în magaziile colhozului,

în acei ani, au scos totul afară
la zvântat,
sau să moară,
şi au aruncat ce era vechi

noi nu am privit niciodată într-o vitrină urâțită de ploaie

la cireada de vaci bâjbâind în ceața
dintr-un film maghiar

de parcă de curajul nostru depindeau

productivitatea, fertilitatea şi fericirea
lucrătorilor din fabrică.

22
autobuzul

am ajuns în Bucureşti, am urcat într-un autobuz,

nu mergeam nicăieri,
voiam doar să mă simt într-un film de Bresson
la care m-am uitat singur

şi am văzut oameni cu multă grăsime şi puțin suflet,

cuminți,
la o coadă unde carnea ajunge pentru toți.

23
 despre relații

dezvoltăm relații unice,

dar nu prin profunzimea, ci prin corectitudinea lor
şi nimic în jur

automate inoxidabile care funcționează perfect,

în care copilul crede că sunt ascunşi oameni

edificii cu design inteligent,

în care vrabia zboară haotic
în căutarea unui loc unde să se oprească,

putem spera la blândețea mărăcinilor înfloriți

şi plonjăm cu toată puterea.

24
minuni

într-o singură zi,

am văzut iarba crescută haotic prin aliniamentul pavajului
am văzut cochilia de melc îngropată adânc, în tone de ciment
am simțit mirosul unei ploi de vară într-un hipermarket
am văzut câinele lătrând la plânsul unui copil
am văzut o femeie şchiopătând în marea aglomerație

turme de antilope Gnu în traversarea Nilului.

25
 periferie

în cartierele în care oamenii sunt sub control

şi sentimentele sunt în sfârşit bine administrate,
o peluză perfectă pe care accesul este interzis,

viața e limitată drastic la câteva mişcări pe zi,

orice dans început în altă parte aici se sfârşeşte,

pete de sânge pe haine se împrospătează singure

în acelaşi loc,
în fiecare noapte.

26
legături

sunt două milioane de oameni

care se urăsc unii pe alții,
zile în care concentrația de ură
face oraşul să leviteze
câțiva centimetri deasupra pământului

conductele varsă civilizația

direct în Dâmbovița,
sistemele de filtrare sunt umilite în fiecare zi
şi totul e dezasamblat şi asamblat din nou,
după noi standarde de puritate.

se ivesc în linişte,
pe ascuns, se întind între noi
țesături peste experienţă.

27
 întredeschidere

ceața s-a ridicat cu o rapiditate înnăscută,

mă pot uita acum la cearşafurile de pe sârme
ca la pânzele unor corăbii,
la neoanele reclamelor, pâlpâind într-o lumină caldă

este momentul în care vânzătoarele sorb cafea din ceşti fără

coadă
degetele îngreunate de inele se furişează în dreptul uşii

şi transformă tot ceea ce mai înainte era închis în deschis,

undeva în adânc se aude un foşnet într-un mecanism.

28
12 cu 24

după 12 ore,
paznicul trage fermoarul combinezonului
care alunecă perfect până la capăt,
îşi atinge bărbia,
mâna lui ca o menghină înțepenită o apucă pe a următorului,
în câteva secunde, uşile cu senzori de proximitate
se deschid şi se închid

fâşâitul unei sacoşe de nailon şi schelălăitul unui câine

sunt întrerupte la jumătate

pentru totdeauna.

29
 small changes

utilaje
triaje
caroserii
furnale
vagonete cu minereu,
dintr-un cult nesfârşit pentru mecanică,

copiii adormiți au ceva bărbătesc în somn,

alămuri speciale zac în turnătorii,

uneori,
cârpe îmbibate cu ulei mai strălucesc puțin

primăvară:
cartofi încolțiți în ladă, dragoste pe caiet

pentru azi,
numai gleznele vânzătoarei prin tejgheaua de sticlă,

aici,
pe nicio fată nu o cheamă Martha.

30
marş

marşul matinal către gurile de metrou s-a oprit,

acum, ne mişcăm cu greutate prin zăpadă,
câțiva fluturi, zbătându-se prin miere,

seara vom sta pe canapele enorme,

vom privi imaginile unor ravagii,

imaginile vor fi reluate toată noaptea

ca propaganda de război.

31
 sub noi

iarna,
nişte insecte în blana unor animale puternice

toți înghețații bântuiau bezmetic

bulevardele şi parcurile,
se priveau în vitrine, îşi aranjau puțin moartea pe chip,
cu speranța intactă că, din pieptul lor, va mai țâşni ceva
care să atingă încă o dată civilizația
din panourile publicitare,
ambalaje şi ziare mototolite.

