Exil in Coloniile Albastre

AFILOM MIHAI VICTOR
Exil în coloniile albastre

AFILOM MIHAI VICTOR
Exil în coloniile
albastre
Editura Inspirescu
2018
Tehnoredactare: George Terziu
Realizare coperta: George Terziu
©Toate drepturile sunt rezervate autorului
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a

României
Autor AFILOM MIHAI VICTOR
Titlu Exil în coloniile albastre
ISBN: 978-606-8651-14-7
Mihai Victor Afilom Exil în coloniile albastre
POEZIA TRECUTULUI, ÎN
PREZENTUL ALTERNATIV
De la poezia optzecistă până la Afilom este o

cale importantă, tragică şi în acelasi timp
edificatoare, despre cum se putea scrie liber în
dictatura.
Despre cum se puteau preiora diverse
banalitati importante, doar pentru a strecura
printre versuri fraze subersive, anticomuniste,
banalităţi cu conotaţii anti dictatură.
Poezia banalului, uneori a vulgului., a
discursului preiorativ, care aparent nu avea miză,
dar care în toţi ne regăseam.Poezie intelectualistă
de mare valoare care a apărut în Timişoara dar a
fost confiscată de scriitorii din Bucureşti, ca în
orice situaţie de fapt. Nu mai contează.
Banalul de mare respiraţie poetică face ca
poezia lui Afilom să fie revoluţionară şi în acelaşi
timp absconsă, uneori banală până la limită:
Cine sunt oamenii care ne bulversează
existenta? Cine ne sunt reperele negative?
5
Omuleți cu panglica tricoloră,

Omuleți cu sutane negre,
Omuleți cu uniforme albastre, verzi,
Omuleţi de celuloid și păpuși Barbie...
Când e momentul potrivit?
Vino anotimp mistic,

Vino timp hristic,
Vino primăvara fertilă,
Vino ploaie de nobilă.
Revărsa pe pământ,
Noul tău legământ,
Geniu suprafiresc,
Arhanghel ceresc,
Zguduie liniștea,
Însămânțează miriștea,
Presara idei, cuvinte,
Metafore și slove sfinte,
Peste pergamentul genetic,
Trestia mediului acvatic,
Peste feminină matrice,
Litere sferice,
Izbește cu fulger subliminal,
Arborele din câmpul cerebral
6
Care e locaţia?
În apele nopții
Se ridica visele amfibie,
Plutesc cetacee onirice
Și fragile vaporașe de hârtie,
Printre nuferii lucizi ai gândurilor
Reveria se estompează lent,
Ca o cerneală simpatică,
O caligrafie incertă pe retina.
Afilom este poetul meandrelor, al

eculubratiilor netrăite şi a unui discurs
aproximativ, lângă marginea ambiguităţilor
certe. Fără repere, dar mereu în căutarea lor,
poetul exclamă:
Ce a mai rămas din genialele tale arderi?

Doar cohorte disciplinate de litere,
Tuşul tipografic din cărțile citite doar de noi
Și salutul nostru de rămas bun:
Să ne vedem cu bine!
Mergi cu Dumnezeu, prietene!
Nu îi este suficieet nici sentimentul
fraternităţii, nici revelaţia aproprierilor, lipsite
de certitudini:
7
Port cu mine și-un străin,

Un frate geamăn, un manechin,
L-ai văzut și tu, atunci. în gara,
Într-o fantomatică privire fugară.
Poetul este cel mai sigur pe sine , atunci când

realitate nu mai inseamnă nimic, ca şi Brâncuşi
când spunea că „Nu vom atinge infinitul
niciodată dar simplu fapt că tindem spre el e
toul”!. În acest caz vorbim despre căutare,
despre călătoria iniţiatică spre sinele imuabil,
fără capăt. Certitudinea ar însemna pentru poet
moarte, disoluţie, risipa. E frumos să atingi, să
pipăi, să cunoşti, dar să nu te laşi trădat locului,
locaţiei imaginare.
O altă latura poetică în acesta carte este jocul,
ludicul, adus la nivel de certitudine imaginară:
Versific, mă joc de-a poezia,
Mă lupt cu prozodia,
Conexiuni bizare între cuvinte,
Metafore elicoidale, epitete succinte,
Rup lanțul ce mă încorsetează,
Las deoparte rima, cafeaua de amiază
Lansez versuri în blogosferă
8
Într-o admosfera cubică, elipsoidă, Afilom

face examenul conceptelor proprii de atingere a
unei lumi adevărate, deşi e imaginară, supusă,
deşi e doar căutată. Un poet adevărat într-o
lume imaginară, dar certă.
Cine este autorul, am vorbit.Şi ce va fi, nu s-a
arătat încă.
George Terziu, editor si prieten
9
La intreprindere
Un om împinge un căruț cu fier vechi,

Aerul irespirabil, invizibilă pânză,
Mașinile trec într-un ritm aleatoriu,
Câte un turist fotografiază palatele țigănești,
E miez de vară și termometrele au înnebunit,
Ploaia a fost exilată în alt anotimp,
Câinii leneși caută umbră,
Un tablou banal cu flori cerșind apa,
Bobitele verzi al strugurilor se pigmentează,
În nuanțe de albastru neon,
Furnicile mişună harnice pe caldarâmul încins,
Paznicii întreprinderii cercetează cerul, semnele,
În birouri vrafuri de hârtii își așteaptă ştampilele,
Copiatorul zumzăie morocănos,
Colile sunt azvârlite cu precizie mecanică,
Un muncitor în pauză - dozatorul de cafea
Înghite docil monedele, salopeta albastră dispare,
Calendarul cu imagini de pe litoral
A încremenit într-un 25 iulie perpetuu,
Funcționarul completează registrele, balantele,
Poşta electronică confirma încă o plată.
Câte un șofer plictisit își predă foile de parcurs,
Un puf de păpădie zboară purtat de o adiere,
La fel cum trece timpul nostru, insesizabil,
Ne poartă pe aripile lui sau pur și simplu,
Curge prin noi, peste noi, pe lângă noi...
10
La meteo au anunțat furtuni și descărcări electrice,

Dar căldura asta imobila nu prevestește nimic,
Ne îndeplinim sarcinile cu precizie de metronom,
O zi la birou, ziua în care nu se întâmpla nimic,
Încerc să o transpun în cromatica sentimentelor,
Să străpung cu lancea metaforei starea asta abulica,
Acasă mă așteaptă biografia romanțată a lui
Cervantes,
O da, să nu uit să plătesc telefonul și C.A.R.-ul,
Aș suna câțiva prieteni vechi în după amiaza asta,
Dar probabil sunt la fel de absorbiți
De mirosul de celuloid și melodrama al vieților lor,
Încât ar rezulta doar niște discuții de complezență,
Ca într-un serial de mii de episoade identice,
Un turnir printre mori de vânt fără vânt,
Monștri mecanici înțepeniți în poemul în proză,
Ce îl pirogravam pe plăcile de rumeguș,
Ale existențelor noastre personale.
Omul cu căruțul a ajuns la centrul de colectare,
Zece lei valorează carcasele ruginite,
Cât să savurezi două-trei beri reci
Și să te întrebi care este prețul propriei tale vieți.
Până atunci, într-un autentic mod zen,
Aștepți fulgerul subliminal ce va sfărâma
Lanțurile și lacătele mentale
Pentru a-ți ilumina
Eul.
11
La periferie
Muncesc la periferia orașului,

Scriu în coloniile muncitorești ale literaturii,
Mi-aș fi dorit eu să fie niște colonii exotice
(O Cuba a lui Hemingway sau Tahiti lui Gaugain),
Dar sunt niște biete mahalale.
În fond nu contează prea mult locația geografică...
Cum spuneam aici muncesc,
Între niște sere de flori și palatele țigănești,
Într-o bază auto ponosită.
Nici asta nu contează prea mult, sunt detalii de
recuzită.
Colegii mei strâng gunoiul din oraș,
Poate nu vi se pare cea mai nobilă meserie,
Însă am întâlnit suflete nobile printre ei.
Trăim un paradox, așa cum l-a enunțat
Smarandache,
”Gunoaiele umane” se îmbracă în costume Prada
Și semnează condica în opulenta Casei Poporului,
Oamenii mei sortează sticle de plastic,
Le împart pe culori, separat dopurile,
Și acest amănunt este important.
(O vară întreagă ne-am răcorit cu doze de
energizant,
Fiindcă unora le-a fost prea lene să-şi revendice
Premiul inscripționat pe dop).
En fin, oamenii aceștia cu hainele murdare
12
Și miros greu de levigat,

Pe care voi îi disprețuiți,
Au mai mult suflet decât voi ăștia în costume,
Voi cei snobi și prefăcuți.
Da bă! Oamenii aceștia care vă adună deșeurile,
Vă mătură străzile - sunt mai fericiți decât voi!
Și e o constatare reală.
Nu o invenție pseudopsihologică.
Oamenii ăștia știu ce înseamnă să râzi și să plângi,
Știu ce înseamnă foamea, știu ce înseamnă frigul.
Da știu să se bucure de viață mai mult decât voi
Cei cu studii în ”fabricile de diplome”.
Da! Au mai mult suflet, ei i-au săpat și zidit
mormântul
Unui coleg care s-a spânzurat - și nu fabulez aici,
nici nu judec,
S-a spânzurat de ”prea mult bine” în colonia
penitenciară România - dar măcar a avut curajul
unui ultim gest de demnitate,
Pe care voi lașilor cu cravate nu îndrăzniți să îl
faceți,
Conduceți o țară de care au avut mai multă milă și
fanarioții,
Oare sunteți mai liberi acolo în vile și în limuzine?
Nu mă snobilor, ăștia care cară gunoaie sunt mult
mai liberi decât voi,
Iată SECRETUL,.
E ca un joc de domino, ajunge să cadă prima piesă,
13
E ca efectul fluturelui din Pacific,

