Sevalet Terapeutic

Mihai-Victor Afilom
Şevalet
terapeutic
Editura SINGUR, Târgoviște, 2015

Tehnoredactare: Vasile Petrescu
Corectura: Mihai-Victor Afilom
Lector: Ştefan Doru Dăncuş
Copyright © Mihai-Victor Afilom, 2015

TOATE DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AFILOM, MIHAI-VICTOR
Şevalet terapeutic/ Mihai-Victor Afilom. - Târgovişte : Singur, 2015
ISBN 978-606-8618-57-9
821.135.1-1
Editura SINGUR
Telefon: 072-444.35.87
E-mail: dorudancus@gmail.com
Web: www.revistasingur.ro
Adresa poştală: Asociaţia CRUP MEDIA SINGUR – ALIANŢA
ARTELOR, OP 1, Ghişeu 3, CP 19
Târgovişte, Dâmboviţa
Mieii se nasc
în fiecare primăvară
Viaţa devine uneori un univers paralel şi palpită subteran,
tainic, dar ecourile ei sunt atenuate de “Bastilia” digitala. Amă-
girea interconectării ne-a separat într-un creier universal. Neuroni
solitari comunicând prin sinapse fragile şi iluzorii. Emitem pe
frecvenţe codificate, servind inconştient un scop sumbru. Cobai
într-un experiment halucinant, ne amanetăm zilnic fărâme de
suflet, primind înapoi arginţi şi endorfine. Iar când vrem să ne
recuperăm memoria, nu mai avem cu ce. Diamantele au fost de-
vorate de p(orci).
Construim cu frenezie un Turn Babel şi scrijelim baso-
reliefuri sau mâzgălim fresce. Suntem nişte “golemi” placizi şi
docili. Minţile noastre se cufundă în lut şi noroi, iar pe frunţi ne
sclipesc cifrele binare ale damnării. O lume cuprinsă sub cupola
metalică prin care aleargă curenţi subtili si invizibili. Revenim la
simboluri, ne lobotizăm şi uităm să simţim. Primim comenzi şi ne
mişcăm “liberi” într-o închisoare ce ne proiectează într-o lume
disimulată prin ochi de sticlă şi cristale colorate. Mesajele şi ima-
ginile ne agresează terenul subteran, iar arşiţa alienării ne toro-
peşte. Regresia spre hieroglife, rune şi idoli tridimensionali.
Conştiinta devine un papirus ce absoarbe cerneluri de plumb, un
burete îmbibat cu temeri si superstiţii. Falsa eliberare ne răpeşte
din lume si ne aruncă în tunelul abisal. “Ţara minunilor” înlocu-
ieşte simbolurile vitale cu imagini caleidoscopice. Uităm fina-
litatea şi ne înălţăm creativ spre a ne prăbuşi cu aripi retezate sau
aripi topite sau pur şi simplu nenăscute.
Totul devine vandabil şi accesibil. Monştrii semnantici
răcnesc în agora. Nietzsche dă mâna peste veacuri cu Zarathustra
şi declară emfatic: “Dumnezeu a murit!”. Oboseala divină din e-
reziile bogomilice ne invadează minţile. Cohortele poartă stin-
dardul înălţat de filozof şi răvăşesc trei continente. Trăim într-o
efervescenţă fenomenală a conceptelor. Mantia dogmelor a fost
sfâşiată, la fel şi catapeteasma templului. Idei suave, magice, stră-
lucitoare, ademenitoare. Contradictorii. Babilonul perfid se re-
construieşte din cărămizi roşiatice de lut. Cărămizi arse în cup-
toarele alchimiştilor noului veac şi inscripţionate cu semne caba-
listice. Reinventează flogistonul şi particula divină. Avânt luci-
feric purtând stindardul atâtor Atene, Walkirii si Lilith-uri. Pan-
teonul temerilor ancestrale este amestecat în creuzeutul noului
ecumenism, topit în magma druidică şi revărsat asupra noastră
într-o tentativă de confiscare a euharistiei.
Iubirea este cufundată în mierea dulceagă a hierofaniilor re-
suscitate şi tăvălită în puful alb al vestalelor din templul binar.
Apoi este proiectată empatic pe autostrada informaţională. Fie-
care conştiinţă are pregătit “drogul”, iar capcanele sunt presărate
cu bobiţe dulci de rodie. Muşcăm merele pârguite cu lăcomie şi
cu ochii larg deschişi şi apoi începem să ne temem şi să alergăm.
În cerc. Cu şanse infime de evadare. Străpungem câte un fald
vaporos sau un perete de carton pentru a ne regăsi mereu acolo.
Iar cei puţini care întrezăresc şi aleg o altă cale – cea cu spini şi
rugi de mur, sunt împovăraţi cu etichete. Sunt aruncaţi în coşul cu
şabloane şi rebuturi. Poartă stigmatul arderilor de tot. Sunt pi-
