Ilia

Ilf & Evgeny Petrov

Vițelul de aur
 Partea întâi ECHIPAJUL "ANTILOPEI"
Când traversezi strada,
uită-te bine în stânga și în dreapta.

(Regulă de circulație)

CAPITOLUL I CUM A ÎNCĂLCAT PANIKOVSKI

CONVENȚIA
Pietonii reprezintă cea mai mare parte a omenirii. Mai mult chiar,
constituie lamura ei.
Pietonii au creat lumea. Ei au construit oraș ele, au ridicat clă dirile
cu etaje peste etaje, au fă cut instalațiile de canalizare ș i de alimentare
cu apă , au pavat stră zile ș i le-au luminat cu becuri electrice. Ei au
ră spâ ndit cultura ı̂n lumea ı̂ntreagă , au inventat tiparul ș i praful de
puș că , au fă cut poduri peste râ uri, au descifrat hieroglifele egiptene, au
pus ı̂n circulație lama de ras, au des iințat comerțul cu sclavi ș i au
stabilit că din boabele de soia se pot prepara o sută paisprezece feluri
de mâ ncare gustoasă ș i hră nitoare.
Ș i câ nd totul a fost gata, câ nd planeta noastră a că pă tat un aspect
oarecum civilizat, au apă rut automobiliș tii.
Trebuie să preciză m, de altfel, că ș i automobilul a fost inventat de
pietoni. Dar automobiliș tii au uitat asta numaidecâ t ș i au ı̂nceput să -i
strivească pe să rmanii pietoni blâ nzi ș i inteligenți.
Stră zile, create de pietoni, au trecut sub stă pâ nirea
automobiliș tilor. Partea carosabilă a devenit de două ori mai lată , iar
trotuarele, de două ori mai ı̂nguste, ajungâ nd pâ nă la dimensiunile
banderolelor de pe pachetele de tutun. Pietonii au ı̂nceput să se
lipească , temă tori, de zidurile caselor.
In oraș ele mari, pietonii duc o viață de martiri. S-a introdus, pentru
ei, un fel de restricție de ghetou ı̂n ce priveș te circulația. Nu li se
ı̂ngă duie să traverseze decâ t la intersecții, adică tocmai acolo unde
circulația este mai intensă , unde irul de pă r de care atâ rnă de obicei
viața pietonului se poate rupe mai uș or decâ t oriunde.
In ı̂ntinsa noastră patrie, maș ina — destinată , ı̂n concepția
pietonilor care au inventat-o, să servească transportului paș nic al
oamenilor ș i lucrurilor — a că pă tat caracterul primejdios de proiectil
fratricid. Ea scoate din arenă coloane ı̂ntregi de membri ai sindicatelor
ș i ai familiilor lor. Iar dacă , uneori, pietonul izbuteș te să scape de sub
botul argintiu al maș inii, vine atunci miliția ș i ı̂l amendează pentru
nerespectarea catehismului circulației.
In general, prestigiul pietonilor s-a ș ubrezit mult. Ei, care au dat
lumii oameni iluș tri ca Horațiu, Boyle-Mariotte, Lobacevski, Gutenberg
ș i Anatole France, sunt nevoiți acum să se strâ mbe cum nu se poate mai
caraghios ca să atragă atenția asupra existenței lor. Doamne
Dumnezeule, care de fapt nu exiș ti, nu puteai să -ți dovedeș ti mai bine
inexistența decâ t lă sâ ndu-l pe pieton să ajungă unde a ajuns.
Iată -l mergâ nd de la Vladivostok la Moscova, pe ș oseaua siberiana,
ı̂ntr-o mâ nă cu un steag purtâ nd inscripția "Să reorganiză m viața
textiliș tilor", iar pe umă r cu un bă ț la capă tul că ruia atâ rnă niș te
sandale de schimb tip "nenea Vanea" ș i un ceainic de tablă fă ră capac.
Este pietonul-sportiv sovietic, plecat de tâ nă r din Vladivostok ș i care,
ajuns sub porțile Moscovei, ı̂n pragul bă trâ neții va i strivit de un
autocar greu, al că rui numă r nimeni n-o să apuce să -l rețină .
Sau iată un altul, mohican european al mersului pe jos. El face
ı̂nconjurul lumii, rostogolind ı̂n fața sa un butoi. Ar i mers el bucuros ș i
fă ră butoi; dar atunci nimeni n-ar i bă gat de seamă că e ı̂ntr-adevă r un
pieton de cursă lungă ș i ziarele n-ar i scris despre el. Aș a ı̂ncâ t e nevoit
să ı̂mpingă ı̂n fața sa, toată viața, butoiul blestemat, pe care — colac
peste pupă ză (ruș ine, ruș ine!) — este desenată cu galben o mare
inscripție ce laudă neı̂ntrecutele calită ți ale uleiului de automobil:
"Visul ș oferului".
In aș a hal a decă zut pietonul!
Numai ı̂n micile oraș e ruseș ti pietonul mai este respectat ș i iubit.
Numai acolo mai este stă pâ n al stră zilor ș i poate că lca, fă ră să se
sinchisească , pe caldarâ m, ș i să -l traverseze ı̂n orice direcție, cum vrea
ș i câ nd ı̂i pofteș te inima.
Cetă țeanul despre care e vorba aici ș i care avea pe cap un chipiu cu
fundul alb, cum poartă de obicei administratorii gră dinilor de vară ș i
comperii, aparținea, fă ră ı̂ndoială , covâ rș itoarei majorită ți ș i lamurei
omenirii. El mergea pe jos, pe stră zile oraș ului Arbatov, uitâ ndu-se ı̂n
jur, plin de curiozitate, dar puțin cam s idă tor. Ț inea ı̂n mâ nă o valijoară ,
cum poartă moaș ele. Pare-se că oraș ul nu-l impresionase cu nimic pe
pietonul cu chipiu de artist.
Vă zu vreo cincisprezece clopotnițe — unele albastre, altele verzui,
albe ș i roz. Ii să ri ı̂n ochi dubleul scorojit de pe cupolele bisericilor ș i
observă deasupra unei clă diri publice un steag luturâ nd.
Lâ ngă porțile albe, cu turnuri, ale acestui oraș provincial, două
bă trâ ne cu un aer auster vorbeau franțuzeș te, plâ ngâ ndu-se de Puterea
sovietică ș i amintindu-ș i de iicele lor iubite. Din beciul unui lă caș al
Domnului venea un aer rece cu miros ca de vin acru. Probabil că acolo
erau depozitați carto i.
— Templul Mâ ntuitorului ridicat pe carto i! spuse ı̂ncet pietonul.
După ce trecu pe sub un arc de placaj, pe care era scris cu var
proaspă t: "Slavă celei de a cincea conferințe districtuale a femeilor ș i
tinerelor fete", el ajunse ı̂n capă tul unei alei lungi, care se numea
Bulevardul Tinerelor Talente.
— Nu, zise el mâ hnit, categoric că ă sta nu e Rio de Janeiro, e mult
mai urâ t.
Aproape pe toate bă ncile de pe Bulevardul Tinerelor Talente
ș edeau fete singuratice, cu că rți deschise ı̂n mâ nă . Umbre ca niș te
zdrențe gă urite că deau pe paginile că rților, pe coatele goale ale fetelor
ș i pe bretoanele lor ı̂nduioș ătoare. Câ nd stră inul apă ru pe aleea
ră coroasă , pe bă nci se produse o rumoare generală . Ascunzâ ndu-ș i
fețele pe după că rțile de Gladkov, Eliza Orzesko ș i Seifulina, ele
aruncară stră inului priviri pline de teamă . Acesta trecu ı̂n pas de
de ilare pe dinaintea cititoarelor tulburate ș i ajunse la clă direa
Comitetului Executiv, care era ținta plimbă rii sale.
 Tocmai ı̂n clipa aceea apă ru de după colț o birjă . Ală turi de birjă ,
ținâ ndu-se cu o mâ nă de aripa ei pră fuită ș i scorojită ș i cu cealaltă
luturâ nd o mapă um lată pe care scria cu litere ı̂n relief Musique,
mergea ı̂n pas alergă tor un om ı̂n rubaș că rusească lă sată peste
pantaloni, care vorbea cu foc celui din birjă , că utâ nd să -i demonstreze
ceva. Tipul din birjă , un bă rbat mai ı̂n vâ rstă , cu un nas ca o banană ș i
care ı̂i ș i atâ rna ca atare, strâ ngea ı̂ntre picioare un geamantan ș i, din
câ nd ı̂n câ nd, ı̂i dă dea cu ti la interlocutorului să u. In focul disputei,
chipiul lui ingineresc cu ș nur de pluș verde, din acela cu care se ı̂mbracă
canapelele, ı̂i lunecase pe-o ureche. Cele două pă rți ı̂n litigiu rosteau des
ș i deosebit de tare cuvâ ntul "salariu".
Peste puțin, se auziră ș i celelalte cuvinte:
— Ai să ră spunzi pentru asta, tovară ș e Talmudovski! strigă
alergă torul ı̂n rubaș că , dâ nd la o parte mâ na cu care inginerul ı̂i dă dea
cu ti la.
— Iar eu ı̂ți spun că ı̂n astfel de condiții n-o să vină la voi nici un
specialist ca lumea, ră spunse Talmudovski, pregă tindu-ș i degetele
pentru altă ti lă .
— Iar vorbeș ti de salariu? O să im nevoiți să punem problema
interesului meschin.
— Puțin ı̂mi pasă de salariu! Lucrez ș i de pomană ! țipa inginerul
emoționat, descriind ı̂n aer tot felul de curbe. Dacă vreau, mă ș i
pensionez. Dar mai dă -o dracului de iobă gie! Scriu pretutindeni:
"Libertate, egalitate ș i fraternitate", iar pe mine vor să mă silească să
lucrez ı̂n gaura asta de ș obolani.
Inginerul Talmudovski desfă cu pumnul ș i ı̂ncepu să numere pe
degete:
— Locuința — cocină de porci, teatru — ioc, salariu... Birjar! Mâ nă
la gară !
— Tr-r-r! fă cu cu un glas subțire omul ı̂n rubaș că fugind ı̂nainte ș i
prinzâ nd calul de dâ rlogi.
In calitatea mea de secretar al secției inginerilor ș i tehnicienilor...
Kondrat Ivanovici! Ră mâ ne uzina fă ră specialiș ti... Pentru numele lui
Dumnezeu... Opinia publică n-o să admită una ca asta, inginer
Talmudovski... Am ı̂n geantă un proces-verbal.
Ș i secretarul secției, cră că nâ ndu-ș i picioarele, ı̂ncepu să dezlege
repede panglicile mapei cu Musique.
Această imprudență fu hotă râ toare. Ea decise rezultatul disputei.
Vă zâ nd că drumul e liber, Talmudovski se ridică ı̂n picioare ș i țipă câ t ı̂l
ținu gura:
— Mâ nă la gară !
— Nu se poate! Nu se poate! bolborosi secretarul, alergâ nd după
tră sură . Eș ti un dezertor de pe frontul muncii!
Din mapa Musique zburau foițe pe care scria cu cerneală violetă "s-
a audiat ș i s-a hotă râ t". Stră inul, care urmă rise cu interes scena, mai
ză bovi o clipă ı̂n piața ră masă pustie ș i zise foarte convins:
— Nu, ă sta nu e Rio de Janeiro.
Peste un minut, bă tea la uș a ce dă dea ı̂n cabinetul preș edintelui
Comitetului Executiv.
— Pe cine că utați? ı̂l ı̂ntrebă secretarul, care ș edea la o masă lâ ngă
uș ă. Ce treabă aveți cu preș edintele? In ce problemă ?
Pesemne că vizitatorul ș tia perfect cum trebuie să -i tratezi pe
secretarii de la instituțiile publice, ie ele economice sau sociale, ș i nu se
apucă să susțină că a venit ı̂ntr-o problemă strict o icială . Dimpotrivă :
— Ceva personal, ră spunse el pe un ton sec ș i, fă ră să se mai uite la
secretar, bă gă capul pe uș a ı̂ntredeschisă ș i ı̂ntrebă : E voie?
Nu aș teptă ră spunsul, intră , se apropie de biroul preș edintelui ș i-i
zise:
— Bună ziua, nu mă recunoaș teți?
Preș edintele, un bă rbat cu capul câ t o baniță ș i ochi negri, ı̂mbră cat
ı̂n haină bleumarin ș i pantaloni tot bleumarin, vâ râ ți ı̂n cizme cu tocuri
ı̂nalte, aruncă vizitatorului o privire destul de distrată ș i declară că nu-l
recunoaș te.
— Chiar nu mă recunoaș teți? Ș i totuș i multă lume e de pă rere că
semă n ca două pică turi de apă cu tată l meu.
— Ș i eu semă n cu tată l meu, ı̂i replică nervos preș edintele. Ce
doreș ti dumneata, tovară ș e?
 — Problema e cine-i tată l, observă melancolic vizitatorul. Tată l
meu a fost locotenentul Schmidt (Piotr Petrovici Schmidt, 1867- 1906,
locotenent in lota Mă rii Negre, unul dintre conducă torii ră scoalei din
noiembrie 1905 de la Sevastopol, a matrozilor ș i soldaților, ı̂n urma
că reia a fost executat).
Preș edintele se ză pă ci ș i se ridică ı̂n picioare. Iș i aminti numaidecâ t
igura legendară a locotenentului revoluționar, cu fața palidă ș i pelerina
neagră prinsă ı̂n catarame de bronz ı̂nfă țiș ând capete de lei. In timp ce
că uta să -ș i adune gâ ndurile spre a pune iului cunoscutului erou al
Mă rii Negre o ı̂ntrebare care să cadreze cu momentul, vizitatorul
cerceta mobilierul din birou cu o privire de cumpă ră tor pretențios.
Câ ndva, ı̂n timpul țarismului, mobilarea instituțiilor publice era
fă cută după un anumit tipic. Exista un stil special de mobilă pentru
o icialită ți: dulapuri late ș i ı̂nalte pâ nă la tavan, canapele de lemn cu
spetează lă cuită ș i groasă de trei țoli, birouri cu picioare burduhă noase
ca ale meselor de biliard ș i paravane din stejar care despă rțeau
birourile de lumea agitată din afară . In timpul revoluției, acest tip de
mobilă a dispă rut aproape complet, iar secretul confecționă rii ei s-a
pierdut. Oamenii uitaseră cum trebuie mobilate ı̂ncă perile instituțiilor
ș i prin birourile acestora au apă rut obiecte care pâ nă atunci erau
considerate un apanaj al locuințelor particulare. Au apă rut studiouri cu
arcuri, cum au avocații, cu o policioară de cristal pe care se puneau
ș apte elefanți de porțelan, ca să aducă , zice-se, noroc, au apă rut
dulă pioare pentru veselă , mici etajere, fotolii de piele pliante pentru
reumatici ș i vase japoneze albastre. In biroul preș edintelui Comitetului
Executiv din Arbatov se ră tă ciseră , ı̂n afară de o masă obiș nuită de scris,
două perne mari, ı̂mbră cate ı̂n atlaz roz plesnit pe ici, pe colo, o
canapeluță tapițată cu o stofă ı̂n dungi, o stampă de mă tase
reprezentâ nd Fuji Yama ș i un viș in ı̂n lorit, precum ș i un garderob de
stejar cu oglindă , grosolan lucrat, de felul acelora care se vâ nd la piață.
"Aha, cunosc dulă piorul ă sta, se gâ ndi vizitatorul. Aici nu e rost de
ciupit mare lucru. Nu, ă sta nu este Rio de Janeiro."
— Foarte bine că ați trecut pe aici, zise ı̂n sfâ rș it preș edintele.
Veniți probabil de la Moscova?
 — Da, sunt ı̂n trecere, ră spunse vizitatorul, cercetâ nd cu privirea
canapeluța ș i ı̂ncredințându-se tot mai mult că treburile inanciare ale
Comitetului Executiv nu stau pe roze. El prefera comitetele executive
unde gă seai mobilă suedeză nouă , fabricată de Trustul Lemnului din
Leningrad.
Preș edintele se gâ ndi o clipă să -l ı̂ntrebe pe iul locotenentului cu
ce scop a venit la Arbatov, dar, deodată , fă ră să -ș i dea seama de ce,
zâ mbi albastru ș i spuse:
— Avem aici biserici minunate. A fost de altfel ș i o comisie de la
Direcția Generală Ș tiinți ică , au de gâ nd să le restaureze.
Spuneți-mi, dumneavoastră țineți minte ră scoala de pe cruciș ătorul
"Oceakov"?
— Vag, vag de tot, ră spunse vizitatorul. Pe vremurile acelea de
glorie eram ı̂ncă foarte mic. Un copil.
— Vă rog să mă iertați, care e numele dumneavoastră ?
— Nikolai... Nikolai Schmidt.
— Ș i după tată ?
"Na, că am ı̂ncurcat-o", ı̂și zise vizitatorul, care nu ș tia nici el care e
numele cel mic al tată lui să u.
— Mda, fă cu el tă ră gă nat, evitâ nd ră spunsul direct. Mulți nu-ș i mai
amintesc acum de numele eroilor revoluționari. Amețeala NEP-ului
(Novaia ekonomiceskaia politika, "noua politica economică " promovată
ı̂n Uniunea Sovietică ı̂ntre 192l-27, de ı̂ncurajare a micii producții ș i a
unui comerț relativ liber. Stopata de politica industrializă rii radicale ș i a
colectiviză rii forțate impuse de Stalin). Nu mai e acelaș i entuziasm! De
fapt, am nimerit ı̂n oraș ul dumneavoastră cu totul ı̂ntâ mplă tor. O
neplă cere pe drum. Am ră mas fă ră nici o copeică .
Preș edintele se bucură foarte mult de schimbarea subiectului. I se
pă rea ruș inos că uitase numele mic al eroului de pe "Oceakov".
"Intr-adevă r, se gâ ndea el, uitâ ndu-se cu dragoste la ı̂ntruchiparea
vie a eroului dispă rut. Cu munca asta te abrutizezi complet. Uiți marile
momente."
— Cum ați spus? Fă ră o copeică ? Asta e interesant.
 — Fireș te că m-aș i putut adresa unei persoane particulare, spuse
vizitatorul. Mie mi-ar da oricine, dar ı̂nțelegeți ș i dumneavoastră , n-ar i
prea indicat din punct de vedere politic. Un iu de revoluționar să ceară
deodată bani de la un negustor particular, de la un nepman...
Fiul locotenentului rostise ultimele cuvinte cu glasul cam spart.
Preș edintele ascultă ı̂ngrijorat intonațiile din glasul vizitatorului. "Dacă
e epileptic? se gâ ndi el. Ce belea o să cadă pe capul meu!"
— Ș i-ați fă cut foarte bine că nu v-ați adresat unui particular, zise
preș edintele ză pă cit de-a binelea.
Fiul eroului lotei din Marea Neagră trecu uș or la chestiunea care-l
interesa. Cerea cincizeci de ruble. Preș edintele, constrâ ns de
dimensiunile reduse ale bugetului local, nu-i putu da decâ t opt ruble ș i
trei bonuri de masă la restaurantul cooperativei "Fostul Prieten al
Stomacului".
Fiul eroului vâ rı̂ banii ș i bonurile ı̂n buzunarul adâ nc al hainei sale
gri cu pică țele, destul de ponosită , ș i dă du să se ridice de pe perna roz,
câ nd, deodată , se auzi de afară un tropă it de picioare ș i glasul
secretarului care voia să oprească pe cineva.
Uș a se deschise brusc ș i ı̂n prag se ivi un nou vizitator.
— Cine-i cel mai mare aici? ı̂ntrebă acesta gâ fâ ind ș i cercetâ nd, cu
ochi de hoțoman, odaia.
— Eu, spuse preș edintele.
— Salutare, preș edinte, urlă nou-venitul, ı̂ntinzâ ndu-i o mâ nă câ t o
lopată . Să mă prezint!
Sunt iul locotenentului Schmidt.
— Cine? ı̂ntrebă pă rintele oraș ului, cu ochii câ t cepele.
— Fiul marelui ș i neuitatului erou, locotenentul Schmidt, repetă cel
nou-venit.
— Pă i ș i tovară ș ul care ș ade aici e iul locotenentului Schmidt,
Nikolai Schmidt.
Ș i preș edintele, complet ză pă cit, ı̂l ară tă pe primul vizitator, a că rui
față că pă tă deodată o expresie buimacă .
In viața celor doi escroci survenise un moment extrem de delicat.
In mâ inile modestului ș i credulului preș edinte al Comitetului Executiv
putea să sclipească , ı̂n orice moment, lunga ș i necruțătoarea spadă a
zeiței Nemesis. Soarta le acorda numai o secundă ca să nă scocească o
ieș ire salvatoare. In ochii celui de-al doilea iu al locotenentului Schmidt
se citea groaza.
De unde, ı̂nainte cu o clipă ı̂și fă cuse apariția cu o alură
impună toare ș i agresivă ı̂n că maș a lui de vară "Paraguay", pantaloni de
marinar ș i panto i de pâ nză albă strii, acum parcă se decolorase, ı̂și
pierduse contururile amenințătoare ș i nu mai putea să inspire nici un
respect. Pe fața preș edintelui se ivi un zâ mbet care nu prevestea nimic
bun.
Ș i câ nd celui de-al doilea iu al locotenentului i se ș i pă rea că totul e
pierdut ș i că teribila mâ nie a preș edintelui se va revă rsa dintr-un
moment ı̂ntr-altul pe capu-i roș covan, de pe perna cea roz sosi salvarea.
— Vasea! strigă primul iu al locotenentului Schmidt, să rind ı̂n
picioare. Fră țioare drag! Nu-l mai recunoș ti pe frate-tă u, Kolea?
Ș i primul iu ı̂l ı̂mbră țiș a repede pe al doilea.
— Il recunosc! ı̂l recunosc pe fratele meu, Kolea!
Plă cuta ș i neaș teptata lor ı̂ntâ lnire stâ rni atâ ta efuziune ș i atâ t de
neobiș nuit de puternice ı̂mbră țiș ări, ı̂ncâ t cel de-al doilea iu al
revoluționarului de pe Marea Neagră ieș i, din aceste ı̂mbră țiș ări,
galben-verde. De bucurie, fratele Kolea ı̂l strâ nsese, mai-mai să -l
sugrume.
In ı̂mbră țiș area lor, cei doi frați se uitau pieziș la preș edinte, de pe
al că rui chip nu dispă rea totuș i expresia acră . De aceea, ei au fost
nevoiți să pună ı̂n evidență ș i mai mult combinația lor salvatoare ș i să
asezoneze ră scoala marinarilor din 1905 cu diferite amă nunte din viața
de toate zilele ș i cu ı̂ntâ mplă ri inedite care au scă pat istoriei Partidului.
Ț inâ ndu-se de mâ ini, frații se aș ezară pe canapea ș i, cu ochii linguș itori
mereu la preș edinte, se cufundară ı̂n amintiri.
— Ce ı̂ntâ lnire extraordinară ! exclamă pe un ton fals primul iu,
poftindu-l cu privirea pe preș edinte să participe la să rbă toarea lor
familială .
— Da, zise preș edintele cu un glas glacial. Se ı̂ntâ mplă , se ı̂ntâ mplă .
 Vă zâ nd că preș edintele se mai a lă ı̂ncă ı̂n ghearele ı̂ndoielii, primul
iul mâ ngâ ie buclele roș cate, ca ale unui setter, ale fratelui să u, ș i-l
ı̂ntrebă dră gă stos:
— Dar câ nd ai venit din Mariupol? Unde ai stat? La bunica?
— Da, la ea, murmură cel de-al doilea iu al locotenentului.
— Ș i de ce mi-ai scris atâ t de rar? Am fost foarte ı̂ngrijorat.
— Am fost ocupat, ră spunse sec roș covanul.
Ș i, iindu-i teamă ca neastâ mpă ratul să u frate să nu se intereseze ı̂n
grabă cu ce a fost ocupat (câ nd, de fapt, principala lui ocupație ı̂n timpul
acesta fusese să stea ı̂n casele de corecție ale diferitelor republici
autonome ș i regiuni), cel de-al doilea iu al locotenentului Schmidt luă
el inițiativa ș i ı̂ntrebă :
— Dar tu, de ce nu mi-ai scris?
— Eu ți-am scris, ră spunse pe neaș teptate fratele, simțindu-se
cuprins de o colosală voie bună . Ba ți-am scris chiar recomandat. Am ș i
recipisele la mine.
Ș i bă gă mâ na ı̂ntr-unui din buzunarele laterale de unde scoase,
ı̂ntr-adevă r, o mulțime de hâ rtii ı̂ngă lbenite, pe care, Dumnezeu ș tie de
ce, ı̂n loc să le arate fratelui, le ară tă preș edintelui Comitetului Executiv,
dar ș i acestuia numai de departe.
Oricâ t de ciudat s-ar pă rea, preș edintele, la vederea hâ rtiuțelor, se
mai liniș ti puțin ș i amintirile fraților ı̂ncepură să devină mai colorate.
Roș covanul, care intrase perfect ı̂n rolul să u, povesti destul de legat,
deș i monoton, conținutul broș urii de mare tiraj Răscoala de pe
"Oceakov". Fratele să u ı̂nfrumuseța expunerea lui seacă cu amă nunte
atâ t de pitoreș ti, ı̂ncâ t preș edintele, care ı̂ncepuse să nu mai asculte,
ciuli din nou urechile.
La urmă , el ı̂i lă să pe frați să plece nestingheriți ș i aceș tia ieș iră
fuga ı̂n stradă , cu o nespusă uș urare ı̂n inimă .
După ce dă dură colțul, se opriră .
— Fiindcă veni vorba de copilă rie, spuse primul iu. In copilă rie ı̂i
ucideam câ t ai spune peș te pe cei ca dumneata. Cu praș tia!
— De ce? ı̂ntrebă cel de-al doilea iu al celebrului tată .
 — Aș a sunt legile aspre ale vieții. Sau, ca să mă exprim mai pe
scurt, viața ne impune legile sale aspre. De ce ai intrat ı̂n biroul
preș edintelui? N-ai vă zut că nu e singur?
— M-am gâ ndit...
— Aha, te-ai gâ ndit? Prin urmare, dumneata mai ș i gâ ndeș ti
uneori? Eș ti un gâ nditor? Ș i cum te cheamă , gâ nditorule? Spinoza? Jean-
Jacques Rousseau? Marc Aureliu?
Roș covanul tă cea, sub apă sarea ı̂ntemeiatei acuzații ce i se aducea.
— Ei bine, te iert. Iți dă ruiesc viața. Ș i acum să facem cunoș tință.
Oricum, suntem frați, ș i rudenia impune anumite obligații. Pe mine mă
cheamă Ostap Bender. Aș putea să a lu care e numele dumitale
adevă rat?
— Balaganov, se recomandă roș covanul, Ș ura Balaganov.
— Nu te ı̂ntreb de profesiune, urmă politicos Bender, dar bă nuiesc
care trebuie să ie, probabil, ceva intelectual? Ai fost de multe ori
condamnat anul acesta?
— De două ori, ră spunse Balaganov cu dezinvoltură .
— Asta nu-i bine. De ce ı̂ți vinzi su letul nemuritor? Omul nu
trebuie să aibă de-a face cu justiția. E o ocupație banală . Mă refer la
furturi. Fă ră a mai vorbi de faptul că a fura e un pă cat — ș i cu siguranță
că ı̂n copilă rie mama ți-a expus această teorie —, furtul reprezintă , ı̂n
plus, o cheltuială prostească de forță ș i energie.
Ostap ș i-ar mai i expus multă vreme teoria sa asupra vieții, dacă
Balaganov nu l-ar i ı̂ntrerupt.
— Uite colo, zise el, ară tâ nd spre capă tul plin de verdeață al
Bulevardului Tinerelor Talente. Vezi un om cu pă lă rie de paie?
— Vă d, ră spunse Ostap cu nasul ı̂n sus. Ș i ce-i cu el? E guvernatorul
insulei Borneo?
— Nu! E Panikovski, zise Ș ura. Un alt iu al locotenentului Schmidt.
Pe alee, ı̂n umbra teilor maiestuoș i, mergea aplecat puțin ı̂ntr-o
parte un cetă țean care nu mai era la prima tinerețe. Purta, pe o ureche,
o canotieră , cu marginile zdrențuite. Pantalonii ı̂i erau atâ t de scurți,
ı̂ncâ t i se vedeau ș ireturile albe ale indispensabililor. Sub mustă ți ı̂i
scâ nteia un dinte de aur, ca o țigară aprinsă .
 — Cum, ı̂ncă un iu? fă cu Ostap. Incepe să ie nostim.
Panikovski se apropie de clă direa Comitetului Executiv, descrise
ı̂ngâ ndurat un opt ı̂n fața intră rii, duse amâ ndouă mâ inile la borurile
canotierei, ı̂și aș eză pă lă ria ı̂ntr-o ținută corectă , ı̂și ı̂ndreptă haina ș i,
oftâ nd adâ nc, intră .
— Locotenentul a avut trei ii, zise Bender. Doi deș tepți, al treilea,
prost. Trebuie să -l prevenim.
— Nu-i nevoie, se opuse Balaganov. Să ș tie altă dată ce va să zică să
calci convenția.
— Ce convenție?
— Aș teaptă , ı̂ți voi explica pe urmă . A intrat, a intrat!
— Sunt un om ı̂n general invidios, mă rturisi Bender, dar acum cred
că nu e cazul să -l invidiez. Ai asistat vreodată la o luptă de tauri? Nu?
Atunci hai să ne uită m.
Cei doi ii ai locotenentului Schmidt, deveniți prieteni, ieș iră de
după colț ș i se apropiară de fereastra biroului preș edintelui.
De partea cealaltă a geamului pră fuit ș i murdar, preș edintele ș edea
ș i scria ceva foarte repede. Ca toți oamenii care scriu, era ı̂ncruntat la
față. Deodată , ı̂nă lță capul. Uș a se deschise larg ș i ı̂n cameră intră
Panikovski. Cu pă lă ria strâ ns lipită de reverele slinoase ale hainei sale,
se opri ı̂n fața biroului ș i miș că mai mult timp din buzele-i groase.
Deodată , preș edintele se ridică furios de pe scaun ș i deschise larg gura.
Prietenii auziră un țipă t prelung.
Rostind "Toată lumea ı̂napoi", Ostap ı̂l trase repede pe Balaganov
de la geam. Amâ ndoi o luară la fugă pe bulevard ș i se ascunseră după
un copac.
— Scoateți-vă pă lă riile, exclamă Ostap, descoperiți-vă . Mortul e
adus afară .
Nu greș ise. Ț ipetele preș edintelui ș i ecoul lor nici nu se stinseseră
pe deplin, câ nd ı̂n uș a clă dirii Comitetului Executiv apă rură doi
funcționari spă toș i care-l duceau pe Panikovski. Unul ı̂l ținea de brațe,
celă lalt, de picioare.
— Corpul ră posatului, fă cea Ostap reportajul, a fost scos pe brațe
de rude ș i prieteni.
 Funcționarii, ajunș i cu iul cel prost al locotenentului Schmidt pe
treptele din fața clă dirii, ı̂ncepură tacticos să -l legene. Panikovski tă cea,
privind cerul albastru.
— După o scurtă ceremonie... Incepu Ostap.
Ș i, ı̂n acelaș i timp, funcționarii, după ce mai ı̂ntâ i legă nară ı̂ndestul
corpul lui Panikovski, ı̂l azvâ rliră ı̂n stradă .
— ...ră mă ș ițele pă mâ nteș ti ale defunctului au fost coborâ te ı̂n
mormâ nt, ı̂ncheie Bender.
Panikovski se izbi de pă mâ nt ca o broască . Se sculă repede ı̂n
picioare ș i, aplecâ ndu-se ș i mai mult pe o parte decâ t ı̂nainte, o luă la
fugă cu o viteză uimitoare pe Bulevardul Tinerelor Talente.
— Ei, acum povesteș te-mi, zise Ostap, cum a ı̂ncă lcat acest tică los
convenția ș i despre ce convenție e vorba?

CAPITOLUL II CEI TREIZECI DE FII AI

LOCOTENENTULUI SCHMIDT
Dimineața atâ t de agitată se terminase. Fă ră nici o ı̂nțelegere
prealabilă , Bender ș i Balaganov se depă rtară simultan cu paș i repezi de
Comitetul Executiv. Pe strada principală , ı̂ntr-o cotigă , se transporta o
ș ină lungă , albastră , care fă cea ca strada să ră sune de un huruit atâ t de
ı̂ngrozitor, de parcă că ruțaș ul ı̂n straie pescă reș ti din pâ nză de cort n-ar
i dus o ș ină , ci o tobă de jaz. Razele soarelui să getau aprig vitrina
magazinului cu material didactic, unde, deasupra unor globuri, cranii ș i
a unui icat de bețiv, fă cut din carton ș i vopsit ı̂n culori vesele, se
ı̂mbră țiș au prieteneș te două schelete. In vitrina să ră că cioasă de ală turi
a unui atelier de ș tampile ș i tă blițe, locul cel mai mare ı̂l ocupau
tă blițele smă lțuite purtâ nd urmă toarele inscripții: "Inchis pe timpul
prâ nzului", "Intre orele 2 ș i 3 pauză de prâ nz", "Inchis ı̂n timpul pauzei
de prâ nz", "Magazinul este ı̂nchis", o tă bliță numai cu "Inchis" ș i, ı̂n
sfâ rș it, o tablă neagră , impună toare, cu litere de aur: "Inchis pentru
inventar". Se vedea câ t de colo că aceste anunțuri ı̂n termeni categorici
erau marfa cea mai cerută ı̂n oraș ul Arbatov. Cu privire la celelalte
sectoare ale vieții, atelierul de ș tampile ș i tă blițe nu se manifesta decâ t
printr-o singură tă bliță albastră : "Ingrijitoarea de serviciu pentru
copii".
Urmau apoi, ı̂n ș ir, trei magazine de instrumente de su lat,
mandoline ș i balalaici. Trompetele de alamă , de o stră lucire desă vâ rș ită ,
tronau pe treptele vitrinei acoperite cu percal roș u. Deosebit de frumos
era basul helicon. Era atâ t de maiestuos ș i se ı̂ncă lzea cu atâ ta lene la
soare, ră sucit ca un colac, ı̂ncâ t n-ar i trebuit ținut ı̂ntr-o vitrină , ci ı̂n
parcul zoologic din capitală , undeva, ı̂ntre elefanți ș i ș arpele boa, pentru
ca, ı̂n zilele nelucră toare, pă rinții să -i ducă pe copii să -l vadă ș i să le
spună : "Iată , puiule, pavilionul heliconului. Acum heliconul doarme, dar
câ nd o să se trezească , atunci pă zea ce-o să mai câ nte." Iar copiii să -l
privească cu ochii lor mari ș i curioș i ș i să ı̂nțeleagă ce minuni poate să
facă trompa aceasta.
Altă dată , Ostap Bender ar i stat să admire bucuros ș i balalaicile
noi, mari câ t o casă de la țară , ș i plă cile de patefon, ı̂ndoite din pricina
că ldurii, ș i tobele pentru pionieri, vopsite ı̂n culori atâ t de ı̂ndră znețe,
ı̂ncâ t ı̂ți sugerau ideea că glontele e loare la ureche, iar baioneta e totul
— dar acum nu-i ardea de asta. Ii era foame.
— Cu siguranță că dumneata te a li la marginea pră pastiei
inanciare, ı̂i zise el lui Balaganov.
— Te referi la bani? ı̂ntrebă Ș ura. N-am mai vă zut un ban de o
să ptă mâ nă .
— In cazul ă sta, tinere, ai să termini ră u, spuse pe un ton de oracol
Ostap. Pră pastia inanciară este cea mai adâ ncă dintre toate ș i te poți
afunda ı̂n ea pentru toată viața. Dar, mă rog, nu mai i amă râ t. Am
izbutit totuș i să ciupesc cu ciocul meu de pasă re de pradă trei bonuri de
masă . I-am că zut cu tronc la inimă preș edintelui Comitetului Executiv,
de cum m-a vă zut.
Cei doi frați de sâ nge ı̂nsă nu reuș iră să pro ite de bună tatea
pă rintelui oraș ului. Pe uș a cantinei "Fostul Prieten al Stomacului"
atâ rna un lacă t mare, acoperit cu ceva care semă na a rugină ș i, ı̂n
acelaș i timp, a casă de hriș că .
— Bineı̂nțeles, spuse cu amă ră ciune Ostap, cu ocazia inventarierii
ș nițelelor, au ı̂nchis cantina pentru totdeauna. Va trebui să ne oferim
trupul pradă particularilor.
— Particularilor le plac banii gheață, obiectă Balaganov cu o voce
surdă .
— Ei, nu vreau să te mai chinuiesc. A lă că preș edintele a revă rsat
asupra buzunarelor mele o ploaie de aur, ı̂n valoare totală de opt ruble.
Dar să ții seama, stimate Ș ura, că n-am intenția să te hră nesc de
pomană . Pentru iecare vitamină pe care ți-o voi oferi, ı̂ți voi cere o
mulțime de servicii.
In oraș nu exista ı̂nsă un sector particular, ș i frații luară masa ı̂n
gră dina de vară a unei cooperative, unde a iș e speciale aduceau la
cunoș tința cetă țenilor o ultimă inovație arbatoviană ı̂n domeniul
alimentației publice:

VINDEM BERE NUMAI SINDICALIȘTILOR

— Ne-om mulțumi cu cvas, ce să facem? spuse Balaganov.