32
modern times

printre raioanele şi vitrinele cu carne ale hipermarketului,

perfect îngrijite şi iluminate cu neoane puternice,
copilul şi-a abandonat balonul cu heliu,
încearcă să numere animalele tranşate,

în bucătăria unei vile, bărbatul casei este umilit

de boilerul care nu mai încălzeşte apa,

motoarele Boeingului 737 s-au oprit,

muncitorii din aeroport
restabilesc contactul uman

continuăm
ca o colivie deschisă
în care pasărea rămâne.

33
 primăvară

mozaicul fântânilor de la Unirii

era acoperit cu un strat de gheață subțire,
la culoarea roşie a semaforului,
şoferii deschideau cu rapiditate geamul,
schimbau câteva cuvinte, într-o negociere,
şi cumpărau flori
pe care le aşezau pe scaunul din dreapta,

pentru activitatea inimii.

34
jupuire

nebunii oraşului au îmbătrânit,

sunt plini de spaime,
în privirile lor e numai sticlă pisată proaspăt

nu se mai aud urlete & țipete

pe marile bulevarde,
gangurile binecuvântate de blândețea unui graffiti
făcut de un puşti cu inima bătând puternic
s-au întunecat şi au amuțit,

un ținut,
în care sălbăticia e îmblânzită încet,
între aluminiu şi plastic,

dar unde poți să mai crezi câțiva ani,

în dragostea promisă
de inscripția de pe un tricou.

35
 imagini

coborâm scările de la metrou ca în Crucişătorul Potemkin,

o femeie tânără cu epoleți aşteaptă greşelile noastre,

pe mijlocul ei subțire e aşezată o pereche de cătuşe
strălucitoare
ca un sigiliu.

36
ultimul etaj

ne imaginăm pe câmpurile vizibile de pe acoperişuri,

acolo unde mărăcinişul e în floare,
iar sistemele de bălării sunt organizate perfect,

pereții de sticlă deformează treptat stâlpii de înaltă tensiune

acasă te aşteaptă doar o cameră luminoasă

ca plânsul unui copil

cu genunchii juliți.

37
 o zi perfectă

spre dimineață,
am văzut mulți oameni sărutându-se
pe străzi, începea o zi perfectă.

pentru a fi viu,
pentru a te opri în spatele unui zid înierbat

să râcâi şi să pipăi ca o vietate născută de curând,

să simți răcoarea care se strecoară prin grilaje
şi se înfăşoară prin cearşafurile de pe terase

o pisică blândă pe glezna unui copil.

38
de la un balcon la altul

zile micuţe şi negre cu rufele îngheţate pe sârmă.

când le aduci în casă parcă ai căra pe braţe,

de una singură, o grămadă de alcoolici adormiţi,
cu puţin timp înainte, în desişul din văile adânci
ale canalului

şi din cutele înţepenite ai mirosi marea.

39
 deraiere

în 2013, am înlocuit cu atâta uşurință

un poem de dragoste,
cu un poem despre poluare

câteva sticle de plastic ajunse la mal s-au cuibărit

cu tandrețe în nisip
şi a fost suficient,

m-am gândit mult,

aproape cu inocența unui schelet,
la sufletele celor care le-au aruncat.

40
ritual la margine

pielea vânătă a unei păduri îmbătrânite

la marginea oraşului, un pumn strâns
de câteva decenii

şi câinele de patru săptămâni

îşi ia în stăpânire teritoriul năpădit de bălării
fără nume.

41
 atât de uman

să te opreşti în mijlocul aglomerației,

să creezi un mic blocaj printr-un gest
pe care ceilalți să nu îl poată descifra,

să îți lipeşti obrazul de blana unui câine

ca în odihna de după o luptă
în care ai fost măcelărit

şi să plângi precis
cu un self control perfect.

42
sacrificiu

am citit despre o fată bolnavă de leucemie,

care s-a întors acasă,
într-un orăşel mai pur,
decât toate saloanele cu pereți albi şi neoane

ore în şir, am simțit cum lucrurile

utile şi strălucitoare, care ne înconjoară,
trebuie să plesnească,
să se facă țăndări,
sub o greutate invizibilă

numai o pasăre se izbește

puternic de un parbriz
pe autostradă.

43
 kamikaze

avem răbdare să privim cum aburul pătrunde

în saloanele pline cu bolnavi anchilozați
care îşi doresc în fiecare secundă
să se arunce în aer, împreună cu un oraş întreg,
poate aşa, vor fi fericiți

aici, totul zgârie

şi, în vâltoarea asta,
albul unui cearşaf împotriva cărnii

la final,
femeile de serviciu ne vor certa
pentru urme.

44
azil

sâmbăta şi duminica, primeau vizite în camera de zi,

pentru unii muzica târşâitului de paşi pe linoleum
a fost de mult timp uitată,
acum, totul se face în linişte,

fotoliile capitonate înghițeau treptat,

ca un monstru civilizat,
trupurile lor minuscule.

ore în şir,
am crezut că fiecare respiră pe furiş,

nişte păpuşi înțepenite, abandonate în copilărie,

care privesc în aceeaşi direcție de decenii.