Așa că voi semănați, furtunile se adună.
Noi sutnem aici, așteptăm cu răbdare,
Între timp nu uităm să trăim,
Ascultăm și hip hop și manele,
Bem și bere și vodcă,
Iubim și suntem liberi,
Suntem autentici,
Viața ne aparține,
Voi v-ați pierdut sufletul,
Așa că țeapă - avem liber - arbitru!
DA, suntem, și bolnavi, ne e frig, ne e foame,
Avem clipe de disperare,
Dar încă zâmbim, avem umor, avem ironie și facem
haz de necaz.
Așa ca Arghezi ”din bube mucegaiuri si noroi /
iscat-am frumuseți și prețuri noi”,
Văd zi de zi pe fereastra biroului Taj Mahalul
țigănesc,
Și-mi beau cafeaua în fiecare dimineață
Cu cei mai frumoși oameni din orașul acesta,
Privesc mașinile ce trec zilnic spre Hațeg- Silvas -
Prislop,
Pelerini grăbiți, așteptând o minune,
Nu acolo se întâmplă minunile, am vrut să le spun,
Ci în sufletele fiecăruia dintre noi,
Uneori din bălegar se nasc cele mai frumoase flori,
Sau veți întîlni privirea unui sfânt
14
În ochii cerșetorului de la colțul străzii,

Minunile nu se întâmplă în muzeele B.O.R:
Ci în lume, între oameni!
Note informative
15
Mi-am luat o vacanță, am închis ușile și am plecat,

Acum revin cu notele informative, prozopoemul
meu olograf,
Gândurile mele intime, jurnal electronic pentru Big
Brother,
Despre alții nu știu nimic, doar că mimează
fericirea pe rețelele de socializare,
Și oricum nu voi scrie niciodata despre alții, doar
despre mine și atât,
Da! Mă declar vinovat, am citit Julius Evola -
”Tragedia Gărzii de Fier”,
Știu .. e o carte interzisă în epoca corectitudinii
politice,
Mai nou am auzit că a fost interzisă și gazeta
matematică,
Așa că scrieți cât mai puteți și mai ales citiți până
când nu ne inundă maculatura electronică,
Din nefericire am moștenit o bibliotecă de la o
verișoară răpusă de maladia secolului,
Și nu vreau să las să se risipească atâta informație,
O pirogravez pe pergamentul cortical,
Pentru generațiile ce vor veni,
Temeți-vă când se ard cărți în piețele publice.
Uneori mi se face dor de epocile acele romantice,
Când se murea cu zâmbetul pe buze pentru un
ideal,
Prietenul K. încearcă să mă convingă de minunăția
sistemului actual,
16
Progresul științelor, un Papă modern, un zeitgeist

alunecând spre neomarxismul ideal,
Lume de celuloid în care fiecare erou este simultan
un erou și un nimeni,
Paradoxismul Novus Ordo Seclorum - o lume în
care dăm mână cu mână muncitori și țărani (câți or
mai fi), doctori și ingineri,
Pe crenelele idealei cetăți fâlfâie în ritmuri house
steagul LGBT,
Ochii electronici văd totul, pe străzi și din
monitoare,
Ecumenismul se răspândește și cuprinde sub aripa
multicoloră rabini, imami, preoți și lamași,
Venerând o singură divinitate, arhitect, All seeing
eye,
Utopia e străucitoare, dar în spatele cortinei ...
Ceva nu e în regula cu ordinea asta inversată ce ne-
a extras din firescul înțelepciunii patriarhale,
Ceva e putred în Danemarca,
Roma în declin; lupanare, amfiteatre, panem et
circenses, Nero râzând, flăcări mistuind....
Martirii în arene sfășiați de lei, de gladiatori...
La frontiere goții, ostrogoții, gepizii, vandalii,
hunii...
În noul Babilon, noua Romă, mulțimi adulînd
discul solar pe stadioane, supermarketuri cu pâine
și circ la televiziune, catedrale imense, credință
oarbă, turme umane,
17
Noii martiri sfâșiați de ispite în claustre.

Zeitgeist demoniac, aur păzit de balaur,
Dăm cezarului mai mult decât e al Cezarului.
.......
Lumea la superlativ a uitat Iubirea.
Terror, calor
18
În definitv vara nu e timpul revoluțiilor,

Ascult Sepultura, în spatele draperiilor groase,
Refuse, resist!
Soarele arde, guvernul dă ordonanțe,
Cerul, acuarelă de Van Gogh se prelungește
În asfaltul încins, razele - pisica cu nouă cozi.
Refuse, resist!
Ce revoluții?cînd jumătate din oraș e pe litoral,
Cocktail molotv sau pina colada?
Până la urma și seceta asta e un moft,
Nu ne mai speriem,
Grâul e asigurat ... în Canada.
Refuse, resist!
La margine de șatră, solomonarii,
Vrăjile, Paparudele,,,
Cerul refuză să-și deschidă băierile,
Preoți, procesiuni. prapuri, rugăciuni,
Cam degeaba...
Nici vibrațiile clopotelor nu mai dezleagă cerurile.
Refuse,resist!
În urechile nebunilor au început să șoptească
arhanghelii,
Bătrânii noștri se prăbușesc năuci pe stradă,
Primăriile și-au întins corturile cu apă plată,
Pe teritorii, pe feudă,
În gesturi de bunăvoință guvernul ne acordă,
Sporuri și salarii cu nemiluita,
Refuse , resist!
19
Ce bine dacă aș fi fost aviator,

Ori cel puțin aș fi purtat vreo uniformă, robă,
Ori vreun consemn de spion.
Nu mai refuz, nu mai rezist,
Doar asist,
Privesc spectacolul ăsta trist:
Terror - calor,
Zvonuri în televizor,
Coduri galbene și portocalii,
Deșert unde au fost câmpii,
Popor umilit,
Soare la asfințit,
Căldura mare, mon cher,
Vreau bucata mea de cer.
Dimineață în tempo lent
20
Prima zăpadă din anul acesta,

Prima zăpadă peste orașul acesta,
A venit în taină, după căderea nopții,
Si-a așternut pânza albă peste acoperișuri,
Pânza neîncepută până dimineața...
Până la urmă de ce tot scriu,
Firul roșu al imaginației,
Se deșiră ca un ghem de mohair,
Împletind tapiserii fantastice...
Afară iarna își etalează recuzita de gheață,
Eu beau cafea fără zahăr și scriu,
Cafea cubaneză, cu aromă senzuală,
Și inflexiuni de abanos...
E o oră matinală, telefonul nu sună,
Mintea îmi este clară, dureros de lucidă,
În cămăruța de la mezanin, fără semnal wi fi
Și cu un televizor cu doar cinci programe,
Ascult știri sau muzică jazz,
Sting ochiurile aragazului,
Samovarul cu ceai verde, chinezesc,
Cântă o melodie acvatică.
Sunt singur cu mine,
Mi-este ca un leac această solitudine,
Tot acest ritual: ibricul, cafeaua, poezia,
Este ruga mea de dimineață,
Jertfa mea bine mirositoare.
De o vreme mă trezesc fericit, aștept cu bucurie
clipele,
21
Trăiesc în viitor
Și viitorul se hrănește cu gândurile mele,
Nu e un mare secret, sau cine știe ce iluminare,
Ci doar starea aceea de acceptare a divinului,
Ce sălășluiește în lucrurile comune,
Nu este fervoare mistică,
E doar bucuria ființării,
Ascunsă în alveola sufletului…
Apoi timpul accelerează,
Mă pierd în caruselul obligațiilor convenționale.
Lehamite
22
Lehamite,
Noaptea se așează cuminte,
Luna albastră,
O privesc pe fereastră.
În statul lui Kafka,

Slujbașul își fumează umil mahorca,
În statul stalinist,
Cetățeanul e trist, foarte trist.
Oameni au colti de vampiri,

Au demoni în priviri,
Suflete goale,
Lupii dau târcoale.
E legea celui puternic,

E o modă să fii nemernic,
Loialitate, un cuvânt gol,
Nu face parte din protocol.
Să fii bun în lumea haitei - e o prostie,

Au început și oile să muște - e anarhie,
Și râde amarnic cel necurat în beznă,
Iar noi suntem în noroi până la gleznă.
Și lumea e diformă după chipul lui,

Și lumea se închină balaurului,
23
Toți aleargă după aur, după bani,

La abator, turmă mânată de suverani.
Pe cerul fumuriu se rotesc vulturi pleșuvi,

Suntem toți bolnavi, suntem sclavi,
Să emigrăm pe-o insulă tropicală,
Unde să avem o nouă lege și morală.
Ehh ..e prea târziu, sunt simple vise,

Curând și acestea vor fi interzise,
E târziu vine noaptea, străina,
Rămân ultimul, să sting lumina...
BREAKING NEWS
24
Trei decenii de breaking news,

Detergent cerebral, universal,
Pentru o națiune amorțită,
Infernala mașinărie de spălat creiere:
Mass-media postdecembristă,
Cel puțin când era transmis al XIV-lea congres,
Știam clar că totul era o mascaradă,
Gri-ul cerului, cenușiul speranțelor
Demasca falsa ”epoca de aur”.
Apoi a venit cavalcada evenimentelor,
Inițial Timișoara, apoi ne-au confiscat țara,
Abia răsărită, fragila libertate,
Secerată de gloanțe și călăi...
Primele exerciții de știri false -
Teroriști, apa otrăvită...
Ce postadevăr? Mare scofală...
Trucajele ieftine și minciuni
Ori jumătăți de adevăr:
Târgu Mureș, Piața Universității,
Mineriade, Caritas.
Rând pe rând ne-au confiscat credința,
”Tembeliziuni” terfelind icoana părintelui Arsenie,
Monumentala catedrala a umilinței neamului,
Religia și politica în același rădvan,
Cumplit tăvălug...
An de an, de 1 decembrie la Alba Iulia
Ne confiscă și patriotismul,
25
Voi - cei ce ați vândut țara,

Vorbiți de unire?
Câtă demagogie...
Iar acum....
Voi cei ce ați falsificat Istoria,
Voi, vorbiți de Rege?
Monarhiști de conjuctură,
A murit regele! Trăiască ... PCR...
Ce mai urmează oare?
Si voi români,
Mai știți cine a fost Horia ori Avram Iancu?
No, hai!
Exil
26
Când crivățul stepei a înghețat inimile,

Argintul lucește perfid,
Când în stupul Patriei au năvălit viespile
Și Cezarul înghite impozite avid.
Când țara străbunilor e o pâine din grâu,

Din care ciugulesc corbii,
Când ura curge năvalnic ca un râu,
Din care se adapă orbii.
Când trăiești printre lupi si prădători