— Cu atâ t mai mult, adă ugă Ostap, cu câ t aici cvasul este preparat
de particulari care simpatizează cu Puterea sovietică . Ei, ș i acum
povesteș te-mi de ce anume s-a fă cut vinovat baș buzucul Panikovski. Imi
plac poveș tile cu gă ină rii.
Balaganov, care mâ ncase pâ nă se să turase, se uită recunoscă tor la
salvatorul să u ș i ı̂ncepu să povestească . Povestirea lui ținu vreo două
ore, dar aducea informații extrem de interesante.
In toate domeniile activită ții umane, ofertele ș i cererile de muncă
sunt reglementate de organe speciale. Un actor nu va pleca la Omsk
decâ t după ce va a la cu precizie că nu are a se teme de concurență ș i că
nu există acolo alți pretendenți la rolul să u de prim amorez sau de
igurant care spune: "Masa e servită ". Feroviarii sunt tutelați de
scumpele lor comitete sindicale, care publică ı̂n ziare anunțuri prin care
informează că hamalii fă ră lucru nu pot spera să gă sească un post la
calea ferată Sizran-Veazma, sau că , pe linia ce trece prin Asia Centrală , e
nevoie de patru cantoniere. Un expert merceolog publică un anunț ı̂n
ziar ș i țara ı̂ntreagă a lă că există pe lume un astfel de expert care are o
vechime de zece ani ı̂n câ mpul muncii ș i, trebuind din motive familiare
să plece din Moscova, caută un post ı̂n provincie.
Totul este reglementat, totul merge pe drumuri bă tă torite ș i ı̂și
urmează circuitul ı̂n deplină conformitate cu legea ș i sub ocrotirea ei.
Numai ı̂n sectorul unei anumite categorii de escroci, ș i anume, a
celor care se dau drept iii locotenentului Schmidt, domneș te
debandada. Anarhia surpă din temelii corporația descendenților
locotenentului. De aceea, ei nu puteau să tragă din profesiunea lor
avantajele pe care le-ar i putut, cu siguranță, avea, din rapida
cunoș tință cu conducă torii din aparatul administrativ ș i economic sau
cu activiș tii pe tă râ m social, care sunt ı̂n cea mai mare parte uimitor de
creduli.
Prin toată țara circulă , ș antajâ nd ș i cerș ind, falș i nepoți ai lui Karl
Marx, nepoți inexistenți ai lui Friedrich Engels, frați de-ai lui
Lunacearski, veriș oare de-ale Klarei Zetkin sau, ı̂n cel mai ră u caz,
urmaș i ai celebrului anarhist, prințul Kropotkin.
De la Minsk pâ nă la strâ mtoarea Behring ș i de la Nahicevani de pe
râ ul Arax pâ nă ı̂n țara lui Franz Josef, intră ı̂n clă dirile comitetelor
executive, coboară ı̂n gă ri ș i circulă preocupate, ı̂n birje, rude ale
oamenilor mari, veș nic gră bite, veș nic cu foarte multă treabă .
O vreme, oferta rudelor a ı̂ntrecut ı̂nsă cererea ș i s-a produs pe
această piață sui generis o criză : s-a simțit nevoia unor reforme. Ș i,
ı̂ncetul cu ı̂ncetul, nepoții lui Karl Marx, urmaș ii lui Kropotkin, ai lui
Engels ș i alții din aceeaș i categorie au pus ordine ı̂n activitatea lor, cu
excepția indisciplinatei corporații a descendenților locotenentului
Schmidt care, ı̂ntocmai ca Seimul polonez, a ră mas mai departe sfâ ș iată
de anarhie. Aceș ti descendenți s-au nimerit a i brutali, hră pă reți ș i
hapsâ ni ș i s-au stâ njenit mereu, unul pe altul, ı̂n activitatea lor.
Ș ura Balaganov, care se socotea primul copil al locotenentului, a
fost serios neliniș tit de situația creată . Intâ lnea tot mai des tovară ș i de
corporație care secaseră complet sursele atâ t de roditoare ale câ mpiilor
Ucrainei ș i stațiunilor climaterice din Caucaz, unde el se obiș nuise să
aibă un vad serios.
 — Ș i ți-a fost frică de greută țile crescâ nde? ı̂l ı̂ntrebă batjocoritor
Ostap.
Dar Balaganov nu sesiză ironia. Sorbi din paharul cu cvas vioriu ș i
ı̂și continuă povestirea.
Din această situație gravă nu exista decâ t o singură ieș ire: o
conferință. Ș i el a muncit toată iarna la convocarea ei. A scris
concurenților pe care-i cunoș tea personal. Celor pe care nu-i cunoș tea
le-a transmis invitațiile prin nepoții lui Marx, ı̂ntâ lniți ı̂n drum. In
sfâ rș it, a izbutit să -i adune la ı̂nceputul primă verii anului 1928 aproape
pe toți descendenții cunoscuți ai locotenentului Schmidt, ı̂ntr-o
câ rciumă din Moscova, de lâ ngă turnul Suharev. Adunarea a fost
numeroasă ; s-a constatat, cu acest prilej, că locotenentul Schmidt avea
treizeci de ii ı̂ntre optsprezece ș i cincizeci ș i doi de ani, ș i patru iice,
proaste, cam trecute ș i urâ te.
Intr-un scurt discurs introductiv, Balaganov ș i-a exprimat speranța
că frații vor gă si o punte de ı̂nțelegere ș i vor ı̂ncheia ı̂n sfâ rș it, ı̂ntre ei, o
convenție pe care ı̂nsă ș i viața o impunea ca imperios necesară .
El a prezentat apoi un proiect după care ı̂ntreg teritoriul Uniunii
Sovietice urma să ie ı̂mpă rțit ı̂n treizeci ș i patru de sectoare de
exploatare, adică egal cu numă rul celor adunați la conferință. Fiecare
din copii urma să primească ı̂n folosință pe termen nelimitat câ te un
sector. Nici unul dintre membrii corporației nu mai avea ı̂nsă , după asta,
dreptul să treacă hotarele domeniului să u ș i să pă trundă ı̂n teritoriu
stră in, cu scopul de a vâ na câ ș tiguri.
Nimeni n-a ridicat nici o obiecție ı̂mpotriva acestor noi principii de
lucru, numai Panikovski a declarat că el poate să tră iască ș i fă ră
convenție. Câ nd s-a ajuns ı̂nsă la ı̂mpă rțirea sectoarelor, s-au produs
scene dezgustă toare. Inaltele pă rți contractante s-au luat din prima
clipă la ceartă ș i nu ș i-au mai adresat una alteia decâ t ı̂njură turi.
Cearta s-a dezlă nțuit nu ı̂n problema ı̂ntinderii sectoarelor, ci ı̂n
jurul aș eză rii lor geogra ice.
Nimeni nu voia centrele universitare. Toți se lepă dau de Moscova,
Leningrad ș i Harkov, trecute prin ciur ș i prin dâ rmon.
 De o foarte proastă reputație se bucurau ș i ı̂ndepă rtatele regiuni
din ră să rit acoperite de nisipuri. Ele erau acuzate că habar nu aveau
cine-i locotenentul Schmidt
— Credeți că ați dat peste proș ti? țipa Panikovski cu o voce
ascuțită . Dați-mi platoul central al Rusiei ș i semnez convenția.
— Cum? Tot platoul? i-a strigat Balaganov. Poate ai vrea să -ți dă m
ș i Melitopolul ca supliment? Sau Bobruiskul?
La auzul cuvâ ntului Bobruisk, toată adunarea a suspinat. Toți voiau
să plece cu primul tren la Bobruisk. Bobruiskul era considerat o
localitate minunată , de un ı̂nalt nivel cultural.
— Ei bine, dacă nu tot platoul, mă car jumă tate, stă ruia
acaparatorul Panikovski. La urma urmei, sunt familist, am două familii
de ı̂ntreținut.
Nu i se dă du ı̂nsă nici jumă tate.
După multă ceartă ș i scandal, s-a hotă râ t ca sectoarele să ie trase
la sorți. S-au fă cut treizeci ș i patru de bilețele, trecâ ndu-se pe iecare
câ te un nume geogra ic. Toate republicile, toate regiunile, ș i productivul
Kursk, ș i dubiosul Herson, ș i puțin exploatatul Minusinsk, ș i Aș habadul
cel aproape fă ră nici o perspectivă , ș i Kievul, ș i Petrozavodskul ș i Cita,
toate au fost puse ı̂ntr-o că ciulă din blană de iepure ș i-ș i aș teptau
stă pâ nii.
Tragerea la sorți a fost ı̂nsoțită de exclamații vesele, de mormă ieli
ș i de ı̂njură turi.
Steaua nefastă a lui Panikovski ș i-a pus pecetea pe bilețelul lui. I-a
că zut regiunea Volgă i. Furios cum nu se mai poate, a semnat totuș i
convenția.
— Plec acolo, a strigat el, dar vă previn că , dacă nu voi i bine
primit, voi ı̂ncă lca convenția ș i voi trece hotarul!
Balaganov, că ruia i-a că zut la sorți sectorul de aur al Arbatovului, s-
a neliniș tit de perspectiva nerespectă rii convenției ș i a declarat pe loc
că nu va tolera nici o ı̂ncă lcare a normelor de exploatare.
In tot cazul, lucrurile au fost stabilite ș i, după ı̂ncheierea lucră rilor,
cei treizeci de ii ș i cele patru iice ale locotenentului Schmidt au plecat
la lucru, iecare ı̂n sectorul lui.
 — Ș i acum, ai fost martor ș i dumneata, Bender, cum a ı̂ncă lcat
porcul ă sta convenția, ı̂și ı̂ncheie povestirea Ș ura Balaganov. S-a
strecurat de mult ı̂n sectorul meu, numai că pâ nă acum n-am izbutit să -l
prind.
Contrar aș teptă rilor lui Balaganov, Ostap nu condamnă fapta urâ tă
a lui Panikovski. El ș edea tolă nit pe scaun ș i privea nepă să tor drept
ı̂nainte.
Pe zidul ı̂nalt din fundul gră dinii erau desenați niș te copaci drepți
ș i cu frunziș ul bogat, ca ı̂ntr-o litogra ie. In gră dină nu existau copaci
adevă rați, dar umbra pe care o fă cea zidul ră spâ ndea o ră coare plă cută ,
satisfă câ ndu-i deplin pe clienții care erau, probabil, cu toții sindicaliș ti,
deoarece beau numai bere ș i nu luau nici mă car o gustare.
La un moment dat, se apropie de poarta gră dinii, gâ fâ ind, pă că nind
fă ră ı̂ncetare, un automobil verde, pe portița că ruia era scris cu alb, ı̂n
formă de arc: "Hai să vă plimb!" Sub această inscripție erau indicate
condițiile plimbă rii cu zgomotoasa maș ină . Trei ruble pe oră , iar pentru
o cursă — după ı̂nvoială . Maș ina era goală .
Muș teriii din gră dină ı̂ncepură să vorbească ı̂ntre ei ı̂n ș oaptă ,
neliniș tiți. Ș oferul privi vreo cinci minute rugă tor printre gratiile
grilajului ș i, după ce pierdu probabil orice speranță de a pune mâ na pe
vreun client, strigă s idă tor:
— Taxiul e liber! Poftiți, vă rog!
Dar nici unul din cetă țeni nu-ș i manifestă dorința de a se urca ı̂n
maș ina "Hai să vă plimb!" Ba invitația ș oferului avu chiar, asupra lor, un
efect ciudat. Lă sară ochii ı̂n jos ș i că utau să nu privească ı̂n direcția
maș inii. Ș oferul clă tină din cap ș i o luă ı̂ncet din loc. Localnicii se uitau
melancolic ı̂n urma lui. După cinci minute, automobilul verde trecu ı̂n
goană nebună pe lâ ngă gră dină , ı̂n direcție inversă . Ș oferul să lta pe
bancheta lui ș i țipa ceva, dar ce anume, nu se putea desluș i. Maș ina era
tot goală .
Ostap o urmă ri cu privirea ș i spuse:
— Uite ce e, Balaganov, eș ti un gă inar. Nu te supă ra. Vreau prin asta
să precizez exact ce loc ocupi sub soare.
— Ia mai du-te dracului! fă cu grosolan Balaganov.
 — Te-ai supă rat totuș i? Care va să zică , după pă rerea dumitale,
funcția de iu al locotenentului nu-i o ocupație de gă inar?
— Dar ș i dumneata eș ti un iu al locotenentului Schmidt! țipă
Balaganov.
— Eș ti un gă inar, repetă Ostap. Ș i iu de gă inar. Iar copiii dumitale
tot gă inari au să ie. Neispră vitule! Pă i ceea ce s-a petrecut azi
dimineață nici mă car nu poate i numit episod, a fost o pură ı̂ntâ mplare,
un capriciu de artist. Un gentleman în că utarea unei bancnote de zece
ruble. Nu-mi stă ı̂n ire să umblu după câ ș tiguri de mizerie. Ș i ce
profesiune mai e ș i asta, Doamne iartă -mă !? Fiu al locotenentului
Schmidt... câ t timp ai să mai poți să ii? Să zicem, ı̂ncă un an, ı̂ncă doi. Ș i,
pe urmă ? Pe urmă , buclele dumitale roș cate or să ajungă să ie atâ t de
cunoscute, ı̂ncâ t oamenii vor ı̂ncepe, pur ș i simplu, să te ia la bă taie.
— Ș i atunci, ce-i de fă cut? ı̂ntrebă tulburat Balaganov. Cum să -ți
câ ș tigi pâ inea cea de toate zilele?
— Trebuie să ai idei, spuse grav, Ostap. Pe mine, de pildă , mă
hră nesc ideile. Eu nu ı̂ntind mâ na după rubla amă râ tă a comitetelor
executive. Ț intesc mult mai sus. După cum vă d, dumneata iubeș ti
dezinteresat banii. Spune-mi, ce sumă te-ar aranja?
— Cinci mii, ră spunse repede Balaganov.
— Pe lună ?
— Nu! pe an.
— Atunci drumurile noastre se despart. Eu am nevoie de cinci sute
de mii. Ș i, pe câ t posibil, toți banii o dată , nu ı̂n rate.
— Poate că ai accepta totuș i ı̂n rate? ı̂ntrebă caustic ră zbună torul
Balaganov.
Ostap se uită atent la interlocutorul să u ș i ră spunse foarte serios:
— Aș accepta ș i ı̂n rate, dar mi-ar trebui toți o dată . Balaganov vru
să facă o glumă ș i ı̂n legă tură cu această frază , dar câ nd se uită la Ostap,
nu mai zise nimic. Avea ı̂n fața lui un atlet cu tră să turi desă vâ rș ite,
parcă era o e igie de pe o monedă antică . De-a curmeziș ul gâ tului să u
brun se vedea o cicatrice albă . In ochi, ı̂i stră lucea o veselie
amenințătoare.
 Balaganov se simți, deodată , cuprins de dorința nestă pâ nită de a
lua poziția de drepți. Ba simți ș i nevoia de a-ș i drege glasul chihă ind
uș or, aș a cum fac oamenii cu funcții nu prea ı̂nalte, câ nd stau de vorbă
cu vreun tovară ș mai mare ı̂n grad. Ș i, ı̂ntr-adevă r, după ce-ș i drese
glasul, ı̂ntrebă stâ njenit:
— Dar pentru ce-ți trebuie atâ t de mulți bani... ș i dintr-o dată ?
— De fapt, am nevoie de ș i mai mulți, ră spunse Ostap. Cinci sute de
mii reprezintă un minimum, vorbesc de cinci sute de mii de ruble
stabilizate. Vreau să plec, tovară ș e Ș ura, vreau să plec foarte departe, la
Rio de Janeiro.
— Ai rude acolo? ı̂l ı̂ntrebă Balaganov.
— Dar ce, semă n eu a om care poate să aibă rude?
— Nu, dar...
— N-am rude, tovară ș e Ș ura, sunt singur pe lume. Am avut un tată ,
supus turc, dar ș i el a murit de mult, după o groaznică agonie. Insă nu-i
asta chestia. Incă din copilă rie visez să plec la Rio de Janeiro. Dumneata,
desigur, nici nu ș tii de existența acestui oraș .
Balaganov clă tină ı̂ndurerat din cap ı̂n semn că nu. Dintre
metropolele universale ale culturii el nu cunoș tea, ı̂n afară de Moscova,
decâ t Kievul, Melitpolul ș i Jmerinka. Ș i, ı̂n treacă t ie zis, era ı̂ncredințat
că pă mâ ntul este plat ca o tipsie. Ostap aruncă pe masă o foaie ruptă
dintr-o carte.
— E o pagină din Mica Enciclopedie Sovietică. Iată ce scrie aici
despre Rio de Janeiro: "1 360 000 locuitori"... Aș a... "Un numă r
considerabil de mulatri... Aș ezat ı̂ntr-un mare golf al Oceanului
Atlantic..." Aha, uite, am gă sit: "Stră zile din centrul oraș ului nu sunt mai
prejos de stră zile din cele mai importante centre ale lumii ı̂n ceea ce
priveș te luxul magazinelor ș i mă reția clă dirilor". Iți dai seama, Ș ura? Nu
sunt deloc mai prejos! Mulatri, golf, export de cafea, ca să zicem aș a,
dumping de cafea, charleston, "Ramona... chipul tă u m-a fermecat" ș i...
ce să mai vorbim! Iți dai ș i dumneata seama ce orizont. Un milion ș i
jumă tate de oameni ș i absolut toți ı̂n pantaloni albi. Vreau să plec de-
aici. In ultimul an s-au ivit ı̂ntre mine ș i Puterea sovietică divergențe câ t
se poate de grave. Ea vrea să construiască socialismul, iar eu nu vreau.
Pe mine mă plictiseș te să construiesc socialismul. Acum pricepi pentru
ce am nevoie de atâ ția bani?
— Dar de unde ai să iei cinci sute de mii de ruble? ı̂ntrebă ı̂ncet
Balaganov.
— De oriunde, ră spunse Ostap. Indică -mi numai un om bogat ș i ı̂i
iau imediat banii.
— Cum? Te gâ ndeș ti la omor? ı̂ntrebă ș i mai ı̂ncet Balaganov,
aruncâ nd pe furiș o privire spre mesele vecine, unde cetă țenii din
Arbatov ı̂nchinau unul ı̂n să nă tatea altuia.
— Ș tii că n-ar i trebuit să semnezi aș a-numita convenție de la
Suharev, spuse Ostap. După câ te vă d, acest efort intelectual te-a epuizat
ră u de tot. Te tâ mpeș ti vă zâ nd cu ochii. Bagă -ți bine ı̂n cap, domnule, că
Ostap Bender n-a ucis niciodată . El a fost, ce-i drept, asasinat. Dar,
personal, e curat, ı̂n fața legii. Desigur, nu sunt un heruvim. N-am aripi,
dar respect Codul penal. Asta-i slă biciunea mea.
— Ș i ı̂n ce fel te gâ ndeș ti să -ți procuri banii?
— In ce fel mă gâ ndesc să mi-i procur? Procurarea sau
exproprierea de fonduri variază după ı̂mprejură ri. Personal, cunosc
patru sute de metode relativ cinstite de a-i procura. Dar nu-i vorba de
metode. Nenorocirea e că astă zi nu mai sunt oamenii bogați. De aceea
situația mea e ı̂ngrozitoare. Un altul s-ar i nă pustit, desigur, asupra
vreunei instituții de stat lipsită de apă rare, dar asta nu-mi stă ı̂n obicei.
Cunoș ti doar respectul ce-l am pentru Codul penal. Nu e nici o treabă să
jefuieș ti un colectiv. Dă -mi numai un individ mai bogat. Dar, din
nefericire, acest individ nu există .
— Cum poți să spui una ca asta? exclamă Balaganov. Există oameni
foarte bogați.
— Ș i ı̂i ș tii? ı̂ntrebă repede Ostap. Poți să -mi indici numele ș i
adresa exactă mă car a unui singur milionar sovietic? Ș i totuș i ei există ,
trebuie să existe. Din moment ce prin țară circulă bancnote, trebuie să
existe ș i oameni care să le aibă ı̂n cantită ți mari. Dar cum să -l descoperi
pe unul din ı̂nvâ rtiții ă ș tia?
Ș i Ostap oftă . Se vedea că de mult visa la un individ bogat.
 — Ce plă cut e, spuse el pe gâ nduri, să lucrezi cu un milionar legal,
ı̂ntr-un stat burghez bine organizat, cu stră vechi tradiții capitaliste.
Acolo, milionarul e o igură populară . Adresa lui o ș tie toată lumea. Stă
ı̂ntr-o casă boierească , undeva la Rio de Janeiro. Te duci de-a dreptul la
el, câ nd ș tii că e acasă , ș i ı̂ncă din antreu, numai după ce i-ai spus bună
ziua, l-ai ș i expropriat de bani. Ș i toate astea — bagă de seamă — cu
frumuș elul, politicos: "Hello, sir, nu iți emoționat. Sunt nevoit să vă
deranjez un pic. Allright. Gata" Asta-i tot. Civilizație, frate, civilizație! Ce
poate i mai simplu? Un gentleman face ı̂n societatea altor gentlemani
micul să u business. Numai că nu trebuie să tragi cu pistolul ı̂n lustre, ar
i de prisos. Pe câ nd la noi, Doamne, Doamne! ı̂n ce țară rece tră im! La
noi totul e ascuns, totul e clandestin. Pe milionarul sovietic nu-l poate
descoperi nici mă car Comisariatul
Poporului pentru Finanțe, cu tot aparatul să u iscal ultravigilent. El
— vorbesc de milionar — s-ar putea să ș adă acum chiar ı̂n această aș a-
zis gră dină de vară , la mă suța de ală turi ș i să bea bere "tip-top" de
patruzeci de copeici țapul. Să nu mori de ciudă ?!
— Prin urmare, ı̂ntrebă Balaganov după un timp, dacă ai da peste
unul din milionarii ă ș tia clandestini?...
— Nu mai continua. Ș tiu ce vrei să spui. Nu, nu e ceea ce-ți ı̂nchipui
dumneata. Defel! Nici nu-l voi ı̂nă buș i cu o pernă , nici nu-i voi cră pa
capul cu patul revolverului. Ș i, ı̂n general, nu voi face nici un fel de
prostie. Ah, numai de-aș descoperi un astfel de individ! Aș manevra ı̂n
aș a fel, ı̂ncâ t el ı̂nsuș i să -mi aducă banii pe o farfurioară cu chenar
albastru.
— Asta-i foarte frumos, zise Balaganov zâ mbind ı̂ncreză tor. Cinci
sute de mii de ruble pe o farfurioară cu chenar albastru.
Se sculă ı̂n picioare ș i ı̂ncepu să se ı̂nvâ rtească ı̂n jurul mesei.
Plescă ia amar din limbă , se oprea, deschidea gura, parcă ar i vrut să
spună ceva, dar apoi se ră zgâ ndea, se aș eza la masă ș i iar se ridica.
Ostap urmă rea nepă să tor miș că rile lui Balaganov.
— Să -i aducă chiar el? ı̂ntrebă deodată Balaganov cu o voce
scâ rțâitoare. Pe o farfurioară ? Ș i dacă n-o să -i aducă ? Da' zi, unde e Rio
de Janeiro ă sta? Departe? Nu, nu se poate ca toată lumea să umble ı̂n
pantaloni albi. Lasă -te de aiurelile astea, Bender. Cu cinci sute de mii de
ruble se poate tră i bine ș i la noi.
— Fă ră discuție, fă ră discuție, ră spunse vesel Ostap, se poate tră i.
Dar nu te ambala degeaba. De unde ı̂i iei?
Pe fruntea senină ș i netedă a lui Balaganov apă ru deodată o cută
adâ ncă . El se uită ș ovă itor la Ostap, apoi spuse:
— Cunosc eu un milionar din ă ș tia.
Veselia dispă ru ı̂ntr-o clipă de pe fața lui Bender. Figura i se
ı̂mpietri ș i că pă tă iară ș i contururi de medalie.
— Hai, cară -te, cară -te, ı̂i zise el. Nu dau de pomană decâ t sâ mbă ta,
aș a că nu-mi umbla cu gogoș i.
— Pe cuvâ nt de onoare, monsieur Bender...
— Ascultă , Ș ura, dacă vrei să mă iei cu limba franceză , te rog să nu-
mi spui monsieur, ci citoyen, care ı̂nseamnă "cetă țean". Ș i, iindcă veni
vorba, unde, mă rog, stă milionarul dumitale?
— La Cemomorsk.
— Bineı̂nțeles. Mă aș teptam la una ca asta. Cemomorsk! Acolo,
chiar ș i ı̂nainte de ră zboi, dacă un om avea 10 000 de ruble, se zicea
despre el că -i milionar. Iar acum... pot să -mi ı̂nchipui!
Nu, astea-s aiureli!
— Lasă -mă să -ți explic. E un milionar adevă rat. Ascultă , Bender, nu
de mult am stat acolo... la puș că rie...
După zece minute, frații de sâ nge pă ră siră gră dina de vară a
cooperativei ı̂n care se servea bere. Marele maestru al combinațiilor se
simțea ca un chirurg care are de fă cut o operație extrem de serioasă .
Totul era gata. In casoletele electrice ierb comprese ș i feș e, o soră de
caritate, ı̂n halat alb, se miș că fă ră s-o auzi pe pardoseala de mozaic,
diferite instrumente medievale din ceramică ș i nichel stră lucesc,
bolnavul e ı̂ntins pe masa de sticlă cu ochii dați languros peste cap, iar
ı̂n aerul ı̂ncă lzit ı̂n mod special pluteș te un miros de gumă nemțească de
mestecat. Chirurgul, cu brațele ı̂ntinse ı̂n lă turi, se apropie de masa de
operație, ia de la un asistent un bisturiu sterilizat ș i spune pe un ton sec
bolnavului: "Haida, nene, leapă dă -ți izmenele".
 — Totdeauna mi se ı̂ntâ mplă aș a, spuse Bender cu scâ nteieri ı̂n
ochi. Sunt nevoit să ı̂ncep o afacere de un milion cu o simțitoare lipsă de
valori monetare. Tot capitalul meu ix, rulant ș i de rezervă se ridică la
cinci ruble... Cum ai zis câ -l cheamă pe milionarul clandestin?
— Koreiko, ră spunse Balaganov.
— Da, da, Koreiko. Superb nume. Ș i susții că nimeni nu ș tie de
milioanele lui?
— Nimeni, ı̂n afară de mine ș i de Prujanski. Dar, după cum ți-am
mai spus, Prujanski mai are de stat ı̂n puș că rie vreo trei ani. Să -l i vă zut
cum se vă ita ș i bocea câ nd am fost eliberat! Simțea, se vede, că n-ar i
trebuit să -mi povestească de Koreiko.
— Că ți-a dezvă luit dumitale secretul, asta e loare la ureche. Nu
din pricina asta se vă ita ș i bocea el. Presimțea, pesemne, că dumneata ai
să -mi povesteș ti mie. Ș i asta e ı̂ntr-adevă r pagubă serioasă pentru
bietul Prujanski. Pâ nă va apuca el să iasă din puș că rie, Koreiko ı̂și va
a la consolarea numai ı̂n banala zică toare: "Să ră cia nu-i pă cat".
Ostap ı̂și scoase chipiul de vară ș i, luturâ ndu-l, ı̂ntrebă :
— Am vreun ir de pă r alb?
Balaganov ı̂și supse burta, desfă cu picioarele astfel ca ı̂ntre vâ rfuri
să ı̂ncapă un pat de armă ș i, cu glasul leatului din lancul drept,
ră spunse:
— Nici unul, să tră iți!
— Atunci, o să am. Va trebui să dă m bă tă lii grele. Ș i dumneata ai să
ı̂ncă runțeș ti, Balaganov.
Pe neaș teptate, Balaganov ı̂ncepu să râ dă prosteș te:
— Cum ai spus? O să aducă chiar el banii pe o farfurioară cu chenar
albastru?
— Mie pe o farfurioară , spuse Ostap, dumitale pe o farfuriuță.
— Ș i cum e cu Rio de Janeiro? Aș vrea să umblu ș i eu ı̂n pantaloni
albi.
— Rio de Janeiro este visul de aur al copilă riei mele, ră spunse
sever marele maestru al combinațiilor. Nu-l atinge cu laba dumitale. Să
trecem la fapte. Trupele de linie să ie trimise la dispoziția mea.
Unită țile trebuie să ajungă ı̂n oraș ul Cemomorsk ı̂n termenul cel mai
scurt. Ț inuta de de ilare. Gomiș ti, un marș ! Parada o voi comanda eu!

CAPITOLUL III DUMNEATA CU BENZINA — NOI CU

IDEILE
Cu un an ı̂nainte ca Panikovski să i ı̂ncă lcat convenția ș i să i
pă truns ı̂n sectorul exploatat de altul, ı̂n oraș ul Arbatov ı̂și fă cuse
apariția primul automobil. Intâ i stă tă torul automobilismului la Arbatov
a fost un ș ofer pe nume Kozlevici.
Ceea ce ı̂l adusese la volan era hotă râ rea de a ı̂ncepe o viață nouă .
Viața de pâ nă atunci a lui Adam Kozlevici fusese plină de pă cate.
Incă lcase de nenumă rate ori Codul penal al R.S.F.S.R. ș i anume articolul
162, care reglementează luarea pe ascuns a bunurilor altuia (furt).
Acest articol cuprinde multe paragrafe, dar Adam cel plin de pă cate
era complet stră in de punctul "a" (furt să vâ rș it fă ră folosirea unor
mijloace tehnice sau chei false). Acesta era prea primitiv pentru el.
Punctul "d", care prevedea o pedeapsă cu privațiune de libertate pâ nă la
cinci ani, nu-i convenea pentru alt motiv. Lui Adam nu-i plă cea să ie
prea multă vreme privat de libertate. Aș a că (dat iind, mai ales, că ı̂ncă
din copilă rie se simțise atras de tehnică ), se ı̂ncadrase cu tot su letul ı̂n
punctul "c" (furt să vâ rș it prin folosirea unor mijloace tehnice, sau ı̂n
repetate râ nduri, sau ı̂n acord prealabil cu alte persoane, ı̂n gă ri,
porturi, pe vapoare, ı̂n vagoane ș i ı̂n hoteluri).
Dar Kozlevici avea ghinion. Era prins ș i câ nd se folosea de
mijloacele tehnice preferate, ș i câ nd nu recurgea la ele. Era prins ș i ı̂n
gă ri, ș i ı̂n porturi, ș i pe vapoare, ș i ı̂n hoteluri. Era prins ș i ı̂n vagoane.
Era prins chiar ș i câ nd, ı̂n disperare de cauză , se apuca să fure bunurile
altuia, ı̂n acord prealabil cu alte persoane.
După ce a stat la puș că rie vreo trei ani cu totul, Adam Kozlevici a
ajuns la concluzia că e mult mai comod să aduni, pe față, bunuri de-ale
tale, decâ t să -ți ı̂nsuș eș ti, ı̂ntr-ascuns, bunurile altuia. Această concluzie
a domolit su letul lui ră zvră tit. A devenit un deținut model, a ı̂nceput să
scrie versuri demascatoare la gazeta ı̂nchisorii, intitulată Soarele răsare
și apune, ș i s-a apucat să muncească cu râ vnă la atelierul mecanic al
casei de corecție. Penitenciarul a avut asupra lui o in luență
binefă că toare. Ș i Kozlevici Adam Kazimirovici, ı̂n vâ rstă de 46 de ani, iu
de țăran din fostul județ Genstohov, necă să torit, recidivist, a ieș it din
ı̂nchisoare om cinstit.
După ce a lucrat doi ani de zile ı̂ntr-un garaj din Moscova, ı̂și
cumpă ră , de ocazie, un automobil atâ t de vechi, ı̂ncâ t apariția lui pe
piață putea i explicată numai prin lichidarea vreunui muzeu de
automobile. Intrucâ t, Dumnezeu ș tie de ce, automobilul se vindea
ı̂mpreună cu un palmier arti icial, ixat ı̂ntr-un hâ rdă u verde, el fu
nevoit să cumpere ș i palmierul. Cu palmierul a fost cum a fost, dar cu
maș ina Adam avu multă bă taie de cap: a trebuit mai ı̂ntâ i să caute prin
piețe piesele care lipseau, apoi să repare pernele ș i să facă o nouă
instalație electrică . In sfâ rș it, ca o ı̂ncununare a tuturor reparațiilor,
vopsi maș ina ı̂ntr-o culoare ca ș opâ rla. Nimeni n-ar i putut spune ce
marcă era maș ina, dar Adam Kazimirovici susținea că este un Lorain-
Dietrich ș i, pentru a o dovedi, ixă de radiator o tă bliță de aramă cu
inscripția fabricii "Lorain-Dietrich". Nu-i mai ră mâ nea acum decâ t s-o
transforme ı̂ntr-un taxi particular, lucru pe care Kozlevici ı̂l visa de
mult.
In ziua câ nd Adam Kazimirovici se pregă tea să -ș i scoată pentru
prima oară progenitura ı̂n lume ș i s-o expună ı̂ntr-o stație de maș ini, se
petrecu un eveniment trist pentru toți ș oferii particulari. Sosiră la
Moscova 120 de taxiuri marca Renault, mici ș i negre, parcă erau niș te
browninguri. Kozlevici nici nu ı̂ncercă mă car să concureze cu ele. Dă du
palmierul ı̂n pă strare la "Versailles", ceaină ria birjarilor, ș i plecă să
lucreze ı̂n provincie.
Arbatovul, unde nu existau mijloace de transport auto, ı̂i plă cu
noului nostru ș ofer ș i hotă rı̂ să ră mâ nă acolo pentru totdeauna.
Adam Kazimirovici se ș i vedea lucrâ nd cu sâ rguință, cu voie bună
ș i, mai ales, cu cinste, ı̂n branș a taximetriș tilor de piață. Se ı̂nchipuia
stâ nd dimineața pe frig, ı̂n fața gă rii, ș i aș teptâ nd trenul de Moscova.
Incotoș mă nat ı̂ntr-o manta de piele brun-roș cată , ș i, pe frunte, cu niș te
ochelari de aviator, oferă prietenos hamalilor țigă ri. Undeva, mai ı̂n
spate, se ı̂nghesuie birjarii ı̂nghețați. Ochii le lă crimează de ger ș i-ș i
scutură fustele lor groase de culoare albastră . Dar iată că se aude
clopoțelul de la gară . Semnalul! A sosit trenul. Că lă torii ies ı̂n piața gă rii
ș i se opresc, ı̂ncâ ntați, lâ ngă maș ină . Nu se aș teaptă ca ı̂n acest pierdut
colțiș or de provincie să existe taximetre. Tot claxonâ nd, Kozlevici ı̂i
duce cu cea mai mare viteză la "Casa țăranului".
Nu mai pridideș te cu lucrul toată ziulica, iecare iind bucuros să
folosească serviciile rapide ale locomoției mecanice. Kozlevici ș i
credinciosul lui Lorain-Dietrich participă , vrâ nd, nevrâ nd, la toate
nunțile, excursiile ș i ceremoniile din tâ rg. Dar cel mai mult are de lucru
vara. Duminica, pleacă afară din oraș cu maș ina lui familii ı̂ntregi.
Râ setele senine ale copiilor sună ca niș te clopoței, eș arfele ș i panglicile
lutură bă tute de vâ nt, femeile lecă resc vesele, iar capii de familie se
uită cu respect la spinarea de piele a ș oferului ș i-l ı̂ntreabă care-i
situația cu automobilele ı̂n Statele Unite ale Americii de Nord (dacă este
adevă rat, printre altele, că Ford ı̂și cumpă ră ı̂n iecare zi altă maș ină ).
Aș a vedea Kozlevici viața lui cea nouă ș i frumoasă la Arbatov. Dar
realitatea dă râ mă ı̂n cel mai scurt timp castelul din Spania pe care ș i-l
fă urise ı̂n imaginație, cu toate turnulețele, podețele ș i lamurile lui.
Mai ı̂ntâ i ı̂i jucă renghiul mersul trenurilor. Acceleratele ș i expresul
treceau prin gara Arbatov fă ră să oprească , luâ nd din mers fanioanele ș i
aruncâ nd, tot din mers, poș ta urgentă . Trenurile mixte treceau numai
de două ori pe să ptă mâ nă ș i lă sau la Arbatov mai mult oameni mă runți,
din cei veniți cu plâ ngeri, ș i câ rpaci cu bocceluțe, calapoade ș i jalbe. De
obicei, că lă torii sosiți cu trenurile mixte nu luau maș ina. Excursii ș i
petreceri nu se fă ceau, iar la nunți Kozlevici nu era invitat. Arbatovenii
se obiș nuiseră să angajeze pentru nunți birjari care, ı̂n asemenea ocazii,
ı̂mpleteau ı̂n coamele cailor tranda iri ș i crizanteme de hâ rtie, ceea ce
plă cea foarte mult naș ilor.
Dar, ce-i drept, plimbă ri ı̂n afara oraș ului se fă ceau cu duiumul. Insă
ele nu erau deloc aș a cum le visase Adam Kazimirovici. Nici tu copii, nici
tu eș arfe luturâ nde, nici tu ciripit voios.
Chiar ı̂n prima seară , luminată de felinarele anemice cu gaz din
Arbatov, patru bă rbați se apropiară de Adam Kazimirovici, care stă tuse
toată ziua de pomană ı̂n piața Spaso-Kooperativnaia. Ei cercetară
ı̂ndelung cu privirea maș ina, fă ră să scoată o vorbă . Apoi unul dintre
bă rbați, un cocoș at, ı̂ntrebă cu glas ș ovă ielnic:
— Oricine poate să se plimbe cu asta?
— Oricine, ră spunse Kozlevici, mirat de s iala cetă țenilor din
Arbatov. Cinci ruble pe oră .
Bă rbații ı̂ncepură să vorbească ı̂ntre ei, ı̂n ș oaptă . Ș oferul prinse cu
urechea niș te oftaturi ciudate ș i cuvintele: "Ce ziceți, tovară ș i, facem o
plimbare acum, după ș edință? Oare cadrează ?
Câ te o rublă ș i două zeci ș i cinci de că ciulă nu e scump. La urma
urmei, de ce să nu cadreze?..."
Ș i pentru prima oară maș ina ı̂ncă pă toare primi la sâ nul ei cetă țeni
get-beget arbatoveni.
Câ teva minute, aceș tia nu scoaseră nici o vorbă , impresionați de
viteză , de mirosul benzinei arse ș i de ș uieratul vâ ntului. Apoi, cuprinș i
parcă de o presimțire tulbure, ı̂ncepură să câ nte ı̂ncetiș or Repezi ca
valul trec zilele noastre. Kozlevici bă gă ı̂n viteza a treia. Trecură ı̂n goană
pe lâ ngă contururile ı̂ntunecate ale unei gherete de alimente ș i taxiul
ieș i afară din oraș , pe ș oseaua scă ldată ı̂n lumina lunii.
Zi de zi, tot mai scurt ni-e drumul spre mormânt, câ ntau languros
pasagerii. Li se topea inima de milă de ei ı̂nș iș i, ı̂i durea su letul că nu
fuseseră niciodată studenți. Refrenul ı̂l câ ntau fortissimo:

Câte un păhăruț de votcă sau de rom,

tirlim-bom-bom-tirlim-bom-bom.