45
 pisica

pisică traversând bulevardul la ora două noaptea.

era mai albă decât zăpada,
de parcă toată frumusețea acelei zile
se furişase în ea.

46
ce mai rămâne

sunt pâlcurile de liliac, care îmi împrospătează

cu violență memoria,
în oglinzi, în vitrine, în reclame, pe ecrane,
în bălți şi în ochii tăi,

văd puritatea putrezind.

47
 de plastic

cum apar unele lucruri din ceaţă.

aici e superputerea într-o lume de plastic,

cu miliarde de bacterii
în noi, ca într-o mică împărăţie,
şi munţi îndepărtaţi în vitrine.

48
gaz

să nu uiți rapiditatea
cu care un gaz straniu
a invadat viețile noastre leneşe

în locul sufletului.

49
 de spaimă

din ce în ce mai înspăimântat,

pielea aproape mi se învinețise,
sălbăticia mea avea ceva fluid,
iar, în glezne, se auzeau mici pocnituri
ca nişte scurtcircuite

în beznă,
mi-am găsit bicicleta plină de rouă.

50
***

muzica noastră,
sub fiarele contorsionate,
pune un bandaj pe noua realitate
abundentă în amănunte uluitoare.

51
 ***

deceniile în care scârțâitul barierei metalice

a fost muzica noastră,
a hăituiților

şi pentru dragoste
eram doar un hău enorm.

52
***

pe muzica unor grămezi de fiare vechi,

azvârlite prin aer, de brațul unei macarale,

cu durerea care a încetinit în os,

cu deznădejdea în fața unei plantații arse,
se întâmplă totul

din baraca galbenă,

se vede cum primele păsări au început să zboare în picaj
aproape perfect

apoi, se iveşte bărbia unui puşti ieşit dintr-o încăierare,

cu firicele proaspete de sânge şi ochi lucind
ca nişte foițe de aluminiu în soare

un mănunchi
de violență, sălbăticie & dragoste,
într-un aliaj durabil.

53
 sunete

femei merg cu precizie

pe marginea şanțului puțin adâncit,
în care puhoaiele au presărat cu grijă fire de nisip,
iar foşnetul matinal al porcilor prin bălării
e cel mai limpede

după ce se termină seriile de arbori scheletici şi tufele negre

grilajele
apoi lădițele, sacii, cutiile
zahăr candel, gallus, gaz, rafie, nylon şi funie proaspătă

mâinile lor pipăie stamba înflorată

pentru rochii de vară

snopii de pânză albă de mort

se măsoară
se taie
se împachetează

afară uruitul tractoarelor,

urlete & țipete
zgomotul uman se extinde mai lent,
de-a lungul zidurilor,
pe marginea şanțurilor,
de la un capăt la altul al satului,

54
copilul singur are timp să numere
perechile de vinişoare albăstrii
de pe tălpile tatălui adormit,
să greşească şi să o ia de la capăt.

55
 pregătiri

ne lăsăm plete,
dăm drumul la gaze
ca la muzica noastră,
cu aceeaşi plăcere şi uluire
pe care o avem atunci când cineva ne întrerupe jocul
şi rămânem cu piciorul agățat în aer

de pe balcon vedem numai plafoanele lucioase

ale automobilelor
oamenii sunt concentrați
dedesubt,

e ora de vârf, şi sălbăticia

face geamurile să vibreze.

56
american graffiti

Jack Kerouac jucând fotbal,

într-un meci dintre Lowell şi Laurence
în ‘39, de Thanksgiving Day,
înscrie golul victoriei, este omul meciului,
la final coechipierii îl poartă pe brațe,
tribunele invadează terenul

şi până atunci nu iubise cu adevărat nicio femeie,

când te opreşti
în fiecare benzinărie pustiită,
iar dintr-un Chevrolet se aude acea muzică deşertică,
foşnetul
care traversează autostrada

şi firele de telegraf tremură,

o mână aşezată pe un umăr nesigur.

***

douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru era război,

în orăşelele industrializate sălile de cinema erau deschise
iar Hollywoodul producea filme antinaziste,
filme de război despre curajul trupelor americane,

la fel ca armata germană, armata americană avea cineaşti care

însoțeau trupele,

57
 în ‘45 George Stevens filmează deschiderea lagărului de la
Dachau
şi păstrează imaginile,

în tranşee, peste activitățile utile ale bărbaților,

s-a instalat o linişte mecanizată.