Ce aleargă liberi în cetate,
Când vicleni și senatori
Adună cufere cu nestemate.
Atunci înveți unduirea șarpelui

Și cuvintele tale devin otravă,
Înveți zborul porumbelului,
Ce-și caută altă Patrie, exilat de pe navă.
Cronica unei zile obișnuite

27
Captiv în plasa convențiilor sociale,

Zi de zi, deșteptătorul sună la ora stabilită,
Aș dori un an de vacanță, sau doi,
Unul în care să călătoresc și să citesc,
Unul în care să scriu,
Din păcate viața nu e ca în filmele americane,
Da, știu, eu îmi fac viitorul,
Însă nu toți suntem J.K: Rowling,
Ci mai degraba niște anonimi
În satul global, satul local,
Da știu, cu toții vom avea 5 minute de glorie,
În zilele ultimilor sfinți.
Mi-e teamă de zilele în care zălog îmi vor pune
sufletul,
Pentru că știu că mai degrabă voi alege alienarea.
Până atunci scriu în aerul matinal sau, nocturn,
Scriu printre măruntele obligații de la registratură,
Sunt și eu un biet funcționar,
Dar hai să fim serioși:
Nu atât de tragic precum Kafka,
Am și eu răgazuri în care iubesc,
Simultan sau alternativ,
Femeia și poezia...
Azi am primit vești triste,
El își serbează senectutea la geriatrie,
Un pat la secția asta ce-mi amintește de Ana Aslan,
Un scurt răgaz înainte de cutremurătorul
28
necunoscut.
Ciudat ..ieri am primit cartea noastră,
Dar cel puțin unul a strigat absent,
Sper să nu te viziteze bătrâne prietene, iudele și
acolo,
Eu îți rămân fidel.. ce să-ți mai povestesc din viața
urbei ?
În munții metaliferi răsună poeme, aceeași dirijori,
Gustul metalic al dezamăgirii.
Eu nu voi merge, ți-am promis,
Am să fiu în iulie la Câmpina, la Castelul Iuliei
Hasdeu,
Iar în august, la Cluj, cu prietenii noști din CERC,
Aici, în urbea noastră nu prea mă cheamă nimeni,
Și nici n-am să prea merg,
Îți păstez cu sfințenie darurile ca pe niște filocalii,,
Apropos, azi am primit cartea noastră,
Bucură-te - poet sfințit de mirul cuvintelor,
Glasul tău răsună în zeci de cărți,
Chei pentru închisorile a mii de minți,
Acum te las și mă retrag prietene,
Poate că dormi, SINGUR, în instituția
spitalicească,
Să știm unii de alții,
Cum adesea spuneai...
Noapte bună!
Dimineața unui oarecare

29
Pe coroana de foc,
Ibricul murmură,
Dimineața neîncepută,
O geană de lumină deschide orizontul,
Savoarea amăruie se răspândește,
Umbrele dansează în bucătărie,
Sting focul de la aragaz.
Monitorul, fereastra deschisă,
Aerul rece vibrează în ritmul muzicii...
electronice.
Printre aburi de cafea, unde wi-fi și herți,
Încerc să-mi recompun individualitatea
Sfâșiată de hipopotami, fluviul, arborii-refugiu...
Mă tulbură visul straniu.
O lume virtuală se deschide în fața mea:
Fotografii, zâmbete, ipostaze vesele,
Poeme, căței, pisicuțe, mesaje aniversare,
Inițiative cetățenești, zvonuri de război din Coreea
de Nord,
Rachete nucleare, prăjituri, delicioase rețete,
bancuri,
Câte o reflecție semidoctă. câte un sfat
pseudomedical,
Câte rugăciune musai de trimis la 12 prieteni,
Reclame electorale sau ... la cartofi prăjiți la KFC...
Deja e 6 dimineața,
Evadez din imaginarul colectiv
30
Pentru a imbrățișa realitate anostă,

Fațada zâmbitoare a lumii se risipește,
Vraja strâmbă se spulberă,
Soferii grăbiți înjură,
Stația de apă e în regim de avarie,
Șeful e nervos,
Colegii au cearcăne la ochi,
Funcționarii clevetesc,
Frigul ne zgribulește,
Un leu, încă o cafea,
Dozatorul e defect,
Vitejește mă lupt cu un maldăr de hârtii,
Ecranul LCD așteaptă cuminte secvențele de
caractere,
Bonuri de confirmare, cantități de motorină,
E-mailuri cu sesizări si oferte.
Poezia nu mai are ritm,
Muzica ei divină s-a risipit printre tonurile de fax,
Vibrația celestă se izbește bezmetică de geamurile
de termopan, Tic-tac ceasul, Țac-țac - tastele...
Lumina zilei năvălește prin perdele,
Numai câinii întreprinderii se hârjonesc fericiți,
Fără să se gândească la lațurile hingherilor,
Trăim cu toții în statul lui Kafka, Orwell, Ionesco,
Statul lui Dragnea, Johannis, Merkel, Belzebut.
Dincolo de non-sensul mașinăriei sociale
E frumusețea...
Frumusețea gândurilor fără căpăstru,
31
Ce se înalță - cai înaripați spre lumile suprafirești,

Unde putem iubi Cosânzene și birui zmeii și
balaurii,
Unde putem fi din nou copii.
Prislop
32
Mijloc de martie, plouă mărunt și rece,

Pelerini pe cale, spre mormânt, spre cruce,
Printre dealuri, la Prislop, mașini și autobuze,
Toamna pestriță, curioși si cuvioși, rugăciuni pe
buze.
Demonii râd dizarmonic printre nori.

Îi ispitesc perfid pe călători,
Părintele ne întîmpină în duh,
Alungă negura din văzduh.
Cu gesturi mecanice, într-un ritual absurd,

Cu inimi de piatră, cu sufletul surd,
El îi privește, printre cetini, trist,
Doar o mamă suspină, citind un acatist.
Popor amăgit, aspru canon,

Turmă pribeagă, slujbe la megafon,
Din cer cad lacrimi, ploaie măruntă și rece,
Nelegiuiților, ați făcut din al meu chip afacere.
Își zornăie zarafii arginții,

Plâng în icoane sfinții,
Biciul Mântuitorului,
Pe spatele norodului.
33
Iar eu? Un ticălos cu inmă de granit,

Privesc mulțimea și frunzișul înverzit,
Impasibil și gol mă închin grăbit,
Om spre asfințit, de prea multe patimi robit.
Îmi amintesc povestea ce mi-a spus-o tatăl meu,

Cum l-a binecuvântat părintele și Dumnezeu,
Când bunica în straie pădurenești, peste dealuri
călătorind,
L-a adus la mănăstire în ceas de taină, copil fiind.
Erau anii de război, mucenici la Stalingrad,

Escadrile de avioane, tancuri, foc, iad,
În mintea pruncului s-a întipărit coșmarul,
Vise intense, pe frunte febra, jarul.
Cu-n gest și-o simplă binecuvîntare,

L-a vindecat părintele, bunica i-a cerut iertare,
E o întâmplare reală, din veacul ce-a trecut,
Știu, cât de jos aș cădea, Dumnezeu mi-e scut.
Azi tatăl meu merge mai rar la biserică,

Credința e în inimă, nu în slujbe și retorică,
Da, poate nu realizezi, dar ți se refuză Dumnezeu,
Popor rătăcit, idolatru sau ateu.
Minunile sunt tot mai rare,

34
E o minune că Soarele încă răsare,

Voi ce-L căutați prin catedrale ți morminte,
Uitați-vă în inimi, acolo-s cele sfinte!
Dumnezeu lucrează în om, în lume, în oameni,

Să fii mai bun, să ierți, să dăruiești: acestea-s
minuni,
Ne miruie ceas de ceas, părinte
De acolo, de sus, din cer, nu din mormânt.
În Ardeal s-a aprins un foc,

Isus pe cruce, între cer și pământ, oamenii la
mijloc,
Urcă sufletele pe scară,
Îngeri îi înalță, diavoli îi doboară.
Oameni noi, în fotolii, bombe nucleare

La Drăgănescu zugrăviți în icoane,
Chipul suprafiresc al Mîntuitorului,
Răscumpărând lumea din lanțurile Jefuitorului.
Îngeri căzuți, cu aripi de catran,

Cu sabia de foc, Arhanghelul suveran,
E-un război amarnic în lume și în noi,
În care intrăm goi și ieșim goi.
IMN PRO-VINCI-A
35
Ghilda poeților din orașul lui Bucur,

Maeștri de ceremonii, caracter obscur,
Neo-marx, Neo-mensch, Ne-olog-ism,
Regiment orb al curentului ateist.
Noi, provinicialii, polen liric în graminee,

Înflorind în ROGVAIV pe Câmpiile Alizee,
Născocim filigrane semantice,
Pe filiera comorilor antice.
La Capșa se vând poeme pe alcool,

Texte - nisip vânturat de Eol,
Tagma se-kur-istica de paza,
In lanul lor de secară veghează.
Noi, heraldici și corvini,

În burguri imperiale, anonimi,
Evantaie de cuvinte,
Alungăm viespile virulente.
Tagma po-heților patri-hoți,

Limbă putredă pentru o generație de idioți,
Un lemn găunos, versuri-termite,
Remunerații, ecouri în morminte.
În cetățile transilvane,
Născocim imnuri sincrone,
36
Respirăm armonic,
Ne împletim graiurile simbiotic.
Instituții rigide și megalomanie,

Ochi vicleni și invidie,
Iude și arginți, Argus,
Meduze, Caini, Brutus.
Focuri epice în Dacia Felix,

Epifanii, scântei făurind, catharsis,
Adieri de aripi sfințind stropi de rouă,
Îngeri vestesc o lume nouă.
Vis urban
37
Plutesc deasupra orașului

