Here poetry equals insurrection.

(Aimé Césaire, Tropique 8-9, 1943)

Cuprins

NOMADISM 04 - Pierre Joris - Spre secolul nomad

08 - Danny Lawless - Câteva gânduri despre Nomadism
12 - Margento - Poemul graf: După Nomadosofia
20 - Antonio Patraş - Despre Nomadosofia
22 - Marc Vincenz - Limbajul începutului
24 - Adrian Tudurachi - Dincolo de nomadism: o ecosofie
28 - Iulia Militaru - Mai este aceasta o traducere?

ARTISTIX 38 - Dan Beudean - DADDY-Ω vs. Body - Paper - Fire

AUTORI FRACTALIA 48 - Ruxandra Cesereanu - Legende despre părul lung al bărbaților

51 - Rareș Fogaș - La Carnap + Judecățile
56 - Alin Ioan - Atâta vreme cât ştii că poţi să te întorci
62 - Sebastian Big - Greșeala metodică

GESTUS SOCIAL 64 - Claus Ankersen - The Advent of the Shaman-Poet

TRANSLATIO 70 - Aase Berg - Hackers

72 - Steve J. Fowler - Nu, tu eşti clovnul trist
78 - GC Waldrep - Fragmente
81 - Raluca Tănăsescu - New Approaches in Translation Studies

TEHNOSFERA 94 - Anca Bucur - 01.——realul sau that which never ceases to be coded:

INTERVIURI 102 - Chris Tănăsescu - Întrebări tenta(n)t(iv)e către GC Walderp

106 - Cristina Bogdan în dialog cu Anca Bucur - P R I V A T E L Y

Clarvăzători sintactici: Anca Bucur, Sebastian Big | Sindicatul semantic: Monica Manolachi, Margento
(Chris Tanasescu), Iulia Militaru | Graphic Design: Sebastian Big | Arhivar: Adina Uzunu | Consilieri frastici:
Teodora Oprea, Marius Surleac, Raluca Tănăsescu, Flavia Teoc | Adresa: str. Saidac Gheorghe nr. 6, bl. 34,
sc. A, et. 3, ap. 15, sector 6, Bucureşti | Tipar executat la tipografia editurii frACTalia | ISSN 2501-2037 |
ISSN–L 2501-2037 | www.fractalia.ro | Comenzi pe email: fractaliagrup@gmail.com
Foto copertă © Alina Cîrja - Sebastian Big “Have you ever intersectionaly been on the cover of a printed
magazine?”, 2018
NOMADISM 4 NOMADISM 5

să spun aici, acum, reordonate, în colaje sau nu, la montaj

→S→p→r→e→ sau nu, cu sintaxă & parasintaxă, dar sigur impozitate,

→s→e→c→o→l→u→l→ cibernetizate în autobiografia demonico-maniacală a acestui

→n→o→m→a→d→
Pierre Joris
Traducere de Monica Manolachi şi Chris Tanasescu
Mă îndrept spre un viitor inexistent,
lăsând în urma mea în fiecare clipă un cadavru
(René Daumal)
nu pentru că aș fi putut fi un arhanghel de ceară
sau ploaie de seară sau catalog auto
(Tristan Tzara)
Realitatea nu există pur şi simplu, trebuie
căutată și câștigată.
(Paul Celan)
Eram foarte curios cum au vrut să mă aducă iar
la viață. (sortator de isme de Jefim Golycheff)
Este strict interzis să atingeţi obiecte din colecția
în care m-a luat cu amețeli.
(Kurt Schwitters)
1. ORA ÎNCHIDERII: În timp ce secolul acesta se apropie
de sfârșit, fiecare este pătruns de straniul sentiment că am
mai trecut pe aici înainte sau că, pentru a cita nemuritoarele
cuvinte ale lui Yogi Berra, „este iar un déjà vu“. Așa că
omul lui Joyce, Vico, s-ar putea să fi avut dreptate până la
urmă, că totul este ciclic, sfârșitul ne este și început, iar
spirala se strânge din ce în ce mai mult în jurul gâturilor
noastre murdare. Și totuși, în acest secol, un anume tip
de istorie a fost, dacă nu abolit, atunci cel puțin oprit &
demascat – (o, dar nu de către războinicii artiști oficiali,
nici de înțelepturnicii & strategii de cafenea din Sfera
Politică, nici de cadavrele didactice, bodigarzii kulturii) –
demascat pentru ceea ce este, anume mașina timpului
escateleologică, lineară și pe cale să-și dea ultima suflare.
Știți ce și despre cine vorbesc: fascisme diverse, Vatican,
liga frezelor sferice protestante, miriada totalitarismelor,
macro & micro etc. La condition humaine, a scris cineva, este
revoluția dintr-o țară îndepărtată, așa că s-au dus acasă și
au transformat lumea în muzee subvenționate de stat.
2. PAC-PAC: mergem mai departe sau înapoi, numai nerv, cu
plute create din gingii, știind că nostalgia este mereu ceea
ce este, adică tocmai acea formulă lingvistică, încercăm
să ne regăsim prin jurnale & reviste vechi, răsfoim pagini &
deodată descoperim cum toate imaginile au dispărut, au fost
decupate cu grijă, numai umbra absenței lor, doar marginea
zdrențuită a conturului dă o vagă idee despre cine sau ce a
fost aici, vreau să spun acolo. PAC-PAC. Sunt acolo, vreau
secol „prescris“ de Time, Life, The Saturday Evening Post,
Paris Match, Die Welt, Popular Mechanics, El Moujahid,
Rolling Stone, Pravda & rescrise de diverse avangarde prin
colage & decupaje. Sună cunoscut? Ar trebui – secolul
s-a întors ca să te bântuie, ca să-și facă din nou apariția
pentru ultima oară, să vedem cum era, pentru ce a luptat
& împotriva cui, de la Tzara la Kitaj, de la Duchamp la
Kienholz, de la Schwitters la Pélieu, de la a la z: COLAJ,
inovația ca esență, prefigurată de Lautréamont spre sfârșitul
secolului anterior. A trasat linii temporale, ne-a învățat
o nouă istorie, dar este și altoi, o rearanjare de structuri
arborescente, arbori ca de obicei deja rădăcini / trunchiuri
/ ramuri, chiar și atunci când sunt tăiați și reordonați, să
spunem ramuri / trunchiuri / rădăcini, arborele ceresc
crește în jos în polarități pe care nu ni le mai permitem, dacă
ni le-am permis vreodată. Fără timp rămas la dispoziție,
nici ascensiunea, nici decăderea nu atrag. MERGEȚI spre
câmpiile fără arbori ale pleistocenului, NU vă întoarceți, NU
VĂ AMINTIȚI, MERGEȚI cât vă țin puterile cu cea mai mare
viteză pe serpentinele pământului – e singura cale. Lăsați-
rătăcirea creează deşertul vă în patru labe & alergați, transformați-vă în vulpe, lup,
(Edmond Jabès) redeveniți animal.
Sunt o linie care se extinde şi vreau să cresc 3. SPAŢIU DE DESCHIDERE. O poetică nomadă, de așa ceva
într-o conductă de cositor de fier îți spun așa ca este nevoie acum. Metoda va fi rizomatică: diferită față de
să te distrezi. colaj, adică rizomaticul nu este o estetică a fragmentului,
(Tristan Tzara) care a dominat poetica de la romantici încoace, chiar și
metamorfozată în modernism, elitist ori nu, și mai recent
reformulată prin neoclasica formă a citării – ironice &
sau decorative – sub forma denumită „postmodernism“.
Strawberry Fields Forever. O poetică nomadă va traversa
limbile, nu se va traduce doar, ci se va și scrie în toate sau
în oricare dintre ele. Dacă Pound, HD, Joyce, Stein, Olson &
alţii ne-au arătat drumul, este obligatoriu acum să ducem
problema mai departe, dar, din nou, nu atât de mult prin
„colaj“ (deși vom ține la această izbândă), ci ca flux de
NOMADISM 6 NOMADISM 7

Relațiile din poezie sunt, în epoca noastră,
foarte aproape de relațiile din știință. Aceasta
nu înseamnă folosirea rezultatelor științei, ci
recunoașterea unui spațiu de întâlnire între toate
tipurile de imaginație. Poezia poate oferi acest
loc de întâlnire.
(Muriel Rukeyser)
Oamenii își doresc să se așeze, dar numai dacă
sunt neliniștiți mai există pentru ei vreo speranţă.
(Ralph Waldo Emerson)
material lingvistic. Atunci, să încercăm & să gândim această
chestiune ca pe un prelimbaj, protosemantic, începând
de la ceea ce Julia Kristeva numește chora, definită drept
„articulaţie temporară, mobilă în esența sa, constituită
din mişcări şi staze efemere.“ Și apoi să urmăm acest flux
de rupturi şi articulaţii, de ritm, de deplasare în şi în afara
spațiilor semantice & nesemantice, de mişcare în jurul &
prin detaliile acumulate în poezie, un cubism lingvistic, ba
nu, un baroc lingvistic, care nu mai este un „explosante fixe“
(Breton), ci un „explosante mouvante.“
4. STAREA DE: S-au dus zilele a tot ce-i static, formă,
conținut, stare. Secolul trecut ne-a arătat că tot ce nu face
parte din transformarea continuă se întărește și piere.
Toate revoluțiile au făcut acest lucru: cele care au încercat
să influențeze statul și cele care au încercat să influențeze
poezia.
Suntem în relaţie cu toate componentele
universului, dar şi cu ceea ce va să vină,
precum şi cu antichitatea. Relaţiile pe care le
vom cultiva, care pentru noi sunt deosebit de
importante, şi care ar trebui să fie realizate
depind doar de parcursul și durata vigilenţei
noastre.
(Novalis)
în lințoliul stratagemelor întortocheate
(Dennis Brutus)
buză fără gură, anunță,
că se întâmplă ceva, încă,
nu departe de tine.
(Paul Celan)
7. LUME. Iată acum propunerea de a extinde admirabila
zicere a lui Robin Blaser Miza este prezența Americii absente
la ideea că Miza este prezența lumii absente. O lume ce
urmează a fi inventată. Nu trebuie să câștige ideea de iar
déjà vu. Când scriu aceste lucruri, în martie 1998, Biblia
şi Sabia (în forma unuia dintre cei mai reacționari papi și
a unuia dintre cei mai docili președinți ai Statelor Unite)
traversează Africa în lung și-n lat, pregătind sufletul
continentului pentru Noul Colonialism al secolului următor.
În mass-media Statelor Unite, singura voce pe care am
auzit-o vorbind clar despre această condiție este aceea a
unui poet: Dennis Brutus. Ceea ce ne reamintește de ideea
lui Hélène Cixous că „secolul al XX-lea, cu violența sa, a
prilejuit nunta dintre Poezie și Istorie“. Istoria nu a murit
încă, imaginația – închipuiți-vă – nu a murit încă, istoria
este pe drum, cu toții avem nevoie să devenim arheologii
dimineții de după.

Eu am trăit în primul secol al războaielor
mondiale.
Aproape în fiecare dimineață eram oarecum
nebună.
(Muriel Rukeyser)
Nu am fost niciodată capabil să deosebesc un
început de un sfârșit. (George Braque)
Ceea ce am încercat să fac este să flexionez
limba franceză, pentru a o transforma în scopul
de a exprima, să zicem, acest eu, acest eu negru,
acest eu creol, acestă eu din Martinica, acest eu
caraib. De aceea, m-a interesat mai mult poezia
decât proza – exact pentru că poetul este cel
care își creează limba, în timp ce scriitorul de
proză, în principal, utilizează limba.
(Aimé Césaire)
Poezia este promisiunea
unui limbaj. (Hölderlin)
5. MEMORY BABE. Din secolul al XX-lea vom păstra totul
– în memorie. Nu vom uita nimic și nu vom ierta nimic. De
asemenea, ne vom aminti că secolul al XX-lea a fost coada
din care dădea câinele secolului al XIX-lea.
6. BAROC. Vom scrie în limbi străine (adevărate sau
inventate) pentru a ne da seama că toate limbile sunt
străine. Iar cele care nu sunt sunt fără haz în egoismul lor
de reculegere. Toate limbile vii sunt creolizate prin ceea
ce Édouard Glissant a denumit lumea-haos. Astfel, prima
necesitate este de a scăpa de casa-închisoare a limbii
materne, adică de ce ar trebui să scriem în limba lu’ mămica
și-a lu’ tăticu’, de ce ar fi acea alegere oedipală singura
posibilă sau legitimă, de ce să nu fie propria mea alegere,
acel moment de descoperire a celuilalt, acel moment în
care vorbesc trupul și mintea mea, nu cele ale precursorilor.
Limba maternă va deveni limba iubitului sau a iubitei, limba
aproapelui. O limbă nomadă a sentimentelor, a unor sensuri
libere de disponibilitate erotică, menite să spargă strictețea
triunghiulară (cea mai puternică dintre forme, după cum
ne-a arătat Bucky Fuller) a unei scène de famille freudiene şi
a macroproiecției sale sociopolitice, statul-națiune.
NOMADISM
Câteva gânduri
despre Nomadism
Danny Lawless
Traducere de Marius Surleac şi Chris Tanasescu
1. În conformitate cu subiectul, scriu aceste rânduri din
avion, la o altitudine de 10000 de metri: o experiență
inimaginabilă, nu mai mult decât acum șaptezeci și cinci de
ani, desigur, când frica de zbor a egalat-o ușor pe cea de
a conduce primele automobile. (Fulgere, turbulențe care
inevitabil vor face bucăți structura avioanelor; nici nu-i de
mirare că primele stewardese erau infirmiere). Cafeaua e la
îndemână, ridic privirea din carte, îmi aranjez perna, privesc
cum ceilalți pasageri își văd de plăceri domestice similare:
unii trăgând un pui de somn sau urmărind un film, o mamă
având grijă de bebelușul său, adolescenți butonându-și
Iphone-urile. Cu alte cuvinte, ne aflăm (cu excepția țâncului
agitat, cu două scaune mai încolo) într-o stare aproape
narcotică de satisfacție, de siguranță. Cufundați în cele
mai intime reverii, în ceea ce numim de obicei „propriile
noastre lumi mici” - sentimente intensificate, fără îndoială,
de apropierea noastră de golul prin care ne propulsăm. Îmi
vine în minte un fragment din eseul lui Barthes „Nautilus și
corabia beată” din Mitologii - pe care îl găsesc, desigur, pe
Iphone-ul meu.
„Acest principiu [de călătorie], mi se pare că, este acțiunea
neîntreruptă de a se izola pe sine însuși. Imaginația despre
călătorie corespunde [la Verne] unei explorări a limitei,
iar compatibilitatea dintre Verne și copilărie nu provine
dintr-o simplă mistică a aventurii, ci din contră, dintr-o
plăcere obișnuită a mărginitului, care se găsește, de
asemenea, în pasiunea copiilor pentru corturi și cabane:
8 NOMADISM
pentru a se închide și a se așeza, așa e visul
existențial al copilăriei și al lui Verne. Arhetipul
acestui vis este acest roman aproape perfect:
Insula misterioasă, în care bărbatul-copil
re-inventează lumea, o umple, o închide,
se închide pe el în ea, și încheie acest efort
enciclopedic cu poziția burgheză a alocării:
papuci, pipă și cămin, în timp ce afară furtuna,
care reprezintă infinitul, se dezlănțuie degeaba
- vasul poate, foarte bine, fi un simbol al
plecării; este, la un nivel mai profund, emblema
[74] închiderii... o navă este mai întâi un
habitat, înainte de a fi un mijloc de transport.
Și, destul de sigur, toate vasele lui Jules
Verne sunt debarale perfecte, iar vastitatea
circumnavigației lor crește mai departe
extazul închiderii lor, perfecțiunea umanității
lor interioare. Nautilul [și avionul de pasageri
modern], în această privință, este cea mai
dorită dintre cavități: plăcerea de a fi închis își
atinge paroxismul când, din străfundul acestei
intimități intacte, e posibil să privești, printr-un
geam mare, neclaritatea apelor din afară, și
definesc astfel, într-o singură acțiune, interiorul
prin intermediul opusului său.”
2. Pe când eram copil și o vizitam acasă, iar noaptea ploua
cu tunete, bunica mea irlandeză aducea - în timp ce șoptea
Ave Maria - o mână plină de lumânări cioturoase sidefii
și o cutie de chibrituri Diamond, din șifonierul de pe hol,
gândind că mă va liniști cu lumina lor. (Știam bine locul lor,
mă jucasem cu ele pe furiș în timp ce ea era captivată de
Gunsmoke sau Perry Mason).
Din patul meu mă sprijineam pe coate și urmăream
peregrinarea ei prin camere - umbra ei, ca de Nosferatu, pe
pereți, printre canapelele și șifonierele reduse la geometriile
lor umbroase. La ușa mea, ea își oprea flacăra fluctuantă,
suspendată ca o Inimă Sacră – ridicată atât cât permitea
cotul său artritic - transformându-și umerii și capul într-un
fel de bust strălucitor. Într-adevăr, părea o icoană, o figură
transcendentă, nu că aș fi știut acel cuvânt: o apariție
agitată, deși pașnică, prinsă în trecerea din lumea asta către
cealaltă. Camera, de asemenea, adunându-se misterios în
jurul ei, părea cuprinsă de o admirație tăcută, adulatoare.
Mai târziu, desigur, în casa ei ca și în ale altora, pe vreme
de furtună şi trăsnete, lanternele au înlocuit lumânarea.
Unde exisistase un aici – şi ea însăși purtătoare de lumină
– subiectul „picturii” închipuite, acum totul era un acolo -
mecanicul ochi conic al torței (care mai şi semăna în mod
curios cu elicea unui avion, dând astfel senzaţia de mare
viteză prelungire a organului uman, a cărui privire lungă
a cutreierat și a survolat după propriul plac priveliștile
interioare ale camerelor, selectând („asamblând” cum ar
zice Deleuze) orice ar fi interesat-o în trecere – colțul unei
policioare de lemn sau al paginii unei reviste, o pereche
de mâini în repaus sau ridicate să se apere de atenția
sa subită: oprindu-se, da, dar doar pentru a examina la
întâmplare câte un obiect ca pe o scoică sau un ciob dintr-o
posibilă ceramică de pe podeaua unui templu necunoscut:
efectul a fost de tipul unei viziuni cubiste, am putea zice; o
fragmentare a regnului material, peste care ea, lanterna, a
domnit pentru o perioadă scurtă de timp.
Și, de bine de rău, „modernă”.
Două aspecte, apoi, ale nomadului/călătorului: imobil-mobil,
sacru și profan.
9
3. Sau asta, pentru a-i recapitula din nou pe
Deleuze și Guattari prin Tim Rayner: Poți sta
nemişcat și să fii un nomad. Nomadismul este
un mod de a fi. Implică refuzul de a fi legat
de categorii și definiții stabilite. E motivat de
o dorință de a experimenta și a explora, de a
învăța, a crește, și de a te aventura îndrăzneț
mai departe pe linii de fugă, creative. Rayner
vorbește despre evadarea contraculturii anilor
60-70 din tautologiile și ravagiile statului,
înspre comune şi-n cadrul Mişcării Libertății de
Exprimare. Acțiuni nobile, da, însă în cele din
urmă eșuate, după cum știm, după cum știe
orice consumator de televiziune și de teatru,
de pe scena politică. Presupun, de asemenea,
că el vorbește despre rolul artistului: „épater
la bourgeoisie, make it new etc.” Îţi vine în
minte actul suprarealist „ultim“, de exemplu: a
trage la întâmplare într-o mulțime. Între timp,
sună de-a dreptul à la Trump. Fiecare mișcare
radicală ajunge să se confunde cu opusul său;
sau, mai umilitor, devine drăguţă.
4. Poemul follainian Semne pentru călători
- frumusețea și mortalitatea, pe care fiecare
nomad le întâlnește în măsuri egale, în fiecare
întrupare, adesea la o singură privire: este ca
și cum simțurile sale au fost recalibrate, ca
un cadran radio, pentru a capta doar cele mai
puternice, cele mai depărtate semnale ale
lumii; sau că lumea însăși a fost reinventată
pentru a se prezenta însăși, exclusiv, în cel mai
dramatic mod. Acum ea, călătoarea, se plimbă
singură între acești poli: zgomotul de fond
al imensei întinderi intermediare, lumescul,
cotidianul.
NOMADISM
Călători din spațiile întinse
când vedeți o fată
răsucind în mâinile somptuoase
nemărginirea neagră a părului ei
și atunci când mai mult chiar
vei vedea
lângă un brutar sumbru
un cal zăcând în pragul morţii
toate acestea vor fi semne
c-ai ajuns printre oameni.
(Tradus de W.S. Merwin, din Transparența Lumii: Jean
Follain, Copper Canyon Press, 2003)
5. O licărire faimoasă din Cioran: Discurs și liniște. Te simți
mai în siguranță lângă un nebun care vorbește decât lângă
nebunul ce nu deschide gura. În loc de discurs, pune
„călător” iar în loc de „cel ce nu deschide gura”, pustnicul,
izolatul, omul care se laudă că a trăit în același loc, fiecare
an al vieții sale, fără a se aventura vreodată la mai mult de
câțiva kilometri depărtare de casă.
6. Din poemul lui Chris Tănăsescu Acuarelă de la Marea
Chinei de Sud (în Nomadosofia) - ... singura treabă e să
lăsăm/ să ne pipăie mulțimea flămândă... Un gând minunat,
chiar romantic: whitmanesc, o’haraian în inocența și
mărinimia sa. Dar, desigur, să recunoaștem, o perspectivă
privilegiată, aceea a poetului-artist care, singur, printre
masele supraaglomerate, își permite să fie atins.
7. Aceste cuvinte ale lui Meister Eckhart, azi, pe ecranul
calculatorului meu, la șase secole după ce au fost scrise; pe
care fiecare călător ar trebui să le intoneze înainte de a face
primul său pas, sau să și le tatueze pe corp:
10
Atunci când sufletul vrea
Să trăiască ceva
Îşi aruncă o imagine
În faţă și
Apoi, pășește în ea.
8. Din revista Plume, numărul 62 - Pierre
Joris, exemplificând noile poetici ale traducerii
digitale:
Traducerea mecanico-omofonică orală a
primelor rânduri din „La Glace sans tain”
din Câmpurile Magnetice, de André Breton
și Philippe Soupault, folosind programul
Macspeech Dictate de recunoaștere a
limbajului.
Timp sol întârziat
Te rog sunt ușa cea mare, nimeni nu e așa a
făcut-o nu va mai fi pentru timp. Nu: doar dacă
ar fi semănat grâu într-o fișă fixă se arată fiind
și împins grosolan. Mingi de apă în toți marți
trimit unitatea IG, șase cilindri ce părere am
eu? Știam câțiva oameni el și Kerry Seth Amo;
nici o încărcare pe o criză; în a cui încercare să
compătimească el. Nu-l socoti pe Bush ca tipul
prea/bun/rău; te știe – o javră psaltică, taie
de asemenea. Reactorul datorită gândirii cu
iscusință când vor fi atât de îndrăzneți în timp
ce erau atât de proaspeți, de vreme ce sunt
livrat în cele 8800 de tablete și înlocuit este
etic pentru a noastră prăbușită în a fi o zonă în
timp ce nu afinitatea pentru electroni în tabelul
periodic.
Ia-ți-le pe ale tale patru, voluntarii pe sculă
strică spălătoriile de haine pe cât de extinsă
este aceea. Ozal însă palatul puchinos o zi.
Pentru noi, și Leo, cine ar trebui să meargă,
NOMADISM
furtuna cu fulgere McBeth produce un robot sau. Mai puțin
voios invizibil și factură.
Datele au instalat o întrebuințare, vești despre cele două
încărcături Colin Digital au crescut bine în anul său fiscal.
Înainte nu e nevoie să aperi un gol pentru Viva unic fii atent
la aceea, CCA ar putea deține conștiință. Este o masă ar
spera la această sâmbătă apărată decât eu, și o doare ce
faci când vine Lagasse Kool-Aid dacă evenimentul fii pentru
cascadele Nepal. ENIAC a prezis că se va afilia vor pune
de-o parte ce se va deschide într-un Danny Moore sigilat,
predispus spre a pune o.
Lasă canoea poartă în special ca să mă vezi așa. Un copii
mai tineri ce: ENIAC Curtis ai văzut a fost învins de o părere
despre o proprietate ascunsă legată de BM. Nevoia crucială
ei bine de când cu cele 12 tone dar păstrează Pinto-ul la.
Aproximativul, pe ZD TV al unui clic devalorizat emite:
sigur discreditat pentru a trage doză normală de gând cu o
cameră sigilată poți muzica.
11
9. Notă de subsol la [nota de subsol nr. 25
în Nomadosofia lui MARGENTO] Gellu Naum
Descrierea turnului
... cu ghearele înfipte în copac... o imagine
percutantă: violență, chin, absență ... şi să nu
uităm nici de copac. Citeam nişte studii recente
care susțin existența unei rețele de micorize -
fungi ce trimit tuburi, asemănătoare funigeilor,
numite hife, care, conform unei surse, intră în
sol și se leagă de vârfurile rădăcinilor plantelor,
la nivel celular, formând o superbă structură
complexă și cooperantă. Apoi, un fel de rețea
socială, subterană la propriu, în care copacii
schimbă/împărtășesc informația referitoare
la disponibilitatea resurselor (zahăr, azot
și fosfor), avertizează asupra amenințărilor
iminente (ex. afide); vedem chiar și o formă de
altruism sau martiriu: de exemplu, un copac
pe moarte s-ar putea lipsi de resursele sale în
folosul comunității, sau un butaș tânăr într-un
tufăriș puternic umbrit ar putea fi ajutat cu
resurse suplimentare de către vecinii săi mai
puternici. Cât de departe putem fi de percepția
durerii, sau a bucuriei? Și așa, cineva își re-
imaginează aceste urme de gheare, efectul lor
asupra copacului, ca pe o întâmplare în cadrul
comunităţii: transmite de la un prieten la altul
într-un fel de informare fungicidă, sau ciripit.
Între timp, deasupra, murmurul crengilor,
gesticulările isterice ale frunzelor în vântul
invizibil - imagini poetice ale suferinței sau ale
fricii, curând validate, de știință?
NOMADISM
Poemul graf După Nomadosofia.
Spații vectoriale și rețele sursă-țintă:
fragmente de poetică operațională
MARGENTO
=== === ===
Dear Ma’am, dear Prof Chris
I trained my model on Trofi
metaphor data. The results are even
better than we got on Shutova’s
dataset. I am getting an accuracy
of 79.00% (RandomForest).
Baseline is 58.42% (by ZeroR).
Birke (who built Trofi) got 64%
accuracy on this data. This
also confirms that my subject
identification (or sentence
compression) algorithm is working
well. I can easily find subjects
or focus words by using “dobj”,
“nsubj” & “nsubjpass” parser
associations. I am using Stanford
NLP parser for this.It also confirms
that Vector Difference method is
indeed helping in identification of
metaphors. Now I will work on our
PoFo poetry metaphor corpus & try
to increase its precision & recall
to get comparable accuracy as
established with Trofi & Shutova
data.  atât turneul din viața reală cât și rutele generate de algoritmii noștri
12
[Ca parte a proiectului Poemul graf, echipa noastră utilizează
instrumentele create (în cadrul mai amplu teoretic și operațional legat
de teoria grafurilor) într-o aplicație particulară la poemele și fragmentele
de proză citite în turneul CROWD Omnibus 2016. De vreme ce atât
turneul propriu-zis cât și aplicația de mapare online au fost concepute ca
o călătorie interactivă a scriitorilor și scrierilor acestora prin Europa, noi
am avut ideea unei abordări prin care accentul existent pe mobilitate și
traversarea granițelor să fie translatat înspre un model chiar mai dinamic,
fluid, fluctuant și volatil. Noțiunea pe care se bazează metoda noastră
este cea a rețelelor s-t (sursă-țintă, mai cunoscute și ca sursă-destinație,
sau robinet sursă – canal de scurgere), a căror aplicabilitate în viața reală
variază de la sisteme de conducte la rețele de transport și în care cele mai
semnificative variabilele sunt fluxul și tăietura și operațiile sau aplicațiile
vizându-le pe acestea, în principal cele legate de calcularea fluxului
maxim sau, echivalent, a tăieturii minime. Printre potențialele avantaje,
o asemenea abordare face posibile nu numai explorarea și cuantificarea
elementelor comune între diverse texte și corpusuri din cadrul turneului
CROWD – de care e nevoie în calcularea capacității fiecărei muchii (sau
„conducte”) a rețelei, necesare în estimarea fluxului sau a tăieturii – dar
și (re)vizitarea hărții sau deplasarea pe hartă și de-a lungul itinerariului
în orice direcție sau ordine (im)posibilă, astfel deturnând și completând
turneul real cu un număr copleșitor de rute și traiectorii alternative,
multidirecționale, mai lungi sau mai scurte, mai directe sau mai ocolite...
Dar în afară de aceste analize automatizate, poetul din echipa noastră
a început să compileze noi poeme ce declanșează fluxuri proprii în
rețeaua de localități, poeme și poeți, trasând astfel niște itinerarii ale sale,
idiosincratice, de-a lungul cărora se exploatează, dar se și subminează,
NOMADISM 13
=== și fluxurile astfel ierarhizate computațional. Poetul a conceput aceste
Summary poeme ca (o mulțime de) itinerariu(/ii) persona(l)(e), dar de vreme ce
=== compilarea lor implică și ea, nu mai puțin, o consistentă componentă
algoritmică și computațională, alți poeți ar putea la rându-le să aplice
Correctly Classified Instances: (părți din) această metodă pentru generarea propriilor poeme/rute de
2799 traversare a prezentelor – sau altor – hărți. În ceea ce urmează, poetul
Incorrectly Classified Instances: își descrie modul său persona(l) de compilare, constând din două părți,
744 una algoritmică generic aplicabilă, și alta mai calată pe articularea proprii
Kappa statistic: poetici reflexive.]
0.5554 Reprezentăm fiecare text într-un spațiu vectorial n-dimensional unde n
Mean absolute error: este numărul de cuvinte din întreg corpusul. Fiecare poem sau fragment
0.3224 de proză din corpus – în acest caz particular textele citite/performate în
Root mean squared error: cadrul CROWD Omnibus Tour – devine astfel un vector în care fiecare
0.3888 element indică dacă un anumit cuvânt (din mulțimea tuturor cuvintelor
Relative absolute error: corpusului) apare sau nu în acel poem anume, iar dacă da (valoarea
66.3664 este diferită de zero), anume de câte ori apare (metodă numită „sac
Root relative squared error: de cuvinte”, mai exact tf-BOW, sac de cuvinte cu frecvența termenilor).
78.8874 După care, efectuăm analiza în componente principale a acelui spațiu – o
Total Number of Instances: metodă folosită pentru reducerea dimensiunilor spațiului de caracteristici
3543 inițial prin proiecția pe un subspațiu – și alegem numai trei componente,
cele care redau cea mai mare parte a variabilității (renunțăm, deci, la cele
=== care transmit cea mai puțină informație legată de distribuția datelor).
Detailed Accuracy By Class Pentru a compila un poem persona(l) – ca parte a unui ciclu mai lung ce va
=== parcurge un traseu persona(l) pe harta turneului – pornim de la trei texte
ca date de intrare: unul scris de un autor anumit participant la turneu,
TP Rate altul (nou) de(spre) portretizare(a) [a] acelui scriitor (un poem despre o/
0.651 0.889 0.790 prima întâlnire cu el/ea, un text critic despre ea, sau pur și simplu o notă
FP Rate bio a sa), și un text (tot nou) din genul poezia locului, relevant unei(a sau
0.111 0349 0.250 mai multor) locații în care acea scriitoare a participat la un eveniment din
Precision turneu și/sau a fost întâlnită de poetul/utilizatorul care compilează poemul
0.807 0.782 0.792 ieșire. Toate aceste texte se reprezintă ca vectori în spațiul având drept
Recall axe cele trei componente principale selectate, coordonatele lor pe aceste
0.651 0.889 0.790 axe fiind valorile ce le definesc proprii vectori; fiecare dintre ele va deveni
F-Measure așadar o succesiune de trei numere raționale reprezentând coordonatele
0.721 0.832 0.786 pe fiecare dintre cele trei componente. Numim acest pas din procesul de
MCC compilare etapa de contracție-nondet [„contracție” din rațiuni evidente, iar
0.564 0.564 0.564 „nondet” deoarece nu există nicio cale de a determina relația dintre cele
ROC Area n dimensiuni inițiale ale spațiului de cuvinte și componentele principale
0.865 0.865 0.865 rezultate și, de asemenea, fiindcă producem un algoritm având în perspectivă
NOMADISM 14 NOMADISM 15