— Stai! țipă deodată cocoș atul. Hai ı̂napoi! Mă arde la inimă .
Se ı̂ntoarseră ı̂n oraș ș i luară mai multe sticluțe albe ș i o cetă țeancă
mai plinuță. In câ mp, fă cură un popas, se aș ezară la o masă stropită cu
votcă , iar apoi dansară polca fă ră muzică .
Obosit de aventura aceasta nocturnă , a doua zi Kozlevici moțăi tot
timpul la volan, pe locul pe care ș i-l alesese ca stație.
Pe seară , se prezentă iar grupul din ajun, de data asta gata
chercheliți; se instalară din nou ı̂n maș ină ș i se plimbară toată noaptea
afară din oraș . A treia zi, povestea se repetă . Ș i chefurile nocturne ale
bandei vesele de sub conducerea cocoș atului durară două să ptă mâ ni ı̂n
ș ir. Bucuriile cursei zilnice cu automobilul avură asupra clienților lui
Adam Kazimirovici un efect ciudat: fețele li se um laseră ș i pe ı̂ntuneric
se vedeau albe ca niș te perne. Cocoș atul, că ruia ı̂i atâ rna din gură o
bucată de salam, semă na cu un vampir.
Deveniseră agitați ș i, ı̂n toiul veseliei, uneori plâ ngeau. Odată ,
cocoș atul, care era capul ră ută ților, aduse ı̂ntr-o birjă pâ nă la maș ină un
sac cu orez. In zori, duseră orezul ı̂ntr-un sat, ı̂l schimbară acolo pe
samagon ș i ı̂n ziua aceea nu se mai ı̂ntoarseră ı̂n oraș . Bă ură
Bruderschaft cu țăranii, ș ezâ nd pe că pițe de in. Iar noaptea, aprinseră
focuri de tabă ră ș i plâ nseră cu mare jale.
In dimineața cam mohorâ tă din ziua urmă toare, cooperativa
feroviară "Lineeț", unde cocoș atul era responsabil, iar veselii lui
tovară ș i membri ai consiliului de conducere ș i ai comisiei de pră vă lie,
se ı̂nchise pentru inventar. Inspectorii fură cuprinș i de uimire ș i
amă ră ciune câ nd descoperiră că ı̂n magazin nu era nici fă ină , nici piper,
nici să pun de rufe, nici albii țără neș ti, nici produse textile, nici orez.
Rafturile, tejghelele, sertarele ș i butoaiele — toate erau goale. Numai ı̂n
mijlocul magazinului stă teau pe jos, cu gura că scată spre tavan, niș te
gigantice cizme de vâ nă toare, nr. 49, cu talpă galbenă din carton, iar ı̂n
cabina de sticlă sclipea tulbure o casă de bani automată "Național", al
că rei bust nichelat era presă rat cu butoane de diferite culori. Curâ nd
după asta, Kozlevici primi acasă o citație de la procuror: era chemat ca
martor ı̂n afacerea delapidă rii de la cooperativa "Lineeț".
Cocoș atul ș i prietenii lui nu mai apă rură deloc ș i maș ina verde
ș omă vreo trei zile.
Noii clienți, ı̂ntocmai ca ș i primii, veneau după ce se lă sa
ı̂ntunericul. Incepeau ș i ei cu o plimbare nevinovată afară din oraș , dar
le venea cheful de votcă de la primii cinci sute de metri cu maș ina.
Pesemne că cetă țenii din Arbatov nu-ș i puteau ı̂nchipui cum poți folosi
automobilul ı̂n stare de trezie ș i socoteau vehiculul lui Kozlevici un cuib
de desfrâ u, unde se cere neapă rat să ii destră bă lat, să scoți țipete
necuviincioase ș i, ı̂n general, să -ți faci de cap. Abia acum ı̂nțelese
Kozlevici de ce bă rbații, câ nd treceau ziua prin stație, pe lâ ngă maș ina
lui, ı̂și fă ceau cu ochiul ș i zâ mbeau batjocoritor.
Totul mergea altfel decâ t ı̂și ı̂nchipuise Adam Kazimirovici.
Noaptea gonea cu farurile aprinse prin fața crâ ngurilor din ı̂mprejurimi,
auzind ı̂n spatele să u hâ rjoana ș i țipetele clienților afumați, iar ziua,
nă uc de nesomn, ș edea ı̂n fața anchetatorilor ș i dă dea declarații.
Dumnezeu ș tie din ce cauză cetă țenii din Arbatov aveau o preferință
specială să petreacă cu banii statului, ai obș tei ș i ai cooperativelor. Ș i
fă ră să vrea, Kozlevici se afundă din nou prin labirintul Codului penal,
ı̂n limitele articolului 3, care vorbeș te de infracțiuni să vâ rș ite ı̂n timpul
serviciului.
Incepură procesele. In iecare din ele principalul martor al acuză rii
era Adam Kazimirovici. Depozițiile lui, ı̂n totul corespunză toare
adevă rului, ı̂i doborau pe acuzați care, ı̂necați ı̂n lacrimi, recunoș teau
tot. El duse la moarte o mulțime de instituții. Ultima sa victimă a fost
iliala Instituției Cinematogra ice Regionale, care turna la Arbatov
ilmul istoric Stenka Razin și prințesa. Toată iliala fu bă gată la ră coare
pe termen de ș ase ani, iar ilmul, care prezenta un interes pur judiciar,
fu predat "muzeului" de corpuri delicte, unde se a lau deja cizmele de
vâ nă toare de la cooperativa "Lineeț".
Dar asta ı̂l duse ș i pe Adam Kazimirovici la faliment. Oamenii
ı̂ncepură să se teamă de maș ina verde ca de buba neagră . Cetă țenii
ocoleau pe diferite stră zi piața "Spaso-Kooperativnaia", unde Kozlevici
instalase un stâ lp vă rgat cu o tă bliță: "Stație de taxiuri". Timp de câ teva
luni, Adam nu câ ș tigă nici un ban ș i tră i numai din ceea ce agonisise din
plimbă rile nocturne.
In fața noii situații, ı̂ncepu să facă concesii. Desenă cu vopsea albă
pe o portiță a automobilului o inscripție care i se pă rea foarte
ispititoare: "Hai să te plimb!" ș i reduse prețul de la 5 ruble la 3 ruble pe
oră . Dar cetă țenii nu-ș i schimbară tactica. Ș oferul cutreiera ı̂ncet oraș ul,
se oprea pe la instituții ș i striga pe fereastră :
— Ce aer minunat! Să facem o plimbare, ce ziceți?
Funcționarii scoteau capul pe fereastră ș i, ı̂n țăcă nitul Underwood-
urilor, ı̂i ră spundeau:
 — Plimbă -te singur. Asasinule!
— De ce asasin? ı̂ntreba Kozlevici aproape plâ ngâ nd.
— Fiindcă eș ti un asasin, ı̂i ră spundeau funcționarii. Dacă se
plimbă omul cu tine, musai apoi să intre la pâ rnaie.
— Pă i n-aveți decâ t să vă plimbați cu banii voș tri! țipa ș oferul cu
foc. Cu ai voș tri!
La auzul acestor cuvinte, funcționarii se uitau amuzați unul la altul
ș i ı̂nchideau ferestrele. Plimbatul cu maș ina cu bani proprii li se pă rea
pur ș i simplu stupid.
Proprietarul maș inii "Hai să te plimb" se certă cu tot oraș ul. Nu se
mai saluta cu nimeni, devenise nervos ș i arțăgos. Câ nd vedea pe câ te un
funcționar sovietic purtâ nd o bluză lungă , caucaziană , cu mâ neci
bufante, se apropia de el pe la spate ș i cu un râ s amar ı̂i striga:
— Pungaș ilor! Acuș i vă bag ı̂ntr-un proces de-o să ră mâ nă exemplu
pentru toți. La articolul 109.
Funcționarul sovietic tresă rea, apoi ı̂și ı̂ndrepta cu un aer
indiferent cureaua cu nituri de argint, cu care se garnisesc de obicei
hamurile cailor de corvoadă ș i, prefă câ ndu-se că apostrofă rile nu-l
privesc pe el, iuțea pasul. Dar ră zbună torul Kozlevici continua să
meargă cu maș ina ală turi de cel vizat ș i-l tot că lca pe nervi, citind
monoton dintr-un trebnic penal de buzunar:
— "Insuș irea de că tre un funcționar a banilor, a valorilor sau a altor
bunuri a late ı̂n gestiunea sa datorită funcțiunii pe care o deține se
pedepseș te..."
Funcționarul sovietic o ș tergea laș , să ltâ ndu-ș i pă rțile moi ale
corpului, lă țite de atâ ta ș ezut pe scaunul de la birou.
— "...cu pedeapsă privativă de libertate, ı̂i striga Kozlevici, pâ nă la
trei ani."
Dar toate acestea nu-i aduceau ș oferului decâ t satisfacție morală .
Treburile lui materiale mergeau prost. Economiile i se apropiau de
sfâ rș it. Trebuia luată o hotă râ re. Lucrurile nu mai puteau continua aș a.
Re lectâ nd supă rat la toate astea, ı̂ntr-o zi Adam Kazimirovici ș edea
ı̂n maș ina sa ș i se uita cu dezgust la stâ lpul caraghios ș i tă rcat pe care
scria "Stație de taxiuri". El ı̂ncepea să ı̂nțeleagă că viața cinstită nu i-a
surâ s, că Mesia taximetrelor a venit prea devreme ș i cetă țenii n-au
crezut ı̂n el. Kozlevici era atâ t de cufundat ı̂n gâ ndurile sale triste, ı̂ncâ t
nici nu bă gă de seamă pe cei doi tineri care stă teau de mai demult ș i-i
admirau maș ina.
— Originală construcție, spuse ı̂n sfâ rș it unul dintre cei doi. Zorile
automobilismului! Uită -te ș i dumneata, Balaganov, să vezi ce se poate
face dintr-o simplă maș ină de cusut Singer. Dacă i-ai mai pune un mic
dispozitiv s-ar putea face din ea o minunată legă toare de snopi pentru
colhozuri.
— Pleacă de aici, se burzului Kozlevici.
— Cum adică "pleacă de aici?" Ș i atunci de ce ai pus pe
treieră toarea dumitale reclama "Hai să te plimb!"? Poate că prietenul
meu ș i cu mine vrem să facem o cursă ı̂n interes de afaceri? Sau poate
vrem să ne plimbă m?
Pentru ı̂ntâ ia oară de câ nd ı̂și ducea viața la Arbatov, mucenicul
automobilismului se lumină la față. El sari jos din maș ină ș i cu o
miș care sprintenă porni motorul ce ı̂ncepu să duduie cu putere.
— Poftiți, vă rog, spuse el. Unde să vă duc?
— De data asta nică ieri, ră spunse Balaganov. N-avem bani. Nimic
de fă cut, tovară ș e mecanic, să ră cie lucie.
— Nu-i nimic, urcați-vă ! strigă Kozlevici disperat Vă duc pe gratis.
N-o să beți? N-o să dansați ı̂n pielea goală la lumina lunii? Hai să vă
plimb!
— De ce nu, să pro ită m de ospitalitate, spuse Ostap, aș ezâ ndu-se
ală turi de ș ofer. Vă d că ai un caracter bun. Dar de ce ı̂ți ı̂nchipui că noi
am i capabili să dansă m ı̂n pielea goală ?
— Sunt aici destui din ă ș tia, ră spunse ș oferul luâ nd-o pe strada
principală , vinovați de crime ı̂mpotriva statului.
Era chinuit de dorința de a ı̂mpă rtă ș i cuiva durerea sa. Desigur că
cel mai bine ar i fost să vorbească despre aceste suferințe duioasei sale
mame, o femeie cu obrazul plin de zbâ rcituri. Ei i-ar i fost milă de el.
Dar madame Kozlevici murise de durere, ı̂ncă de câ nd a lase că iul ei,
Adam, ı̂ncepe să devină cunoscut ca un hoț recidivist. Aș a că ș oferul
povesti noilor să i clienți tot istoricul pră buș irii oraș ului Arbatov, sub ale
că rui ruine se tâ ra acum maș ina lui verde.
— Ce să mă fac? ı̂ncheie Kozlevici cu tristețe. Incotro s-o apuc?
Ostap stă tu câ teva clipe pe gâ nduri, aruncă o privire plină de
ı̂nțeles roș covanului să u asociat ș i spuse:
— Toate nenorocirile dumitale vin de la faptul că eș ti un că ută tor al
adevă rului. Eș ti pur ș i simplu un mieluș el, un baptist ratat. E trist să
ı̂ntâ lneș ti printre ș oferi asemenea stă ri de spirit demodate. Ai o maș ină
ș i nu ș tii unde să pleci. Noi stă m mult mai prost: nu avem maș ină . In
schimb, ș tim unde vrem să plecă m. Vrei să vii cu noi?
— Unde? ı̂ntrebă ș oferul.
— La Cernomorsk, spuse Ostap. Avem acolo o mică chestiune
intimă de aranjat. Se va gă si de lucru ș i pentru dumneata. Ș i apoi, la
Cernomorsk antichită țile sunt la preț ș i oamenii dau nă vală bucuroș i să
le vadă . Vino cu noi.
La ı̂nceput, Adam Kazimirovici se mulțumi doar să zâ mbească , ca o
vă duvă pe care nimic n-o mai ı̂ncâ ntă pe lume. Dar Bender nu-ș i
precupeți oferta. El zugră vi ș oferului ș ovă ielnic, ı̂n culorile cele mai
tranda irii ș i azurii, perspectivele minunate care ı̂l aș teaptă acolo.
— La Arbatov, tot ce mai ai de pierdut sunt poate lanțurile de
rezervă . Pe drum n-o să rabzi de foame. Ră spund eu de asta. Dumneata
cu benzina, noi cu ideile.
Kozlevici opri maș ina ș i, ı̂ncă nehotă râ t, spuse ı̂ncruntat:
— Nu mai am decâ t puțină benzină .
— Pentru cincizeci de kilometri ajunge?
— Ajunge ș i pentru optzeci.
— In cazul acesta e ı̂n regulă . Ț i-am mai spus că nu duc lipsă de
idei. Exact la ș aizeci de kilometri de aici te va aș tepta, chiar la marginea
ș oselei, un butoi mare metalic, cu benzină de avion. Iți place benzina de
avion?
— Imi place, ră spunse cu s ială Kozlevici.
Deodată , viața ı̂i apă ru uș oară ș i veselă . Ș i simți numaidecâ t
dorința de a pleca la Cernomorsk.
 — Ș i butoiul ă sta, spuse ı̂n ı̂ncheiere Ostap, ı̂l vei primi absolut
gratuit. Ba ı̂ți pot spune ceva mai mult. Vei i rugat să accepți această
benzină .
— Care benzină ? ı̂ntrebă ı̂n ș oaptă Balaganov. Ce tot ı̂ndrugi
baliverne?
Ostap se uită demn la pistruii portocalii, presă rați pe fața fratelui
de sâ nge, ș i ră spunse tot ı̂n surdină :
— Oamenii care nu citesc ziarele ar trebui, din punct de vedere
moral, omorâ ți pe loc. Iți dă ruiesc viața numai iindcă sper să te reeduc.
Ostap nu explică ce legă tură există ı̂ntre cititul ziarelor ș i butoiul
cel mare cu benzină care-i aș tepta la margine de drum ș i rosti foarte
solemn:
— Declar deschisă marea cursă Arbatov-Cernomorsk... Comandor
al echipajului mă numesc pe mine. Ș ofer al maș inii ı̂l trecem pe... care e
numele dumitale? Adam Kozlevici. Cetă țeanul Balaganov este numit
mecanic de bord, avâ nd ı̂n plus ș i obligațiile de femeie la toate. Te rog
ı̂nsă un singur lucru, Kozlevici: să acoperi imediat inscripția "Hai să te
plimb!" cu vopsea. Nu avem nevoie de semne particulare.
După două ore, maș ina, care avea acum o pată proaspă tă de
culoare verde ı̂nchis pe una din portiere, ieș i greoi din garaj ș i trecu
pentru ultima oară pe stră zile oraș ului Arbatov. In ochii lui Kozlevici
lucea speranța. Ală turi de el ș edea Balaganov care freca sâ rguincios cu
o câ rpuliță piesele de alamă , ı̂ndeplinindu-ș i cu zel obligațiile noi
pentru el, de mecanic de bord. Comandorul cursei stă tea tolă nit pe
pernele roș cate din spate uitâ ndu-se cu satisfacție la proaspeții să i
subalterni.
— Adam! strigă el, acoperind scrâ ș netul motorului. Cum ı̂i zice
că ruciorului dumitale?
— Lorain-Dietrich, ră spunse Kozlevici.
— Ce nume mai e ș i ă sta? O maș ină , ca ș i un vas de ră zboi, trebuie
să aibă un nume propriu. Lorain-Dietrich-ul dumitale se distinge printr-
o admirabilă viteză ș i prin frumusețea nobilă a liniilor. De aceea,
propun să dă m maș inii numele de "Antilopa-Gnu". Cine e contra?
Perfect! S-a votat ı̂n unanimitate.
 Scâ rțâind din toate mă dularele, "Antilopa" verde trecu ı̂n goană pe
Bulevardul Tinerelor Talente ș i intră ı̂n piață.
Aici, echipajul "Antilopei" vă zu un tablou ciudat. Din piață fugea
spre ș osea un om ı̂ncovoiat, cu o gâ scă albă sub braț . Cu mâ na stâ ngă ı̂și
ținea chipiul pe cap, să nu-i zboare. Era fugă rit de o mulțime de oameni
care țipau. Fugarul se uita ı̂ntruna ı̂napoi ș i avea ı̂ntipă rită , pe fața lui
venerabilă de actor, o expresie de groază .
— E Panikovski! țipă Balaganov.
— Asistă m la momentul al doilea al furtului unei gâ ș te, zise
nepă să tor Ostap. Momentul trei ı̂ncepe după prinderea vinovatului ș i
este ı̂nsoțit de o bă taie zdravă nă .
Panikovski bă nuia pesemne că se apropie momentul trei, deoarece
fugea câ t ı̂l țineau picioarele. De teamă , nu dă dea drumul gâ ș tii, ceea ce
ı̂i scotea ș i mai mult din să rite pe urmă ritori.
— Articolul 116, zise Kozlevici pe dinafară . Furtul pe ascuns ca ș i
cel pe față de vite mari de la populația agricolă ș i crescă toare de
animale.
Balaganov izbucni ı̂n hohote de râ s. Il amuza grozav că violatorul
faimoasei convenții ı̂și va primi ră splata cuvenită .
Maș ina trecu prin mulțimea zgomotoasă ș i se ı̂ndreptă spre ș osea.
— Ajutor! strigă Panikovski câ nd "Antilopa" ajunse ı̂n dreptul lui.
— Să te ajute Dumnezeu, ı̂i ră spunse Balaganov, aplecâ ndu-se peste
bord.
Ș i maș ina ı̂l ı̂mproș că pe Panikovski cu un nor de praf roș ietic.
— Luați-mă ș i pe mine! urlă Panikovski cu ultimele puteri,
alergâ nd lâ ngă maș ină . Sunt om de treabă .
Glasurile urmă ritorilor se contopeau ı̂ntr-un mic vuiet amenințător.
— Ce-ar i să -l luă m pe ș napan cu noi? ı̂ntrebă Ostap.
— Nu, ră spunse cu cruzime Balaganov. Să ș tie altă dată ce
ı̂nseamnă să calci o convenție.
Dar hotă râ rea lui Ostap era luată .
— Zvâ rle pasă rea! ı̂i strigă el lui Panikovski ș i, adresâ ndu-se
ș oferului, urmă : Incetineș te!
 Panikovski se supuse imediat. Gâ sca se ridică de jos ı̂nfoiată , ı̂și
scutură penele ș i, ca ș i cum nimic nu s-ar i ı̂ntâ mplat, o porni spre oraș .
— Urcă sus, spuse Ostap, dracu' să te ia! Dar să nu mai pă că tuieș ti,
că altfel ı̂ți tai mâ inile cu braț cu tot.
Panikovski se prinse de caroserie, se propti cu burta de bordul
maș inii, se ră sturnă ı̂n ea ca un ı̂notă tor câ nd se urcă ı̂n barcă ș i,
bocă nind cu manș etele, că zu pe fund.
— Cu toată viteza, comandă Ostap. Ș edința continuă .
Balaganov apă să pe claxon ș i din cornul de alamă țâș niră niș te
sunete vesele, demodate, care se ı̂ntrerupeau brusc:

Matciș e un dans minunat. Ta-ra-ta...

Matciș e un dans minunat. Ta-ra-ta...

Ș i "Antilopa-Gnu" se avâ ntă ı̂n câ mpul să lbatic, gonind ca să ajungă
mai repede la butoiul cu benzină de avion.

CAPITOLUL IV O VALIZUȚĂ NEOBIȘNUITĂ

Un om fă ră pă lă rie, cu pantaloni de pâ nză cenuș ii, cu sandale de
piele ı̂ncă lțate pe piciorul gol, aș a cum poartă că lugă rii, ș i ı̂n că maș ă
albă , fă ră guler, ieș i, aplecâ nd puțin capul, pe portița scundă a casei cu
numă rul 16. Câ nd ajunse pe trotuarul pavat cu dale de piatră albă strii,
se opri ș i zise ı̂ncet:
— Azi e vineri. Prin urmare, trebuie să mă duc iar la gară .
După ce rosti aceste cuvinte, omul ı̂n sandale se uită repede ı̂n jur.
Avusese impresia că ı̂n spatele lui se a lă un cetă țean cu mutra de zinc a
unui copoi. Dar strada Malaia Kasatelnaia era absolut pustie.
Dimineața de iunie abia se ı̂n iripa. Salcâ mii tremurau, lă sâ nd să
cadă pe pietrele netede rouă lor rece, de cositor. Pă să relele ciripeau
vesel. La capă tul uliței, ı̂n vale, de cealaltă parte a acoperiș urilor,
sclipea, parcă turnată , marea. Uitâ ndu-se ı̂n jur ș i zgâ riind cu labele
scâ ndura, niș te că ței că utau să se cațere pe lă zile de gunoi. Ora
portarilor care fac cură țenie trecuse, iar ora lă ptă reselor ı̂ncă nu venise.
 Era ı̂ntre cinci ș i ș ase dimineața, câ nd portarii, după ce s-au să turat
să -ș i vâ nture mă turile țepoase, se retrag prin bâ rlogurile lor, iar ı̂n oraș
e lumină , cură țenie ș i liniș te, ca la Banca de Stat.
In asemenea momente, ı̂ți vine să plâ ngi ș i să crezi că , ı̂ntr-adevă r,
iaurtul este mai binefă că tor ș i mai gustos decâ t rachiul. Dar iată că ı̂n
depă rtare se aude un tunet: sunt lă ptă resele, care coboară cu bidoanele
lor din trenul local. Acuș i se vor repezi ı̂n oraș ș i pe palierele scă rilor de
serviciu vor ı̂ncepe să ră sune certurile obiș nuite cu gospodinele. Pentru
o clipă vor ră să ri la lumină muncitori cu sacoș e, ca să dispară ı̂ndată pe
porțile uzinelor. Din coș urile fabricilor vor țâș ni trâ mbe de fum. Iar
după asta, vor ı̂ncepe să zdră ngă ne, pe noptiere, să ltâ nd de furie,
milioanele de deș teptă toare (mai ı̂ncetiș or cele ale irmei "Pavel
Bouret" ș i mai tare cele ale Trustului de Mecanică de Precizie) ș i să
mâ râ ie, din somn, funcționarii sovietici, rostogolindu-se din paturile lor
ı̂nalte de fecioară . Ora lă ptă reselor se va termina, va ı̂ncepe ora
funcționarilor.
Acum ı̂nsă era prea devreme ș i funcționarii mai dormeau sub
icuș ii lor. Omul ı̂n sandale stră bă tu tot oraș ul fă ră să ı̂ntâ lnească
aproape pe nimeni. Mergea pe sub salcâ mii care, la Cernomorsk, aveau
ș i unele funcții sociale: de unii atâ rnau cutii poș tale albastre cu
emblema departamentului (un plic ș i un fulger pe ele), iar de alții erau
prinse niș te recipiente mici de tablă cu apă pentru câ ini.
Omul ı̂n sandale ajunse ı̂n gara Primorski ı̂n momentul ı̂n care
ieș eau de acolo lă ptă resele. După ce se lovi zdravă n de câ teva ori de
umerii lor de oțel, ajunse la biroul de pă strare a bagajelor ș i prezentă o
chitanță. Magazionerul se uită la chitanță cu o asprime ne irească ,
obiș nuită numai la că ile ferate ș i ı̂i trâ nti repede valiza. Că lă torul
deschise la râ ndul să u un mic portofel de piele, scoase dină untru,
oftâ nd, o monedă de zece copeici ș i o puse pe tejgheaua fă cută din ș ase
ș ine vechi ș i lustruite de atâ tea coate câ te s-au frecat de-a lungul vremii
pe ele.
Ajuns ı̂n piața gă rii, omul ı̂n sandale puse valiza pe caldarâ m, o
cercetă atent cu privirea din toate pă rțile ș i-i pipă i ı̂nchiză toarea albă .
Era o valiză obiș nuită , lucrată grosolan din lemn ș i ı̂mbră cată ı̂n ibră
arti icială .
In astfel de valizuțe pasagerii mai tineri țin ciorapi de ață "Skeci",
două bluze ruseș ti, o plasă pentru par, o pereche de chiloți, broș ura
Sarcinile Comsomolului la sate ș i trei ouă tari strivite. In afară de
acestea, se mai a lă , ı̂n mod obligatoriu, ı̂ntr-un colț , câ teva rufe
murdare ı̂nfă ș urate ı̂n ziarul Ekonomiceskaia Jizn. Pasagerii mai ı̂n
vâ rstă țin ı̂n astfel de valize un costum ı̂ntreg ș i, separat, niș te pantaloni
dintr-un material ı̂n carouri, cunoscut sub numele de "a 100-a
aniversare a Odessei", bretele, papuci cu limbă , un lacon cu apă de
colonie ș i o pă tură albă de vară cunoscută sub numele de "pă tură de
Marsilia". Trebuie să menționă m că ș i ı̂n cazul acestora există ı̂ntr-un
colț al valizei ceva ı̂nvelit ı̂n Ekonomiceskaia Jizn, numai că ı̂n loc de rufe
murdare, e o gă ină iartă , galbenă mai mult de slă biciune decâ t de
gră sime.
Mulțumit de rezultatul sumarului control fă cut, omul ı̂n sandale luă
valiza ı̂n mâ nă , se urcă ı̂ntr-un vagon alb de tramvai ș i plecă pâ nă la
celă lalt capă t al oraș ului — la Gara de Est, unde fă cu exact inversul
celor fă cute cu puțin timp ı̂nainte la gara Primorski. Depuse spre
pă strare valiza ș i luă de la impună torul magazioner o chitanță.
După toate aceste ciudate evoluții, stă pâ nul valizei pă ră si gara
tocmai ı̂n momentul câ nd pe stră zi ı̂ncepură să apară funcționarii cei
mai conș tiincioș i. El se amestecă ı̂n râ ndurile lor dezordonate ș i
ı̂mbră că mintea lui, ı̂n mulțime, ı̂și pierdu nota de originalitate. Omul ı̂n
sandale era funcționar, iar la Cernomorsk aproape toți funcționarii se
ı̂mbră cau după o modă ale că rei canoane nu erau scrise nică ieri, dar
erau tradiționale: că maș ă de noapte cu mâ necile su lecate câ t mai sus
deasupra coatelor, pantaloni subțiri din aceia care se dau la orfelinate,
ș i sandale sau panto i de pâ nză . Nimeni nu purta pă lă rie sau ș apcă .
Rareori vedeai câ te un chipiu, ı̂n schimb ı̂ntâ lneai adeseori o chică pe
câ t de neagră pe atâ t de nepieptă nată , ș i ı̂ncă ș i mai ades chelii arse de
soare care luceau ca bostanii ș i pe care tare ai i avut poftă să scrii ceva
cu creionul chimic.
 Instituția la care lucra omul ı̂n sandale se numea "Hercules" ș i ı̂și
avea sediul ı̂ntr-un fost hotel. Uș a turnantă de sticlă cu bare de alamă ,
ca pe vapor, ı̂l ı̂mpinse ı̂ntr-un vestibul mare din marmură roz. In liftul
ixat la sol pe vecie se a la instalat biroul de informații unde se ș i gă sea,
la post, o femeie care zâ mbea. După ce mai alergă ı̂n virtutea inerției
câ țiva paș i, nou-venitul se opri ı̂n fața bă trâ nului portar care purta un
chipiu cu un fulger de aur pe cozoroc ș i ı̂l ı̂ntrebă cu un glas tineresc:
— Ei, ce zici, bă trâ ne, te-ai hotă râ t pentru crematoriu?
— Apă i, tată , ră spunse portarul zâ mbind bucuros, ı̂n columbarul
sovietic, de ce nu?
Ba ı̂și ı̂nsoți cuvintele ș i cu un gest dezarmat al brațelor. Se vedea
de o poș tă pe fața lui blâ ndă că e dispus să ie ı̂nmormâ ntat ı̂n lă că ri
chiar ș i ı̂n momentul acela.
La Cernomorsk se vâ ntura ideea de a se construi un crematoriu cu
incinta respectivă rezervată pentru urnele cu cenuș ă, adică ș i cu un
columbar, ș i această inovație, proiectată de subsecția cimitirelor, ı̂i
amuza foarte mult, nu se ș tie de ce, pe cetă țeni. Poate iindcă gă seau
haz ı̂n noile cuvinte — crematoriu ș i columbar — ori poate pentru că li
se pă rea hazos ı̂nsuș i gâ ndul că poți arde un om cum ai arde un butuc
de lemn. Fapt e că se legau ı̂n tramvai ș i pe stradă de toți bă trâ nii ș i de
toate babele strigâ ndu-le: "Ce te bagi, bă trâ nico? Te gră beș ti să ajungi
mai repede la crematoriu?" sau: "Lă sați-l pe bă trâ nel să treacă ı̂nainte, e
aș teptat la crematoriu". Dar de mirare e altceva: că ideea incineră rii
plă cuse foarte mult bă trâ nilor, ș i că nu se supă rau deloc de glumele pe
tema aceasta. In general, discuțiile despre moarte, care pâ nă arunci
fuseseră socotite nelalocul lor ș i necuviincioase, ı̂ncepuseră să ie cotate
la Cernomorsk tot atâ t de bine ca anecdotele evreieș ti ș i caucaziene ș i
să stâ rnească interesul unanim.
După ce ocoli o fecioară goală de marmură care se a la la capă tul de
jos al scă rii ș i ținea ı̂n mâ na ridicată o fă clie electrică , uitâ ndu-se
supă rată la a iș ul: "La «Hercules», ı̂ncep comprimă rile. Jos conspirația
tă cerii ș i sistemul de acoperire reciprocă ", funcționarul urcă la etaj. El
lucra la secția inanciară ș i de contabilitate. Pâ nă la ı̂nceperea
serviciului mai erau cincisprezece minute, dar Saharkov, Dreifus,
Tezoimenițki, Muzâ kant, Cevajevskaia, Kukuș kind, Borisohlebski ș i
Lapidus-junior se ș i a lau la birourile lor. Ei nu se temeau defel de
reduceri ș i ș i-o spuneau reciproc mereu, dar ı̂n ultimul timp, nu se ș tie
de ce, ı̂ncepuseră să vină la serviciu mai devreme. Pro itâ nd de puținele
minute libere câ te mai aveau, conversau zgomotos. Glasurile vuiau ı̂n
sala uriaș ă, ı̂n care pe vremuri fusese restaurantul hotelului ș i unde,
numai acum, tavanul cu grinzi de stejar sculptate ș i pereții, pe care se
zvâ rcoleau cu niș te zâ mbete ce vâ rau groaza ı̂n tine diverse menade,
naiade ș i driade, mai aminteau de acest lucru.
— Ai auzit noutatea, Koreiko? ı̂l ı̂ntrebă Lapidus-junior pe cel nou-
venit. Chiar n-ai auzit? Ză u? Ai să ii uimit.
— Ce noutate?... Bună ziua, tovară ș i! rosti Koreiko. Bună ziua, Anna
Vasilievna!
— Nici n-o să -ți vină să crezi! spuse cu satisfacție Lapidus-junior.
Contabilul Berlaga a ajuns la casa de nebuni.
— Ce vorbeș ti? Berlaga? Da' era câ t se poate de normal!
— Pâ nă ieri a fost câ t se poate de normal, dar ı̂ncepâ nd de azi a
devenit câ t se poate de anormal, interveni ı̂n discuție Borisohlebski.
Asta e realitatea. Mi-a telefonat cumnatu-să u. Berlaga are o boală
psihică gravă , un deranjament al nervului de la că lcâ i.
— Mă mir că nu avem ı̂ncă cu toții deranjat nervul ă sta, rosti
sumbru bă trâ nul Kukuș kind, ixâ ndu-ș i colegii prin ochelarii să i ovali cu
ramă de nichel.
— Nu mai cobi, zise Cevajevskaia. Omul ă sta nu face decâ t să te
indispună .
— Totuș i mi-e milă de Berlaga, intră ı̂n vorbă ș i Dreifus ră sucindu-
se pe taburetul lui cu ș urub, ca să se ı̂ntoarcă cu fața la ceilalți.
Toți tă cură , declarâ ndu-se, prin tă cerea lor, de acord cu Dreifus.
Numai Lapidus-junior zâ mbi misterios. Incepură să discute apoi despre
nebuni; vorbiră de maniaci, povestiră câ teva cazuri de nebuni celebri ș i
apoi trecură la cei apropiați.
— Eu, de pildă , zise Saharkov, am avut un unchi care ı̂și ı̂nchipuia
că -i ı̂n acelaș i timp Avraam, Isaac ș i Iacob! Mamă , mamă , ce scandal
fă cea!
 — Mă mir numai, spuse cu glas metalic bă trâ nul Kukuș kind,
ș tergâ ndu-ș i ı̂ncet ochelarii cu poala hainei, mă mir numai că nu ne
ı̂nchipuim ș i noi toți că suntem Avraam ș i Isaac...
— Ș i pe Iacob unde-l laș i? ı̂ntrebă ironic Saharkov.
— Da! Ș i Iacob! țipă deodată Kukuș kind cu glas ascuțit. Ș i Iacob! Ș i
Iacob. Că tră im niș te vremuri câ nd nici nu mai ș tii unde ți-e capul... Uite,
câ nd lucram la Casa bancară "Sikomerski ș i Ț esarevici", nu existau nici
un fel de reduceri.
La cuvâ ntul "reduceri", Lapidus-junior se sculă repede, ı̂l luă pe
Koreiko de braț ș i-l trase lâ ngă o fereastră imensă , pe geamurile că reia
erau reprezentați, din bucă țele multicolore de sticlă , doi cavaleri
medievali.
— Dar lucrul cel mai interesant despre Berlaga nu-l ș tii ı̂ncă , ı̂i
ș opti el. Berlaga e zdravă n ca un taur.
— Cum aș a? Prin urmare, nu-i la casa de nebuni?
— Ba da, e acolo.
Ș i Lapidus zâ mbi discret.
— Aici e tot chichirezul. S-a speriat omul de comprimă ri ș i s-a
hotă râ t să stea acolo pâ nă se termină balamucul. Ințelegi? S-a prefă cut
că e nebun. Sigur că acum urlă , aiurează , râ de ı̂n hohote. Al dracului! Pe
cuvâ ntul meu că -i de invidiat!
— Dar ce-i cu el? N-are origine să nă toasă ? A avut pă rinți
negustori? Elemente duș mă noase?
— Da, pă rinții lui nu prea au fost ce trebuie, ș i apoi, ie vorba ı̂ntre
noi, chiar ș i el a avut farmacie. Cine putea să ș tie că o să vină revoluția?
Oamenii se aranjau care cum putea, unul — farmacie, altul — o fabrică .
La urma urmelor, nu vă d nimic ră u ı̂n asta. Cine putea să ș tie?
— Trebuia să ș tie, ră spunse cu ră ceală Koreiko.
— Pă i tocmai asta zic ș i eu, o ı̂ntoarse repede Lapidus, oameni din
ă ș tia n-au ce că uta ı̂ntr-o instituție sovietică .
Ș i după ce se uită la Koreiko cu ochi mari, se ı̂ndreptă spre biroul
să u.
Sala se umpluse de funcționari. Fiecare ı̂ncepu să umble prin
sertare ș i să scoată : unul — o riglă de metal, cu sclipiri argintii ca de
scrumbie; altul — un abac; al treilea — un registru gros cu rubricile
marcate cu linii roz ș i albastre, ș i toți — fel de fel de alte rechizite de
birou, mici ș i mari. Tezoimenițki rupse foaia din calendar — ı̂ncepea o
zi nouă ș i câ țiva funcționari se ș i gră biră să -ș i ı̂n igă dinții tineri ı̂n
sandviș urile lungi cu pateu de berbec.
Koreiko se instala ș i el la biroul să u. După ce-ș i ixă pe masă coatele
arse de soare, ı̂ncepu să scrie ı̂n registrul de conturi curente.
Alexandr Ivanovici Koreiko, unul dintre cei mai mă runți funcționari
de la "Hercules", era un bă rbat la ultima tinerețe: avea 38 de ani. Pe
fața-i galbenă ca de ceară se vedeau niș te sprâ ncene gă lbui ca spicul de
grâ u ș i o pereche de ochi spă lă ciți. Mustă cioara lui englezească aducea
ș i ea la culoare cu o cereală coaptă . Ar i pă rut tâ nă r de tot la chip dacă
obrajii ș i gâ tul n-ar i fost bră zdați de zbâ rcituri din acelea grosolane, ca
de că tană bă trâ nă . La serviciu, Alexandr Ivanovici se purta ea un
reangajat ı̂n armată : nu discuta, executa ceea ce i se cerea, era harnic ș i
cam mă rginit.
— E tare s ios, spunea despre el ș eful secției inanciare ș i de
contabilitate, prea umil ș i parcă din cale-afară de devotat. Cum se
anunță o subscriere la ı̂mprumut, hop, el cel dintâ i ı̂și dă leafa pe o lună .
Ș i toată leafa lui e de patruzeci ș i ș ase de ruble. Tare sunt curios să ș tiu
cum o scoate la capă t cu banii ă ș tia...
Alexandr Ivanovici avea un talent uimitor. Putea să ı̂nmulțească ș i
să ı̂mpartă ı̂ntr-o clipă , ı̂n minte, numere cu câ te trei ș i patru cifre. Dar
asta nu-i ș tirbea din reputația de om mă rginit.
— Ascultă , Alexandr Ivanovici, ı̂l ı̂ntrebă colegul de ală turi: câ t face
836 ı̂nmulțit cu 423?
— 353 628, ră spundea Koreiko după câ teva clipe.
Ș i colegul nici nu mai controla rezultatul ı̂nmulțirii, că ci ș tia că
mă rginitul Koreiko nu greș eș te niciodată .
— Un altul ı̂n locul lui ar i fă cut carieră , spuneau ș i Saharkov, ș i
Dreifus, ș i Tezoimenițki, ș i Muzikant, ș i Cevajevskaia, ș i Borisohlebski,
ș i Lapidus-junior, ș i chiar bă trâ nul prostă nac Kukuș kind, ba pâ nă ș i
contabilul Berlaga, care se refugiase la casa de nebuni — dar ă sta e un
bleg! Toată viața lui o să stea ı̂n slujbă cu leafa de patruzeci ș i ș ase de
ruble.
Ș i, desigur, toți colegii lui Alexandr Ivanovici, ba chiar ș i ș eful
secției inanciare ș i de contabilitate, tovară ș ul Arnikov, ș i nu numai el,
dar pâ nă ș i Serna Mihailovna, secretara personală a tovară ș ului
Polı̂hă ev, directorul lui "Hercules" — ı̂ntr-un cuvâ nt, toți ar i fost
extrem de mirați dacă ar i a lat că Alexandr Ivanovici Koreiko, cel mai
potolit dintre funcționarii instituției, se că rase, nu se ș tie de ce, cu o oră
mai ı̂nainte, de la o gară la alta, cu o valiză ı̂n care se a lau nu pantaloni
tip "a 100-a aniversare a Odessei", nici vreo gă ină iartă ș i nici cine ș tie
ce Sarcini ale Comsomolului la sate, ci zece milioane de ruble ı̂n valută
stră ină ș i bancnote sovietice.
In 1915, micul burghez Saș a Koreiko era un trâ ntor ı̂n vâ rstă de
două zeci ș i trei de ani, unul dintre aceia care pe bună dreptate sunt
numiți liceeni ı̂n retragere. Nu terminase liceul real, n-avea nici o
ocupație, se ı̂nvâ rtea pe bulevarde ș i mâ nca la pă rinți. De serviciul
militar ı̂l scă pase un unchi, funcționar la comenduire ș i de aceea asculta
fă ră să tremure carnea pe el țipetele unui vâ nză tor de ziare pe jumă tate
nebun care repeta:
— Ultimele telegrame! Ai noș tri ı̂naintează ! Bogdaproste! Mulți
morți ș i ră niți! Bogdaproste!
Pe vremea aceea, Saș a Koreiko ı̂și ı̂nchipuia viitorul cam ı̂n felul
urmă tor: merge pe stradă ș i, deodată , lâ ngă un burlan presă rat cu stele
de zinc, chiar lipit de zid, se gă seș te un portofel viș iniu, care scâ rțâie ca
o ș a. Portofelul e plin de bani: 2 500 de ruble... Ei, ș i după asta cuș ma
pe-o ureche ș i să im noi să nă toș i!...
Se gâ ndea la lucrul acesta atâ t de des, ı̂ncâ t parcă ș i vedea cum
gă seș te banii, ba ș tia ș i cu precizie unde ı̂i va gă si: pe strada Poltavskaia
Pobeda, la colțul acela asfaltat, lâ ngă burlanul cu steluțe. Acolo,
dedesubt, lâ ngă un muc strivit cu piciorul, zace el, binefă că torul din
piele, acoperit puțin cu lori uscate de salcâ m. Saș a trecea ı̂n iecare zi
pe strada Poltavskaia Pobeda, dar spre marea lui mirare nu gă sea
portofelul. Scormonea gunoiul cu bastonaș ul să u de licean ș i se uita cu
o mutră stupidă la plă cuța smă lțuită de pe uș a de la intrarea principală :
"I. M. Soloveiski — Inspector iscal." Ș i Saș a se ducea nă ucit acasă , se
trâ ntea pe o canapea roș ie de pluș ș i se gâ ndea la bogă ție, asurzit de
bă tă ile inimii ș i ale pulsului, bă tă i repezi, furioase parcă ș i
neră bdă toare.
Revoluția din 1917 ı̂l alungă pe Koreiko de pe canapeaua de pluș . El
ı̂și zise atunci că ar putea deveni fericitul moș tenitor al unor bogă taș i pe
care nu-i cunoș tea. Simțise că ı̂n ı̂ntreaga țară zac acum aruncate fă ră
nici o supraveghere gră mezi de aur, bijuterii, mobilă superbă , tablouri ș i
covoare, haine de blană ș i servicii de masă . Trebuie numai să nu pierzi
momentul ș i să pui mâ na pe toată această avere câ t mai repede.
Dar pe arunci era ı̂ncă tâ nă r ș i prost. Se instală ı̂ntr-un apartament
mare, al că rui proprietar ı̂nțelept plecase cu un vapor francez la
Constantinopole, ș i ı̂ncepu să -ș i ducă viața la lumina zilei, sub ochii
tuturor. Timp de o să ptă mâ nă că ută să se ı̂ncadreze ı̂n trenul de viață
ı̂mbelș ugată a negustorului dispă rut; bea muscatul gă sit ı̂n bufet, cu
scrumbia primită pe cartelă , că ra ș i vindea la piață tot felul de bibelouri
ș i fu foarte mirat câ nd se vă zu ı̂ntr-o zi arestat.
Ieș i din ı̂nchisoare după cinci luni. Nu renunțase la gâ ndul de a
deveni bogat, dar pricepu că lucrul acesta trebuie fă cut discret, fă ră
publicitate, ș i treptat. Mai trebuia pentru asta să -ș i pună ș i niș te
veș minte de protecție, aș a că Alexandr Ivanovici se echipă cu o pereche
de cizme ı̂nalte, portocalii, o pereche de pantaloni albaș tri bufanți, fă ră
fund, ș i o tunică lungă de lucră tor ı̂n sectorul aprovizionă rii cu
alimente.
In acele vremuri tulburi, tot ce era fă urit de mâ na omenească fă cea
omului un serviciu mai prost decâ t ı̂nainte: casele nu te apă rau de frig,
mâ ncarea nu te să tura, lumina electrică se aprindea numai câ nd se
fă cea câ te o razie mare ca să ie prinș i dezertorii ș i bandiții, apa ajungea
numai pâ nă la parter, iar tramvaiele nu funcționau deloc. Pe de altă
parte, forțele naturii deveniseră mai aprige ș i mai primejdioase: iernile
erau mai friguroase decâ t ı̂nainte, vâ ntul mai pă trunză tor ș i o ră ceală
care ı̂nainte ı̂l vâ ra pe om ı̂n pat pe trei zile, acum, ı̂n aceleaș i trei zile ı̂l
vâ ra ı̂n mormâ nt. Tineri fă ră ocupație precisă ră tă ceau ı̂n grupuri pe
stră zi, câ ntâ nd cu nepă sare cuplete ı̂n legă tură cu banii ce-ș i pierduseră
valoarea:

In bodegă, pentr-un țap,

Am plătit ieri, ca să scap,
Zece milioane-n cap.

Alexandr Ivanovici constată cu ı̂ngrijorare că banii pe care ı̂i aduna

prin numeroase subterfugii se transformau ı̂n nimic.
Tifosul dobora oamenii cu miile. Saș a fă cea negustorie cu
medicamente furate de la un depozit. Câ ș tigă la tifos cinci sute de
milioane, dar din cauza devaloriză rii banului, survenită ı̂n decurs de o
lună , cele cinci sute de milioane nu mai valorară decâ t cinci milioane. La
zahă r, câ ș tigă un miliard, dar in lația fă cu ș i din banii ă ș tia praf ș i
pulbere.
Una dintre afacerile cele mai reuș ite ale lui Koreiko, ı̂n timpul acela,
fu ră pirea unui tren cu alimente care se ı̂ndrepta spre regiunea Volgă i.
El fusese comandantul trenului, care plecase din Poltava ca să ajungă la
Samara, dar la Samara n-a mai ajuns ș i nici la Poltava nu s-a mai ı̂ntors.
Dispă ruse pe drum. O dată cu el, dispă ru ș i Alexandr Ivanovici.