58
road trip

în Jules & Jim,

alergam pe pasarele metalice,
după o lumină care se îndepărta
în Tramvaiul lui Kieślowski, eram numiți ucigaşi timizi

în Pierrot le fou,
urma să fim hăituiți până n-ar mai fi rămas nimic din noi

ne ascundeam în oraşe de care nu mai eram îndrăgostiți

sau unde dragostea nu mai era posibilă,
dansam bezmetic şi cântam fals toată noaptea.
uneori, îți vedeam țigara în bezna groasă şi te ştiam acolo

pe coridoare era întuneric, chemam lifturile pline de oglinzi,

uşile se deschideau. era aproape perfect.
într-o singură cameră, dintre sute de camere,
se auzea muzica noastră:
The dark side of the moon

eram împreună şi eram legați

ca într-un miez de uraniu.

59
copilul secret
abator

am locuit câțiva ani într-un bloc,

aproape de gardul unui mare abator.

acolo, pe vremuri, tații şi fiii şi-au irosit tinerețea

şi au adus gloria unor hale sângerânde
şi pline cu aburi

acum, nu se mai taie nimic.

e un doliu prelungit
după ultimul animal.

prin betonul platformei, a străpuns iarba.

odată, m-am ascuns printre fiare,

într-un malaxor,
mi-am auzit inima şi am fugit.

63
 apropiere

la intrare, te întâmpină
mici fragmente dintr-un film rusesc,

tatăl bețiv şi mama lipind etichete aurii,

într-o fabrică de conserve,

copii care se joacă de-a războiul în hale dezafectate,

printre grămezi de fiare vechi

peste tot,
flori de igrasie ascunse în ziduri,

în timp se topesc şi se cern în tine

cu precizie. ajung ceva limpede, singura puritate
de care mai eşti sigur.

64
reuniune de familie

intram pe aleea cu ierburi pitice şi auzeam

vocile bărbaților care invadau
cameră după cameră,
fluturi de noapte izbindu-se de pereți,

clinchetul paharelor şi chiuituri pentru încă un secol

rămâneam sub fereastră cu fruntea lipită de zid,

mă jucam cu urina fierbinte în zăpada proaspătă,
până când prindeam puțin curaj să aduc vorba
de ninsoare,
nimeni nu credea nici cât negru sub unghie,
mergeau să verifice
ca la un lacăt umblat.

65
 portretul unei femei

mâini care tremură şi scutură puful păpădiei

mâini aşternute pe muşamaua subţire cu papagali,
gesturi neputincioase
care sapă în tine ca într-un mal de pământ rece,
de unde culegeai liliacul în aprilie,

acum, durerea are un loc al ei în fiecare

şi tânjeşti după rănile pe care ţi le făceai singură.

66
din industria copilăriei

balerina lui Degas era un fluture enorm

în aşteptare
peste scrâşnetul copilăriei

şi violența romantică de care eram în stare

şi micile mele iubiri industriale,
cu miros de benzină proaspătă,

cum îşi mângâiau părul

la intrare pe poarta încărcată de rouă
a fabricii.

67
 toate înmormântările lumii

nu am învățat niciun joc nou,

am văzut toate înmormântările
cu bănuți strălucitori, împrăştiați pe la colțuri,
şi femei care-mi sărutau fruntea cu gura mortului

uneori, mi se părea că un mort e mai frumos decât altul,

mă înspăimântam puțin,
dar îmi priveam mereu carnea,
vedeam acolo un animal roz şi jucăuş,
iar asta mă liniştea.

68
dependență

din nou pe lama unui cuțit,

după 1001 experienţe de coşmar,
după 20 de porci tăiaţi şi mâncaţi
cu sufletul la gură,

în iarba înaltă de lângă casă,

într-un vechi cimitir al greierilor,
îţi prizezi copilăria.

69
 păpuşa

într-o stație de metrou

am privit o fată

era doar o reclamă la moarte,

care îmi amintea de păpuşa aruncată
într-o ladă de fier, acum două decenii,

când a venit frigul, tata a aprins focul cu ea,

câteva picături au curs pe făraş
şi s-au salvat până la prima zăpadă.

70
dintr-un subsol

dimineața ne-am adunat în jurul gurii de la intrare

şi toți priveam înăuntru,

ca la un bolnav zvârcolindu-se în apogeul crizei

mici scurtcircuite făceau cercuri pe suprafața apei

şi era linişte

de ceva timp nimeni nu se mai mişca,

tuturor ne era puțin frică de moarte

simțeai nevoia să îngenunchezi pe betonul rece.

71
 camera

în chiloți, pe marginea patului,

într-o cameră albă şi luminoasă

când mama intra,

mă simțeam pregătit
să mimez perfect un cadavru:

îmi lipeam spatele de ceva rece,

aşteptam neclintit să se încălzească
şi mă cuprindea speranța nesfârşită,
că eu şi ea nu vom putrezi niciodată.