În zeppelinul lui Morfeu,
Pe zidurile scorojite
Se cațără ferigi din Jurasic,
Se prelinge umbra dinozaurilor,
Erele se confundă,
Veacurile se întrepătrund,
Peste imperiul citadin,
S-a așternut o confortabilă
Pax romana,
S-au risipit, stafii de ceață,
Valurile de soldați cu sulițe
Și zale argintii.
Acum,
Vibrează aerul înmiresmat
A floare de portocal,
În acorduri de clopot,
De veghe stă turla bisericii.
Valurile mării meridionale,
Se unduiesc sub umbra crenelurilor.
Am un sentiment de deja-vu,
Zborul oniric e o senzație,
Ce am retrăit-o
În dimensiunea angelică
A vârstei de aur,
Atunci visele erau alcătuite
Din adiere de aripă,
Șoaptă și sărut de heruvim...
38
Privită de sus
Urbea pare un joc de păpuși,
Casele – cutii de chibrite,
Iar lucarnele – ochi deschiși spre cer.
Pe străzi oamenii de plastilină,
Merg însuflețiți de un regizor celest.
Automobile – cutiuțe mecanice,
Rădvane fermecate
Ce gonesc pe panglicile de asfalt,
Alcătuind un carusel de lumini.
Din forfota nocturnă
Se înalță în văzduh
Sunete metalice și murmurul mulțimilor.
Zeppelinul meu urcă și coboară,
Perspectiva se lărgește
Sau cuprinde detalii migăloase.
Mii de povești se țes,
Pe tapiseria urbană,
Focalizez cu ocheanul,
Aceleași caste stăpânesc,
Omuleți cu panglică tricoloră,
Omuleți cu sutane negre,
Omuleți cu uniforme albastre, verzi,
Omuleti de celuloid și păpuși Barbie...
În mahalale – vagabonzi și larmă,
Pe o bicicletă – o oacheșă florăreasă...
O mână nevăzută schimbă discul lunii
Cu globul de aur al soarelui,
39
Aerul volatil se aprinde,

În jurul aerostatului viselor,
Pe pleoape cenușa imaginației,
Deschid ochii.
Meditație
40
Am vizualizat
Forma și culoarea unui fruct,
Aproape i-am perceput
Mirosul și gustul.
Iată ideea suspendată în fire de gând
A început să leviteze -
O urmăream cu ochiul interior,
Cum străbate spațiul subliminal,
Se înalță ca un balon cu heliu.
Tainic,
Mintea s-a golit
Imaginile s-a revărsat,
Apa din ulcior,
Sinele estompat,
Acuarelă alburie.
Eul a fost absorbit,
Parcă n-ar fi fost al meu,
Picătură albastră
În oceanul universal.
Continuum vegetal
41
A ființa
În sâmburele clipei.
Viitorul:
Explozie în verde,
Omul împăcat
Cu trecutul de clorofilă
Al speciei.
Doi câte doi
Doi câte doi,

În suflete goi,
Îi privesc
Cum în sala de bal pășesc,
Dansează perechi-perechi pe mapamond,
Gândul îmi zboară vagabond.
Iubirea nu e o chestie chimică,
E fragilă, e ceramică...
Perechi-perechi în valsul biologic,
Perechi-perechi, poker ilogic,
Fluturi atrași de lumina diafană,
Coregrafie, alchimie divină,
Iubirea...
Visând cu Marx si Tristan Tzara
42
Infuzie cu florile concretului,

Departe de lumea portului,
Gust amar de rostopască,
În lotca lipovenească,
Malul mării se îndepărtează,
Lent se estompează...
Nisip și hamace,
Focuri taumaturgice,
Pontul Euxin,
La marginea Imperiului Bizantin,
Cochilii după furtună,
Să făurim o lume mai bună!
Neomarxism de-o vară,
Tristan Tzara,
Lecturi matinale,
Cervantes și galioane,
Samurai japonezi,
Vișini și livezi,
Valul lui Hokusay,
Oaspeți în caravanserai,
Răsărit - cafea și biți,
La radio: paraziți,
Anemone-carnivore,
Unde sonore,
43
Pepeni verzi,
Gânduri cirezi,
Tropăie indigo
În cadență de tango,
Acolo la borna zero,
Ascultăm Bolero,
Seara, Partizan
Cu Artan,
Chitara electrică,
Din epoca sovietică,
Sub tuburile de neon,
Ritmuri de acordeon,
Pe rogojini de bambus
În poziția Lotus,
Slapii: flip-flop,
Fabule de Esop,
Ușa de pe plajă,
Sărutul tău ca o vrajă,
Săgalnic,
Flux oceanic,
Golful Francezului,
Rumenul obrazului,
A noastră goeletă,
Iubirea din amuletă,
44
Ai Bărăganului ciulini,
Cerceii tăi pinguini,
Zidurile cu Grafitti,
Gaugain în Tahiti,
Briza salină,
Zarea acvamarină,
Discret, un zuluf
Sub umbrela de stuf,
Și Livingstone pescărușul,
Survolând orașul.
Cămara cu amintiri
45
Borcanul legat cu hârtie cerată,

L-am umplut cu o senzaţie rafinată,
Cu gust de miere
Şi coacăze negre,
Aromă de gutui
Şi migdale amărui,
Cu parfumul ei de lavandă,
Din serile de pe verandă,
Un sentiment copleşitor,
Amestecat cu dor,
Glasul ei din copilărie,
Bujorii roşii din florărie
Şi un praf de scorţişoară
Din iubirea de astă vară,
Am scris pe etichetă
Cu o caligrafie cochetă,
Dulceaţă de căpşuni,
Pentru geroase ierni,
Şerbet de trandafiri,
Pentru nopţile cu spini,
Şi l-am aşezat pe un raft de stejar,
Din sufletul meu solitar.
Guatemala
46
Sunt rezident în Guatemala,

Sunt dependent de portocala
Soarelui născut din valuri
Prin magice ritualuri.
Acolo catedrala privește spre templul incaș,

Acolo sunt un conchistador cu panaș,
Acolo sub palmieri,pe nisip, pe plajă,
Mă învăluie o imperceptibilă vrajă,
În fiecare decembrie, în visul meu lucid,

Îmi fac bagajul și mă decid,
Să mă îmbarc într-un voiaj pe caravelă,
Spre Mesoamerica paralelă.
Pe străzile cu arhitectură colonială,

Mă pierd într-o experiență senzorială,
În ritm de fado, printre culori pastel,
Inspir aerul voluptos și mestec betel.
Guatemala e destinația mea secretă,

Călătoresc iarnă de iarnă, într-o goeletă,
În a cărei pânze suflă vântul imaginației
Gândul ce modifică axa constelației.
47
Când e frig și oamenii au inimi de gheață,

Plec ca un navigator prin ceață
Spre teritoriul interzis
Unde viza este un vis.
Cod roșu de caniculă
S.O.S. - îmi extrag lirica din cotidian,

Mi-e tulburat ritmul circadian,
Din văzduh curg vagoane de plumb topit,
Amurguri bacoviene, cer roșu împietrit.
Fiesta începe, coride vara la Pamplona,

Alcool, suflet gol, Ernest H. la timona,
Năduful amiazului toropește natura,
La Medeleni, Potemkin și Kami-Mura...
Mă simt Gaugain în Tahiti - aerul e tropical,

Van Gogh fără ureche, transpus senzorial,
Livresc inspir tușul tipografic,
Cerul e o acuarelă, un dans cromatic.
Privesc răsăritul împreună cu ea, sincron,

Soarele pe valuri, pescărușii zboară-n escadron,
Aici briza vine doar din ventilator,
Ne desparte un teritoriu, port pe buze peceți de dor.
48
Hermannstadt
Au trecut și Paștile,
Ieri a înflorit în alb vișinul din grădină,
Primăvară veritabilă cu multă lumină,
Mi-a trecut astenia și neliniștile.
Mai ieri ne plimbam prin burgul germanic,

Ne priveau lucarnele cu ochi iscoditori,
Eram doi șăgalnici copii nemuritori,
Două destine contopite organic.
În Piața Mare tinerii erau frumoși,

Culori strălucitoare, clovnul împletea baloane,
Delicii, înghețată, ca-n bazarele orientale
Și tu mă priveai cu ochi luminoși.
Pe podul cu lacăte și minciuni,

Turiști și fotografii la minut,
Și strada ce cobora, soarele la azimut,
Și ochii tăi negri, flăcări de tăciuni.
Vernală escapadă, fugitivă,

Clipe de rai imprimate pe vinilul amintiri,
Clipe sincrone, clipele iubirii,
Secunde gravate în memoria afectivă.
49
Ceas de iunie
Înserare, ceas de iunie,

Părul ei, miros de petunie,
Regina noptii deschizând corolele,
Luna, vraja, aureolele.
Miez de noapte, ochii strălucesc,

Agale, în cearceafuri se iubesc,
Parfumul florilor din bărăgan,
Maci narcotici, în larg - uragan.
S-au iubit în Pontul Euxin,

Înfășurați de valul diamantin,
Clipe fermecate în ritm trohaic,
Doruri nestinse din arhaic.
Pescăruși, frenetic, aripile,

Dans sincron, inimile,
Scoici ce-nchid în ele marea,
Potolind dorul - amintirea.
Ea șăgalnică, el hoinar,
Două suflete sub argintul selenar,
Cântă o doină, sus pe munte,
Chemând ale Argeșului unde.
50
Șotron
Clipele se răsfirau, mărgele albastre

Timpul discret trece fără de veste,
Din vitrină ne privesc îngerași de porțelan,
Într-un decor fantastic, venusian.
Printre rotocoale de frunze, stârnite de vântul

șăgalnic,
În toamna imperială, ai desenat cu cretă colorată,
Șotronul dorințelor arzătoare, iubirea imaculată,
Ne jucam ca doi copii, cu inimile bătând năvalnic.
Am alergat împreună pe-un petec de hartă,

Cu bagaje și vise în automobilul vișiniu,
Ne-a purtat, spre răsărit, spre apus... ironica soartă,
Pe țărmul mării ne-am contopit cu valul azuriu.
51
Olănești
Dimineața soarele îmi face cu ochiul,

De peste subcarpatice dealuri,
Dintr-o dată am devenit un mic burghez;
Terasa cu trandafiri japonezi și smochini,
Cărțile mele, ceașca de cafea amară,
Diminețile în care privesc lumea pestriță
De la înălțimea coroanelor molizilor,
Turla acvamarină a bisericii,
Vilele pierdute în peisajul silvestru,
Acea joie du vivre indusă
De dansul matinal al rândunelelor,
De sărutul delicat al iubitei, puf de păpădie,
Pornim apoi la pas pe aleea Castanilor
Spre ancestrale izvoare terapeutice,
Prin bazarul cu suveniruri și chinezării
Ne îmbie caise, mese, mure și alune,
Un pictor schițează portrete,
O doamnă vinde poșete , amulete,
De la oficiul poștal expediem vederi,
Limonadă , faguri cu miere, delicioasă înghețată,
Bidonașe pentru apele minerale, pepeni veștejiți de
soare,
52
Ii, pălării, sandale,