CAPITOLUL V TAINICA ÎMPĂRĂȚIE

Cizmele portocalii reapă rură , la Moscova, la sfâ rș itul anului 1922.
Cizmele erau dominate de o bekeș ă (haină strâ nsă ı̂n talie), ı̂ncrețită
verzuie, că ptuș ită cu blană aurie de vulpe. Gulerul de blană de miel,
care pe dos. semă na cu o plapumă vă tuită , stă tea ridicat ș i apă ra de frig
o mutră de voinic, cu favoriți ă la Sevastopol. Era acelaș i Alexandr
Ivanovici pe capul că ruia trona acum ș i o straș nică că ciulă mițoasă .
La Moscova apă ruseră ı̂nsă , ı̂n acea vreme, automobile noi, cu
faruri de cristal, ș i pe stră zi circulau indivizi ı̂mbogă țiți peste noapte,
care purtau tichiuțe de lutru ș i paltoane că ptuș ite cu biber. Incepuseră
să ie la modă botinele gotice, cu vâ rful ascuțit ș i servietele cu mâ nere ș i
curele ca geamantanele. Cuvâ ntul "cetă țean" ı̂ncepuse să ı̂nlă ture
obiș nuitul "tovară ș " ș i niș te tineri care sesizaseră repede ı̂n ce constă
bucuria vieții s-au lansat prin restaurante ı̂n dansuri ca one step Dixi ș i
chiar foxtrotul Floarea soarelui. Tot oraș ul ră suna de strigă tele birjarilor
de lux, iar ı̂n clă direa mare a Comisariatului Poporului pentru Afacerile
Externe, croitorul Jurkevici cosea zi ș i noapte fracuri pentru diplomații
sovietici care plecau peste hotare.
Alexandr Ivanovici constată cu mirare că veș mintele lui socotite ı̂n
provincie ca un indiciu de bă rbat bine ș i avut sunt aici, la Moscova, ca
un vestigiu al trecutului ș i aruncă o umbră compromițătoare asupra
posesorului lor.
După două luni, se deschise pe bulevardul Sretenski o nouă
ı̂ntreprindere cu irma Artelul meș teș ugă resc de produse chimice
"Revanș ". Artelul avea două odă i. In prima, atâ rna portretul unuia
dintre fondatorii socialismului — Friedrich Engels —, sub care ı̂n
persoană ș edea, zâ mbind nevinovat, Koreiko, ı̂ntr-un costum de stofă
englezească gri cu dunguliță roș ie. Cizmele portocalii ș i favoriții
anacronici dispă ruseră . Alexandr Ivanovici avea obrazul complet ș i bine
ras. In odaia din fund se a lau instalațiile de producție — două butoaie
de stejar cu manometre ș i aparate de mă surat la nivelul apei, unul din
ele pe podea, iar celă lalt mai sus. Butoaiele erau legate ı̂ntre ele printr-
un tub subțire ș i moale ca de clistir, ș i prin ele gâ lgâ ia un lichid. După ce
tot lichidul se scurgea din vasul de sus ı̂n cel de jos, apă rea ı̂n ı̂ncă perea
de producție un bă iețaș cu pâ slari ı̂n picioare. Oftâ nd ca un om mare,
bă iețaș ul scotea cu gă leata lichidul din butoiul de jos, ı̂l că ra sus ș i-l
turna ı̂n butoiul ră mas gol. După ce termina acest complicat proces de
producție, bă iatul trecea ı̂n birou să se ı̂ncă lzească , iar prin tubul moale
ca de clistir se auzea din nou gâ lgâ itul lichidului, care-ș i fă cea drumul
obiș nuit din rezervorul de sus ı̂n cel de jos.
Alexandr Ivanovici nu ș tia nici el cu precizie ce fel de chimicale
produce artelul "Revanș ". Nu-i ardea de chimicale. Era ș i aș a ocupat
pâ nă peste cap. Se ducea de la o bancă la alta, intervenind pentru
credite ı̂n vederea mă ririi producției. Incheia cu diferite trusturi
contracte pentru livrarea de produse chimice ș i primea materii prime la
prețurile ixate o icial. Primea, de asemenea, credite. Ii ră pea o mulțime
de vreme revâ nzarea materiilor prime obținute de la uzinele de stat ș i
plasarea lor la un preț de zece ori mai mare, iar pe de altă parte cheltuia
o mulțime de energie cu afacerile de valută la bursa neagră , care-ș i avea
sediul lâ ngă Monumentul Eroilor de la Plevna.
După trecerea unui an, bă ncile ș i trusturile ı̂și manifestară dorința
să vadă efectul bene ic pe care l-a avut asupra dezvoltă rii artelului
meș teș ugă resc "Revanș " ajutorul ı̂n bani ș i ı̂n materii prime ce i s-a
acordat ș i dacă nu cumva acest ı̂ntreprinză tor particular, cu scopuri
să nă toase, mai are nevoie de vreun sprijin oarecare. O comisie, alcă tuită
din bă rbi savante, sosi la artelul "Revanș " ı̂n trei tră suri. Preș edintele
comisiei intră ı̂n biroul gol, privi ı̂ndelung chipul nepă să tor al lui Engels
ș i apoi bă tu cu bastonul ı̂n tejgheaua de brad, să vină conducă torii ș i
membrii artelului. In sfâ rș it, uș a ı̂ncă perii de producție se deschise ș i ı̂n
fața comisiei apă ru un bă iețaș cu ochii plâ nș i ș i cu o gă leată ı̂n mâ nă .
Din convorbirea cu tâ nă rul reprezentant al artelului reieș i că
producția merge din plin, dar că patronul n-a mai venit de vreo
să ptă mâ nă . Comisia nu ză bovi multă vreme ı̂n camera de producție.
Lichidul, care gâ lgâ ia atâ t de preocupat ı̂n tubul moale ca de clistir,
amintea prin gust, culoare ș i compoziție chimică apa obiș nuită , ceea ce
de fapt ș i era. După ce constată acest fapt de necrezut, preș edintele
comisiei spuse "hm" ș i se uită la membrii ei, care fă cură ș i ei "hm". Apoi,
cu un zâ mbet ioros, preș edintele se uită la bă iețaș ș i ı̂l ı̂ntrebă :
— Dar câ ți ani ai?
— Am ı̂mplinit doisprezece, ră spunse bă iețaș ul.
Ș i ı̂ncepu să plâ ngă atâ t de tare, ı̂ncâ t membrii comisiei fugiră ı̂n
stradă ı̂nghiontindu-se, se urcară ı̂n tră suri ș i plecară total ză pă ciți. Câ t
priveș te artelul "Revanș ", toate operațiunile efectuate cu el fură trecute
ı̂n registrele bă ncilor ș i trusturilor respective ı̂n "Contul de pro it ș i
pierdere" ș i anume la capitolul din acest cont unde nu se pomeneș te
nici o vorbă de pro ituri, iind ı̂n ı̂ntregime consacrat pierderilor.
Chiar ı̂n ziua câ nd comisia avea edi icatoarea convorbire cu
bă iețaș ul plâ ngă reț ı̂n biroul artelului "Revanș ", Alexandr Ivanovici
Koreiko descinse dintr-un vagon de dormit ı̂ntr-o mică republică
viticolă , situată la trei mii de kilometri de Moscova.
 Câ nd, mai tâ rziu, deschise fereastra camerei de hotel, vă zu un
oră ș el situat ı̂ntr-o oază , cu conducte de apă fă cute din bambus, cu o
cetă țuie mizerabilă de lut, un oră ș el ferit de nisipuri prin ș iruri de plopi,
dar plin de zgomotul lui asiatic.
Chiar ı̂n ziua urmă toare a lă că republica a ı̂nceput să construiască
o centrală electrică . A lă , de asemenea, că banii lipsesc ı̂n permanență ș i
construcția de care depinde viitorul republicii ar putea i ı̂ntreruptă .
Ș i ı̂ntreprinză torul particular, cu scopuri să nă toase, hotă rı̂ să ajute
republica. Se afundă din nou ı̂n cizmele portocalii, ı̂și puse o tichie
brodată ș i, luâ nd cu el o servietă pâ ntecoasă , se duse la direcția
ș antierului.
Fu primit nu prea prietenos. Dar se purtă foarte demn, nu ceru
nimic pentru el ș i puse accentul ı̂n special pe faptul că ideea
electri ică rii regiunilor periferice ı̂napoiate ı̂i este foarte scumpă .
— Ș antierului vostru, spunea el, ı̂i lipsesc banii. Eu vi-i procur.
Ș i propuse să se ı̂n iințeze pe lâ ngă ș antierul centralei electrice o
ı̂ntreprindere auxiliară rentabilă .
— Ce poate i mai simplu?! O să vindem că rți poș tale cu vederi ale
ș antierului ș i asta ne va aduce fondurile de care are atâ ta nevoie
construcția. Să nu uitați un lucru: nu veți da nimic, veți primi numai.
Alexandr Ivanovici gesticula foarte elocvent, cuvintele lui sunau
convingă tor, proiectul pă rea o afacere sigură ș i avantajoasă . După ce
ı̂ncheie un contract prin care obținea un sfert din totalul bene iciilor
ı̂ntreprinderii de că rți poș tale, Koreiko ı̂ncepu să lucreze.
Mai ı̂ntâ i, avu nevoie de un fond de rulment. Ș i-l procură din banii
alocați pentru construirea centralei. Alți bani nu existau ı̂n republică .
— Nu-i nimic, ı̂i consola el pe constructori. Nu uitați: din această
clipă nu veți face decâ t să primiți bani.
Alexandr Ivanovici inspectă că lare de ileul unde se ı̂nă lțau
paralelipipedele de beton ale viitoarei centrale ș i dintr-o singură privire
ı̂și dă du seama de tot pitorescul stâ ncilor de por ir. După el sosiră tot
acolo, ı̂ntr-o tră sură , fotogra ii. Ei ı̂nconjurară ș antierul cu trepiedele
lor, ı̂și vâ râ ră capul sub pâ nzele negre ale aparatelor, se apucară să
țăcă nească cu declanș atoarele ș i țăcă niră aș a vreme ı̂ndelungată . După
ce totul fu fotogra iat, unul dintre fotogra i ı̂și dă du pâ nza deoparte ș i
spuse cu multă judecată :
— Ar i fost mult mai bine, fă ră ı̂ndoială , să se construiască mai la
stâ nga, ca să aibă ca fond ruinele mă nă stirii. Ar i fost mult mai pitoresc.
Pentru tipă rirea că rților poș tale se hotă rı̂ să se construiască câ t
mai repede o tipogra ie proprie. Ca ș i prima dată , banii fură luați din
fondurile construcției. De aceea, fu nevoie să se reducă unele lucră ri de
pe ș antierul centralei electrice. Toată lumea se consola ı̂nsă cu gâ ndul
că bene iciile realizate de la noua ı̂ntreprindere vor permite să se
recupereze timpul pierdut.
Pentru clă direa tipogra iei se alese un loc ı̂n acelaș i de ileu, peste
drum de centrală . Ș i curâ nd, ı̂n apropiere de paralelipipedele de beton
ale centralei, se ı̂nă lțară paralelipipedele de beton ale tipogra iei.
Stabilindu-se aceste paralele, n-a mai fost greu ca, printr-o simplă
miș care de translație, să ie treptat deplasate ș i butoaiele cu ciment,
vergelele de ier, că ră mizile ș i pietriș ul de la un capă t al de ileului la
celalalt. După aceea, trecură ș i muncitorii mai uș or de partea cealaltă a
de ileului: pe noul ș antier se plă tea mai bine.
Ș ase luni mai tâ rziu ı̂n toate gă rile de cale ferată se iviră agenți
plasatori ı̂n pantaloni vă rgați care vindeau că rți poș tale ı̂nfă țiș ând
stâ ncile republicii viticole ı̂n inima că rora se desfă ș urau lucră ri
grandioase. In gră dinile de vară , la teatre ș i cinematografe, pe vapoare
ș i ı̂n stațiunile balneare, domniș oare ı̂ncrețite ca oițele ı̂nvâ rteau tobele
de sticlă ale unei loterii. Loteria aceasta era fă ră pierdere: cu orice
numă r, câ ș tigai o carte poș tală cu o vedere a de ileului electric.
Profeția lui Koreiko se ı̂ndeplini: veniturile curgeau din toate
pă rțile. Alexandr Ivanovici nu le lă sa din mâ nă . Un sfert ı̂și lua el, ı̂n
baza contractului; tot atâ ta ı̂și ı̂nsuș ea, susținâ nd că n-a primit ı̂ncă
situațiile de la toate caravanele de agenți, iar celelalte fonduri le folosea
pentru mă rirea combinatului de sprijin ș i ajutor.
— Trebuie să ș tii să gospodă reș ti, spunea el ı̂ncet. Mai ı̂ntâ i ne
ı̂ngrijim ca temelia să ie cum trebuie, după aceea o să ı̂nceapă
adevă ratele venituri.
 Aș a că , deocamdată , excavatorul "Marion", ı̂mprumutat de la
centrala electrică , să pa o groapă adâ ncă de fundație pentru o nouă
clă dire a tipogra iei. Munca la centrala electrică ı̂ncetă . Ș antierul era
pustiu. Se ı̂nvâ rteau pe acolo numai fotogra i ș i luturau numai pâ nze
negre.
Afacerea ı̂n lorea ș i Alexandr Ivanovici, de pe fața că ruia nu
dispă rea nici o clipă un cinstit zâ mbet sovietic, ı̂ncepu să tipă rească
că rți poș tale cu fotogra ii ale artiș tilor de cinema.
Dar după cum e obiceiul, ı̂ntr-o bună zi, pe la chindie, sosi, ı̂ntr-o
maș ină hodorogită , o comisie. Alexandr Ivanovici nu stă tu mult pe
gâ nduri. Aruncă o privire de adio fundației cră pate a centralei electrice
ș i ı̂mbră țiș a cu o alta clă direa grandioasă ș i plină de lumină a
ı̂ntreprinderii anexe, după care o ș terse.
— Hm! fă cu preș edintele, scormonind cu bastonul ı̂n cră pă turile
fundației, dar unde e centrala electrică ?
Ș i se uită la membrii comisiei, care, la râ ndul lor, fă cură "hm".
Centrala electrică nu exista.
In schimb, ı̂n clă direa tipogra iei comisia gă si munca ı̂n toi. Lă mpile
violete ardeau, iar maș inile de tipar plan, ı̂și luturau neı̂ncetat aripile.
Trei dintre ele scoteau de ileul ı̂ntr-o culoare, iar dintr-a patra, care
tipă rea ı̂n mai multe culori, zburau cu iuțeală , ca niș te că rți de joc din
mâ neca unui triș or, că rți poș tale ı̂nfă țiș ându-l pe artistul Douglas
Fairbanks cu o mască neagră pe mutra-i grasă , lucioasă ca un samovar,
pe fermecă toarea Lia de Putti ș i pe simpaticul june cu ochi bulbucați,
cunoscut sub numele de Monty Banks.
Ș i multă vreme ı̂ncă după această seară memorabilă se desfă ș urară
ı̂n de ileu, sub cerul liber, procese exemplare. Iar Alexandr Ivanovici
adă ugă la capitalul să u o jumă tate de milion de ruble.
Pulsul lui repede continua să bată neră bdă tor. El simțea că acum,
acum, câ nd vechiul sistem economic a pierit, iar cel nou abia ı̂ncepe să
tră iască , e rost de fă cut mare avere. Dar ș tia de asemenea că ı̂n țara
sovietică nu se poate lupta deschis pentru ı̂mbogă țire. Ș i el privea cu un
zâ mbet de superioritate pe oamenii care, ici-colo, ı̂și mai tră geau zilele,
putrezind ı̂n spatele irmelor:
 AICI SE VÂND PRODUSELE TRUSTULUI DE STOFĂ FINĂ "BA. LEIBEDEV"
BROCART ȘI OBIECTE PENTRU BISERICI ȘI CLUBURI
sau
COLONIALE H. ROBINSON ȘI M. VINERI .
Sub presiunea statului pâ râ ia ș i baza inanciară a lui Leibedev, ș i
cea a lui Vineri, ș i cea a proprietarilor pseudo-artelului muzical
"Clinchet de zurgă lă i".
Koreiko pricepu că acum e cu putință numai un comerț clandestin,
bazat pe cel mai strict secret. Toate crizele care zguduiau tâ nă ra
economie ı̂i aduceau lui pro ituri; la toate obiectele la care statul
pierdea, el câ ș tiga. Koreiko pro ita de orice lipsă de mă rfuri, scoțându-ș i
cu iecare prilej suta lui de miiș oare. Fă cea negoț cu produse de
brută rie, postavuri, zahă r, textile, cu orice. Ș i era singur, absolut singur
cu milioanele sale. In diferite colțuri ale țării lucrau pentru el escroci
mai mari ș i mai mici, dar nici unul nu ș tia pentru cine lucrează . Koreiko
acționa numai prin persoane interpuse. Ș i numai el singur cunoș tea
lungimea rețelei pe care-i veneau banii.
Exact la ora două sprezece, Alexandr Ivanovici dă dea de o parte
registrul de conturi curente ca să mă nâ nce ceva. Scoase din sertar un
nap crud, dinainte cură țat ș i, cu ochii ațintiți ı̂naintea sa, ı̂l mâ ncă cu
multă demnitate. Apoi ı̂nghiți un ou moale, rece. Ouă le moi ș i reci nu
sunt deloc gustoase ș i un om n-o să mă nâ nce niciodată aș a ceva de
bună voie. Dar Alexandr Ivanovici nu mâ nca, ci se hră nea. El nu-ș i lua
dejunul, ci ı̂ndeplinea procesul iziologic de introducere ı̂n organism a
cantită ții cuvenite de gră simi, hidrați de carbon ș i vitamine.
Toți funcționarii de la "Hercules" ı̂și ı̂ncheiau dejunul cu un ceai,
Alexandr Ivanovici bea un pahar de apă iartă cu o bucă țică de zahă r din
care muș ca. Ceaiul intensi ică activitatea inimii, iar Koreiko ținea la
să nă tatea sa.
Posesorul celor zece milioane semă na cu un boxer care se
pregă teș te cu grijă pentru victorie. Boxerul ține un regim special, nu
bea, nu ilmează , caută să evite emoțiile, se antrenează ș i se culcă
devreme — face totul pentru ca la ziua ixată să apară ı̂n ringul scă ldat
de lumină ca un ı̂nvingă tor fericit. Alexandr Ivanovici voia să se mențină
tâ nă r ș i proaspă t, să -ș i conserve să nă tatea pentru ziua câ nd vechiul
regim va reveni ș i el va putea să iasă din ilegalitate, ș i să -ș i deschidă
fă ră frică valiza. Că vechiul regim se va ı̂ntoarce, era un lucru de care
Koreiko nu se ı̂ndoia câ tuș i de puțin. Ș i el se rezerva pentru capitalism.
Dar ca nimeni să nu poată ghici această a doua existență a sa, ı̂n cea
principală , ducea o viață de mizerie, că utâ nd să nu depă ș ească leafa de
patruzeci ș i ș ase de ruble pe care o primea pentru munca nevrednică ș i
plicticoasă ce-o fă cea la secția inanciară ș i de contabilitate, ı̂ntre pereții
pictați cu menade, driade ș i naiade.

CAPITOLUL VI "ANTILOPA-GNU"
Tă ră boanța verde cu cei patru escroci gonea, să ltâ nd pe drumul
ı̂nvă luit ı̂n fum.
Maș ina era mereu supusă la presiunea foițelor elementare cu care
are de luptat un ı̂notă tor care se scaldă pe furtună . Ba era azvâ rlită ı̂n
sus de câ te un hâ rtop, ba că dea ı̂ntr-o groapă , ba se vedea fă ră voie
deviată ı̂ntr-o parte, ba ı̂n cealaltă , ș i era ı̂nvă luită ı̂ntr-un praf colorat ı̂n
roș u de razele amurgului.
— Ascultă , studentule, se adresă Ostap noului pasager, care ı̂și
revenise din ultima zdruncină tură ș i ș edea acum senin ală turi de
comandor. Cum ai ı̂ndră znit să calci convenția de la Suharev, acest
onorabil pact con irmat de Tribunalul Ligii Națiunilor?
Panikovski se prefă cu că nu aude ș i ı̂ntoarse chiar ș i capul ı̂ntr-o
parte.
— Ș i, ı̂n general, continuă Ostap, ai apucă turi cam urâ te. Am fost
chiar acum martorii unei scene dezgustă toare. Erai urmă rit de cetă țenii
din Arbatov, că rora le furaseș i o gâ scă .
— Stâ rpituri, netrebnici! mormă i supă rat Panikovski.
— Ia te uită ! fă cu Ostap. Ș i dumneata te consideri, probabil, medic
veterinar, activist pe tă râ m social. Sau te consideri gentleman? Ș i iindcă
veni vorba de gentleman, uite ce vreau să -ți spun: dacă dumitale, ca
unui adevă rat gentleman, ı̂ți va veni poate ideea să -ți ı̂nsemni ceva pe
manș etă , să ș tii că o să trebuiască să foloseș ti cretă .
— De ce? ı̂ntrebă enervat noul pasager.
 — Fiindcă manș etele dumitale sunt negre de murdă rie.
— Eș ti o stâ rpitură , un netrebnic! se gră bi să spună Panikovski.
— Cum? ı̂mi vorbeș ti mie aș a, mie, salvatorului dumitale? ı̂ntrebă
pe un ton blâ nd Ostap. Adam Kazimirovici, opreș te o clipă maș ina. Iți
mulțumesc. Ș ura, dragul meu, restabileș te, te rog, statu quo-ul.
Balaganov nu pricepu ce va să zică statu quo. Dar se orienta după
tonul cu care fuseseră rostite aceste cuvinte. Zâ mbind ı̂ncâ ntat, ı̂l luă pe
Panikovski de subsuori, ı̂l scoase din maș ină ș i-l lă să ı̂n drum.
— Studentule, du-te ı̂napoi la Arbatov, spuse rece Ostap. Te
aș teaptă acolo cu neră bdare stă pâ nii gâ ș tei. Noi nu avem nevoie de
mâ rlani. Mâ rlani suntem ș i noi. Să pornim.
— N-o să mai fac! ı̂ncepu să implore Panikovski. Nervii sunt de
vină !
— Cere iertare ı̂n genunchi, zise Ostap.
Panikovski se lă să atâ t de gră bit ı̂n genunchi, de parcă i se tă iaseră
picioarele.
— Bine! zise Ostap. Poziția dumitale mă satisface. Eș ti primit
condiționat, pâ nă la prima ı̂ncă lcare a disciplinei, ș i cu obligația să ii
femeie la toate.
"Antilopa-Gnu" ı̂l primi pe mâ rlanul pocă it ș i porni mai departe,
clă tinâ ndu-se ca un car funebru.
După o jumă tate de oră , maș ina intră pe ș oseaua națională , care
duce la Novozaițevo ș i fă ră a micș ora viteza pă trunse ı̂ntr-un sat. Lâ ngă
o casă din bâ rne, pe al că rei acoperiș creș tea o antenă strâ mbă de radio,
era adunată lume. Din mulțime ieș i ı̂nainte, cu pas hotă râ t, un bă rbat
spâ n care avea ı̂n mâ nă o foaie de hâ rtie.
— Tovară ș i, strigă el supă rat, declar ș edința solemnă deschisă .
Dați-mi voie, tovară ș i, să socot aceste aplauze...
Pregă tise, se vede, discursul dinainte ș i se uita pe hâ rtiuță, dar
bă gâ nd de seamă că maș ina nu se opreș te, nu-l mai continuă .
— Să ne ı̂nscriem cu toții ı̂n Organizația Constructorilor de
Autostră zi! zise el repede, uitâ ndu-se la Ostap, care ajunsese ı̂n dreptul
lui. Să organiză m producția ı̂n serie de automobile sovietice. Armă sarul
de ier vine să ia locul gloabei țără neș ti.
 Ș i, ı̂n timp ce maș ina se ı̂ndepă rta, trâ nti ultima lozincă , acoperind
vuietul mulțimii care aclama:
— Automobilul nu e un lux, e un mijloc de transport.
Cu excepția lui Ostap, toți membrii echipajului de pe "Antilopa" fură
ı̂ntrucâ tva neliniș tiți de această primire solemnă . Neı̂nțelegâ nd nimic,
se foiau ı̂n maș ină ca niș te pui de vrabie ı̂n cuib. Panikovski, că ruia ı̂n
general nu-i plă ceau aglomeră rile mari de oameni cinstiți, se lă să serios
pe vine, aș a ı̂ncâ t să tenii nu putură să vadă decâ t fundul murdar al
pă lă riei lui de paie. Ostap ı̂nsă , nu era câ tuș i de puțin tulburat. El ı̂și
scoase chipiul cu fundul alb ș i ră spundea la saluturi, ı̂nclinâ nd mâ ndru
capul câ nd spre dreapta, câ nd spre stâ nga.
— Imbună tă țiți drumurile! strigă el la despă rțire. Mersi pentru
primire!
Ș i maș ina ieș i din nou pe ș oseaua albă , care stră bă tea un câ mp
ı̂ntins, liniș tit.
— N-o să se ia după noi? ı̂ntrebă ı̂ngrijorat Panikovski. Ce-a fost cu
mulțimea asta? Ce s-a ı̂ntâ mplat?
— Probabil că oamenii n-au mai vă zut niciodată un automobil, zise
Balaganov.
— Schimbul de impresii continuă , zise Bender. Are cuvâ ntul
ș oferul. Care-i pă rerea dumitale, Adam Kazimirovici?
Ș oferul stă tu puțin pe gâ nduri, sperie cu claxonul un câ ine care
ieș ise ză pă cit ı̂n drum ș i ı̂și exprimă presupunerea că mulțimea se
adunase cu prilejul vreunei să rbă tori religioase.
— La să teni, să rbă torile de felul ă sta sunt destul de dese, explică
ș oferul "Antilopei".
— Da, zise Ostap. Acum vă d limpede că am nimerit ı̂n societatea
unor inculți, adică a unor golani fă ră studii superioare. Of, of, copii,
dragi copii ai locotenentului Schmidt, de ce nu citiți ziarele? Ziarele
trebuie citite. Ele propagă destul de des idei să nă toase, pline de
judecată ș i eterne.
Ș i Ostap scoase din buzunar un numă r din Izvestia ș i citi cu glas
tare echipajului "Antilopei" o informație prin care se anunța cursa de
automobile Moscova — Harkov — Moscova.
 — In momentul de față, spuse el ı̂ncâ ntat de sine, ne a lă m pe ruta
cursei automobilistice, cam cu o sută , cincizeci de kilometri ı̂naintea
maș inii din cap. Cred că acum vă dați seama despre ce vorbesc?
Gradele inferioare de pe "Antilopa" tă ceau. Panikovski ı̂și descheie
haina ș i se scarpină pe pieptu-i gol, sub cravata murdară de mă tase.
— Care va să zică n-ați ı̂nțeles? Precum se vede, ı̂n unele cazuri, nici
mă car cititul ziarelor nu ajută . Ei bine, vă voi expune chestiunea mai
amă nunțit, deș i asta nu-mi stă ı̂n obicei. Punctul unu: țăranii au luat
"Antilopa" drept prima maș ină din cursă . Punctul doi: noi nu renunțăm
la această calitate, ba mai mult chiar, ne vom adresa tuturor instituțiilor
ș i persoanelor din drum rugâ nd să ni se dea sprijinul cuvenit ș i punâ nd
accentul tocmai pe faptul că deținem locul ı̂ntâ i ı̂n cursă . Punctul trei...
Mă opresc aici pentru că nu vreau să vă ı̂ncarc mintea. Pentru voi ajung
ș i primele două puncte, din care rezultă clar că , pentru câ tva timp, vom
reuș i să im ı̂naintea maș inilor din cursă ș i vom putea lua deci caimacul,
friș ca ș i alte derivate din smâ ntâ nă de pe urma acestei inițiative de ı̂nalt
nivel cultural.
Discursul marelui maestru al combinațiilor produse asupra
auditoriului o impresie colosală . Kozlevici ı̂i arunca comandorului
priviri ı̂n care se citea un devotament fă ră margini. Balaganov ı̂și
netezea cu mâ na chica roș covană ș i râ dea ı̂n hohote. Adulmecâ nd un
ciubuc fă ră riscuri, Panikovski țipa "Ura".
— Ei, destule efuziuni! zise Ostap. Dat iind că s-a fă cut ı̂ntuneric,
declar ș eză toarea deschisă .
Stop!
Maș ina se opri ș i membrii obosiți ai echipajului coborâ ră . In
grâ nele ce se coceau, greierii ı̂și organizau mica lor fericire. Pasagerii
apucaseră să se aș eze pe jos, ı̂n cerc, chiar lâ ngă drum, dar bă trâ na
"Antilopă " ı̂ncă nu se liniș tise: din câ nd ı̂n câ nd caroseria ei scâ rțâia
singură , iar câ nd tă cea, se auzeau scurte gâ lgâ ituri la motor.
Neexperimentatul Panikovski fă cuse un foc atâ t de mare, ı̂ncâ t
aveai impresia că arde un sat ı̂ntreg. Scâ nteile să reau ș uierâ nd ı̂n toate
pă rțile. In timp ce că lă torii luptau cu coloana de foc, Panikovski alergă
ı̂ncovoiat pe câ mp ș i se ı̂ntoarse ținâ nd ı̂n mâ nă un castravete strâ mb,
ră scopt la soare. Ostap i-l smulse repede din mâ nă , spunâ nd:
— Să nu faci din mâ ncare un cult.
După care, mâ ncă singur castravetele. Cinară cu salamul pe care
Kozlevici, ire de gospodar, ı̂l luase de acasă ș i adormiră sub coviltirul
astral.
— Ei, spuse ı̂n zori Ostap lui Kozlevici, pregă teș te-te cu grijă . O zi ca
cea de astă zi, copaia dumitale mecanică n-a vă zut ș i nici n-o să mai vadă
vreodată .
Balaganov luă o gă leată cilindrică cu inscripția "Maternitatea din
Arbatov" ș i fugi pâ nă la pâ râ u să aducă apă .
Adam Kazimirovici ridică luierâ nd capota maș inii, ı̂și vâ rı̂ mâ inile
ı̂n motor ș i ı̂ncepu să scormonească printre mă runtaiele lui de aramă .
Panikovski se sprijini cu spatele de o roată ș i, fă câ ndu-se mic, se
uita trist, fă ră să clipească , la bucă țica de Soare, roș u ca dulceața de
coame, ce apă ruse la orizont. Panikovski avea o față bră zdată de
zbâ rcituri ș i plină cu tot felul de mici podoabe bă trâ neș ti: punguțe, vine
care zvâ cneau ș i pete roș ii ca de că pș ună . O față cum arată de obicei
aceea a unui om care a tră it o viață lungă ș i cumsecade, are acum copii
mari, bea dimineața cafeaua să nă toasă "Ghindin" ș i scrie din câ nd, ı̂n
câ nd la gazeta de perete a instituției, sub pseudonimul "Anticrist".
— Panikovski, vrei să -ți spun cum ai să mori? i se adresă pe
neaș teptate Ostap.
Bă trâ nul tresă ri ș i ı̂ntoarse capul:
— Uite cum ai să mori: ı̂ntr-o zi, câ nd te vei ı̂ntoarce ı̂n odaia
dumitale goală ș i rece de la hotelul "Marsilia" (dintr-un oră ș el de
provincie, unde te va duce profesiunea dumitale), te vei simți prost. Nu
vei mai putea miș ca un picior. Flă mâ nd ș i nebă rbierit, vei zace pe patul
de scâ nduri ș i nimeni nu va veni să te vadă . Nimeni nu va avea lacrimi
pentru dumneata, Panikovski. Copii n-ai fă cut din zgâ rcenie, nevestele
le-ai pă ră sit. Te vei chinui o să ptă mâ nă ı̂ntreagă . Agonia dumitale va i
ı̂ngrozitoare. Vei muri greu ș i asta va plictisi pe toată lumea. Nici nu vei
ı̂nchide bine ochii ș i un birocrat, responsabilul hotelului, se va gră bi să
trimită repede o adresă la secția comunală ca să se elibereze un coș ciug
gratuit... care ți-e numele mic ș i care-i cel după tată ?
— Mihail Samuelevici, ră spunse Panikovski uluit.
— ... ca să se elibereze un coș ciug gratuit pentru cetă țeanul M.S.
Panikovski. Dar nu e cazul ı̂ncă să plâ ngi, că vreo doi ani tot o mai duci.
Acum să trecem la treabă . Trebuie să avem grijă de latura culturală ș i
agitatorică a cursei noastre.
Ostap scoase din automobil valijoara sa de moaș ă ș i o puse pe
iarbă .
— Asta-i mâ na mea dreaptă , spuse marele maestru al
combinațiilor, mâ ngâ ind valijoara um lată . Aici se gă seș te tot ce este
necesar ș i de care poate avea nevoie un cetă țean elegant de vâ rsta ș i
anvergura mea.
Bender se chirci ı̂n fața valijoarei, ca un scamator chinez ambulant
ı̂n fața sacului să u fermecat, ș i ı̂ncepu să scoată unul după altul diferite
obiecte. Mai ı̂ntâ i, o brasardă roș ie pe care erau brodate cu litere de aur
cuvintele "serviciu de ordine". Apoi puse pe iarbă o ș apcă de milițian cu
stema oraș ului Kiev, patru perechi de că rți cu reversul de aceeaș i
culoare ș i un teanc de acte cu ș tampile rotunde, violacee.
Tot echipajul, Antilopei" se uita cu respect la valiză . Iar de acolo
apă reau mereu alte obiecte.
— Voi, ageamiilor, zise Ostap, nu veți ı̂nțelege, desigur, niciodată , că
un pelerin sovietic cinstit ca mine nu se poate lipsi de un halat de
doctor.
In afară de halat, se mai gă sea ı̂n valiză ș i un stetoscop.
— Nu sunt chirurg, spuse Ostap. Sunt neuropatolog, psihiatru.
Studiez psihicul pacienților mei. Ș i nu ș tiu de ce, dau totdeauna de câ te
un psihic idiot.
Apoi apă rură la lumină : un abecedar pentru surdomuți, ilustrate
ilantropice, insigne de email ș i un a iș cu fotogra ia lui Bender ı̂n
persoană , ı̂n ș alvari ș i cu turban. Pe a iș scria:

A sosit Marele preot

(Celebrul brahman yogin din Bombay)
 iul lui Voinicilă
Favoritul lui Rabindranath Tagore
IOCANAANMAR USIDZE (Artist emerit al republicilor unionale)
Numere bazate pe experiența lui Sherlock Holmes.
Fachirul indian. Găinușa invizibilă.
Luminări din Atlantida. Cortul infernal.
Prorocul Samuil răspunde la întrebările publicului.
Materializarea spiritelor și împărțirea elefanților.

Prețul biletelor, de la 50 de copeici la 2 ruble.

După a iș , apă ru un turban murdă rit de amprente digitale.
— Distracția asta o folosesc foarte rar. Inchipuiți-vă că trucul cu
marele preot prinde cel mai uș or la oameni ı̂naintați, ca responsabilii
cluburilor feroviare. Munca e uș oară , dar scâ rboasă . Mie, personal, mi-e
greață să iu favoritul lui Rabindranath Tagore. Iar prorocului Samuil i
se pun mereu aceleaș i ı̂ntrebă ri: "De ce nu se gă seș te unt la bă că nie?"
sau: "Dumneata eș ti evreu?"
In sfâ rș it, Ostap gă si ceea ce că uta: o cutie de tablă lă cuită , cu
acuarele ı̂n bă ițe de porțelan ș i cu două pensule.
— Maș ina care merge ı̂n capul coloanei trebuie ı̂mpodobită mă car
cu o lozincă , spuse Ostap.
Ș i pe o fâ ș ie lungă de pâ nză galbenă , scoasă din aceeaș i valiză ,
desenă cu litere de tipar de culoare cafenie:
CU CURSA AUTOMOBILISTICĂ —
SĂ LOVIM ÎN DRUMURILE PROASTE ȘI ÎN
NEGLIJENȚĂ!
Lozinca fu ixată deasupra automobilului, pe două bețe. De ı̂ndată
ce maș ina porni, fâ ș ia de pâ nză se um lă de vâ nt ș i luă un aspect atâ t de
impetuos, ı̂ncâ t nimeni n-ar mai i putut pune la ı̂ndoială că este absolut
necesar ca o cursă de automobile să lovească ı̂n dramurile proaste, ı̂n
neglijență ș i, totodată , poate, ș i ı̂n birocrație. Pasagerii "Antilopei" ı̂și
luară , la râ ndul lor, o ținută mai demnă . Balaganov ı̂și ı̂mpodobi capul
roș covan cu o ș apcă pe care o purta totdeauna ı̂n buzunar. Panikovski
ı̂și ı̂ntoarse manș etele pe dos, lă sâ ndu-le să iasă numai cu doi
centimetri de sub mâ necă . Kozlevici avu grijă mai mult de maș ină decâ t
de persoana lui. Inainte de a pomi ı̂n cursă , o spă lă cu apă ș i, ca prin
farmec, pe coastele cam ș ifonate ale "Antilopei" ı̂ncepură să
stră lucească razele soarelui. Comandorul zâ mbea vesel ș i ı̂și necă jea
tovară ș ii de drum.
— La babord se vede un sat! strigă Balaganov cu palma streaș ină la
frunte. Ne oprim?
— In urma noastră , zise Ostap, vin cinci automobile de prim rang.
Planul nostru nu prevede o ı̂ntâ lnire cu ele. Trebuie să luă m câ t mai
repede caimacul. De aceea, stabilesc oprirea ı̂n oraș ul Udoevo. De altfel,
acolo trebuie sa ne aș tepte ș i butoiul cu carburanți. Dă -i bă taie,
Kazimirovici.
— Ră spundem la saluturi? ı̂ntrebă preocupat Balaganov.
— Ră spundeți ı̂nclinâ ndu-vă ș i zâ mbind. Vă rog să nu deschideți
gura, că altfel dracu ș tie ce vă mai scapă .
Satul ı̂ntâ mpină cu prietenie prima maș ină . Dar ospitalitatea
obiș nuită avea aici un caracter destul de ciudat. Pe câ t se pă rea, oamenii
din sat fuseseră ı̂nș tiințați că va trece cineva, dar nu ș tiau nici cine, nici
ı̂n ce scop. De aceea, pentru orice eventualitate, scoaseră la lumină
toate lozincile ș i pancartele confecționate ı̂n ultimii ani. De-a lungul
uliței erau ı̂nș irați elevi cu placarde de modă veche, de diferite
dimensiuni: "Slavă Ligii Timpului ș i ı̂ntemeietorului ei, scumpul tovară ș
Kerjențev", "Nu ne temem de-al burgheziei zvon"; "Vom da ră spunsul
cuvenit ultimatumului lui Curson"; "Ca pruncii noș tri să nu zacă , cerem
o creș ă să se facă ".
In afară de acestea, mai erau o mulțime de placarde scrise de multe
ori cu caractere slavone bisericeș ti ș i cuprinzâ nd acelaș i salut: Bine-ați
venit!
Toate acestea trecură ı̂n goană pe lâ ngă automobiliș tii noș tri. De
data aceasta, siguri pe ei, ı̂și luturau pă lă riile. Panikovski nu se putu
stă pâ ni ș i, ı̂n ciuda interdicției, se ridică ı̂n picioare ș i strigă un salut de
un scă zut nivel politic. Dar din pricina zgomotului maș inii ș i a
strigă telor mulțimii, nimeni nu desluș i nimic.
— Hip-hip-ura! strigă Ostap.
 Kozlevici deschise eș apamentul ș i maș ina lă să ı̂n urmă un nor de
fum albastru, care fă cu să stră nute câ inii ce alergau după automobil.
— Cum stă m cu benzina? ı̂ntrebă Ostap. O să ne ajungă pâ nă la
Udoevo? Nu mai avem pâ nă acolo decâ t treizeci de kilometri. Iar acolo,
punem mâ na pe tot ce ne trebuie.
— Trebuie să ne ajungă , ră spunse Kozlevici cam cu ı̂ndoială .
— Să aveți ı̂n vedere că nu admit nici un fel de acte de brigandaj,
zise Ostap, ı̂nvă luindu-ș i cu o privire aspră oastea. Nici un fel de
ı̂ncă lcă ri ale legii. Parada o comand eu.
Panikovski ș i Balaganov priviră ı̂n jos, stâ njeniți.
— Cei din Udoevo ne vor da singuri tot ce avem nevoie. O să vedeți
imediat. Pregă tiți loc pentru pâ ine ș i sare.
"Antilopa" stră bă tu cei treizeci de kilometri ı̂ntr-o oră ș i jumă tate.
Pe parcursul ultimului kilometru, Kozlevici se chinui foarte mult, apă sa
mereu pe accelerator ș i clă tina dezolat din cap.
Dar toate eforturile ș i chiar ș i țipetele ș i ı̂ndemnurile lui Balaganov
nu dă dură nici un rezultat. Finiș ul stră lucit plă nuit de Adam
Kazimirovici nu se ı̂mplini din lipsă de benzină . Maș ina se opri ı̂n mod
ruș inos ı̂n mijlocul stră zii, cu o sută de metri ı̂nainte de tribuna
ı̂mpodobită cu crengi de brad, ı̂n cinstea curajoș ilor automobiliș ti.
Oamenii adunați se repeziră țipâ nd ı̂n ı̂ntâ mpinarea Lorain-
Dietrich-ului, venit din negura veacurilor. Laurii gloriei ı̂ncununară pe
dată frunțile nobile ale automobiliș tilor. Ei fură traș i brutal afară din
maș ină ș i să ltați pe brațe cu atâ ta ı̂nverș unare, de parcă ar i fost niș te
ı̂necați care trebuiau, cu orice preț , readuș i la viață.
Kozlevici ră mase lâ ngă maș ină , iar toți ceilalți fură conduș i spre
tribună , unde se prevă zuse, după plan, să aibă loc un miting fulger de
trei ore. Un tâ nă r cu o ı̂nfă țiș are de ș ofer ı̂și croi drum spre Ostap ș i-l
ı̂ntrebă :
— Ce-i cu celelalte maș ini?
— Au ră mas ı̂n urmă , ră spunse nepă să tor Ostap. Pene de cauciuc,
pene la motor, entuziasmul populației. Toate astea te ı̂ntâ rzie.
— Dumneavoastră sunteți prima maș ină ? nu se lă să ș oferul amator.
Kleptunov e cu voi?
 — Pe Kleptunov l-am scos din cursă , fă cu Ostap acru.
— Dar profesorul Pesocinikov? E cu Packard-ul?
— Cu Packard-ul.
— Dar scriitoarea Vera Cruz? continuă să ı̂ntrebe curios ș oferul. Ah,
dacă aș vedea-o! Pe ea ș i pe tovară ș ul Nejâ nski. E ș i el cu
dumneavoastră ?
— Ș tii, sunt cam obosit de cursă , zise Ostap.
— Dumneavoastră sunteți cu Studebacker-ul?
— Poți să consideri maș ina noastră un Studebacker, dacă doreș ti,
ră spunse Ostap furios, dar pâ nă acum ea s-a numit Lorain-Dietrich. Eș ti
satisfă cut?
Dar ș oferul amator nu era satisfă cut.
— Dați-mi voie, rosti el cu o stă ruință tinerească , dar ı̂n cursă nu
igurează nici un Lorain-Dietrich! Am citit ı̂n ziar că participă două
Packard-uri, două Fiat-uri ș i un Studebacker.
— Du-te dracului cu Studebacker-ul dumitale, urlă Ostap. Cine-i
Studebacker-ul ă sta? Eș ti rudă cu Studebacker? E tată l dumitale? Ce te
ții scai de om? Doar ți-am spus lă murit că ı̂n ultimul moment
Studebacker-ul a fost ı̂nlocuit cu un Lorain-Dietrich, ș i el mă tot bate la
cap cu Studebacker!
Tâ nă rul fusese de mult dat deoparte de oamenii din serviciul de
ordine, dar Ostap mai continuă ı̂ndelungă vreme să -ș i vâ nture brațele ș i
să bombă ne:
— Cunoscă tori! Cunoscă tori ca ă ș tia trebuie omorâ ți! Vrea morțiș
să -i dau un Studebacker!
Preș edintele comisiei pentru primirea cursei introdusese ı̂n
discursul să u de salut un ș ir atâ t de lung de propoziții incidentale, ı̂ncâ t
nu izbuti să mai iasă din ele vreme de jumă tate de ceas. In tot acest
timp, comandorul cursei era stă pâ nit de o mare neliniș te. De la
ı̂nă lțimea tribunei, el urmă rea miș că rile suspecte ale lui Balaganov ș i
Panikovski, care se ı̂nvâ rteau prea neastâ mpă rați prin mulțime. Bender
holba la el niș te ochi amenințători pâ nă câ nd izbuti, ı̂n cele din urmă ,
prin semnalele lui, să -i facă pe copiii locotenentului Schmidt să se
potolească .
 — Mă bucur, tovară ș i, declară Ostap ı̂n discursul să u de ră spuns, să
tulbur cu claxonul automobilului meu liniș tea patriarhală a oraș ului
Udoevo. Automobilul, tovară ș i, nu e un lux, ci un mijloc de transport.
Armă sarul de ier vine să ia locul mâ rțoagei țără neș ti. Să punem la
punct producția ı̂n serie de automobile sovietice. Cursa noastră trebuie
să constituie o lovitură dată drumurilor proaste ș i neglijenței. Inchei,
tovară ș i. După ce vom lua o gustare, ne vom continua drumul.
In timp ce mulțimea asculta nemiș cată ı̂n jurul tribunei cuvintele
comandorului, Kozlevici desfă ș ura o vie activitate. Umplu rezervorul cu
benzină , care, după cum spusese Ostap, se dovedi a i de cea mai bună
calitate ș i, fă ră nici o jenă , mai luă ca rezervă trei bidoane mari, schimbă
camerele ș i anvelopele la toate cele patru roți, apoi puse mâ na pe o
pompă ș i chiar pe un cric. Cu aceste aprovizionă ri ș i reechipă ri, goli
complet depozitele ilialei organizației de drumuri auto din Udoevo.
Aveau acum tot ce trebuia ș i mai mult decâ t le trebuia pentru a
ajunge la Cemomorsk. E drept că nu aveau bani. Dar pe comandor acest
lucru nu-l ı̂ngrijora. Luaseră la Udoevo ș i un prâ nz admirabil.
— La bani de cheltuială nu trebuie să ne gâ ndim, spuse Ostap. Zac
pe toate drumurile ș i vom culege pe mă sură ce vom avea nevoie.
Intre stră vechiul Udoevo, ı̂ntemeiat ı̂n anul 794 ș i oraș ul
Cernomorsk, care luase iință ı̂n anul 1794, era o distantă medie de o
mie de ani ș i o mie de kilometri de ș osea ș i drum de țară .
In aceș ti o mie de ani, pe drumul de la Udoevo pâ nă la Marea
Neagră se perindaseră iguri de tot felul.
Circulaseră agenți cu mă rfuri ale irmelor comerciale bizantine,
că rora le ieș ea ı̂nainte, din codrul fremă tă tor, tâ lharul Solovei, un bă rbat
brutal, cu că ciulă de astrahan, care punea mâ na pe mă rfuri, iar pe
agenți ı̂i omora. Pe acelaș i drum, trecuseră cuceritori cu oș tile lor,
țărani, drumeți câ ntâ nd.
Viața țării suferea, veac de veac, prefaceri mari. S-au schimbat
veș mintele, s-au perfecționat armele, s-au ı̂nă buș it ră scoalele
ı̂nfometaților. Oamenii au ı̂nvă țat să -ș i radă bă rbile. A apă rut primul
balon. Au fost inventați gemenii de ier: vaporul ș i locomotiva. Au
ı̂nceput să claxoneze automobilele.
 Dar drumul a ră mas la fel cum a fost ș i pe vremea tâ lharului
Solovei.
Vă lurit, acoperit cu noroi vulcanic sau cu praf otră vitor, ca cel
pentru stâ rpirea ploș nițelor, drumul rusesc trece pe lâ ngă sate, oră ș ele,
fabrici ș i colhozuri, ı̂ntinzâ ndu-se ca o capcană lungă de o mie de verste.
Pe marginile lui zac, ı̂n iarba ı̂ngă lbenită ș i pâ ngă rită , schelete de că ruțe
ș i automobile care ı̂și dau sfâ rș itul ı̂n chinuri.
Se prea poate ca vreun emigrant, ı̂nnebunit să tot vâ ndă ziare pe
câ mpiile asfaltate ale Parisului, să -ș i aducă aminte de drumul de țară
rusesc ca de un amă nunt fermecă tor al peisajului din patrie ș i să vadă
cu nostalgie cum luna se oglindeș te ı̂ntr-o bă ltoacă , cum greierii se
roagă lui Dumnezeu cu glas tare ș i cum o gă leată se bă lă bă neș te
ză ngă nind goală , legată de un car țără nesc.
Dar lumina lunii are acum o altă menire. Luna ar putea să se
oglindească perfect de bine ș i pe ș oselele gudronate. Claxoanele ar
putea ı̂nlocui avantajos zdră ngă nitul simfonic al gă leților țără neș ti. Iar
greierii ar putea i ascultați ı̂ncă ș i mai bine ı̂n parcuri speciale unde,
dacă s-ar construi tribune, cetă țenii, pregă tiți de cuvâ ntul introductiv al
unui specialist ı̂ncă runțit ı̂n studiul greierilor, ar putea să se desfete câ t
ar pofti cu câ ntecul acestor insecte preferate.