72
de-a războiul

imaginează-ți

cum pletele soldaților au inundat valea,

după o uriaşă invazie a tancurilor roz,
şi numai arme sensibile pândeau de sub piele,
şi explozii de senzualitate ne orbeau ura

înaintam, teritoriile se cucereau singure,

în cea mai frumoasă campanie desfăşurată vreodată.

73
 viitor

de pe terasă, am avansat mult,

acum, sunt foarte aproape de stradă,
un animal de talie mare la pândă,
care în câteva minute
se va înspăimânta de propriul foşnet

de aici, pot asculta traficul ore în şir,

nu se opreşte niciodată,
are o intensitate perfectă,
e ceva uman

uneori un claxon sau o frână bruscă spintecă

pelicula asta subțire de care mă țin orbeşte,
cu toată puterea,
în fiecare zi

aştept să vină,
să mă facă
mai pur.

74
după un film de Marco Ferreri

Liza,
calvarul nostru are un nume frumos,
pe insulă, sunt doi măslini
şi ei se iartă unul pe altul,
aşa vom fi şi noi,
pentru că dragostea noastră a fost dintotdeauna
un avion roz pe care cineva lipeşte o svastică neagră.

75
 copilul secret

pe marile bulevarde,
prin ambuteiaje la ora de vârf,
am fost invizibil,
un copil secret
în uterul unei adolescente,

nu am zornăit nici măcar o aripă de insectă

în plină înserare,

şi, pentru dragoste,

îngropat ca unghiile
în carnea tatălui.

76
educatori

purtam costume aurii, argintii şi panglici multicolore,

să ne ascundem inima aceea bătând puternic în piept,
ca mecanismul dintr-o jucărie scumpă, aşezată în vitrina din
centru,
aveam pumnii mici
şi nu puteam strânge prea multă ură în ei

am uitat versuri,
am ratat groaznic finalul,
l-am făcut atât de fericit
încât am umilit generații întregi
cu existențe leneşe
şi cu toate dorințele îndeplinite până atunci.

77
 little history

am fost doar un copil îmbrăcat în alb

prin toată funinginea şi negreala acelor ani

uneori m-am uitat la voi,

o grămadă de manechine de plastic,
singure,
aruncate în spatele unei gherete.

78
neorealism

1.
într-un film neorealist italian,
puştii se pălmuiesc,
îşi dau pumni şi picioare,
în spatele şcolii,
priviri, gesturi, sunete.

2.
puştii, după ᾽90, şi-au luat inima-n dinţi,
şi-n atâta moloz, moloz care nu se mai termină,
au scrijelit pe zid steluţe & dunguliţe,
le-au numit America,
iar zilele în care nu mergeai acolo
erau zile pierdute.

3.
solemnitatea unui moment,
după bătaie, puştii fac schimb de tricouri
pătate de sânge,
ca fotbaliştii după meciuri,

se îndepărtează suficient unul de altul

şi plânsul fiecăruia rămâne secret.

4.
în 2000, puştii au auzit, pentru prima dată,
de sfârşitul lumii
şi au început să vorbească numai despre asta,

79
 cei mai mici au făcut războaie cu jucării pe confiscate,
cei mai mari şi-au pieptănat părul cu cărare la dreapta,
au aruncat cerceii pe canal,
şi-au şters inimile tatuate de curând

unii au învățat rugăciuni pe care nu le-au mai uitat.

80
senzualitate

tânără femeie scuipând semințe cu voluptate

pe pavajul ud
imediat după ploaie.

***

tânără femeie spălând rufe

aplecată peste un lighean de plastic de culoare roşie
maioul i s-a furişat între coaste.

81
 lecția

pentru că în fiecare seară,

învățăm strategii
de suportat umilința,
unele aproape revoluționare

uneori pe noi se mai aşază muşte

şi asta ne face aproape fericiți.

82
pod

femeia îşi ducea copilul în brațe

prin sistemele de bălării
şi de vietăți fricoase,
pe deasupra aburului din canale

traversa podul cu un balans perfect.

vibrațiile se răspândeau cu rapiditate

şi muşețelul,
şi o dragoste veche
se scuturau, în urma ei,
de halucinație.

83
 adormire

lanțuri grele zvârcolindu-se pe linoleum,

la picioarele noastre,
adormeam
ca animalele aşternute înaintea morții,

şi piepturile noastre
erau cu mare grijă păstrate
sub cămăşile bărbăteşti.

înainte de impact,
înainte de rugăciunea cu ochii închişi,
se făcea linişte
şi ne întâmpina puțină puritate.

84
oglinda clasei

în băncile de lemn,
cu mâinile aşezate la spate,

stăteau grecoaice,
evreice,
turcoaice,

fetele de la orfelinat,
cu ciorapi negri,
de lână
şi ghete căptuşite cu ziare,

ochi sfredeliți de burghie lucioase,

cu care ceilalți se jucau prin aer.