PRC Area evoluții non-deterministice pentru itinerariile persona(l)e – vezi discuția].
0.826 0.892 0.865 Selectăm primele opt cifre ale fiecăruia dintre cele trei numere poemenite
Class mai sus (parte întreagă și zecimale) și producem un algoritm care să
01 identifice textul/ele din corpus cu o secvență de coordonate în spațiul
inițial n-dimensional ce coincide cu cele opt cifre; output-ul acestui
algortim include și cuvintele pe ale căror axe se află respectivele
=== Confusion Matrix === coordonate [sau altfel spus, cuvintele al căror număr de apariții în acel(e)
959  514 |    a = 0 text(e) este indentic cu o anume cifră dintre cele opt]. Dacă nu există un
230 1840 |    b = 1 asemenea text, algoritmul va proceda la inserarea progresivă de spații
între cifre (dând voie astfel unui număr crescător de axe – axe pe care nu
Regards, vor fi coordonate specificate pentru textul pe care îl caută algoritmul – să
Vaibhav. se interpună între cele pe care încercăm să le localizăm) până găsește
primul text care îndeplinește condițiile date; iar datele de ieșire ale
=== === === algoritmului vor consta atât din textul respectiv cât și din cuvintele pe
ale căror axe se regăsesc valorile respective. Dacă algoritmul nu poate
Hi Prof Chris, produce un text din corpus după ce toate opțiunile au fost epuizate,
recurge apoi la eliminarea succesivă a câte unei cifre din secvența de
Great to hear from you! A new opt și la căutarea unei congruențe în spațiul vectorial cu secvența de
(better) video is available at this cifre redusă, până reperează textul(/ele) corespunzător(/oare). Pentru
link. I’d feel honored to have this locurile libere apărute după eliminarea cifrelor de la pasul tocmai descris,
video incorporated in your poem- algoritmul va alege în mod aleatoriu cuvinte din textul reperat și furnizat
manifesto and being cited there. ca output, cuvinte diferite de cele corespunzând cifrelor care au rămas
By the way, you can count on neeliminate.
me to work together on TAMALE
projects related to Poetry Research Numim acest pas al procesului etapa de spec-expansiune – iar algoritmul
Networks. Follows an explanation of corespunzător Algoritm de Spec-Expansiune –, denumire legată de faptul
the produced graph: că implică o proiectare a coordonatelor de pe axele celor trei componente
principale înapoi pe pe spațiul n-dimensional inițial în timp ce caută
Context: Publications in Web of textele, cuvinte(-axe)le și sunetele specifice corespunzând celor pe care
Science + ACM Digital Library from se va baza output-ul, poemul persona(l).
1974 to 2016
Topic: Poetry Poemul de ieșire persona(l) va fi astfel modelat pe o matrice reprezentând
Field: Computer Science cele trei poeme date-de-intrare (poemul ales din autorul respectiv,
Nodes: Authors = 563 poemul portret/întâlnire cu autorul respectiv, și textul de poezie a locului)
Edges: Co-authorship = 428 cu coordonatele lor pe axele componentelor principale (coordnate
Directed graph: from Author to Co- desemnate mai jos cu x, y și z), mai exact primele opt cifre ale acestor
Author coordonate, partea de număr întreg urmată de zecimale. Vom numi
Network Overview această matrice 3D-3P (reprezentând coordonatele în 3-Dimensiuni ale
Average Degree: 0.76 celor trei Poeme input). Prima coloană a matricei va consta deci (de sus
Avg. Weighted Degree: 0.808
Network Diameter: 3
Graph Density: 0.167
Modularity: 0.987
Connected Components: 197
Avg. Clustering Coefficient: 0.024
Avg. Path Length: 1.115     câte un text (din corpus) corespunzând primelor opt, următoarelor opt și,
Next steps:
1. Considering the introduction of
other databases, like ACM (123
publications).
2. Including lat/long feature in
order to prepare a chronological-
geographic graph.
3. Working on predictions (Link
Prediction for the near future)
That’s all for now. I hope it can be
useful for a relevant research. Who
knows?!
Enjoy your Family Day and thank
you so much,
Romualdo
=== === ===
Dear Prof Chris,
Thanks for sharing this paper. I
have read it before but I again read
it (keeping the metaphor task in
mind). I will apply vector averaging
to words in a phrase in order to
capture the whole context. We do
not need to identify multi-word
expressions but just the contrast
between words in a sentence in
în jos) din coordonata x (primele opt cifre ale acesteia) a primului poem
input, urmată de x-ul celui de-al doilea poem input, și de x-ul poemului
trei. A doua coloană: y-ul primului poem, y-ul celui de-al doilea poem, și
y-ul celui de-al treilea; coloana a treia: z-ul primului poem, z-ul celui de-al
doilea și z-ul numărul trei. Algoritmul de Spec-Expansiune descris mai
sus va produce câte un cuvânt pentru fiecare element al Matricei 3D-3P și
respectiv, ultimelor opt elemente, pe fiecare coloană.
Autorul/compilatorul poate folosi aceste date – rezultate prin intermediul
modelului spațial vectorial (VSM), analiza pe componente principale
(PCA) (în special operațiunea de Contracție-Nondet aplicată celor trei
poeme input), și outputul Algoritmului Spec-Expansiv (procesând aceleași
trei poeme pe care le proiectează pe spațiul n-dimensional inițial) – în
compilarea poemului persona(l) în orice mod, după propriile preferințe și
strategii.
Aici vom face doar o conturare succintă a metodei particulare folosite de
MARGENTO ca unul dintr-o miriadă de moduri posibile de a folosi aceste
date, dar înainte de a face asta vom mai zăbovi doar cât să mai răspundem
la o întrebare ce se pune poate de la sine în urma scurtei expuneri de mai
sus. De ce am creat și aplicat anume acești algoritmi pentru obținerea de
date utilizabile într-un posibil poem persona(l)?
Intenția noastră a fost ca, din capul locului, poemul persona(l) să
funcționeze ca o alternativă, dacă nu chiar ca o (contra)parte subversivă
atât a corpusului CROWD (inclusiv a modului de selecție și asamblare ce
a stat la baza acestuia) cât și a propriului nostru tratament computațional
aplicat respectivului corpus. În prima privință, fiecare poem persona(l) se
bazează pe trei poeme (de input), dintre care doar unul aparține corpus-
ului, în timp ce celelalte două sunt scrise/generate de compilator [și/sau
de altc(in)eva] și adăugate acestuia numai pe durata aplicației Algoritmilor
de Contracție-Nondet și Spec-Expansiune. Outputul, poemul persona(l),
se va baza așadar pe niște experiențe legate de turneul propriu-zis, în
timp ce corpusul constă din texte în general irelevante relativ la diversele
locuri de pe traseu sau la interacțiunea dintre autor și ceilalți participanți
(sau organizatori).
În ceea ce privește abordarea noastră computațională, aceasta a implicat
procesarea datelor din corpus ca [mulțime (de)] rețea(/ele) s-t și a
NOMADISM 16 NOMADISM 17

order to identify a metaphor. For produs anumite ierarhizări bazate pe numerizare și calcul. Deși această it be faster to make a new topic să genereze un (ciclu de) poem(e) care, în răspăr cu tradiția de decenii a
example: metodă produce rute alternative la cele efective din turneul CROWD, ea classifier, or continue with reusing poeziei digitale, în loc să extragă și să permuteze sau combine elemente
singularizează oricum anumite poeme și localități ca fiind „surse” sau his dintr-o anumită bază de date [sau (culegere de) text(e) sursă], plonjează
“machines are the animals of the „ținte” (ori „guri de scurgere”) ale fluxului(/rilor) maxim(e) din cadrul project? în aceasta, și o extinde. În fapt, poemul persona(l) este o bază de date
americans” (diverselor porțiuni ale) rețelei. Rutele parcurse de poetul-compilator în What do you think of me using el însuși în cel puțin două privințe. Mai întâi, prin trasarea unui itinerariu
noun1 = machines generarea poemului său persona(l), ca și itinerariile pe care acest poem gensim and/or sense2vec to first (mulțime) de poeme, persoane și localități care, fiind ori parte din, ori
noun2 = animals le va trasa pot fi, însă, total independente atât de cele reale cât și de cele make vector space relevante pentru datele inițiale, constituie totodată și o nouă mulțime
verb = are reprezentând datele de ieșire ale aplicațiilor de calcul al fluxului maxim/ representations of each poem, then de date. Și, în al doilea rând (mai important), prin faptul că sunt scrise/
Earlier, my algorithm ignored the tăieturii minime create de echipa noastră. we can find the basis vectors for generate/compilate într-o formă consonată cu reprezentarea axial-
word “americans”. But, now I will each vector spațială a datelor și având un conținut care contractă și dilată, extrage și
find vector average of animals & În utilizarea de către MARGENTO a datelor de ieșire ale algoritmilor, space and then we can look at the extinde, sintetizează și-nmulțește datele inițiale și cele nou adăugate.
americans. fiecare element al matricei este înlocuit de o (secvență de) literă(/e) collinearity of the basis vectors
noun1 = machines sau fonem(e) – maxim o silabă per element de matrice – din cuvântul between the Jenan Selçuk
noun2 = average(animal, pe care i-l atribuie Algoritmul de Spec-Expansiune. Compilatorul alege poems?  Do you think collinearity of (din Kaza (2003))
americans) aceste foneme astfel încât să formeze cuvinte și/sau secvențe (înșelător) basis vectors can Smochinul
verb = are coerente de simboluri de-a lungul coloanelor și/sau rândurilor din 3D-3P, be used in the graph?
menținând inclusiv configurația matricei pentru a alinia și vizualiza astfel Sunt un copac, un smochin
Now I will find the vector difference atât Contracția-Nondet (odată cu analliza în componente principale) cât Let’s talk on Thursday, într-un cimitir din Mesaoria.
of noun1 & noun2 in order to și Spec-Expansiunea (în spațiul vectorial n-dimensional). O provocare Bryan Civilizații zac la umbra mea,
classify metaphor or not. Maybe importantă așadar este inițializarea unui (număr de) flux(uri) de-a lungul osemintele lor
this approach works. Will update coloanelor și, transveral, pe rândurile poemului output și, în consecință, === === === rădăcinile mele.
shortly. descoperirea, explorarea și exprimarea diverselor (im)posibile conexiuni,
fluctuații și fluențe dintre cele trei poeme input, ca și între acestea, pe de Dear Chris and Dr. Inkpen, Patruzeci de sclavi cu părul creț
Regards, o parte, și celelalte poeme din corpus, pe de altă parte (în special cele au vâslit
Vaibhav. semnalate de Algoritmul de Spec-Expansiune). În mod natural, poate, Sorry it’s taken me so long to write. să ne aducă din Egipt.
cele mai puternice ispite sunt ori să folosești în primul rând cuvinte I was trying to finish up the meter Bunicul meu un elen cu cercel în ureche
=== === === sau foneme luate din sau alcătuind (distorsionând) cuvinte din primul and it is about 99% finished now, I cel ce m-a circumcis un frizer turcit otoman
poem input [cel provenit de la autorul ales din corpus, de la „Celălalt” just have to make the results print pedofil.
Hi Chris, (în exemplul de față Jenan Selçuk)], ori să te inspiri exclusiv din datele out in a more readable way (right Am ucenicit
de ieșire ale Spec-Expansiunii și să neglijezi poemul(/ele) input cu now the results print out as a list of primăverile cu Afrodita
I haven’t figured it out yet.  I was desăvârșire. Vrem să rezolvăm această dilemă odată pentru totdeauna, numpy arrays...). I started working iernile cu Zenon.
having a hard time understanding putem alterna opțiunile, putem (sau cât de „sexy” ar fi să) (nu) alegem on the bag of words, but haven’t
what to do (nici)una dintre ele? gotten very far. And right now I am Poate nu v-ați dat seama,
with Andres’s code.  I also have feeling stressed about my exams, so Le-am slujit de model arhitecților lusignieni.
a midterm today so I have been Există – nu în cele din urmă – o poetică a datelor în această metodă, I am not sure how much more I can De la negustorii venețieni am moștenit
studying for that.  I prin faptul că actuala tranziție paradigmatică de la document la bază de get done in the next few of weeks. limba asta dulce,
am not sure what the best approach date își găsește replica în modul în care poemul persona(l) este produsul I can show you what the results slăbiciunea pentru plăceri
would be with respect to his project.  structurii datelor și al reprezentărilor computaționale ale acestora. Mai of the meter detection look like. romanobizantină…
Would mult, Algoritmii de Contracție-Nondet și Spec-Expansiune au ca menire I included just the first two lines O creație britanică
NOMADISM 18 NOMADISM 19

because the output is hard to read, exhibițiunea features of the meter are randomly Poemele din baza de date CROWD redate ca output de către algortimii
but there is a picture lower down. de sindromuri de personalitate multiplă. generated. They could be learned, Contracție-Nondet și Spec-Expansiune la un input constând din analiza pe
Din când în când but I would need some kind componente principale ale celor trei poeme de mai sus [fiecare titlu urmat
The first two lines of Sonnet 1: prezumția că sunt un om, of labelled data. I think audio de cuvintele puse în evidență în procesul poemului persona(l)]:
From fairest creatures we desire cu cât mai multe pupături în cur files could be used, I attached “[One picture and I am lost]” de Mathias Traxler [“bath,” “(in)dependent,”
increase,  cu atât mai dulce mi-e minciuna. a superimposition of an audio “picture,” “personal,” etc.], Artur Becker, “Through Germany by Train”
That thereby beauty’s rose might Paranoia recording of Sonnet 1 with the [“abroad,” “god,” “water”], Andrea Inglese “[Inventory of lost flesh]”
never die,  din pânză de drapel, o cămașă de forță metrical stress. It might be a [“meek,” “food,” “elementary,” etc.], Katariina Vuorinen, “What fills up our
made in Grecia hard time series to learn, but with heads, the moon, and everything” [“key,” “gods,” “color,” etc.], Jaap Blonk,
0.0019428380525740676, made in Turcia: the right discretization... maybe “Let’s Go Out” [“yeast,” “road,” “go,” “land,” etc.], Alev Adil, “The Future
0.011349779450525654, război văd doable? The red time series is from Price of Love” [“love,” “go,” “suicide,” “war,” etc.], “words” de Benediktas
0.00425616729394712, când mă uit în apă! the audio recording and the blue Januševičius [“sown,” “hell,” “pricey,” “hear,” etc.], Emilio Alvarez, “The
0.00425616729394712, is from the metrical stress. I know rain pours on Ourense yet again” [“coin,” “road,” “ear,” “abyss,” etc.], Eino
0.013287250229339515, MARGENTO that people do machine learning on Santanen, “Banknote Poetry” [“Euro,” “Finland,” “karaoke,” etc.]
0.004982718836002317, @i(n)mUnIch€go (#JenanSelçuk) voice recognition tasks, do you think
0.004982718836002317, sun Ag erM the work required here would be MARGENTO
0.006571725798997916, tUn l la similar to that? Con-cer(ier)tarea lui Jenan Selçuk
0.006891517403367751, t fi (i)nd N (®o)mad (b)a(h)n
0.018377379742314005, ur n a Regards, Oi in stră
0.006891517403367751, cc G co Me tur is in
0.0064946013259977705, ip er l(ad)o ci(ne) ra i
0.01731893686932739, rio st afa Ru i [gra(f)(i)n(€)
0.0064946013259977705, Tot ras cer $i e (s/p)t
0.0064946013259977705 o sse ea ai [a(u)to]l ah(t)
0.0008650878970637243, mana go(m def sp i ©at
0.006358487076925266, ut ΘN)og Am er€a le (c)€res
0.016955965538467378, or lema iL căde ma cu(la)t
0.006358487076925266, scri ps i(χ)e ai@ s per
0.017544690073156698, ind (a(£))m in net ab son
0.006579258777433761, des ort p in (b)a nal
0.01658449855307607, pref om arc d€p ©th o(ba)n
0.006219186957403525, or an b en amie aN(t
0.015559146835523239, ma s ere dențI sus i)kEA
0.015929161954664064, no pr b de(us)a da m
0.005973435732999023, (e®Ø)rilor e om pA ra a(i)
0.005973435732999023, Π ale€ ban tRa pa scaN
0.016736617893412263 er® a(t(in) ime s ®inții ia
dut or) nic T a(n)de ®m(n)e]le
The weights for the different peD E @ieri oc(hi) tot g(he)on

„Nomadismul lui Chris Tanasescu n-a rămas
însă fără ecou în planul creației propriu-zise.
Astfel, încă de la volumul său de debut, apărut
la Iași, în 1994 (La răsăritul temniței), autorul
se revendica explicit de la o tradiție poetică
retoric-vizionară și spectaculară, cu rădăcini
în cultura veche românească și bizantină,
balcanică, dar și în marile literaturi ale lumii,
mai mult sau mai puțin exotice, pe care pare
să le fi parcurs, rimbaldian, „littéralement et
dans tous les sens”. Acest prim volum al lui
Chris sintetizează o experiență existențială
și culturală marcată de contextul istoric, cel
al perioadei de tranziție de la comunism la
postcomunism, ceea ce explică refugiul explicit
în imaginația livrescă și într-o comunitate
utopică, proiectată ca patrie adoptivă a
spiritului undeva, departe de trivialitatea
realităților socio-politice din epocă. Deși
publicată după România cu amănuntul (2008),
Hermaia (2009) ilustrează un moment singular
în evoluția scrisului lui Chris Tanasescu, în care
autorul a experimentat o formă de dialog cu
pictura lui Grigore Negrescu, în perioada de
constituire și de afirmare a trupei MARGENTO.
Cartea e impregnată de un simbolism alchimic
ce trădează în punctul de pornire influența
lui Gellu Naum, căruia Chris i-a fost o vreme
discipol, îndepărtându-se însă aproape complet
de orice fel de model pentru a experimenta
finalmente un limbaj analogic, de semne pure,
explorate muzical-matematic. Nu întâmplător,
imaginile care însoțesc textul reflectă un
principiu compozițional de ordin muzical, și nu
plastic, figurativ. În treacăt fie zis, preeminența
ritmului în textele lui Chris Tanasescu va fi fost
determinată, cred eu, și de impactul major pe
care l-a avut muzica legendarei formații rock
20 21
Led Zeppelin în formarea personalității sale creatoare. provocat de intervențiile unor prieteni-poeți, chemați să intre în trupă și să participe efectiv la show.
Într-adevăr, un fel de Jimmy Page visa și Tom să fie încă
din tinerețe, căutând în juru-i parteneri la fel de receptivi La un nivel de performanță poetică și mai ridicat se află următorul volum, Nomadosofia/ Nomadosophy, pe
și de geniali ca Robert Anthony Plant, John Bonham sau care autorul nici nu-l mai semnează cu numele său, înlocuit de acum cu numele trupei – trupa constituind
John Paul Jones. Așa se explică, cred eu, și ponderea primul cerc comunitar cu care personalitatea sa ajunge să se confunde în mod deliberat, anticipând proiecția
mult mai mare a muzicienilor profesioniști în trupă, de universalistă a unui poem scris de întreaga umanitate. Nomadismul definește așadar atât condiția omului,
la Costin Dumitrache și Valentin Baicu la Marina Gingirof sortit să călătorească mereu ca să se cunoască pe sine, cât și condiția poeziei, care nu este altceva, în ultim
și Maria Răducanu (în a cărei voce cu inflexiuni abisale resort, decât jurnalul simbolic al acestei călătorii interioare. Scoțând deci poezia din orizontul constrângător
recunoaștem parcă timbrul inconfundabil al lui Plant). al esteticului, dar fără a ieși totuși dintre hotarele lui, Chris Tanasescu reușește performanța de a fi original
Hermaia rămâne o carte unică în literatura noastră, dar și chiar și atunci când nu face altceva decât să parafrazeze, precum clasicii de odinioară. În fapt, acest principiu
în poezia lui Chris Tanasescu, care a renunțat ulterior la al parafrazei, care definește parțial proiectul său poetic de ultimă oră, deschide o cale de acces către o
paradigma „hermetică” în favoarea unei modalități poetice productivitate practic nelimitată, căreia poetul va trebui să-i pună cumva frâu, pentru a nu cădea în manieră.
integratoare, care să includă deopotrivă concretul și Cum însă finalitatea scrisului nu este aici estetică, ci existențială, sunt convins că autorul Nomadosofiei nu-și va
abstractul, biograficul și metafizicul, lumea fenomenală și sfârși călătoria prea curând. Căci înțelepciunea e mereu călătoare.”
cea a ideilor ș.a.m.d.
(Antonio Patraş)
Mult mai ancorată în lumea realităților concrete, sociale,
e poezia din volumul România cu amănuntul (2008),
apărut la un deceniu și jumătate distanță de cartea de
debut a poetului născut la Brăila, cu precizarea că aici
se decantează, după o lungă gestație, în secvențe cu un
caracter epic mai pronunțat, fără lirismul de odinioară,
istoria lipsită de orizont a vieții cotidiene în postcomunism.
Deși a trecut aproape neobservat în presa culturală,
volumul acesta trata într-o manieră revoluționară tema
apartenenței la etnosul românesc, de care poetul nu
s-a dezis niciodată (în 1992 voia să meargă pe front, în
Transnistria), reconfigurându-l însă în forme și modalități
poetice inedite, explicate ulterior teoretic într-o serie de
eseuri și texte-manifest, precum cel despre poemul-graf,
revendicat explicit ca artă poetică. Pe aceeași linie se înscrie
și splendidul experiment poetic din volumul Cartea de la
Curtea și alte 9 topologii (2010), în care Chris Tanasescu
își dă măsura talentului său excepțional, de poet bilingv ce
compune cu egală îndemânare și în română și în engleză,
traducând în propriul idiom, „christanasescian”, limbaje
dintre cele mai variate, pentru a orchestra apoi, în final, un
jam-session de toată frumusețea, provocând și lăsându-se
 22 23

Limbajul începutului

Marc Vincenz
Traducere de MARGENTO și Marius Surleac

Wunderkammer

Creaturi ordonate, Zei meticuloși, bibliotecari în sertarul lui, clasificat, secunde - ceea ce asigură conținut Ce spui de o cosmogonie ce ține cozii de linx sau carapacei
suspecte de haos, ai cunoașterii,păstrători ai ajust etichetat, împărțind spațiul în un înțeles și o definiție, piept cerurilor, penei de fenix de scarabeu - acel tărâm organizat
așteptând imuabila atelor legi ale naturii, locuri un sens pentru tot. și ganglionilor unui balaur, de secvențe predeterminate,
ordine pe Pământ. cu fiecare lucru și timpul comestibil în minute,
Precum în cer ...

un muzeu unde poate fi văzut totul faptei. Ce wunderkammer de viziuni. O structură iluminată Și ce-i cu nesecatele fire topografia spiritului, pe sub să-l absoarbă? Astfel încât adânc
cu proprii tăi ochi. Decorul pentru punerea în scenă a fricii a intenției. Dar ce se întâmplă când de apă, ce sapă în stâncă ducând numele împrumutate ale întipărita nemurire ar fi cenușa
de care-i nevoie în orice poveste, și a dorinței, o arhivă de pasiuni spectatorii au plecat? cu ele memoria timpului, înțelepților antici din care crește existența -
locul ce au devorat textul până

un silogism pe care ne bazăm

sătui de informația manevrată,
sătui de exilul autoimpus.

Limbajul începutului

Apă neînfricată simplu visător brațe tandre, de semne chipurile le dizolvă.