romani ce şi-au stropit uniformele cu lichidul inflamabil al ac-
ceptării christice. Flăcările sunt stinse preventiv cu pulbere şi
praf. Nu se acceptă decât standarde, chiar şi neconvenţionalii şi
aparenţii boemi se închină zeului standardizării. Cei atinşi de
mirajul creativităţii, cred că sunt liberi. Libertatea este un concept
relativ şi absurd în ziua de astăzi. E doar un mit inventat de cre-
ierele rapace şi servile ale consumerismului. Magistrală păcăleala.
Marfa din bazarele orientale, suuk-urile magrebiene ori
târgurile şi burgurile medievale este mai tangibilă decât oricând.
Consumând, ne consumăm propria esenţă. Dar divinul devine tot
mai intangibil. E furat de hoţii de vise şi înlocuit cu surogate.
Corăbiile au devenit tot mai rare. Sufletele–arcă sunt acostate de
piraţii globalizării. Zi de zi se pierd bătălii în oceanul utopiilor.
Tot mai multe “suflete moarte” şi îngeri săgetaţi în zbor de Cu-
pidoni şi Afrodite cu inimi de silex. Eros vs. Psyche, furtuna îm-
potriva soarelui. Bătălia se poartă în cutia tot mai aglomerată a
unei Pandore reabilitate de stăpânul miturilor şi al legendelor. În-
să Speranţa, pe care unii o numesc Nădejde, încă luptă frumos. În
fiecare primăvară se nasc mieii albi, sfidând sacrificial clocotul
caz(a)nelor. E frumos şi etern, când ştii că promisiunea nu poate
fi ştearsă de nimeni. Ea exista înainte de a ne naşte noi. A fost
acolo înainte de vis. Este tipărită pe afişul iniţial, înainte de a fi
creată bobina cinematografică. Filmul rulează independent de noi.
Noi avem doar posibilitatea de a alege mereu două posibilităţi,
clipă de clipă. Dincolo de realitate şi oniric există un spaţiu unic.
Iar prima taină este leacul lăsat pentru lume. Esenţa tau-
maturgică este codificată aici. Unica terapie, dar şi cea mai grea
cale. O simplă adunare. Comuniune cu acelaşi rezultat. Mereu re-
dusă la o singură cifră: 1. Mereu invingându-l pe zero sau non-
existenţa sau antimateria sau ce nume o purta nimicul.
Arborele vieţii nu este echivalent cu arborele cabalistic.
Acela e un arbore fără rădăcini. Fluviul ce s-a revărsat din cuvânt
curge mereu şi nu poate fi stăvilit de nici o barieră omenească sau
demoniacă. Iar numele lui este Iubire, indiferent din câte trepte
este alcătuită. E de ajuns să rezonezi o singură dată cu vibraţia
primordială şi atunci vei întrezări Izvorul. Şi îl vei aştepta cu
răbdare pentru a ostoi focul din mintea ta de paie. Şi mai târziu
poate se va aprinde un alt foc. Sau nu. Aici stă toată frumuseţea.
Poate va pogorî în ultima ta clipă.
Dar până atunci mieii se nasc în fiecare primăvară. Alegoria
naturii este o carte pe care mereu înveţi să o citeşti. Câteodată
încerci să spulberi mantrele temporale şi să trăieşti în timpul li-
turgic. În fiecare zi retezi câte o ancoră, învingi o limitare. Dar
oceanul e imprevizibil. Mai cazi în apa verde şi salină, mai dan-
sezi cu meduzele şi delfinii. Uneori eşti înghiţit de un cetaceu.
Aprinzi focul interior şi îl invoci pe Platon. Te scuipă pe mal pre-
cum pe Pinochio-ul rabinic. Algele îţi oblojesc rănile, apoi găseşti
un pai şi îţi construieşti altă corabie. Iar grăunţele din spic le
sădeşti în grădina pierdută. Uneori eşti captiv în năvod şi te zbaţi
ca un peşte pe uscat. Aerul unora este moartea altora. La fel şi
apa. Sau focul.
Primăvara este anotimpul cel mai greu. În primele veacuri,
termenul de primăvară anunţă o nouă prigoană. Poate de aceea
“lumea se teme şi aşteaptă”. Când înveţi să nu te mai temi şi să
iubeşti? Complicat. E greu să te temi de ceva irecogniscibil, da-
rămite să iubeşti. Dar mieii se nasc primăvară de primăvară. E un
început şi să accepţi.
Şi primăvară de primăvară ne urcăm în corabia noastră şi
pornim pe mare fără busolă şi cu catarge zdrenţuite. Navigăm cu
toţii către un munte cu măslini, dar câţi dintre noi ajungem oare
acolo?
Mihai-Victor Afilom
Mihai-Victor Afilom Şevalet terapeutic
Foc subtil
Cântecul focului subtil,