CAPITOLUL VII DULCEA POVARA A GLORIEI

Comandorul cursei, ș oferul, mecanicul de bord ș i femeia la toate se
simțeau admirabil.
Era o dimineață ră coroasă . Un soare palid hoină rea pe cerul de
mă rgă ritar. Prin iarbă câ ntau tot felul de pă să rele.
Pă să rile că lă toare traversau ı̂ncet ș oseaua, chiar prin fața roților
automobilului. Stepa ră spâ ndea mirosuri atâ t de ı̂nvioră toare, ı̂ncâ t
dacă ı̂n locul lui Ostap ar i fost vreun scriitoraș rustic din grupul
"Ugerul de oțel", el n-ar i rezistat, s-ar i dat jos din maș ină , s-ar i
aș ezat pe iarbă ș i pe loc s-ar i apucat să scrie ı̂n carnetul să u de
că lă torie o nouă schiță ce ar i ı̂nceput cu vorbele: "Amu s-au pâ rguit
grâ nele de toamnă . Soarele a pogorâ t ș i ș i-o zvâ rlit razele prin lumea
mare. Moș Romualdici ș i-o mirosit obiala sa ș i era câ t p-acilea să dea
ortu’ popii..."
Dar lui Ostap ș i tovară ș ilor lui de drum nu le ardea de impresii
poetice. De două zeci ș i patru de ore goneau ı̂naintea maș inilor
participante la cursă . Erau primiți cu muzică ș i discursuri. Copiii bă teau
tobele ı̂n cinstea lor. Adulții le ofereau prâ nzuri ș i cine, ı̂i aprovizionau
cu piese de automobil dinainte pregă tite, iar la intrarea ı̂ntr-un oraș li
se aduse pâ ine ș i sare pe o tavă sculptată de stejar, acoperită cu un
ș tergar brodat cu cruciulițe. Pâ inea ș i sarea se a lau pe jos ı̂n maș ină ,
ı̂ntre picioarele lui Panikovski, care, ciupind tot timpul din pâ ine, fă cu ı̂n
ea o gaură ca de ș oarece. Ostap, că ruia i se aplecase vă zâ nd aceasta,
aruncă pâ inea ș i sarea pe drum. Noaptea, echipajul "Antilopei" ș i-o
petrecu ı̂ntr-un sat, bucurâ ndu-se de toată atenția activului local. La
plecare, luară cu ei o cană mare cu lapte ș i amintirea dulce a mirosului
de apă de colonie a inului pe care dormiseră .
— Lapte ș i in, spuse Ostap, câ nd, ı̂n zori, "Antilopa" pă ră sea satul.
Ce poate i mai bun? Totdeauna ı̂ți zici: "Las' că mai apuc eu asta. O să
mă mai ı̂ntâ lnesc eu de multe ori ı̂n viață cu lapte ș i in." Dar, ı̂n
realitate, nu mai dai de ele niciodată . Să ș tiți, bieții mei prieteni, că asta
a fost cea mai frumoasă noapte din viața noastră . Ș i voi nici mă car n-ați
bă gat de seamă .
Tovară ș ii de drum ai lui Bender ı̂l priveau cu respect. Erau ı̂ncâ ntați
de perspectiva vieții uș oare ce se deschisese ı̂n fața lor.
— Ce bine-i să tră ieș ti! zise Balaganov. Mergem cu maș ina, suntem
să tui, poate că ne aș teaptă fericirea...
— Eș ti ferm convins de asta? ı̂l ı̂ntrerupse Ostap. Fericirea ne
aș teaptă ı̂n drum, da? Poate că mai ș i lutură din aripioare de
neră bdare? "Unde e amiralul Balaganov? se ı̂ntreabă . De ce ı̂ntâ rzie
atâ ta?" Eș ti un aiurit, Balaganov! Fericirea nu aș teaptă pe nimeni. Ea
ră tă ceș te prin țară , ı̂n veș minte lungi, albe, ș i câ ntă ca o copilă : "Ah,
America, ca tine altă țară nu-i. Oamenii se plimbă , câ ntă , beau ș i
mă nâ ncă numai pui." Dar această copilă naivă trebuie cucerită , trebuie
să -i placi, să -i faci curte. Dumneata, Balaganov, nu vei izbuti niciodată să
ı̂n iripi o idilă cu această dulce copilă . Eș ti un zdrențăros. Uită -te ı̂n
oglindă , să vezi cum ară ți! Un om cu haine ca ale dumitale nu va că pă ta
niciodată audiență la fericire. De altfel, tot personalul, Antilopei" este
echipat oribil. Mă mir că mai suntem luați drept participanți la cursa
automobilistică !
Ostap ı̂și privi cu durere ı̂n su let tovară ș ii ș i continuă :
— Pă lă ria lui Panikovski mă face pur ș i simplu să amețesc. In
general, el e de un lux provocator. Acest dinte din metal prețios, aceste
ș ireturi de la izmene, acest piept pă ros de sub cravată ... Trebuie să te
ı̂mbraci mai simplu, Panikovski. Eș ti un bă trâ n stimabil. Iți trebuie o
haină neagră , lungă , ș i o pă lă rie pluș ată . Lui Balaganov i s-ar potrivi o
că maș ă de cow-boy cadrilată ș i moletiere de piele. Ar că pă ta ı̂ndată
aerul unui student care practică sportul, pe câ nd acum seamă nă cu un
marinar din lota comercială , dat afară pentru beție. Despre mult
stimatul nostru ș ofer nici nu mai vorbesc. Incercă rile grele ce i-au fost
hă ră zite de soartă l-au ı̂mpiedicat să se ı̂mbrace potrivit funcției sale.
Nu vă dați seama ce bine i-ar sta acestui om cu fața inspirată , puțin cam
murdară de ulei, o salopetă de piele ș i o haină neagră tot de piele? Da,
copii, trebuie să vă echipați.
— Nu sunt bani, spuse Kozlevici ı̂ntorcâ nd capul.
— Ș oferul a pus just problema, declară binevoitor Ostap. Intr-
adevă r, nu sunt bani. N-avem aceste mici disculețe de metal, pe care le
ador atâ t de mult.
"Antilopa-Gnu" lunecă uș or de pe deal. De ambele pă rți ale maș inii
se ı̂ntindea lin câ mpul. O bufniță mare, roș covană , ș edea chiar la
marginea drumului, cu capul plecat pe o parte, cu ochii, galbeni ș i orbi,
holbați prosteș te. Tulburată de scâ rțâitul "Antilopei", pasă rea ı̂și ı̂ntinse
aripile, se roti deasupra maș inii ș i se depă rtă cu cine ș tie ce treburi
plicticoase, ca orice bufniță care se respectă . Altceva care să merite
atenție nu se mai petrecu.
— Priviți! strigă deodată Balaganov. Un automobil!
Pentru orice eventualitate, Ostap porunci să se scoată lozinca ce-i
vestea pe cetă țeni că această cursă de automobile loveș te ı̂n neglijență.
In timp ce Panikovski executa ordinul, "Antilopa" se apropie de maș ina
ı̂ntâ lnită ı̂n drum.
 Un Cadillac cenuș iu tip limuzină stă tea uș or aplecat ı̂ntr-o râ nă la
marginea drumului. Natura acestei regiuni din Rusia centrală , aș a cum
se oglindea ı̂n geamurile groase ș i lustruite ale elegantei maș ini, pă rea
mai curată ș i mai frumoasă decâ t era ı̂n realitate. Ș oferul, ı̂ngenuncheat,
scotea anvelopa de pe una din roțile din față. Lâ ngă el stă teau plictisite,
aș teptâ nd, trei siluete ı̂n manta de voiaj de culoarea nisipului.
— Aveți o pană ? ı̂ntrebă Ostap, scoțându-ș i politicos chipiul.
Ș oferul ridică fruntea ı̂ncruntată , nu ră spunse nimic ș i se cufundă din
nou ı̂n lucru.
Membrii echipajului "Antilopei" coborâ ră din diligența lor verde.
Kozlevici ocoli de câ teva ori minunata maș ină , oftâ nd invidios, apoi se
aș eză pe vine lâ ngă ș ofer ș i peste câ teva minute ı̂ncepu cu el o discuție
de specialitate. Panikovski ș i Balaganov ı̂i cercetau, ı̂ntre timp, cu o
curiozitate copilă rească , pe pasageri, dintre care doi aveau un aer foarte
ı̂nfumurat de stră ini, iar al treilea, judecâ nd după mirosul ı̂nnebunitor
de galoș i pe care-l ră spâ ndea mantaua lui confecționată de Trustul
Cauciucului, trebuia să i fost un compatriot.
— Aveți o pană ? repetă Ostap, atingâ nd cu delicatețe umă rul de
cauciuc al compatriotului ș i ı̂ndreptâ ndu-ș i totodată privirea
ı̂ngâ ndurată spre cei doi stră ini.
Compatriotul ı̂ncepu să -i vorbească enervat de cauciucul care se
spă rsese, dar bombă nelile lui ı̂i zburară lui Ostap pe lâ ngă urechi. Pe el
ı̂l fră mâ nta un alt gâ nd: aici, pe drumul mare, la o sută treizeci de
kilometri de cel mai apropiat centru județean, aici, ı̂n inima Rusiei
europene, se plimbau pe lâ ngă automobilul lor două gâ ș te grase din
stră ină tate. Cum să mai ii liniș tit?
— Spune-mi, ı̂l ı̂ntrerupse el pe cauciucat, ă ș tia doi nu sunt din Rio
de Janeiro?
— Nu, ră spunse acesta, sunt din Chicago. Iar eu ı̂i ı̂nsoțesc: sunt
tă lmaci la "Inturist".
— Dar ce fac ei aici, pe drumul ă sta mizerabil, ı̂n câ mpul ă sta
stră vechi ș i să lbatic, departe de Moscova, de baletul Macul roșu, de
anticarii ș i de celebrul tablou al pictorului Repin, Ivan cel Groaznic
ucigându-și iul! Nu pricep! De ce i-ați adus aici?
 — Lua-i-ar dracu! exclamă ı̂ndurerat translatorul. De trei zile
umblă m cu maș ina prin sate ca niș te nebuni. Mi-au scos su letul de tot.
Am avut de-a face cu mulți stră ini pâ nă acum, dar ca ă ș tia — ș i fă cu un
semn spre cei doi pasageri rumeni — n-am mai vă zut. Toți turiș tii
aleargă prin Moscova ș i cumpă ră tot felul de ulcioare de lemn de la
magazinele de artizanat. Da' ă ș tia doi s-au rupt de grup ș i au ı̂nceput să
cutreiere satele.
— Asta-i lă udabil, spuse Ostap. Masele largi de miliardari vin să
cunoască viața din satul nou sovietic.
Cetă țenii din Chicago urmă reau demni cum se repară maș ina.
Purtau pă lă rii gris-perle, gulere tari ș i panto i roș ii de piele mată .
Translatorul se uită indignat la Ostap ș i exclamă :
— Ai nimerit-o! Grozav le mai arde lor de satul nou sovietic! Pe ei ı̂i
interesează samagonul să tesc, nu satul!
La auzul cuvâ ntului "samagon", pe care translatorul ı̂l rostise mai
tare, gentleman-ii schimbară ı̂ntre ei priviri neliniș tite ș i se apropiară
de cei doi care stă teau de vorbă .
— Vezi! spuse translatorul. Nici mă car cuvâ ntul nu pot să -l audă
fă ră să nu tresară .
— Da. Aici trebuie să ie la mijloc cine ș tie ce mister, sau poate niș te
gusturi perverse, zise Ostap. Nu ș tiu cum poate să placă cuiva
samagonul țără nesc, câ nd ı̂n patria noastră există un sortiment atâ t de
mare de bă uturi tari, nobile.
— Lucrurile stau mult mai simplu decâ t ți se pare dumitale, zise
translatorul. Ei vor să a le rețeta prepară rii unui bun samagon țără nesc.
— Clar! strigă Ostap. Am uitat că la ei e Legea prohibiției. Acum am
priceput totul... Ș i-ați fă cut rost de rețetă ? Aha, n-ați fă cut? Fireș te! De
ce n-ați venit cu trei automobile, nu cu unul? Cum se poate aș a ceva? Pă i
oamenii cred că sunteți de la cine ș tie ce autoritate. Vă asigur că aș a
puteți să umblați mult ș i bine ș i tot n-o să a lați rețeta.
Translatorul ı̂ncepu să se plâ ngă de stră ini:
— Mă crezi, nu mă slă besc nici o clipă : ı̂mi cer ı̂ntruna să le spun
secretul fabrică rii samagonului. Or, eu n-am fabricat ı̂n viața mea
samagon. Sunt membru al Sindicatului Lucră torilor din ı̂nvă țămâ nt ș i
am la Moscova o mamă bă trâ nă .
— Ș i ai vrea tare mult să te ı̂ntorci la Moscova? La mama?
Translatorul oftă să ți se rupă inima, nu alta.
— In cazul acesta, ș edința continuă , zise Bender. Câ t sunt dispuș i
patronii dumitale să dea pentru o asemenea rețetă ? O sută cincizeci ar
da?
— Cred că ar da ș i două sute, spuse translatorul ı̂n ș oaptă .
Dumneata ai ı̂ntr-adevă r rețeta?
— Da' cum! Ț i-o dictez imediat, dacă vrei, adică imediat după
primirea banilor. Ș i am ce rețetă vrei: de rachiu de carto i, de grâ u, de
caise, de orz, de dud, din casă de hriș că . Chiar ș i dintr-un taburet
obiș nuit, că unora le place taburetovka. Sau mai am ș i o rețetă de
samagon din sta ide sau din prune. Ce mai vorbă multă , vă pot pune la
dispoziție oricare din cele o sută cincizeci de rețete de samagon pe care
le cunosc.
Ostap fu prezentat americanilor. Prin aer luturară de câ teva ori
pă lă riile, scoase cum cere politețea. Apoi se trecu la afaceri.
Americanii aleseră samagonul din gnu, care-i atră sese prin metoda
lui simplă de fabricare. Rețeta fu trecută cu de-amă nuntul ı̂n carnete.
Sub formă de premiu gratuit, Ostap le mai explică solilor americani cum
se poate face cel mai bun aparat de distilat samagon ș i care poate i
ascuns uș or de privirile indiscrete ı̂n sertarul unui birou. Că lă torii ı̂l
ı̂ncredințară că , avâ nd ı̂n vedere nivelul atins de tehnica americană ,
confecționarea unei asemenea instalații nu prezintă nici o di icultate.
Ostap ı̂i asigură , la râ ndul să u, că aparatul de tipul indicat de el dă pe zi
o vadră de admirabil pervaci (rachiu distilat o singură dată ) aromat.
— O-o-o! exclamară americanii.
Ei mai auziseră acest cuvâ nt ı̂ntr-o familie onorabilă din Chicago. Ș i
acolo se dă deau referințe minunate despre pervatsch. Capul acestei
familii fusese mai de mult cu corpul american de ocupație la
Arhanghelsk, bă use acolo pervatsch ș i de atunci nu mai putea uita
senzația fermecă toare pe care o ı̂ncercase.
 Pe buzele turiș tilor ı̂ncâ ntați, cuvâ ntul acesta grosolan de pervaci
suna gingaș ș i ispititor.
Americanii scoaseră uș or cele două sute de ruble ș i-i scuturară
ı̂ndelung mâ na lui Bender. Panikovski ș i Balaganov reuș iră să strâ ngă ș i
ei la plecare mâ na cetă țenilor din republica de peste ocean, apă sați de
Legea prohibiției. De bucurie, translatorul ı̂l să rută pe Ostap pe obraz
ș i-l rugă să -l viziteze, adă ugind că bă trâ na sa mamă va i foarte
bucuroasă . Dar nu se ș tie de ce, nu-i dă du adresa.
Că lă torii, despă rțiți ı̂n cei mai buni termeni de prietenie, se
instalară ı̂n maș inile lor. La plecare, Kozlevici intona din claxon câ ntecul
să u ș i, ı̂n sunetele lui vesele, automobilele porniră ı̂n direcții opuse.
— Vedeți, zise Ostap după ce maș ina americană dispă ru ı̂ntr-un nor
de praf. Totul s-a petrecut aș a cum v-am spus. Mergeam cu maș ina, pe
drum ză ceau aruncați niș te bani ș i eu i-am ridicat. Uitați-vă , nici mă car
nu s-au pră fuit.
Ș i lutură teancul de bancnote.
— De fapt, nici n-avem cu ce ne lă uda, că ci combinația a fost câ t se
poate de simplă . Dar cură țenia, cinstea cu care a fost fă cută — astea-s
de preț . Două sute de ruble. In cinci minute. Ș i nu numai că n-am
ı̂ncă lcat legea, dar am ș i fă cut un triplu bine. Am obținut pentru
echipajul "Antilopei" banii care-i lipseau. Am redat unei bă trâ ne mame
pe iul ei, translatorul. Ș i, ı̂n sfâ rș it, am potolit setea de a cunoaș te a
cetă țenilor unei țări cu care avem totuș i legă turi comerciale.
Se apropia ora mesei. Ostap ı̂ncepu să studieze harta cursei, pe care
o rupsese dintr-o revistă automobilistică ș i anunță că se apropie oraș ul
Luceansk.
— E un oraș foarte mic, zise Bender, ș i asta e prost. Cu câ t oraș ul e
mai mic, cu atâ t discursurile de salut sunt mai lungi. De aceea, o să -i
rugă m pe amabilii pă rinți ai oraș ului să ne dea mai ı̂ntâ i masa, iar pe
urmă discursurile. In pauză , vă voi echipa. Panikovski! Ai ı̂nceput să -ți
uiți ı̂ndatoririle. Pune lozinca la loc!
Avâ nd acum experiență ı̂n iniș uri ceremonioase, Kozlevici opri cu
mâ nă sigură maș ina chiar ı̂n fața tribunei. Aici, Bender se mă rgini la un
scurt cuvâ nt de salut. Se stabili ca mitingul să aibă loc două ore mai
tâ rziu. După prâ nzul gratuit, automobiliș tii, câ t se poate de bine dispuș i,
se duseră la un magazin de confecții. Curioș ii se țineau scai după ei.
Membrii echipajului "Antilopei" purtau ı̂nsă cu demnitate dulcea povară
a gloriei. Mergeau prin mijlocul stră zii, la braț , ș i clă tinâ ndu-se ca
marinarii ı̂ntr-un port stră in. Roș covanul Balaganov, care semă na ı̂ntr-
adevă r cu un tâ nă r ș ef de echipaj, intonă un câ ntec marină resc.
Magazinul "Haine Bă rbă teș ti, de Damă ș i de Copii" se a la sub o
irmă uriaș ă, care acoperea tot edi iciul cu un singur cat. Pe irmă erau
zugră vite zeci de siluete: bă rbați cu fețe galbene ș i mustă cioare subțiri
ı̂n haine ı̂mblă nite cu poalele ră sfrâ nte, doamne cu manș oane, copii cu
picioare scurte, ı̂n costumase de marinar, cosmopolite cu basmale roș ii
ș i ș tabi ı̂ncruntați, din sectorul economic, ı̂nfundați pâ nă la ș old ı̂n
cizme de pâ nză .
Toată această mă reție era ı̂nsă umbrită de hâ rtiuța lipită pe uș a de
la intrare, pe care scria:
NĂDRAGI LIPSEȘTE
— Phu, ce vulgar, zise Ostap intrâ nd. Imediat vezi că te a li ı̂n
provincie. Să i scris aș a, ca la Moscova: Nu avem pantaloni. E cuviincios
ș i nobil. Ș i câ nd cetă țenii citesc asta, sunt mulțumiți ș i pleacă la casele
lor.
Automobiliș tii nu ı̂ntâ rziară mult ı̂n magazin. Se gă si pentru
Balaganov o că maș ă de cow-boy cu carouri mari, galbene, ș i o pă lă rie
Stetson cu gă urele. Kozlevici fu nevoit să se mulțumească cu ș apca de
piele promisă ș i cu o scurtă la fel, care avea un luciu de icre tescuite. Mai
multă bă taie de cap avură cu Panikovski. Din prima clipă se vă zură
constrâ nș i să renunțe la haina lungă de pastor ș i la pă lă ria moale, care,
aș a cum proiectase Bender, urmau să ı̂nnobileze aspectul violatorului
de convenție. Magazinul nu putea să ofere decâ t un costum de pompier:
o haină cu furtunuri aurite la petlițe, pantaloni groș i de dimie ș i un
chipiu cu panglică albastră . Panikovski se ı̂nvâ rti mult ı̂n fața oglinzii
care te ară ta câ nd lung, câ nd scurt, ca ı̂n oglinzile de la bâ lci.
— Nu pricep ce nu-ți place la costumul acesta de pompier? zise
Ostap. E totuș i mai frumos decâ t costumul de rege ı̂n exil pe care-l porți
acum. Ia ı̂ntoarce-te, iule! Perfect! Trebuie să -ți spun că -ți vine mai
bine decâ t haina la care mă gâ ndisem eu.
Ieș iră ı̂n stradă ı̂mbră cați ı̂n straiele noi.
— Eu am nevoie de un smoching, spuse Ostap. Dar aici nu se
gă seș te. Voi aș tepta vremuri mai bune.
Ostap deschise mitingul ı̂ntr-o dispoziție excelentă , fă ră să
presimtă câ tuș i de puțin ce furtună se apropie pentru echipajul
"Antilopei". Glumea, povestea ı̂ntâ mplă ri cu haz de pe drum, anecdote
evreieș ti, cucerind simpatia publicului. La sfâ rș itul discursului, analiză
problema automobilismului, care era de mult arză toare.
— Automobilul, exclamă el cu un glas ca de tunet, nu e un lux, ci...
Ș i câ nd să continue, vă zu că preș edintele comitetului de primire ia
din mâ na unui bă iețaș care venise alergâ nd o telegramă .
Rostind cuvintele: "Nu e un lux, ci un mijloc de transport", Ostap se
aplecă spre stâ nga ș i peste umă rul preș edintelui ı̂și aruncă ochii pe
telegramă . Ceea ce citi ı̂l nă uci. Crezuse că mai au ı̂naintea lor o zi
ı̂ntreagă . In mintea lui, apă rură ı̂ntr-o clipă toate satele ș i oraș ele de
unde "Antilopa" tră sese pro it din materialele ș i fondurile care nu-i erau
destinate.
Preș edintele ı̂și mai miș ca ı̂ncă mustă țile, că znindu-se să priceapă
conținutul telegramei, câ nd Ostap ı̂și ș i ı̂ntrerupse la jumă tate cuvâ ntul
ce-l rostea, să rise jos din tribună ș i ı̂ncepu a se furiș a prin mulțime spre
"Antilopa" care se ză rea verde la ră scruce. Din fericire, echipajul ș edea
la locul lui ș i aș tepta plictisit momentul câ nd Ostap ı̂i va porunci să care
la maș ină darurile oraș ului, aș a cum se ı̂ntâ mpla de obicei după iecare
miting.
In sfâ rș it, preș edintele se dumiri ce-i cu telegrama.
Câ nd pricepu, ridică ochii ș i-l vă zu pe comandant fugind.
— Sunt niș te escroci! strigă el cu un glas plin de suferință. Muncise
să rmanul toată noaptea ca să ı̂ntocmească discursul de salut ș i acum se
simțea lovit ı̂n orgoliul să u de autor.
— Puneți mâ na pe ei, bă ieți!
Ț ipetele preș edintelui ajunseră pâ nă la urechile echipajului de pe
"Antilopa". Escrocii ı̂ncepură să se agite nervoș i. Kozlevici porni motorul
ș i, dintr-un salt, se instală la locul să u. Maș ina o zbughi fă ră să -l mai
aș tepte pe Ostap. In grabă , ceilalți nici nu-ș i dă dură seama că -ș i lasă
comandorul ı̂n primejdie.
— Stai! țipa Ostap alergâ nd cu salturi uriaș e. Pun eu mâ na pe voi ș i
vă dau afară pe toți!
— Stai! țipa ș i preș edintele.
— Stai, dobitocule! țipa la râ ndul să u Balaganov lui Kozlevici. Nu
vezi că a ră mas ș eful pe jos?
Adam Kazimirovici apă să pe frâ nă . "Antilopa" scrâ ș ni ș i se opri.
Comandorul se aruncă ı̂n maș ină țipâ nd disperat: "Cu toată viteza,
ı̂nainte!" Deș i avea atâ tea talente ș i atâ ta sâ nge rece, Ostap nu putea să
suporte bă taia. Kozlevici, ı̂nnebunit, trecu pe loc la viteza a treia,
maș ina se smuci ș i Balaganov că zu pe portiera care se deschisese. Totul
se ı̂ntâ mplase câ t ai clipi. In timp ce Kozlevici frâ na din nou, peste
Balaganov ı̂ncepu să cadă umbra mulțimii ce se apropia. Ș i brațe
zdravene erau gata-gata să -l ı̂nș face, câ nd "Antilopa" veni ı̂n dreptul lui
ı̂n marche-arriere ș i mâ na de ier a comandorului ı̂l apucă de că maș a de
cow-boy.
— Cu cea mai mare viteză , ı̂nainte! urlă Ostap.
Abia atunci locuitorii Luceanskului pricepură pentru prima oară ı̂n
ce consta superioritatea tracțiunii mecanice față de tracțiunea animală .
Zdră ngă nind din toate mă dularele ei, maș ina dispă ru ca vâ ntul, salvâ nd
de dreaptă pedeapsă pe cei patru infractori.
Pe parcursul primului kilometru, escrocii se că zniră să -ș i recapete
su lul. Balaganov, care ținea la frumusețea sa, ı̂și examina ı̂ntr-o
oglinjoară zgâ rieturile roș ii cu care se alesese pe obraz, cu prilejul
că derii. Panikovski tremura ı̂n costumul să u de pompier. Se temea de
ră zbunarea comandorului, care nu ı̂ntâ rzie să vină .
— Dumneata ai spus să pornească maș ina ı̂nainte ca eu să i apucat
să mă urc? ı̂ntrebă comandorul pe un ton amenințător.
— Pe cuvâ ntul meu..., ı̂ncepu Panikovski.
— Nu, nu nega! Astea-s igurile dumitale. Prin urmare, mai eș ti ș i
laș ? Hoț ș i laș ! ı̂n bună societate am nimerit! Bine! Te degradez. Pâ nă
acum ai fost ı̂n ochii mei ș ef de pompieri. De-acum ı̂ncolo eș ti pompier
de râ nd.
Ș i Ostap rupse ceremonios de pe petlițele roș ii ale lui Panikovski
furtunurile de aur.
După această procedură , Ostap ı̂mpă rtă ș i tovară ș ilor să i conținutul
telegramei.
— E cam albastră situația. S-a dat dispoziție, prin telegramă , să ie
oprită maș ina verde care merge ı̂naintea cursei automobilistice.
Trebuie s-a cotim imediat pe un drum lateral. S-a ispră vit cu
triumfurile, ramurile de palmier ș i mesele gratuite gă tite cu untdelemn.
Ideea a dat tot ce-a putut da. Putem s-o cotim numai pe ș oseaua spre
Greajsk. Dar pâ nă acolo mai avem trei ore de drum ș i sunt convins că ı̂n
toate centrele locuite de pe parcurs ni se pregă teș te o primire
că lduroasă . Blestematul de telegraf ș i-a vâ râ t pretutindeni stâ lpii ș i
stanele.
Comandorul nu greș ea.
Intâ lniră mai departe un oră ș el al că rui nume nu-l a lară niciodată ,
dar ar i vrut să -l a le, ca să -l poată pomeni cu câ te o ı̂njură tură ori de
câ te ori s-ar i ivit ocazia.
La intrarea ı̂n acest oră ș el, gă siră drumul barat cu o bâ rnă groasă .
"Antilopa" ı̂ntoarse ș i, ca un că țel care n-a fă cut ı̂ncă ochi, ı̂ncepu s-o ia
ba la dreapta, ba la stâ nga, ı̂n că utarea unui drum lă turalnic. Dar un
asemenea drum nu exista.
— Inapoi! comandă Ostap, care devenise foarte grav.
In clipa aceea, escrocii auziră un zumzet ı̂ndepă rtate de motoare
aidoma bâ zâ itului unui țânțar. Veneau, pesemne, maș inile din adevă rata
cursă . Inapoi, prin urmare, nu se mai putea merge ș i atunci "Antilopa"
ı̂și fă cu din nou vâ nt ı̂nainte.
Incruntat, Kozlevici se apropie cu maș ina ı̂n plină viteză de bâ rnă .
Cetă țenii care stă teau ı̂n jur să riră speriați care ı̂ncotro, aș teptâ nd să se
producă catastrofa. Dar Kozlevici micș oră brusc viteza ș i trecu ı̂ncet
peste obstacol. După asta, "Antilopa" stră bă tu oră ș elul printre
ı̂njură turile trecă torilor la care Ostap nici mă car nu ră spundea.
 "Antilopa" se apropie de ș oseaua care ducea la Greajsk, ı̂n zumzetul
tot mai puternic al automobilelor care deocamdată nu se ză reau. Dar
chiar ı̂ndată după ce izbutiră să cotească de pe blestemata de ș osea
principală ș i să ascundă maș ina după un dâ mb, ı̂n ı̂ntunericul ce se
lă sase, se auzi mai desluș it pă că nitul motoarelor ș i, puțin după asta,
ı̂nvă luită ı̂n lumină , se ivi prima maș ină . Escrocii se ascunseră ı̂n iarbă ,
la marginea drumului, de unde, pierzâ ndu-ș i deodată obiș nuita
obră znicie, priveau ı̂n tă cere coloana care trecea.
Dâ re de lumină orbitoare scă ldau drumul. Maș inile abia fâ ș âiau,
trecâ nd ı̂n goană pe lâ ngă echipajul "Antilopei" culcat la pă mâ nt. De sub
roțile lor se ridicau nori de praf. Claxoanele sunau prelung. Se stâ rnise
un vâ nt puternic. Intr-o clipă , nă vala trecu ș i numai farul rubiniu din
spatele ultimei maș ini mai clipi ı̂ndelung ı̂n ı̂ntuneric.
Viața adevă rată zburase pe lâ ngă ei, trâ mbițând de bucurie ș i
sclipind cu aripile-i de lac.
Aventurierilor le lă sase numai coada de cometă cu miros de
benzină . Ș i ei ră maseră ı̂ncă multă vreme ı̂n iarbă , stră nutâ nd ș i
scuturâ ndu-se de praf.
— Da, spuse Ostap, acum vă d ș i eu că automobilul nu e un lux, ci un
mijloc de transport. Nu te roade invidia, Balaganov? Pe mine, da.