oglindind cerul, de nori elefantici, cărți arcuite în semne -
NOMADISM
Dincolo de nomadism:
o ecosofie
Adrian Tudurachi
Fascinația contemporană a câmpului artistic
și literar pentru temele nomadismului e
ușor de explicat. Există, mai întâi, o veche
sensibilitate față de figura boemei, care
coboară până în secolul al XIX-lea. Pentru
autorii romantici boema, cuvântul care trimitea
direct la condiția țiganului, ilustra statutul
marginal, nerecunoscut social și instituțional
al efortului creator. Erau „țigani” artiștii pentru
că o constelație de instituții care le încadrau
și asigurau existențele dispăruse odată cu
prăbușirea sistemului de academii și bresle
fondate în Evul Mediu și perpetuate de prima
modernitate. Spus simplu, nomadismul
traducea prin metaforă o excludere
economică. Iar impactul său asupra modului
de reprezentare a comunităților artistice de-a
lungul secolului al XX-lea a fost decisiv: toate
asocierile de creatori au codificat în propria lor
solidaritate boema, excluderea socială – chiar
și atunci când acest lucru nu s-a spus explicit.
La distanță de aproape 150 de ani, lumea
artei a revenit la metafora nomadismului
pentru a-l reprezenta pe artistul mondializat,
cel care s-a desprins de corpul literaturii
naționale și refuză să se mai regăsească în
orice identitate etnică prestabilită. Acesta
24
e al doilea moment de sensibilitate a câmpului artei la
figurile „țigăniei”. El se produce pe un suport politic: cel
al interpretării nomadismului, în termenii lui Deleuze și
Guattari din Mille plateaux, ca „mașină de război” împotriva
Statului – adică un instrument de opoziție față de dominație
și autoritate. În literatură, această figură a libertății politice
a devenit metafora cea mai radicală care ilustra detașarea
scriitorului de corpul național, depășind prin implicații
metafora „exilului” sau pe aceea a „migrației”. Scriitorul
care se concepe în exil are un sentiment puternic al locului
de origine din care a fost silit să plece; scriitorul care se
imaginează pe sine ca migrant perpetuează o reprezentare
idealizantă a destinației sale finale. În schimb, nomadul
ilustrează libertatea celui care nu mai recunoaște niciun
atașament cultural, care se bucură de mișcarea neîngrădită
între culturi, limbi și popoare, fără înrădăcinare într-un
punct de plecare și fără ancoraj într-un liman. În 150 de
ani, sensul nomadismului în domeniul artistic s-a răsturnat,
transformându-se, dintr-o excludere economică forțată,
într-o eliberare politică dorită – și, dintr-o condiționare
negativă a actului creator, într-una pozitivă. Însă interesant
rămâne aici faptul că el continuă să definească locul
artei în societate, prin figuri ale libertății absolute, ale
marginalității și ale emancipării sociale; chiar dacă, între
timp, marginea socială a devenit margine națională și etnică,
excluderea economică a căpătat o dimensiune hotărât
politică, și melancolia mizeriei creatoare a devenit dorință
revoluționară „schizoidă”. O anume „țigănie” traduce
NOMADISM
pentru noi de aproape două secole situarea în
avangardă a celui care, prin creație, pune sub
interogație întregul proiect social.
La prima vedere, Chris Tănăsescu e un caz de
manual. Pe de-o parte, acționând în numele
unei comunități de poeți (MARGENTO),
reprezintă marginalitatea și enclavizarea
gestului artist, „boema”. De cealaltă parte, el
însuși cu o viață dusă pe mai multe continente
și cu o carieră de poet internațional reprezintă
libertatea postnațională și condiția scriitorului
mondializat. Cele mai multe dintre poeziile
sale sunt în engleză, Nomadosofia e un
volum bilingv, versurile sale alătură neîncetat
experiențe din mai multe culturi și spații
geografice. El este „nomad”, deci, prin alegere
existențială și prin profil sociologic. Totuși,
înainte de a proclama Nomadosofia ca expresie
perfectă și completă a ideologiei nomadismului
(Amselle 2011), țin să observ că, urmărită în
detaliul ei, experiența relatată are un sens
diferit.
Plec chiar de la o tehnică, specifică gândirii
nomade, de hibridizare lingvistică: intersectarea
a două sau mai mult limbi în aceeași secvență.
Un fragment din poemul Europa. Epitalam
țigănesc se intitulează bucurești-budapeșt.
nicăieri mai acasă. Ce vrea să spună prin
„acasă” se vede câteva versuri mai jos: în
orașul străin, nomadul, cel aflat în călătorie,
descoperă o realitate familiară.„Parcă nicăieri
nu ne-am simțit mai acasă./ Asta de unde ai
mai scos-o?, aud,/ așa aș crede, de fapt e-o
replică/ de undeva din noapte, în ungurește”
(MARGENTO 2012, 14). Poezia creează efecte
de derapaj lingvistic, pe baza unei sonorități
asemănătoare: o replică pe care te amăgești că
25
o înțelegi, confundând-o cu o altă replică din propria limbă;
o regăsire (falsă) într-o limbă străină a unei limbi cunoscute.
Aceasta era de altfel și valoarea binomului din titlu,
bucurești-budapeșt, care incită la asimilarea celor două
capitale. Nu e singurul loc din Nomadosofia. Pentru un țigan
din Corul țânțarilor, Las Vegas-ul se lasă atât de convenabil
descifrat prin „veghe”: „Muilie-n ruj de la las veghea”
(MARGENTO 2012, 26). Un poem cu impresii australiene
se joacă cu rezonanțele accidentale dintre numele unui
ciclon local și numele orașului Iași: „Vine ciclonul/ Pe
nume Yasi/ dar nu/ la Iași, ci-n aus/ tralia – casă,/ zici tu/
și pentru ieșeni” (MARGENTO 2012, 276). Important în
asemenea cazuri – și cheia acestei tehnici de hibridizare – e
faptul că deriva lingvistică urmează întotdeauna o căutare
a cunoscutului. În mod evident, Iași, numele descoperit în
forma unui fenomen meteorologic, nu e unul indiferent. Este
„acasă”. La fel cum e și București, aflat în numele capitalei
maghiare, sau replica – românească – „Parcă nicăieri nu ne-
am simțit mai acasă” auzită într-o frază rostită în ungurește.
Gilles Deleuze, care a descris „procedeul” prin care o
limbă e citită/ ascultată într-o altă limbă într-o prefață din
1970 la cartea celebră a lui Louis Wolfson, Le schizo et les
langues, avea în vedere o situație diferită. Louis Wolfson,
schizofrenicul care nu își suportă propria limbă, introduce în
engleză paronomii întâmplătoare cu franceza sau germana:
el caută o tehnică prin care să își înstrăineze limba, să o
îndepărteze de propria sa natură (Deleuze 1970, 18-21).
Gest de alienare, pe care Deleuze îl pune la baza literaturii,
ca o artă de dedublare a limbii, de generare a straniului în
inima familiarului; gest emancipator, care urmărește să
obțină, prin ruptură, eliberarea de autoritatea maternă;
gest deteritorializant, de asemenea, care experimentează
nomadismul – aventura radicală – în mijlocul cunoscutului.
Însă dincolo de rezonanțele multiple ale acestui „procedeu”,
el se poate descrie simplu ca o tratare a limbii materne
după tiparul unei limbi străine. Chris Tănăsescu, aplicând
același „procedeu”, îi răstoarnă direcția: nu limba
maternă își descoperă valențe străine, ci limba străină își
descoperă rezonanțe materne. Poetul introduce afecțiune,
NOMADISM
familiaritate, recunoaștere, acolo unde totul
este străin. Tehnica sa rămâne una nomadă,
de reprezentare a unei aventuri, continuând
să exploreze un teritoriu străin – doar că
schemele sale de tatonare și derivă urmăresc
să domesticească și să îmblânzească.
Cum se poate domestici prin aventură?
Cum se poate realiza o familiaritate într-un
cadru al derivei, în condițiile în care toate
acțiunile și situațiile corespund unei realități a
înstrăinării? Într-o reflecție despre practicile
cotidianului, Michel de Certeau distingea
între două modalități de raportare a ființei
umane la spațiu, prin „hartă”, care notează
situația obiectivă a locurilor și prin „itinerariu”,
care definește modul subiectiv de fixare a
parcursului, înscrierea omului în spațiul pe care
îl străbate, ca o semnătură a propriei persoane
rezultată din însumarea tuturor urmelor, a
ordinii și a direcției pașilor săi (Certeau 1990,
175-179). E un stil al persoanei care se
amprentează în propriul traseu, conturând o
identitate – fragilă, volatilă, provizorie – dar
totuși o identitate. Între multele distincții pe
care le permite geopoetica, aceasta e una
dintre cele mai luminoase, pentru că vorbește
despre înscrierea stilistică a ființei umane în
aventura parcurgerii unui teritoriu. Privit din
acest unghi, nomadismul nu mai ilustrează o
experiență a pierderii și a separării, ci una a
regăsirii și reinvenției unui subiect „pe drum”.
Spune poetul în Sofia sufi sau Despre modul
de a fi pe drum: „La Iași descopeream de
multe ori/ c-am schițat semnul vărsătorului;/
apoi, la București, intersectând/ de mai multe
ori câte-un bulevard/ și făcând bucle mari la
vreun capăt/ îmi dădeam seama în timp ce
26
mergeam/ că traseul meu înscrie-n pânza/ de străzi, cu
o migală de cali/ graf un graf semănând cu litera chirilică
pentru diftongul ‘ea’// și spuneam mai târziu, așa în glumă,/
că de noël nu-i un El ci o/ Ea/...../ Da, ești acasă, vin acasă,
casa/ mea-i un sac cusut cu semne magice/ un cort spart
și o pătură tipărită/ cu arsuri de opium și-adrese de site-uri
rock/..../ închistații din zonă-s stații doar/ la care opresc să
ne-alimentăm toți/ locuim în locuri comune noi încercăm să
nu le blocăm” (MARGENTO 2012, 308).
Fundamentală pentru „înțelepciunea nomadă” pe care o
evocă Chris Tănăsescu nu e mișcarea eliberată de orice
atașamente, ci instalarea improbabilă, crearea unor legături
între ființă și mediul pe care îl străbate, în condiții de
precaritate: a regăsi un „acasă” pe drum, între străini, ca
și cum textura instalării ar fi produsă de nomadism, nu de
sedentarism. E vorba de o populare mobilă a universului
personal, o organizare a cadrului de viață și a inventarului de
obiecte intime în jurul unei deplasări. Acesta e motociclistul
din Saigon, figură a vagabondului așezat, înconjurat de toate
reperele sferei sale private – care e pe drum și în același
timp, printr-un fals paradox, se găsește la casa lui: „Ce? nu
mai pot,/ da? uh, duc tot, cu-amintirile/ cu tot cu știrile, cu
familia/ ‘n spate, pe loc” (MARGENTO 2012, 48).
Mi se pare greu de contestat faptul că Nomadosofia e
mai mult decât o poezie a nomadismului și că în versurile
ei se articulează în permanență aventura cu o obsesie a
„casei”. M-aș întreba însă care e consecința etică a unei
asemenea asocieri. Ce spune ea despre noi? Fără să vreau
cu tot dinadinsul să scot o filosofie dintr-un volum de
versuri, observ că mulți gânditori contemporani țin să ne
reamintească faptul că în câteva dintre cuvintele extrem
de importante pentru noi, cum sunt ecologia sau economia,
etimologic se găsește termenul grec pentru „acasă” – oikos.
O face de pildă Pierre Schoentjes, într-o reflecție recentă
asupra ecopoeticii, Ce qui a lieu. Essai d’écopoétique.
Constatând prezența unui „acasă” în toate formele de
NOMADISM
gândire ecologică, cercetătorul belgian susține
importanța „locului”, ca recuperare a unei
experiențe umane a spațiului (Schoentjes
2015, 15-16; 180-193). „Acasă”, ca bază a
unei ecologii, încurajează un mod de a vorbi
despre interacțiunea dintre ființă și mediu
din perspectiva instalării. O instalare, desigur,
care se face întotdeauna într-un decor străin,
pentru că teritoriile pot fi parcurse, admirate,
exploatate, provizoriu amenajate – dar
niciodată posedate; o instalare așadar după
ce au dispărut toți „autohtonii”, adică cei care
ar fi putut pretinde drepturi asupra spațiului
pe care îl locuiesc. Și tot așa, rețin interesul
lui Giorgio Agamben pentru oikos. Filosoful
italian reamintește prezența unui „acasă”
în analiza războiului civil (Agamben 2015,
17-24) sau în conceptul „economiei divine”
(Agamben 2006, 21-28) invocat într-o reflecție
în marginea dispozitivelor vieții contemporane.
În toate aceste contexte „casa” nu mai e locul
continuității de sânge în interiorul familiei
sau al intimității amorfe, al retragerii în viața
privată, ci denumește un complex de gesturi
de organizare, de gestiune și administrare
în condiții pasagere, sub semnul timpului, al
modernizării sau al războiului.
Nu e vorba așadar nici de o întoarcere acasă, de
un drum spre centru, dar nici de o voluptate a
rătăcirii. E o reinvenție a unei case în timpul și
la capătul unei experiențe a aventurii. Prin oikos
încercăm să stimulăm o atenție la atașamente,
la ceea ce ne ancorează provizoriu într-un
orizont de experiență și să gândim o știință
a integrării. Acesta e, cred, sensul în care se
orientează etosul nomad al lui Chris Tănăsescu.
A fi între străini fără să te mulțumești cu
27
condiția vagabondului, a vrea să recompui din resturi, din
ceea ce găsești, din ceea ce ți se dă și din ceea ce iei, o
casă – e sensul unei noi etici practice pe care o simbolizează
nu țiganul sau evreul, prin vagabondajul lor legendar, ci
hoțul. Cel care, într-un fel sau altul – pentru că elementele
universului său casnic nu îi mai aparțin –, fură. Hoțul devine
noul semn al unui nomadism care antrenează în călătorie un
traseu al regăsirii, care implică o înțelepciune a integrării, o
ecosofie – în replică simetrică cu aventura nomadă schizoidă
descrisă de Deleuze. Și el e în centrul mesianismului modest
al unui poem precum Fire e a fura, care anunță noua condiție
ontologică a celui care se definește nu prin ceea ce este,
ci prin ceea ce „golește”: „în urma mea lumea e ciur,/ toți
fluieră veseli în vânt –/ cuvintele mele le-nvie în guri,/ căci
eu am vidat un mormânt” (MARGENTO 2012, 194).
Agamben 2006: Giorgio Agamben, Qu’est-ce qu’un
dispositif?, traduit par Martin Rueff, Paris, Payot & Rivages,
2006.
Agamben 2015: Giorgio Agamben, La guerre civile. Pour une
théorie politique de la stasis, traduit par Joël Gayraud, Paris,
Seuil, 2015.
Amselle 2011: Jean-Loup Amselle, „Méfions nous de
l’idéologie du nomadisme”, Le Monde, 24 iunie 2011.
Certeau 1990: Michel de Certeau, „Pratiques d’espace”, in
L’invention du quotidien. 1. Arts de faire, Paris, Gallimard,
1990, pp. 139-194.
Deleuze 1970: Gilles Deleuze, „Louis Wolfson ou le procédé”
(1970), in Critique et clinique, Paris, Minuit, 1993, pp. 18-33.
Deleuze 1980: Gilles Deleuze, Felix Guattari, „1227 – Traité
de nomadologie: la machine de guerre”, in Capitalisme et
schizofrénie 2. Mille plateaux, Paris, Minuit, 1980, pp. 434-
527.
MARGENTO 2012: MARGENTO, Nomadosofia/
Nomadosophy, București, Casa de Editură Max Blecher,
2012.
Schoentjes 2015: Pierre Schoentjes, Ce qui a lieu. Essai
d’écopoétique, Wildproject, 2015.
NOMADISM
Mai este aceasta
o traducere?
Iulia Militaru
1. Poetici nomade
Ceea ce ne interesează pentru început ar fi o limpezire
a apropierii, poate stranii, dintre noțiunile de nomad/
nomadism și problematica traducerii; acea traducere
descrisă de Bogdan Ghiu pe urmele lui Derrida ca „traducere
de lucru”, traducerea care „operează pe acelaşi plan cu
originalul însuşi, prelungindu-l” – „text de lucru”, „text-
şcoală”, „text-laborator”, „text-atelier de gândire (colectiv,
deschis)”. În cartea sa, A Nomad Poetics, Pierre Joris descrie
aşa-numitele poetici nomade ca adevărate „mașini de
război”, aflate permanent în mișcare, în devenire prin și de-a
lungul teritoriilor deja ocupate, limbilor/limbajelor, culturilor
etc. Nimic nu le este mai străin decât oprirea. (1)
Și totuși, se poate susține cu ușurință că poemul nomad
va fi în acest fel expus „tăcerii”, adică imposibilității de
actualizare; supus permanent devenirii, el nu ar fi decât o
simplă stare de potențialitate. Joris introduce termenul de
”poasis”/”poem-oasis” ca o pauză în mișcarea nomadă de-a
lungul unei linii de fugă. (2)
Această semipauză/semiactualizare, sub forma poemului
nomad, amintește de pionul de go, de la Deleuze și
Guattarri, care, spre deosebire de piesa de șah, se află doar
în raporturi exterioare cu niște nebuloase/constelații pe care
le poate anihila, sincronic, în întregime. „La go e vorba de
a-ți distribui un spațiu deschis, de a ține sub control spațiul,
de a-ți rezerva posibilitatea să intervii pe neașteptate
28
(1) A nomadic poetics will cross languages, not
just translate, but write in all or any of them. If
Pound, Joyce & others have shown the way, it is
essential now to push this matter further, again,
not as collage but as a material flux of language
matter, moving in & aut of semantic & non-se-
mantic spaces, moving around & through the
features accreting as poem, a lingo-cubism that
is no longer an ”explosante fixe” as Breton de-
fined the poem, but an ”explosante mouvante”.
(Pierre Joris; A Nomad Poetics)
(2) A tension, a movement of a peculiar kind, &
not as some static resting point – it is a mo-
mentary, moving placement on a smooth space,
metonymic in relation to before & after, and not
a resting place, metaphor for the final resting
place, that transcendental parkimg lot, above or
below.
NOMADISM 29
în orice punct”: spațiul neted al jocului de go vs. spațiul striat al jocului de șah. Poemul nomad se va mișca
așadar printre limbi și limbaje, discursuri și narațiuni, fără să producă un spațiu propriu-zis, fără să strieze,
fără să actualizeze. În cele din urmă, principala problemă devine cea a reprezentării și a referentului. Acest
tip de poezie nomadă poate fi ușor confundată cu poemul autoreferențial. Însă, în timp ce, la cel din urmă
discuțiile asupra problemei reprezentării și sistemului de referință sunt centrale, în cazul poemului nomad ele
devine inutile. Pentru că nu analiza lumii pe care o deschide are vreo importanță, ci tocmai mișcarea de fugă,
de desprindere de orice sistem de reprezentare și de orice semnificație posibilă a textului (chiar dacă acestea
există, fiind o proprietate fundamentală a oricărui limbaj, de a deschide sisteme, spații de semnificare). Cu
alte cuvinte nu ne interesează niciuna din întrebările: „ce spune?/cum spune?”, mai degrabă ne va preocupa:
„cum se mișcă?/cum scapă?” din „ce spune?” sau „cum spune?”. Răspunsul la „ce spune?/cum spune?” nu
mai este relevant într-o poetică nomadă, având în vedere că el se schimbă, devine altul la fiecare mișcare/
deplasare – imposibil de prins un sens. Non-reprezentarea nu se face aici printr-o absență a reprezentării, lipsă
a referentului, ci prin fuga din orice sistem de reprezentare, din orice lume posibilă, sub forma intensităților
variabile, conexiunilor externe/interne, a contaminărilor: producere și acumulare nesfârșită de lumi vs. oprirea
oricărui proces de producere; prin folosirea mecanismelor similare.
Dacă preluăm sintagmele de „poezie nomadă”/„poetici nomade” de la Pierre Joris, vom observa că, în timp
ce așa-numita poezie nomadă se bucură de multă libertate de mișcare/transformare/devenire, traducerea
va fi mereu oprită de o limită, un punct dincolo de care este imposibil să mai înainteze pentru a nu-și pierde
semnificația.
2. Alienare şi nomadism
Spaţiul vid - Spre sfârşitul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, începe să prindă formă în discursul
medical o nouă reprezentare a ceea ce s-ar putea înţelege prin comunitate. Pe de o parte, avem o imagine
a comunităţii desprinsă din modul de funcţionare a sistemului azilar, în care nu se mai pune accentul pe
sechestrare în vederea protecţiei comunităţii (adică izolarea, scoaterea din comunitate), ci pe recuperare şi
integrare. Orice individ pentru a avea acces la o comunitate, pentru a fi integrat (situaţia bolnavilor mintal),
trebuia supus unor principii educative care aveau drept scop crearea unei identităţi conforme cu standardele
sociale, şi pe care bolnavul nu le mai respecta. Metodele erau simple: muncă, terapie medicamentoasă şi
sistemul pedepselor.
Însă, pe lângă azil, apare şi o altă structură considerată de unii medici mult mai eficientă, colonia, deşi mai greu
de realizat în special la noi. Sub forma unei mici ferme unde alienaţii duceau o viaţă obişnuită, pe modelul celei
familiale, colonia putea să funcţioneze independent sau ca o prelungire a unei instituţii azilare. Forma exclusivă
de tratament era „munca”. Deşi se vorbeşte cu încredere despre libertatea pe care o aveau aici alienaţii (vezi
Lukaszewski, Soarta nebunilor), totuşi exista un program strict, „o ordine de zi şi orare de muncă”. Alienaţii
nu se puteau plimba în voie (a hoinări fără ţintă), nu-şi puteau alege singuri activităţile pe care trebuiau să le
desfăşoare etc. Doctorul Sutzu chiar va respinge acest sistem pe motivul abuzurilor care ar fi avut loc asupra
acestor bolnavi, mult mai mari decât în interiorul azilului obişnuit. În plus, o altă problemă delicată ar fi fost, se
NOMADISM 30 NOMADISM
pare, şi cea a supravegherii acestor bolnavi. Ei nu se mai aflau sub stricta observaţie a medicului, fiind lăsaţi în cu care nu împărtăşesc nimic „în comun”. De aceea orice
seama familiilor care-i luau în îngrijire. De unde, şi teama şi explicaţia abuzurilor mai frecvente într-un astfel de „comun” nu se poate contura decât prin acest proces care
sistem. îi neagă, de fapt, posibilitatea oricărei întemeieri, fiind
doar iluzia unei „com/unităţi” – unitatea (semnificant vid –
Ne confruntăm, aşadar, cu două timpuri de comunitate (din nou jocul de Go vs. jocul de şah), ambele stranii „realitate”) care face posibilă şi traducerea nu este asigurată
atâta vreme cât sunt în joc alienaţii mintal, cei care în mod obişnuit se sustrag oricărei autorităţi, şi prin urmare decât de legături instabile ce se pot rupe cu uşurinţă. (3)
oricărei posibilităţi de constituire a unei comunităţi, „plasaţi” fiind în afara asumării oricărui „contract social”.
Cea dintâi mai apropiată de sistemul de supraveghere şi control instituţional, orientată pe verticală, cu o La început (vezi Paul Cornea, Interpretare și raționalitate),
structură bine defintă, pe niveluri şi ierarhii, şi-n care autoritatea supremă o reprezenta medicul; cea de-a termenul de traductio a însemnat „transfer” (translatio),
doua, o formă mai deschisă, aşezată pe orizontală, fără o structură ierarhică (atunci când funcţiona în afara adică o trecere, o traversare a mai multor câmpuri
unei instituţii azilare), dar care îşi regla „libertăţile” printr-un program mai strict decât cel din interiorul unui semantice, în vederea „sporirii bagajului cultural autohton”.
azil. Astfel, acolo unde mişcarea nu era blocată de spaţiu (prin „organizarea” acestuia) şi ar fi devenit posibilă, Abia în secolele al XIV-lea și al XV-lea, se va naște ideea
se practica blocarea prin „organizarea” timpului. Comunitatea rămâne aşadar asociată mere cu trasarea unor modernă de traducere, translatio studii, înțeleasă ca o formă
limite fie ele spaţial şi/ sau temporale şi cu ideea de organizare a tot ceea ce se află în interiorul acestor graniţe. de „circulație și comunicare a cunoașterii”: „umanistul
Dincolo se întinde exteriorul perceput ca străin. Totuşi, nu trebuie să trecem peste faptul că ambele tipuri Leonardo Bruni a introdus în cartea sa, intitulată De
de „comunităţi restrictive” au fost „construite” având ca „obiect” personajul cel mai puţin apt de a clădi o interpretatione recta (aprox. 1420), termenul traductio,
comunitate – alienatul, acea figură care nu poate întemeia nimic pentru că nu poate să posede nimic. Absenţa înlocuindu-l pe cel de translatio, probabil fiindcă terminația
simţului proprietăţii, integrată şi făcută inteligibilă de ridicarea dreptului la proprietate prin Lege, va face ductio (de la „ducere”) adaugă înțelesului de „traversare”
necesară schimbarea statutului celui care formează comunitatea din subiect în obiect al întemeierii. pe cel de „acțiune”, vizând în mod explicit să conducă
spre o destinație, în cazul de față spre înfățișarea operei
Mai mult chiar, în secolul al XIX-lea, legat de problema alienării şi de discursurilor medicale din acea perioadă, într-o nouă formă.” Astfel, accentul se va muta de pe
circula şi teoria conform căreia nebunia nu ar fi fost o formă de manifestare a forţelor iraţionale, ci un act simpla traversare a unui spațiu, pe ideea de destinație
raţional care funcţiona după alte legi şi după o altă logică. Prin urmare, alienatul, devenit obiect, putea fi finală, actualizare, producere de noi forme, acumulare;
„transformat” din nou în subiect prin adecvarea lui la legile comunităţii, făcând raţiunea să-şi modifice modul actul traducerii va deveni o formă generală de comunicare,
de funcţionare după noi relaţii între elementele care o compun. Venit din afară, ca străin, alienatului i se va acționând la trei niveluri: interlingvistic (traducerea
delimita un interior, va fi forţat să colonizeze un spaţiu şi un timp care nu-i aparţin în vederea creării unor zone dintr-o limbă în alta a unui text), intralingvistic (parafraza,
interioare similare celor deja existente şi dinspre care mişcarea să devină posibilă. Comunitatea închisă oricât rezumatul etc.) și intersemiotic (traducerea unui limbaj în
de marginală ar fi va avea mereu acest statut de zonă clădită prin colonizare pentru a fi recolonizată; numai alt limbaj: recitarea, interpretare muzicală, coregrafia etc.).
aşa vor fi permise/ acceptate mişcările, dislocările, doar dintr-un interior spre altul, niciodată „în afară”. Astfel, Problema fundamentală începe, așadar, să fie alegerea între
se nasc două procese prin care recolonizarea, sau ceea ce urmează colonizării iniţiale, postcolonizare, să fie traducerea de tip close, adică literală, semantică, și cea
posibilă: un proces de definire şi interpretare a alienării, adică de traducere dintr-un limbaj străin, inaccesibil, de tip free, precum parafraza, comunicativă; litera textului
într-o limbă cunoscută prin intermediul discursului medical, şi un alt proces de mutare şi integrare a alienatului vs. spiritul textului. După cum putem observa, ambele se
din afară înăuntru, prin intermediul unui spaţiu intermediar, colonia sau azilul. Aşadar, traducere şi relocare bazează pe necesitatea de a „înțelege”/„descifra” sensul/
– ambele presupun existenţa unor structuri şi legături bine definite între elementele care susţin comunitatea semnificația unui text. Din această perspectivă, traducerea
prin Lege. Aceste legături par exterioare obiectelor ca subiecţi sau subiecţilor ca obiecte implicaţi în proces. Ele nu poate transmite o semnificație „neutră și obiectivă”,
sunt ceea ce întemeiază o comunitate, dar şi ceea ce dezvăluie imposibilitatea de articulare a ei, pentru că atât pentru că există permanent imposibilitatea de a accesa
traducerea cât şi relocarea sunt imposibile în afara acestor legi care stabilesc cum să fie „prinsă”/ „asociată” sistemul referențial prealabil/„comun împărtășit”. Același
o realitate unui vid. A traduce înseamnă tocmai a pune în locul unui semnificant gol alt semnificant gol, faptul sens aplicat diferiților referenți (aparținând unor lumi
că ele se pot înlocui este doar o întâmplare, iar asocierea lor se bazează pe ceva ce le este exterior, o realitate posibile) face ca semnificațiile să se multiplice, să se adauge
31
(3) To base a discourse on signifieds, however,
means to make it translatable. “Translation” are
the discursive “market, to which the most distant
merchants come with their wares.” […] Only the
new linguistics in the discourse network of 1800
had the option of dealing with the untranslat-
able. August Ferdinand Bernhardi declared that
poetry was untranslatable, “because the iden-
tity” – namely, the identity of signifieds – “must
be represented by rhyme.” Above all, however,
“grammatical composition has regularities which
are not transparent to the signification of the
discourse. Moreover, since signification can be
transformed, practically unimpaired, from one
language to another, these regularities allow us
to characterize the individuality of a particular
language.” Linguistics in 1800 stood at one
extreme of a logic of the signified: at the other
extreme was Poetry. In its striving to be truly
educative and ennobling, Poetry embraced the
general equivalent and with it inherent meaning,
which is always religious, whether in Luther or
Faust. “In the end all Poetry is translation.” (Frie-
drich A. Kittler, Discourse Networks 1800/1900,
p.71)
NOMADISM
în straturi, peste textul/textele deja prezente (a reda ceea
ce este insinuat fără să fie enunțat). Este, evident, un proces
de acumulare, de reteritorializare și de striere care însoțește
actul modern al traducerii, împotriva oricăror „exigențe de
certitudine și exactitate”. El se produce mereu în diacronie,
pe o linie dreaptă care înaintează, actualizând teritoriu după
teritoriu. (4)
Trecerea s-a făcut aşadar, prin aceste două modalităţi de
a înţelege actul traducerii, de la comunitatea pe verticală,
în care imaginea alienatului ca reprezentare a ceea ce nu
poate fi reprezentat este asociată cu „realitate” creată
de discursul medical care îşi va genera şi opusul în cele
„tradiţionale”, religioase etc.; traducerea este posibilă
pentru că semnificantul nu circulă decât legat de obiectul
din afară, instituindu-se şi limbaj restricţia spaţială, şi mai
puţin temporală (traducerea trece de la un semnificant
la alt semnificant ce se asociază aceleiaşi „realităţi”);
aşadar, trecerea se face de la comunitatea pe verticală la
cea pe orizontală, în care vidul din jurul alienatului nu mai
este atât de strict asociat cu acea „realitate” a discursului
medical, imaginea lui se amestecă în cadrul coloniei cu a
locuitorilor, iar limita şi diferenţele nu se mai stabilesc decât
prin activităţile derulate în timp, prin restricţiile temporale.
Alienatul va putea trece dintr-un spaţiu în altul, va putea
sări de la o imagine la alta în funcţie de mediul în care se
găseşte; semnificantul îşi pierde legătura strânsă cu ceea
ce-l definea din afară, încep să i se asocieze din ce în ce
mai multe reprezentări atât în discursul ştiinţific cât şi în
cel comun. Locul în care este plasat va fi diferit în funcţie
de aceste oscilaţii ale referenţilor. Acest proces este cel
care va sta la baza acelei comunităţii care înţelege vidul
semnificantului, dar care pentru a se putea face posibilă va
înlocui traducerea cu relocarea, plasând sau salvând ceea ce
este necomunicabil, dar specific şi mascat de sens în ceea
ce îi este propriu şi nealterabil, în „limba pură”. (5)
Așadar, o limbă cunoscută afectată de o limbă necunoscută,
un proces de contaminare. Scopul traducerii ar consta
32
(4) A medium is a medium is a medium.
Therefore it cannot be translated. To transfer
message from one medium to another always
involves reshaping them to conform to new
standards and materials. In a discourse network
that requires an “awareness of the abysses
which divide the one order of sense experience
from the other,” transposition necessarily takes
the place of translation. Whereas translation
excludes all particularities in favour of a general
equivalent, the transposition of media is
accomplished serially, at discrete points. […] In
1919 the exchange broke down. The norn with
whom a Poet bartered his imaginative visions
for words is no longer a Mother, the one who,
as the unarticulated beginning of articulation,
guaranteed unlimited expression. The norn
has only a bourn or treasury in which signifiers
coexist spatially as denumerable elements.
(Friedrich A. Kittler, Discourse Networks
1800/1900, p. 265)
(5) În toate limbile și în toate creațiile lor,
rămâne, pe lângă ceea ce este comunicabil, și
ceva necomunicabil care, în funcție de contex-
tul în care apare, este simbolizant – numai în
produsele finite ale limbii – sau simbolizat – în
devenirea însăși a limbilor. Și ceea ce încearcă
să se reprezinte, să se instaureze în devenirea
limbilor este tocmai acest nucleu al limbii pure.
Deși ascuns și fragmentar, el este prezent în viață
ca însuși simbolizatul, pe când în opere apare
numai ca simbolizant. [...] Libertatea traducător-
ului în propria lui limbă se confirmă mai curând
în favoarea limbii pure. Sarcina traducătorului
este să salveze în propria lui limbă acea limbă
pură surghiunită în limba străină, să elibereze
prin transpunere această limbă pură prinsă în
NOMADISM 33
tocmai în eliberarea limbii, de „povara” unui sens („străin”), adică într-o operă. (W. Benjamin, Sarcina tra-
eliberare a „limbii pure” conținută în însăși limba în care se comunică – ducătorului)
„transformare a simbolizantului în simbolizat”. Aceasta pune din start (6) Teza după care toate popoarele
două probleme: existența unei limbi originare, ascunsă/comună tuturor sunt țigani și toate limbile jargoane
limbilor, cât și posibilitatea de accesare a acestei limbi. Traducerea sparge această suprapunere și ne
adevărată s-ar baza întotdeauna pe căutarea „Cuvântului neexpresiv și permite să privim într-un mod nou
creator (cel care se raportează la toate limbile)”, originar. acele diverse experiențe de limbaj
care sunt periodic abia atinse în
Agamben (în „Limbile și popoarele”) crede că Benjamin ar întrezări în cultura noastră, doar pentru a fi
această limbă ireductibilă la o gramatică, „figura umanității mântuite”; neînțelese și reduse la concepția
ea este de fapt o formă de jargon, o practică minoritară a unei limbi dominantă.
gramaticale. (6)
(7) Cu cât limba originalului are mai
Cu toate acestea, interpretarea dată de Agamben devine problematică, el puțină demnitate și valoare, cu cât
plasează limba pură la sfârșitul comunității întemeiate și al procesului de este mai mult comunicare, cu atât
constituire a identității, în deplin acord cu teoria sa a „copilului care și-a este mai puțin potrivită pentru tra-
uitat originile/pentru care originile au devenit inexistente”, a singularului ducere, până când preponderența
fără identitate, pentru care mântuirea ar consta tocmai în dezinteresul totală a acestui sens, departe de
față de orice formă de mântuire. Totuși, conceptul de „limbă pură” de a fi pârghia unei traduceri formal
la Benjamin pare să nege tocmai ideea de „mântuire” ca dezinteres față încheiate, o face zadarnică.
de orice formă de mântuire. Această limbă atrage după sine necesitatea
existenței unui traducător, unui individ capabil să o acceseze, un inițiat,
iar ea implică o reîntoarcere la originea/la începutul oricărui proces
de întemeiere. Sunt activate în felul acesta două mituri, cel al eternei
reîntoarcei și cel fondator (al comunității). Dimpotrvă „limba secretă”
a lui Agamben, jargonul, nu va fi niciodată similar cu „limba pură” a lui
Benjamin; cea dintâi reprezintă acea parte necunoscută din orice limbă,
străină mereu cuiva din aceeași limbă și care s-a format ca o încercare
de păstrare a diferențelor, de consolidare a identității de comunitate (o
altă comunitate în aceeași comunitate), de fugă din calea eternei căutări
și contaminări a celei pure – comunicarea înspăimîntătoare, blestemată,
care trebuie să se desfășoare pe ascuns. Posibiliatea ca mântuirea să
fie atinsă prin negarea oricărei mântuiri și prin transformarea tuturor
limbilor în jargon, „limbă secretă”, presupune tocmai negarea existenței
limbii pure. Dacă limba secretă a apărut înăuntrul unei limbi oarecare, ea
a urmărit tocmai conservarea diferențelor, teama de a nu se pierde pe
sine ca altul, într-un același originar. Singularul fără identitate (sau care
mimează o falsă identitate autoconstruită) nu poate fi obținut prin limba
pură. (7)
NOMADISM 34 NOMADISM 35