Îmblânzind oţelul ductil,
Soarele interior
Al spiritului ocrotitor.
Flăcările mistuie aspre

Straturile carbonifere,
Arborii pietrificaţi în suflet
Şi dragonul discret.
Văpaie domolită
Cu apă sfinţită
În templele adoratorilor
Cu vibraţia mantrelor.
Linişte şi miros de conifere,

Conexiuni între emisfere,
Scântei ce între axoni curg,
Mesaje de la Demiurg.
Şi fierul devine fluid

Şi curge pe câmpul arid,
Trasând continente utopice
Luminate de astrul de la tropice.
-7–
O stea în fântână se prăvăleşte,
În centru arborele vieţii creşte,
Axis mundi genetic
În paradisul empiric.
-8–
Rădăcini
Înlănţuit în pământul putred,

De ancestrale rădăcini,
Pulsând sub muşchiul umed,
Sunt îmbrăţişat matern de spini.
Misteţii negri au devorat

Vorace ghindele
Şi norii şi ploile au udat
Frunzele şi gândurile.
Şi legiuni de furnici,
Au pătruns în inima lui goală,
Muşuroi de frici,
În noapte de smoală.
Un fulger hieratic,
Cenuşă şi jăratic,
S-au aşternut să moară,
Aşteptând o nouă primăvară.
-9–
Fulguraţii
Versific
Anxiolitic,
Scriu
Cand nu pot sa fiu,
Vers taumaturgic,
Timp liturgic,
Ego feroce,
Închis în carapace,
Un sine fragil devorând,
Săgetat de gând.
- 10 –
Balada lui Syd Barett
Mă poticnesc,
cad
Şi iar pornesc.
Rătăcesc,
mă pierd
şi iar mă regăsesc.
Când planta carnivoră,
Te devorează lăuntric,
Şi îngerul e bolnav,
Şi lăcrimează apatic,
Şi sufletul ţi-e despicat,
Doar chingile îl impiedică
Să se descompună,
E greu să zbori vertical
Şi câteodată te oboseşte
Să mimezi normalitatea
Şi ai vrea să fii doar tu în grădină
Şi să pictezi
Diamante şlefuite de lumină.
- 11 –
Radiografia unui vis
Chinuit pe un pat de spital

De vedenii născute din lobul frontal,
Unde teama pîndeşte ca un şarpe arhaic,
Anesteziat cu paleativ chimic,
Porumbeii pătrund in salon
Cu mesaje codificate din Babilon,
Falsă recuzită mesianică,
Atitudine euforică,
Apoi colapsul organic,
Condiţionat genetic,
Asocieri eronate,
Flux de imagini colorate,
În propriul univers captiv,
Refuzi ajutorul compulsiv,
Radiografie succintă a spiritului,
Salvat de vraja difuză a versului,
Născoceşti poeme bizare,
Sfărâmând mii de zăvoare.
- 12 –
Reflecţie
Mi-e teamă ca cercul să nu se strângă,

Sinele să se frângă,
M-am regăsit în camera cu oglinzi,
Sunt eu, azi!
- 13 –
Nelinişte
Stăvilarele memoriei s-au rupt

Şi fluviul furios al amintirilor
A năvălit în oraşelul de marţipan
Clădit din belşugul gândurilor prezente.
Spaimele străbunilor
S-au conturat fantomatic
Deasupra citadelei senine.
Durerile lor coloctesc sub aparenţa calmului,
Mesagerii chimici ai sentimentelor,
Circulă în râul de hemoglobină,
Corbii negri au ciugulit speranţele
Presărate pe Calea de mijloc.
Hansel si Gretel contopiţi,
Fiinţă androgină în oceanul sinelui,
Yin şi Yiang îngemănaţi de frica
Tumultului ce ameninţă
Liniştea urbei virtuale,
Aşteaptă fluxul de serotonină
Ce le reconfigurează periodic
Pacea interioară.
- 14 –
Melancolie
Gândurile mele negre,

Nerostite în ziua de ieri,
Boomerangurile de azi,
Izbind în poarta zăvorâtă
A sufletului meu,
Inlănţuit de cele şapte spaime.
Ranesc prin tăcere
Şi fug de iubire...
- 15 –
August etern
Astrul devenise cuptor,

Undeva se stingea un actor
Şi vara era toridă,
În suflet coridă,
Şi gândurile lui pluteau în derivă,
Devorate de oceanul de lava.
Copleşiţi de lumină,
Avizi de serotonină,
Oameni-cactus în lumea desert,
Goliţi de orice sentiment,
Rătăcim în lumea-iluzie,
Refuzăm să ne trezim din amnezie.
- 16 –
Am iubit oare?
Am iubit maladiv,
Am iubit obsesiv,
Am iubit cronic,
Am iubit ludic,
Am iubit acut,
Am iubit pentru un sărut,
Apoi m-am vindecat
Nu cred ca pot iubi cu adevărat.
- 17 –
Iubire de celuloid
Iubire de celuloid,
Cu aromă de roze batave,
Ritual umanoid,
Pulsiuni primitive.
Cupidon cu săgeţi de plastic,
Aristocratic hedonism,
Iubire în tempo clasic,
Carnal magnetism.
Al amorului zeu superficial,
Romantism semantic,
Sentiment artificial,
Dulceag si patetic.
Am uitat sa iubim,
Cu inimi de carton,
Sufletul ni-l risipim
Într-un perpetuu abandon.
- 18 –
Anotimpuri
Anotimpurile din sufletul meu