Baclavale, ceaiuri medicinale,
Pensionari, bunicuțe și bunici
Cu nepoței, noi doi, câteva țigănci,
În aer miresme de sulf și molid,
Plăcinte și vin fiert ...
Ne iubim, citim,
Dormim, din nou ne iubim,
Fără rețele sociale,
Telefoane tot mai rare,
După masa furtună si nori
În suflete adunăm comori,
Serile in parc pe băncuță ,
Nuci , alune, câte o veveriță ,
Badminton și ping-pong,
Cărți despre exoticul Hong Kong,
Cina frugală pe terasa cu lampioane,
Lumina cu mentă, lămâie, portocale,
Și viața luată à la legere,
Hedonism și plăcere,
Dimineți cu plante fitoterapeutice,
Aerosoli și băi galvanice.
Ne iubim departe de lume, desăvârșit mister,
- Sunt fericită cu tine , mon cher!
53
Imi șoptește iubita cu ochii căprui,

De trei ori pe zi - apă amărui,
Ne jucăm si râdem, doi copii,
Credință și iubire - unice terapii,
An de an sădim o sămânță în iulie sau mai,
Încet- încet ne faurim propriul nostru Rai.
54
Conexiuni
Soarele la zenit
Dezvăluie lamapadarul infinit,
Noaptea cuprinde cerul albastru,
Într-un joc de aurore măiastru.
îmi întind pânzele imaginației,
Prind stele în năvodul contemplației,
Galaxii mi se rotesc în cortex,
Metaforele curg în mod reflex.
Racordat organic în univers,
Privesc cu ochean invers,
Peisajele extraterestre,
Luminate de zecile de astre,
Dimensiunea cuantică,
Revelând o nouă semantică,
A poeziei imperiale,
Din spațiile suprareale.
A gândului ce devine,
Gănd ce modelează destine,
Gând, percepție, energie,
Pulsând în materia vie.
În trupul meu ard focurile galactice,
Sori din depărtări ultrasonice,
Reverberează în infinitul mic,
Muzica modelului atomic,
La harpele creației cântă Dumnezeu,
Sufletul meu - un radioreleu,
55
Capturează unde armonice,

Le filtrează prin apele amniotice.
Leagăn galactic
La sânul zeiței:
Bolta cerească,
Maternă, voluptoasă.
Zăpada curge în șuvoaie,
Se revarsă diluviul de lapte
Peste câmpiile pământene.
Divinitatea cosmică
Își mângâie fiica de lut,
Ochii ei – stele
Se oglindesc în ocean.
Nocturnă
Am decupat copacul înserării,

Umbra i-am prefăcut-o
În hârtia cerată
Pe care îmi aștern gândurile difuze,
Născute între somn și veghe.
Cu lingurița de argint
Presar scorțișoară, mirodenii
În ceaiul fierbinte,
Ceașca de porțelan.
Umbra miniaturală a copacului
56
Tremură pe murii albi,

Origami esențializat din eter.
Printre ramurile sale
Se înalță aburii îmbietori,
Ceața învăluie
Pădurile senzoriale
Ale imaginației
Un poem
Un poem reușit,
Ca țigara de după,
Potolește ultimele pulsiuni,
Te eliberează din lanțul
Durerii și al dorinței.
Alexandria...
Scrisul volatil,
Cuvintele ca un alcool,
Cicatrizând rănile sufletului.
Idei de fosfor
Aprind
Flăcările.
Cuvintele curg și ard
În Alexandria mea personală.
57
Proiecție (2018)
Vino anotimp mistic,

Vino timp hristic,
Vino primăvară fertilă,
Vino ploaie de nobilă.
Revarsă pe pământ,
Noul tău legământ,
Geniu suprafiresc,
Arhanghel ceresc,
Zguduie liniștea,
Însămânțează miriștea,
Presară idei, cuvinte,
Metafore și slove sfinte,
Peste pergamentul genetic,
Trestia mediului acvatic,
Peste feminina matrice,
Litere sferice,
Izbește cu fulger subliminal,
Arborele din câmpul cerebral,
Iluminează agora interioară,
Perpetua memorie oraculară,
Șiruri - șiruri de umbre străbune,
Ocrotesc pruncul cu scuturi divine,
Cavaleri în care antice,
Alungă himerele cuantice,
Magia albă a luminii,
Protecția fiului lunii,
58
Născut sub aripi angelice,

Sub selenare raze oblice,
În timpul mesianic,
În spațiul liric,
Călăuză celestă,
Pentru lumea terestră,
Izvor strălucitor,
Foc din cuptor,
Cremene și jar,
Crez și har,
Spre izbăvire,
Spre mântuire,
Împreună mereu,
Tu și eu,
Noi și Dumnezeu,
La bine și la greu,
Dans magnetic,
Fluid și concentric,
În tempo lent,
Ambivalent.
59
Poveste din fabrica de cuvinte
În salopete albastre din pânză de cer,

Vătuite cu nori pufoși,
Sincron - acționăm mecanismele,
Mașinăriei ce modelează literele.
Din matrițele gândurilor,
Cad pe banda rulantă,
Secvențele cu gust metalic,
Răsărite de pe buzele noastre.
De acolo, în cuptorul incandescent,
Alimentat de dragonul imaginației
Cu limbi de foc
Și fărâme de duh.
Apoi curg în filamente fluide,
Oțel topit și vers fierbinte.
Un jet rece de realitate,
Se odihnesc în palmele noastre,
În mănușile ignifuge
Poemele alchimiei sufletului.
Șarjele lirice,
Uneori rebuturi,
Alteori marfă pentru export,
Uzina de cuvinte are muncitori
cu ochelari oglindă, ochelari caleidoscop...
Controlul tehnic de calitate
E asigurat de cenzura supraeului.
În acea noapte au pornit sirenele:
Un maistru (de la secția ceremonii)
A fugit cu o metaforă de aur,
60
Paza cerebrală nu l-a sesizat.

Acum această piesă rară
E traficată pe piața neagră
A adoratorilor lui Euterpe.
Cel mai probabil
Va străluci în biblioteca privată
A unui miliardar de cuvinte.
61
Și n-am mai scris...

Și n-am mai scris, nu am mai grăit,
Prea rar cuvintele-mi au luat trup de metaforă,
Ca un străvechi vin elin, păstrat într-o amforă,
În adânc de mare, pururi rătăcit.
Corăbii trec pe-ale cugetării valuri,

Pânze albe, contururi fantomatice,
Privite de aici, din recifurile pontice,
Din deltă, dintre trestiile de pe maluri.
Plonjez în hăul acvamarin,

În fluviile submerse caut sensul vieții,
Din visul oceanic răsare soarele dimineții,
Pe buze-mi stăruie gustul salin.
Și n-am mai scris, prea multe furtuni,

Sinele-mi a devenit un ocean tulbure,
Închis în al conștiinței sâmbure,
Ape negre, vârtejuri, amețitoare genuni.
Năluci și primejdioase creaturi,

M-au însoțit în drumul meu inițiatic,
Exilat din sfere în veacul antic,
În tirema lui Odisseu, pe ape tulburi.
62
M-au amăgit sirene, cântecul narcotic,

Am luptat cu ciclopi, cu Polifemi uriași,
Pe tărâmuri hiperboreene au călcat ai mei pași,
Și totul într-o noapte, într-un zbor ultrasonic.
Și scriu acum, un fel de mărturie,

Despre albastrul dor răscolitor,
Despre trup și suflet, despre zbor,
Amurgul aprinde cerul în mantie purpurie.
63
Hoinar
Privesc luna argintie din claustrul meu,

Sunt doar eu, discul imobil și poate Dumnezeu,
E trecut de ceasul patru, cocoșii cântă,
Câinii latră, vraja e frântă.
E devreme în zori, îl alung pe Morfeu,

Matinal mă lupt cu vechiul zeu,
Afară bântuie strigoi,
Fantomatici, cu ochi goi.
Adierea rece mă înfioară,

Închid fereastra, nălucile zboară,
Se risipesc în fumul cenușiu,
Ce din hornuri se ridică în pustiu.
Gândul meu tot cu ele se duce,

Se poticnește la răscruce,
Deschid ochii și tresar,
Vis lucid, gândul emisar.
Umblă mult prin noapte ca un fulger,

Gândul slobod, visul ager,
Prin palate, odăi și cerdace,
În poieni cu iele și cu farmece.
64
Precum Hermes năzdrăvan,

Zeu șăgalnic ce străbate-n rădvan,
Cosmice distanțe între aștrii celești,
Purtând în tolbă ale zeilor vești.
Tot așa ca o săgeată a mea cugetare,

Pleacă-n lumea largă la vânătoare,
Captivată de noi simțiri,
Priveliști idilice, romantice trăiri.
Astfel noapte de noapte călător,

Pribeag, suflet rătăcitor,
De pe drumuri, în vehiculul oniric,
Întors acasă, scriu cu praf liric.
65
Capcană de timp
Între piruete, muzică disco și confetti,

Între euforia ușor acidulată a șampaniei,
Prin ușile deschise, în atmosfera frivolă
A unui Revelion special, năvăli nepoftit veneticul,
Împingând cu brutalitate din matca trupului,
Sinele orginal, ce se așezase stingher, într-un colț,
Cuprinsă de iluzionismul clipelor din prag de ani,
Nici nu realizase ca o striga blocat între
Ușile batante ale timpului crepuscular,
Dintr-o dată a privit cu teamă străinul de lângă ea,
Un bizar alter ego îl însuflețea,
ID-ul primordial căzând, haină prăfuită,
La răscrucea dintre ani...
Pocnetul artificiilor...
Anomalia temporală - bulă de săpun,
Veneticul tresări și dispăru într-un rotocol de fum,
Palma ei caldă mângâia mâna lui crispată,
Copilul de aur pătrunse în odaia sufletului său,
Ochii lucitori și zâmbetul șăgalnic,
Buzele se atinseră electric, ochi umezi și lacrimi
stinghere.
Pribeag, spiritul gemelar bântuia cîmpiile cenușii,
66
fără zăpadă,
Însoțit de haita neagra a gândurilor, urletul
licantropilor,
Era un nou an și luna era plină...
Autodafe
Iată... am scris, am gândit,