Astfel, prin traducere, limbile „fără demnitate și valoare” se vor lăsa greu contaminate, fiind practic imposibil de chiar iluzia unei prezenţe, şi pe care conceptualismul o
atins de limba pură. Ele rămân prin acest neajuns, comunicarea și accesarea limitată a limbii pure, la marginea ex-pune. Astfel, Goldsmith va înlocui termenul de traducere
a ceea ce merită sau poate fi tradus. Cu alte cuvinte, ele rămân ca limbi secrete, în fața cărora străinul va fi cu cel de dislocare, susţinând imposibilitatea traducerii (8) One further text... is Marjorie Perloff’s
„învăluit cu o peliculă sonoră care oprește la urechile sale toate alienările limbii materne: originea regională şi nevoia de a defini un nou concept care să participe la “Avant-Garde Tradition and the Individual Tal-
și socială a celui care o vorbește, gradul său de cultură, de inteligență, de gust, imaginea prin intermendiul producerea „comunităţii absente”. În cazul „dislocării” ent.” In that essay, Perloff concludes that what
căreia el se constituie ca persoană.” După Barthes aceasta ar însemna să trăiești în „interstițiu, debarasat de este vorba de o „reciclare”, un limbaj reciclat care propune matters finally “is less the specific avant/garde
orice sens plin”. Limbile secrete, în absența traducerii, se substituie limbii pure, se pun în locul, funcționând „reutilizarea” ca opusă producerii de bunuri. (9) ‘tradition’… than the ‘individual talent’” – at
ca un surogat. Ele asigură o legătură stranie între centru și periferie, de fapt, mai bine-zis, produc o confuzie/o least in the case of the genius Charles Bernstein.
suprapunere a ceea ce era central (punctul de origine, limba pură) și ceea ce a devenit marginal (limba secretă, Acest proces al dislocării, perfect aplicabil „ecosistemului But what Perloff leaves out is the key role that
argoul), ștergând astfel orice urmă a originii, negând centrul. Acesta este probabil și lucrul care i-a permis digital”, unde va putea întemeia şi „comunitatea absentă”, imaginings of community or anti-community
lui Agamben să stabilească echivalența între cele două: jargon și limbă pură, ambele descrise ca practici dispunând de resurse infinite, poate fi un punct de plecare play in the individual talents of various groups
minoritare ale unei limbi gramaticale. Însă, atunci când vine vorba de practica traducerii şi de deschiderile pentru ceea ce vom numi „traducere nomadă”, prin including, in contrasting ways, Language writing
şi/ sau închiderile „com/unitare” distincția nu mai este inutilă. Limba pură va face să exite mereu ceva în depăşirea spaimei pe care o reprezintă exteriorul, cât şi a and conceptual writing. Conceptual writing in
afară lăsat ca străin, imposibil de articulat coerent în altă limbă şi care anunţă imposibilitatea constituirii unei limitelor create pentru a-l produce. particular emphasizes the interrelationship
comunităţi deschise. În schimb, jargonul propune altceva, el este o „limbă pură” în mişcare, fără importanţă between the construction of individual talents
pentru procesele de traducere şi relocare, păstreză posibilitatea de a fi dislocat, dintr-un context în altul, dinr-o Ceea ce nu poate fi tradus, semnificantul pur al lui Derrida and poetry communities. It makes the naming of
comunitate în alta, deschizând comunităţile din interior, străin în ele, dar aparţinând tuturor, restul, alienarea sau „limba pură” a lui Benjamin, ceea ce reprezintă individual talents the basis for constructing artis-
limbii în sine pentru a se înstrăina ca Altul. Tocmai, aici, în acest punct, se poate vorbi de traducere nomadă ca închiderea, va fi şi ceea ce, în cele din urmă conţine tic communities, and communities the basis for
proces de întemeiere pentru o comunitate nomadă. posibilitatea deschiderii. constructing individual talents. (Jacob Edmond,
Everybody’s a genius. Conceptual Writing and
3. Com/unitatea nomadă Dacă alienatul era cel care străbătea un spaţiu neted fără să Community)
În poemul “Prigov is a genius“, Vanessa Place va încerca, recontextualizând gestul lui Dmitri Prigov din 1986, lase urme, atunci aşa-zisa „expulzare” a lui nu era decât o
să reproducă procesul prin care este generată o comunitate în societatea contemporană: “Wanda Coleman is modalitate de a stria spaţiul, de a-l adapta unui sistem bazat (9) The displaced text is always recycled. Re-
a genius. / Samuel Taylor Coleridge is also a genius. / […] / Jane Cooper is a genius. / Alfred Corn is a genius.“ pe opoziţia interior-exterior şi de a da formă şi consistenţă cycled language is politically and ecologically
Dacă Prigov se folosea de o listă similară (“An american is an enemy / An Englishman is also an enemy / „spaimei”. Ceea ce rămâne „în afară” va fi mereu ţinut sustainable, promoting reuse and reconditioning
[…] / Pushkin is a pure genius / Prigov is also a genius“), pentru a arăta felul cum se constituie o comunitate aproape, într-o zonă de graniţă, asemenea azilului, acolo as opposed to the manufacture and consump-
naţională închisă, prin excluderi şi promovare de nume, oferite ca model-exemplar pe care se sprijină unde cel produs ca „străin” prin delimitarea spaţiului trebuie tion of the new, counteracting rampant global
întregul trecut tradiţional, setul de legi care asigură com/unitatea, Vanessa, în schimb, va folosi procedee „purificat”, „reeducat” etc. La margine se găsesc toate acele capitalist consumption by admitting that lan-
precum aproprierea şi repetiţia, pentru a deconstrui acest proces al întemeierii comunitare prin colaborare. resturi umane, niciodată primite, niciodată abandonate, guage is not able to be owned or possessed, that
Comunitatea nu se contituie decât ca o reluare a unui model deja impus prin tradiţie, o reţea de imagini şi ţinute doar pentru a susţine comunitatea închisă. Pe aceste it is a shared and endlessly abundant resource.
discursuri care au dezvoltat în timp anumite tipuri de asocieri. Ceea ce reuşeşte Place, în cele din urmă, este resturi se întemeiază aceasta din urmă, şi cu cât ea îşi (Kenneth Goldsmith, Displacement is the New
să articuleze un spaţiu comunitar vid, o acumulare de nume care îl reprezintă, semnificanţi ce construiesc o măreşte închiderea, spaţiul ca închidere, cu atât resturile Translation)
comunitate absentă. Este ceea ce se articulează într-un sistem bazat pe economie, pe „economisirea realităţii”, abandonate se înmulţesc; cu cât limbajul devine mai
pe reducerea ei la nume; economia ca „lege a casei”, de organizare a ei prin Lege – legea prin care acestor specializat şi mai abstract, cu atât se înmulţesc jargoanele,
nume li se asociază o „realitate” deja existentă, anterioară, o realitate inventată în „cultură”. În acest sens, eliminate din limbă, „păstrate la margine”. Reciclarea este
traducerea devine un gest repetitiv, reflex, pe care îl folosim pentru a ne păstra poziţia, a rămâne pe loc, a singura şansă a deschiderii, astfel încât aceste resturi să
supune intraductibilul legilor traducerii – doar aşa comunităţile pot supravieţui. (8) supravieţuiască, să fie păstrate ca rest, însă să circule libere,
Şi totuşi, aceasta nu-i decât o ficţiune „reală”, o modalitate de a „reprezenta” o „comunitate absentă”, prin deschizând limbile, creând comunităţi nomade, forme de
actualizare a comunităţii absente. Ele nu pot fi reprezentate,
NOMADISM
pentru că sunt de fapt „procese”, moduri de a acţiona, actul
deschiderii devenirilor. Aici dislocarea se transformă în
nomadism. (10)
Traducerea nomadă va ajunge să pară uneori o negare a
însăși ideii de traducere. Dacă în orice poetică nomadă
contează spațiul, sau mai bine zis, fuga din orice spațiu,
traducătorul nomad se va limita la simpla prezentare a
acestei parcurgeri, deplasări, mișcări de mase de simbolizat,
pe care operele traducerii tradiționale le-a creat și continuă
să le creeze. Nomadismul va muta întreaga problematică
în sincronie, deci nu „cum sunt posibile/cum se constituie
diferențele de semnificație ale unui text în diferite perioade
și contexte”, ci „cum diferitele modalități de semnificare
se acumulează/participă la alcătuirea unui text”. În aceste
condiții, „Mai este aceasta o traducere?” ar fi întrebarea
principală în jurul căreia se construiește orice teorie a
nomadismului.
Plasându-se la limita dintre traductio și translatio (pe
graniță, „între” nu „întru”, ca rest), traducerea nomadă va
căuta să transforme spațiile striate ale textelor în spații
netede, spații fără canale și conducte, spații eterogene care
favorizează apariția unor mulțimi/comunități rizomatice;
pe acestea „nu le poți explora decât parcurgându-le”.
Traducerea nomadă va suprinde toate acele deveniri pe care
le poate actualiza un text, posibilităţile lui de a fi în absenţa
unei limite. Astfel, ea devine mai degrabă un proces/
procedeu de cartografiere, înlocuind simpla traducere în
sens tradițional. (11)
Dincolo de multilingvismul pe care-l susţine Braidotti,
nomadismul este şi „comunitatea fără com/unitate”, fără
limbă pentru că le posedă pe toate, fără spaţiul pentru
că orice spaţiu îi este deschis, fără timp pentru că nu
„acumulează” istorie; a traduce acest proces înseamnă
a „evada” din orice discurs, a identifica toate acele linii
de fugă, punctele în care legile ce guvernează o anumită
direcţie de funcţionare a mecanismelor discursului
36
(10) The machinic in Deleuze’s thought refers to
this dynamic process of unfolding subjectivity
outside the classical frame of the anthropo-
centric humanistic subject, re-locating it into
becomings and fields of composition of forces
and becomings. It is auto-poiesis at work as a
qualitative shifter, not merely as a quantitative
multiplier (Rosi Braidotti; Affirming the Affirma-
tive: On Nomadic Affectivity).
(11) My first book “Patterns of Dissonance“
(1991) was drafted in French, it had to be
translated, but in the final version I re-wrote
it extensively directly in English, so that by the
time it went to press, it had become a translation
without originals. My work as a thinker has no
mother tongue, only a succession of translations,
of displacements, of adaptations to changing
conditions. Nomadism for me equals multi-lin-
gualism. (Rosi Braidotti, Writing as a Nomadic
Subject)
NOMADISM
devin ineficiente, ducând la noi asocieri şi noi moduri de
funcţinare. Nomadismul se produce spontan la fel cum
limbajul îşi schimbă semnificaţiile. Se creează, aşadar, prin
traducerea nomadă un tip diferit de hartă, în permanentă
mişcare, având în prim-plan zonele de fugă, zone pe care
harta tradiţională le lăsa în afară, neînregistrate, însemnând
doar drumurile principale, statice. Aceste „puncte de fugă”
restructurează întreg spaţiul cartografiat, deschid noi
posibilităţi de asociere, noi legi de funcţionare – o hartă
care nu orientează, nu arată un drum, ci identifică tocmai
„erorile” care te ajută să părăseşti drumul, să înţelegi cum
poţi trece în zonele nemarcate, „inexistente”. (12)
37
(12) To translate a word or rule from place to
place is to give it a use analogous to former uses
– a use which is only analogous, because the
analogy is never complete, and because both our
application of the word or the rule and the partic-
ular contexts or circumstance in which we apply
it are different in some respect(s) from case to
case. And as we translate words, images, or
concepts from one region of language to another,
and from changing circumstance to changing
circumstance, we are therefore quite likely to
find ourselves making a transition to something
which is no longer similar at all… (Eve Tavor
Bannet, Analogy as Translation: Wittgenstein,
Derrida, and the Law of Language)
ARTISTIX
DADDY-Ω
vs.
Body - Paper - Fire
Dan Beudean
“Peut-être faudrait-il se demander comment un auteur
aussi méticuleux que Derrida, et aussi attentif aux textes,
a pu non seulement commettre tant d’omissions, mais
opérer aussi tant de déplacements, d’interversions, de
substitutions ? Mais peut-être faut-il se le demander dans
la mesure où Derrida ne fait que ranimer en sa lecture une
bien vieille tradition. Il en a conscience, d’ailleurs ; et cette
fidélité semble, à juste titre, le conforter. Il répugne en tout
cas à penser que les interprètes classiques ont manqué, par
inattention, l’importance et la singularité du passage sur la
folie et le songe.
Je suis bien d’accord sur un fait au moins : ce n’est point par
un effet de leur inattention que les interprètes classiques
ont gommé, avant Derrida et comme lui, ce passage de
Descartes. C’est par système. Système dont Derrida est
aujourd’hui le représentant le plus décisif, en son ultime
éclat : réduction des pratiques discursives aux traces
textuelles ; élision des événements qui s’y produisent pour
ne retenir que des marques pour une lecture ; inventions
de voix derrière les textes pour n’avoir pas à analyser les
modes d’implication du sujet dans les discours ; assignation
de l’originaire comme dit et non dit dans le texte pour ne
pas replacer les pratiques discursives dans le champ des
transformations où elles s’effectuent.
38 NOMADISM 39
Je ne dirai pas que c’est une métaphysique,
la métaphysique ou sa clôture qui se cache
en cette «textualisation» des pratiques
discursives. J’irai beaucoup plus loin : je dirai
que c’est une petite pédagogie historiquement
bien déterminée qui, de manière très visible,
se manifeste. Pédagogie qui enseigne à l’élève
qu’il n’y a rien hors du texte, mais qu’en lui, en
ses interstices, dans ses blancs et ses non-dits,
règne la réserve de l’origine ; qu’il n’est donc
point nécessaire d’aller chercher ailleurs, mais
qu’ici même, non point dans les mots certes,
mais dans les mots comme ratures, dans leur
grille, se dit«le sens de l’être». Pédagogie
qui inversement donne à la voix des maîtres
cette souveraineté sans limites qui lui permet
indéfiniment de redire le texte.”
«Mon corps, ce papier, ce feu», in Foucault (M.),
Histoire de la folie, Paris, Gallimard, 1972,
appendice II, pp. 583-603.
ARTISTIX 40 41
ARTISTIX 42 43
ARTISTIX 44 45
ARTISTIX 46 NOMADISM 47
AUTORI FRACTALIA
Legende despre părul lung
al bărbaților (videoclipuri)
Ruxandra Cesereanu
15
părul lui era o preerie sexuală
prins în faldurile sfintei tereza de
avila în extaz
părul lui muşca omeneşte
o măduvă pentru care bolnavii
aşteptau transplantul
un vârcolac sau poate asceza unor
adolescente masochiste
părul lui m-ar fi ajutat să îmi spun
rugăciunile dacă aş fi ştiut cum
să fiu botezată ca şarpele kundalini
părul lui era iertarea tuturor pă-
catelor
16
bastardul unui animal din vremuri
preistorice, creatură din centrul
pământului
părul lui era pericol public
era o pisică verde, un ulei de
măsline cu care m-aş fi uns toată
viaţa pe corp
17
părul lui era fumător de opiu
era o vopsea
părul lui era kohl egiptean
18
părul lui era cămaşa lui hristos
trasă la sorţi
ori un stâlp totemic
părul lui era un harem care consu-
ma corpuri translucide
părul lui avea ochii
scoși de privighetoare
19
era un lan de urzici în care se tăvă-
leau fete râzând
duhul părului apărea la răspântii și
vestea eclipse de lună
părul lui era
o legătură primejdioasă
un magistru nechibzuit şi sperjur
20
părul lui era turnul eiffel, turnul
londrei, marele zid chinezesc şi
turlele kremlinului
era o lamă de ras, o lampă cu spirt
în dimineţile friguroase
părul lui era o siberie
48 NOMADISM 49
24
mort de beat
părul lui era briceag, tăiş, bisturiu,
cuţit
părul lui era gustos
părul lui era miop, dar zemos
25
părul lui era inimă, ficat, plămân
părul lui era jim morrison şi janis
joplin
21 heroină era gura mea de incendiu
era ciorapul meu de mătase din fiindcă aşa îmi închipuiam uitarea
care-mi făceam eşarfe pentru
sahara 26
părul lui era arșiță părul lui era o amuletă
duhul părului sosea din ţinuturi de era un animal
cânepă părul lui era cleios şi mă ardea
până la os
22
părul lui se zvârcolea ca un şarpe 27
boa curăţat de solzi părul lui era piele sută la sută,
mirosea a urzică, a frunză de sărată
mentă o salamandră povestitoare
părul lui era un maţ subpământean părul lui cădea ca o casă din bolo-
vani
23
părul lui era hrănitor, o placentă 28
neagră părul lui era hermafrodit
era calea vieţii părul lui era prerafaelit
deşi păcătos, părul lui ar fi fost părul lui era singur sub stele
vrednic de mântuire
era o beznă, un păr neruşinat 29
părul lui era un dumnezeu de părul lui era subţire ca o venă
cenuşă spunea poveşti pentru fetiţe fără
dinţi şi părinţi
părul lui juca ping-pong cu
dumnezeu
Photo: Călin Stegerean, 1998.
AUTORI FRACTALIA
30
un grizzly într-un local de noapte
bând whiskey amestecat cu petrol
părul lui de bestie avea solzi
era un olandez zburător
ori un moise foarte creţ
părul lui dansa ca un derviş rotitor
31
părul lui era prins
şi bătut într-un cui
32
răstignit şi nebun
părul lui nu mânca ciocolată
33
părul lui era lănţişor la gât
34
părul lui era răsucit şi buzos
dansa ca un ţigan însurat
cu o fecioară de treisprezece ani
când peştişori fermecaţi săltau
în aer
părul lui era săpat
35
adormit în torace
părul lui devenise fiară
36
iubea târfele
iubea moartea
părul lui era o piele rece
precum împăratul broaştelor
37
trimis la închisoare
părul lui făcea dragoste
38
avea tatuaje de asasin
părul lui era muezin
39
părul lui fusese maltratat
avea scoici la gât
părul lui era bulbucat
40
părul lui iubea copiii
părul lui avea mutrişoară
de măscărici
nătâng şi debil
se ascundea sub o şapcă,
să nu-l dibuiască vânătorii
dar vânătorii de păr ştiau că părul
lui e portocaliu
41
părul lui era un soldat de crom
42
părul lui era fierăstrău
43
era canibal
cu întărituri de postav
părul lui era de crotal
50
44
părul lui era cel mai bun prieten
al subpământenilor
părul lui nu mai era părul lui
de multă vreme, ci devenise fetiş
45
părul lui era cel mai bun prieten
al meu după ce sfârşeam de scris
poezie
46
părul lui era un şpagat
47
părul lui era de rus
botezat în legea veche a paharelor
de cristal
părul lui era băutor de ceai
48
părul lui bea mult coniac
și mirosea de spurca odăile
aş fi vrut să îl măcelăresc, aş fi vrut
să se îngălbenească de la iarnă
49
părul lui nu are rubedenii
50
părul acela strâns
deasupra capului se făcuse şaman
era un mormânt mic
un ghem de gheaţă fierbinte.
cu flori de câmp.
51
La Carnap
+
JUDECĂȚILE
Rareș Fogaș
LA CARNAP - Poem cvasicolaj Ne întâlnim la harvard.
(dar eu,
Lui Rudolf carnap, alan Ginsberg, Tristan tzara, nichita și la
În patru ani,
toată gașca de nebuni care trăiesc în capul meu
n-o să mai fiu aici.
Nu am nicio intenție să trăiesc
Peste vârsta de 25 de ani ian curtis)
(I)
Umerii tăi strimți a trebuit să care
Rudolf, eu
Coșciugul de titan, înăsprit în ghețuri, geruri și mizerii
Eu, rudolf
În gerul idealismului german
Eu, ian curtis.
În gheena franceză
În babig și bebig
Într-o carcasă lingvistică,
Deviind din zid în zid cu o traiectorie
Pașii tăi înguști a trebuit ca să conducă
Precisă
Întreg cortegiul funerar, prin nebuloase și quasar.
Predictibilă
(∀x)Mx, unde D = (propoziții metafizice), iar M vine de la
Inteligibilă
dezacordul
Verificabilă
Atomilor, moartea.
rudolf
La groapa metafizicii, cercul vienez petrece.
Rudolf
RUDOLF
Eroul cui ești tu?
Tu știi că eu greșesc când îți spun pe nume
Tu pentru cine vrei să mori?
eu nu am cum să te introduc în propoziție,
Pe tine cine te-o cânta?
rudolf.
Câtă dreptate ai când îmi șoptești că bolborosesc tâmpenii.
E matematica imposibilă, rudolf.
Duteacasă, îmi zice, îmbatăteo ultimă dată și de mâine
Eu nu știu cine ești, rudolf.
Apucă-te de matematică, de logică modernă, de M. Schlick,
(∃x)Rx, unde R e carnap, dar x nu știm cine
Tractatus, Boltzmann, Darwin, Heisenberg și-n patru ani
este. E matematica imposibilă, rudolf.
AUTORI FRACTALIA 52 NOMADISM 53

La groapa metafizicii, cercul vienez petrece. Studiam foarte mult albina și am ajuns la faza Când o săl conduci pe bulevardele însorite din los angeles să tenebre privesc focul.
Sunt o sumă de atomi și mă de corelare a codului genetic uman cu albina. te gândești la mine. În cosmos a fost loc pt tenebre.
Numesc Iam scris o scrisoare președintelui ceaușescu La roberto îi zic numai atât: E vero! și pt mine a fost loc. Încă mai cred că mine.
Neil degrasse tyson. despre această pasiune a mea și din momentul La messi, o introducere în filosofie pe care sper s-o deschidă încă mai folosesc pers. I rudolf încă îți mai zic
în care iam scris am avut multe necazuri. M-au abia după ce se va retrage din fotbal pe nume.
prins în 10 ani de 34 de ori și m-au adus la casa
(II)
de nebuni. Vă voi întâlni pe toți la călinești, orașul iubirii. Gramatica < Logica.
Expunerea mea este influențată, conformată legilor existente
Și în final, ca să continui mutațiile genetice la al- Gramatica trebuie redusă la logică.
aici. Deci ele justifică.
bină a trebuit să studiez construcțiile megalitice, (III)
S.O.S. realizatorilor emisiunilor Star Trek și Universul Cu-
folclorul românesc, religia, tezaurele și Au trecut 100 de ani de când tristan tzara a plecat în elveția În Logică, cezar e număr prim e fals. În litera-
noașterii. Sunt în căutarea OZN-ului de care m-am rătăcit în
Mai mult nu pot să spun. Și noi încă tură, cezar e număr prim e adevărat. Zile rudolf
timp și spațiu într-un mediu care ates-atentează la integri-
Habar navem ce facem pe aici cu literatura. că nu are valoare de adevăr. Mă rog. Cel mai
tatea mea psihică și fizică.
Unii caută prin hubble, curiosity prăjit om pe care îl cunosc mi-a spus: „ești cel
Către Star Trek: Sînt cel care a dat timpul înapoi. Și solicit
Alții caută prin gunoaie Urlă câinii și jaguarii mai prăjit om pe care îl cunosc”)
ajutoare informaționale pentru recondiționarea programelor
Unii după unificare Șiurlăm și noi articulat Dațimi vă rog un punct arhimedic
în vederea realizării misiunii mele.
Alții mântuirea să validăm mintea lui dzeu prin mintea noastră.
Spuneți-mi vă rog cum a murit Nicolae Ceaușescu.
Alții cea mai ieftină bere din oraș (mântuirea) În noi, creaturi mici își duc viața mai departe fără Urlă câinii și jaguarii șiurlăm și noi articulat.
Împușcat!
Pe mine nu mă caută nimeni. să se teamă la gândul că nu tiu ce-i aia Vreau să vă felicit pt alegerea din seara asta.
Sînteți comunistă și securistă.
dreptatea adică să veniți în bar să ascultați poeții.
Tratamentul care mi se face aici distruge. Sînt cum mi se...
statul e clar că=n fața noastră avem de-a face. Cu
Simt cum mi se îngustează câmpul conștienței de la o zi la În ceea ce privește tutankamon
dragostea niște
alta. Dacă se poate să luați legătura cu doamna doctor, di- este o relație a elementelor din scris
literatura suflete iubitoare de frumos
rectorul incintei acesteia și-n funcție de să-mi individualizeze prin elementele de poziție.
virtuțile în încheiere, ce să vă spun.
tratamentul, nu numai medicamentos. Și să nu fie prea târziu. Pt că în criminologie omul se descoperă ca
nimicul Katharsis subiectivare etică neant. Travaliu rolul
Asta e. Conformată legilor universului ăstuia. Deci, semnat făcând o faptă rea pe baza elementelor de
ființa femeii putere și opresiune, foucault, v luminii
Extraterestrul. poziție
devenirea ontologie eu – acela.
Simerozaurul. și la tutankamon acolo apar niște semne
sau Eu-tu intersubiectivitate.
un M, din alfabetul românesc – ORICE.
Rene Magritte
În anagramare, ORI înseamnă ROI
Unii caută cunoaștere propozițională în literatură. Melkezedek Încă o silva neagră la băiatu, 1 + 1 = 2.
deci e vorba de albină
alții caută cunoaștere propozițională despre literatură.
șinseamnă M ORICE
alții gravitonul. Într-un poem liric
și faptul că cele 2 sceptre Care sînt temerile moleculelor? Ale endorfinelor atomilor ?
alții pe ei înșiși. nu există sens asertiv
cele 2 încrucisări respect moleculele și atomii. Ele nu au frică. În noi zac
unii structura matematică a universului sens teoretic
încrucișări a sceptrelor sânt unu mai mare decât mulțimi legendare de eroi care nu clipesc în fața morții vă zic
alții semnificația femeii el nu conține
celelalte două când nu ai nimic de pierdut
unii mintea lui dumnezeu cunoaștere
înseamnă M ORI C PĂTRAT. nu ai nimic de pierdut
alții cu disperare umorul Rudolf
Uităte la mine rudolf
Pe mine nu mă caută nimeni. Carnap.
singur în colțul unui bar. Ca josnicele arahnide prin tenebre.
La blaga o sticlă de vin i-am lăsat prin testament.
Bere neagră plus țigări din
Pasiunea vieții mele a fost albina. La buk îi las cheile de la bătrânul mcv.
AUTORI FRACTALIA
JUDECĂȚILE AGERE VOR FI EDUCATE
Am deschis. Ușa s-a izbit de perete și un concert de lumină
a spart casa. O lumină ca pielea lui Ivan. Parcă tot holul de
la etajul cinci era ochii lui Ivan. Ivan cânta, Ivan era o pa-
săre. Lumina se propaga cu ciripit de păsărele. Mi-au căzut
ochii.
S-au spart într-o pastă.
Groaza de a fi ca ceilalți. Spaima de a fi un alt dosar în ar-
hivele literaturii. În arhivele limbajului.
Limbaj = literatură = limbaj ≠ literatură ≠ limbaj ≠ literatură
=≠=≠≠≠≠
Egal diferit de egal
Diferit de diferit de egal.
Diferit de diferit de egal
Nu știu ce m-oi strofoca atâta. Serios, nu vreau decât o
budă. Voi toți ați avut dreptate. Nu știu de ce nu am înțeles
de la bun început când îmi urlați în urechi: „Suntem dobitoci!
Suntem prea proști!”.
Am fost la lansarea noii cărți a scriitorului rf. Un tiraj de 500
de exemplare. Dar niciunul nu seamănă cu celălalt. Adică,
în fiecare carte găsești altă carte. 500 de cărți diferite. Cică
oricum n-ar fi fost aceeași carte chiar dacă ar fi fost aceeași
carte. Cică
Motivul pentru care m-am sinucis e că s-a împământenit
cuvântul „cumva”. Cică
Nu suport minciunile, cu adevărul mă descurc și mai greu.
Judecățile agere vor fi educate,
judecățile nu sunt judecăți.
israel s-a născut din iacov
din avram avraam
din groapa lui, groapa fiului său
54
Într-un cuptor, din trei – patru.
Dar niciunul din ei nu știe când
s-a-nceput, când s-a terminat
când unde
când când
de ce când de ce
Acolo e un om
în mintea unui om
Un om despre care s-a spus tot un om care s-
a născut și va naște
Despre care s-a tăcut
Niște oameni l-au făcut pe om.
pământul strigă om! Când e pământ
Un om orb privește un om orb.
În curând se va lăsa întuneric
peste poveștile noastre care vorbesc
deci tac.
peste oraș
peste hemigway în paris
peste țeasta găurită a lui hem
peste buk
În curând, întunericul.
noaptea e tânără
Să-nceapă fiesta.
CURSURI DE LB. ROMÂNĂ PT. ATOMI,
CÂMPURI ȘI GALAXII !!
Vorbind despre limbaj, nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic
– nu spui nimic. spunând că vorbind despre lim-
baj nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic
– nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic
– nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic –
nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic
NOMADISM
– nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic
– nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic. spunând că vorbind despre limbaj nu
spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu
spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu
spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic. spunând că vorbind despre limbaj nu
spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu
spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu
spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu
55
spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu
spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui nimic
– nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic
– nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic
– nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic
– nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic
– nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui nimic –
nu spui nimic.
spunând că vorbind despre limbaj nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic – nu spui nimic – nu spui nimic – nu spui
nimic serios taci dreacu – nu spui nimic.
Ai depășit limbajul învechit și impotent. Ai ajuns
la un limbaj șlefuit și redus. Ai căzut din lac în
puț.
∞+∞=∞ ∞-∞=∞
2∞ = ∞
2 x 0 = 00 = ∞
3,14 x 10-237.801 x ∞ = ∞
C: ∞(densitate, temperatură) ≠ ∞(eu, tu)
Încă o dată într-o cameră întunecoasă
scriind cu fața la perete steve în debara
afară se vede verde răcoros
Și menstrelii șiau pornit cărarea
prin albii cafenii
pe unde curge bătrâioara
Numai ca să te-nvelesc, să te răcor,
să pomenesc eroii
sunt un om antic
ultimul de felul meu
E cinci jumate dimineața și în curând
vor păsări ciripelele.
AUTORI FRACTALIA 56 NOMADISM 57

semne că am îmbătrânit
Atâta vreme cât ştii
că poţi să te întorci uit mereu câte ceva

seara după ce adormi

îți fur paharul cu vin
Alin Ioan
și jubilez ca un adolescent
Fotografiile autorului
care tocmai a văzut o fotografie nud

caut pe net informații despre osteopatie

reflexoterapie
repetiție pentru azil al cincilea bărbat se apropie de pick-up terapia bowen exerciții
scoate primul disc din folie yoga pentru spate
cei patru bărbați își fac apariția pe rând și cu precizia unui chirurg așază acul
al cincilea le deschide ușa și îi poftește politicos pe suprafața termoplastică care lucește îi spun tot mai des Sophiei
să-și mai ia un jerseu
soarele apune peste oraș muzică tăcere gânduri și să vorbească
tirbușonul străpunge dopul de plută fâșâitul acului pe policlorura de vinil mai încet
dintr-o cutie de carton sunt scoase și așezate pe masă
cinci pahare cu picior de firele de curent electric din stradă îmi cumpăr bilete la concerte depeche mode
atârnă picuri de ploaie metallica
gâlgâit de vin pentru câteva secunde care sunt scoși în evidență e ultima șansă să-i văd
urmat de voci care se animă într-o discuție de neonul de pe stâlp mă autosugestionez
& râsete sporadice
,,ceva este iremediabil pierdut” mi-am achizițonat un expresor
în șir indian cei cinci se deplasează spre foișor gândește bătrânul chinez în jurul căruia
pick-upul e la locul lui în timp ce își șterge sudoarea de pe frunte gravitez
discurile în teancuri sunt sprijinite de pereți de jur împrejur și își continuă munca minuțiosă
pentru a produce încă un disc. mă înconjur de pisici – mă gândesc la trecut
cotrobăială prelungită după apariția sau dispariția
când pe măsuță sunt așezate cinci din peisaj a unora
e semn că audiția poate să înceapă dintre ele