Nu respectă ordinea lui Dumezeu,
Ani morocănoşi de eră glaciară
Topiţi instantaneu de foc si pară,
Pe fluviile cu iceberguri din nord,
Plutesc corabii cu gânduri aruncate peste bord,
Ploi torenţiale de vară
Şi sentimente răzleţe de ceară,
Scântei şi flăcări din soare,
Topite de vânt şi ninsoare,
Recolta fructelor de toamnă
Este culeasă în taină,
Zâmbete infloresc după furtunile din mai,
Domolind clipele când nu mai vrei să stai,
Sistemul climatic din sinele meu instabil
Este difuz şi imprevizibil.
- 19 –
Iluzia unei primăveri
Eolienele sufletului
Au captat un vânt răzleţ
De primăvară.
Soarele a surâs
Indecent de cald
Pentru ianuarie,
Srtarnind rumoare
Printre vrabiile
Adunate la taifas.
Oare iarna asta
Care ninge-n noi
Se va sfârşi
Vreodată?
- 20 –
Timp fluid
Bolnavi de timp,
Ne amanetam clipele,
Îngerul şi demonul veghează,
Unul îţi oferă pocalul nemurii,
Celălalt iluzia fericirii.
Fiinţă static mereu,
Cadru cu cadru pe răbojul genetic,
Înscrisă ne este existent,
Iar din alveola secundei
Se naşte viitorul.
Aş vrea să fiu iar un copil
Ce aruncă pietre în oceanul temporal,
Valurile gândurilor,
Săruturi pe tărmul paradisului promis.
- 21 –
Sinusoidală
Sinele dual,
Ascuns în spatiul rezidual,
În catacombele spiritului,
Unde curg apele diluviului.
Apocalipsă personală,
Fragemntată în bucăţi de smoală,
Apoi Soarele compensator
Străluceşte cu umor
Şi totul devine o tragedie antică,
Prezentul – o teorie cunatică,
Păşeşte într-un univers paralel,
Un Eu înveşmântat altfel,
Izbăvit de a lui Nessus cămaşă,
Prunc renăscut în faşă.
- 22 –
Arca sufletelor
Aşteptând vântul perfect

Pentru pânza iluziilor mele
Nu am observant
Că eşuasem
În nisipul scurs din clepsidră.
Butaforia vieţii mele s-a năruit,
Iar soarele din carton
A căzut pe puntea corabiei-scenă
(Undeva, într-un colt
Îngerul îşi lepădase aripile).
Aşa că am revenit în acelaşi port,
De unde nu plecasem,
Tu locuiai tot acolo,
Iar eu, Ahab străbătusem fără folos
Oceanul timpului.
Am să învăţ de la tine
Să preţuiesc clipa,
Cronos nu mai are răbdare,
Voi construi o Arcă doar pentru noi,
Dar acum voi încerca să vâslesc.
- 23 –
Vis mov
Captiv în visul decadent,

Mă îmbrăţişează violent,
Femeia-vampir, în rochie carmin,
Shostakovich şi flori de crin.
Camera obscură şi coapse dezvelite,

Tablou rubensian şi forme inedite,
Pulsiuni interzise
În cuptorul de vise.
Paşii lor tropăie prin labirint,

Freud soarbe din pocalul cu absint,
În infernul orwelian
Se prăbuşeşte sinele antediluvian.
Frică şi extaz,
Pleoape de topaz,
Eros,
Thanatos.
- 24 –
Vis oceanic
Schiţe onirice,
Simboluri criptice,
Mandale de nisip,
Universal arhetip.
Corăbiile din oceanul interior,

Terapeutica albastră a valurilor,
Vis amniotic,
Din timpul homeric.
Cântecul straniu al sirenelor,

Ademenind un navigator,
Rătăcit în fantezie,
Năzuind spre armonie.
Apollo vesteşte zorii,

Sfâşiind faldurile iluzorii,
O vagă aromă salină
Şi amintirea marina.
- 25 –
Peisaj marin
Am fotografiat cerul
Să-mi atârn o frântură din el pe perete,
Era albastru-indigo,
Iar norii fugeau hilar
Spre un continuum atemporal.
În obiectiv am întemniţat
Şi un soare supărat
De orgolioşii vanitoşi
Ce încercau să-i fure din strălucire,
Era acolo şi pescăruşul Livingstone,
Zburând anevoie cu o aripă rănită
Din care curgea purpură sângerie
În oceanul verde-smarald.
Oceanul era verde,
Căci algele se contopeau
Cu fiinţa lui marină.
Algele pluteau libere
Pe suprafaţa translucidă,
Iar unicul lor punct de referinţă
Era Avata,
Piatra ascunsă din adâncuri.
Grifonii învolburau pânza apei,
Urmărind sirene goale,
Ce-şi revelau sânii
Cu sfârcuri de coral
În vâltori de şuvoaie argintii.
Narvalii cu corn de sidef
- 26 –
Străpungeau membrana iluzie
A apei transparente,
Încercând să împungă soarele
În avântul lor luciferic,
Îngeri inverşi,
Căzând de jos în sus.
Balene uriaşe expirau
Arteziene utopice,
Pictând orizontul
Cu nuanţe expresioniste,
Iar delfinii întâmpinau
Corăbii cu catarge fumurii,
Ce se profilau discret la orizont.
Am fotografiat cerul
De pe corveta lustruită
De un mus adolescent
Cu apă sărată
Şi molecule de plancton.
Aruncăm ancora în larg
Ca să ne contopim
Cu Poseidon – Neptun
Ce ne-a înălţat caravela
Pe tridentul său aurit.
Aruncăm colacul de salvare
Celor ce au înotat prea departe
În spuma salină şi înselătoare.
Insula din ziua de ieri
Am revăzut-o retrospectiv
Ne aştepta în clipa ce a trecut
- 27 –
Undeva la babord.
Meduzele şi-au început
Dansul tranchilizant,
Întinzându-şi tentaculele peste tot.
Căluţii de mare şi-au prins cozile
De ficuşi uriaşi,
Ce şi-au împlântat rădăcinile
În teluricul ce se ascunde în străfunduri
Curcubeul şi-a întins
Arcul răsfrânt
Pe orizontul încremenit
În falduri vaporoase
Într-o vrajă
multicoloră.
- 28 –
Peisaj autumnal
Toamna a aureolat natura
Cu bronzul clopotelor din catedrale
Şi a început recviemul
Vibraţiilor eruptive din soare.
Fructele pârguite
Atârnă precum nişte promisiuni
Printre frunzele poleite
Cu rugina armurilor medievale.
Stoluri călătoare
Se pierd printre razele incerte
Spre ţinuturi mitice
Dintr-o Africă – utopie.
Frunzele cad lin
Efectuând looping-uri îndrăzneţe
Şi sărutând pământul jilav
Cu fruntea lor de aramă
Cohorte de furnici
Se ostenesc sub povara recoltei
Urcând treptele altarului-muşuroi
Plămădit din humă şi noroi.
Albinele se pierd printre florile târzii
Într-un balet iniţiatic
Cu staminele virile
Ce le fecundează cu pulbere aurie de polen.
Deasupra tuturor
- 29 –
Soarele a devenit un Deus Otiosus
Ce nu mai are forţa
De a domina un univers pe care, după unii
EL l-a creat.
- 30 –
Retorica macilor roşii
Mac roşu
De pe câmpiile getice,
Grăieşti prin inflorescenţa purpurie,
Aureolată de razele Soarelui,
Rădăcinile încleştate în huma răbdătoare,
Lujerii verzi
Şi sămânţa halucinogenă.
Toate îmi vorbesc despre diafanele acuplări
Între fluturi şi petalele încărcate cu polen...
Stropi de sânge
În lanul auriu.
- 31 –
Aripile fluturelui
(Aşteptând între primăveri)
Soarele văzut printre aripile fluturelui