Am spus, am șoptit,
Am ars pe rugul propriei conștiințe,
Am fost propriul meu Torquemada,
Propriul meu inchizitor.
Sinele meu volatil se aprinde,
Vreascuri - cuvinte.
În cetatea fierului
Am căutat piatra filozofală
Sublimată din foc și metale,
Slove și magice formule,
Substanțe filtrate
Prin alchimia verbelor,
Vraja metaforelor.
67
Dezonoare
Când trecutul vine nemilos din urmă

Și te izbește ca un ciocan,
Simți din nou gustul amar al sâmburilor de caisă,
Da! Viața asta mizerabilă nu este doar despre
cireșe,
Este și despre vechi răni ce nu s-au închis,
Exclus din clubul select al turmei,
Mereu oaia neagră,
Nu mai contează dacă a fost o eroare,
Stigmatele le porți
Și lumea șușotește pe la colțuri,
Da poate meriți să simți scuipatul lor a dispreț,
Simți și tu cum e să porți steaua lui David,
Să aștepți flăcările cuptorului de la Auschwitz,
Tot mai mulți Mengele își testează teoriile,
Pe cobaii lor, medicamente și bani,
Și carne de tun...
Simți cum ar fi să fii țigan,
Marginal, simți că ești Dayan,
Sau ca în romanul acela:
”Frumoșii nebuni ai marilor orașe”.
Un singur cuvânt te poate ”ucide”,
68
Îți anulează drepturile,

O parafă și ești declasat.
Măcar n-ai fost laș,
Ai trăit de toate,
Ai făcut de toate,
Ai fost peste tot.
Lumea cea nouă nu-ți mai aparține.
Întoarce-te în lumea ta veche,
În noua ordine nu mai avem loc pentru tine,
Copile,
Nu fii trist
Acceptă-ți umbra ce vine să te îmbrățișeze
Nu îngenunchea în fața lor,
Luptă!
Sau alege calea samurailor dezarmați,
În fond,
Prea puțini își vor aminti,
Prea rar, tot mai rar....
69
La ce bun?
La ce bun?
M-am întrebat.
De multe zile nu mai scriu,
Cuvintele s-au așezat cuminți în matca lor,
Emit lucruri prozaice,
Sensurile nu mai transfigurează realitatea,
Știu, am scris despre narcozele iubirii,
Am testat câmpiile semantice.
Acesta sunt eu,
În aceste cărți mi-am îngropat prozodia,
Lirica albastră a tristeții,
Lumina difuză a dimineților
Binecuvântate cu stilistica eului
Suspendat între grădinile onirice
Și senzația acută a lumii terestre.
Am scris pentru mine,
Într-un exercițiu vindecător,
Poate am scris și pentru voi,
Dar nu știu de ce poezia a rămas captivă,
În sticla asta prin care curg imagini colorate,
Am impresia că nu străbate dincolo,
Suntem atât de mulți, sunt atât de confuz,
70
Fiecare zugrăvește în maniera personală,

Tubulatura golului ce ne înghite pe toți,
”Limba” aceasta stranie a confreriei artelor,
Noi cei ce scriem, ei cei ce nu ne citesc...
Emitem semnale codificate,
Sticlele cu răvașe în oceanul ignoranței,
”Galaxia Gutenberg” transpusă în continuumul
cibernetic,
Luminițe de licurici în noaptea universală.
La ce bun?
Oricum nimeni nu-și va aminti...
Eu alternativ
Sinele meu,
Un câine mare și fioros,
Închis după un zid de piatră,
L-am anesteziat,
L-am inhibat,
Dar devine tot mai agresiv
În vise -
Vrea porția lui de realitate.
71
Cavalerul tristei figuri (versificație)
Nu era prima dată când se simțea bizar,

Se pierdea, umbră cenușie prin bazar,
Pașii lui, geografia unui jidov rătăcitor,
Suflet neliniștit, veșnic călător.
În oglinda clară, pe chipul fără expresie,

Înflorește rictusul lui Dorian Gray, obsesie,
Mimica imobilă a omului de tinichea,
Treizeci de arginți azvârliți pe tejghea.
Nu-și amintea să fi făcut vreun rămășag,

Vreun pariu cu un demon pribeag,
De prea multe ori simțea că este gol,
Casă cu ferestre sparte, regatul lui Eol.
Printre ruine, flori albe, subliminale,

Se apropiau serile hibernale,
Sub cerul fumuriu, fără sentimente,
O statuie pe un piedestal, fără ornamente.
Exilat în parcul nocturn,

Copilul lui Saturn,
Își contempla bustul de marmură,
Propriul sine protejat de armură.
72
Ca o fantomă capturată în fotografie,

O anomalie surpinsă în ecografie,
Un ciob din vasul spart.
Iluzie cinetică de tip op-art.
Se autoflagela cu gânduri acide,

Într-un carusel de vise lucide,
Copilul alerga bezmetic
În cercul său ermetic.
Diminețile cu cafea amară,

Simțăminte albaste în călimară,
Visul urât desre sine,
Gândurile asasine...
Își alegea masca din panoplie,

Ieșea glorios din cochilie,
Pornea din nou entuziast
Să cucerească al lumii teritoriu vast,
73
Visele amfibie
Din apele nopții

Se ridică visele amfibie,
Plutesc cetacee onirice
Și fragile vaporașe de hârtie,
Printre nuferii lucizi ai gândurilor
Reveria se estompează lent,
Ca o cerneală simpatică,
O caligrafie incertă pe retină.
Cântecul cocoșilor,
Prma rază de soare
Risipesc utopia.
Mă întrupez din nou.
Confesor
Lemn despicat mi-e sufletul,

Acolo, unde a izbit fulgerul,
Am așezat un căuș cu faguri,
Să-mi oblojească rănile.
Gâdurile cuminți zumzăie
În stupina cerebrală,
Iar conștiința, matcă iubitoare,
74
Le dojenește zborurile...
Da, mi-au purtat bezemtic,
Trupul veșted în lumea mare,
După plăceri și dame,
”Crai de Curtea Veche” ori ”fiu risipitor”,
Fără binecuvântare, or duhovnic,
Pe scenă am urcat - cabotin,
Am fost pe rând impostor sentimental,
Ori jalnică vedetă în birtul provincial ,
Hidalgo în armură aurită,
În pași de flamenco andaluz,
Dansam cu fantasmele ce levitau
În spațiul legendei personale,
Și-n bahice senzații,
Luptam cu balauri epici cu solzi de șindrilă,
Cu umbre născute din beznă - profiluri de dragoni,
Ținteam spre siluete de carton
În poligonul de tir al serviciului de informații.
Sufletul meu a fost un arbore falnic,
Fulgerul din acea zi furtunoasă,
I-a dezvăluit
Esența
75
Mărțișor Orfic
Un scarabeu,
Orfeu,
Floare de iris,
Isis,
În agora,
Pitagora,
Mundi Axis,
Zalmoxis,
Mistere,
Duble Terre,
Geea,
Matricea,
Al Nilului izvor,
La Kabba, fărâmă de metor,
Chivotul legii în Etiopia,
Magna Utopia,
În Tibet,
Cerul Violet,
Brahma,
Inima,
Trei fluvii, cerc, Eden,
Gange galben curge,
hare kṛṣṇa hare kṛṣṇa
kṛṣṇa kṛṣṇa hare hare
hare rāma hare rāma
rāma rāma hare hare,
76
Linii la Nazca,
PE Arratat, arca,
Foc în Ierusalim,
Elohim,
La Stonehenge, megaliți,
Internet, miliarde de biți,
Patruzeci de mii aleși,
Bob cu bob culeși,
Spice de ADN, cromozomi,
Bosoni, cuante, atomi,
Eva de abanos,
Eros,
Un cuvânt, un program,
Univers, Adam –
Nou = Hristos,
LOGOS.
77
Antimărțișor
Primăvară, mai stai un pic la Ecuator,
Lasă-ne chiriași în iarna eternă.
Oprește acolo soarele dogoritor,
Lasă ghioceii sub zăpada maternă.
Primăvară, nu-ți trimite stolurile de berze,

Lasă-ne să ne fie dor de căldură,
Să tânjim după muguri, flori și frunze,
Nu te merităm, e atât de multă ură.
Primăvară.tratează-ne cu indiferență,
Lasă-ne să așteptăm vestitorii,
Nu mai avem nici suflet, nici credință,
Atunci să îndurăm ploaia și norii.
Primăvară, strălucește prin absență,

Poate se întâmplă în noi vreo minune,
Poate regăsim a spiritului esență
Și vom învățăm să iubim pe bune.
78
Echinocțiu
Coroana copacului,
Jumătate verde / jumătate galbenă,
Moartea frunzelor,
Botezul fulgilor de nea
Opt cioburi de Haiku

Primăvara
Am crucificat divinul
În nucleul fiinţei.
***
Miere şi venin,
Sufletul - câmp de faguri,
Noapte sau senin.
***
Noapte de vară
Termitele gândului
Sufletul muşuroi.
***
79
Rodul grânelor
Hrana păsărilor
Gândul omului.
***
Mere şi gutui,
Sentiment greu, teluric
Fructul dorinţei.
***
Frunze de nuc
În izvorul rece
Umbre amare.
***
Iarna promisă,
Zăpada acoperă
Cuptorul, pâinea.
***
Albă câmpie
Zăpada sanitară
Vrăbii tremură.
80
Monolog
Cenușa gândurilor
Întrupată în Phoenixul de hârtie,
Ce a mai rămas din genialele tale arderi?
Doar cohorte disciplinate de litere,
Tușul tipografic din cărțile citite doar de noi
Și salutul nostru de rămas bun:
Să ne vedem cu bine!
Mergi cu Dumnezeu, prietene!
Lanțul suferințelor nu iartă pe nimeni,
Iată umblă, ca niște cadavre ambulante
În sanatoriul citadin.
La ce bun? Cavalacada asta zilnică?
Corvoadele obligatorii?
Stagiul pe viață în slujba Cezarului?
Prea mult îi dăruim,
Prea puțin lui Isus - crucificat în fiecare suflet.
Terorizați de o foame viscerală, de o sete organică,
Ingerăm calorii și grade de alcool,
Ne ruinăm catedrala biologică,
Ingerăm doctorii, calmante, stimulente, sedative,
Halucinogene, chimioterapeutice, antibiotice.
Le consumăm cu frenezie
Fără a înțelege că dorința generează durere,
E al naibii de greu să spargi aceste lacăte,
Doar Moartea vine la unii ca o alinare
Și ne smulge din filmul acesta repetitiv.
81
Să dorm își dorea Hamlet,