85
 summer time

în acea vară, în Grozăveştiul de zahăr,

unde şobolanii gemeau de plăcere pe conducte,

erau zile în care credeam cu toată puterea

că lumina şi aerul de la un capăt al coridorului
nu se vor întâlni niciodată
cu lumina şi aerul de la celălalt capăt.

atunci, mă furişam în baia fetelor,

ca un şobolan la miere.

86
rămăşițe

la margine,

unde leşuri de animale putrezesc foşnăitor,

unde apa canalului începe să se strice
şi orice limpezime se pierde,
unde te înşurubezi violent prin aer
minute în şir,
pentru un păianjen strivit în palmă,

şi cireada de vaci care aşteaptă viața de după ploaie,

liniştea animală,
singura inocență ce mai încolțeşte din moloz,
și mâinile tale tremurânde,
şi neputința unor adăposturi antiatomice,

ducem cu noi tăcerea,

ura închegată.

87
 prezență

un zid scorojit pe dinăuntru,

zile care trec ca nişte stoluri de păsări

pe deasupra apei,
în care te vezi numai seara,
câte puțin, cu oglinzile pe furiş

în camere, au intrat vrăbii zbârcite,

pe pervazul enorm, se împerechează porumbeii

acum şi curtea interioară se pierde într-un film mut

tu speli rufele unui bărbat, le întinzi prin casă

la uscat
şi crezi că asta te mulțumeşte.

88
dans

mi-era foarte uşor să vibrez aerul cu ambele mâini,

în acea seară văratică,
eclerajele se făceau țăndări pe chipul tău

eu nu îmi mai găseam mişcările simple

şi plonjam în senzualitatea bezmetică

de mult timp țineam ochii închişi

te-am lăsat să sfâşii, să faci piruete prin fumul de țigară,
cu piciorul înroşit, îngălbenit, albăstrit de luminițe

câinele a adormit în apropierea noastră,

minute în şir am încercat să ne potrivim respirația

uneori muzica se oprea,

nicio voce nu se dezlănțuia să o înlocuiască,
la un moment dat, am privit de pe terasă,
eram puțin deasupra copacilor,
era linişte,
iar singura sălbăticie posibilă era cea vegetală

respirația noastră
cuvinte puţine
şi căldura umană s-au condensat perfect

la plecare,
o baltă ne-a întâmpinat
şi toți s-au privit câte puțin în ea.

89
 amintire perfectă

aproape totul este mai durabil

şi ne va supraviețui

cu o sticlă de plastic în iarbă,

specia e umilită 1000 de ani

nu putem fi mai mult decât o amintire perfectă

în noi clocoteşte fragilitatea.

90
soft power

aş vrea să împăturesc frumos o batistă

pe care să o vâr în buzunar,
apoi să mă simt mai bun şi mai pur
o zi întreagă,
ştiind-o acolo

să îmi leg şireturile

şi să ştiu că am făcut ceva
desăvârşit.

91
 secvență

am ieşit în stradă,
eram o secvență de imagini clare din Shadows al lui Cassavetes

doar eu şi strada,
în rest nu mai exista nimic,
poate puțină moarte, cândva

acum, mă simțeam
o insectă scăpată din pânza unui păianjen,
aerul vibra puternic, aproape totul se cutremura

de spaimă deplină,
de fericire deplină,
pentru mine.

92
short cuts

1.
cum să fac să ajung din nou sub pojghița ta
de bunătate,
de delicatețe şi catifelare
ca sub o plapumă la care mama a cusut zece ierni.

2.
uneori rezist ore în şir,
îmi țin respirația.
în spatele unei pânze,
se proiectează un film mut.

3.
am 25 de ani şi nu mai vreau să-mi aduc aminte
niciun vis,
mă întind pe o pajişte vie,
lângă mine o reptilă respiră prin piele şi e suficient.

4.
mă trezesc dimineața
şi am sentimentul precis
că îmi voi petrece restul vieții
pe marginea unei fântâni înierbate.

93
 5.
înainte aveau prospețimea unei livezi în floare,
până când faptele mele au început să se repete
groaznic de lent,
există numai butoane de REPEAT şi niciunul de STOP.

6.
mă joc singur cu miile de luminițe colorate,
pornesc alarmele maşinilor,
în parcuri, aburii năvălesc afară din canale
şi mă aşteaptă.

7.
tu vei apăsa butonul DELETE,
căldura va ieşi din mine cu rapiditate,
ca un foşnet de vietate prin iarbă,
iar mecanismul meu perfect şi sensibil se va opri.