E un surâs diafan
Filtrat printr-un caleidoscop cromatic
De nuanţe incerte.
Soarele se transpune pe aripile fluturelui
Ca într-un şevalet multicolor
Într-o explozie de lumini înşelătoare.
E linişte,
Când priveşti soarele printre aripile fluturelui,
Doar greierii ştiu să o tulbure,
Vibrând cu viorile de chitină
Cadenţa trohaică dintr-o altfel de lume.
- 32 –
Nova Ars Lirica

(lui Eugen Evu)
Înscris în genă
Şi creat de gând,
Pomul vieţii
Creşte în noi.
Cineva picta icoane vii

În suflete agresate
De maladia
“Veacului valpurgic”.
Covârşit de noapte
Am întemniţat demonul,
Născut din conştiinţa ovipară
Şi am aşteptat muza zorilor.
Şi atunci , în ceas de cumpănă,
Au năvălit ispitele,
Vânzătorii de iluzii,
Şoapte dulci, parfum de oleandru, rodii.
Bufniţa a venit în zbor
Şi s-a aşezat pe acoperiş,
Dar veghetorul
Din “groapa din pod”
A alungat-o.
Nu poţi zidi
Ceea ce înainte de veac a fost zidit,
Turnurile se vor prăbuşi mereu.
- 33 –
Am deschis o carte veche
Şi au fugit cu toţii,
Am rămas doar eu
Şi copleşitoarea frică
De Izvorul ce clocotea dincolo
De toate lacătele şi limitările.
Un rug aprins, cândva în temniţă,
Mi-a aruncat o scânteie
În mintea mea de paie
Mă ardea, dar Izvorul
Refuza să curgă…
Apoi…
Nu mi-a mai fost teamă
Şi am învăţat să iubesc,
Timid, ca un copil
Pipăiam formele reale,
Am început să scriu din nou,
Cu grijă, să nu stârnesc gelozia zeilor.
Sunt un hoţ de cuvinte,
Aleg cu prudenţă slovele,
Le filtrez prin alchimia sufletului,
În laboratorul divin.
Înţelepţii descarcă dureros
Memoria istovitoare,
Apoi…
Scriu cu imagini,
Nu mai am timp să cizelez,
Să născocesc metafore,
Să găsesc cadenţa,
- 34 –
Să număr iambii şi troheii.
Arunc cuvintele cu furie,
Şi poezia palpită
În ritmul inimii.
Şerpii din Soare

Au ars , s-au mistuit
În tumultul destinului,
Acum a rămas doar lumina vie
A Astrului veşnic.
- 35 –
Comunicare (pentru sufletul meu)
Comunicare,
Panaceu pentru alienare,
Antidot contra tăcere.
Cuvinte,
Legături printre morminte.
A vorbi,
Şi nu ţi-e teamă că vei orbi.
Glas,
Melodios ca o chitară bas.
Iubire,
Transă copleşitoare.
Spovedanie,
Refulare stranie.
Rugăciune,
Divină comuniune.
Isus,
Telefon tainic de sus.
- 36 –
Veacul apocaliptic
Veac de singurătate,
Veac ateu,
Alungând din cetate
Pe bunul Dumnezeu.
Nietzsche surâde malefic,

Şi inimile sunt de oţel,
Şi gândul său eretic,
Surâde omului infidel.
… Sau nu va fi deloc,
Malraux intuia lucid,
Şi veacul e pândit de foc,
Iar iadul se cască avid.
Cohortele bolşevice din est,

Au modelat monstruos “oamenii noi”,
Iar Noua Eră din vest,
Suflete bolnave din noroi.
Sunt şi eu un om-mecanic
Cu măr putred în piept,
Aşteptînd ceasul messianic
Şi duhul cel drept.
- 37 –
Veac păgîn
Ne ameninţă firea,
Falsul stăpân,
Căderea, damnarea.
Cât timp flacăra arde,