CAPITOLUL VIII CRIZA GENULUI

Puțin după ora trei, "Antilopa" hă ituită se opri la marginea unei
râ pe. In vale se ı̂ntindea, ca pe o farfurioară , un oraș necunoscut,
ı̂mpă rțit ı̂n felii regulate, ca o tortă . Deasupra lui plutea pâ cla
multicoloră a dimineții. Membrilor echipajului care coborâ seră din
maș ină li se pă ru că aud un pă că nit abia perceptibil ș i un luierat uș or.
Drumul cobora ı̂n serpentină printre râ pe.
— O vale paradisiacă , zise Ostap. Astfel de oraș e e plă cut să le
jefuieș ti dimineața devreme, câ nd soarele ı̂ncă nu dogoreș te. Oboseș ti
mai puțin.
— Pă i acum e chiar dimineața devreme, zise Panikovski, uitâ ndu-se
linguș itor ı̂n ochii comandorului.
 — Gura, bandă de tâ lhari! strigă Ostap. Ia te uită ce bă trâ n fă ră
astâ mpă r! Nu ș tie de glumă .
— Ce facem cu "Antilopa"? ı̂ntrebă Kozlevici.
— Da, ră spunse Ostap, acum nu mai putem intra ı̂n oraș cu copaia
asta verde. O să ne aresteze. Trebuie să urmă m exemplul țărilor celor
mai ı̂naintate. La Rio de Janeiro, de pildă , automobilele furate sunt
vopsite ı̂n altă culoare. Asta din considerațiuni pur umanitare, pentru ca
vechiul proprietar să nu-ș i facă sâ nge ră u vă zâ nd că ı̂n maș ina lui se
plimbă un om stră in.
"Antilopa" ș i-a câ ș tigat o faimă cam tristă , aș a că trebuie vopsită .
Hotă râ ră să meargă pâ nă ı̂n oraș pe jos, să facă acolo rost de
vopsea, ș i pâ nă atunci să lase maș ina la adă post undeva, la loc sigur, ı̂n
afara oraș ului.
Ostap o porni repede pe ș osea, de-a lungul râ pei ș i peste câ tva timp
ză ri o că suță strâ mbă din bâ rne, ale că rei geamuri mici aveau re lexe
albastre ca apa unui râ u. In spatele că suței se vedea o magazie care
pă rea să ie potrivită ca adă post pentru "Antilopa".
In timp ce marele maestru al combinațiilor se gâ ndea sub ce
pretext ar i mai bine să intre ı̂n casa acestor oameni ș i să se
ı̂mprietenească cu ei, uș a se deschise ș i ı̂n prag apă ru un domn de o
vâ rstă respectabilă , ı̂mbră cat ı̂n izmene soldă țeș ti, cu nasturi negri de
tinichea. Pe obrajii lui palizi ca de para ină se zburleau niș te favoriți
că runți ș i stufoș i câ t toate zilele. La sfâ rș itul secolului trecut era câ t se
poate de obiș nuit să vezi asemenea chipuri. Pe atunci, majoritatea
bă rbaților lă sau să le crească apendice din astea pă roase, o iciale, ca
semn că sunt supuș i devotați. Dar acum, câ nd sub favoriți nu se vedea
nici uniforma albastră , nici vreo decorație civilă cu panglică de moar,
nici petlițele cu stele de aur de consilier secret, igura aceasta pă rea din
altă lume.
— O, Doamne, bombă ni locatarul că suței de bâ rne, ridicâ nd brațele
spre soarele ce ră să rea. Doamne, Doamne! Mereu aceleaș i vise! Aceleaș i
vise!
După ce se tâ ngui astfel, bă trâ nul ı̂ncepu să plâ ngă ș i, tâ rș âindu-ș i
picioarele, o luă la fugă pe că rarea din jurul casei. Un cocoș ca toți
cocoș ii, care ı̂n clipa aceea se pregă tea să câ nte pentru a treia oară ș i
ı̂naintase ı̂n acest scop pâ nă ı̂n mijlocul curții, o ș terse; ı̂n grabă , ı̂și
pierdu chiar ș i o pană , dar curâ nd ı̂și reveni, să ri pe gard ș i, din această
poziție sigură , vesti lumii venirea dimineții.
In glasul lui se simțea totuș i neliniș tea ce i-o stâ rnise comportarea
nedemnă a stă pâ nului că suței.
— Mereu ı̂i visez, blestemații, auzi Ostap glasul bă trâ nului.
Bender urmă rea mirat cu privirea pe ciudatul cu favoriți din aceia
care mai pot i vă zuți acum doar, poate, pe igura ministerială a
portarului de la Conservator.
Intre timp, ciudatul personaj ı̂și termină cursa ș i apă ru iară ș i ı̂n
fața uș ii de la intrare. Aici ră mase câ teva clipe ș i, după ce spuse: "Mă
duc să mai ı̂ncerc o dată ", dispă ru ı̂n casă .
— Imi plac bă trâ nii, ș opti Ostap. Cu ei nu te plictiseș ti niciodată . O
să trebuiască să aș teptă m rezultatele misterioasei ı̂ncercă ri.
Ostap nu avu mult de aș teptat. Curâ nd se auziră din casă urlete ș i
plâ nsete ș i bă trâ nul apă ru ı̂n prag cu spatele, ca Boris Godunov ı̂n
ultimul act din opera lui Mussorgski.
— Piei din fața mea, piei! exclamă el cu intonații de-ale lui Ș aleapin
ı̂n glas. Mereu acelaș i vis! Of!
Se ı̂ntoarse cu fața ș i, ı̂mpiedicâ ndu-se de propriile lui picioare, o
porni drept spre Ostap. Hotă râ nd că a venit vremea să acționeze,
marele maestru ieș i de după pom ș i-l prinse pe purtă torul de favoriți ı̂n
brațele-i viguroase.
— Ce? Cine e? Ce-i asta? strigă bă trâ nul agitat. Ce vrei?
Ostap ı̂și desprinse ı̂ncet brațele, ı̂i luă bă trâ nului mâ na ș i i-o
scutură cu că ldură .
— Ai toată simpatia mea! exclamă el.
— Ză u? fă cu stă pâ nul casei, plecâ ndu-ș i capul spre umă rul lui
Bender.
— Sigur că da, ră spunse Ostap. Ș i eu visez des.
— Ș i ce anume visezi?
— Tot felul de lucruri.
— Dar ce anume, totuș i? stă rui bă trâ nul.
 — Ei, tot felul! Un talmeș -balmeș . Ceea ce se intitulează ı̂n ziar De
pretutindeni și despre toate sau Din lumea largă. Alaltă ieri, de pildă , am
visat ı̂nmormâ ntarea mikcado-ului. Iar ieri, jubileul unită ții de pompieri
din Suscevsk.
— Doamne! rosti bă trâ nul. Doamne! Ce om fericit eș ti! Ce fericit!
Spune-mi, te rog, dar ai visat vreodată un guvernator general sau... chiar
un ministru?
Bender nu se ı̂mpotrivi.
— Am visat, zise el vesel. Cum să nu. Un guvernator general.
Vinerea trecută . Toată noaptea l-am visat. Ș i țin minte că ală turi de el
stă tea ș i un polițai cu ș alvari brodați.
— Vai ce frumos! exclamă bă trâ nul. Dar pe ı̂mpă rat, pe ı̂mpă rat
sosind ı̂n oraș ul Kostroma l-ai visat vreodată ?
— La Kostroma? Cum să nu! Un moment, stai, câ nd a fost asta?...
Da, anul acesta, la 3 februarie. L-am vă zut ı̂n vis pe ı̂mpă rat, iar ală turi
de el, țin minte, se a la contele Frederiks, ș tii, ministrul curții.
— O, Doamne! fă cu emoționat bă trâ nul. Dar de ce stă m ı̂n curte? Te
rog, pofteș te ı̂nă untru. Iartă -mă , nu cumva eș ti socialist? Nu eș ti
membru de partid?
— Vai de mine, cum poți gâ ndi una ca asta! ră spunse blâ nd Ostap.
Cum aș putea să iu eu membru de partid? Sunt monarhist fă ră partid.
Sluga țarului, pă rintele soldaților. Cu alte cuvinte: Vulturește-atingeți
slava, șoimilor! Destul suspin!...
— Un ceai, nu vrei să bei un ceai? murmură bă trâ nul, ı̂mbiindu-l pe
Bender să intre ı̂n casă .
Că suța era alcă tuită dintr-o odaie ș i un antreu. Pe pereți atâ rnau
portretele unor domni ı̂n uniformă . Judecind după petlițe, aceș ti domni
trebuie să i fă cut parte, la vremea lor, din personalul Ministerului
ı̂nvă țămâ ntului Public. Patul era ı̂n dezordine ș i dovedea că stă pâ nul lui
ı̂și petrece acolo orele cele mai agitate ale vieții.
— De mult stai aici ca un pustnic? ı̂l ı̂ntrebă Ostap.
— Din primă vară , ră spunse bă trâ nul. Numele meu e Hvorobiev.
Credeam că voi ı̂ncepe aici o viață nouă . Ș i câ nd colo... spune ș i
dumneata...
 Feodor Nikitici Hvorobiev era monarhist ș i ura Puterea sovietică .
Această putere ı̂i fă cea greață. El, care fusese pe vremuri inspector
regional ș colar, s-a vă zut nevoit să lucreze ca responsabil ı̂n sectorul
metodologic ș i pedagogic al Prolet-kultului local. Acest lucra ı̂l dezgusta.
Câ t timp a avut slujba, n-a ș tiut să desluș ească ce ı̂nseamnă
cuvâ ntul "Proletkult" ș i de aceea ı̂l disprețuia ș i mai mult. Afară de asta,
tremura de dezgust numai câ nd ı̂i vedea pe membrii comitetului
sindical, pe colegii de birou ș i pe cei care veneau cu treabă la sectorul
metodologic ș i pedagogic. Incepuse să urască ș i cuvâ ntul "sector". Of,
sectorul ă sta! Niciodată Feodor Nikitici, care prețuia tot ce era grațios ș i
elegant, inclusiv geometria, nu se gâ ndise că această superbă noțiune
matematică , prin care se desemnează o parte din suprafața unei iguri
curbilinii, va i atâ t de vulgarizată .
De altfel, multe ı̂l fă ceau pe Hvorobiev să turbeze la serviciu: ș i
ș edințele, ș i gazetele de perete, ș i ı̂mprumuturile de stat. Dar nici acasă
nu gă sea liniș te pentru su letul lui ofensat. Ș i acasă erau gazete de
perete, ı̂mprumuturi de stat, ș edințe. Cunoscuții lui vorbeau exclusiv
despre lucruri, după pă rerea lui Hvorobiev, mâ rlă neș ti: despre leafă , pe
care o numeau salariu, despre luna de ajutorare a copiilor ș i despre
semni icația socială a piesei Trenul blindat.
Nu puteai să scapi nică ieri de regimul sovietic. Chiar câ nd se
plimba amă râ t ș i singuratic pe stră zile oraș ului, Hvorobiev auzea din
mulțime fraze de care era să tul pâ nă ı̂n gâ t:
— ...Ș i atunci am hotă râ t să -l scoatem din consiliul de conducere...
— ...Ș i eu, chiar aș a i-am spus: pentru comisia voastră de arbitraj
există leac, camera de reconcilieri.
Ș i uitâ ndu-se plictisit la a iș ele care-i ı̂mboldeau pe cetă țeni să
ı̂ndeplinească planul cincinal ı̂n patru ani, Hvorobiev repeta enervat:
— Să -l scoată ! Din consiliu! Camera de reconcilieri! ı̂n patru ani!
Puterea mâ rlanilor!
Câ nd sectorul metodologic-pedagogic ı̂ncepu să lucreze toată
să ptă mâ na ș i, ı̂n locul duminicilor, zilele de odihnă ale lui Hvorobiev
deveniră niș te date oarecare trecute cu roș u ı̂n calendar, el ı̂și fă cu
dezgustat rost de o pensie ș i se mută departe de oraș . Procedase astfel
pentru a scă pă de noua putere care pusese stă pâ nire pe viața lui ș i ı̂i
ră pise liniș tea.
Zile ı̂ntregi ș edea monarhistul individualist pe marginea râ pei ș i,
privind oraș ul, că uta să se gâ ndească la lucruri plă cute: la Te Deum-
urile o iciate cu prilejul onomasticii vreunui membru al familiei
imperiale, la examenele de la liceu ș i la rudele care lucraseră ı̂n
Ministerul Invă țămâ ntului Public. Dar spre mirarea lui, gâ ndurile ı̂i
fugeau imediat spre neplă cutele treburi sovietice.
"Ce s-o i petrecâ nd acum la blestematul acela de Proletkult?" se
gâ ndea el.
După Proletkult ı̂și amintea de tablouri cu totul ș i cu totul
revoltă toare: demonstrațiile de 1 Mai ș i 7 Noiembrie, ș eză torile intime
de la club, cu conferințe ș i bere, bugetul pe ș ase luni al sectorului
metodologic.
"Puterea sovietică mi-a luat totul: gradul, rangul, decorațiile, stima
ș i banii de la bancă , se gâ ndea fostul inspector regional ș colar. Mi-a
substituit ș i gâ ndurile. Dar există o lume ı̂n care bolș evicii nu pot să
pă trundă : visele, dă ruite omului de Dumnezeu. Noaptea ı̂mi va aduce
liniș tea su leteasca. In vise voi vedea tot ceea ce mi-ar i plă cut să vă d."
Dar chiar ı̂n prima noapte, Dumnezeu ı̂i trimise lui Feodor Nikitici
un vis ı̂ngrozitor. Se fă cea că ș ade pe coridorul unei instituții, luminat
de o lampă cu petrol. Ș ade ș tiind că dintr-un moment ı̂ntr-altul trebuie
să ie scos din consiliul de conducere. Deodată se deschide o uș ă de ier
ș i niș te funcționari ies de acolo fuga, strigâ nd: "Trebuie să -i dă m sarcini
noi lui Hvorobiev!" Ș i el vrea s-o ia la goană , dar nu poate.
Feodor Nikitici se trezi ı̂n toiul nopții. Se rugă lui Dumnezeu,
ară tâ ndu-i că trebuie să ie o confuzie regretabilă la mijloc ș i că un vis
destinat, se vede, unui tovară ș cu munci de ră spundere ș i poate chiar
unui membru de partid, s-a ră tă cit la el care ar dori să vadă ı̂n vis —
aș a, ca ı̂nceput — pe țar ieș ind din catedrala "Uspenski".
Liniș tit, adormi din nou, dar ı̂n loc de chipul adoratului monarh,
vă zu pe preș edintele comitetului sindical, tovară ș ul Surjikov.
Ș i astfel, noapte de noapte, Feodor Nikitici era metodic vizitat de
aceleaș i vise categoric sovietice. Vedea ı̂n vis: plata cotizațiilor la
sindicat, gazete de perete, sovhozul "Gigant", inaugurarea solemnă a
primei fabrici-bucă tă rie, pe preș edintele Asociației Prietenilor
Incineră rii ș i marile zboruri ale avioanelor sovietice.
Monarhistul plâ ngea ı̂n somn cu hohote. Nu voia să -i vadă pe
prietenii incineră rii. Ar i vrut să -l viseze pe Puriș kevici, cunoscutul
deputat de extremă dreaptă din Duma de Stat, pe patriarhul Tihon, pe
primarul Dumbadze al Ialtei sau mă car pe vreun revizor de ș coală
primară . Dar nimic din toate acestea nu i se ară tă . Regimul sovietic
pă trunsese pâ nă ș i ı̂n visele monarhistului.
— Mereu aceleaș i vise! ı̂ncheie Hvorobiev pe un ton plâ ngă reț .
Blestemate vise!
— Stai prost, ı̂i spuse Ostap cu compă timire. După cum se spune,
existența determină conș tiința. Din moment ce tră ieș ti ı̂n țară sovietică ,
visele pe care le ai trebuie să ie ș i ele sovietice.
— N-am o clipă de odihnă , se tâ nguia Hvorobiev. Să -mi ie dat
mă car ceva, câ t de câ t. Accept orice. Mă rog, să nu ie Puriș kevici. Da'
barem Miliukov. Oricâ t, e un om cu studii superioare ș i monarhist ı̂n
su letul lui. Dar, nu ș i nu! Nu-mi apar decâ t anticriș tii ă ș tia sovietici.
— Te voi ajuta eu, ı̂i zise Ostap. Am mai avut prilejul să -mi tratez
prietenii ș i cunoscuții după metoda lui Freud. Visul e un leac.
Principalul e să ı̂nlă turi cauza visului. Ș i cauza principală este existența
ı̂nsă ș i a Puterii sovietice. In momentul de față ı̂nsă nu pot s-o ı̂nlă tur,
pentru simplul motiv că n-am timp. Ș tii, sunt un turist sportiv, ș i trebuie
să fac acum o mică reparație la maș ina mea, aș a că dă -mi voie, te rog, s-
o bag ı̂n magazie la dumneata. Câ t priveș te cauzele, poți să ii liniș tit, le
voi ı̂nlă tura câ nd mă ı̂ntorc. Lasă -mă numai să termin cursa.
Monarhistul, buimac din pricina visurilor apă să toare, ı̂ngă dui
bucuros simpaticului ș i să ritorului tâ nă r să folosească magazia. Iș i puse
peste că maș ă paltonul, ı̂și vâ rı̂ picioarele goale ı̂n niș te galoș i ș i ieș i
după Bender ı̂n curte.
— Aș adar, pot să am speranțe? ı̂ntrebă el, alergâ nd cu paș i mă runți
după oaspetele picat, aș a, din senin, ı̂n zori.
— Să nu te ı̂ndoieș ti, ră spunse nepă să tor comandorul. De ı̂ndată ce
va dispă rea Puterea sovietică , te vei mai uș ura. Ai să vezi!
 După o jumă tate de oră , "Antilopa" fu ascunsă la Hvorobiev ș i lă sată
sub pază lui Kozlevici ș i Panikovski. Bender, ı̂nsoțit de Balaganov, plecă
ı̂n oraș după vopsea.
Frații de sâ nge mergeau spre soare, ı̂ndreptâ ndu-se că tre centrul
oraș ului. Pe corniș ele caselor se plimbau porumbei cenuș ii. Trotuarele
de lemn, stropite cu apă , erau curate ș i ră coroase.
Intr-o dimineață ca asta, unui om cu conș tiința curată i-ar i fă cut
plă cere să iasă din casă , să ză bovească un minut la poartă , să scoată din
buzunar o cutie de chibrituri pe care e lipită poza unui avion cu o ti lă
ı̂n loc de elice ș i pe care scrie: "Ră spuns lui Curzon", să admire un
pachet nou de țigă ri, să ia o țigară din el, s-o aprindă ș i să sperie, cu
fumul ei de tă mâ ie, o albină cu ireturi de aur pe burtă .
Bender ș i Balaganov se lă sară vră jiți de farmecul dimineții, al
stră zilor curate ș i al porumbeilor puri la su let. O vreme li se pă ru că
nimic nu le apasă conș tiința, că toată lumea ı̂i iubeș te, că sunt niș te
logodnici care se duc la ı̂ntâ lnire cu logodnicele lor.
Deodată , le ieș i ı̂n drum un om care ținea ı̂ntr-o mâ nă un ș evalet
pliant ș i ı̂ntr-alta o cutie lustruită pentru vopsele. Avea o mutră atâ t de
speriată , parcă să rise cu o clipă ı̂nainte dintr-o clă dire cuprinsă de
lă că ri, izbutind să salveze de la foc numai ș evaletul ș i cutia.
— Vă rog să mă iertați, zise el cu glas tare, trebuia să treacă chiar
acum pe aici tovară ș ul Plotski-Poțeluev. Nu l-ați ı̂ntâ lnit cumva? Nu l-ați
vă zut trecâ nd?
— Noi nu ı̂ntâ lnim niciodată astfel de oameni, ră spunse grosolan
Balaganov.
Pictorul ı̂i dă du cu cotul ı̂n piept lui Bender, spuse "pardon" ș i fugi
mai departe.
— Plotski-Poțeluev! bombă nea marele maestru, care ı̂ncă nu-ș i
luase micul dejun, ș i eu am cunoscut o moaș ă pe care o chema Meduza-
Gorgoner dar n-am fă cut tapaj pe chestia asta, nu alergam pe stradă
țipâ nd; "N-ați vă zut-o cumva pe cetă țeana Meduza-Gorgoner? Trebuia
să se plimbe pe aici." Auzi, domnule, ce groză vie! Plotski-Poțeluev!
Nici nu apucă bine să -ș i termine tirada ș i i se iviră ı̂nainte alți doi
indivizi cu ș evalete negre ș i cutii lustruite, dar cu o ı̂nfă țiș are cu totul
deosebită . Unul dintre ei era pesemne de pă rere că un pictor trebuie să
ie neapă rat pă ros ș i, prin cantitatea de vegetație de pe față, ținea ı̂n
U.R.S.S. locul lui Henric de Navarra. Mustă țile, pletele ș i bă rbuța animau
foarte mult igura lui turtită . Celă lalt era chel ș i avea tigva atâ t de
netedă ș i de lucioasă , ı̂ncâ t pă rea un abajur de sticlă .
— Pe tovară ș ul Plotski... zise locțiitorul lui Henric de Navarra
gâ fâ ind.
— Poțeluev, adă ugă abajurul.
— Nu l-ați vă zut? strigă Henric de Navarra.
— Trebuie să se plimbe pe undeva, pe aici, explică abajurul.
Bender ı̂l dă du la o parte pe Balaganov, care era gata să deschidă
gura să ı̂njure ș i, cu o politețe jignitoare, spuse:
— Pe tovară ș ul Plotski nu l-am vă zut, dar dacă acest tovară ș vă
interesează ı̂ntr-adevă r, gră biți-vă . Il mai caută pe aici un om al muncii,
după aspect, specialist ı̂n tablouri cu bă tă lii.
Agă țându-ș i ș evaletele ș i ı̂mpingâ ndu-se unul pe celă lalt, pictorii
fugiră mai departe. In timpul acesta, apă ru de după colț o birjă . In ea
ș edea un gră san la care se putea uș or ghici că sub cutele bluzei albastre
are un pâ ntec asudat. Aspectul general al pasagerului ı̂ți reamintea
vechea reclamă a unei creme brevetate, care ı̂ncepea cu vorbele:
"Spectacolul unui trup gol acoperit cu pă r face o impresie
dezgustă toare". Nu era greu nici să ghiceș ti ce profesie are gră sunul. Cu
o mâ nă ținea un mare ș evalet, iar la picioarele birjarului se a la o cutie
lustruită , ı̂n care erau, fă ră ı̂ndoială , vopsele.
— Alo! strigă Ostap. Il cauți pe Poțeluev?
— Exact, con irmă pictorul gras, uitâ ndu-se la Ostap de ți se fă cea
milă .
— Gră beș te-te! Gră beș te-te! Gră beș te-te! strigă Ostap. Ț i-au luat-o
trei pictori ı̂nainte. Ce este? Ce s-a ı̂ntâ mplat?
Dar calul, tropă ind din potcoave pe caldarâ m, ı̂l duse mai departe
pe cel de-al patrulea reprezentant al artelor plastice.
— Ce cultură ı̂n oraș ul ă sta! fă cu Ostap. Ai bă gat, probabil, de
seamă , Balaganov, că din patru cetă țeni pe care i-am ı̂ntâ lnit, toți patru
erau pictori. Interesant!
 Câ nd acesta se opri ı̂n fața unei pră vă lii cu vopsele, Balaganov ı̂i
ș opti:
— Nu ți-e ruș ine?
— De ce? ı̂ntrebă Ostap.
— Pă i cum! Chiar ai de gâ nd să dai pe ele bani gheață?
— A, despre asta vorbeș ti, zise Ostap. Mă rturisesc că mi-e cam
ruș ine. E o situație caraghioasă . Fireș te. Dar ce să -i faci? Doar n-o să ne
ducem la Comitetul Executiv să cerem vopsele pentru organizarea "Zilei
ciocâ rliei"... Nu-i vorbă , vopsele ne-ar da ei, dar ar trebui să pierdem
pentru asta o zi ı̂ntreagă .
Vopselele uscate din borcane, cilindri de sticlă , saci, butoiaș e ș i
pachete ı̂nvelite ı̂n hâ rtie ruptă aveau culori atră gă toare, ca la circ, ș i
dă deau pră vă liei un aer să rbă toresc.
Comandorul ș i mecanicul de bord ı̂ncepură să aleagă pretențioș i
culorile.
— Negru e prea de doliu, zicea Ostap. Verdele nu ne convine: e
culoarea speranțelor spulberate. Violetul nu merge. N-are decâ t să
umble, ı̂n picioare, ı̂n maș ină violetă , ș eful miliției! Rozul e vulgar.
Albastrul e banal, roș ul prea miroase a supus credincios. Va trebui să
vopsim "Antilopa" ı̂n galben. Culoare cam țipă toare, dar frumoasă .
— Dar cine sunteți dumneavoastră ? Pictori? ı̂ntrebă vâ nză torul, a
că rui bă rbie era puțintel mâ njită de albă streală .
— Pictori, ră spunse Bender, de bă tă lii ș i de peisaje marine.
— Atunci nu aici trebuia să veniți, zise vâ nză torul, strâ ngâ nd
pachetele ș i borcanele de pe tejghea.
— Cum nu aici! exclamă Ostap. Dar unde?
— Peste drum.
Vâ nză torul veni cu cei doi clienți la uș ă ș i le ară tă cu mâ na irma de
peste drum unde era zugră vit un cap de cal cafeniu ș i scria cu litere
negre pe fond albastru:
OVĂZ ȘI FÂN
— Perfect, zise Ostap. Nutrețuri tari ș i moi pentru vite. Dar ce
legă tură au astea cu pictorii? Nu vă d nici o legă tură .
 Dar legă tura exista ș i chiar una foarte importantă . Ostap o
descoperi ı̂ncă de la ı̂nceputul explicațiilor date de vâ nză tor.
In oraș , pictura era apreciată de multă vreme ș i cei patru pictori
care locuiau aici de mulți ani ı̂ntemeiaseră un grup numit "Portretistul
dialectic". Ei fă ceau portrete ale activiș tilor cu munci de ră spundere ș i
le vindeau la galeria locală de pictură . Cu timpul, numă rul activiș tilor cu
munci de ră spundere că rora nu li se fă cuse portretul scă zu
considerabil, ceea ce a redus mult câ ș tigurile portretiș tilor dialectici.
Dar era ı̂ncă de suportat. Anii de suferințe au ı̂nceput câ nd ı̂n oraș a
sosit un nou pictor, Feofan Muhin.
Prima lucrare a acestui pictor stâ rni mare senzație ı̂n oraș . Era
portretul directorului Trustului de Hoteluri. Feofan Muhin ı̂i lă să mult
ı̂n urmă pe dialectici. Fă cuse portretul directorului nu ı̂n ulei ș i nici ı̂n
acuarelă , că rbune, peniță, acvaforte, guaș ă sau creion. Nu! ı̂l fă cuse din
ovă z. Ș i câ nd pictorul Muhin transportă tabloul cu birja la muzeu, calul
de la tră sură se uita nervos ı̂napoi ș i necheza.
Cu timpul, Muhin ı̂ncepu să folosească ș i alte cereale. Portretele
sale din mei, grâ u ș i mac, schițele ı̂ndră znețe din porumb ș i hriș că ,
peisajele sale din orez ș i naturile moarte din mei cunoscură un succes
ră sună tor.
Acum lucra la un portret ı̂n grup. Pâ nza — o pâ nză mare —
reprezenta o ș edință a Direcției Districtuale de Plani icare. Feofan fă cea
acest tablou din fasole ș i mază re. Dar, ı̂n adâ ncul inimii sale, ră mă sese
credincios ovă zului grație că ruia se impusese ș i le dă duse la cap
portretiș tilor dialectici.
— Desigur, cu ovă z e mai interesant! exclamă Ostap. Tâ mpiții ă ia de
Rubens ș i Rafael zugră veau ı̂n ulei. Dar ș i noi suntem niș te prostă naci ă
la Leonardo da Vinci. Dă -ne vopsea galbenă de email.
Plă tind vâ nză torului vorbă reț , Ostap ı̂l ı̂ntrebă :
— Dar iindcă veni vorba, spune-mi, te rog, cine e Plotski-Poțeluev?
Că noi nu suntem de pe-aici ș i habar n-avem.
— Tovară ș ul Poțeluev este un cunoscut activist de la centru,
concetă țean de-al nostru, care se a lă acum aici, venit de la Moscova ı̂n
concediu.
 — Am ı̂nțeles, zise Ostap. Mulțumesc pentru informații. La
revedere!
In stradă , frații de sâ nge ı̂i vă zură pe portretiș tii dialectici stâ nd toți
patru la o ră spâ ntie, ca niș te țigani, cu fețe triste ș i lungi. Lâ ngă ei
ză ceau ș evaletele puse ı̂n piramidă , ca niș te puș ti.
— Ce-i fraților, e prost? ı̂ntrebă Ostap. L-ați scă pat pe Plotski-
Poțeluev?
— L-am scă pat, se vă itară pictorii. Ș i câ nd te gâ ndeș ti că l-am avut
aproape ı̂n mâ nă .
— Vi l-a su lat Feofan? ı̂ntrebă Ostap, ară tâ nd că ș tie bine cum stau
lucrurile.
— A ș i ı̂nceput să picteze, câ rpaciul, ră spunse sosia lui Henric al II-
lea de Navarra. Cu ovă z! Zice că trece din nou la maniera veche. Se
plâ nge, negustorul, de criza genului.
— Dar unde e atelierul afaceristului ă stuia? se interesă curios
Ostap. Aș vrea să arunc ș i eu o privire acolo.
Pictorii, care aveau timp liber berechet, ı̂i conduseră pe Ostap ș i pe
Balaganov la Feofan Muhin. Feofan lucra ı̂n aer liber, ı̂n gră dinița sa. In
fața lui ș edea pe un taburet tovară ș ul Plotski, care pă rea un om s ios.
Fă ră mă car să respire, se uita la pictor care, asemeni semă nă torului de
pe bancnota de trei cervoneți, lua pumni de ovă z dintr-o legă turică ș i-i
arunca pe pâ nză . Muhin se ı̂ncrunta mereu, că ci ı̂l supă rau vră biile care
se apropiau obraznice de tablou ș i ciuguleau din el diferite detalii.
— Câ t vei lua pe tabloul ă sta? ı̂l ı̂ntrebă s ios Plotski.
Feofan se opri din semă nat, aruncă o privire critică asupra
tabloului să u ș i ră spunse ı̂ngâ ndurat:
— Ș tiu eu? Cred că muzeul ı̂mi va da vreo 250 de ruble.
— Da' e scump, nu glumă .
— Ce? Parcă mai poți gă si astă zi ovă z de cumpă rat? ră spunse
Muhin cu o voce tă ră gă nată . E scump că nici nu poți să te apropii de el!
— Ei, cum merge ı̂nsă mâ nțarea de primă vară ? ı̂ntrebă Ostap,
vâ râ ndu-ș i capul prin grilajul gră diniței. După câ te vă d, campania de
ı̂nsă mâ nțări se desfă ș oară cu succes. Se realizează planul sută la sută !
Toate astea sunt ı̂nsă leacuri ı̂n comparație cu ceea ce am vă zut eu la
Moscova. Acolo, un pictor a fă cut un tablou din ire de pă r. O compoziție
mare, cu personaje multe ș i — țin să subliniez — perfect orientat
ideologic, cu toate că pictorul a pă că tuit, e drept, folosind ire de pă r de
la nemembri de partid. Repet ı̂nsă că din punct de vedere ideologic
tabloul era admirabil. Se chema Unchiașul Pahom și tractorul în
schimbul de noapte. Era un tablou atâ t de nă ră vaș , că oamenii nici nu
ș tiau ce să mai facă cu el. Uneori pă rul se ridica mă ciucă . Dar ı̂ntr-o
bună zi a ı̂ncă runțit de tot ș i n-a mai ră mas nici urmă din unchiaș ul
Pahom ș i din tractorul lui. Noroc că pictorul apucase să ciupească
pentru ideea asta o mie cinci sute de ruble. Aș a că să nu-ți faci prea
mari speranțe, tovară ș e Muhin! Ovă zul ar putea deodată să ı̂ncolțească ,
tablourile dumitale vor da ı̂n spic ș i nu vei mai apuca niciodată să
strâ ngi recolta.
Portretiș tii dialectici râ seră satisfă cuți. Dar Feofan nu se tulbură .
— Asta sună a paradox, zise el reluâ nd semă natul.
— Bine, spuse Ostap luâ ndu-ș i ră mas bun. Seamă nă ceea ce e
rațional, bun, veș nic, ș i-om vedea noi pe urmă ! Ră mâ neți cu bine ș i voi,
fraților. Lă sați dracului culorile voastre ı̂n ulei. Treceți la mozaicul din
piulițe, piroane ș i ș uruburi. Un portret din piulițe! Grozavă idee!
Toată ziua, membrii echipajului "Antilopei" ș i-o pierdură vopsind
maș ina. Pâ nă seara, ea deveni de nerecunoscut ș i lucea ı̂n toate
nuanțele gă lbenuș ului de ou.
In zorii zilei urmă toare, "Antilopa" metamorfozată pă ră si magazia
ospitalieră ș i o porni spre sud.
— Pă cat că n-am putut să -mi iau ră mas bun de la stă pâ nul casei.
Dormea atâ t de liniș tit, ı̂ncâ t n-am vrut să -l trezesc. Poate că , ı̂n sfâ rș it,
visează ceea ce dorea de atâ ta amar de vreme: mitropolitul Dvuloghi
binecuvâ ntâ nd pe ș tabii Ministerului Invă țămâ ntului Public cu prilejul
tricentenarului ı̂nscă ună rii dinastiei Romanovilor.
Dar tocmai câ nd Ostap ispră vi fraza, se auzi din că suța cu bâ rne
urletul plâ ngă reț care ı̂i devenise cunoscut.
— Mereu acelaș i vis! urla bă trâ nul Hvorobiev. Doamne s inte!
— Am greș it, recunoscu Ostap. Probabil că nu l-a visat pe
mitropolitul Dvuloghi, ci plenara lă rgită a cenaclului literar "Fieră ria ș i
conacul". Dar, ı̂n de initiv, dă -l dracului! Treburile ne cheamă la
Cernomorsk.
CAPITOLUL IX DIN NOU CRIZA GENULUI
De câ te lucruri nu se apucă oamenii!
Paralel cu lumea mare ı̂n care tră iesc oameni mari ș i se fac lucruri
mari, există o lume mică , cu oameni mici ș i lucruri mici. In lumea mare
s-a inventat motorul Diesel, s-a scris cartea Su lete moarte, s-a construit
hidrocentrala de pe Nipru ș i s-a ı̂nfă ptuit un zbor ı̂n jurul lumii. In
lumea mică s-a inventat balonaș ul țipă tor "dor-de-ducă ", s-a scris
câ ntecul Cărămizile ș i s-au fă cut pantalonii tip "plenipotențiar". In
lumea mare oamenii sunt mâ nați de dorința de a ferici omenirea.
Lumea mică este departe de asemenea preocupă ri ı̂nalte. Locuitorii ei
au o singură dorință: să -ș i ducă cumva zilele fă ră să sufere de foame.
Oamenii mici se gră besc să -i ajungă din urmă pe cei mari. Ei ı̂și dau
seama că trebuie să ie ı̂n pas cu vremea, că ci numai atunci ı̂și vor putea
desface marfa lor mă runtă . In era sovietică , eră ı̂n care ı̂n lumea mare s-
au clă dit fortă rețe ideologice, ș i ı̂n lumea mică se observă o ı̂nviorare.
Orică rei invenții mă runte din această lume a furnicilor i se dă baza de
granit a ideologiei "comuniste". Pe balonaș ul "dor-de-ducă " s-a desenat
un Chamberlain, care seamă nă foarte mult cu cel ce apare mereu ı̂n
Izvestia. Intr-un câ ntec de muzică uș oară , un lă că tuș isteț , ca să câ ș tige
dragostea unei comsomoliste, ı̂ndeplineș te ș i chiar depă ș eș te ı̂n trei
refrene planul industrial ș i inanciar. Ș i ı̂n timp ce ı̂n lumea mare au loc
discuții aprige asupra organiză rii vieții noi, ı̂n lumea mică ı̂nnoirea e
gata: există cravata "Visului udarnicului", bluza tip Tolstoi-Gladkov,
statueta ı̂n gips "Colhoznică fă câ nd baie" ș i subrauri de plută pentru
femei: "Dragostea albinelor muncitoare".
Tot aș a s-a simțit un su lu nou ș i ı̂n domeniul rebusurilor, ș aradelor,
cuvintelor ı̂ncruciș ate etc. Lucrul după metodele vechi a ı̂ncetat să mai
ie la modă . Secretarii rubricilor În orele de odihna sau Pentru a pune în
mișcare circumvoluțiunile creierului încetară categoric să mai primească
la ziarele ș i revistele unde funcționau marfă fă ră ideologie. Ș i ı̂n timp ce
țara fremă ta de la un capă t la altul al vastelor ei ı̂ntinderi, ı̂n timp ce se
construiau uzine de tractoare ș i se creau grandioase fabrici de grâ ne,
bă trâ nul Sinițki, de profesie autor de rebusuri, ș edea ı̂n odaia sa ș i,
privind cu ochi sticloș i tavanul, compunea o ș aradă avâ nd la bază
cuvâ ntul la modă "industrializare".
Sinițki avea ı̂nfă țiș area unui gnom. De obicei, zugravii desenează
asemenea gnomi pe irmele magazinelor de umbrele. Gnomii de pe
irme au tichii roș ii pe cap ș i fac prietenos cu ochiul trecă torilor,
ı̂mbiindu-i parcă să cumpere câ t mai repede o umbrelă de mă tase sau
un baston cu mă ciulie de argint ı̂n formă de cap de câ ine. Barba lungă ,
gă lbuie, a lui Sinițki cobora pâ nă sub masă , ı̂n coș ul de hâ rtii.
— Industrializarea, ș optea el amă râ t, miș câ nd din buzele lui
bă trâ neș ti ș i palide ca niș te chiftele nepră jite.
Ș i ı̂mpă rți cuvâ ntul ı̂n particule cum se obiș nuieș te la ș arade:
— Indus… Tri… Ali... Za... Rea.
Totul era ı̂n perfectă regulă . Sinițki vedea deja efectul acestei
ș arade ingenioase, cu un conținut plin de miez, uș oară de citit ș i greu de
ghicit. Il ı̂ncurca numai particula Za.
"Ce explicație să dau la Za? se gâ ndea chinuindu-se bă trâ nul. Ei, aș
putea să -l transform ı̂n Zar ș i Ea ș i ar ieș i perfect, dar Zar e
antiideologic.
După ce se fră mâ ntă vreo jumă tate de oră , Sinițki hotă rı̂ că
dezlegarea sfâ rș itului va veni de la sine ș i se apucă de lucru.
Incepu să -ș i scrie poemul pe o foaie ruptă dintr-un registru
contabil cu inscripția "Debit".
Pe uș a albă cu geamuri a balconului se vedeau salcâ mii ı̂n loare,
acoperiș urile peticite ale caselor ș i dunga de la albastrul tare al mă rii, ı̂n
zare. Amiaza ı̂nvă luia oraș ul Cernomorsk ı̂ntr-o pâ clă ierbinte.
Bă trâ nul se mai gâ ndi puțin ș i aș ternu pe hâ rtie primele versuri:

Prima parte poartă pe capul ei turban,

Și-are reședința în Orientul...

— Ș i-are reș edința ı̂n Orientul... repetă bă trâ nul satisfă cut.
Ii plă cuse ceea ce compusese, dar ı̂i era greu să gă sească cuvâ ntul
cu rimă la "turban" ș i care să meargă cu "Orientul". Rebusistul se
plimba prin odaie scă rpinâ ndu-se ı̂n barbă . Deodată , ı̂i veni inspirația ș i
scrise:

Prima parte poartă pe capul ei turban

Și în su let, veșnic, credință de brahman.

Cu urmă toarele două particule rezolvă uș or:

Partea doua arat-o întreită parte

Și a treia se a lă într-o vestită carte'
Unde e eroul unei povești cu hoți
Care ne-a fost spusă când eram țânci cu toți...

Obosit de acest ultim efort, Sinițki se lă să pe speteaza scaunului ș i

ı̂nchise ochii. Implinise ș aptezeci de ani. Cincizeci de ani din aceș ti
ș aptezeci compusese rebusuri, ș arade, ghicitori ș i anagrame, dar
niciodată nu-i venise venerabilului rebusist atâ t de greu să lucreze ca
acum.
Ră mă sese ı̂n urma vieții, nu avea deloc nivel politic ș i concurenții
tineri i-o luau uș or ı̂nainte. Aceș tia aduceau la redacție probleme cu o
orientare ideologică atâ t de impresionantă , ı̂ncâ t, citindu-le, bă trâ nul
plâ ngea de invidie. Cum ar i putut el, bună oară , să compună o
problemă ca aceasta:

PROBLEMA —ARITMOID
Avem trei gări: Vorobiovo, Gracevo și Drozdovo, cu un număr egal de
funcționari, iecare. In gara Drozdovo, sunt de șase ori mai puțini
comsomoliști decât în celelalte două luate la un loc, iar în gara Vorobiovo,
doisprezece membri de partid mai mult decât în gara Gracevo, unde
numărul celor fără partid e mai mare cu șase decât în primele două. Câți
funcționari avem în iecare gară și care e, dintre ei, numărul membrilor
de partid și al comsomoliștilor?

Trezindu-se din gâ ndurile sale amare, bă trâ nul luă o altă ilă cu
mențiunea "Debit", dar, câ nd să ı̂nceapă a scrie, intră ı̂n odaie o fată cu
pă rul scurt, ud, ș i cu un costum de baie negru pe umă r.
Fata ieș i ı̂n tă cere pe balcon, atâ rnă costumul jilav pe balustrada
scorojită ș i se uită ı̂n jos. In curtea să ră că cioasă , pe care o cunoș tea de
atâ ția ani, ză ceau aceleaș i lă zi sparte, se plimbau aceiaș i cotoi murdari
de că rbune, ș i un tinichigiu repara o gă leată , fă câ nd un zgomot infernal.
La parter niș te gospodine vorbeau despre câ t de grea e viața.
Fata auzea aceste discuții pentru a nu ș tiu câ ta oară , pe iecare
cotoi ı̂l ș tia pe nume, iar tinichigiul ı̂i fă cea impresia că stă ș i repară
gă leata aceea de ani de zile. Zosia Sinițkaia se ı̂ntoarse ı̂n odaie.
— Ideologia asta mi-a mâ ncat su letul, ı̂l auzi ea pe bunicu-să u
bombă nind, ș i ce ideologie poate să existe ı̂n domeniul rebusurilor?
Rebusurile... Zosia aruncă o privire asupra mâ zgă liturilor de pe foaia de
hâ rtie a bă trâ nului ș i să ri imediat cu gura:
— Ce-ai scris aici? Ce-i asta? "Ș i ı̂n su let, veș nic, credință de
brahman"? De ce-ai introdus credința? Doar tu ai spus că nu se mai
primesc la redacție rebusuri cu trimiteri la religie.
Sinițki ră mase cu gura că scată . Strigâ nd: "Unde vezi credință,
unde? N-am vorbit de nici o credință", el ı̂și puse, cu mâ inile
tremurâ nde, ochelarii de modă veche pe nas ș i reciti cele scrise pe ila
de hâ rtie.
— Aș a e, fă cu el trist. Este... Iar am sfeclit-o. Ș i ce pă cat! Am avut o
rimă atâ t de frumoasă .
— Pune, ı̂n loc de "credință", "să mâ nță", ı̂l sfă tui Zosia. Dar Sinițki,
speriat, refuză "să mâ nța".
— Iese ceva rasial. Ș tiu eu. Am mai pă țit. Of, ce mă fac, Zosenka?
Zosia se uită indiferentă la bunicul ei ș i-i zise s-o ia de la capă t.
— Oricum, n-ai explicat de-ajuns partea a doua, spuse ea.
— Am mai pă țit, ı̂și urmă bă trâ nul gâ ndul, ș i tot n-am ı̂nvă țat. Iți
aduci aminte de ș arada mea cu "pani icație"? ı̂mpă rțisem cuvâ ntul ı̂n
"pani- i-caț" ș i "ie". Ș i câ nd am ajuns la "caț", am scris:
"Iar cea de-a treia parte, ca s-o gă siți, nu-i greu: ea reprezint-adesea
un nume de evreu". Nu mi-au primit 'ș arada. Mi-au spus: "E slabă , nu
merge". Ș i cum iar am ı̂ncurcat-o.
 Ș i bă trâ nul, dâ nd la o parte ș arada, ı̂ncepu să compună un rebus
mare cu o solidă orientare ideologică . In primul rind, desenă cu
creionul un lup care ținea ı̂n bot un T, mare ș i masiv ca o dublă
spâ nzură toare. Lucrul ı̂ncepu să meargă .
Zosia se apucă să pună masa. Se miș ca mereu ı̂ntre bufetul cu
geamuri de cristal ș i masă , aducâ nd tacâ murile. Mai ı̂ntâ i o supieră de
faianță cu urechile sparte, apoi niș te farfurii cu ș i fă ră loricele, pe urmă
niș te furculițe ı̂ngă lbenite ș i chiar o compotieră , deș i pentru masă nu
era pregă tit nici un fel de compot.
In general, familia Sinițki stă tea prost cu inanțele. Rebusurile ș i
ș aradele aduceau ı̂n casă mai mult emoții decâ t bani. Pensiunea, pe care
bă trâ nul rebusist o oferea câ torva cetă țeni dintre cunoș tințele lui ș i
care reprezenta principalul capitol de venituri al familiei, mergea ș i ea
prost. Podvı̂soțki ș i Bomze plecaseră ı̂n concediu. Stulian se ı̂nsurase cu
o grecoaică ș i ı̂ncepuse să mă nâ nce acasă , iar Pobiruhin fusese
"comprimat" conform punctului 2, din instituția unde lucra, ș i, de
emoție, ı̂și pierduse pofta de mâ ncare ș i renunțase la mese. Acum
umbla prin oraș , ı̂și oprea cunoscuții ș i rostea aceeaș i frază , plină de
sarcasm ascuns: "Ați auzit ultima noutate? Am fost dat afară conform
punctului 2". Unii ı̂i ră spundeau compă timitor: "Frumos ne-au mai
aranjat Marx ș i Engels ă ș tia!" Alții ı̂nsă nu-i ră spundeau nimic, se uitau
pieziș la el ș i treceau repede mai departe, bă lă bă nindu-ș i servietele. In
cele din urmă , dintre toți care mâ ncau la pensiune ră mase unul singur,
dar nici acesta nu mai plă tise de o să ptă mâ nă , susținâ nd că s-a ı̂ntâ rziat
cu leafa.
Dâ nd supă rată din umeri, Zosia se duse la bucă tă rie, iar câ nd se
ı̂ntoarse, gă si la masă pe ultimul pensionar: Alexandr Ivanovici Koreiko.
In afara serviciului, Alexandr Ivanovici nu pă rea a i un om s ios ș i
umil. Totuș i, prudența i se citea ı̂ntotdeauna pe igură . De data aceasta,
examina foarte grav noul rebus al lui Sinițki. Printre alte desene
misterioase, era unul reprezentâ nd un cer, un peș te fă ră cap ș i un picior
stingher, desculț , cu degetul gros foarte precis reliefat ı̂n dreapta.
Rebusul se ı̂ncheia cu o lumâ nare topită .
 — Iți va i greu să dezlegi rebusul ă sta, ı̂i spunea Sinițki lui Koreiko,
plimbâ ndu-se ı̂n jurul lui. O să trebuiască să te că zneș ti mult la el!
— O să cam trebuiască , o să cam trebuiască , ră spunse Koreiko
batjocoritor. Numai lupul mă ı̂ncurcă . Ce-i cu lupul ă sta? Aha! Am
ı̂nțeles! Gata! "Prin luptă iecare-ș i cucereș te dreptul să u"?
— Exact, fă cu dezamă git bă trâ nul. Cum l-ai dezlegat aș a de repede?
Ai ı̂ntr-adevă r aptitudini. Se vede imediat contabilul de categoria ı̂ntâ i.
— Categoria a doua, ı̂l corectă Koreiko. Pentru ce ai compus
rebusul? Pentru presă ?
— Da, pentru presă . Degeaba l-ai fă cut, zise Koreiko, uitâ ndu-se
curios la ciorba deasupra că reia pluteau stele de gră sime ca niș te
medalii de aur. Ciorba asta avea ceva deosebit, ceva piept acoperit cu
sclipitoare decorații. "Prin luptă ı̂ți cucereș ti dreptul" este o lozincă a
socialiș tilor revoluționari. N-o să meargă ı̂n presă .
— Of, Dumnezeule! gemu bă trâ nul. Maică Precistă ! Iar am ı̂ncurcat-
o. Auzi, Zosenka, iar am greș it. Ce să fac acum?
Amâ ndoi ı̂ncepură să -l liniș tească . După ce mâ ncă ı̂n pripă ,
bă trâ nul se sculă , ı̂și strâ nse tot ce-a compus ı̂ntr-o să ptă mâ nă , ı̂și puse
o pă lă rie de pai ca pentru cai ș i spuse:
— Ei, Zosenka, mă duc la Molodiojnîie vedomosti. Mi-e cam teamă
pentru algebroid, dar cred că o să fac acolo rost de ceva bani.
La revista comsomolistă Molodiojnîie vedomosti rebusurile
bă trâ nului erau de foarte multe ori respinse ș i i se aduceau reproș uri că
e ı̂napoiat, totuș i, nu se purtau ră u cu el ș i această revistă era singurul
loc de unde-i venea un pâ râ iaș subțirel de bă niș ori. Sinitki luă cu el o
ș aradă care ı̂ncepea cu vorbele: "Partea ı̂ntâ i de v-adâ nciți, Pe fundul
mă rii o gă siți", două logogrife colhoznice ș i un algebroid ı̂n care, prin
ı̂nmulțiri ș i ı̂mpă rțiri foarte complicate, se demonstra superioritatea
puterii sovietice față de oricare altă putere.
După ce rebusistul plecă , Alexandr Ivanovici ı̂ncepu să se uite
ı̂ncruntat la Zosia. La ı̂nceput, Alexandr Ivanovici lua masa la Sinitki,
iindcă la el se mâ nca ieftin ș i bine. In afară de aceasta, ı̂și propusese ca
normă principală de conduită să nu uite nici o clipă că e un mic
funcționar ș i ı̂i plă cea să vorbească despre greută țile vieții ı̂ntr-un oraș
mare, câ nd ai o leafă de mizerie. De câ tva timp ı̂nsă , prețul ș i gustul
meselor luate la Sinitki pierduseră pentru el semni icația abstractă pe
care le-o dă dea. Dacă i s-ar i cerut ș i ar i putut s-o facă fă ră să ie
nevoit să se ferească de ochii lumii, ar i plă tit pentru o masă nu ș aizeci
de copeici, ca acum, ci trei sau chiar cinci mii de ruble.
Alexandr Ivanovici, sihastrul care se tortura cu bună ș tiință,
purtâ nd că tuș e inanciare, el, omul care-ș i interzisese să se atingă de
orice costă mai scump de cincizeci de copeici ș i care, de frică de a nu-ș i
pierde milioanele, nu-ș i putea permite să cheltuiască pe față nici o sută
de ruble, se ı̂ndră gostise cu toată pasiunea de care e ı̂n stare un om tare,
aspru ș i ı̂nră it de o aș teptare fă ră de sfâ rș it.
Astă zi se hotă râ se, ı̂n ine, să declare Zosiei sentimentele sale ș i să -i
ofere mâ na ı̂n care bă tea un puls mic ș i meschin ca un dihor, ș i inima sa,
ı̂nrobită .
— Da, zise el, asta e situația, Zosia Viktorovna.
După ce fă cu această comunicare, cetă țeanul luă de pe masă o
scrumieră pe care scria lozinca prerevoluționară : "Bă rbate, nu-ți supă ra
nevasta!" ș i ı̂ncepu s-o examineze cu adâ ncă luare-aminte.
Trebuie să facem aici o paranteză ș i să ară tă m că nu există pe lume
fată care să nu ș tie cel puțin cu o să ptă mâ nă ı̂nainte că i se va face o
declarație. De aceea, Zosia Viktorovna oftă preocupată , oprindu-se ı̂n
fața oglinzii. Avea alura sportivă pe care o că pă taseră ı̂n ultimii ani toate
fetele frumoase. După ce veri ică acest lucru, se aș eză ı̂n fata lui
Alexandr Ivanovici ș i se pregă ti să -l asculte. Dar Alexandr Ivanovici nu
mai zise nimic. Nu cunoș tea decâ t două roluri: pe cel de funcționar ș i pe
cel de milionar clandestin. Un al treilea rol nu cunoș tea.
— Ai auzit ultima noutate? ı̂ntrebă Zosia. Pobiruhin a fost
comprimat.
— Ș i la noi au ı̂nceput comprimă rile, ră spunse Koreiko. O să zboare
mulți. De pildă , Lapidus-junior. De altfel, ș i Lapidus-senior e un
pă că tos...
In acest moment, Koreiko ı̂și dă du seama că o ia pe tonul
funcționarului să rac ș i se lă să cuprins de ı̂ngâ ndurare — o ı̂ngâ ndurare
apă să toare ca de plumb.
 — Da, da, zise el, tră ieș ti aș a, ı̂n singură tate, fă ră să cunoș ti nici o
bucurie.
— Ce să cunoș ti? prinse su let Zosia.
— Fă ră să cunoș ti ataș amentul unei femei, rosti Koreiko cu o voce
sugrumată .
Nemaică pă tâ nd nici un sprijin de la Zosia, el ı̂și dezvoltă ideea.
E deja bă trâ n. Adică , nu propriu-zis bă trâ n, dar nu mai e tâ nă r. Ș i
nu atâ t că nu mai e tâ nă r, dar vremea trece, anii se duc, zboară . Ș i fuga
aceasta a timpului abate asupra lui tot felul de gâ nduri. Despre
că să torie, de pildă . Greș it s-ar crede despre el că ar i nu ș tiu cum ș i nu
ș tiu mai cum. Ba, câ nd te gâ ndeș ti bine, nu-i deloc de aruncat. Nu face
nimă nui nici un ră u. Oamenii ar trebui să -l compă timească . Are chiar
impresia că ar putea i iubit. Nu e un il izon ca alții ș i nu-i place să
arunce vorbe ı̂n vâ nt. De ce o anumită fată nu s-ar mă rita cu el? După ce
ı̂și exprimă sentimentele ı̂ntr-o formă atâ t de s ioasă , Alexandr
Ivanovici se uită pă trunză tor la Zosia.
— Ș i, ı̂ntr-adevă r, s-ar putea să -l comprime pe Lapidus-junior?
ı̂ntrebă nepoata rebusistului.
Ș i fă ră a mai aș tepta ră spunsul, trecu la fondul chestiunii.
Ințelege totul perfect de bine. Timpul trece, ı̂ntr-adevă r, ı̂ngrozitor
de repede. Parcă ieri a avut nouă sprezece ani, acum are două zeci ș i
peste un an o să aibă două zeci ș i unu. Ea n-a crezut niciodată că
Alexandr Ivanovici ar i nu ș tiu cum ș i nu ș tiu mai cum. Dimpotrivă , a
fost ı̂ntotdeauna ı̂ncredințată că e un om de treabă . Mai de treabă decâ t
mulți alții. Ș i desigur că merită să -i meargă toate din plin. Dar tocmai
acum ea caută ceva, ce anume, nu ș tie nici ea. Aș a că , ı̂n momentul de
față nu poate să se mă rite. Ș i apoi, ce fel de viață ar putea să ducă
ı̂mpreună ? Ea, cu că ută rile ei, el — ca să vorbim cinstit ș i sincer — cu
numai patruzeci ș i ș ase de ruble pe lună . Ș i apoi, deocamdată ea ı̂ncă
nu-l iubeș te, ceea ce, lă sâ nd celelalte de o parte, este foarte important.
— Care patruzeci ș i ș ase de ruble? exclamă deodată Alexandr
Ivanovici cu o voce de tunet, sculâ ndu-se ı̂n picioare. Eu am... eu...
Dar nu mai spuse nimic. Se speriase. Incepea rolul de milionar ș i
aceasta nu se putea termina decâ t cu pieirea lui. De spaimă se ș i
ı̂ndepă rtă de ochiul dracului ș i prinse a bâ lbâ i că fericirea nu stă ı̂n
bani. Dar câ nd să intre mai adâ nc ı̂n acest subiect, se auzi de afară un
gâ lgâ it. Zosia ieș i repede pe coridor. Dă du peste bunicul ei care stă tea
cu pă lă ria lui mare de pai, cu bumburuțe lucind ca cristalele, ș i nu
ı̂ndră znea să intre. De amă ră ciune, barba i se ră s irase ca o mă tură .
— Cum de te-ai ı̂ntors aș a de repede? strigă Zosia. Ce s-a
ı̂ntâ mplat?
Bă trâ nul ı̂și ridică spre ea ochii plini de lacrimi.
Speriată , ea ı̂l cuprinse de umerii numai oase ș i-l trase repede ı̂n
odaie. Timp de o jumă tate de oră , Sinițki ză cu pe canapea tremurâ nd.
După multe rugă minți, bunicul ı̂ncepu să povestească .
Totul mersese de minune. Ajunsese cu bine la redacția revistei
Molodiojnîie vedomosti.
Acolo, ș eful secției Exerciții mintale îl primise foarte politicos.
— Mi-a dat mâ na, Zosenka, suspină bă trâ nul. Mi-a zis: ia loc,
tovară ș e Sinițki. Ș i apoi mi-a dat cu leuca ı̂n cap. Mi-a spus că secția lor
se des iințează . Le-a venit un nou redactor-ș ef, care a declarat că
cititorii nu mai au nevoie de exerciții mintale, ci le trebuie, Zosenka, o
secție specială pentru jocul de dame. Ș i ce-o să ie acum, l-am ı̂ntrebat
eu. Nimic, mi-a spus el. Materialul dumitale n-o să intre ș i asta-i tot. Ș i
unde pui că mi-a lă udat ș arada cum nici nu poți să -ți ı̂nchipui. Mi-a spus
că sunt niș te versuri ca ale lui Puș kin, ı̂n special pasajul: "Partea-ntâ i de
v-adâ nciți, Pe fundalul mă rii o gă siți, Ș i de că utați profund Dați de-a
doua, tot la fund."
Bă trâ nul rebusist mai tremură ı̂ndelung pe canapea, plâ ngâ ndu-se
de presiunea apă să toare a ideologiei sovietice.
— Iar o dramă ! exclamă Zosia.
Apoi ı̂și arboră pă lă ria ș i porni spre uș ă. Alexandr Ivanovici se luă
după ea, deș i ı̂și dă dea seama că n-ar i trebuit s-o facă .
Pe stradă , Zosia ı̂l luă pe Koreiko la braț .
— O să im totuș i prieteni, nu-i aș a?
— Ar i mai bine dacă te-ai mă rita cu mine, mormă i sincer Koreiko.
In fața gheretelor de ră coritoare se ı̂mbulzeau tineri fă ră pă lă rii ș i
cu că mă ș i albe, cu mâ necile su lecate pâ nă peste coate. Pe rafturi se
vedeau sifoanele albastre cu capiș oane metalice. Ș i ı̂n față, aș ezați pe un
suport rotativ, cilindri ı̂nalți de sticlă plini cu sirop care dă deau gheretei
un aer sclipitor de farmacie. Niș te persani cu fețe triste pră jeau nuci pe
că rbuni, atră gâ nd cu mirosul lor pe cei ieș iți la plimbare.
— Aș vrea să mă duc la cinematograf, spuse Zosia alintâ ndu-se. Aș
vrea nuci cojite ș i sirop cu sifon.
Koreiko ar i fost gata să facă pentru Zosia orice. Ar i fost chiar
hotă râ t să rupă puțin cu comportarea lui conspirativă ș i să cheltuiască
pâ nă la vreo cinci ruble pentru un chef. Avea ı̂n momentul acela ı̂n
buzunar, ı̂ntr-o cutie plată de tablă ı̂n care ı̂nainte fuseseră țigă ri
“Kaukaz”, zece mii de rable ı̂n hâ rtii de câ te 250 de ruble iecare. Dar
chiar dacă ar i ı̂nnebunit ș i s-ar i hotă râ t să scoată la lumină una din
bancnote, oricum nu i-ar i putut-o schimba la nici un cinematograf.
— S-a ı̂ntâ rziat cu plata salariului, spuse el complet disperat. Ni se
plă teș te foarte neregulat.
Abia rosti aceste cuvinte ș i din mulțimea celor ce se plimbau se
desprinse un tâ nă r cu niș te sandale minunate pe piciorul gol ș i o salută
pe Zosia cu brațul ı̂n aer.
— Salut, salut, spuse el. Am două bilete de favoare la cinematograf.
Vrei să mergi? Hotă ră ș te-te imediat.
Ș i tâ nă rul cu sandalele superbe dispă ru cu Zosia sub irma ș tearsă
a cinematografului "Incotro-ți porți paș ii" fost "Quo vadis".
In noaptea aceea, funcționarul milionar nu dormi acasă . Cutreieră
oraș ul pâ nă ı̂n zori, uitâ ndu-se cu o privire ixă la pozele din vitrinele
fotogra ilor, unde se vedeau prunci ı̂n pielea goală , scormonind cu
picioruș ele pietriș ul din parc; cu aceeaș i privire ixă contemplă
pră pastia ı̂ntunecoasă a portului, unde vapoare invizibile ı̂și
transmiteau unul altuia semnale, unde ră sunau luieră turile milițienilor
ș i ochiul roș u al farului ı̂și urma rotirea.
— Blestemată țară ! bombă nea Koreiko. Ț ară ı̂n care un milionar
nu-ș i poate duce logodnica la cinema.
Acum i se pă rea că Zosia ı̂i ș i este logodnică .
Spre dimineață, Alexandr Ivanovici, galben de nesomn, ajunse la
marginea oraș ului. Pe câ nd trecea pe strada Basarabskaia, auzi niș te
sunete de claxon. Uimit, se opri.
Din deal cobora drept spre el un automobil galben. La volan ș edea
ı̂ncovoiat un ș ofer obosit, cu o scurtă de piele. Ală turi de el moțăia un
tâ nă r lat ı̂n umeri, ținâ nd aplecat ı̂ntr-o parte capul pe care purta o
cască colonială cu gă urele. Pe pernele din fund stă teau tolă niți alți doi
pasageri: un pompier ı̂n uniformă completă de gală ș i un bă rbat cu o
igură de atlet, care purta un chipiu de marinar cu fundul alb.
— Salută m pe primul locuitor al Cernomorskului! strigă Ostap,
câ nd, duduind ca un tractor, maș ina ajunse ı̂n dreptul lui Koreiko. Bă ile
calde cu apă de mare mai există ? Teatrul oraș ului e deschis?
Cernomorskul a fost, sau ı̂ncă nu, declarat porto-franco?
Dar Ostap nu primi nici un ră spuns. Kozlevici apă să pe accelerație
ș i "Antilopa" ı̂l ı̂necă pe primul locuitor al Cernomorskului ı̂ntr-un nor
de fum albă strui.
— Ei, spuse Ostap lui Balaganov care se trezise, ș edința continuă .
Adu-l ı̂ncoace pe Rockefeller-ul dumitale clandestin, să ți-l dezbrac pe
loc. Of, m-am să turat de atâ ția prinți ș i cerș etori!
Partea a doua CEI DOI MAEȘTRI