Laudă somnului - Blaga,
”Să mori și să dormi ..atât
Și printr-un somn să curmi durerea din inimă
Și droaia de izbeliști ce-s date cărnii
.......................................................
Să mori, să dormi și poate să visezi”
Da, ceva e putred în Danemarca,
Da, ceva e putred în Hunedoara,
Peste tot, din veac, orașele duhnesc a moarte.
Sî ne vedem cu bine prietene!
Tot mai puțini aici, tot mai mulți dincolo,
E vremea să părăsesc caruselul,
Trecut-au timpurile în care visam să schimb lumea,
Chiar și timpurile în care am încercat să mă schimb
Eu,
Atman - sinele meu real și ubicuu,
Scindat între lumea aparentă de aici
Și realitatea ultimă de dincolo.
Să ne vedem cu bine prietene!
Aici nu se mai poate,
Atunci rămâne pe mâine,
Dincolo.
Până atunci merg cu Dumnezeu,
Cum m-ai binecuvântat,
Liniar, pas cu pas îmi port sisifica raniță,
Ard și eu,
Cum ai ars și tu,
82
Vântul potolește focul,

Oxigenul alimentează visele,
Oricum cenușa gândurilor noastre,
Va sfârși undeva într-un deponeu ecologic,
Eu încă sper să o culeagă cineva,
Și să aprindă un nou Phoenix.
E atât de frumos
Dansul flăcărilor mentale...
83
To be or not to be
Moartea zburdă în spitalul de boli cronice,

Moartea miroase a antibiotice,
Se pitește printre perfuzii,
Și în transfuzii,
Provoacă deziluzii,
Confuzii,
Așteaptă răbdătoare,
În tumoare,
Corpuri fragile în disoluție,
Umană evoluție,
Să trăiești câteva decade,
Între acolade...
Port cu mine și-un străin

Un frate geamăn, un manechin,
L-ai văzut și tu, atunci. în gară,
Într-o fantomatică privire fugară.

Un cântec de jale, un suspin,
O umbră mă învăluie mereu,
Ca o armură, un lanț greu.
84

O taină dureroasă, un spin,
Eul meu scindat,
În adâncuri totem despicat.
Un călător rece și hain,
Ursitoarele au spart oglinda,
Grave mi-au dat osânda.

Un vagabond, un orfelin,
Sunt clipe în care nu pot să iubesc,
Clipe în care mi-e greu să vorbesc.

O iluzie, un gust amar, salin,
Știu că te sperie acest fapt,
În dragoste sunt inapt.
E în mine un iad, un purgatoriu, un chin,
E atașat de mine în mod organic
Și uneori preia controlul mecanic.

Mă lupt cu el, invoc factorul divin,
85
Dar cămașa lui Nessus mă strânge,

În suflet ard focuri, nu mai plânge!

Acesta e al meu destin,
L-ai văzut și tu te-a răvășit,, te-înfiorat,
Alegerea e a ta, iartă-mă că te-am supărat.

Un clovn straniu, un cabotin,
Am fost în infern și-n paradis,
Două lumi despre care am scris, am scris....
20 de ani
Iată-ne din nou, după douăzeci de ani,
Copii mai mari, purtând foc viu în ochi,
Mai ieri cutreieram străzile acestui oraș,
Crai de Curtea Veche și domnițe,
Acum revărsăm ghiozdane doldora de amintiri,
Ne-a nins în plete, s-au prăbușit clădiri,
S-au înălțat altele, timpul nu are răbdare,
Doar decorurile sunt schimbătoare.
Iată-ne din nou, copii mai mari,
Cu griji, având copii ce ne așteaptă,
Pentru moment clipa e suspendată,
Ce timpuri imperiale, momente fulminante,
86
Timpul curge, macină piatră și vieți,

Privesc pereții fluizi ai localului,
Cum devin transparenți, se volatilizează,
Noi copii mai mari, râdem și stăm la masă,
Sorbim din cupe de șampanie,
Suntem aceeași, doar timpul ne induce în eroare,
Maya, iluzia lumii, ne-a prins în vraja ei,
Suntem aici, dansăm, răsună aceleași ritmuri,
Timpul hapsân ne-a brăzdat pe frunte riduri,
Și-mi pare oare, ori se năruie ca fir de nisip,
Pereții de granit, doar noi și masa de ospăț,
E ceas târziu de înserare și dorul de tinerețe,
Două decenii s-au dus, câtă tristețe,
Ani lungi în care am iubit, am dat viață, am suferit,
Ne-am împlinit visuri, unele s-au năruit,
Trăim acum în prezentul continuu,
Ieri și azi, poate și mâine,
Un carusel în care doar decorurile se schimbă,
Suntem aceeași, nu avem vârstă,
Spirite eterne prinse-n ciclul vieții,
Ireductibil conectate la sursa eternității.
87
Cum să construiești un poem absurd?

Se ia un fapt comun,
De exemplu: azi mi-am cumpărat un expressor,
Apoi începi să improvizezi,
Torni în rezervor apă vie din oaza Palmyrei,
Chiupul l-ai furat ca un hoț, sub ploaia de săgeți,
Ai infuzat cafeaua arăbească cu fluidul vital,
Boabe verzui din Etiopia cea neagră,
(Acolo, se spune, că s-ar afla și chivotul
legământului,
Acolo sunt triburi de pigmei),
Dintre aburi apare și Djinul necesar,
În ceșcuța albastră curg poveștile Seherezadei,
Poemul livresc devine autonom,
Se scrie liber, dincolo de imaginația mea,
E un poem în vers alb, un poem alambicat,
În ritm sacadat de chmivale,
Cuvinte scoase la întâmplare din turban,
Alcătuind ceva între Rumi si Tristan Tzara,
Expresorul pufăie si șuieră,
Djinul modern, holografic,
Sau pură proiecție,
O halucinație descrisă de DSM IV,
Ori o umbră, un arhetip din Cartea Roșie,
Din visul comun al umanității,
Panoplia mistică, recuzita superstițiilor.
Nuanțe suprarealiste se impregenează
88
În versurile aburinde,
Ce curg din expressor,
Cuvintele plutesc printre vapori,
Revelează forme noi a la Arghezi,
Din aparatul casnic proiecția rulează
Silențios trec șiruri, șiruri spahii,
Din ordinul ecvestru al Imperiului,
Flamura verde....
Glisezi între lumi oglindă,
Aluneci în reverie,
Apoi pentru un final surprinzător și reușit,
Izbești toată construcția asta fragilă,
Alcătuită din sticlă de Murano,
Cu un baros,
La fel ca în poemul lui Nichita despre cub,
Cioburile îți recompun personalitatea în mii de
unghiuri,
Ce frumos ar fi fost acest OM,
Dacă nu ar fi avut eul scindat,
De mii de temeri.
Între timp Syd pictează fericit în grădina raiului....
89
Inflație lirică
Poezie, poeți... inflație pe internet,
Toate grupurile acestea ca niște mese de poker,
Pe care toți își etalează așii lirici,
Visând la gloria antumă ori postumă.
Mese cu chibiți și cartofori, vampe și trișori,
Un cazino virtual, Las Vegas-ul Euterpei.
O rotativă ce se învârte halucinant,
O tiparniță egotică...
Poeme, poeme îmi inundă monitorul,
Îmi agresează spațiul personal,
A devenit supărător acest flux liric,
Unde e butonul de spam?
În acest timp clasicii stau cuminți,
Între coperți prăfuite,
|-am exilat în biblioteca de la demisol,
În obscuritate și spre uitare.
90
FAKE BOOK
Cartea falsă etalează mereu alte și alte chipuri,
E ca pokerul mecanic dintr-o bodegă,
Sau mașina cu sloturi dintr-un Las Vegas ubicuu,
E un joc de tarot pe masa unei țigănci,
E globul de cristal al împărătesei cele rele,
Narcis privește în oglindă,
Monitorul denaturează secvențial realitatea,
Noutăți decupate din jurnale par a fi toate,
Bestia, ego-ul se hrănește cu imaginile poiectate,
Curiozitatea ne menține atenția alertă,
Ne prăbușim în fotolii ca Lucifer,
Selfie-urile ne alimentează mândria,
E o dependență mult mai subtilă
Decât orice alt drog psihedelic,
Aici toată lumea place pe toată lumea,
Toată lumea adoră și adulează,
Vițelul de aur, idolul electronic,
Aici toată lumea e celebră pentru o clipă,
Pentru a fi uitată în secunda următoare.
Cyborgul e conectat direct în sinele nostru,
Demonul simbiotic cu subconștientul nostru,
Suntem absorbiți lent în vortexul informațional,
Ca într-o gaură neagră din cele descrise de
Hawking,
De unde nu mai răzbate, nu mai evadează,
Nici măcar lumina...
91
Hmm, drăcească invenție, ar fi spus bunicul meu,

Și ar fi plecat în lume, printre oameni,
Ar fi închinat un deț de vinars cu prietenii
Și ar fi cinstit un lăutar
Să-i cânte o doină de haiducie.....
N-ar fi avut răbdare de youtube și google search,
Veștile circulau atunci mai lesne prin viu grai.
Servesc Zeului de Siliciu

Versific, mă joc de-a poezia,
Mă lupt cu prozodia,
Conexiuni bizare între cuvinte,
Metafore elicoidale, epitete succinte,
Rup lanțul ce mă încorsetează,
Las deoparte rima, cafeaua de amiază
Lansez versuri în blogosferă,
Secvențe de biți fac autostopul pe autostrada
cibenetică,
Le agață echipajele de decodori
Critici și admiratori.
Binecuvântate vremuri când internetul nu exista,
Când scriam poeziile în caiete dictando,
Le uitam în sertare,
Presam în ele câte o floare...
Azi gloria de măsoară în like și share,
92
Ne construim idoli de siliciu.