94
retrovizor
maşina cu frig

îmi amintesc de ceața care ne înfăşura trupurile mici, de cărarea

îngustă, pe care mergeam în tăcere, până la prima lumină
puternică, unde ne opream

în câteva minute, două luminițe şerpuiau printre coline, o

mașină rusească se îneca din toți rărunchii şi se prăvălea în
apropierea noastră ca un taur la coridă, şoferul şi însoțitorul
acestuia coborau, niciunul nu mai folosea acum cuvintele, poate
din teama de a nu i se răspunde, gesturile simple şi aspre erau
suficiente pentru a ocupa un loc pe băncuțele metalice

cei doi bărbați apucau cârpe mototolite şi uleioase, începeau

să le plimbe anevoios pe geamuri, şi ritmul respirației noastre
scădea pentru a împăca voința mânioasă a adulților

apoi, forțele lor matinale se întâlneau în spatele maşinii, cu o

putere aproape neobişnuită, fiecare mânat de gândurile lui,
cel mai tânăr de o femeie neluată, cel mai în vârstă, doar de
punctualitatea locală a întâlnirilor, după câteva secunde motorul
uruia puternic de parcă ar fi urmat să scuipe sânge. pornea. şi
odată cu el, şi viețile lor ordonate, îngrijite ca o uniformă cu
batistă şi unghii tăiate adânc din carne.

97
 Ford Anglia 1948

călătoreau într-un Ford, model Anglia 1948, se simțeau ca într-o

armură puternică şi strălucitoare, zgomotul fioros al motorului se
răspândea prin aer odată cu praful, oamenii de pe câmp priveau
până când ochii lor cedau în intensitatea luminii şi pierdeau urma
siluetei metalice, despre care simțeau apoi nevoia să vorbească.

ei s-au ținut de mână tot drumul, au folosit cuvinte precise.

la un moment dat, au privit amândoi în aceeaşi direcție. lacul

începea să se ivească treptat printre mestecănişuri,

praful şoselei se aşternea copleşitor pe geamuri şi împiedica o

privelişte atât de familiară şi de sigură, poate o dragoste întreagă,
după puțin timp maşina a încetinit şi neliniştea lor a durat mai
mult.

în interiorul capitonat, picături de sudoare se făceau țăndări pe

pielea neagră a banchetei, dar mâinile lor au rămas împreună, ca
o menghină încleştată de ploaie,

se adânceau gânduri vechi,

se apropiau, dar nu se mai simțea că au lăsat metropola în urmă,
un animal înjunghiat de curând se zvârcolea în ei, parcă târâseră
ceva în urma lor, prin tot praful acela, o greutate care, uneori, îi
smucea cu toată puterea înapoi,

98
peste puțin timp, Fordul Anglia s-a oprit în apropierea unei alei
pietruite perfect şi, în jurul lui, câțiva bărbați s-au aliniat cu
mişcări vechi şi exacte, aproape înnăscute,

după ce ruinele unui protocol s-au epuizat, au început să care

cutii, cufere şi pachete bine legate.

amândoi au părăsit aleea pietruită şi s-au abătut prin grădină,

el mergea înainte şi făcea drum, ar fi dorit ca locul prin care
înaintau la întâmplare să fie cândva o scurtătură descoperită de
ei, să poarte chiar şi un nume,

au ajuns sub arbori şi au întors două scaune metalice către lac,

au rămas în picioare şi au privit. parcă erau nepregătiți să fie atât
de aproape şi simțeau că văd în fața ochilor un copil pe care l-au
uitat de mulți ani, care acum a crescut şi s-a schimbat pentru
totdeauna,

noaptea,
tot întunericul s-a adunat într-o Volga neagră, care a intrat pe
alee, a împrăştiat pietriş printre flori şi s-a oprit la începutul scării
de la intrare,

o lovitură perfectă de tac într-un joc de biliard.

99
 plecarea

prin rouă,

familii tinere şi femei singure, lăsând pentru prima dată doliul

acasă. copiii aveau tălpile goale şi duceau cu ei pachete împăturite
în Scânteia,

bărbații, fruntaşi ai satului, în campania de treierat de curând

încheiată, erau cei mai fericiți de ceea ce vedeau, viața comunității
a pulsat în ultimele săptămâni numai cu gândul la această zi şi
toate planurile de muncă au fost depăşite, grâul a fost strâns şi
acum zace în silozurile de la C.A.P., batozele sunt în hangare şi
vor rămâne acolo înțepenite până la prima brumă, când cuțitele
lor se vor acoperi cu un strat subțire de rugină, iar meşteşugul
unui om pirpiriu va fi din nou folositor.

paiele au fost stivuite cu grijă şi nimeni nu se mai îndoia de acest

mers nestingherit înainte.

la un moment dat,
un bărbat a apărut pe treptele edificiului şi a dat câteva indicații
pe care oamenii păreau să le aştepte, pentru a fi siguri de ceva,
s-a făcut prezența şi s-au citit cifre dintr-un caiet murdar. doi
bărbați au coborât în grabă şi au intrat într-o curte, de unde au
adus câteva rogojini din iernile celor morți, apoi au umplut câțiva
saci şi i-au aruncat în remorcă.