CAPITOLUL X TELEGRAMA FRAȚILOR KARAMAZOV

De câ tva timp, milionarul clandestin simțea ațintită asupra lui
atenția neobosită a cuiva. La ı̂nceput, n-ar i putut spune nimic precis.
Doar că -i dispă ruse sentimentul acela obiș nuit ș i liniș titor de a se ș ti
singur. Apoi ı̂nsă , ı̂ncepură să apară simptoame mai ı̂ngrijoră toare.
Intr-o zi, pe câ nd Koreiko mergea ca de obicei cu pasul să u mă surat
la serviciu, chiar lâ ngă "Hercules" fu oprit de un cerș etor obraznic cu un
dinte de aur. Că lcâ nd pe ș ireturile de la indispensabili, care ı̂i atâ rnau la
spate, cerș etorul ı̂l prinse pe Alexandr Ivanovici de braț ș i mormă i
repede:
— Dă -mi un milion, dă -mi un milion, dă -mi un milion! După aceea,
cerș etorul scoase o limbă groasă ș i murdară ș i ı̂ncepu să aiureze. Era un
cerș etor obiș nuit, pe jumă tate idiot, cum se ı̂ntâ lnesc adesea ı̂n oraș ele
din sud. Totuș i, Koreiko se simți tare tulburat câ nd veni sus, ı̂n biroul
să u de la serviciul inanciar.
După această ı̂ntâ lnire ı̂ncepură să se petreacă tot soiul de
dră covenii.
Intr-o noapte, la ora trei, Alexandr Ivanovici fu trezit din somn de o
telegramă . Clă nțănind din dinți de frigul care ı̂l apucase dâ ndu-se jos
din patul cald ı̂n ră coarea zorilor, milionarul desfă cu depeș a ș i citi:
"Schimbată față contesa fuge iaz."
— Care contesă ? ș opti buimac Koreiko, stâ nd cu picioarele goale pe
coridor.
Dar nu-i ră spunse nimeni. Poș taș ul plecase. In gră dinița din curte
niș te porumbei gungureau pă timaș . Ceilalți locatari dormeau. Alexandr
Ivanovici suci ș i ı̂nvâ rti telegrama pe o parte ș i pe alta. Da, adresa era
exactă . Numele la fel. "Alexandr Koreiko Malaia Kasatelnaia 16.
Schimbată față contesa fuge iaz."
Alexandr Ivanovici nu pricepu nimic, dar se neliniș ti atâ t de tare,
ı̂ncâ t arse telegrama la lacă ra lumâ nă rii.
In aceeaș i zi, la ora ș aptesprezece ș i treizeci ș i cinci de minute, sosi
a doua telegramă : "Ș edința continuă stop un milion de să rută ri."
Alexandr Ivanovici pă li de furie ș i rupse telegrama bucă ți-bucă țele.
Dar ı̂n aceeaș i noapte mai primi ı̂ncă două telegrame fulger.
Prima: "Incă rcați portocalele butoaie frații Karamazov."
Ș i a doua: "Spart gheața stop parada o comand eu."
După aceasta i se ı̂ntâ mplă lui Alexandr Ivanovici ceva foarte
neplă cut la serviciu. Rugat de Cevajevskaia să ı̂nmulțească ı̂n gâ nd nouă
sute optzeci ș i cinci ori treisprezece, greș i, ceea ce nu i se mai
ı̂ntâ mplase niciodată ı̂n viața. Dar acum nu-i mai ardea de exerciții
aritmetice. Telegramele acelea tră snite nu-i mai ieș eau din cap.
— In butoaie, ș optea el, privindu-l ix pe bă trâ nul Kukuș kind. Frații
Karamazov. Curată porcă rie!
Că uta să se liniș tească cu gâ ndul că e vorba de glumele nevinovate
ale unor prieteni, dar fu nevoit să abandoneze repede această ipoteză .
Nu avea prieteni. Câ t despre colegii de birou, aceș tia erau oameni
serioș i care ı̂și permiteau glume numai o dată pe an: de 1 aprilie. De
altfel, chiar ș i ı̂n această zi a farselor amuzante, a pă că lelilor nevinovate,
fă ceau veș nic aceeaș i glumă sinistră : bă teau la maș ină o scrisoare falsă
de concediere a lui Kukuș kind ș i i-o puneau pe birou. Ș i de ș apte ani ı̂n
ș ir, bă trâ nul ı̂și ducea repede, de iecare dată , mâ na la inimă , ceea ce-i
amuza grozav pe toți. In afară de asta, ei nu erau bogați, ca să -ș i permită
să trimită telegrame.
După telegrama ı̂n care Cetă țeanul necunoscut ı̂nș tiința că parada o
va comanda el ș i nimeni altcineva, veni o perioadă de liniș te. Alexandr
Ivanovici nu mai fu tulburat timp de trei zile.
Incepuse chiar să se obiș nuiască cu ideea că tot ce se ı̂ntâ mplase
nu-l priveș te, câ nd iată că -i sosi un plic gros, recomandat. El cuprindea
o carte intitulată Rechinii capitaliști, cu subtitlul: "Biogra ii ale
milionarilor americani."
Altă dată , Koreiko ar i cumpă rat ș i singur o carte atâ t de
interesantă , dar acum se strâ mbă de groază . Prima frază era subliniată
cu creion albastru ș i suna astfel: "Toate marile averi din zilele noastre
au fost strâ nse prin mijloace dintre cele mai necinstite."
Pentru orice eventualitate, Alexandr Ivanovici hotă rı̂ să ı̂ntrerupă
deocamdată vizitele la gară , unde ı̂și avea scumpa lui valiză . Era extrem
de neliniș tit.
— Principalul este să provoci derută ı̂n lagă rul inamic, spunea
Ostap, plimbâ ndu-se prin odaia sa spațioasă de la hotelul “Karlsbad”.
Duș manul trebuie să -ș i piardă echilibrul su letesc. Acest lucru nu e
chiar atâ t de greu de fă cut. In de initiv, oamenii se sperie cel mai mult
de ceea ce nu ı̂nțeleg. Ș i eu am fost câ ndva un mistic individualist ș i
ajunsesem ı̂ntr-o asemenea stare, ı̂ncâ t oricine ar i putut să mă sperie
cu un simplu pumnal inlandez. Da, da. Câ t mai multe lucruri de
neı̂nțeles. Sunt convins că ultima mea telegramă : "Ală turi de tine ı̂n
toate gâ ndurile mele", i-a produs omului nostru o impresie zguduitoare.
Toate acestea sunt un fel de superfosfat, ı̂ngră ș ăminte. Lasă -l să se
neliniș tească ! Victima trebuie obiș nuită cu ideea că va i nevoită să dea
bani. Ea trebuie dezarmată din punct de vedere moral, trebuie ı̂nă buș ite
ı̂n ea instinctele reacționare de proprietate.
 După ce rosti acest discurs, Bender se uită sever la subalternii să i.
Balaganov, Panikovski ș i Kozlevici ș edeau cuviincios ı̂n fotolii roș ii de
pluș , cu franjuri ș i ciucuri. Se simțeau intimidați. Ii ză pă cea viața, pe
picior mare, pe care o ducea comandorul, după cum ı̂i tulburau
lambrechinele aurite, covoarele ı̂n culori vii de chimicale ș i gravura
Cristos în mijlocul poporului.
Tră seseră tustrei ș i cu "Antilopa" patru la un han ș i veneau la hotel
numai ca să primească instrucțiuni.
— Panikovski, spuse Ostap, ai avut sarcina să te ı̂ntâ lneș ti astă zi,
pentru a doua oară , cu clientul nostru ș i să -i ceri un milion, ı̂nsoțind
această cerere cu un râ s de idiot.
— De cum m-a vă zut, a trecut pe trotuarul celă lalt, ră spunse
Panikovski, ı̂ncâ ntat de sine.
— Bine. Inseamnă că totul merge cum trebuie. Clientul ı̂ncepe să ie
nervos. Acum trece de la nedumerirea tâ mpă la frica fă ră motiv. Sunt
convins că noaptea sare din pat ș i geme de ți-e mai mare mila: "Mamă ,
mamă ". Incă puțin, o pică tură , o ultimă atingere de penel ș i va i mort,
copt. Se va duce plâ ngâ nd la bufet ș i va scoate de acolo farfurioara cu
chenar albastru...
Ostap ı̂i fă cu cu ochiul lui Balaganov. Balaganov ı̂i fă cu cu ochiul lui
Panikovski. Panikovski ı̂i fă cu cu ochiul lui Kozlevici ș i, deș i cinstitul
Kozlevici nu pricepuse absolut nimic, ı̂ncepu, la râ ndul lui, să clipească ;
ș i nu numai cu un singur ochi, ci cu amâ ndoi. Amicalele semne cu ochiul
continuară ı̂ncă multă vreme ı̂n camera de la hotelul “Karlsbad”, ı̂nsoțite
de râ sete, plescă ituri cu limba ș i chiar de hâ țâneli ı̂n fotoliile roș ii de
pluș .
— Destul cu veselia, porunci Ostap. Deocamdată farfurioara cu
bani se a lă ı̂n mâ inile lui Koreiko, dacă , ı̂ntr-adevă r, această farfurioară
miraculoasă există .
După aceste cuvinte, Bender ı̂i expedie pe Panikovski ș i Kozlevici la
han, poruncindu-le ca "Antilopa" să ie gata de plecare ı̂n orice moment.
— Aș adar, Ș ura, spuse el, câ nd ră mase singur cu Balaganov, de
telegrame nu mai e nevoie. Munca pregă titoare poate i considerată ca
 iind terminată . Incepe lupta activă . Ne ducem acuș ica să -l vedem pe
prețiosul nostru vițeluș ı̂ndeplinindu-ș i obligațiile de serviciu.
Că utâ nd să meargă la umbra difuză a salcâ milor, frații de lapte
ı̂ntru acelaș i tată trecură prin gră dina oraș ului, unde jerba groasă a unei
fâ ntâ ni arteziene se ı̂ndoia ca o lumâ nare, trecură pe lâ ngă câ teva
beră rii cu vitrine de cristal ș i se opriră ı̂n colțul stră zii Mehring. Niș te
loră rese cu fețe roș ii ca de marinari ı̂și scă ldau marfa delicată ı̂n
lighene smă lțuite. Asfaltul, ı̂ncins de soare, sfâ râ ia sub picioare. Dintr-o
lă ptă rie cu pereții că ptuș iți cu plă ci albastre de faianță ieș eau câ țiva
cetă țeni, ș tergâ ndu-ș i ı̂n mers buzele mâ njite de che ir.
Literele groase ca niș te macaroane de lemn aurit care alcă tuiau
cuvâ ntul "Hercules" sclipeau atră gă tor. Razele soarelui sclipeau ș i ele ı̂n
geamurile uriaș e ale uș ii turnante. Ostap ș i Balaganov intrară ı̂n hol ș i
se amestecară ı̂n mulțimea de oameni preocupați.

CAPITOLUL XI PERSONALUL DE LA "HERCULES"

Oricâ t se stră duiau ș e ii ce se schimbau des la conducerea lui
"Hercules" să facă să dispară din clă dire izul de hotel, nu izbuteau ș i
pace. Oricâ t ı̂ncercau administratorii să acopere vechile inscripții, ele
tot ieș eau la suprafață. Ba vedeai la secția comercială cuvâ ntul
"Separeuri", ba ı̂ntreză reai, pe uș a de sticlă mată a biroului unde lucrau
dactilografele, inscripția "Madamă de serviciu", ba apă rea pe pereți câ te
o mâ nă cu ară tă tor de aur, ı̂ndreptat spre o irmuliță cu textul francez
"Pour dames" etc. Cu un cuvâ nt, se simțea hotelul ı̂n toate ș i peste tot.
Funcționarii mai mă runți lucrau ı̂n camerele de câ te o rublă pe
noapte, de la etajul trei, unde tră geau pe vremuri preoții de țară , veniți
la congresele eparhiale sau comis-voiajorii de mâ na a doua, cu
mustă cioare ă la Varș ovia. Acolo mai mirosea ı̂ncă ș i acum a sudoare de
subsuori ș i mai erau instalate niș te lavoare roz, din tablă . In camerele
mai buniș oare, unde stă teau altă dată regii biliardului ș i artiș tii
dramatici din provincie, se instalaseră ș e ii de secții, ajutoarele lor ș i
administratorul. In odă ile acestea era ceva mai frumos: existau
garderobe cu oglinzi, iar pe jos — linoleum roș u. In camerele luxoase,
cu baie ș i alcovuri, se stabiliseră ș e ii cei mari. In bă ile albe erau
depozitate dosarele, iar ı̂n alcovurile ı̂ntunecoase atâ rnau diagrame ș i
scheme, care ară tau plastic structura de la "Hercules", precum ș i
legă turile sale cu unită țile din regiunile periferice. Aici se pă straseră
idioatele canapeluțe aurite, covoarele ș i noptierele cu plă ci de
marmură . In unele alcovuri se a lau chiar niș te paturi mari, cu tă bliile
nichelate ș i cu bile, pe care, de asemenea, domneau dosare ș i ză cea
corespondența, ceea ce prezenta o mare comoditate, că ci astfel aveai
ı̂ntotdeauna hâ rtiile la ı̂ndemâ nă .
Intr-una din aceste odă i, la numă rul 5, stă tuse ı̂n 1911 celebrul
scriitor Leonid Andreev. Toți salariații de la "Hercules" ș tiau acest lucru
ș i n-am putea spune din ce motiv numă rul 5 avea ı̂n instituție o faimă
proastă .
Tuturor salariaților cu funcții de ră spundere care ı̂și instalaseră
biroul la numă rul 5 li se ı̂ntâ mplase, matematic, câ te un bucluc. Nu
apuca bine omul să se familiarizeze cu munca ș i era scos ș i mutat ı̂n altă
parte. Ș i ı̂ncă era bine câ nd scă pa numai cu atâ t, că ci de multe ori se mai
adă ugau mustră ri ș i bobâ rnace prin presă , ș i lucruri ș i mai ș i, de care te
ia cu frig numai să le pomeneș ti.
— O cameră demoniacă , a irmau ı̂ntr-un glas cei loviți. Cine ar i
putut să bă nuiască ?
Ș i pe capul scriitorului, autorul ı̂n ioră toarei Povești a celor șapte
spânzurați, că deau cele mai groaznice acuzații, de parcă el ar i fost
vinovat că tov. Lapș in angajase ı̂n slujbă ș ase voinici ca din poveș ti, frați
buni cu el, tov. Spravcenko se bizuise ı̂n colectarea scoarței de copaci pe
mersul de la sine, din care pricină colectă rile n-au izbutit, că tov.
Indokitaiski pierduse la că rți 7 384 ruble ș i 3 copeici din banii statului.
Oricâ t s-a dat peste cap Indokitaiski ș i oricâ t a că utat el să dovedească
la instanțele respective că cele 3 copeici le-a cheltuit pentru stat ș i că
poate prezenta piese justi icative pentru această sumă , nimic nu i-a
ajutat. Umbra ră posatului scriitor era neı̂ndură toare ș i, ı̂ntr-o seară de
toamnă , Indokitaiski fu dus la repaus. Intr-adevă r, camera aceasta,
numă rul 5, era cu totul nefastă .
Ș eful cel mare peste tot "Hercules", tov. Polı̂haev, era instalat ı̂n
fosta gră dină de iarnă ș i puteai mereu s-o vezi pe secretara lui, Serna
Mihailovna, alergâ nd printre palmierii ș i sicomorii ră maș i intacți. Tot ı̂n
fosta gră dină se a la ș i o masă lungă , ca un peron de gară , acoperită cu
postav zmeuriu, la care aveau loc ș edințele dese ș i lungi ale conducerii.
Iar de câ tva timp ı̂n camera nr. 262, unde odinioară fusese un mic o iciu,
se instalase comisia de comprimă ri, alcă tuită din opt tovară ș i cu ochi
cenuș ii, care nu se remarcau prin nimic deosebit. Ei veneau regulat, ı̂n
iecare zi, ș i citeau mereu niș te hâ rtii de serviciu.
In timp ce Ostap ș i Balaganov urcau scara, se auzi o sonerie de
alarmă ș i dintr-o dată țâș niră din toate odă ile funcționarii. Viteza cu
care fu efectuată această manevră amintea de ceea ce se ı̂ntâ mplă pe un
vas câ nd se comandă : "Toată lumea pe punte!". Dar aici nu era vorba de
o salvare de la un naufragiu, ci de pauza pentru micul dejun. Unii dintre
funcționari dă dură fuga să ajungă mai repede la bufet, ca să mai apuce
sandviș urile cu icre de Manciuria. Alții se plimbau deja pe coridoare,
mestecâ nd.
De la secția de plani icare ieș ise un funcționar cu un chip deosebit
de distins. Pe fața-i palidă ș i amabilă atâ rna o bă rbuță rotundă , lă sată
de curâ nd să crească . Ț inea ı̂n mâ nă o chiftea rece, pe care o ducea
mereu la gură , după ce mai ı̂ntâ i o examina atent, cu privirea.
Funcționarul fu tulburat din această ocupație de Balaganov, care
dorea să a le la ce etaj se a lă secția inanciară ș i de contabilitate.
— Nu vezi, tovară ș e, că ı̂mi iau gustarea? ı̂l repezi funcționarul,
ı̂ntorcâ ndu-i indignat spatele.
Ș i fă ră a mai da nici cea mai mică atenție fraților Schmidt, ı̂și trecu
ochii asupra ultimei bucă țele de chiftea. După ce o privi cu luare-aminte
din toate pă rțile ș i o ș i mirosi ı̂n semn de adio, funcționarul o vâ rı̂ ı̂n
gură , ı̂și bombă pieptul, ı̂și scutură irimiturile de pe haină ș i se apropie
ı̂ncet de un alt funcționar, care stă tea lâ ngă uș a biroului să u.
— Ei, ce se aude? ı̂l ı̂ntrebă el, uitâ ndu-se ı̂n jur. Cum te simți?
— Mai bine nu mă mai ı̂ntreba, tovară ș e Bomze, ră spunse colegul
ș i, după ce se uită ș i el ı̂n jur, adă ugă : Parcă asta e viață? Nici o
posibilitate de manifestare pentru individ. Mereu acelaș i lucru: planul
cincinal ı̂n patru ani, planul cincinal ı̂n trei ani.
 — Da, da, ră spunse ı̂n ș oaptă Bomze, e pur ș i simplu ı̂ngrozitor!
Sunt ı̂ntru totul de acord cu dumneata. Nici un fel de posibilită ți pentru
individ, nici un stimulent, nici o perspectivă personală . Ș tii, pâ nă ș i
nevastă -mea care e gospodină spune că n-ai nici un stimulent, nici o
perspectivă personală . Oftâ nd, Bomze se ı̂ndreptă spre un alt
funcționar.
— Ei, ce se mai aude? ı̂ntrebă el, arborâ nd dinainte un zâ mbet
amar. Cum o duci?
— Pă i, uite, m-am ı̂ntors azi dimineață din deplasare, ı̂i ră spunse
cel ı̂ntrebat. Am avut norocul să vizitez un sovhoz. E ceva grandios. O
fabrică de cereale! Nici nu-ți ı̂nchipui, dragul meu, ce ı̂nseamnă planul
cincinal, ce ı̂nseamnă voința colectivului!
— Cu alte cuvinte, exact ceea ce spuneam eu adineauri! exclamă cu
entuziasm Bomze. Voința colectivului! Planul cincinal ı̂n patru ani, chiar
ı̂n trei, iată stimulentul care... Uite, s-o luă m, de pildă , chiar pe nevastă -
mea. Deș i e gospodină , se ı̂nchină ș i ea ı̂n fața industrializă rii. Putem
spune că sub ochii noș tri creș te o viață nouă !
Ș i se ı̂ndepă rtă clă tinâ nd vesel din cap. După un minut, ı̂l ținea de
mâ necă pe blâ ndul Borisohlebski ș i-i spunea:
— Ai dreptate! Ș i eu sunt de aceeaș i pă rere. Ce rost are să
construieș ti Magnitogorsk-uri, sovhozuri, tot felul de combine, câ nd nu
dai omului viață personală , câ nd individualitatea este oprimată ?
Iar peste un alt minut, vocea lui puțin cam surdă se auzea pe
palierul scă rii:
— Chiar asta spuneam ș i eu adineauri tovară ș ului Borisohlebski.
Ce rost are să ne vă ită m că individualitatea omului, viața personală sunt
lă sate deoparte, câ nd ı̂n fața ochilor noș tri se ridică fabrici de cereale,
Magnitogorsk-uri, tot felul de combine, betoniere, câ nd colectivul...
In timpul pauzei, Bomze, că ruia ı̂i plă ceau contactele spirituale,
reuș i să stea de vorbă cu vreo zece colegi. Subiectul iecă rei convorbiri
putea i uș or ghicit după expresia feței sale care, de la amă ră ciunea ce i-
o ı̂ntipă rea oprimarea individualită ții, trecea repede la zâ mbetul
luminos al entuziasmului. Dar indiferent care erau sentimentele ce-l
stă pâ neau pe dină untru, de pe fața lui Bomze nu dispă rea nici un
moment distincția ı̂nnă scută . Ș i toată lumea, ı̂ncepâ nd cu tovară ș ii
conș tienți din Comitetul Sindical ș i terminâ nd cu Kukuș kind, care nu
ajunsese ı̂ncă la o maturitate politică , toți ı̂l socoteau pe Bomze un om
corect ș i mai ales principial. De altfel, asta era ș i propria pă rere despre
sine ı̂nsuș i.
Soneria zbâ rnâ i din nou, anunțând sfâ rș itul manevrei. Funcționarii
se ı̂ntoarseră ı̂n camere. Munca fu reluată .
La drept vorbind, cuvintele "munca fu reluată " nu aveau nici o
legă tură cu activitatea directă a lui "Hercules", care, potrivit statutului
de organizare, consta ı̂n diferite operațiuni comerciale din domeniul
materialelor lemnoase ș i al cherestelei. In ultimul an, personalul de la
"Hercules", renunțând să se mai ocupe de plicticoasele bâ rne, foi de
placaj, cedri de export ș i alte lucruri neinteresante, avea o altă
preocupare pasionantă : lupta pentru local, pentru iubitul hotel unde ı̂și
aveau sediul.
Preocuparea a ı̂nceput de la o hâ rtiuță pe care o aduse ı̂ntr-o zi,
ı̂ntr-un registru legat ı̂n pâ nză , cu adrese, un curier leneș de la secția
Gospodă riei Comunale.
"O dată cu primirea prezentei — scria ı̂n acea hâ rtiuță — vi se pune
în vedere să eliberați ı̂n termen de o să ptă mâ nă clă direa fostului hotel
«Cairo» ș i s-o predați, ı̂mpreună cu tot inventarul fostului hotel,
Trustului hotelurilor. Vi se pune, ı̂n schimb, la dispoziție, sediul fostei
societă ți pe acțiunii «Tabla ș i Jetonul». Motivul: hotă râ rea Sovietului
oră ș enesc din 12/1929."
Seara, hâ rtiuță ajunse pe biroul tovară ș ului Polı̂haev, care ș edea la
umbra electrică a palmierilor ș i sicomorilor.
— Cum? strigă nervos directorul de la "Hercules". Imi scriu "Vi se
pune ı̂n vedere"! Mie, care sunt subordonat direct centrului! Ce, au
ı̂nnebunit? Sau cum?
— Mai lipsea să ie scris "Vi se ordonă ", turnă gaz peste foc Serna
Mihailovna. Bă dă ranii!
— Are haz chestia asta, spuse Polı̂haev, zâ mbind sumbru. Ș i
ră spunsul fu dictat imediat ı̂n termenii cei mai categorici. Directorul de
la "Hercules" refuza să elibereze localul.
 — Să ș tie altă dată că eu nu-s ordonanța lor ș i că mie nu mi se
poate scrie "Vi se pune ı̂n vedere", bombă ni tovară ș ul Polı̂haev, care
scoase din buzunar o ș tampilă de cauciuc cu parafa sa ș i, de emoție,
aplică semnă tura de-a-ndoaselea.
Ș i din nou un curier molâ u, de data asta de la "Hercules", o porni
agale pe stră zile scă ldate ı̂n soare, oprindu-se lâ ngă gheretele cu cvas,
vâ râ ndu-ș i nasul ı̂n toate scandalurile de pe stradă ș i agitâ nd cu
disperare registrul cu corespondența.
O să ptă mâ nă după asta, funcționarii de la "Hercules" dezbă tură
situația. Erau cu toții de acord că Polı̂haev nu va admite să i se surpe ı̂n
felul acesta autoritatea.
— Nu-l cunoaș teți ı̂ncă pe Polı̂haev al nostru, spuneau vitejii de la
secția inanciară . Asta nu-i dus la biserică . Pe el nu-l ră storni cu o
simplă hotă râ re.
Curâ nd după asta, tovară ș ul Bomze ieș i din biroul ș efului ținâ nd ı̂n
mâ nă o listă mică cu funcționari aleș i. Se ducea dintr-o secție ı̂n alta, se
apleca la urechea persoanelor trecute pe listă ș i le ș optea pe un ton
misterios:
— O mică agapă . Câ te trei ruble de că ciulă . Il să rbă torim pe
Polı̂haev care pleacă .
— Cum asta? să reau speriați funcționarii. Pleacă Polı̂haev? Il
scoate?
— Nu, vai de mine. Pleacă pentru o să ptă mâ nă la centru să
intervină ı̂n legă tură cu localul. Ai grijă să nu vii tâ rziu. Exact la ora opt,
la mine.
Agapa fu foarte veselă . Funcționarii, care se uitau cu devotament la
Polı̂haev ce ș edea cu paharul de vin ı̂n mâ nă , bă teau scandat din palme
ș i câ ntau:
— Pâ n' la fund, pâ n' la fund, pâ n' la fund, pâ n' la fund, pâ n' la fund,
pâ n' la fund.
Bă ură pâ nă câ nd iubitul director goli un numă r zdravă n de pahare
cu vin ș i de pă hă rele pentru rachiu, după care ı̂ncepu ș i el, cu o voce
nesigură , câ ntecul: Pe vechiul drum spre Kaluga, la versta patruzeci și
nouă. Dar nimeni nu a lă ce s-a ı̂ntâ mplat la această verstă , că ci, pe
neaș teptate, Polı̂haev trecu la un alt câ ntec:

Trece, trece, trece

Trambalaiul 10
Îl calcă pe unul
Și îl lasă rece
Și-atunci lumea-ntreagă
Începe să-l tragă
Pe cel mort din tram…
Tararam — taram.

După plecarea lui Polı̂haev, productivitatea muncii la "Hercules"

scă zu ı̂ntrucâ tva. Era caraghios să lucrezi din plin, fă ră să ș tii dacă vei
ră mâ ne ı̂n local, sau dacă va trebui să te cari cu toate obiectele de birou
la "Tabla ș i Jetonul". Dar ș i mai caraghios ar i fost să lucrezi din plin
după reı̂ntoarcerea lui Polı̂haev. După expresia lui Bomze, el se ı̂ntoarse
că lare pe situație, clă direa ră mase a "Hercules"-ului ș i ı̂n orele de lucru
funcționarii trudeau din greu să gă sească anecdote pe seama secției
Gospodă riei Comunale.
Instituția ı̂nfrâ ntă ceru să i se dea cel puțin lavoarele ș i paturile
blindate, dar Polı̂haev, amețit de succes, nici nu catadicsi să ră spundă .
Bă tă lia reı̂ncepu atunci cu o nouă vigoare. Plâ ngeri peste plâ ngeri
zburau la centru. Polı̂haev pleca personal să obțină respingerea lor. Tot
mai des se auzea acasă la Bomze triumfă torul "pâ n' la fund" ș i pă turi
din ce ı̂n ce mai largi de salariați erau antrenați ı̂n lupta pentru local.
Materialul lemnos ș i cheresteaua fură treptat uitate. Câ nd Polı̂haev
gă sea subit pe biroul să u o hâ rtie ı̂n legă tură cu cedrii de export sau cu
foile de placaj, era atâ t de uimit, ı̂ncâ t trebuia să lase să treacă o bucată
de vreme pâ nă să priceapă ce i se cere. Acum era preocupat cu
ı̂ndeplinirea unei sarcini extrem de importante: că uta să atragă ,
ispitindu-i cu o leafă mai mare, doi dintre funcționarii deosebit de
primejdioș i de la secția Gospodă riei Comunale.
 — Ai avut noroc, ı̂i spuse Ostap ı̂nsoțitorului să u. Asiș ti la un
eveniment nostim. Ostap Bender pă ș eș te pe urmele calde. Invață! Un
purice penal ca prietenul dumitale Panikovski i-ar i scris lui Koreiko:
"Pune ı̂n curte sub lada de gunoi ș ase sute de ruble, că altfel va i ră u de
tine", iar ı̂n loc de semnă tură ar i desenat o cruce, un craniu ș i o
luminare. Sonia Mâ nuță de Aur, ale că rei merite nu vreau deloc să le
minimalizez, ar i recurs ı̂n cele din urmă la o hoție ordinară , care i-ar i
adus vreo mie cinci sute de ruble. Ca pațachinele! Să -l luă m, ı̂n sfâ rș it,
pe cornetul Savin. Escroc excepțional, de talie mare. Ce ar i fă cut el? Ar
i venit acasă la Koreiko, deghizat ı̂n regele Bulgariei, ar i fă cut scandal
la administrație ș i ar i stricat totul. Pe câ nd eu, după cum vezi, nu mă
gră besc. Ne a lă m la Cernomorsk de o să ptă mâ nă ș i abia astă zi mă duc
la prima ı̂ntâ lnire... Aha, uite ș i secția inanciară ! Ei, mecanic de bord,
arată -mi pacientul. Dumneata eș ti doar specialist ı̂n Koreiko. Intrară ı̂n
sala plină de lume, unde domnea un zgomot nemaipomenit ș i
Balaganov ı̂l conduse pe Bender ı̂ntr-un colț , unde dincolo de o bară
galbenă ș edeau Cevajevskaia, Koreiko, Kukuș kind ș i Dreifus. Balaganov
dă du să ridice mâ na ca să i-l arate pe milionar, dar Ostap ı̂i ș opti furios:
— Poate vrei să ș i țipi ı̂n gura mare: "Uite-l pe bogă taș . Puneți
mâ na pe el!" Tă cere! Ghicesc eu singur. Care o i din cei patru?
Ostap se instală pe pervazul ră coros de marmură ș i, bă lă bă nind din
picioare ca un copil, ı̂ncepu să raționeze:
— Fata nu contează . Ră mâ n deci trei: lingă ul cu mutra roș ie ș i cu
ochi decolorați, bă trâ nelul ă la ca o ciupercă , cu ochelari cu ramă de
metal, ș i dulă ul cel gras cu mutra serioasă . Pe bă trâ nelul-ciupercă ı̂l
elimin cu indignare. In afară de vata din urechile lui mițoase, nu posedă
nici un fel de valori. Ră mâ n doi: dulă ul ș i lingă ul cu ochi decolorați. Care
dintre ei e Koreiko? Trebuie să ne gâ ndim.
Ostap ı̂ntinse gâ tul ș i ı̂ncepu să -i compare pe cei doi candidați.
Miș ca atâ t de repede capul ı̂ntr-o parte ș i alta de parcă ar i urmă rit un
meci de tenis ș i i-ar i alergat ochii după iecare minge.
— Ș tii, mecanic de bord, zise el ı̂n cele din urmă , dulă ul cel gras se
potriveș te mai bine cu rolul de milionar clandestin decâ t lingă ul cu ochi
decolorați. Uite ce neliniș tit ı̂i lucesc ochii. Nu poate sta locului, n-are
ră bdare, ar vrea să ajungă mai repede acasă ș i să -ș i vâ re labele ı̂n
pachetele cu cervoneți. Desigur că el este colecționarul de carate ș i
dolari. Nu vezi că mutra lui grasă nu-i decâ t o combinație democratică
ı̂ntre tipul lui Shylock, al Cavalerului Avar ș i al lui Harpagon? Pe câ nd
celă lalt, cu ochii decolorați, e o nulitate, un ș oarece sovietic. Desigur că
ș i el are avere: două sprezece ruble la casa de economii. Limita maximă
a viselor lui nocturne este să -ș i cumpere un loden pă ros cu guler din
piele de vițel. Asta nu-i Koreiko, ă sta-i un ș oarece care...
Dar stră lucitorul discurs al marelui maestru fu ı̂ntrerupt ı̂n clipa
aceea de un strigă t viguros, care ră sună din fundul să lii serviciului
inanciar ș i care era, fă ră ı̂ndoială , al unui funcționar care ı̂și câ ș tigase
dreptul să strige:
— Tovară ș e Koreiko! Unde sunt datele cu privire la datoria ce o are
față de noi secția comunală ? Tovară ș ul Polı̂haev le cere de urgență.
Ostap ı̂l că lcă pe Balaganov pe picioare. Dar dulă ul continua să
scâ rțâie netulburat cu penița. Dulă ul, la tră să turile că ruia contribuiseră
Shylock, Harpagon ș i Cavalerul Avar, nici nu se miș că . In schimb,
blondul cu mutră roș ie ș i ochi decolorați, această nulitate, acest ș oarece
sovietic ce visa un loden cu guler de vițel, ı̂ncepu să se agite cu o
vioiciune neobiș nuită . Scormoni cu zgomot prin sertare, scoase o
hâ rtiuță ș i alergă repede spre cel care-l chemase.
Marele maestru ı̂nghiți ı̂n sec ș i se uită iscoditor la Balaganov. Ș ura
râ se.
— Da, fă cu Ostap, după o scurtă tă cere. Asta n-o să aducă banii pe
farfurioară . Poate doar dacă o să -l rog frumos de tot. E un obiect demn
de respect. Să ieș im acum mai repede la aer. In creierul meu a luat
naș tere o combinație amuzantă . Cu ajutorul lui Dumnezeu, deseară vom
pipă i pentru prima oară ugerul domnului Koreiko. Operația asta o vei
face dumneata, Ș ura.