Azi chipurile noastre sunt transfigurate
De măștile ego-urilor duplicitare.
Dă, Doamne! o furtună solară,
Un bombardament cu grafit,
Cât să nu fie eletricitate vreo două luni,
Atât cât să ne recompunem individualitatea,
Să batem la ușa vecinului,
Nu să-i pătrundem în casă prin fereastra
monitorului.
Ca niște voyeuri perverși.
Izbăvește-ne Doamne de narcisism,
Robot-om tastez versuri,
Mai bune și mai proaste,
Robot-om pe moșia electronică,
Am prins rădăcini în scaune.....
Servesc zeului electronic,
Simbria mea - câteva like-uri
sau cuvinte de complezență
Tastate de oamenii la fel de reali ca și mine,
Oameni pe care cu greu îi recunosc
Pe străzi, între crenelurile cetății.
93
Artizan de percepții
Glisez între realități alternative,

Viitorul fluid,
Pelicula subțire se deformează
Sub tensiunea superficială
Indusă de gândurile mele.
Exersez tehnica proiecțiilor,
Inaginația e regizorul suprem,
Făurind lumi fantastice
Din irizările viselor
Sub ROGVAIVUL conștiinței universale
Și lumina Astrului interior.
Viziunea se estompează lent,
Noua realitate mă învăluie,
Viitorul a devenit prezent,
Este perceptibil,
Evrika!
94
Biblioteca
Vine un anotimp al marii debarasări,

Când te închizi în cămări și debarale
Și constați că ai strâns tone de balast,
În special cărți și borcane goale...
Așa că începi să inventariezi cu atenție
Tot acest depozit casnic
Tot pui în cutii de carton,
Cărți de Jules Verne,
Cărți din seria Bibilioteca pentru Toți,
Manuale, ba câte un alamanah,
Nu mai multe, că pluralul e monopolul
Unui primar bucureștean care este,
Gazete de matematică, chimie, fizică,
Limba și literatura română,
Culegeri, reviste tehnice...
Cărți de Mircea Eliade, Sadoveanu,
Dumas, Mark Twain, Dickens,
Blaga, Cantemir și chiar Ceaușescu,
Cărți istorice despre Napoleon, Stalin,
Hitler, Maniu, despre fasciști si comuniști,
Cărți de Ion Iliescu ori Constantin Argetoianu,
Oglinzi spre epoci diferite,
Povești nemuritoare, Seherezade,
Legedele Olimpului....
Constați că ai umplut zece cutii mari,
Și nici nu ai început bine,
95
Așa că merg direct la coș,

Caietele de istorie si gramtică,
De engleză și matermatică,
Cursuri de electrotehnică și electronică,
Agende cu numere de telefon nealocate....
Decade de viață cântărite în kilograme de hârtie.
Le arunci la tomberon cu frenezie.
Și iarăsi scotocești si găsești,
Monitoare CRT, telefoane cu disc,
Fierul de călcat al bunicii – ticlăzăul cu cărbuni,
Casca de miner a bunicului, cutii cu dischete,
Un casetofon defect, sute de casete,
Aparatul de masaj sovietic ,
Aparate de fotogafiat Smena,
UN cântar de bucătărie adus din U.R.S.S.,
Albume cu Ermitajul, Moscova , Riga si
Batalia de la Borodino,
Suveniruri din excursia părinților în răsărit,
Și borcane, sticle goale...
Acumulăm atât de mult lest în timpul unei vieți de
om,
Și nu realizăm de ce ne este refuzat zborul,
Iată tot ce am învățat, citit, se măsoară în
kilograme,
Dacă memoria ar fi ceva material,
Gravitația ne-ar zdrobi instantaneu,
Așa că donez bibliotecă cu o mie de volume,
Eu am stocat informațiile în cufărul amintirilor,
96
Aștept doritori,
Dacă nu ....
Aprind focul
Interior.
97
Cuprins:
POEZIA TRECUTULUI, ÎN PREZENTUL
ALTERNATIV/5
La întreprindere/10
La periferie/12
Note informative/16
Terror, calor/19
Dimineață în tempo lent/21
Lehamite/23
BREAKING NEWS/25
Exil/27
Cronica unei zile obișnuite/28
Dimineața unui oarecare/30
Prislop/33
IMN PRO-VINCI-A/36
Vis urban/38
98
Meditație/41
Continuum vegetal/42
Doi cate doi/42
Visând cu Marx si Tristan Tzara/43
Cămara cu amintiri/46
Guatemala/47
Cod roșu de caniculă/48
Hermannstadt/49
Ceas de iunie/50
Șotron /51
Olănești/52
Conexiuni/55
Leagăn galactic/56
Nocturnă/56
Un poem/57
Alexandria.../58
Proiecție (2018)/58
99
Poveste din fabrica de cuvinte/60

Și n-am mai scris.../62
Hoinar/64
Capcană de timp/66
Autodafe/67
Dezonoare/68
La ce bun?/70
Eu alternativ/71
Cavalerul tristei figuri (versificație)/72
Visele amfibie/74
Confesor/74
Mărțișor Orfic/76
Antimărțișor/78
Ehinoxtiu/79
Opt cioburi de Haiku/79
Monolog/81
100
To be or not to be/84
Port cu mine și-un strain/86
20 de ani/88
Cum să construiești un poem absurd?/83
Inflație lirică/90
FAKE BOOK/91
Servesc Zeului de Siliciu/92
Artizan de percepții/94
Biblioteca/95
101
AVANTAJELE PUBLICĂRII LA Editura Inspirescu

• Grafică gratuită pentru copertă;
• Prefaţă gratuită;
• Machetare şi corectura cărţilor la înţelegere cu editura;
• Materiale publicitare pentru lansare;
• Bonusuri constând în realizarea unor odorizante auto
parfumate cu fotografia coperţii cărţii editate: 10 buc.
gratuite şi restul contra cost;
• Publicarea autorilor în Revista Internaţională de Cultură
Cervantes (revista particulară proprie);
• Articole critice în revistele cu care avem parteneriat din
ţară şi străinătate (5 reviste);
• Mediatizarea pe internet în cadrul grupului cultural
Cervantes (peste 7000 membri);
• Mediatizarea pe internet a cărţilor tipărite, precum şi la
scriitori români din întreaga lume (9200 e-mailuri lunar);
• Prezentarea cărţii la tv. Emisiune tv de 1 oră, transmisă şi
pe satelit şi mediatizată pe mai multe judeţe pe cablu.
Emisiunea se numesc UNIVERS CULTURAL. Emisiunea
este postată apoi pe Youtube;
• Partener FESTIVAL INTERNAŢIONAL DE
LITERATURĂ “ROTONDA PLOPILOR APRINŞI “
RÂMNICU Vâlcea, în fiecare 15 mai.Partener la
Bogdania/Focsani Cei mai buni autori vor fi invitaţi, sau
li se vor prezenta cartea!!!
Aceste facilităţi nu se oferă simultan. Ele sunt în funcţie de
fidelitatea autorului faţă de editură şi tirajul unei cărţi.
George Terziu, manager general, 0732-407032
102

Exil in Coloniile Albastre

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Exil in Coloniile Albastre

Încărcat de

Drepturi de autor:

AFILOM MIHAI VICTOR

Exil în coloniile albastre

©Toate drepturile sunt rezervate autorului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a

De la poezia optzecistă până la Afilom este o

Omuleți cu panglica tricoloră,

Când e momentul potrivit?

Vino anotimp mistic,

Afilom este poetul meandrelor, al

Ce a mai rămas din genialele tale arderi?

Port cu mine și-un străin,

Poetul este cel mai sigur pe sine , atunci când

Într-o admosfera cubică, elipsoidă, Afilom

George Terziu, editor si prieten

Un om împinge un căruț cu fier vechi,

La meteo au anunțat furtuni și descărcări electrice,

Muncesc la periferia orașului,

Și miros greu de levigat,

E ca efectul fluturelui din Pacific,

În ochii cerșetorului de la colțul străzii,

Mi-am luat o vacanță, am închis ușile și am plecat,

Progresul științelor, un Papă modern, un zeitgeist

Noii martiri sfâșiați de ispite în claustre.

În definitv vara nu e timpul revoluțiilor,

Ce bine dacă aș fi fost aviator,

Dimineață în tempo lent

Prima zăpadă din anul acesta,

În statul lui Kafka,

Oameni au colti de vampiri,

E legea celui puternic,

Să fii bun în lumea haitei - e o prostie,

Și lumea e diformă după chipul lui,

Toți aleargă după aur, după bani,

Pe cerul fumuriu se rotesc vulturi pleșuvi,

Ehh ..e prea târziu, sunt simple vise,

Trei decenii de breaking news,

Voi - cei ce ați vândut țara,

Când crivățul stepei a înghețat inimile,

Când țara străbunilor e o pâine din grâu,

Când trăiești printre lupi si prădători

Atunci înveți unduirea șarpelui

Cronica unei zile obișnuite

Captiv în plasa convențiilor sociale,

Dimineața unui oarecare

Pentru a imbrățișa realitate anostă,

Ce se înalță - cai înaripați spre lumile suprafirești,

Mijloc de martie, plouă mărunt și rece,

Demonii râd dizarmonic printre nori.

Cu gesturi mecanice, într-un ritual absurd,

Popor amăgit, aspru canon,

Își zornăie zarafii arginții,

Iar eu? Un ticălos cu inmă de granit,

Îmi amintesc povestea ce mi-a spus-o tatăl meu,

Erau anii de război, mucenici la Stalingrad,

Cu-n gest și-o simplă binecuvîntare,

Azi tatăl meu merge mai rar la biserică,

Minunile sunt tot mai rare,

E o minune că Soarele încă răsare,

Dumnezeu lucrează în om, în lume, în oameni,

În Ardeal s-a aprins un foc,

Oameni noi, în fotolii, bombe nucleare

Îngeri căzuți, cu aripi de catran,

Ghilda poeților din orașul lui Bucur,

Noi, provinicialii, polen liric în graminee,

La Capșa se vând poeme pe alcool,

Noi, heraldici și corvini,