100
un fluierat precis,
în scurt timp, tractorul s-a urnit puternic, iar zgomotul motorului
i-a făcut pe unii să tacă tot drumul, alții au continuat să vorbească
mai tare, fără să primească răspuns.

a traversat satul şi lătratul câinilor munciți, din curțile pustii,

parcă îl înfuria, îl umplea de ură. la doi kilometri de ieşirea din
sat, începea asfaltul, și cu el, o lume nouă care mergea cu paşi
repezi.

101
 ***

suntem cusuți cu ac şi cu ață de o cusătoreasă oarbă.

din chipurile mutilate de armonie,

tâşneşte privirea unui copil ca un laser
şi mă umileşte zile în şir,
îmi face muşchii de care am uitat
să tremure puțin

un tăietor precis şi dibaci de porci

înțeapă direct în inimă,
iar porcii cad mai întâi în genuchi,
apoi se prăbuşesc cu ochii închişi

astăzi nimic.
iubesc puțin timp
omul mort de pe pajişte
cu mâinile înţepenite,
cu picioarele chircite,
este cel mai singur,
sub blândețea şi bunătatea unor insecte,

mă opresc în apropriere,
scot o monedă din buzunar şi o privesc.
luciul ei, singura puritate.

102
***

salvarea noastră
poate fi pianul care se aude sâmbătă după-amiaza,
dincolo de copaci şi de geamuri,
de sălbăticia leneşă a străzii,
la şcoala de muzică,

printre clapele atinse uşor de degetele unei tinere femei,

trecute dincolo de gulerul şi manşetele
unei cămăşi bărbăteşti,
țâşneşte răcoarea unei epoci,

şi leii de la muzeu sunt însoriți şi blânzi,

ca iedera de pe ziduri.

să încetinim,
să ne concentrăm pe prezentul rapid,
pe unghiile acestea, pe care în timp am învățat să le rod atât de
uniform,
şi să privim acea piruetă haotică a unui copil în aglomerație,
care fisurează aerul.

de undeva,
aproape pe neaşteptate,
năvăleşte ceva mai pur şi mai blând
în viețile noastre.

103
 pattaya beach

am ajuns.

țărmul e nesfârşit,
fericirea, aproape uniformă,
pe suprafețe calde,

din hainele zdrențuite,

ca prin fisura unei armuri,
un abur straniu se strecoară afară din noi,

unii cred că va mai urma ceva,

când totul se adânceşte în lumina acestei dimineți,
când totul pare un paradis,

din chipurile noastre începe civilizația,

viața simplă & elementară.

104
 Cuprins

arsuri
ars 1 7
ars 2 8
ars 3 9
ars 4 10
ars 5 11
ars 6 12
ars 7 13
*** (sunete vechi) 14

muzica noastră
3 și 1/2. Un film despre mai ‘68 17
mutație 18
râsul 19
mammouth 20
linişte 21
film maghiar de stat 22
autobuzul 23
despre relații 24
minuni 25
periferie 26
legături 27
întredeschidere 28
12 cu 24 29
small changes 30
marş 31
sub noi 32
modern times 33
107
 primăvară 34
jupuire 35
imagini 36
ultimul etaj 37
o zi perfectă 38
de la un balcon la altul 39
deraiere 40
ritual la margine 41
atât de uman 42
sacrificiu 43
kamikaze 44
azil 45
pisica 46
ce mai rămâne 47
de plastic 48
gaz 49
de spaimă 50
***(muzica noastră) 51
***(deceniile în care scârțâitul barierei metalice) 52
*** (pe muzica unor grămezi de fiare vechi) 53
sunete 54
pregătiri 56
american graffiti 57
road trip 59

copilul secret
abator 63
apropiere 64
reuniune de familie 65
portretul unei femei 66
din industria copilăriei 67
toate înmormântările lumii 68
dependență 69
108
păpuşa 70
dintr-un subsol 71
camera 72
de-a războiul 73
viitor 74
după un film de Marco Ferreri 75
copilul secret 76
educatori 77
little history 78
neorealism 79
senzualitate 81
lecția 82
pod 83
adormire 84
oglinda clasei 85
summer time 86
rămăşițe 87
prezență 88
dans 89
amintire perfectă 90
soft power 91
secvență 92
short cuts 93

retrovizor
maşina cu frig 97
Ford Anglia 1948 98
plecarea 100
*** (suntem cusuți cu ac și cu ață) 102
*** (salvarea noastră) 103
p a t t a y a b e a c h 104

109
 Tipar executat la tipografia Util Deco. Întreprindere socială ADV România
Str. Bazinelor nr. 5, satul Uricani, comuna Miroslava-Iași, cod 707316

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România.