,,să vedem ce ați ales astă seară domnilor sunt sfătos cu cei doi
iggy pop pantera david bowie sonic youth câini
frumos frumos” sunt isteric

cei patru bărbați stau cuminți pe scaune

luminile se sting
AUTORI FRACTALIA 58 NOMADISM 59
 60 61

prefer un film bun decât să ies

pentru socializare
se înmulțesc blisterele
sporul la citit e mai redus

urinez des
înjur mult mai des
când sunt pe bicicletă
în trafic

am tendința să critic
să analizez

o să fac mari eforturi

să-mi îndrept
colana când o să mă ridic
de pe scaunul ergonomic
dar refuz
să merg la medic

folosesc intenționat cuvântul sinucidere

pentru a desemna
o soluție

nu pot
să mă sustrag tabieturilor
pe care le urăsc

am rămas in continuare
un diletant
am un aparat de fotografiat
for fun

câteodată
stau întins pe canapea
îmi pun mâinile pe piept
privesc în tavan și mă gândesc la cei
pe care i-am văzut
în sicriu.
AUTORI FRACTALIA 62 NOMADISM 63

Greșeala metodică,
repetiția pedepsei și derealizarea
cea bună a omului mașinic
Sebastian Big

1. În 1986, în clasa întâi fiind, aveam de scris la infinit celebrele bastonașe în caietul
cu liniatură de tip 1.
Din amintirile părinților, le executam cu măiestrie însă, la cele mai multe dintre
rânduri, desenam ultimul bastonaș invers.

2. În 2006, ca pedeapsă, am umplut două table cu mantra „Limbajul este casa ființei“.
https://archive.org/details/LanguageIsTheHouseOfBeing

3. În 2016, am lăsat lăsat mașina să mă înlocuiască, nu din lene, ci din modestie. Am

încercat să mă reconectez cu greșeala.
http://sebastianbig.ro/
GESTUS SOCIAL
The advent of the Shaman-poet.
Notes following
a collegial conversation
Claus Ankersen
Traducere de Flavia Teoc
Do you consider yourself to be a shaman? An Indian colleague asked me, in a recent conversation – are poets
shamans, he continued to wonder. That really got me thinking. And I guess not all poets are shamans - they
CAN be, in the sense that they too can transcend the realm of the everyday, roam the multiverse and bring
something back - just like a shaman - actually there is a lot of similarities between the two.
To continue the analogy; the shaman is traditionally seen as a strange but useful outsider, not really cherished
but tolerated - somewhat akin to the modernist construction of the poet/artist as placed at the extreme
ends of the continua of constructed normality and somewhat ‘unbound’ by the limits of cultural consensus
and political correctness. The bohemian modernist construct of the poet as either dysfunctional, an idiot
savant only capable of focusing on the artistic project, poor, unloved and the proverbial loner, or alternatively
superfunctional, multicapable and a loved and succesful jack of all trades. Both providing the public with
cherished insights and reflections on the world around us. Like the shaman, the poet thus exists in liminality.
The poet shaman:
Whether you purposefully traverse seen and unseen realms of multilayered reality, grasping for clues of sudden
understanding, little pieces of the giant puzzle of existence or the whiff of a faint smell of roses behind those
pearled gates just on the other side of the veil, struggling to bring back an impression and paint the worlds with
words on paper, or whether you ‘just’ write whatever springs to mind. The inherent process of transcendence
and channeling is present in all forms of creation, whether it be writing poems or dancing with spirits. In
essence, you do the same. You enter a state of self-forgetful transcendence, you ‘loose’ yourself, so to speak,
dismantle the ‘inner censor’ for a time, fall through the proverbial ‘hole’ in the paper. The very same rabbit
hole so central to Alice’s adventures in Wonderland – and to the process with which it was created. The same
rabbithole used in every esoteric, shamanic, magic tradition all over the world, whether it be induced by Sufi-
dancing, psychotropes, chanting or tapping letters on a keyboard, while listening to your favorite song on the
Ipad. Thus the basic recipe for entering the world of creation seems to be more or less the exact same. You
loose yourself, you take off, you return, ‘open your eyes’ and you have brought something back.
The analytical reflections of poets – post creation – or of shamans – post spirit journey are also quite similar.
In this phase, experience, competence and professionalism serves as tools in ordering, classifying and working
64 NOMADISM 65
the raw material of the basic creative seance or invocation, turning it into an effected treatment of disease or
malady, a finished poem, story or painting, screenplay or pitch.
When it comes to the social function. The shaman and the poet also shares similar characteristics. They both
serve as clowns, jesters, political commentaries, healers, teachers and carriers of tradition as well as inventors
and avatars of tomorrow. The poet-shaman is a timetraveller, roaming the multiversal spectrum of conscious
existence, whether this consciousness be human or non-human, individual or collective. Where-ever there is
conscience, there is poet-shamans poking around, searching for clues, negotiating deals and bringing home
whatever they can master, shards of forgotten gems, the hidden language of middleaged 16th century British
couch cushions, a benevolent rain jinn to fix the local crops or perhaps a four-liner capturing lost love in such a
way as to be felt by millions as – wauv – this is exactly how I felt.
In this sense, poetry and shamanism is all about resonance. One of the greatest kicks you can get as a word-
mage, is when someone from the audience, or a reader comes up to you and confess a profound identification
with the material. Then you know that the universe has somehow transformed a message about one or more
aspects of limitless allness, through one poet-shaman’s autobiographic-idiomatic system of conglomerated life
and back out in the open, only to be reclaimed as a valid, fruitful private, individual experience of someone else
– thus returning to the great all.
This, is true magic.
Can poets be fake prophets? You might ask. Well, sure they can. Basically I think there is a lot of fake prophets
out there. Most of them most probably honestly believing that they are doing a top-job. In this way, all fanatics,
regardless of observation, will sleep the sleep of the innocent, of gods very own each and every single time
they put their head to rest on the pillow. Because they are certain that they have done their best, and a very
good job at that.
Some measure of existential doubt, in my opinion, is necessary in order to evolve as a being, although too much
– needless to say – will prove inhibiting. Most of the time, people who claim to be prophets are invariably fake.
That being said, I believe that every human must find his or her own way. This is probably what is meant by the
saying that the face of god/s looks different to everybody.
But we live in talentshow times, regrettably, where every little measure of healthy existential doubt is being
eradicated in favor of an idiot – ox-belief in a construction of self, mostly trapped in and dependent of the
artificial, branded authenticity of industrialized consumer-goods and services.
Salieri-mediocracy lurks beneath the skin of many a messiah, prophet, guru or self-adorned NLP-master.
And both poet and shaman alike is also in danger of being effectively redefined and -constructed, no longer
GESTUS SOCIAL 66 NOMADISM 67

as ‘professional outsiders’ but as functionaries. White collar workers no longer excused from consensus in Jeg maler mit ansigt
Îmi pictez propriul chip
order to challenge and evolve it, but rather subject to the same criteria of qualification as everybody else
Îmi pictez propriul chip
in postmodern society. You have to go to work early and come back late. You have to adhere strictly to the Jeg maler mit ansigt
În culorile și semnele timpului care s-a dus
protestant ethics of being a good laborer and perhaps most importantly – you are – as an artist or a spirit- med forgangne tiders tegn
Roșu ocru pentru sângele
worker – subject to the political correctness of the cultural consensus surrounding you. This development, in Rødt okker
Din râurile repezi curgătoare
my view, must be vehemently opposed. To attain resonance and challenge the mundane, we must be able to for blodet
Peste obrajii roș-cireșii
play and create freely, uninhibited by normativity. brusende floder i løb ned langs kirsebær-røde
Ai orfanilor și ai celor care îi supraviețuiesc bolii
kinder
Galben sulfurat pentru aerul acid
In the light of the recent tragedy in Norway, where a right wing fanatic bombed and shot some 70 people, på forældreløse og syge overlevende
Pentru poluarea dinăuntru și din afară
perhaps these events can be seen, not as much as isolated cases of lunacy, but on a grand scale, as the Gult svovl
Din lacurile încremenite în moarte și pentru oceanele
scattered desperate outbursts of a miserable humanity, the bulk of which is trapped in some form of economic for den sure luft
Învelite în plastic.
slavery – of which they find themselves to have little or no influence, in so called democratic political systems – og al forureningen, indeni
Alb caolin
of which they find themselves to have little or no influence. og udenfor, de døde søer, plastik havene
În amintirea inocenței mele pierdute
Hvidt kaolin
Și a tuturor dimineților pe care le-am fi putut avea
In the midst of all this, the poet-shaman insists on freedom, freedom of mind, freedom of inhibiting editors and for at minde mig om tabt uskyld
Albul de calcar
publishers, freedom of opinion, speech and interpretation. og alle de morgener vi kunne have haft
Pentru indiferență
Hvid kalksten
Și gri cenușiu
Or at least we entertain the notion that we are free – often entrapping ourselves further in economic slavery for ligegyldigheden
Pentru stratul nou adăugat planetei
and dependency. Grå aske
Îmi pictez propriul chip cu semne pe zid
fordi det er farven på klodens nye frakke
Trupul meu de diamant prismatic
My main point is that while the anatomy of creation is in itself shamanic, the ‘practical or artistic application of Jeg maler mit ansigt med tegn
Și mintea mea înlănțuită în repetiție
it, the form or the ‘avatar’ in other words does not necessarily have this function – unfortunately one might add, diamantkroppen synger prismatisk
Nu există media
since it’s direly needed in these times. In this way, the shaman-poet sits at the feet of the ‘great physician of hjernevask er gentagelse, der er ingen medier
Există doar zgomotul apei
the sky’. der er kun støjen
În care fierbe broasca
To challenge, to inspire and – if possible – to heal through the word always have been and continues to be an som frøen koger i
Pe măsură ce zgomotul crește
underlying aspiration of many a poet – as for the bards of yesteryear, for the beatniks of the last millennium mens lydstyrken øges
Și marele dominatrix din cer
and for a lot of contemporary colleagues. In this way, I think we are all Dharma Bums for the lord, so to speak. og den store dominatrix i himlen
Decojește cămășile cepei, scoțându-i miezul la lumină,
Nomads of the word, traveling back and forth through the veils of the worlds, from page to page, stage to stage, skræller indsigtens løg; de rige
Arătând încă o dată pustiite-i planete:
and city to city. And – on a good day – the word is heard. var evigt nervøse, bange
Cei bogați
i lommen på deres pengemonstre
Au fost mereu neliniștiți și înfricoșați
To paraphrase the Hopi. We are the ones we have been waiting for. Poets around the world are solitary witch- midasificerede af deres dollargrønne tulpaer
În sclavia banilor cu fețe monstruoase
shamans and at the same time connected in a global-local sister-brotherhood of hypersensitive pens, all paralyserede, fanger
Transformați în Midas de verdele spirit întrupat al dolarilor
determined to make a difference and bridge the gap between eternity and present moment, between particular i deres sorte og gyldne tårne
Incapabili să se miște, prizonieri
and universal, between earth and heaven. In a foreseeable future, the initiative ARMY OF POETS will provide a undertrykt uden at vide det, alle pånær
În turnurile lor negre și aurii
home and network for all action shaman poets around the world. You are very welcome. en håndfuld på den absolutte top
Oprimați fără să știe, cu excepția
Lets rock the word! Jeg maler mit ansigt
Cu excepția câtorva din vârf.
med de sidste menneskers tegn.
Îmi pictez propriul chip
În semnele ultimilor oameni
Rămași pe pământ.
GESTUS SOCIAL
Pământul Danilor
Iisus era danez
Buddha era danez
Leonardo da Vinci era danez
Nu te lăsa amăgit de ce spun ceilalți
Fie ei indieni, ruși, egipteni sau chiar americani
Iisus era danez
e posibil chiar să fi călătorit în India
și chiar să fi murit undeva în munții Himalaia.
Cu toate acestea Iisus era danez și își purta pleata asemeni
vikingilor
căci nimeni nu se urăște mai mult pe sine însuși decât
danezii.
Budha era danez
Noi toți danezii îi semănăm, trăindu-ne timpul care ni s-a dat
În scaune de birou, privind la copacii din ecranele din fața
noastră
Buddha era danez
Și Leonardo tot danez, nu Italian. Amintiți-vă de pionierul
Jacob Ellehammer
Cel care a construit un avion în 1905 și avea
Pictura lui Leonardo pe peretele din fața lui, dovada
Este în budincă, cum se spune, și el întâmplător tot danez în
cerul gurii,
Ca să nu mai vorbim de regina Angliei, daneza
Cu toate complimentele din partea Casei de Oldenburg
și de Elton John, danezul. Sau poate nu, dar
Nicola Tesla sigur era danez
Un adevăr de neocolit, Tolkien cu toții trolii lui erau danezi, și
Einstein asemeni lor.
Dar să ne amintim și de Martin Luther King. Da, un danez
negru, tocmai din Atlantis,
Vezi, linia de coastă este umbra celui mai înalt pisc
A unui lanț muntos, vârful coroanei din Atlantis
Pe unde se plimbă urșii polari
Ademeneți cu zahăr și grăsimi, burgeri și bere
Bomboane și cocaină, ketamină, viața pe repede-înainte,
68
Danland
Jesus var dansker.
Buddha var dansker.
Leonardo da Vinci var dansker.
Lad ikke nogen narre dig til at tro noget andet,
ikke indisk, russisk, egyptisk eller endda amer-
ikansk.
Jesus var dansker,
han var måske nok i Indien
og kan have endt sine dage et sted i Himalaya.
Men Jesus var dansker, så langhåret som en-
hver viking,
trods alt, hader ingen sig selv mere end dan-
skerne.
Buddha var dansker.
vi ligner ham på en prik, mens livet løber forbi
kontorstolene
og vi ser på billederne af træer på skærmene
foran os.
Buddha var dansker,
og Leonardo var det også – ikke italiener. Husk
blot på pioneren Jacob Ellehammer
som byggede et fly i 1905 og havde...
et Leonardo skilderi på væggen, beviset er ‚i
buddingen’
som man siger, tilfældigvis en anden daner
på mundloftet, for ikke at nævne Dronningen af
England
takket være Huset Oldenburg
og Elton John. Eller måske ikke, men
Nikola Tesla var dansker
så meget er sikkert, og Tolkien med hans trolde.
Einstein med,
for ikke at nævne Martin Luther King.
Jo. Martin Luther King. En sort dansker, lige fra
Atlantis, se
denne kysts silhuet
NOMADISM
peyote și penicilină
Asemeni străbunului nostru Porcus Singularis
Suntem omnivore cu un singur stomac, ochi
albaștri
Și organe compatibile. Da. Porcul, porcul
Mărețul mestru al slăninei, îndrăgostit de
Copaia aurită este și el danez.
De fapt, Dumnezeu este danez, acum mi-am
dat seama, cine altcineva ar putea să fie
Mai aproape de imaginea mamei, a tatălui și a
mea?
Închipuie-ți asta. Diavolul se află în detalii, ca
un adevărat danez.
Cine altcineva disprețuiește cu atâta înflăcărare
Salieri era danez, de-aceea l-a urât pe Mozart,
compatriotul său
Excepția de la regula mediocrității absolute.
Pentru un danez adevărat norocul celuilalt
Este furt din proprietatea personală
Oamenii câștigă la loterie și sunt spânzurați
pentru furt din averea vecinului
Și iată, suntem cu toți danezi, pentru numele lui
Dumnezeu
Dorește cineva Wienerbroed? Și asta e daneză.
Și vă rugăm să fiți înțelegători cu noi
Suntem pe cale de dispariție, o specie rară în
toate formele și culorile
Cinci milioane de exemplare puternice și drepte
Asemeni ție.
69
er omridset af toppen
af en bjergkæde, spidsen
på Atlantis’ krone,
patruljeret af isbjørne
hooked på sukker og fedt, øl og burgere
slik og sne, ketamin og speed, peyote og penicillin.
Som vores forfader Porcus Singularis,
er vi blå-øjede, en-mavede altædere
med matchende organer. Jep. Grisen, grisen
er også dansker. Den store baconmester i himlen,
førsteelskerinde
af det gyldne trug. Gud er dansker
nu jeg husker det. Hvad skulle Gud ellers være?
- Et billede af mor, far og mig. Overvej det. Djævlen bor i
detaljen,
en sand dansker.
Hvem afskyr ellers hinanden så iltert?
Salieri var dansker, hvorfor han hadede Mozart,
hans landsmand,
en undtagelse fra reglen om absolut middelmĺdighed.
For en ordentlig dansker, er andres held
tyveri af hans personlige ejendom.
Folk vinder i lotteriet og bliver hængt for at stjæle fra
naboen.
Sådan er vi alle danskere for Herren.
Skulle det være et stykke Wienerbrød?
Det er dansk. Og vær rar at være venlig imod os,
vi er på nippet
til at uddø, en sjælden art i alle former og farver,
kun fem millioner i kvindtal og helt
ligesom dig.
TRANSLATIO
HACKERS
Aase Berg
Traducere de Teodora Oprea
Den är en häst och den säger nej.
Men människan säger Vill ha dig.
Om man är djur här så antingen lever man
eller är död.
Frisk och kry eller en kula i pannan.
Civilisation är att älska hårt.
Hon slår tillbaka:
piercingfetto,
grogghagga,
självskadesludder.
Den fostrade kvinnan
höjer aldrig
en hand.
Häst lunkar tungt och sakta i lerig hage. Hur
luftar trojanska hästen mot leran. Hur grundas
timmerhästens innehåll av långsammare uni-
versumleran. Elstötar sprätter illande i fukten,
riktad pik. Vill vara här i kåta hus hudbyggda
upp ur leran.
Privata Manning trojaniserar, byter sedan kön i
fängelset där hon ska sitta resten av sin livstid
pga aiding the enemy. Det finns en kvinnlig
frihet. Hur länge du kokar till sist allt förångas,
tillintet blir kvar, genomskinliga, stegrande
70 NOMADISM 71
hästlik i hetluft. cabrat în aerul încins ce te aburește.
Att hagga: hädanefter både verb och vapen – A hârcăi: de aici înainte și verb și armă - o pată
en blobb som långsamt breder ut sig över världen care se împrăștie încet în lume
Aase Berg (n. 1967) este poetă și critic suedez, recunoscută Teodora A. Oprea a absolvit secțiunile de
la nivel mondial. A fost printre fondatorii Grupului Suprareal- Engleză-Suedeză ale Facultății de Limbi și
ist din Stockholm, în 1986. Începând cu anii `90 ea devine Literaturi Străine (Universitatea București) în
una dintre vocile cele mai puternice ale liricii suedeze con- 2016. De atunci, studiază identitate culturală în
Este cal și spune nu. temporane. A publicat majoritatea volumelor sale la Bonnier, cadrul Masterului de Studii Culturale Britanice
Dar cineva spune Te vreau. cea mai prestigioasă editură din Suedia. A debutat în proză al Centrului de Excelență în Studiul Identității
Aici, dacă ești animal, fie supraviețuiești, cu Perversioner: 12 noveller om avvikelser, volum publicat la Culturale. Cele mai relevante lucruri pe care
fie mori. Vertigo. Aase Berg a fost editor al revistei Bonniers Litterära le-a învățat în facultate sunt că nu suferă să
Sănătos tun sau te împușcă în cap. Magasin (BLM), critic literar al ziarului Expressen și colabora- scrie eseuri, că îi place să traducă (în ciuda
Civilizație înseamnă să iubești cu îndârjire. tor al altor reviste suedeze. nesiguranței pe care ți-o creează activitatea
asta) și că odată ce adopți o limbă străină va
Ea ripostează: Dintre volumele publicate: Hos rådjur: prosadikter (Stock- trage mereu de tine să îi acorzi atenție, așa cum
scroafă cu belciug, holm: Bonnier Alba, 1997), Mörk materia (Stockholm: face un copil.
baborniță cherchelită, Bonnier, 1999); Forsla fett: dikter (Stockholm: Bonnier,
târfă depresivă. 2002); Perversioner: 12 noveller om avvikelser, ed. Viktoria
Jäderling (Stockholm: Vertigo 2003); Uppland: dikter (Stock-
Femeia manierată holm: Bonnier, 2005); Remainland: Selected Poems of Aase
nu ridică niciodată Berg, traducere de Johannes Göransson (Tuscaloosa: Action
mâna. Books, 2005); With Deer, traducere de Johannes Görans-
son (Boston: Black Ocean, 2009); Hackers (Albert Bonniers
Un cal merge greoi și domol pe pășune nămoloasă. Cum Förlag, 2015).
miroase calul troian prin contrast cu noroiul? Cum se înte-
meiază conținutul calului din bârne pe noroi universal mai
lent. Șocuri electrice se împrăștie, scânteind în umezeală,
lance pregătită. Vor să fie aici în case înflăcărate ridicate din
crustă de noroi.
Soldatul Manning troianfectează, apoi își schimbă sexul în
închisoare unde va sta pentru restul vieții ca urmare a aiding
the enemy. Există libertate feminină. Cât timp fierbi până se
evaporă totul, nimic nu rămâne, translucid, stârvul calului
TRANSLATIO 72 NOMADISM 73

the purest virgin mound cel mai pur şi virgin limb sau
Nu, tu eşti clovnul trist or penis, penis
and breed, right in their face, şi ne reproducem, chiar în faţa lor,
bristling. zburlindu-ne.
Not half as soft Nici pe jumătate la fel de moale
as the downed ca burta
Steve J. Fowler
belly pufoasă
Traducere de MARGENTO, Marilena Isabela Ion, Matei Alexandru
of all those people a tuturor
eating meat, mâncătorilor de carne,
with their belts made purtând curele
of human skin din piele umană
No, you’re the sad clown Nu, tu eşti clovnul trist and crystal. şi cristal.
But they don’t know that, Dar ei nu ştiu asta
Finally, all the migrants are dead În sfârşit, toţi migranţii au murit their lizard eyes ochii lor de şopârlă
and to rest have come the songs şi la odihnă s-au întors trying to be a friend to all things. încearcă să fie prieteni cu toate lucrurile.
of the distracted cântecele dezorientaţilor That’s not possible, Ceea ce nu e posibil,
Durs Grunbein Durs Grunbein even good people have enemies. până şi oamenii buni au duşmani.
They’re called bad people. Se numesc oameni răi.
Shoeless arrests Arestările celor desculţi
have stopped Au încetat
because thousands deoarece mii Atacama Atacama
of donated de papuci din bumbac
cotton slippers din donații like with women ca și pentru femei
have arrived in Vienna. au sosit în Viena. the desire for multitude dorul de mulțime are
Though they could not dull an approach Totuşi n-au putut contracara avântul tactica leads to a certain solitude s-aduc-o anumită însingurare
of stealth de învăluire
quieter than mai discretă decât * *
crowds. mulţimile. does this work support me in what I truly wish to do? munca asta m-ajută în ceea ce vreau cu-
Stephanie, moon in the sea Stephanie, lună pe mare, or does it paralyse me, promising the achievement of a adevărat să fac
could you not shine as bright and curt ai putea să nu străluceşti aşa de tare şi fulgerător spectre sau mă paralizează doar, promițând atingerea
as children’s eyes? ca ochii copiilor? while maintaining conditions of that paralysis unui spectru în timp ce menține acea paralizie?
The ferry Ai spus
became addicted că feribotul a devenit dependent * *
to refugee love, you said. de dragostea refugiaţilor. chacabuco foam, they took to take her teeth spumă de chacabuco, s-au apucat să o apuce
While their fingers În vreme ce degetele lor deprived of her enemy de dinți – rămasă așa fără dușman
could not grasp the concepts nu pot înțelege conceptele she shucks dust ea despănușează praful
of monster, de monstru
the way our digits can, așa cum putem noi digital,
we talk about literature, noi vorbim despre literatură,
TRANSLATIO 74 NOMADISM 75

Steven J. Fowler, from a leak in the egg you’re the face of an angel Steven J. Fowler, The Sixth Child
TRANSLATIO 76 NOMADISM 77

* *
if it’s still human dacă-i încă uman Steve J. Fowler este poet, artist
& fine weather, in the admin. of stars și vreme bună-n depart. constelații și curator. Lucrează în tradiția
on the clarity that isn’t the bottomless pe limpedele ce nu-i fără fund artei moderniste și avangardiste,
of rather a dead mother – by tractor al unei mame mai degrabă răposate – cu tractorul prin poezie, ficțiune, teatru, artă
those contests of dead chests întrecerile între piepturi moarte sonoră, artă vizuală, instalație și
proudly thrust out forward scoase-nainte cu mândrie spectacol. A publicat mai multe
colecții de poezie iar creaţiile sale
* * au fost sprijinite de Tate Modern,
and the gasps of love, after all, had got him iar icnetele dragostei, până la urmă, i-au prins BBC Radio 3, Consiliul Britanic,
ready. john berryman bine. john berryman Tate Britain, London Sinfonietta și
Collection Wellcome. Opera lui a
* * fost tradusă în 18 limbi și interpre-
the made comes like a swelling vision făcutul vine ca vederea inflamată tată în locații din întreaga lume, de
an eye cracked beneath, good stoppage un ochi crăpat pe dedesubt, bună ocluzare la Mexico City la Erbil, de la Beijing
the past are taking over trecutu-acaparează la Tbilisi. Este editorul de poezie
from the time it takes for my eye to see din timpul necesar ochiului meu să vadă al revistei 3am magazine, lector
the light that it has been agreed lumina care s-a căzut de-acord la Universitatea Kingston, predă
will be let go. să i se dea drumul. la Tate Modewrn și la Școala de
Poezie, și este curator pentru The
Enemies Project.