Încă sperăm,
Altoiul e încă verde,
Suntem aici, rezistăm!
- 38 –
Primitivă
Pumnale de silex
Mi-au înfipt în inimă
Neardenthalienii ce mă vânează
În jungla de beton
A urbei lacustre.
Se închină cu fervoare
Zeilor citadini
Ce ne ucid speranţele.
În cavernele paleoliticului
Ard focurile cele mari
Peste care sar neofiţii
Cuprinşi de extaz.
Societate gentilică
Venerează mamuţii
Ce stăpânesc cetatea şi turma
Prin puterea logosului,
Prin puterea drahmei de argint,
Prin puterea totemului,
Pumnale de silex
M-au mutilat dureros,
Mi-au străpuns inima
În ritualul ancestral
Al falsului oraş modern
Din epoca primitivă.
- 39 –
Revoltă
Malaxorul criticii îmi zdrobeşte cuvintele,

Îmi introduce sufletul
Într-o maşină de tocat carne
Şi sângele metaforelor se scurge roşu.
Criticii îmi sfarâmă versurile
Cu ciocane de bătut sniţele,
Amestecă epitetele cu mixerul
Şi le aruncă pe toate
În oala clocotindă a poeziei clasice.
Astfel te poti rata ca poet,
Dacă ajungi în camera de tortură
A unor critici reptilieni,
Ce-şi târăsc solzii de dinozaur,
Din jurasicul flămând
De versuri imperfecte.
- 40 –
NICHITA
L-am regăsit pe Nichita

Într-o toamnă de un roşu vertical,
Rătăcea prin parc la braţ cu iubita,
Căuta sensul iubirii virtual.
Era acolo şi cubul perfect,

Cioplit cu o furie rudimentară,
Iar soarele licărea suspect,
Ca într-o uitată era glaciară.
Am deschis cartea prăfuită,

Nichita cânta plângând
Şi lacrimi de gheaţă topită
Curgeau pe obrazul suspinând.
Suspina prelung când îşi amintea,

Că Uwe a murit ca şi el
Şi pasul lui în van rătăcea
Într-un purgatoriu rebel.
- 41 –
Cobai
Sunt cobai în laboratorul divin

Genomul primordial este agresat insistent,
Crisalida genei de acid dezoxiribonucleic
Este transmutată permanent
În spatiul celest.
Arhetipul închistat în mine
Este transformat în clona eternei dedublări
A eului polarizat şi ambivalent.
- 42 –
Versiuni ale dublei căderi
În paradisul experimental,
Creat în mod experimental,
S-a insinuat un şarpe perfid,
Dintr-un univers arid.
***
În grădina perfectă,
Dragonul prăbuşit ca o cometă,
Cu aripi frânte de mândrie
Se târâia în agonie
***
În grădina interzisă,
A năvălit un mamut stingher,
Fructe-promisiuni în pomul efemer
Există!
- 43 –
Vis cosmic
Sufletul meu sferic,

Fruct recoltat de îngeri,
Sinele edenic,
Pasăre cu aripi aurii.
Trup din plămadă telurică,

Răscolit de dor,
Vas cu scânteie cosmică,
Aprinsă de suflul creator.
Captivi între pământ şi cer,

Năzuim spre stele,
Ne dispersam în eter
În spaţiul infinit dintre ele.
Năvodul constelaţiilor de jar,

Strălucitor ne cheamă,
Purtaţi de vântul solar
Şi iubirea revărsată din inimă.
Glob de foc
Pe cerul conştiinţei divine,
Prins în misteriosul joc
Al creaţiei eterne.
- 44 –
Frânturi de gând
Gustă din liniştea mea, muritorule!

Spuse cerul spre asfinţit,
Stelele care se prăbuşesc,
Sunt gândurile mele răzleţe,
Pe care le-am aruncat
În întunericul dinăuntru.
***
Sfinxul s-a aşezat leneş
Pe laviţa de piatră
Şi a încremenit pentru un mileniu,
Cugetând în zadar...
Între timp, peste zei
S-a aşternut amurgul.
***
E atâta lumină între noi,
Încât umbra-mi copleşită de atâtea ploi,
S-a aşezat pe treptele templului,
Căutând dogoarea focului...
- 45 –
Imnuri magrebiene
Kairouan
Porumbeii îşi frâng dureros zborul,

Azurul vertical suspendat peste Moschee
Este spaţiu tabu,
Unde numai glasul muezinului vibrează
Printre raze dogoritor prevestind
Deşertul ce învăluie Magrebul în nisip
Kairouan - Mecca- Axis Mundi,
Farâme de meteor negru
Şi sutre din Coran,
Mister răscolitor - Islam.
- 46 –
Matmata
Arabescuri de nisip
Dansează printre paşii dromaderilor,
E linişte în deşert...
O tulbură doar urletul vântului
Agresat de scorpioni,
Mirajele năvălesc vulcanic
Şi se întipăresc pe retina avidă,
Orgasme optice - oaze-palmieri
Zămislite în cuptorul cerebral....
Şi tuaregi pe cai negri,
Năluci ale pustiului din veacul de ieri...
- 47 –
Tamerza
Tărâm de piatră arsă

Şi cer albastru sprijinit pe umerii zeului,
În zare Algeria, Sahara şi undeva o oaza,
Canion sălbatic şi spiritul pustiului.
- 48 –
Hammamet
Paşii mei şi paşii tai pe nisipul fin,