With The Enemies Project, I’ve put together over 250 events, 9 exhibitions, 12 national tours covering 22 countries. The proj-

ect involved over 600 poets, writers, artists, musicians, photographers and sculptors and has won awards from Arts Council

England, the British Council, Jerwood Charitable Foundation, Danish Agency for Culture, Creative Scotland, Arts Council

Ireland, Conaculta, Arts Council Wales and many other cultural bodies. It’s been an enormous undertaking, one that has

mediated so much of my own creative work, allowed me to expand my potential as an artist and to evidence literary curation Steven J. Fowler, if Brian wasn’t my son
as a dynamic and developing field. For all the in depth information, visit www.theenemiesproject.com. The project is essen-

tially about poetry in collaboration - across the arts, across languages & nations, across form, style & content - a multifarious,

multidisciplinary but essentially cogent program of events, exhibitions, tours & publications that provide the grounding to

comprehensively explore the notion of collaboration in a contemporary, active, innovative realm of poetry. Poetry lends itself

to collaboration as language does conversation, and it is in poetry we are renovating the living space of communication, and

this in itself is a collaborative act. The poet comes up against something other than themselves in the writing of every poem,

and in the shaping of every fragment of language there is a response taking place. This project is aims to bring about and

showcase original, dynamic examples of what is produced when the other in question is the equally avid mind of another

artist / poet.
TRANSLATIO
Fragmente
GC Waldrep
Traducere de MARGENTO și Marius Surleac
Fragment A
Archive as prayer. The brain bathing
in its sweet serum, dreaming of dictators
it can address love letters to.
How many lives does gender have?
I mean, even their dogs smelled white,
you insisted, and I believed you, because
the toughs also all had dogs, they
were out walking their dogs, would a man
walking his dog mug another man?
With or without a dog? With
or without another man watching?
Railways wake up into nonexistence and
give us tests we fail.
All this egg strata, I thought
I heard you murmur in your sleep.
Is it any wonder physics keeps
the physical world
under surveillance at all times?
The riddle of the Green Man
in Rosslyn Chapel is that he’s
a substitute, a joker, randomly replacing
other sigils, emblems, images
78
Fragmentul A
Arhiva ca rugăciune. Creierul scăldându-se
în serul său dulce, visând dictatori
cărora să le trimită scrisori de dragoste.
Câte vieți are un gen?
Vreau să zic, până și câinii le miroseau a alb,
ai insistat, și te-am crezut, deoarece
chiar și durii aveau toți câini, ieșiseră
să-i plimbe, ar ataca un bărbat
plimbându-și câinele, pe un altul?
Cu sau fără câine? De față
sau nu cu un alt bărbat?
Șinele de tren se trezesc că nu există și
ne supun la teste pe care le picăm.
Cu atâtea felii de budincă de ou, mi s-a părut
că te aud bombănind în somn.
E vreo minune faptul că fizica ține
lumea fizică
în permanență sub supraveghere?
Ghicitoarea Omului Verde
din capela Rosslyn este că el e
o rezervă, un joker, înlocuind la întâmplare
alte sigilii, embleme, imagini
NOMADISM
throughout the filigree. Trick or treat:
You’re still human! I’m not.
Fragment B
At some point we wash language
carefully, dress it up
and place it in a box. Then we can call it
Faith. (History. Light. Action.)
It speaks to us the way objects speak to us,
through shape, form, function.
Are you writing this all down, you ask.
Death is observable, except for the moment
in which the observer blinks.
Inside this moment a little more death
is waiting, as if for a cue.
It was high summer. I tell my students
corpses lay so long on the fields
around Gettysburg, after the battle,
that bees nested in them,
in their wounds and (especially) their lungs.
If I consider war an artifact
I can pick it up, then put it down again.
What does this do to the hands?
It renders the hands bloodless, i.e. song.
Cele mai recente cărți ale lui G.C. Waldrep sunt The Arcadia
Project: North American Postmodern Pastoral (Ahsahta,
2012), cy; și o plachetă, Susquehanna (Omnidawn, 2013).
Editura BOA Editions a lansat poemul epic Testament, în
2015. Opera sa a apărut în Poetry, Ploughshares, APR,
New England Review, New American Writing, Harper’s,
Tin House, Verse, și în multe alte reviste, precum și în
Best American Poetry 2010 și a doua ediție a Norton’s
79
prin tot filigranul. Ne dați ori nu ne dați:
Ești încă om! Eu nu sunt.
Fragmentul B
La un moment dat spălăm limba
cu grijă, o-mbrăcăm frumos
și-o așezăm în cutie. De-acum îi zicem
Credință. (Istorie. Lumină. Acțiune.)
Ne vorbește așa cum ne vorbesc obiectele,
prin contur, formă, funcție.
Tu-ți notezi toate astea? mă-ntrebi.
Moartea-i observabilă, mai puțin
când ce-l ce-o observă clipește.
Înlăuntrul acestui moment o mică moarte
așteaptă, parcă, un semnal.
În toiul verii. Le spun studenților,
cadavrele-au zăcut pe câmp
la Gettysburg, după luptă,
pân’ li s-au oploșit albinele
în răni și (mai ales) plămâni.
Dacă văd războiul ca pe-un artefact,
pot să-l ridic, și-apoi să-l las la loc.
Și ce le face mâinilor?
Le lasă fără urmă de sânge, i.e. cânt.
Marius Surleac is a Romanian physicist, poet,
translator and avid enthusiastic photographer.
He publishes poetry in Romanian and
international journals including Pif Magazine,
MadHat Lit, Literary Orphans, Prick of the
Spindle. His translations from English into
the Romanian, include the poetry of Marc
Vincenz, Valzhyna Mort, Peycho Kanev, and in
TRANSLATIO
Postmodern American Poetry. Waldrep a primit premii din
partea Societății Poetice Americane, Academiei Poeților
Americani precum și premiile Colorado Prize, Dorset Prize,
Campbell Corner Prize, două premii Pushcart, o distincție
Gertrude Stein pentru Innovative American Writing, și un
National Endowment for the Arts Fellowship in Literature,
în 2007. Locuiește în Lewisburg, Pa., unde predă la
Universitatea Bucknell; este editor al revistei West Branch,
și redactor-corespondent al The Kenyon Review.
80
collaboration with Chris Tanasescu, the poetry
of G. C. Waldrep, Fady Joudah, Cornelius Eady
and several others. He has published an original
collection of poetry in Romanian: Zeppelin Jack
(Herg Benet, 2011) and a bi-lingual collection
of translations, The Propaganda Factory, or
Speaking of Trees / Fabrica de Propaganda,
sau Apropo de Copaci by Marc Vincenz,
(Tracus Arte, 2015). Recent and forthcoming
publications include Solstice, The Ilanot Review
& Asymptote.
NOMADISM 81
New Approaches in Translation Studies:
Translation & Power
after the Cultural Turn
Raluca Tănăsescu
Power relations have always been a core aspect of the multifarious activity of translation, be it professional or
literary. Asymmetries of power had underpinned translation as a practice long before Cultural Studies scholars,
sociologists, and ethnographers began to be interested to a much greater extent in ideologies and in how
culture in general influences society and its practices. And this is mainly because the effects of translation
have always been cultural and social, even though the translation theory as such—or any early discussion on
the topic of translation for that matter—did not focus on them from the very beginning, but on various other
concepts, such as ‘equivalence’, ‘function’ or ‘receptor’. For example, the concept of equivalence in Nida’s work
should not be subsumed only to a linguistic or functional theory of translation, since his purpose was perhaps
first and foremost a missionary one, with unquestionable social and cultural effects. Going even further back in
time, translation was an element of paramount importance in the rivalry for cultural authority between Rome
and the Greeks. More recently, during the 1970s, Even-Zohar and Toury started from the assumption that
translation depends on the receptor, therefore on the receiving/target culture. Also, the polysystem theory is
extensively based on the ‘central’ vs. ‘peripheral’ place that translations may occupy in a certain literature,
hence on the asymmetries of power established between the two. Similarly, the idea of power was inherent
to many other theories, such as George Steiner (1975)—for whom translation was both a sympathetic and
violent act—, or Meschonnic (1973)—who criticized the imperialistic tendency of translation, much like Antoine
Berman and his ‘ethnocentric translation’ (1985/2002) a decade later.
What we call today the Cultural Turn of the 1990s was prefigured by Bassnett and Lefevere’s Translation,
History, Culture (1990), which proposed approaching translation from a cultural perspective. They were the
first to sideline the interest in translation as text only, thus shifting researchers’ attention to matters pertaining
to the historical, cultural and political environment of translations. But this shift in the history of translation
studies as a young discipline was triggered by the ‘translational turn’ in anthropology, as well as by the crisis
of representation in the humanities. Anthropologists became aware that translation was one of the most
important practices of their work and started to dwell more on how ethnographies were carried out, on how
they interpreted a given culture and how they transferred the interpreted meaning into a text. In other words,
how they represented the Other. At the same time, a series of historic events, such as the independence of
former colonies and the civil rights movements in a number of developed countries led scholars to regard
TRANSLATIO
culture in its complexity and plurality, thus challenging the traditional and monolithic Eurocentric perspective
that had defined the 1950s and 1960s. Therefore power relations and various matters of ideology become
overtly studied from three perspectives: translation and/as manipulation/rewriting/intervention; translation
and postcolonialism; and, finally, translation and gender. It is worth mentioning that even translation studies
scholars have begun to have their own ‘committed’ agendas (see Venuti’s minoritizing project or Cronin’s focus
on the non-imperial English-speaking Irish translators that instead promote diversity). Therefore Translation
Studies acquires a strong culturalist orientation, one which has placed the 1980s and the 1990s under the
sign of ‘cultural translation’ and of its intrinsic power asymmetries. The crisis of representation in ethnography,
mirrored by the ‘writing culture debate’ (Clifford and Marcus 1986), has had enormous effects on translation
as representation of the Other. Both micro-turns that followed the cultural turn—the sociological and the
ethnographical ones—have felt the repercussions of this crisis, only that they dealt with it in different ways.
Power Relations in Sociological Approaches
The power relations inherent in the encounter of cultures have significant consequences on the production
and reception of translations. The sociological perspectives of the 2000s have been a welcome complement
to postcolonial approaches since translation is by its nature a social fact, and since discourse and practice
belong together. At the same time, power is no longer seen in absolutist terms, but as a core factor in the field
of culture, one that motivates and determines the course of actions for various agents. We become interested
first and foremost in the agents that select the texts to be translated, that decide on the choice of translators,
or in the agents that promote and publish the translation, as well as in the fields in which all these operate—
therefore in the power relations underlying exchanges at all levels in the context of globalization. Translation
seen as a socially constructed practice brings about a new focus: the social function of translation and
translators, as well as the social status and the professionalization of translators, which all revolve around the
question of power and influence. Also, the subversive power of the translators as hybridizing identities—which
led to investigating matters pertaining to the ethics of translation—resulted in a different research interest
in the sociology of translation: the examination of the institutional constraints and power structures that
translators had to elude in applying their subversive practices (Brisset 2010).
Unlike the cultural turn, which was mainly interested in power dynamics at the level of discourse—during
the interlingual transfer—, the sociological turn places the emphasis on how power shapes the relationships
between the agents involved in the process of translation, agents who now become the center of a network
which produces a transformation. The agent is not only the translator, but also the publisher, the institutions
that commission the translations, the machines that are employed to realize the translation, etc. The
relations between these agents are ultimately uneven relations of power and they determine the evolutions
of translations on the world market. This position is endorsed by a relevant point made by researchers in the
ethnography of translation as well, namely that “translational communities of practice and their make up are
not apriori givens.” (Flynn 2010: 118) They constitute themselves in a certain context and their dynamics differ
from one community to the next, mirroring different relations of power. Whomever holds a dominating position
82 NOMADISM 83
in terms of capital—symbolic or financial—holds the power. However important the agent, the whole discourse
of Bourdieu’s sociology and the discourse of those translation studies scholars that approached the sociology
of translation revolve around this elusive notion. Translation and power, as I said in my introduction, cannot
be separated. Michel Callon, one of the initiators of the Actor Network Theory, considers the sociology of
translation as “a new approach to the study of power.” (1986: 196) Callon considers the model of the sociology
of translation as paramount for any system of power because of its four essential stages in its analytical
framework: problematization, interessement, enrolment, and mobilization. He uses the analogy of translation
because translation entails a critical concept, that of displacement (also used in postcolonial context). From
this point of view, ethnography and sociology share the notion of power differentials that arise from the
inequality of languages / cultures. In Bourdieu’s sociology, language equates power.
Bourdieu’s sociology is close to the position adopted by Foucault when talking about the theory of disciplinary
power (training the action of bodies) and less close to Marx, with whom most discussions on power have been
associated. Bourdieu’s theory of symbolic power is not centered on the subject, but on the field (that precedes
and supersedes the individual), on micro power systems and on knowledge as power, which can act both at
the level of social agents, and at the level of institutions. According to him, “symbolic power is the power of
constructing reality […], an invisible power which can be exercised only with the complicity of those who do
not want to know that they are subject to it or even that they themselves exercise it.” (1994: 164) Any kind of
capital can be a source of power, be it economic, cultural, or social. Symbolic power as a sign of authority can
be accumulated, then lost and also regained. It all depends on the demands of the field in which the habitus
of a translator was acquired, on the idea of competition and conflict (which triggers motivation and interest).
Therefore, Bourdieu considers that the power resides mainly in the status of a language, in the quantity of
knowledge that one possesses, and in the field that one operates in. In fact, fields are structured by its internal
power relations—since agents struggle to maintain or to change dominance (1985: 74 cited in Wolf 2011).
As Wolfs rightfully notes, “centers of power and force are created around those agents who dispose of the
strongest forms of capitals.” (2011: 6)
In Translation Studies, the contrast between ‘strong’ and ‘weak’ languages is mirrored in the sociology of
translation by the researchers’ interest in the translation flows between ‘center’ and ‘periphery’, where the
‘center’ is constituted by strong languages, such as English or German. Translation becomes the measure of
international exchanges (Heilbron & Sapiro 2007), therefore a measure of power, because international book
exchanges are uneven. Power relations are inherent in the translational production process, where the center
dictates the terms of the production process taking place at the periphery (e.g. successful English-language
novels translated within a very short span of time in multiple languages across the world by publishers that
have acquired world rights for a certain title). The power relations at play are visible in the structure and
dynamics of the world publishing industry that sets the framework of the translational exchanges. According
to them, nation states and various other agents along the way get involved in cross-national transfers that
involve power relations and the competition for supremacy. However, according to the Actor-Network Theory,
TRANSLATIO
such exchanges need to benefit from the presence of intermediaries and mediators. Intermediaries are seen
as only vehicles for power, while mediators are entities that favor difference—similar to the role of translators
in various ethnographic approaches. The dynamics of translation depend on the structure of space of reception
and on the way relevant intermediaries shape social/cultural demand.
Pascale Casanova tackles the problem of the international circulation of cultural goods and, in this context,
the issue of economic and political power relations that have an influence on the position of literature on the
world market. To her, translation is an unequal exchange and literary consecration is synonymous with being
vetted by one of the important literary centers, all European (e.g. Paris). Thus, translations done for a certain
audience on such markets (‘gate-keepers’ in Bourdieu’s terms) are bound to gain literary recognition because
the power of the dominant players is institutionally safeguarded. Institutional power equals a mechanism for
legitimization and is usually associated with dominating languages. The status of a translation is determined
by three elements: source and target language, author, and translator. The position of a given translation in the
literary field depends on the status of the language in which the translation is done and on the accumulation of
capital of the agents involved. She posits that translations from dominating cultures/fields to dominated ones
help the latter gain literary capital, while the opposite brings consecration to the dominated one. In my opinion
it would be very interesting to note here the fact that there are times when authors coming from dominating
cultures ask to be translated by translators from dominated fields/cultures because that brings them a plus of
literary capital at home. Being translated in as many languages as possible, even if not in dominating ones, is a
very sought-after status in the literary field; and to my knowledge this aspect of literary translation has never
been pursued.
Similarly to Casanova, Gouanvic argues that the power struggles in the field depend on the agenda of the
various agents involved and on the impact they may have on translation. Their agenda respects the logic
of competition, therefore it is power-driven. However, Michaela Wolf sees the translation field as highly
problematic, because translators do not have long-lasting positions in this field and they have to renegotiate
their status all the time. She also points out that “centers dominated by power relations are being created
around agents who dispose of massive capitals” (id: 15) and that such centers have clear aesthetic and
ideological interests which have a direct impact on the reception of translations. But my question is: what
about translators that do not belong to only one field and who use the symbolic power acquired in one field
in order to influence the power differentials in the other field(s)? In many small countries, translators belong
both to the literary and the translation fields and most of the time these two fields intertwine, therefore
generalizations about institutional power do not necessarily apply in all cases. In my opinion, Bourdieu’s
sociology offers an explanation for such situations as well, but the conclusions drawn in our field have been
maybe too general up to this point, too influenced by globalization seen solely in its uniformization dimension.
As far as the sociology of Luhmann (1995) is concerned, he looks at how discourses are regulated in society.
Power does not occupy an important role in his work. To him, it is the social discursive practices that hold
84 NOMADISM 85
the power, not the agents themselves. Power is seen as a system/medium of communication in itself, usually
related to negative sanctions (Borch 2005) and to a certain social system, the world of politics (Guzzini 2001).
Similarly, in the Actor Network Theory (ANT) translation is used to approach the problem of power in relation
with science, but this is how power eventually remains at the core of social networks.
The center-stage in the field of translation is occupied by translators. I would say that translators have been
looked at as agents even before the polysystem theory/the ‘manipulation group’ did so, when Vermeer and
his Skopos theory placed a great emphasis on translators as specialists. But it took translation studies a long
time to turn its focus on translators. According to this new sociological approach, since the field is the site of
power struggle between participants or agents, the translator becomes directly associated with the issue of
power and their role, along with the ethics of translation become very pertinent topics of investigation. Andrew
Chesterman even announces the advent of ‘translator studies’ (2009). What has been formerly considered
a passive attitude from the part of translators becomes now a very active one, which contributes to the
establishment of norms (Simeoni 1998), (professional) networks (Buzelin 2005), forms of practice (Inghilleri
2005, Chesterman 2006), or voices from the field (Gouanvic 2005). The power of the translator’s habitus in
the literary field was tackled by various scholars: Sela-Sheffy talks about translators’ quest for ‘stardom’, about
their “conservative or innovative roles, as cultural custodians or cultural importers” (2005: 1569); Grutman
(2009) emphasizes the need to dwell more on translators as agents of literary change; Buzelin shows via
Latour’s ANT that the power of translators resides in the strategies they employ “to enroll others and fulfill
their objectives” (2013: 189); Inghilleri (2003) talks about the influence of translating institutions, while
Buzelin (2006) deals with the dynamics of power in literary publishing houses.
Considering large-scale phenomena and focusing on what is around the translated text, the sociological
approaches take distance from the discursive practices as vehicles of power that had been the focus since
the cultural turn. Many such studies tend to focus on power asymmetries between languages and on the
hierarchy of symbolic goods from a globalizing perspective. Facing criticism from other fields (e.g. Singh 2007)
and the challenge of new ethno-landscapes, scholars turn back to ‘the heart of the matter’—the text. But not
completely in line with the old perspective.
Power Relations in Ethnographic Approaches
Scholars have started to tackle translation from an intralinguistic and intersemiotic point of view, often seeing
it in relation with racial, religious, and political conflict (therefore with the quest for power) and interculturality.
They no longer talk about culture, but about cultures, or even versions of cultures (Eagleton 2000). The
postcolonial perspective gives place to an ethnographic one, one which pays attention to the asymmetry
between languages and cultures, to the marginalization that entails from uneven power relations, as well as
to translation as a site of opposition. Unfortunate events, such as 9/11, along with conflicts in general and
other social phenomena like migration have shaped decisively the public discourse and have determined
translation studies to take interest again in intercultural communication and the new translation practices. The
TRANSLATIO
new-fangled ‘ethics of difference’ triggers interventionist and restorative approaches to translation based on
Derrida’s deconstruction and inspired by the work of Walter Benjamin (hybridization, third space).
If “ethnographic cultural studies has been centered on the qualitative exploration of values and meanings
in the context of a ‘whole way of life’ – that is ethnography has been deployed in order to explore questions
about cultures, life-worlds, and identities” (Barker 2000: 33), for translation studies scholars, doing
ethnographies of translation means representing other cultures via translation in a situated context by means
of a situated discourse. For both ethnography and translation studies translation is a culturally specific act of
communication, one that largely depends on the power relations between or among the cultures involved. In
ethnography, the textualization of oral discourses had long been based on the distinction First World vs. Third
World and filtered through the perception of the ethnographer who, in most cases, belonged to the ‘more
powerful’ culture. Since knowledge equals power (cf. Foucault), the ethnographer (the one that looks for and
facilitates knowledge) is seen as the one who holds the dominant position and carries out the ethnography as a
kind of power ritual that objectifies the other in a very imperialistic way.
Venuti (id.) described translation as a transformative process informed by ideology, while Talal Asad (1986)
was signaling the power that “strong languages” have over “weak languages”, an aspect that made translation
even more difficult. At the same time, Asad considers cultural translation as an institutionalized practice that
depends on various power plays (professional, local, or international) and that cannot be controlled by the
translator alone, since they involve not only an extraordinary control over the target language, but also the
power to reshape one’s language, institutionally-defined power relations between languages and modes of
life, as well as the stiffness of long-established discursive practices. Therefore, the power relations in effect in
a certain place at a certain moment in history depend on the status of the culture in question (which is related
to the status of its language) and by the dominant institutional policies which determine a certain dominant
discourse. All these elements together prevent the ethnographer (or translator for that matter) from conveying
the image of the Other accurately to the target culture (in the target text).
In postcolonial context, and especially in postmodernism, such issues gain even more importance. The
postcolonial dichotomist and monolithical idea of power related mainly to the idea of repression from the part
of the colonizers suffers a change. At the beginning of the 2000s, power is no longer seen in an absolutist way,
as being negotiated between two poles, but from a pluralist perspective, one in which competing discourses
meet. We are presented with translation seen as reparation or as a practice of intervention for the benefit
of formerly unfavored subjects: cultures that used to be translated are now translating themselves (auto-
representation/auto-ethnography)—the case of African literatures or the case of Russian literature after the
fall of Communism; translation is not the sole decision of the translator or the commissioner, but is a dialogic
endeavor which involves the participation of all partners; native verbal art is now reconsidered, since the notion
of culture is no longer related only to the written culture (Sturge 2007); ‘minor’ literatures, that is literatures
written in ‘minoritarian’ languages (cf. Deleuze and Guattari) are reevaluated (Venuti 1998); translation is done
with an “ethics of difference” and the role of translators and interpreters is reevaluated in geo-political context
86 NOMADISM 87
(Inghilleri 2008). In other words, “resistance strategies now seek to encounter internal powers” (Brisset id.:
77), to talk back. The ‘translated’ is still the center of interest, but in a polyphonic, cross-cultural context, not in
relation with one other culture only. The cross-cultural dialogue is now possible via a thick, heavily annotated
translation that “seeks with its annotations and its accompanying glosses to locate the text in a rich cultural
and linguistic context.” (Appiah in Venuti 2012: 341). As Michaela Wolf (2002: 180) aptly notes, ethnographic
approaches aim at a multifarious approach of cultures, instead of taking aim at binary oppositions (observer/
observed, translator/translated). At the same time, the collaboration between translation and ethnography
aims at detecting any possible power asymmetries, from the level of discourse (lexical, semantic and syntactic
choices that favor discrimination (cf. Hatim and Mason 1994) to the level of “the analysis of culture-specific
and social phenomena of the societies involved” (Wolf 1997: 131). Asad’s distinction between ‘weak’ and
‘strong’ languages remains the principal source of power asymmetries, since “[d]iscourses in different cultures
are not autarchic but develop in social fields of power and privilege.” (Wolf id, ibid.) We also have to add the fact
that many times interlingual translation is accompanied by intralingual translation, since translation becomes a
tool to fight back repressive source environments.
In the same train of thought, various typical asymmetries of power are toned down, since now translation has
a regulative effect: for example, we are not talking about acculturation anymore—“in which a cultural other
is domesticated, made intelligible, but also familiar, even the same, encoded as it is with ideological cultural
discourses circulating in the target language” (Venuti 1991)—but about transculturation, which is the encounter
between or among cultures in which each one acquires or adapts elements of the other(s) and/or in which new
cultural elements are created (Pratt 2008). The cross-cultural debate that informs ethnographies of translation
favors heterogeneity, hybridity and métissage, instead of assimilation, because we now live in a world dominated
by cosmopolitanism, in motleys of races, religions, and languages, where power is constantly negotiated. This
is an approach that is valued as more heuristic than any other biased stance, since heterogeneity means, again,
seeing the Other as the Other. Power is no longer seen in relation with the nation state, but associated with the
ethnoscape of a certain place, with the day-to-day practices of the citizens, with the dominant public language.
In recent ethnographic approaches, the agencies behind intercultural interaction are represented by the
dominant modes of thought (cf. Lienhardt), by the asymmetrical power relations between the cultures
involved—asymmetries that start with the inequality between languages—, as well as by the ethnocentric
attitudes of translators and ethnographers: “[…] ethnography as well as translation are inevitably positioned
between systems of meaning which are marked by power relations.” (Wolf 2000: 183). This has a great
impact on the agency of the translators and on their positioning. Translators’ endeavor is not without its own
challenges, since they have to understand and gain access to concepts and practices that belong to a language
and culture other than their own. What starts as a praiseworthy endeavor may fail miserably unless proper
translation strategies are employed (Sturge 1997), strategies that are meant to present the translation in a
dialogic and polyphonic way. Otherwise the consequences for translators could be enormous: “The translator
is no longer a mediator between two different poles, but his/her activities are inscribed in cultural overlappings
which imply difference.” (Wolf id: 142). Thus, the translator is empowered; translation depends on translator’s
TRANSLATIO
subjectivity and background, a new approach which questions the idea of translator’s invisibility and bring into
discussion the idea of translator’s authority (our emphasis). Besides being empowered, translators are also
invited to reflect on their own activity and on how ways in which they could keep a balanced position in the
networks of power, at both micro and macro level.
If translators have been traditionally seen as in-between (a space for harmony), as having a mediating
position, they are now seen as belonging to a Third Space (Wolf id.) or to a Contact Zone (Pratt 2008). For Wolf
any cultural translation that presupposes stable cultural units that can be transferred between languages
and cultures “turns out to be an ethnocentric operation” (id: 182), therefore highly problematic, always
asserting the oppressing power of the receiving culture, textually objectifying and culturally appropriating
the Other. She considers cultural differences, as well as power relations, as being continuously negotiated
in a series of pluricenters, rather than between a center and a periphery. She uses the notion of Third Space
(an unrepresentable space in which meaning production occurs), the site of encounter between different
cultures, one which mirrors a hybrid view of such cultures. Hybridity is the deconstruction of the Self vs. Other
dichotomy and the result of the negotiations that take place in this third space, which is a dynamic zone that
cannot exist without power relations; it is not neutral. There are interventionist strategies to be applied by
translators, which make us wonder how the intervention on text can be a reliable solution for conflict. In such a
space, the agents involved in translation may hold more power: they are the ones who select the texts and set
the norms, but their choices have to be questioned, for the purpose of escaping the essentialist bias in research
(and, implicitly, any ideological bias) and of creating the opportunity for more relevant cultural translation
critiques. By adopting the idea of a Third Space “the discursive conditions of dominance” can be turned into
“grounds of intervention” (Bhabha 1984), thus shifting the polarity of power centers and ideally doing away
with any polarity/bias. This approach offers a better understanding of the power relations governing the limits
of translating between asymmetrical cultures.
On a similar note with Wolf, for Bachmann-Medick the central purpose of translation is not to promote cultural
understanding, but to favor the cultural encounter and negotiation of differences. To her Wolf’s Third Space
is essential because it helps us elude polarity and, implicitly, the domination of a center. She posits that
cultural understanding is far too harmonious a term, one which favors the repression of minority cultures and
marginalized languages, as well as the asymmetries and one-sidedness of ethnography’s claim to translate in
a culturally understanding way. The central concept of her 2006 article (“Meanings of Translation in Cultural
Anthropology”) is culture as a process of translation, which sets the ground for a paradigm shift that does not
acknowledge fixed centers of power. The centers of power are to be continually negotiated. She argues that
since translation as representation of the other has triggered a crisis of representation, then the shortcomings
of a holistic understanding of culture become clear and should be replaced by a more dynamic approach,
one that is not necessarily territory-bound. Cultural translation in her view is a concept of relationship and
movement, an anti-essentialist, anti-holistic metaphor that aims to uncover counter-discourses, discursive
forms, and actions of resistance within a culture, as well as heterogeneous discursive spaces in society.
Mary Louise Pratt shares a comparable position. The traditional in-betweeness is in ‘the contact zone’ (where
88 NOMADISM 89
systems/cultures touch)—“social spaces where disparate cultures meet, clash, and grapple with each other,
often in highly asymmetrical relations of domination and subordination.” (2008: 7). But the contact zone
“shifts the center of gravity and the point of view” (id, 8), the focus now being how the colonizers/translators
and colonized/translated get constituted “in and by their relations to each other […] often within radically
asymmetrical relations of power.” (id., ibid.)
One of the questions Pratt raises is “What do people on the receiving end of empire do with metropolitan
modes of representation?” To me, this is one of the many signs that the center of power moves, in fact,
from the so-called metropolitan target cultures that dictate the terms of the discourse to the opposite end,
where everything begins, to the represented/translated. In other words, we are back to the source, perhaps
even back to the problem of faithfulness (not to the text itself, but to what it represents). This assumption
seems to be at least in part supported by two of the latest books in our field—Emily Apter’s “On the Politics of
Untranslatability” (2012) and David Bellos’s “Is That a Fish in Your Ear?” (2011)—which each argues against
and respectively for translatability. It is in this spirit of difference that many literary studies programs across
the world have replaced the name of the discipline ‘comparative literature’ with the more felicitous ‘world’
or even ‘global’ literature. Emily Apter argues via the example of translation that we should talk about ‘world
literatures’, in the plural, since there is a plurality of philosophical concepts that pertain to such literatures, as
well as a plurality of geopolitical points of tension, which could make a text more or less untranslatable.
Last but not least, the idea of power in the latest ethnographic approaches is also in relation with the ethics
of translation and the responsibility of the translator (and the various associated metaphors: resistance,
engagement, activism, contestation). Translators and interpreters are active agents in geo-political context,
as they hold the power to influence the course of history, a position which raises various ethical, political,
and legal questions. In her 2006 book—Translation and Conflict—Mona Baker talks, among other, about the
framing function of translation and insists on how micro-narrative changes ultimately influence or project
themselves (often in a cumulative way) on the global narrative, thus making translators accountable for their
work. And they have to be so, since they are responsible social agents; in other words, they do hold the power
to influence readers and need to accept the responsibilities that entail from holding such power if they want to
gain recognition for their work. On a related note, Maria Tymoczko (2007) talks about the agency, activism, and
the empowerment of translators. She talks about an ethics and an ideology of translations that go beyond post-
colonialism and social agency, beyond resistance and engagement, drawing more on translator’s agency and
self-reflexivity as a post-positivist form of power.
***
If ethnographical approaches still very much revolve around the idea of power in the spirit inherited from
postcolonialism but shaped by poststructuralism—that is, by trying to avoid any binary oppositions and
promote plurality—, the emphasis placed by the sociology of translation is on the formation of power relations.
Power relations are perceived as being inherent in any field and in any culture; they are perceived and analyzed
TRANSLATIO 90
as such. Uneven relations between cultures and other asymmetries form only the context—albeit one of a
paramount importance—in which the main point of interest, the agent, operates.
Unlike sociology, ethnographic approaches look specifically at these asymmetries between the source and the
target cultures and examine the ways in which translation practices reinforce or subvert such discrepancies
in the age of globalization. The traditional definition of translation changes to include intralinguistic and
intercultural mediation; thus, translators are offered a new status and they benefit from new approaches that
place them in a different position of power than before. The direction in which power relations operate changes
dramatically: translators are no longer at the receiving end; translation is an activity which provides them with
a strategic position; translation is an activity that empowers. As Brisset shrewdly notes, “[the new definitions]
require new theorisations and new teaching focusing as much on social skills (savoir-être) as on technical
capacities (savoir-faire).” (id.: 77) And to go back full circle to Foucault, knowledge (savoir) means power;
therefore the new definitions of translation place this practice in a more dominant position and emphasize their
power to bring about change.
The crisis in ethnography was central to Bourdieu’s reflexive sociology. The concept of field in sociology
differs epistemologically from that of group in ethnography, hence the articulations of the notion of power are
different. In sociology, players in the field start from uneven positions of influence, that are directly determined
by the weight of the capital they possess, while in ethnographic approaches power dependencies are
constantly negotiated by questioning the position of the translator: who speaks and where from they speak?
The textual criticism based on dichotomies is associated in ethnographic approaches with the ideological bias,
while in sociology this does not make the main object of researchers’ interest—sociology is based on the theory
of practice and of action (Bourdieu 1998), while the ethnographic approaches dwell more on power structures
as revealed by discursive practices.
However numerous the differences, the scopes of two approaches are similar, since both provide a critique
of the power mechanisms embedded in the cultural, social, and historical practices of one field/group. It was
due to the sociological approach that “culture was henceforth represented as a plural entity, whose endlessly
interacting components are themselves subject to interests and power relations.” (id.: 78) Ethnographic
avenues endeavored to continue this line of research, but focusing more on the power of communication. As
we have seen, researchers interested in interculturality and ethnographic approaches (Wolf, Hermans) have
also shown interest in what the sociology of translation has to say, just as sociologists like Bruno Latour have
used ethnomethodology in their research. That is why, perhaps, these two micro-turns have recently been
subsumed to the so-called ‘power turn’ in Translation Studies by scholars like Tymoczko and Gentzler (2002).
Combining the two perspectives prevents researchers in our field from limiting their attention to agents and
institutions or to the analysis of the discursive practices only, thus enabling them to cover all gaps between
theory and practice and to renegotiate the status of translation to a more visible position of power.
NOMADISM 91
Bibliography:
ASAD, Talal. 1986. “The concept of cultural translation”, in James Clifford & George Marcus (eds.), Writing
Culture. The Poetics and Politics of Ethnography. Berkeley: U. of California Press, pp. 141-164.
APTER, Emily. 2012. Against World Literature. On the Politics of Untranslatability. New York: Verso Books.
BACHMANN-MEDICK, Doris (2006). “Meanings of Translation in Cultural Anthropology”, in Theo Hermans (Ed.),
Translating Others. Manchester, St. Jerome, vol. I, 33-42.
BARKER, Chris. 2000. Cultural Studies: Theory and Practice. London: Sage.
BHABHA, Homi. 1984. “Representation and the Colonial Text: A Critical Exploration of Some Forms of
Mimeticism.” In Frank Gloversmith (Ed.), The Theory of Reading, pp. 93-122. Brighton, Sussex: Harvester;
Totowa, NJ: Barnes & Noble.
BELLOS, David. 2011. Is That A Fish in Your Ear? Translation and the Meaning of Everything. USA: Penguin
Books.
BERMAN, Antoine. 2002. “Translation and the Trials of the Foreign.” (Lawrence Venutti, Trans). In Lawrence
Venuti (Ed.): The Translation Studies Reader (pp. 240-253). New York: Routledge.
BORCH, Christian. 2005. “Systemic Power: Luhmann, Foucault, and Analytics of Power.” In Acta Sociologica,
48: 155-167.
BOURDIEU, Pierre. 1998. Practical Reason. On the Theory of Action. Stanford: Stanford University Press.
BRISSET, Annie. 2010. “Cultural perspectives on Translation”, in International Social Science Journal, n. 199,
69-80.
BUZELIN, Hélène. 2013. “Sociology and Translation Studies”. In Carmen Millán and Francesca Bartrina (Eds.),
The Routledge Handbook of Translation Studies. New York: Routledge, pp. 186-200.
BUZELIN, Hélène. 2005. “Unexpected Allies. How Latour’s Network Theory Could Complement Bourdieusian
Analyses in Translation Studies”, in The Translator, 11/2, pp. 193-218.
CALLON, Michel. 1986. “Some elements of a sociology of translation: domestication of the scallops and the
fishermen of St Brieuc Bay. In J. Law (ed.) Power, action and belief: a new sociology of knowledge? London:
Routledge, pp.196-223.
CASANOVA, Pascale. 2002. “Consécration et accumulation de capital littéraire. La traduction comme échange
inégal”. In Mona Baker (Ed.) (2009), Translation Studies: Critical Concepts in Linguistics, New York, Routledge.
CHESTERMAN, Andrew. 2006. “Questions in the Sociology of Translation” In Ferreira Duarte et al. (Eds.)
Translation Studies at the Interface of Disciplines. Amsterdam; Philadelphia: John Benjamins.
CHESTERMAN, Andrew. 2009. “The Name and Nature of Translator Studies.” In Hermes 42, p 13-22.
FLYNN, Peter. 2010. “Ethnographic approaches.” In Gambier, Yves and Luc van Doorslaer (eds.), Handbook of
Translation Studies: Volume 1. pp. 116–119. New York; Amsterdam: John Benjamins.
CLIFFORD, J. AND MARCUS, G. (Eds.). 1986. Writing culture. The poetics and politics of ethnography. Berkeley,
CA: University of California Press.
EAGLETON, Terry. 2000. The Idea of Culture. Oxford: Blackwell.
EVEN-ZOHAR, Itamar (2002 [1978]). “The Position of Translated Literature within the Literary Polysystem”, in
TRANSLATIO 92 NOMADISM 93