Trupul meu si trupul tău în valul salin,
Sărutul nostru binecuvântat de alge,
Mediterana stăpânită de al erosului rege.
- 49 –
Tunis
Îmi pare rău Tunis că nu te-am salutat,

N-am fost în suuq-uri să târguiesc
Mirodenii, curmale, aur, narghilele
În schimbul unui pumn de dinari,
N-am văzut ruinele Cartaginei,
Dar am întâlnit berberi în alte medine
Spre sud - imazighen -
Oameni liberi - cu ochi albaştri
Şi pielea de măslină...
N-am văzut nici frescele din muzeul Bardo,
Dar am descoperit printre măslinii de la El Jem
Amfiteatrul gordian cu umbre christice,
torturate mereu şi mereu de latini, de arabi,
De lei si leoparzi...
Şi pe acea terasă de la malul mării
Am întâlnit şi acea şopârlă geko,
Întrezărită cândva într-un poem
Ca o reflexie a viitorului
Întipărit în genă
Şi creat de gând.
- 50 –
Nabeul
Înscris în genă şi creat de gând

Am revăzut şi pescăruşul Livingstone,
Utopie din utopie,
Vers din poemul marin.
Sunt la bordul Corabiei,
Mă îndepărtez de malul cu cupole
Şi case cubice şi albe,
Undeva spre sud e insula Djerba,
Poemele mele se transformă în proză,
Şi proza în vers, visul în realitate,
Şi realitatea în reverie,
Delfinii s-au ascuns în valuri
Şi marea ne leagănă,
Plutim suspendaţi de catarge şi vise,
Precum un prunc pluteşte
În oceanul amniotic primordial.
- 51 –
Promisiune
Păşesc pragul dintre două clipe,

Banală convenţie terestră,
Punte iluzorie peste volbura timpului,
Presar cenuşă de amintiri,
Puf de phoenix,
Din buzunarele memoriei
Iar din pulbere răsar
Scântei-dorinţe
Proiectând vagi traiectorii
Pe cupola gândurilor.
Îmi promit să iubesc mai mult
În clipa ce va să vină
Şi să aleg din şevaletul vieţii
Cromatica sentimentelor benefice.
- 52 –
Matematică
Eu, vocală a unui univers născut din cuvânt,

Tu, cifră a unui infinit numeric,
Noi doi, o ecuaţie cu rezultat incert,
Geometrie disimulată în celule
Şi un factor divin: Iubirea...
transfigurând matematica glacială a cosmosului.
- 53 –
Poem Vivi-D
Logos empatic,
Joc sintactic,
Tăios si raţional,
Doctor experimental,
Suflet fragil,
Delicat si instabil.
Avid de lumină,
Polen pe stamină,
Incizii discrete,
Mistere si secrete.
Pictam platonic,
Umbre pe axul catodic
Al talamusului vulnerabil
Universul valabil,
Captiv in năvod,
Suflet fără rod,
Mă robotizez,
Nu mai fecundez,
Iluzii digitale,
Universuri ireale,
Creierul rapace,
Închis în carapace,
Amprenta-mi reptiliană
Din era antediluviană,
Licenţiată în spirit,
Legende si mit,
- 54 –
Analitic,
Veridic.
Când cerul de ieri,
Se aprinde in văpăi,
Astrul acela vulcanic,
Acum blând si tainic.
Ne sărută şi aprinde lumina,
Sufletele sămânţă încolţesc,
Lujeri verzi străpung fantasmele,
Primăvara alungă visele,
Terapeutic
Plouă toamna.
- 55 –
Astrologia iubirii
Minuscule făpturi pământene,

Copii de lut, cu duh furat din stele,
Privim spre cer, cu dor...
Mecanismul complicat al astrelor.
Născuţi din marele vis,

Năzuim spre paradis,
Am rămas doar noi pe pământ,
Iar zeii, statui roase de vânt.
Planete purtând numele lor,

Rotindu-se în cosmicul decor,
Apollo, Venus ori Jupiter
Dansând ritmic în eter.
Şi-n două inimi se-aprinde un felinar,

Cu o scânteie din vântul solar
Şi-un invizibil fir universal
Conduce fiecare dans nupţial.
- 56 –
Culori terapeutice
Culorile sufletului tău frumos

Mi-au împodobit fiinţa,
Iar sufletul meu oglindă
Ţi-a sublimat lumina
Într-un zâmbet dăruit lumii,
Ofrandă discretă
Din prea-plinul
Ce-l împărtăşeşti cu mine.
Aş vrea doar să-mi topeşti
Florile de brumă de pe buze,
Cuvintele nerostite,
Cu un sărut -
Foc viu arzând
Vreascurile-amintiri
Din toamna gândurilor mele.
- 57 –
Schiţe autumnale
Paradoxul toamnei
E că sufletele devin mai calde,
Chiar dacă frunzele rătăcesc pe alei
Şi soarele tot mai palid arde.
În inimi focul se cuibăreşte

Şi ochii privesc cu duioşie,
În aroma gutuilor pârguite
Se ţes poveştile ce au să fie.
Şi vântul pribeag
Aduce veşti despre nopţile polare,
Din hibernalul arhipelag
Iar ochii tăi - doua felinare.
Mă ocrotesc de întuneric
Şi-mi hrănesc visările,
În piept se zbat frenetic
Neobosite, aripile.
- 58 –
Clandestin
M-am strecurat într-un colţişor al sufletului tău blând