L. Venuti, Translation Studies Reader, 199-218. TOURY, Gideon. 1995. Descriptive Translation Studies and Beyond. Amsterdam: Benjamins.
GOUANVIC, Jean-Marc (2007). «L’habitus des agents » In Pratique sociale de la traduction. Arras: Artois TYMOCZKO, Maria. 2007. Enlarging Translation, Empowering Translators. Manchester, St. Jerome.
Université Presses. pp. 151-161. TYMOCZKO, Maria. 2003. “Ideology and the Position of the Translator. In What Sense is a Translator `In
GOUANVIC, Jean-Marc (2005). “A Bourdieusian Theory of Translation, or The Coincidence of Practical Between´?”, in M. Calzada Pérez (Ed.), Apropos Ideology. Translation Studies on Ideology – Ideologies in
Instances: Field, Habitus, Capital and Illusion”, in The Translator. Bourdieu and the Sociology of Translation, Translation Studies, Manchester, St. Jerome, pp. 182-201.
11/2,147-166 TYMOCZKO, Maria and GENTZLER, Edwin (Eds). 2002. Translation and Power. Boston: UMP.
GRUTMAN, Rainier (2009). “ Le virage social dans les études sur la traduction : une rupture sur fond de VENUTI, Lawrence. 1998. The Scandals of Translation. Towards an Ethics of Difference. London: Routledge.
continuité”, in Texte. Carrefours de la sociocritique, n. 45-46, 135-152. VENUTI, Lawrence. 1995. The Translator’s Invisibility. A History of Translation. London and New York:
GUZZINI, Stefano. 2001. “Another sociology for IR? An analysis of Niklas Luhmann’s Conceptualisation of Routledge.
Power”. WOLF, Michaela. 2011. “Mapping the field: Sociological perspectives on translation.” In International Journal
HEILBRON, Johan et Gisèle SAPIRO. 2007. “Pour une sociologie de la traduction : bilan et perspectives”, in of the Sociology of Language, Issue 207, Pages 1–28
Michaela WOLF (ed.), Constructing a Sociology of Translation, Amsterdam, Benjamins, 93-107. WOLF, Michaela. 2002. “Culture as Translation – and Beyond. Ethnographic Models of Representations in
HEILBRON, Johan et SAPIRO, Gisèle. 2008. “La traduction comme vecteur des échanges culturels Translation Studies”, in Theo Hermans (éd.). Crosscultural Transgressions. Research Models in Translation
internationaux”, dans G. Sapiro (éd.), Translatio, Paris, CNRS Éditions, pp. 25-44. Studies. Manchester, St. Jerome, vol. 2, 180-192
HERMANS, Theo. 2008. The Conference of the Tongues. Manchester, St. Jerome. pp. 109-130. WOLF, Michaela. 2000. “The Third Space in Postcolonial Representation”, in S.Simon et P. St. Pierre (eds.).
INGHILLERI, Moira. 2008. “The Ethical Task of the Translator in the Geo-political Arena: From Iraq to Changing the Terms. Translation in the Postcolonial Era. Ottawa, University of Ottawa Press.
Guantanamo Bay”, in Translation Studies, vol. 1, n. 2, 212-223. WOLF, Michaela. 1997. “Translation as a Process of Power: Aspects of Cultural Anthropology.” In Mary Snell-
INGHILLERI, Moira. 2005. “The Sociology of Bourdieu and the Construction of the ‘Object’ in Translation and Hornby, Zuzana Jettmarová, Klaus Kaindl (Eds.): Translation as Intercultural Communication. Amsterdam;
Interpreting Studies”. The Translator, n. 11/2, 125-145. Philadelphia: John Benjamins, pp: 123-133.
LATOUR, Bruno. 2005. Reassembling the Social. An Introduction to the Actor-Network Theory. Oxford: Oxford
University Press.
LUHMANN, Niklas. 1995. Social Systems. Stanford: Stanford University Press.
NIRANJANA, Tesjawini. 1992. Siting Translation. History, Postcolonialism and the Colonial Context. Berkeley:
U. of California Press.
PRATT, Mary Louise. 2008. Imperial Eyes. Travel Writing and Transculturation. London; New York: Routledge.
SELA-SHEFFY, Rakefet. 2005. “How to Be a (Recognized) Translator: Rethinking Habitus, Norms, and the Field
of Translation”, in Target, n. 17/1.
SIMEONI, Daniel. 2002. “Translation and Society: The Emergence of a Conceptual Relationship”, Journal of
Contemporary Thought. Paradigms for/of Translation, pp. 9-23.
SIMEONI, Daniel. 1998. “The Pivotal Status of the Translator’s habitus”, Target, 10/1, 1-39.
Singh, Rajendra. 2007. “Unsafe at Any Speed? Some Unfinished Reflections on the ‘Cultural Turn’ in Translation
Studies.” In Paul St-Pierre and Prafulla C. Karr (Eds.): In Translation—Reflections, Refractions, Transformations.
Amsterdam, Philadelphia: John Benjamins.
SNELL-HORNBY, Mary. 2006. The Turns of Translation Studies. Amsterdam, Benjamins.
STEINER, George (2002 [1975]198), “The Hermeneutic Motion”, in Lawrence Venuti (Ed.), The Translation
Studies Reader, London, Routledge, pp. 193-198.
STURGE, Kate. 2007. Representing Others: Translation, Ethnography and the Museum, Manchester, St. Jerome.
STURGE, Kate. 1997. “Translation Strategies in Ethnography.” The Translator: Volume 3, Number 1: 21-38.
TEHNOSFERA
01. ---- realul
sau that which never ceases to be coded:
Anca Bucur
var CryptonightWASMWrapper = function() {
this[_0x677e(‚0x2cf’)] = _cryptonight_create();
this[‚throttleWait’] = 0x0;
this[_0x677e(‚0x2d0’)] = 0x0;
this[_0x677e(‚0x2d1’)] = 0x0;
this[_0x677e(‚0x2d2’)] =
this[_0x677e(‚0x2d3’)][_0x677e(‚0x2d4’)](this);
this[_0x677e(‚0x2d5’)] = null;
this[‚target’] = new Uint8Array([0xff, 0xff, 0xff,0xff, 0xff, 0xff, 0xff, 0xff]);
var _0x114632 = Module[‚HEAPU8’][‚buffer’];
this[_0x677e(‚0x144’)] = new Uint8Array(_0x114632, Module[_0x-
677e(‚0x2d6’)](0x54), 0x54);
this[‚output’] = new Uint8Array(_0x114632, Module[‚_malloc’]
(0x20), 0x20); self[_0x677e(‚0x2d7’)](_0x677e(‚0x2d8’)); self[_0x-
677e(‚0x2d9’)] =
this[_0x677e(‚0x2da’)][_0x677e(‚0x2d4’)](this);
};
În plină eră a intensificării producției modelelor de real (fără a nutri
pretenția de a corespunde realității sau unei origini, deși păstrând încă
fantasma uneia sau celeilalte) simularea referentului se transformă nu
într-o strategie de conservare a realității, ci, mai curând, într-una de
prăbușire a acesteia în virtual. Căci, dincolo de înfățișarea lui ca deschi-
dere spre posibilitatea infinită, ceea ce fascinează la virtual este intuiția
unei promisiuni utopice, unde referentul nu apare decât pentru a marca
locul unei absențe. Un simulacru bântuie lumea, iar acela este simulacrul
unei absențe, care se actualizează constant prin simulare. Realul nu doar
că se înfățișează ca un obiect pierdut, după cum îl numește Baudrillard ,
94
dar el nu se poate înfățișa astfel
decât în contingența virtualului,
care, funcționând pe post de gazdă
absolută, face loc parazitării îm-
preună și activării unui șir intermi-
nabil de simulacre. Recuperarea
realului este, așadar, o operație
de pătrundere în lumea simula-
crului, unde logica de funcționare
a primului este simulată pentru a
fi modificată și alterată, deviată
și nu în ultimul rând substituită.
Dacă Lacan numește realul ceea ce
nu încetează niciodată să se scrie
(that which never ceases to write
itself) este nu pentru că acesta,
realul, scapă ordinului simbolic,
neputând fi pus în discurs, ci,
mai curând, pentru că el, realul,
recunoscându-se în dublul său,
nu mai poate fi disociat de acesta,
modelul de real. Producerea și
re-producerea încetează a se mai
defini ca evenimente consecutive,
unul premergător celuilalt, ci încep
să existe simultan spre anihilar-
ea originii, dar spre împlinirea
1
dublului. Recuperea devine, astfel,
NOMADISM
o acțiune cu finalitate a-teleologică, himerică, supusă
glitch-ului și alunecării în alveolele matrix-ului. Înghițită de
avalanșa de narațiuni și scenarii posibile, recuperarea este
errance – rătăcire în eroare și aberare, acolo unde realul
2
nu (se) mai figurează ca liminal, ci ca depărtare, pierdut în
spatele interfețelor strălucitoare, asimilat și arhivat în mașini
fotoelectrice. Dat(e) să fie reprodus(e), deci simulat pentru a
funcționa ca real. În acest sens, realul este ceea ce nu înce-
tează niciodată să fie codat (that which never ceases to be
coded), transpus algoritmic să ruleze în servere și pe ecrane.
Asimilat spre a fi simulat, realul este digitalizat, iar orice
proces de digitalizare aplică o transformare computațională.
Parsarea și secvențierea sa în structuri de date și vectori
face posibilă desfășurarea și afișarea unui șir neșfârșit de
stări și simboluri. Mașina Turing funcționează, deci, atât ca
platformă de modelare a realului, prin formalizarea pe care
o dictează pentru a-l înregistra calculabil și computabil,
cât și ca model de real, prin computarea oricărei secvențe
computabile. Dacă formalizarea implică o sistematizare
logico-ontologică, prin redarea unui mod de organizare
matematic, ea totodată pune în funcțiune și un mod(el) de
gândire și asamblare a faptelor emergente, desprinse de
predicamentul metafizic, cu toate liniile de fugă pe care
acesta le poate solda. Algoritmul nu mai este doar un simplu
instrument de lucru și de calcul, de codare a unei acțiuni
într-un șir, cum Alan Turing îl exersa în anii ’30, când punea
bazele UTM. Acesta se imersează, astăzi, ca și dintotdeauna,
în logosul computațional ca entitate care execută, iar nu
care așteaptă să fie declașantă. Pe lângă faptul că încrip-
tează informație, el o selectează și stratifică, actualizează și
produce, contribuind la constituirea ecosistemului real-dig-
ital. Algoritmul este nu numai informație cuantificabilă, ci
și informație despre informație, pentru că o transportă și o
generează. Determină modificări structurale ale mediului în
care evoluează corpurile noastre tehno-biotice, din mo-
ment ce acesta guvernează nu doar spațiul computațional
al mașinii, ci și pe cel care a devenit între timp emergent
mașinii. Habitatul (re)prezent(at) depinde de capacitățile
95
generative și de evoluție ale algoritmului, fiind
programat să răspundă comenzilor de schim-
bare ale acestuia. Interfața mediază concomi-
tent accesul în mediul virtual și/ sau în mediul
real automatizat. Limita dintre cele două, algo-
ritmic(ă) trasându-se, se estompează, devine
ea însăși un simulacru, eșalonat la rezoluții
diferite, calibrat în funcție de conexiune și
poziționare socio-economică.
Dincolo de a fi, deci, conceptul unificant pentru
toate activitățile în care se angajează agenții din
industria informatică3, algoritmul se înfățișează
ca termen concret, care se manifestă în toate
câmpurile de producție. De aceea, înțelegerea
lui în limitele logicii formale este incompletă și
reductivă, cu atât mai mult cu cât potențiali-
tatea acestuia se permută în genetică și rețele
neuronale, finanțe și științe cognitive, din ce
în ce mai formativ infrastructurii micro-celu-
lare a vieții, pentru a simula și a face să apară
procese evolutive și scenarii de evoluție post- și
trans-umană. Algoritmi branch-and-bound,
algoritmi genetici, evolutivi, swarm intelligence,
diamond-square, backpropagation - cu cât
problematizarea lor dezertează simplul registru
de implementare în librăriile software, cu atât
mai mult gândirea binară și, implicit, finită a
regimului computațional este destabilizată.
Luciana Parisi: algorithms do not exclusively
channel data according to preset mechanisms
of binary synthesis (0s and 1s), as they also
enumerate the indeterminate zone between
finite states.4 Algoritmii nu definesc structurii
teleologice, care urmează input-uri pas cu pas
în vederea livrării unor rezultate certe, ci zona
gri pe care o traversează între două stări finite
dau naștere potențialului (ne)codat, celui care
scapă cogniției imediate și predictibilității.
TEHNOSFERA
Parisi proiectează o nouă logică algoritmică, pornind de la
matematicianul și informaticianul Gregory Chaitin, care,
la sfârșitul anilor ’60 aducea contribuții teoriei informației
algoritmice, echivalente computațional teoremei incom-
pletitudinii elaborată de Gödel. Acesta introduce numărul
real Ω (Omega), care distribuit în zona gri dintre 0 și 1, stă
ca expresie a probabilității ca, în ciuda resurselor sale de
calcul, un program sau o mașină să se oprească sau să facă
o haltă. Având proprietatea matematică de a fi definit, dar
neputând fi computabil, Ω este un număr necompresibil.
Chaitin: the bits of this number Ω, whether the’re 0 and 1, are
mathematical truths that are true for no reason, they’re true
by accident! (...) you can never prove weather individual bits
of Ω are 0 or are 1, because there is no reason that individ-
ual bits are 0 or 1. Ω reprezintă o secvență numerică fără
structură și fără tipar, care desfășoară combinații necom-
putabile ce conduc la apariția unei serii infinite de fapte
adevărate, dar al căror adevăr este incidental și inexplicabil
rațional, transgresând astfel logica sistemelor axiomatice
finite și demonstrând incompletitudinea acestora. Charles
H. Bennet: Ω is in many senses a Cabalistic number. It can
be known of, but not known, through human reason. To know
it in detail, one would have to accept its uncomputable digit
sequence on faith, like words of a sacred text. Asemenea
6
urmei lui Derrida, Ω redă imposibilitatea computării unei
origini sau a unei finalități, chiar dacă, în același timp, el dă
sens toturor secvențelor numerice computate. Desemnând,
în fapt, originea absolută a sensului lanțului de numere, el
semnifică despre faptul că nu există o origine absolută a
sensului (acestora) în genere, precum nu există nici o origine
a adevărului care să le justifice ocurența, cu toate că acesta
le pre/post-ludează. Articulând infinitul pe schema finitului,
Ω este la fel de transparent în semnificație, pe cât este de
opac, neputând fi descris de niciun concept metafizic, deși
el ni se arată ca unul.
Speculând asupra potențialității algoritmice de a produce
în scară infinită, și apelând la instrumentarul teoretic al
96 NOMADISM 97
lui Alfred North Whitehead, M. Beatrice Fazi,
la fel ca Parisi, insistă asupra conceptualiză-
rii algoritmului ca fapt concret, actualitate
realizată, specifică și constitutivă unei instanțe
spațio-temporale.7 Ca obiect real, algorit-
mul este concomitent entitate discretă care
(se) integrează și excede control, contagiază
atât sistemul formal căruia îi aparține, cât și
corpusul de date externe (?) pe care le extrage
și procesează. Ambele, atât Parisi, cât și Fazi,
traduc în soft computing, al cărui model de
operare este aproximat(iv) minții umane8, ex-
ersând un tip de gândire soft, non-antropocen-
trică, conceptul lui Whitehead de prehension
pentru a numi și a argumenta, pe de o parte, Brandon Williams/Studio Rocker, Expression of Code, 2004.
asupra funcției algoritmice de a confrunta un
lanț infinit de simboluri și reprezentări prin care
reprogramează câmpul prezent de potențial-
ități, iar, pe de altă parte, pentru a antrena
asupra interpretării structurilor computaționale
atât ca evenimente reale, instanțe actuale, cât
și ca tipare de potențialitate. Ceea ce aprox-
imează însă cele două, prin analiza contingen-
tului și a aleatorului în spațiul computațional,
este însăși relația de contagiune ontologică și
de structură dintre arhitectura realului și cea
a modelului de real, unde ambele se află în
conjuncție, scurtcircuitându-se reciproc, ned-
iferențiate, evoluând parametric și accidental
de-a lungul aceleași benzi moebius. În aceste screenshot 88 Constellations for Wittgenstein: To Be Played with the Left Hand, David Clark, 2011.
condiții, emergența realului devine o chestiune
nu doar de substituire a hărții cu teritoriul, unde
nivelul simbolic precede și determină realul,
ci mai curând de intermediere, unde însușirea
algoritmului de a opera atât la nivel simbolic,
cât și la nivel factual face ca generarea realu-
lui să se producă printr-un exces accidental,
randomizat de semne, care de cele mai multe
TEHNOSFERA
ori fabrică iluzia referentului. De unde urgența
și aspirația cuprinderii lui atât în limbaj natural,
cât și în ceea ce numim limbaj artificial, codul.
Căci tocmai mediat în limbaj – cel mai i/materi-
al, abstractizat și contagiat dintre medii – realul
este (re)proiectat ca real.
Arhitectura lui urmează arhitecturii gramatica-
le, fie ea naturală (ordinary) sau algoritmică.
Conceptul de gramatică denumește aici witt-
gensteinian regulile de aplicare ale unui cuvânt
sau expresii, de aceea, esența unui concept nu
poate fi cuprinsă decât prin mijlocirea termen-
ului care îl denumește. Esența termenului x nu
poate fi elucidată prin răspunderea la între-
barea Ce înseamnă x?, ci, mai degrabă, prin
încercarea de a găsi regulile de aplicarea ale
termenului x, adică prin înțelegerea gramaticii
sale. Problema cuprinderii esenței termenului
x cere un demers de natură lingvistică, unul ce
privește regulile de folosire și aplicare ale aces-
tuia. Când Wittgenstein susține că „esența este
exprimată în gramatică”, acesta semnalează că
esența este cuprinsă în modurile în care este
folosit un cuvânt/ concept sau expresie. Esența
sau semnificația rezidă în utilizare și, implicit,
în contextualizare. De aceea, a vorbi despre
arhitectura realului înseamnă a vorbi despre
arhitectura formele pe care le capată în limbaj,
în uzul lui natural și algoritmic, în scris și în cod.
Ingeborg M Rocker: Architecture emerges as
a trace of algorithmic operations. Surprisingly
enough, algorithms – deterministic in their form
and abstract in their operations – challenge
both design conventions and, perhaps even
more surprisingly, some of our basic intuitions.
Operațiile algoritmice nu se restrâng doar la a
simula re-enactments ale sistemelor vii, dar ele
98
la rândul lor generează și compun un sistem viu, în interiorul
căruia au loc schimbări și tranziții, reconfigurări de execu-
tare și comportament. Arhitectura realului se regăsește și
este emergentă structurii formale a limbajului natural și
algoritmic, cu toate formatările și modelele pe care aces-
tea le includ și le tranzitează, (și) le suprapun, identifică
și diferențiază. Ca forme de viață care se întrepătrund și
evoluează concomitent, codul și limbajul determină și
eșalonează realul în structuri de complexitate din ce în ce
mai greu de re-/ de-construit ontogenetic.
-----------------------------
011.
////
def imbratisati_alienarea (input):
print input, “Îmbrățișați alienarea, voi cei ce intrați aici!”
def inruditi_patrundeti_bresa (input):
print input, “Împreună”
print input, “înrudiți pătrundeți breșa!”
def traversati_in_simulare (input):
print input, “ traversați în simulare!”
def main():
toti_cei_ce_intrati_aici = input()
for voi in toti_cei_ce_intrati_aici:
imbratisati_alienarea(voi)
inruditi_patrundeti_bresa(voi)
traversati_in_simulare(voi)
voi = “Creaturi abiotice \nacomodând genomul.”
Genomul speciei homo sapiens constă dintr-o serie unică
de perechi de bază ADN, esențială în stabilirea identității
oricărui organism umanoid. Acesta este stocat pe 23 de
9
perechi de cromozomi din nucleul fiecărei celule diploide
(22 dintre acestea sunt perechi de cromozomi autozom-
ali, plus o pereche care determină sexul). Genomul uman
haploid conține aproximativ 23 de mii de gene codificante,
iar circa 1,5% din genom codifică proteine, restul fiind gene
ARN necodificante, șiruri de reglare, introni, și rămășițe de
ADN (provenite de la diverse retrovirusuri și din surse necu-
noscute). Dintre cele 3200 Mb pe care se întinde genomul
haploid, 2950 Mb corespund eucromatinei și aproximativ
250 Mb heterocromatinei. Lansat în 1990 și desfășurat pe
o perioadă de 15 ani, Human Genome Project (HGP) a avut
drept obiective secvențierea genomului uman heterocro-
matic prin determinarea perechilor de nucleotide de bază
care alcătuiesc ADN-ul homo sapiens, precum și identificar-
ea și cartografierea tuturor genelor care intră în alcătuirea
acestuia. Deși genomul fiecărui subiect este unic, mapa-
rea genomului uman a implicat secvențierea unui număr
restrâns de subiecți și apoi asamblarea acestora pentru a
obține o secvență completă a fiecărui cromozom. Astfel că
varianta ultimă a genomului uman este un mozaic, compus
din materiale genetice diferite, și nu reprezintă niciun sub-
iect anume, cu toate că funcționează ca prototip al speciei
umane. El servește, de asemenea, ca model de reproducere
sintetică, utilizat în industrie pentru testarea și manipularea
comportamentului sistemelor de viață umanoidă. Dincolo
însă de a produce o definiție clară și transparentă a speciei
homo sapiens, HGP înfățișează mai degrabă un dispozi-
tiv de recunoaștere a configurației umane. Acesta este
un aparat antropogenic, creat cu ajutorul instrumentelor
bio-computaționale, un mecanism de vizualizare și analiză
a compozitului hominid, cu scopul antrenării și sintetizării
unui organism perfectibil, capabil să supraviețuiască unui
eveniment-limită precum capitalocenul. În acest sens,
editarea genomului uman presupune totodată și construirea
unei giga-baze de material genetic animal și vegetal, care
să faciliteze conectarea secvenței de nucleotide din ADN
cu proprietățile lor fiziologice și comportamentele specifice
funcționale. Ca atare, mai mult decât a anula distincția din-
tre diferitele tipuri de organisme minerale, vegetale, animale
sau umane, procesul de codare a genomurilor face posibilă
recombinarea genelor pentru a replica:
99
fapt de 99 de chipuri/ fapt de 99 de feluri
fapt de lut, fapt de bărbat/ fapt de muiere, fapt
de băiat
cu piele de șarpe/ cu gură de lup
în culcuș de iepure/ cu țăr’nă-n mormânt
fapt de pagubă și fapt de urât
fapt de 99 de coduri/ fapt de 99 de childuri
fapt în binar, fapt de agod/ fapt de bractee, fapt
de cestod
cu-nveliș de metal/ cu cezură-n amoc
cu limbă ‘mprumut/ cu membre mamut
fapt de-o pănură și fapt de temut
Dar materia este o vastă secvență continuă
unde gene aparținând speciilor și regnurilor
distincte comunică și se întrepătrund, pro-
ducând variante și mutații, sintetice mașini
sociale, adaptabile și solide, branșate pentru
conviețuire.
Pregătite să viermuiască întru simulare.
Gata să presteze afectul și rațiunea. În
Colăcite-n asamblaj să sune utopia.
Pigmee în circuit, satiri în interfețe Melcați
În mecanisme, înlănțuind celula.
Nici morb Nici venust biotopu’-n țesut se arată!
Căci materia lucrează la graniță, încărcată în
servere și baze de date, ea generează câmpuri
de forțe virtuale, intensități și vectori care, în
condiții de mediu propice, se actualizează în
corpuri și organisme automate. Genomurile
sunt ele însele mănunchiuri compozite care
aduse laolaltă se modifică și germinează mașini
antropo- și zoo-morfe, renegociind politicile de
reproducere bio-tehnologică, cele de limbă și
de apartenență. Stă în sintaxă și-n matrice. E
TEHNOSFERA 100
abundența fluxului de gene care nu poate fi oprit din a agrega la nesfârșit al cărui corp se întinde orizontal,
ecosisteme posibile, împreunând: prin virusare și simbioză, prin
alianțe tranzitorii sau permanen-
cryptozoon și anabaena, frankia și calcit, te, dezvoltând branșamente de
hafnia și adamit, bazzilus și ceruzit, genomi animali și minerali, alieni
mykoplasmen și cuprit, citrobacter și albit, și sintetici. Cyber-nomadismul nu
nostoc și bornit, nocardia și altait, cunoaște margini în întindere, nici
klebsiella și bixbit, placozoa și granit, granițe în dispunere, din moment
cnidaria și cromit, crisocol și apatit, ce acesta nu denumește un loc
vibrionen și annit. sau un teritoriu raliat unui stat
sau unei cetăți, ci, mai curând,
Pentru a produce specii în variații infinite, creaturi tentaculare apte să un spațiu în variație neîntreruptă.
traverseze schimbări climaterice și de teritoriu, porți digitale și de mediu, Amorfic și eterogen, el desenează
când homo homini media est. Iar specia tratează despre diferență și o hartă n vectorială, cu funcții
exces, despre fugă și eradicare. Când algoritmul crește în nucleotidă, iar inversabile și continue, traiecte și
specia e mutație și hibridizare. Aceasta vorbește zgomot și semnale: rute interconectate, cuplate una
la ramificațiile celeilalte. Proiectat
Jdihfbjksaooenwknasjabidfjopwkdjwqopipeqwojkefjsajojweib pe o suprafață plană, fără adânci-
jdoiajofJafkjaojojfiuhgkdskuithoijeoehjbgjksjtppfdknlkpf turi sferice și denivelări convexe,
goijgfkdskdjkhitHugbncmaepwqpojajksndkjgsjfofdfjbkfdnkdg acesta înfățișează o hypertopol-
jjortpoelfkndfjoaotojreoWjlknfnjkvnjfkgklsjojtorjotsjklk ogie nenormată și neregulată, ai
wwoituhygguihitiwjjjjbjhuiinkourIyeuabbreuwipbnnnakaaapp cărei parametrii converg arbitrar
iewiuhgjqgdudgieurwkjjkksofofbsdsgueeoqppprubhdhguygurfh și nedefinit. Platformă cu distanțe
bgifilfihajfjhkhgjhdskjfierhjdsjajratyiuoippaytkasnkoiud hausdorffiene, spațiul cyber-no-
huaydasofofbsdsgueeoqpddyiygwweaghjktrytyuijnbvcadasofof madic eșalonează fiecare punct în
apropierea celuilalt, creând un cir-
Pentru că în cavități înflorește metaplasmul, încet excrescențe acoperă cuit deschis, unde mișcarea devine
genomul, alterând informația, remodelând specia. Împotriva antro- continuă și coezivă, traversând
pocenului procesele rulează armata, soldați în deplasare traversând ventricule și formațiuni tubulare,
cyber-spațiul transportând bacili și virusuri întru
contagiune și reproducere.
Pururi făr’ de vărstă, înfășurați în silicon Când limba fisurată intră în mor-
Ochii înălțați visători la steaua Singularității foză.
Conectați compuneți cyber-nomadismul! Prelucrează ligamente și ventili,
def: exersează mantra:
Fără a fi o cyber-ideologie și fără a aspira la instituirea unui sistem, cy-
ber-nomadismul se (auto)definește ca un mod de gândire tentaculară și la început a fost cuvântul și cuvân-
derivativă, amoeboidă și difuză. Cyber-nomadismul comportă trăsăturile tul era algoritm și algoritmul era
unui organism viu și potențial, pulsând asemenea unui sistem holobiont, celula
101
la început a fost algoritmul și algoritmul era cuvânt și cu- 1 v. Jean Baudrillard, Simulacre și simulare,
vântul era celula trad. Sebastin Big, IDEA Design & Print, Cluj,
la început a fost celula și celula era algoritm și algoritmul era 2008. 
cuvânt 2 v. utilizarea lui Jacques Derrida a termenului
și cuvântul era non-sens și anarhie: în Speech and Phenomena (1973), precum și
definirea lui de către William J. Richardson în
fafa gameli et eret mat una Heidegger: Through Phenomenology to Thought
ra praxit in mara aducta (1967).
limfa diula map rupsi veret 3 Les Goldschlager, Andrew Lister, Computer
tem tafi anufo anuni rot Science: A Modern Introduction, 2nd ed., Pren-
rute vat uno beg in lemreni tice Hall International, 1988, 12.
nafana kiode deg 4 Luciana Parisi, Contagious Architecture: Com-
putation, Aesthetics, and Space, The MIT Press,
zarma abruna marma zit runa Cambridge, Massachusetts, 2013, x.
kaf gua gurunzi ga una 5 Gregory J. Chaitin, Exploring RANDOMNESS.
nici ulna norma guruna Discrete Mathematics and Theoretical Computer
in nome abali est Science, Springer Science & Business Media,
tago tuvuli ra nori bet 2012, 23-24.
tuva teh tava bimoba res. 6 Charles H. Bennett, On Random and Hard-to-
Describe Numbers, în Cristian S. Calude (ed.),
#/bin/bash Randomness & Complexity, from Leibniz to Chai-
echo $(organisme_biotice() \ tin, World Scientific, Singapore, 2007, 10.
mecanisme_cibernetice() \ 7 M. Beatrice Fazi, Soft Computing: Forms and
# nicicând oameni, dintotdeauna Limits in Computational Aesthetics, ISEA 2011
specii_in_tranzitie() \ Istanbul - The 17th International Symposium
“${hibrizi[@]}” \ on Electronic Art. Istanbul, Turkey, 14-21 Sep-
“${mutanti[@]}” \ tember, 2011.
“${software[@]}” \ 8 Devendra K. Chaturvedi, Introduction to
“${wetware[@]}” \ Soft Computing în Soft Computing. Studies in
cyber_nomazi_ai_lumii()) | uniti_va() Computational Intelligence, vol 103. Springer,
Berlin, Heidelberg, 2008.
//// 9 Ingeborg M Rocker, When code matters, în
Architectural Design 76.4 (2006): 16-25.
INTERVIU
Întrebări tenta(n)t(iv)e
către GC Walderpw
GC Walderp în dialog cu Chris Tănăsescu
Traducere de Sergiu Nisioi
1. Atmosfera onirică din poemul titlu (al colecției Your
Father on the Train of Ghosts) se folosește aparent de un
tip digresiv de a include basmele în critica culturală - o
critică care ar putea fi a unei lumi secularizate (fără Tată)
a cărei artă devine autonomă, o țintă lipsită de țintă,
deși, în același timp, este atât de lucrativă - harpă de aur
ce se cântă pe sine.
Cu toate astea, o critică simpatetică, unde, dacă înțelegi
circumstanțele (prin împărtășirea condiției), nu poți nici
măcar să-i acuzi pe cei care reușesc (Jack este o per-
soană de succes, nu-i așa?)
Ți-ai dori genul acela de muzică, dacă ai fi Jack, nu?
Poți să-mi spui mai multe despre muzica aceasta a ta
care combină criticism și compasiune – dacă există
vreo sămânță de adevăr în ce spun. Iar dacă nu, cum ai
reformula?
Este important să subliniem că Your Father on the Train of
Ghosts a fost parte a unui proiect colaborativ mai mare și că
se desfășoară în cadrul acelei matrice. (Într-adevăr, acest
poem este unul dintre cele două pe care John și cu mine le-
am scris împreună – în acest caz, John a venit cu titlul și eu
am scris poemul.) Așadar, vocea din poem nu este neapărat
a mea, sau mai degrabă nu doar.
Dar da, cred asta: „o critică care ar putea fi a unei lumi
secularizate (fără Tată) a cărei artă devine autonomă, o
țintă lipsită de țintă” chiar și atunci când reușește. Îmi vine
în minte ideea lui Wallace Stevens prin care toată arta este
102
„ficțiunea supremă” a momentului nostru mod-
ern – „un înger necesar” - chiar dacă eu însumi
nu sunt părtaș acelui moment, în măsura în
care acesta se îndepărtează de Dumnezeu.
Cu toții dorim să ni se spună povești. Chestia e
că unele sunt și adevărate.
Critica relevantă este arta, poemul-obiect care
pășește (chiar dacă tiptil) în afara timpului său.
Jack reușește doar în măsură în care el rămâne
înăuntrul poemului, înăuntrul fanteziei creată
de poem. Noi, cititorii, ne îndepărtăm de poem.
Jack nu face acest lucru (decât dacă poemul
bântuie cititorul, caz în care ne confruntăm cu o
problemă complet diferită, cea a spectrelor).
2. Pare să fie o legătura între poezia ta și
performance (muzical sau nu), mit și litera-
tură în cultură. Miturile de care ești tu de fapt
atras au și o latură legată de performance
(mitul peșterii lui Platon pe care îl aduci
în discuție în Introduction to Double Room
împreună cu motivul lui John Crowley) dar
și de așteptare pasivă – ca și cum vorbitorul
din Circus of Probable Sighs se întreabă dacă
spectacolul chiar a început și ce ar fi diferit
dacă ar fi parte din spectacol.
Nu știu care fi întrebarea mea aici. Te rog
doar să-mi spui mai multe despre asta, dacă
NOMADISM
simți – acest performance mitic care ne informează deși
s-ar putea să nu fi început niciodată, la fel cum poezia
ta, cred eu, spune și despre condiția umană ca spectator
al unui mister (înșelător? gol?) care merge mai departe
indiferent de prezența sau absența noastră.
Nu aș fi spus-o în felul ăsta, dar da, cred că ai dreptate.
Toată poezia este performance, la un anumit nivel (reificarea
vocii, a corpului – acea obiect-izare a artei din nou). Mitul
operează în cultură, câteodată la fel ca în literatură, câteo-
dată nu. Mai demult am predat un curs despre facerea mi-
turilor în romanul modern, incluzând opere precum Palatul
Viselor a lui Kadare, Maestrul și Margareta și Dark Property,
a lui Brian Evenson. Înăuntrul minții rămâne un mic teatru în
care figurinele de hârtie se mișcă.
Problema este, desigur, faptul că cu cât un mit este mai
mare, cu atât mai mare posibilitatea celor care merg la
teatru să fie ei înșiși parte a acelui spațiu mitic, captivi sau
participanți (sau ambele).
Toate acestea sunt teologice, din punctul meu de vedere. Pe
un afiș faimos chiar de lângă tunelul Lincoln din New York,
din această perioadă [Decembrie 2010] scria: „Știi că este
un mit – În acest sezon, sărbătorește rațiunea.” Sunt un par-
ticipant voitor într-un mit; Doar se întâmplă să cred că este
adevăratul mit. Adevărul operează în termeni mitici, dintr-o
perspectivă umană.
Așadar nu, nu cred că misterul este înșelător sau gol. Nu
este experiența mea, in ipostaza mea de Creștin, și cu
siguranță nu este experiența mea nici ca cititor sau scriitor
de poezie. Dacă merge înainte indiferent de prezența sau
absența noastră? E ca și cum ai întreba dacă arta operează
în afara timpului nostru. Nu am nicio idee. Arta pășește în
afara timpului ca noi să nu fim nevoiți să o facem, acesta ar
fi un fel de a privi lucrurile. Noi rămânem umani.
3. Cu toate astea următoarele fragmente ar putea spune
o altă poveste (posibilă):
Poate că e timpul pentru niște povești noi, ai șoptit.
103
Poate că asta și-a dorit
corpul, în tot acest timp
… … …
În câmpii, în afara orașului,
greierii încearcă să reunească ceva
totul imposibil de complex
doar că de această dată va funcționa, de
această dată
va fi despre acustică
și devoțiune, decât despre acoperirea corpului
Prima având un ton profetic de auto-șterge-
re, care ar scoate la iveală o mântuire a cor-
pului prin mijloacele unei narațiuni culturale
împrospătate (poate una euharistică?), pe
când cea din urmă exprimă o etică spiritu-
ală animistă (sau poate doar orientată spre
Natură și reînviată) care este de asemenea o
estetică dincolo de grijile materiale.
Dar „noile povești” – în The Great Migrations
și în And as They Waited in Their Baskets (din
care citezi) – ajung să fie variațiuni pe vechile
povești, nu? Noile constelații din primul poem
activează banalitățile momentului nostru
(marele Mall de Cumpărături etc.). Noile poveș-
ti, qua noi povești, nu mai capabile de mântuire
mai mult decât erau vechile povești: pentru că
cererile corpului au rămas neschimbate.
Cât despre acustică și devoțiune, cred că
acestea sunt, pentru mine, principalii poli în
jurul căruia circulă poezia. Animismul And as
They Waited in Their Baskets este metaforic;
îmi place ideea greierilor care în cele din urmă
își duc actul împreună (atâta energie risipită și
muzică în timp ce ei improvizează în întunericul
nopții.) Cu toate astea, ei se înșală pentru că nu
a fost niciodată despre „a acoperi corpul”.
INTERVIU
4. Fiind structurat – cum promite autorul – ca un primer
muzical, Archicembalo vorbeste comunităților potențiale,
acele ale studenților la muzică/ cititori, punând laolaltă,
în același timp, o comunitate de tradiții muzicale și
maeștri ai trecutului. Cu toate astea, el instruiește prin
mijloace de performance și enactement, nu printr-o
definiție, deși mijloacele performance-ului implică nu
atât de mult mimesisul, cât rețele de concepte (sau rețele
semnificante, conceptual?), fiind perceptibile sau obtu-
rate prin configurări sintactice și jocuri de cuvinte/sunet.
Mesajele acesteia, așadar, se ramifică asemenea unui
copac gata să cadă sub propria-i greutate (ca în What Is
a Testimony) și varietatea implică aserțiunile paradoxale
ale izolării și apartenenței - I was lonely. We gave thanks
- în care limbajul dezvoltă o muzică a non-referențial-
ității, dar, de asemenea, se abține (sau are un efect de
a se abține) în a produce gratuități. Din nou, nu am o
întrebare exactă aici, dar ai putea comenta asupra celor
spuse, crezi că au vreun sens?
Ești atât de generos, și faci lucrurile să sune minunat, aș fi
un fraier să nu spun da!
Acum serios vorbind, Archicembalo este cea mai personală
lucrare pe care am publicat-o; nu că nu aș avea conexiuni
intime cu celelalte cărți sau poeme, dar Archicembalo este
auto-portretul deghizat ca poem ciclu, ascuns în plin văz.
Acele „aserțiuni paradoxale ale izolării și apartenenței” sunt
acolo, în anumite momente, și se aplică în egală măsură
credinței, artei și organismului social, în general. Am fost
educat initial ca musician, și am fost preocupat dintot-
deauna de relația dintre muzică și minte sau inimă: cum se
întrepătrund? Cum o serie de tonuri invocă ceea ce invocă?
Biserica pune această putere în folosință fără a se gândi
prea mult la asta, în vreun mod conceptual, poate pentru că
a nu te gandi (la acest lucru) este suficient.
Și, desigur, aceste valențe pătrund în artă pentru arta de
dragul artei, iar aceste poeme convoacă mai degrabă la
nivelul suprafaței. Sunt ocupate să-și facă muzica și noi
104
rămânem în continuare singuri.
Dar poate un pic mai puțin singuri. Sau poate
singurătatea este diferită, acum.
Frumusețea nu ne iubește în felul în care ne-o
dorim noi. Dar se ramifică – exfoliază – și își
ia partea în timp, în viețile noastre, în timp.
Ajungem să ne privim unul pe altul, pentru o
perioadă.
5. Acei topoi de comunități din Archicemba-
lo sunt fie interiorizați (într-un oraș înăuntru,
p. 4) sau plasați departe (cel mai mult în
Europa, în regiuni care probabil au intersec-
tat vechea creștinătate cu istoria scrieriilor
muzicale și, de asemenea, comunitățile
originale de Amish?); în alte contexte sunt
văzuți ca sisteme-loc (Geneva este un sistem,
p 57), care corespund cu muzica și limbajul
ca fiind (non-)sisteme, la rândul lor, care pot
deveni carcerale (acele surprize concluzive
legate de închisoare din Who Is Anton We-
bern și What Is a Cittern) sau pretexte pentru
a lega la un loc sarcasmul politic cu revelații
profetice / apocaliptice / mistice (ex. citesc
propoziția care începe cu A colonial lan-
guage… și se încheie prin …into the metrop-
olis din What Is a Metaphor, ca o persiflare
politică, combinată în mod unic cu o versi-
une ultra-comprimată a progresului sufletu-
lui din starea de putrefacție, de a fi înapoi în
metropolă, orașul lui Dumnezeu). Aș vrea să
aud mai multe de la tine, despe cum reușești
să faci acest lucru (și poate, dacă e posibil,
care este înțelesul complexităților simple pe
care le construiești în această manieră) și
cum și/sau de ce trasezi conexiuni între toate
acele versiuni de comunități și discurs?
NOMADISM 105
O explicație este că am avut un fetiș extravagant cu hărțile
încă din copilărie, și, în mintea mea, partiturile muzicale
seamănă cu hărți (sau viceversa). Aceasta ar putea fi o
viziune subiectivă, dar, ca structură de legătură, traversează
adânc poemele mele. În timp ce cântăm, Kharkov există.
Dacă suntem în exil, Kharkov devine propiul cântec.
Cultura își vede de pălăvrăgeală, în propriul idiom, în propri-
ul registru. Care este o parte muzică, o parte rufe de spălat.
Cu toate astea, se poate zări prin ea, la fel ca în cazul mater-
iei sau al lui Dumnezeu.
Toate poemele din Archicembalo au fost exerciții de
freewriting [scriere liberă], revizuite în principiu pentru
folosul muzicii (sau chiar deloc). A existat ceva suprimare,
i.e., decuparea poemelor dintr-o versiune originală, mai
lungă a manuscrisului – dar decupările au fost făcute fie
pentru că mi-a displăcut muzica, fie pentru că am simțit că
muzica duplica alt poem prea mult. (Și apoi, au mai fost,
bineînțeles, textele pe care nu le-am finalizat niciodată.
Versiunea lui Max Ernst pentru What Is Opera trebuia să
aibă o soră geamănă bazată pe The Phantom Tollbooth, a
lui Norton Juster. Chiar trebuie să avem o operă bazată The
Phantom Tollbooth, la un moment dat...)
Cred că, de fapt, ceea ce întrebi aici, în adâncul inimii
– inimii teologice, dacă-mi permiți – este chiar definiția
funcțională a unei profeții, vizavi de poezie. Asta e chiar foar-
te dificil. Înțelegerea populară este că o profeție descoperă
(parțial) ce urmează a se întampla. În tradiția mea religio-
asă, înțelegerea funcțională este că profeția descoperă
(parțial) ceea ce este deja cu noi.
Cineva citește un poem extraordinar și se întoarce în lume.
Nimic nu s-a schimbat, în vreun sens ontologic. Dar s-a
schimbat simțul acelei persoane în legătură cu ce era deja
acolo.
INTERVIU
P R I V A T E L Y sau despre cum se poate
construi comunul în privat
Cristina Bogdan în dialog cu Anca Bucur
Pe parcursul anului 2017 s-a desfășurat prima serie din
proiectul P R I V A T E L Y, care a adus împreună și a coagu-
lat diferite discursuri și perspective asupra conceptului de
privat. De la teoretizări ale termenului în arii precum teh-
nologiile digitale, ca poziție împotrivă intensificării mijloace-
lor de control ale capitalismului tehno-științific, la câmpul
socio-politic actual, ca ștergere a granițelor între ceea ce se
circumscrie spațiului privat, respectiv spațiului public; de la
accepțiuni ale termenului în literatura additivistă, cea care
face uz de instrumente computaționale, produsă ca răspuns
și în partaj cu emergența spațiului virtual, la zona perfor-
mativă, cea care pune în dialog aproximări ale termenului
în limbajul scris și corporal(izat) – toate aceste direcții s-au
materializat într-o serie de talk-uri și expoziții, a căror miză
a fost să conjuge un alt tip de privire asupra conceptului
de privat, prin relația lui cu sfera socio-politică, artistică
imediată. De altfel, dincolo de a se concentra numai asupra
termenului de privat, proiectul P R I V A T E L Y a încercat
să suspende dialectica dintre privat și public – obiectiv cu
atât mai necesar cu cât distincția dintre acestea a suportat
și continuă să suporte transformări fundamentale, căci ceea
ce trecea sub umbrela sferei private în secolul XIX face
astăzi obiectul tehnicilor de control, încadrat fiind în/ de
dispozitivele bioputerii, iar ceea ce era înțeles ca public a
fost deplasat pentru a marca interese private, re-fortificân-
du-se astfel noțiunea și relațiile de proprietate. De aceea,
poate că cel mai important rezultat al jocului de renegociere
dintre public și privat este articularea noțiunii de comun – ca
106
termen nu mediator, ci antitetic conceptului de
proprietate, care traversează atât sfera publică,
cât și pe cea privată. Formularea conceptului
de comun­ca resursă produsă (în) colectiv(itate)
atomizează pactul public-stat, făcând loc sce-
nariilor de lucru în comuniune, împotriva logicii
normative a capitalismului și întru construirea
unui gândiri etico-ecologice, necesară apariției
unui nou model comunist bazat pe structuri de
afiliere și nontotalitare.
Proiectul P R I V A T E L Y aduce în prim-plan
un concept pe cât de disputat, pe atât de
fluid în definiții. Privat suportă declinării și
contextualizări diverse: de la personal la
politic, de la lingvistic la social, de la eco-
nomic la ecologic etc. De ce și cum ai ales
să curatoriezi un astfel de program la ODD?
Care au fost criteriile de selecție după care
te-ai decis asupra speaker-ilor, teoreticie-
nilor și artiștilor?
Așa cum am explicat în textul din publicația
care acompaniază proiectul, interesul meu
pentru privat este legat de scara proiectului
ODD și de modul în care organizarea lui poate
răspunde cât mai precis la problemele pe care
le ridică contextul local. După doi ani în care
NOMADISM
mai degrabă mi-am satisfăcut curiozități personale, am
lucrat cu prieteni/ cunoscuți și am încercat să mă adaptez
condițiilor de muncă din București, mi-am dorit să am un
control mai mare asupra proiectului, în așa fel încât toate
activitățile ODD să conveargă pentru a propune o viziune
care să nu se îndepărteze de idiosincrazia inițială, dar care
să devină mai necesară. Coerența internă, pe care mi-a per-
mis-o și faptul că am obținut bugetul proiectului din timp, a
însemnat mai multă atenție la conținut, la detalii, la modul
în care proiectele și evenimentele dialoghează; mi-a permis
să lucrez mai îndeaproape cu artiștii, curatorii și teoreticienii
invitați, exersând retorica privatului nu numai la nivel de
conținut, ci și de formă. Ca să revin la ideea inițială de scară,
aș spune că noțiunea de privat a fost dezvoltată mai degrabă
la nivelul întregului proiect ca metodă și atitudine față de
muncă, iar la nivel de conținut au fost explorate teme care
erau conectate cu acest mod de operare: prietenia, safe
space-ul, relațiile cu obiectele, istoria personală, precum și
o gamă întreagă de emoții contemporane. Este semnificativ
că scara la care operează ODD se pretează acestor teme și
metode, aș spune că noțiunea de privat mi-a permis chiar
să dezvolt un aparat conceptual prin care să-mi situez mult
mai bine practica. De asemenea, cu cât operez mai mult pe
scena bucureșteană, cu atât sunt mai convinsă că proiectele
la scară mică, care cresc organic fără a importa modele din
țările cu o tradiție de artă contemporană, pot funcționa, în
sensul în care pot aduce răspunsuri valide la problemele
societății.
Conceptul de privat lucrează inevitabil în binom, mo-
bilizând și opusul (?) său, conceptul de public. Totuși,
mai important mi se pare cum ambii termeni lasă să se
ivească un termen terț – comun-ul, făcând loc unei rami-
ficații care clusterizează economia bunurilor open-source
și a resurselor open-acces, ecologii digitale și comunități
posibile, capabile să se sustragă principiului capitalist al
acumulării. Cred că talk-ul lui Florian Cramer a fost cel
care s-a deplasat cel mai mult în această direcție.
Într-un fel, mi se pare că și ODD marșează în același
107
sens, încercând să promoveze o politică a
commonsurilor.
The commons e o noțiune pe care am desco-
perit-o recent, mai degrabă am descoperit că
există un nume pentru ceea ce deja fac, sau
pentru lucrurile care mă interesează. Practica
commonsului aduce împreună colaborarea, ca
vector al societăților tradiționale, și beneficiile
tehnologiei digitale. Inevitabil într-un spațiu
de artă small scale funcționezi în acest mod.
În acest moment, proiectez activitățile pentru
2019 și pot să-ți spun că îmi doresc să exersez
principiile commonsului într-un spațiu complet
diferit: relativ izolat, aflat într-o relație strânsă
cu natura și deconectat de la retorica artei
contemporane.
În Philosophical Investigations, Wittgenstein
pune sub semnul întrebării existența unui
limbaj privat, susținând că orice limbaj
este apriori, genealogic public. E drept că
posibilitatea inventării unui limbaj privat
rămâne o variantă valabilă, dar chiar și
această posibilitate pune în funcțiune, cu
toate că în subsidiar, ca adaptare negativă,
existența unor norme comune, împărtășite
social. Poate că cei care au alocat cea mai
mare atenție limbajului, de pe poziții diferite,
au fost German Sierra, Adriana Gheorghe și
Ovidiu Hulubei (în expoziția Mental Arith-
metics), German dintr-o perspectivă mai
degrabă bio-tehnologică, pe când Adriana
și Ovidiu dintr-o perspectivă performativă,
a performativității limbajului și a limbajului
performativ. Cât de mult te-a interesat să
aduci în discuție și această abordare de pe
un teren mai degrabă semiotic a conceptului
de privat?
INTERVIU
După ce am abandonat teza de doctorat despre poststruc-
turalism, m-am mai liniștit și cu importanța pe care o acor-
dam limbajului – acum mă interesează dintr-o perspectivă,
să-i spunem, militantă, adică limbajul ca unealtă de luptă,
în care sintagmele să fie precise, utile, operatorii și cât mai
aproape de momentul în care sunt puse în practică sub for-
ma unei acțiuni. Nu mai pot să citesc nimic despre filosofia
limbajului, mi se pare că textele astea sunt destinate unui
alt tip de oameni, aș spune oameni care nu sunt preocupați
de calitatea imediată a limbajului. Eu vreau să acționez
prin limbaj - limbajul să fie deja acțiune. Așadar, semantica
noțiunii de privat a fost dezvoltată doar de acei artiști din
program care au avut un astfel de interes, personal nu am
glosat prea mult pe această temă. În schimb, am configurat
spațiul de discurs din jurul proiectului cu noțiunile pe care
le-am menționat deja: scară, context, metodă.
Apoi, privat vine și o cu puternică încărcătură politică:
the personal/ the private is political, ca să repet sloganul
de la sfârșitul anilor ’60. Despre confiscarea și ideologi-
zarea spațiului privat și despre modalitățile de coagulare
a discursului public cu privire la comunitatea LGBT a fost
și expoziția SAVAGED pINK. A history of 90s gay media.
Ai gândit expoziția aceasta și ca răspuns la discursul
public/ politic actual?
Expoziția aceasta nu era prevăzută în programul inițial, Vlad
Viski mi-a propus-o și am acceptat imediat – cred că a fost și
unul din cele mai bune proiecte ale noastre, evident pentru
că a propus un display sobru și accesibil pentru un conținut
neașteptat: o colecție de scrisori ale unui pen club gay din
anii 90, însoțită de o mică arhivă de publicații print din anii
respectivi, contextualizate cu ajutorul unor hărți imaginare și
ale unor homefilms luate de pe YouTube. Spațiul era amena-
jat ca o sufragerie, în care puteai sta pe canapea și citi aces-
te scrisori extrem de intime (evident, ele fuseseră anonimi-
zate), puteai răsfoi anunțuri matrimoniale și reviste pop sau
activiste ale comunității pe atunci în formare. Ne-am jucat
108 NOMADISM 109
evident cu dimensiunea privată a unor publi- ca un catalog al proiectului, ar fi inutil. Am comisionat texte
cații și cu cea publică a unor scrisori personale, originale și am publicat textele unor prezentări din seria ODD
care, la vremea aceea, puteau fi incriminatoare THEORY. Nu toate proiectele au un corespondent în această
(homosexualitatea era ilegală). Cel mai mult carte, iar alte texte, ca poezia lui Vasile Leac, de exemplu, in-
am fost atentă, în calitate de curator, să fac in- tervin în coerența iluzorie a spațiului pe care l-a creat cartea.
formația accesibilă, inclusiv la nivel emoțional:
nu am afișat nimic pe perete, în schimb am pus Plănuiești să continui acest proiect?
scrisorile în plicuri, determinând gesturile celor
care urmau să acceseze informația. Asta se Într-un fel, el se va continua în mod natural, pentru că priva-
leagă cu ce am spus mai devreme: privatul este tul, așa cum am spus, e un mod de operare și mai puțin un
o serie de gesturi, un mod de operare, un tip de conținut. În 2018, am invitat patru tinere curatoare să pro-
participare și de asumare. pună fiecare un proiect sub umbrela P R I V A T E L Y, vom
vedea dacă vom reuși împreună să testăm niște lucruri noi
Prin proiectul acesta, mi se pare că ODD și relevante. Însuși faptul că lucrez cu oameni din generația
adăugă, pe lângă layer-ul expozițional, unul imediat următoare e foarte important pentru mine, cred că
teoretic, extrem de necesar în spațiul cultural în acest dialog stă secretul unei metode de lucru inteligente.
românesc și pentru comunitatea artistică,
în special, reușind să furnizeze și să pună în
circulație instrumente critice și conceptuale,
utile formulării unor discursuri mai documen-
tate și mai angajate în contemporaneitate, ca
aserțiune a prezentului.
Așa sper. Nu am considerat niciodată expoziția
ca o finalitate obligatorie a unei cercetări
artistice, din contră, am subminat cât am putut
această formă. A trebuit să lucrez mult cu
spațiul din Șelari ca să îi deplasez conotația
de galerie. În acest sens, mă bucur că în 2018
nu mai avem spațiu – vom fi găzduiți pentru
evenimente de tranzit.ro. Voi putea, așadar, să
mă concentrez pe ce îmi place cel mai mult,
organizarea de întâlniri, în care participanții să
fie direct implicați ca producători de conținut.
Cu atât mai mult cu cât proiectul prilejuiește
și lansarea primei publicații ODD.
Da, nici publicația nu funcționează pentru mine