Ca un călător clandestin.
Împreună am descoperit
O Lume Nouă, numai a noastră.
Paşii noştri s-au imprimat
Pe nisipul fir de stea,
Mărturii efemere
Ale voiajului nostru tropical.
Călătoream incognito
Şi briza oceanului meu
Îţi săruta focul dn păr.
- 59 –
Survol
E una din acele dimineţi

În care îmi îngădui
Să-mi crească aripi.
Iarba crudă acoperă câmpia
Si vântul e numai potrivit
Pentru un zbor razant
Cu linia orizontului
Ce mă cheamă
Spre Soarele palpitând
Ca o reflecţie a inimii mele,
Vag presimţind iubirea.
Şi din norii însămânţaţi cu sentimente,
Ploaia-zână însufleţeşte
Bujorii şi macii,
Foc viu
În lanul auriu.
- 60 –
Şevalet
Gustul fructelor exotice,

Săruturile sferice,
Buzele avide,
Iubirea ce arde.
Dor de zâmbetul tău blând,

Sufletu-mi oblojind,
Visând un cer senin
În arhipelagul elin.
Pictez viitorul potenţial,

Cu gândul subliminal,
Cromatica sentimentelor
Pe şevaletul viselor.
- 61 –
- 62 –
Cuprins
Foc subtil/ 7
Rădăcini/ 9
Fulguraţii/ 10
Balada lui Syd Barett/ 11
Radiografia unui vis/ 112
Reflecţie/ 13
Nelinişte/ 14
Melancolie/ 15
August etern/ 16
Am iubit oare?/ 17
Iubire de celuloid/ 18
Anotimpuri/ 19
Iluzia unei primăveri/ 20
Timp fluid/ 21
Sinusoidală/ 22
Arca sufletelor/ 23
Vis mov/ 24
Vis oceanic/ 25
Peisaj marin/ 26
Peisaj autumnal/ 29
Retorica macilor roşii/ 31
Aripile fluturelui
(Aşteptând între primăveri)/ 32
Nova Ars Lirica/ 33
Comunicare (pentru sufletul meu)/ 36
Veacul apocaliptic/ 37
Primitivă/ 39
Revoltă/ 40
NICHITA/ 41
Cobai/ 42
Versiuni ale dublei căderi/ 43
Vis cosmic/ 44
Frânturi de gând/ 45
- 63 –
Imnuri magrebiene/ 46
Kairouan/ 46
Matmata/ 47
Tamerza/ 48
Hammamet/ 49
Tunis/ 50
Nabeul/ 51
Promisiune/ 52
Matematică/ 53
Poem Vivi-D/ 54
Astrologia iubirii/ 56
Culori terapeutice/ 57
Schiţe autumnale/ 58
Clandestin/ 59
Survol/ 60
Şevalet/ 61
- 64 –

Sevalet Terapeutic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Sevalet Terapeutic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Mihai-Victor Afilom

Editura SINGUR, Târgoviște, 2015

Copyright © Mihai-Victor Afilom, 2015

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Cântecul focului subtil,

Flăcările mistuie aspre

Linişte şi miros de conifere,

Şi fierul devine fluid

Înlănţuit în pământul putred,

Misteţii negri au devorat

Balada lui Syd Barett

Radiografia unui vis

Chinuit pe un pat de spital

Mi-e teamă ca cercul să nu se strângă,

Stăvilarele memoriei s-au rupt

Gândurile mele negre,

Astrul devenise cuptor,

Anotimpurile din sufletul meu

Iluzia unei primăveri

Aşteptând vântul perfect

Captiv în visul decadent,

Camera obscură şi coapse dezvelite,

Paşii lor tropăie prin labirint,

Corăbiile din oceanul interior,

Cântecul straniu al sirenelor,

Apollo vesteşte zorii,

Retorica macilor roşii

Soarele văzut printre aripile fluturelui

Nova Ars Lirica

Cineva picta icoane vii

Şerpii din Soare

Comunicare (pentru sufletul meu)

Nietzsche surâde malefic,

Cohortele bolşevice din est,

Cât timp flacăra arde,

Malaxorul criticii îmi zdrobeşte cuvintele,

L-am regăsit pe Nichita

Era acolo şi cubul perfect,

Am deschis cartea prăfuită,

Suspina prelung când îşi amintea,

Sunt cobai în laboratorul divin

Versiuni ale dublei căderi

Sufletul meu sferic,

Trup din plămadă telurică,

Captivi între pământ şi cer,

Năvodul constelaţiilor de jar,

Gustă din liniştea mea, muritorule!

Porumbeii îşi frâng dureros zborul,

Tărâm de piatră arsă

Paşii mei şi paşii tai pe nisipul fin,

Îmi pare rău Tunis că nu te-am salutat,

Înscris în genă şi creat de gând

Păşesc pragul dintre două clipe,

Eu, vocală a unui univers născut din cuvânt,

Minuscule făpturi pământene,

Născuţi din marele vis,

Planete purtând numele lor,

Şi-n două inimi se-aprinde un felinar,

Culorile sufletului tău frumos

În inimi focul se cuibăreşte

M-am strecurat într-un colţişor al sufletului tău blând

E una din acele dimineţi

Gustul fructelor exotice,

Dor de zâmbetul tău blând,

Pictez viitorul potenţial,

S-ar putea să vă placă și