CAPITOLUL XII HOMER, MILTON ȘI PANIKOVSKI

Instrucțiunile erau câ t se poate de simple:
1. Cetă țeanul Koreiko trebuie ı̂ntâ lnit ı̂ntâ mplă tor pe stradă .
 2. Să nu ie bă tut sub nici un motiv ș i să nu se folosească ı̂n general
constrâ ngeri prin mijloace izice.
3. Să se ia tot ce se va gă si ı̂n buzunarele cetă țeanului mai sus
menționat.
4. Să se raporteze de executare.
Cu toate că instrucțiunile date de marele maestru erau câ t se poate
de simple ș i de limpezi, ı̂ntre Balaganov ș i Panikovski se iscă o discuție
aprinsă . Fiii locotenentului ș edeau pe o bancă verde din parcul oraș ului
ș i se uitau cu interes la intrarea ı̂n "Hercules". In focul gâ lcevii nici nu
bă gară de seamă că vâ ntul ı̂i ı̂mproș ca cu stropi de la fâ ntâ na arteziană .
Scuturau numai din cap ș i se uitau fă ră să priceapă nimic la cerul senin,
continuâ nd să se certe.
Panikovski, care, din pricina că ldurii, ı̂nlocuise haina groasă de
pompier cu o că maș ă de stambă cu guler "Danton", avea un aer semeț .
Era foarte mâ ndru de misiunea pe care o primise.
— Numai furtul, spunea el.
— Numai jaful, obiecta Balaganov, care era ș i el mâ ndru de
ı̂ncrederea ce i-o ară tase comandorul.
— Eș ti o stâ rpitură , un netrebnic, declară Panikovski, uitâ ndu-se cu
dezgust la interlocutorul să u.
— Iar dumneata un chiomp, spuse Balaganov. Acum ș eful sunt eu!
— Cine?
— Eu! Mie mi s-a ı̂ncredințat misiunea.
— Dumitale?
— Mie.
— Ț ie?
— Da' cui? Nu cumva vrei să spui că ție?
Ș i discuția trecu ı̂ntr-un domeniu care nu mai avea nimic comun cu
instrucțiunile primite. Escrocii se ı̂n ierbâ ntară pâ nă ı̂ntr-atâ t, ı̂ncâ t
ı̂ncepură să se ı̂nghiontească ș i să strige care mai de care: "Dar tu cine
eș ti?" Asemenea acțiuni preced de obicei o bă tă lie generală , cu care
prilej adversarii ı̂și aruncă ș epcile pe jos, ı̂i cheamă pe trecă tori ca
martori ș i-ș i mâ njesc obrajii țepoș i cu stropi de lacrimi, ca bebeluș ii.
 Dar bă tă lia nu se dezlă nțui. Câ nd ajunseră la momentul cel mai
potrivit pentru prima palmă , Panikovski ı̂și retrase deodată mâ inile ș i
consimți să -l recunoască pe Balaganov ș ef ierarhic.
Iș i adusese pesemne aminte că fusese de multe ori bă tut de că tre
persoane ce lucrau pe cont propriu ș i de că tre colective ı̂ntregi ș i că se
alesese cu contuzii destul de dureroase. După ce preluă puterea,
Balaganov se fă cu dintr-o dată mai blâ nd.
— De ce nu l-am jefui? spuse el mai puțin stă ruitor. Oare e aș a de
greu? Koreiko merge seara pe stradă . E ı̂ntuneric. Eu mă apropii de el
din stâ nga. Dumneata, din dreapta. Eu ı̂i dau un ghiont ı̂n ș oldul stâ ng,
dumneata, ı̂n cel drept. Dobitocul se opreș te ș i-mi spune: "Bă tă uș ule!"
"Cine-i bă tă uș ?" ı̂l ı̂ntreb eu. "Cine-i bă tă uș ?" ı̂l ı̂ntrebi dumneata ș i-l
ı̂nghesui din dreapta. Ș i atunci eu ı̂i dau una peste gu.. Nu, nu-i voie să -l
batem!
— Tocmai asta e, că nu putem să -l batem, suspină fă țarnic
Panikovski. Nu ne dă voie ș eful.
— Ș tiu ș i eu asta... Aș adar, eu ı̂l țin de mâ ini, iar dumneata vezi dacă
n-are ı̂n buzunare ceva de prisos. Cum se obiș nuieș te ı̂n cazuri din
astea, el ı̂ncepe să strige: "Miliția!" ș i atunci eu ı̂l... Eh, ir-ar al dracului!
Nu-l putem bate. Ș i, la urmă , plecă m acasă . Ei, ce zici de plan?
Dar Panikovski evită să dea un ră spuns direct. Luă din mâ inile lui
Balaganov bastonul cioplit, din acelea care se vâ nd ı̂n stațiunile
balneare, ș i după ce desenă pe nisip o linie dreaptă , spuse:
— Uită -te aici. In primul râ nd, ar trebui să aș teptă m seara. In al
doilea râ nd...
Ș i Panikovski trase de la capă tul din dreapta al liniei, vertical, o
perpendiculară ondulată .
— In al doilea râ nd, s-ar putea ca deseară el nici să nu iasă ı̂n oraș .
Ș i chiar dacă iese...
Panikovski uni cele două linii printr-o a treia, care fă cu ca pe nisip
să apară ceva asemă nă tor cu un triunghi, ș i ı̂ncheie:
— Cine ș tie? Poate că iese să se plimbe cu un grup. Ș i atunci? Ce
pă rere ai despre asta?
 Balaganov se uită cu respect la triunghi. Argumentele lui
Panikovski nu i se pă rură prea convingă toare, dar ı̂n triunghi se simțea
o lipsă de perspective atâ t de reală , ı̂ncâ t Balaganov ı̂ncepu să ș ovă ie.
Simțind acest lucru, Panikovski nu mai stă tu pe gâ nduri ș i spuse pe
neaș teptate:
— Du-te la Kiev! Du-te neapă rat la Kiev! Ș i atunci ai să ı̂nțelegi că
am dreptate.
— Ce-ți veni? mormă i Ș ura. De ce să mă duc acolo?
— Du-te la Kiev ș i ı̂ntreabă acolo ce fă cea Panikovski ı̂nainte de
revoluție. Intreabă ! Intreabă neapă rat!
— Ce mă bați la cap? fă cu ı̂ncruntat Balaganov.
— Nu, te rog, ı̂ntreabă ! stă ruia Panikovski. Du-te ș i ı̂ntreabă ! Ș i ai să
vezi că o să ți se spună că ı̂nainte de revoluție Panikovski era orb. Crezi
că dacă n-ar i fost revoluția aș i ajuns copil al locotenentului Schmidt?
Eram om bogat. Aveam familie ș i samovar nichelat pe masă . Vrei să ș tii
din ce tră iam? Din niș te ochelari albaș tri ș i un baston.
Ș i scoase din buzunar un toc de carton cu ı̂nveliș de hâ rtie neagră
pe care sclipeau palid steluțe argintii, ș i ară tă ochelarii albaș tri.
— Uite ochelarii ă ș tia, spuse el oftâ nd, m-au hră nit ani ı̂n ș ir.
Ieș eam cu ochelarii ș i cu bastonul pe Kreș ceatik ș i rugam pe câ te un
domn mai bine ı̂mbră cat să ajute pe un biet orb să treacă strada.
Domnul mă lua de braț ș i mă conducea. Pâ nă să ajungem pe trotuarul
celă lalt, nu mai avea ceas, dacă pâ nă atunci avea, sau nu mai avea
portofel. Pe vremea aia unii purtau cu ei portofele.
— Ș i de ce te-ai lă sat de afacerea asta? ı̂ntrebă Balaganov interesat.
— Revoluția, ră spunse fostul orb. Inainte ı̂i dă deam sergentului
care stă tea ı̂n colțul dintre Kreș ceatik ș i Proreznaia cinci ruble pe lună
ș i nimeni nu se atingea de mine. Sergentul avea chiar grijă ca nimeni să
nu-mi facă vreun ră u. Era un om tare cumsecade! ı̂l chema Semion
Vasilievici Nebaba. L-am ı̂ntâ lnit nu de mult. Acum e critic muzical. Pe
câ nd astă zi... Parcă mai poți să te ı̂nțelegi cu miliția? N-am vă zut oameni
mai ră i ca ă ș tia. Au nivel ideologic, sunt un fel de agenți de civilizare. Ș i
uite, de aceea, dragă Balaganov, am fost nevoit la bă trâ nețe să mă fac
escroc. Dar pentru o afacere atâ t de importantă ca asta am putea folosi
vechii mei ochelari. E mult mai sigur decâ t o ı̂ncercare de j af.
După cinci minute, din toaleta publică ı̂n jurul că reia erau plantate
tufe de tabac ș i mentă , ieș i un orb cu ochelari albaș tri. Ț inâ nd bă rbia
ridicată ı̂n sus, ș i bocă nind mereu ı̂n fața sa cu bastonul, se ı̂ndreptă
spre ieș irea din gră dină . In urma lui mergea Balaganov. Panikovski era
de nerecunoscut. Cu pieptul bombat ș i punâ nd cu grijă picioarele pe
trotuar, se apropia de case bocă nind cu bastonul ı̂n barele de la vitrine,
dă dea peste trecă tori ș i, privind parcă prin ei, mergea ı̂nainte. Lucra
atâ t de conș tiincios, ı̂ncâ t strică chiar o mică coadă ce se formase lâ ngă
un stâ lp cu tă blița "Stație de autobuz". Balaganov se minuna uitâ ndu-se
la istețul orb.
Panikovski se a lă astfel ı̂n treabă , pâ nă câ nd ı̂n uș a de la "Hercules"
apă ru Koreiko. Balaganov ı̂ncepu să se agite. Mai ı̂ntâ i se apropie prea
mult de locul acțiunii, apoi fugi prea departe. Ș i abia după acest du-te
vino ocupă o poziție bună ca post de observație, lâ ngă un chioș c de
fructe. Nu se ș tie de ce simți ı̂n gură un gust scâ rbos, de parcă ar i supt
o jumă tate de oră o clanță de aramă . Dar urmă rind miș că rile lui
Panikovski, se liniș ti.
Balaganov vă zu pe orb venind spre milionar, agă țându-l cu
bastonul de picioare ș i ı̂mpingâ ndu-l cu umă rul, după care schimbară
pare-se câ teva cuvinte, ı̂n urma că rora Koreiko zâ mbi, ı̂l luă pe orb de
braț ș i-l ajută să coboare pe caldarâ m. Ca să pară un orb câ t mai
autentic, Panikovski izbea cu toată forța cu bastonul ı̂n pietrele
pavajului ș i ridica ı̂n sus capul, parcă ar i avut un frâ u ı̂n gură . De altfel,
toate acțiunile urmă toare ale orbului se distinseră prin atâ ta eleganță ș i
precizie, ı̂ncâ t Balaganov simți că -l apucă invidia. Panikovski ı̂l ținea pe
ı̂nsoțitorul lui de talie. Mâ na ı̂i alunecă apoi de-a lungul ș oldului stâ ng al
lui Koreiko ș i se opri o fracțiune de secundă deasupra buzunarului de la
haina de pâ nză a milionarului conțopist!
— Hai, hai, ș optea Balaganov. Dă -i, nu te lă sa, bă trâ ne, acu-i acu!
Dar tocmai ı̂n clipa aceea se ză riră sclipind niș te geamuri, un
claxon suna alarmat, pă mâ ntul se cutremură ș i un autobuz mare, alb,
abia izbuti să frâ neze ı̂n mijlocul stră zii. Simultan se auziră două țipete:
 — Idiotule! Nu vezi autobuzul?! urlă Panikovski, care să rise din fața
roții ș i-l amenința pe ı̂nsoțitorul lui cu ochelarii smulș i de pe nas.
— Nu e orb! strigă mirat Koreiko. Escrocule!
Scena fu ı̂nvă luită ı̂ntr-un fum albastru, autobuzul porni mai
departe ș i, câ nd perdeaua de fum se risipi, Balaganov ı̂l vă zu pe
Panikovski ı̂nconjurat de un mic grup de cetă țeni. In jurul falsului orb
ı̂ncepuse miș carea. Balaganov se apropie mai mult. Lui Panikovski ı̂i
lutura pe față un zâ mbet strâ mb. El era ciudat de nepă să tor față de
ceea ce se petrecea, deș i o ureche ı̂i ardea atâ t de tare ı̂ncâ t ar i putut
să lumineze perfect o cameră obscură ș i să servească admirabil cu
rubiniul ei la developarea unor cliș ee.
Croindu-ș i drum printre cetă țenii care dă deau fuga la locul
incidentului din toate direcțiile, Balaganov se repezi la hotelul
“Karlsbad”.
Marele maestru ș edea la o mă suță de bambus ș i scria.
— Panikovski mă nâ ncă bă taie! strigă Balaganov, oprindu-se ca o
statuie ı̂n uș ă.
— Deja? ı̂ntrebă nepă să tor Bender. Cam prea repede.
— Panikovski mă nâ ncă bă taie! repetă pe un ton disperat
roș covanul Ș ura. E lâ ngă "Hercules".
— Ce zbieri ca un urs alb pe că ldură ? ı̂l ı̂ntrebă sever Ostap. De
mult ı̂l bate?
— De vreo cinci minute.
— Pă i trebuia să spui asta de la ı̂nceput. Of, aiurit bă trâ n mai e! Hai
să mergem să privim. Ai să -mi povesteș ti pe drum ce s-a ı̂ntâ mplat.
Câ nd marele maestru ajunse la fața locului, Koreiko nu mai era
acolo, dar ı̂n jurul lui Panikovski fremă ta o mulțime ı̂ntreagă care
ı̂mpâ nzise strada. Automobilele claxonau neră bdă tor, oprite ı̂n fața
mulțimii de oameni. De la ferestrele unui dispensar câ teva surori ı̂n
halate albe priveau spectacolul. Câ inii alergau cu cozile ridicate ca niș te
baionete. Fâ ntâ na arteziană din gră dina oraș ului nu-ș i mai arunca
stropii de apă ı̂n sus. După ce oftă hotă râ t, Bender se amestecă ı̂n
mulțime.
 — Pardon, țipa el, pardon ı̂ncă o dată ! Vă rog să mă iertați, madam,
nu cumva dumneavoastră ați pierdut la colț un tichet de marmeladă ?
Dați fuga repede acolo, ı̂l mai gă siți. Ei, cetă țeni, lă sați să treacă experții!
Nu auzi, mă , epurațiile, lasă -ne să trecem!
Folosind astfel politica biciului ș i a ză hă relului, Ostap se strecură
pâ nă ı̂n centru, unde Panikovski ı̂ndura patimile. Acuma se puteau
efectua ș i la lumina celeilalte urechi a violatorului de convenții diferite
lucră ri fotogra ice. Câ nd ı̂l vă zu pe comandor, Panikovski lă să capul ı̂n
jos cu o mutră amă râ tă .
— Asta e? ı̂ntrebă pe un ton aspru Ostap, dâ ndu-i lui Panikovski un
ghiont ı̂n spate.
— Asta, con irmară bucuroș i numeroș ii iubitori de adevă r. L-am
vă zut cu ochii noș tri.
Ostap ceru cetă țenilor să facă liniș te, scoase din buzunar un
carnețel ș i după ce mai aruncă o privire lui Panikovski, zise poruncitor:
— Rog pe martori să -ș i declare numele ș i adresa. Cine vrea să ie
martor?
S-ar putea crede că cetă țenii care dă duseră dovadă de atâ ta zel la
prinderea lui Panikovski se vor gră bi să lovească imediat ı̂n infractor cu
depozițiile lor. De fapt ı̂nsă , câ nd auziră cuvâ ntul "martori", toți iubitorii
de adevă r fă cură niș te mutre plictisite, ı̂ncepură să schimbe locurile ș i
să bată ı̂n retragere. In mulțime se produseră goluri. Gloata se destră ma
vă zâ nd cu ochii.
— Ei, unde sunt martorii? repetă Ostap.
Incepu panica. Croindu-ș i loc cu coatele, martorii o ș tergeau care
ı̂ncotro ș i ı̂ntr-un minut strada ı̂și recă pă tă aspectul normal.
Automobilele se puseră ı̂n miș care; ferestrele dispensarului se
ı̂nchiseră , câ inii ı̂ncepură să mă soare atent cu privirea trunchiurile
copacilor, iar ı̂n gră dina oraș ului, din fâ ntâ na arteziană țâș ni un evantai
proaspă t de apă , fâ sâ ind ca apa minerală .
După ce se ı̂ncredință că strada e mă turată de lume ș i că Panikovski
nu mai e amenințat de nici un pericol, marele maestru se repezi la el,
furios:
 — Bă trâ n neputincios! Nebun fă ră geniu! Poftim, s-a gă sit ı̂ncă un
mare orb — Panikovski! Homer, Milton ș i Panikovski! Frumoasă
societate! Ș i Balaganov? Marinar de pe un vas ı̂n naufragiu. "Panikovski
mă nâ ncă bă taie, Panikovski mă nâ ncă bă taie!" Ș i el... Hai să mergem ı̂n
gră dina publică . Vă aranjez eu acolo, lâ ngă fâ ntâ na arteziană , o scenă de
n-o să mai ș tiți cine vă scuipa.
Câ nd ajunseră acolo, Balaganov dă du imediat toată vina pe
Panikovski. Orbul care se fă cuse de râ s invocă drept scuză nervii
zdruncinați de atâ ția ani de peregrină ri ș i, printre altele, declară că
toată vina e a lui Balaganov, care, după cum se ș tie, este un ș napan ș i un
om de nimic. Frații ı̂ncepură pe dată să se ı̂mpingă cu ghionturile unul
pe celă lalt. Se auziră ș i exclamațiile obiș nuite: "Dar tu cine eș ti?" Din
ochii lui Panikovski țâș ni o lacrimă mare, care prevestea o ı̂ncă ierare
generală , dar marele maestru strigă "brek" ș i ı̂i despă rți pe adversari
exact ca arbitrul pe ring.
— De box o să vă ocupați ı̂n zilele libere, rosti el. Minunată pereche:
Balaganov, categoria cocoș , Panikovski, categoria gă ină iartă ! Da,
domnilor campioni, vă d că din voi o să iasă ceva, câ nd s-o face sită de
mă tase din coadă de câ ine. Ș i vă previn că asta se va termina prost. Vă
voi concedia, cu atâ t mai mult cu câ t nu aveți nici o valoare socială .
Uitâ nd de ceartă , Panikovski ș i Balaganov ı̂ncepură să se jure ș i să -l
asigure pe Ostap că pâ nă seara ı̂i vor face neapă rat o percheziție lui
Koreiko. Bender se mulțumea să zâ mbească ironic.
— O să vezi, fă cea pe grozavul Balaganov. Atac ı̂n plină stradă .
Noaptea. Pe ı̂ntuneric. Aș a-i, Mihail Samuelevici?
— Pe cuvâ nt de onoare, ı̂l susținu Panikovski. Eu ș i cu Ș ura... să n-ai
nici o grijă ! Ai de-a face doar cu Panikovski.
— Asta mă ș i indispune, zise Bender. Deș i, mă rog... Cum ați zis? Pe
ı̂ntuneric? Noaptea? Să vă vedem. In tot cazul, ideea este cam slă buță. Ș i
probabil că ș i executarea o să ie ca vai de lume.
După câ teva ore de staționare pe stradă se iviră , ı̂n sfâ rș it, toate
elementele necesare: noaptea, ı̂ntunericul ș i pacientul ı̂n persoană , care
ieș ise cu o fată din casa bă trâ nului rebusist. Fata nu fusese prevă zută ı̂n
plan. Frații se mulțumiră deocamdată să urmă rească perechea care
pornise la plimbare spre malul mă rii.
O frâ ntură de lună sta spâ nzurată jos, deasupra malului care se
ră cea. Pe stâ nci ș edeau ı̂mbră țiș ate ca pe veci perechi negre ca de
bazalt. Marea glă suia ı̂n murmure despre dragostea pâ nă la mormâ nt,
despre fericirea eternă , despre suferințele inimii ș i despre tot felul de
alte asemenea mă runțiș uri inactuale. Stelele vorbeau ı̂ntre ele, folosind
alfabetul Morse, aprinzâ ndu-se ș i stingâ ndu-se. Tunelul de lumină al
unui far lega țărmurile golfului. Câ nd dispă ru, se mai vă zu mult timp ı̂n
locul lui o coloană neagră .
— Am obosit, se vă ita Panikovski, tâ râ ndu-se prin râ pe după
Alexandr Ivanovici ș i dulcineea lui. M-au ajuns bă trâ nețele. Mi-e greu.
Se ı̂mpiedica de vizuinile popâ ndă ilor ș i că dea, apucâ ndu-se cu
mâ inile de turte uscate de balegă de vacă . Ar i vrut să se ducă la han, la
gospodarul Kozlevici, cu care era atâ t de plă cut să bei un pahar de ceai
ș i să sporovă ieș ti despre câ te ș i mai câ te.
Dar chiar ı̂n clipa câ nd Panikovski hotă râ se cu toată energia să
plece acasă , propunâ ndu-i lui Balaganov să ducă singur treaba la bun
sfâ rș it, din fața lor se auzi:
— Ce cald e! Dumneata nu te scalzi noaptea, Alexandr Ivanovici?
Atunci, aș teaptă -mă aici. Mă cufund numai o dată ı̂n apă ș i vin.
Se auzi zgomotul fă cut de pietricele care se rostogoleau spre mare,
rochia albă dispă ru ș i Koreiko ră mase singur.
— Mai repede! ș opti Balaganov, tră gâ ndu-l de mină pe Panikovski.
Prin urmare, eu mă apropii de el dinspre stâ nga, dumneata dinspre
dreapta. Dar mai repede!
— Eu din stâ nga, spuse furios violatorul convenției.
— Bine, bine, dumneata din stâ nga. Eu ı̂l ı̂mping ı̂n ș oldul stâ ng, nu,
ı̂n cel drept, iar dumneata ı̂l ı̂nghesui din stâ nga.
— De ce din stâ nga?
— Of! Na-ți-o! Ei, bine, ie din dreapta. El spune: "Bă tă uș ule",
dumneata ı̂ntrebi: "Cine-i bă tă uș ?"
— Nu, dumneata ı̂ntrebi, nu eu.
 — Bine. Lasă că -i povestesc eu lui Bender. Deocamdată , hai! Prin
urmare, dumneata din stâ nga...
Ș i vitejii ii ai locotenentului se apropiară , cu teribilă spaimă ı̂n
su let, de Alexandr Ivanovici.
Planul fu nerespectat chiar din capul locului. In loc să se apropie
dinspre dreapta ș i să -l ı̂nghiontească pe milionar ı̂n ș oldul drept,
potrivit celor stabilite, Balaganov bă tu pasul ı̂n loc ș i deodată spuse:
— N-aveți cumva un chibrit să aprind țigara?
— Nu fumez, ră spunse rece Koreiko.
— Aș a, fă cu prosteș te Ș ura, uitâ ndu-se la Panikovski. Dar nu ș tiți
câ t e ceasul?
— Trebuie să ie vreo două sprezece.
— Două sprezece, repetă Balaganov. Hm... Habar n-aveam.
— Caldă seară , interveni mieros Panikovski.
Urmă o pauză ı̂n ră stimpul că reia greierii fă cură o gă lă gie de taraf.
Luna ieș i din nori ș i la lumina ei se puteau vedea umerii lați ai lui
Alexandr Ivanovici. Panikovski nu mai putu să suporte ı̂ncordarea ș i,
trecâ nd ı̂n spatele lui Koreiko, țipă cu un glas pițigă iat:
— Mâ inile sus!
— Ce? ı̂ntrebă uimit Koreiko.
— Mâ inile sus, repetă Panikovski pe un ton mai scă zut.
Dar ı̂n aceeaș i clipă primi o scurtă lovitură , foarte dureroasă , ı̂n
umă r, ș i că zu la pă mâ nt. Câ nd se ridică ı̂n picioare, Koreiko se bă tea cu
Balaganov. Amâ ndoi ră su lau greu, de parcă ar i că rat un pian. Din
mare se auzea un râ s de rusalcă ș i plescă ituri.
— De ce mă bați? țipa Balaganov. Doar nu te-am ı̂ntrebat decâ t câ t
e ceasul!...
— O să -ți ară t eu câ t e ceasul! ș uiera Koreiko, punâ nd ı̂n loviturile
sale ura de veacuri a bogă taș ului ı̂mpotriva jefuitorului.
Panikovski se apropie ı̂n patru labe de locul bă tă liei ș i bă gă
deodată ambele mâ ini ı̂n buzunarele conțopistului de la "Hercules".
Koreiko ı̂i trase una cu piciorul, dar era prea tâ rziu. Cutia de tablă de
țigă ri “Kaukaz” se mutase din buzunarul stâ ng al posesorului ei ı̂n mâ na
lui Panikovski. Din celă lalt buzunar, ı̂i că zură pe jos tot felul de hâ rtiuțe
ș i carnete.
— Să fugim! strigă Panikovski de undeva, din ı̂ntuneric.
Ultima lovitură , Balaganov n-o primi ı̂n față, ci ı̂n spinare.
Câ teva clipe după asta, Alexandr Ivanovici, emoționat ș i cu hainele
boțite, vă zu două siluete albastre scă ldate ı̂n lumina lunii care fugeau pe
faleză , spre oraș .
Zosia, care se ı̂ntoarse ră corită ș i mirosind a iod, ı̂l gă si pe Alexandr
Ivanovici ı̂ndeletnicindu-se cu o treabă ciudată . Ș edea ı̂n genunchi ș i,
aprinzâ nd cu degetele-i tremură toare un chibrit după altul, culegea de
pe jos, din iarbă , tot felul de hâ rtiuțe. Inainte ca Zosia să apuce a-l
ı̂ntreba ce s-a ı̂ntâ mplat, el gă si chitanța de depunere a valijoarei la
magazia de bagaje de mâ nă , unde aceasta se a la aș ezată ı̂ntre un coș de
trestie plin cu cireș i ș i un pled prins cu curele de pâ slă .
— Mi-au scă pat ı̂ntâ mplă tor pe jos, spuse el cu un zâ mbet forțat ș i
ascunzâ nd cu grijă chitanța.
De cutia de țigă ri “Kaukaz” cu cele 10 000 de ruble, pe care nu
apucase să le pună ı̂n valiză , ı̂și aduse aminte abia câ nd reveni ı̂n oraș .
In timp ce pe malul mă rii se desfă ș ura lupta titanică Balaganov-
Koreiko, Ostap Bender opină că ș ederea la hotel sub ochii tuturor
depă ș eș te cadrul afacerii plă nuite ș i-i dă un caracter o icial cu totul
inutil. Citind ı̂n ziarul de seară din Cernomorsk anunțul:
"Înch.cam.spl.c.t.conf.ved.ma.u.int.-celib.sing." ș i ı̂nțelegâ nd câ t ai clipi că
aceasta ı̂nseamnă : "Închiriez cameră splendidă cu tot confortul și vedere
la mare unui intelectual celibatar singur", Ostap ı̂și zise: "După câ t mi se
pare, sunt acum celibatar. Nu de mult o iciul stă rii civile din Stargorod
mi-a trimis ı̂nș tiințarea că a mea că să torie cu cetă țeana Grițațueva a
fost desfă cută la cererea ei ș i că pot să -mi reiau numele dinainte de
că să torie, de Ostap Bender. Ce să -i faci, va trebui să duc o viață de
holtei. Sunt celibatar, singur ș i intelectual. Camera va i, fă ră discuție, a
mea."
Ș i marele maestru ı̂și puse pantalonii albi ră coroș i de pâ nză ș i se
duse la adresa indicată ı̂n anunț .
CAPITOLUL XIII VASISUALI LOHANKIN ȘI ROLUL LUI
ÎN REVOLUȚIA RUSĂ
Exact la orele ș aisprezece ș i patruzeci de minute, Vasisuali
Lohankin declară greva foamei. Stă tea ı̂ntins pe o canapea de muș ama,
cu fața la speteaza bombată a canapelei ș i cu dosul la lume. Era ı̂n
bretele ș i ciorapi verzi, care la Cernomorsk se mai numesc ș i ș osete.
După ce rabdă de foame vreo două zeci de minute ı̂n această
poziție, Lohankin gemu, se ı̂ntoarse pe partea cealaltă (cu care prilej
ș osetele verzi descriseră ı̂n vă zduh un mic arc) ș i se uită la soția sa.
Soția ı̂și arunca ı̂ntr-un sac de voiaj tot avutul ei: fel de fel de lacoane
de diferite forme, un sul de cauciuc pentru masaj, două rochii cu trenă
ș i una veche, fă ră trenă , o chivă ră de fetru cu o semilună de sticlă , niș te
cartuș e de alamă cu ruj de buze ș i câ teva perechi de chiloți tricotați.
— Varvara! exclamă Lohankin pe nas.
Soția tă cea, respirâ nd zgomotos.
— Varvara! repetă el. Pleci chiar cu adevă rat de la mine?
— Da, ră spunse soția. Plec. Aș a trebuie.
— La Ptiburdukov?
— La!...
— Dar de ce? De ce pleci la el? ı̂ntrebă Lohankin cu o pasiune
vitelină .
Nă rile lui, ș i aș a mari, se um lară ca pâ nzele bă tute de un vâ nt de
durere. Bă rbuța ca de faraon ı̂i tremura.
— Fiindcă -l iubesc.
— Ș i eu cui ră mâ n?
— Vasisuali! Te-am ı̂nș tiințat doar ı̂ncă de ieri. Nu te mai iubesc.
— Dar eu! Eu te iubesc, Varvara!
— Asta te priveș te personal, Vasisuali. Plec la Ptiburdukov. Aș a
trebuie.
— Nu! exclamă Lohankin. Nu trebuie! Doar nu poate un om să
plece, dacă celă lalt ı̂l iubeș te!
— Ba poate, spuse enervată Varvara, uitâ ndu-se ı̂ntr-o oglinjoară .
Ș i, ı̂n general, te rog, nu mai face pe nebunul, Vasisuali.
 — In cazul ă sta continui greva foamei! strigă nefericitul soț . Nu
mă nâ nc nimic pâ nă câ nd nu te ı̂ntorci. O zi. O să ptă mâ nă . Un an, o să
rabd de foame!
Lohankin se ră suci din nou ș i ı̂și vâ rı̂ nasul gros ı̂n muș amaua rece
ș i alunecoasă .
— Aș a am să zac, cu bretelele pe mine, se auzi de pe canapea, pâ nă
câ nd am să mor. Ș i toată vina ai s-o ai tu ș i cu inginerul Ptiburdukov.
Soția lui se gâ ndi puțin, ı̂și trase pe umă rul alb breteaua ce-i
lunecase ș i deodată ı̂ncepu să urle:
— Să nu ı̂ndră zneș ti să vorbeș ti aș a de Ptiburdukov! Iți e superior!
Asta Lohankin nu mai putu să rabde. Să ri ı̂n sus ca stră bă tut de un
curent electric ı̂n tot trupul, de la bretele pâ nă la ș osetele verzi.
— Eș ti o pațachină , Varvara! țipă el mai mult bocindu-se. O tâ rfă !
— Vasisuali, eș ti un dobitoc! ı̂i ră spunse calm soția.
— O că țea, continuă Lohankin tot plâ ngă reț . Te disprețuiesc. Pleci
de la mine la amantul tă u. De la mine la Ptiburdukov. La stâ rpitura aia
de Ptiburdukov? Zi, la el pleci de la mine, tică loaso?
De la mine? La cine? Ș i de ce? Numai ca să -ți satisfaci poftele?
Că țea, că țea, ah, desfrâ nată ș i, ı̂n plus, ı̂n plus, spurcată !
Zdrobit de durerea sa, Lohankin nici nu bă gă de seamă că vorbeș te
ı̂n iambi, deș i nu scrisese ı̂n viața lui poezii ș i nici nu-i plă cea să le
citească .
— Vasisuali! Nu mai face pe clovnul, spuse că țeaua ı̂nchizâ nd sacul.
Uită -te ce mutră ai.
Mă car dacă te-ai i spă lat. Plec. Adio, Vasisuali! ı̂ți las pe masă
cartela ta de pâ ine.
Ș i luâ ndu-ș i sacul, Varvara se ı̂ndreptă spre uș ă. Vă zâ nd că
rugă mințile nu-i ajută , Lohankin să ri repede de pe canapea, se apropie
de masă ș i țipâ nd "Ajutor!", rupse cartela. Varvara se sperie. Il vă zu
deodată ı̂n minte pe soțul ei, istovit de foame, cu pulsul stins ș i
membrele reci.
— Ce-ai fă cut? spuse ea. N-ai dreptul să mori de foame.
— Ba voi muri! declară ı̂ncă pă țânat Lohankin.
— Asta-i o prostie, Vasisuali. E o ră zvră tire a personalită ții.
 — Ei ș i? Ei ș i? Cu asta mă ș i pot fă li, ră spunse Lohankin ı̂ntr-o
cadență vestitoare de iambi.
Tu ı̂nsă subapreciezi ı̂nsemnă tatea personalită ții ș i, ı̂n general, a
intelectualită ții.
— Dar lumea o să te condamne.
— Să mă condamne, spuse categoric Vasisuali ș i se trâ nti din nou
pe canapea.
Varvara azvâ rli sacul jos, fă ră să spună nici un cuvâ nt, ı̂și scoase
pă lă riuța de pai ș i murmurâ nd: "Taur turbat", "tiranule",
"acaparatorule", fă cu ı̂n grabă un sandviș cu salată de vinete.
— Mă nâ ncă ! spuse ea, apropiind vinetele de buzele roș ii ale soțului
ei. Mă auzi, Lohankin? Mă nâ ncă imediat. Hai!
— Lasă -mă ı̂n pace, spuse el dâ ndu-i mâ na deoparte.
Pro itâ nd de faptul că gura grevistului se deschise o clipă , Varvara ı̂i
vâ rı̂ cu un gest de maternă virtuozitate sandviș ul ı̂n deschiză tura
formată ı̂ntre bă rbuța sa de faraon ș i mustă cioara tunsă ca la Moscova,
dar grevistul azvâ rli violent hrana cu limba.
— Mă nâ ncă , tică losule! țipă disperată Varvara, ı̂nvâ rtindu-se ı̂n
jurul lui cu sandviș ul. Intelectualule!
Dar Lohankin ı̂ntorcea capul ș i mugea mut că nu vrea. După câ teva
minute, Varvara, toată o apă ș i mâ njită peste tot cu pastă verde,
capitulă . Se aș eză pe sacul ei ș i ı̂ncepu să plâ ngă cu lacrimi mari de
crocodil. Lohankin ı̂și scutură de pe barbă irimiturile care ı̂i
ră mă seseră , aruncă soției o privire prudentă cu coada ochiului, ș i
ră mase tă cut pe canapea. Nu voia deloc să se despartă de Varvara. Pe
lâ ngă o mulțime de defecte, Varvara avea ș i două calită ți de seamă : sâ ni
mari ș i albi, plus slujbă . Vasisuali nu lucrase niciodată nică ieri. Slujba l-
ar i ı̂mpiedicat să mediteze asupra importanței intelectualită ții ı̂n Rusia
— pă tură socială ı̂n care se ı̂ngloba ș i pe el. Meditațiile lui prelungite se
ı̂nvâ rteau ı̂n jurul urmă toarelor subiecte plă cute ș i apropiate su letului
să u: "Vasisuali Lohankin ș i importanța sa", "Lohankin ș i tragedia
liberalismului rus", "Lohankin ș i rolul să u ı̂n revoluția rusă ". Erau
subiecte la care te puteai gâ ndi cu atâ t mai uș or ș i liniș tit, cu câ t o fă ceai
plimbâ ndu-te prin odaie ı̂n papucii de fetru cumpă rați din banii
Varvarei ș i privind dulapul adorat, unde sclipeau cotoarele aurite ale
lexiconului enciclopedic Brockhaus. Vasisuali ı̂și petrecea o gră madă de
vreme ı̂n fața dulapului, mutâ ndu-ș i privirea de la un cotor la altul. Erau
aș ezate acolo, după mă rime, superbe modele de artă legă torească .
Marea enciclopedie medicală, Viața animalelor, Bărbatul și femeia — un
volum care câ ntă rea un pud, precum ș i Pământul și oamenii de Elisee
Reclus.
"Lâ ngă acest tezaur de gâ ndire, ı̂și zicea leneș Vasisuali, te simți
mai pur, mai ı̂nă lțat su leteș te."
După ce ajungea la această concluzie, ofta bucuros, scotea de sub
dulap colecția revistei Patria pe anul 1899, legată ı̂ntr-o copertă de
culoarea mă rii ș i, tot ca marea, cu spumă ș i stropi, ș i se uita la fotogra ia
din ră zboiul anglo-bur, citea declarația unei doamne necunoscute, care
avea ca titlu: "Iată cum am reuș it să -mi mă resc bustul cu ș ase
centimetri" ș i alte lucruri interesante.
O dată cu plecarea Varvarei, ar i dispă rut ș i baza materială pe care
se ı̂ntemeia fericirea unuia dintre cei mai demni reprezentanți ai
omenirii gâ nditoare.
Seara, sosi Ptiburdukov. Mult timp nu se putu hotă rı̂ să intre ı̂n
camera familiei Lohankin ș i se ı̂nvâ rti prin bucă tă rie printre
primusurile cu lacă ră mare ș i frâ nghiile ı̂ntinse ı̂n cruce, pe care atâ rna
o rufă rie scrobită , ca de ghips, ș i cu pete de albă streală . Apartamentul
prinse viață. Se trâ nteau uș ile, treceau repede niș te umbre, ochii
colocatarilor luceau, iar de undeva se auzi un oftat pă timaș : "A venit un
bă rbat!"
Ptiburdukov ı̂și scoase ș apca, ı̂și ră suci colțul mustă ții sale
inginereș ti ș i ı̂n sfâ rș it se hotă rı̂.
— Varia, spuse el cu glas rugă tor, intrâ nd ı̂n odaie, doar ne-am
ı̂nțeles.
— Poftim de admiră -l, Saș uk! strigă Varvara, apucâ ndu-l de braț ș i
ı̂mpingâ ndu-l spre canapea. Uite-l! Zace! Masculul! Tică losul ă sta cu
sentimente de acaparator! Pricepi, feudalul ă sta a declarat greva
foamei, iindcă vreau să plec de la el.
 Vă zâ ndu-l pe Ptiburdukov, grevistul recurse imediat la iambii să i
endecasilabici:
— Ptiburdukov! Eș ti un om de omenie. Ș i nu cred că cuteza-vei să
ı̂mi iei a mea soție. Eș ti mâ rlan atunci ș i javră ș i o pacoste nefastă . Dacă
tu râ vneș ti, infame, ca să -mi iei a mea nevastă .
— Tovară ș e Lohankin, fă cu buimă cit Ptiburdukov, apucâ ndu-se de
mustață.
— Te du, te du, te cară din casa mea odată . Nă pâ rcă eș ti, ba ı̂ncă ș i
spurcată , continuă Vasisuali, clă tinâ ndu-se ca un evreu bă trâ n câ nd ı̂și
face rugă ciunea. Te-ngâ m i că ai un titlu, te porți inginereș te. Dar eș ti un
lup de cadru ș i-n plus, mai eș ti ș i peș te.
— Cum de nu ți-e ruș ine, Vasisuali Andreevici, spuse Ptiburdukov,
pe care atâ tea picioare ı̂ncepeau să -l plictisească . E curată prostie.
Gâ ndeș te-te! Fii rezonabil. In cel de-al doilea an al planului cincinal...
— Cum ı̂ndră zneș ti să -mi spui că -i o prostie? Tu, tu, ce vrei, să -mi
furi a mea soție? Hai, piei, Ptiburdukov, dispari de-aicea, că nu mai am
ră bdare. Ș i-acu te fac — cu bă țul — ca zebra pe spinare.
— Vă d că am de-a face cu un om bolnav, spuse Ptiburdukov,
că utâ nd să se mențină ı̂n limitele bunei-cuviințe.
Pentru Varvara ı̂nsă , aceste limite erau prea ı̂nguste. Ea luă de pe
masă sandviș ul verde, care apucase să se usuce, ș i se apropie de grevist.
Lohankin se apă ra cu o disperare de parcă cineva ar i vrut să -l castreze.
Ptiburdukov se ı̂ntoarse ș i ı̂ncepu să se uite pe fereastră , la lumâ nă rile
albe ale unui castan ı̂n lorit. In spate auzea mugetul respingă tor al lui
Lohankin ș i țipetele Varvarei: "Mă nâ ncă , tică losule! Mă nâ ncă ,
feudalule!"
In ziua urmă toare, necă jită de această piedică ivită pe neaș teptate,
Varvara nu se duse la slujbă . Grevistului i se fă cuse mai ră u.
— A ı̂nceput să mă ı̂nțepe la stomac, anunță el satisfă cut. Din cauza
subalimentației acuș i fac scorbut ș i o să -mi cadă pă rul ș i dinții.
Ptiburdukov ı̂l aduse pe fratele să u care era medic militar.
Ptiburdukov al doilea ı̂și lipi urechea de trupul lui Lohankin ș i ră mase
cu ea lipită mai multă vreme, ascultâ nd cum ı̂i funcționează organele, cu
atenția cu care o pisică ascultă miș că rile unui ș oarece ce s-a bă gat ı̂n
zaharniță. In timpul examenului, Vasisuali ı̂și privea cu ochii plini de
lacrimi pieptul pă ros ca un loden. Ii era milă de el de i se rupea inima.
Ptiburdukov al doilea se uită la Ptiburdukov ı̂ntâ i ș i spuse că bolnavul
nu trebuie să țină nici un fel de regim. Poate să mă nâ nce orice — supă ,
chiftele, compot. Poate să mă nâ nce ș i pâ ine, legume, fructe. Nici peș tele
nu-i strică . Poate să ș i fumeze, desigur, cu mă sură . Nu-l sfă tuieș te să
bea, dar, ca să aibă poftă de mâ ncare, n-ar i ră u să introducă ı̂n
organism un pă hă rel de vin bun. In treacă t ie zis, doctorul nu ı̂nțelese
nimic din drama su letească a familiei Lohankin. Foarte bă țos ș i
tropă ind din cizme, plecă declarâ nd la despă rțire că bolnavul are voie
să se scalde ı̂n mare, dacă vrea, ș i să meargă ș i cu bicicleta.
Dar bolnavul nici nu se gâ ndea să introducă ı̂n organism compot,
peș te, chiftele sau alte sortimente de mâ ncare. Nici să se scalde ı̂n mare
nu se duse, ci continuă să zacă pe canapea, ı̂mproș câ ndu-i pe cei din jur
cu ocă ri ı̂n iambi. Varvara simți că i se face milă de el. "Suferă de foame
din cauza mea, se gâ ndea ea cu mâ ndrie. Totuș i, ce pasiune! O i ı̂n stare
Saș uk de un sentiment atâ t de puternic?" Ș i ea arunca priviri neliniș tite
spre să tulul Saș uk, a că rui ı̂nfă țiș are ară ta că suferințele din amor nu-l
ı̂mpiedică să introducă regulat ı̂n organism prâ nzul ș i cina. Ș i la un
moment dat, câ nd Ptiburdukov ieș i din odaie, ea spuse chiar lui
Vasisuali "să ră cuțul", ș i ı̂n acelaș i timp duse din nou la gura celui ı̂n
greva foamei un sandviș , pe care acesta din nou ı̂l respinse. "Incă puțină
rezistență, se gâ ndi Lohankin, ș i Ptiburdukov n-o va mai vedea pe
Varvara mea".
Ș i tră gea satisfă cut cu urechea, ca să audă ce se vorbeș te ı̂n camera
vecină .
— O să moară fă ră mine, spunea Varvara. Va trebui să mai
aș teptă m. Vezi doar că acum nu pot să plec.
Noaptea, Varvara avu un vis ı̂ngrozitor. Vasisuali, ajuns schelet din
pricina puternicelor lui sentimente, rodea pintenii albi de la cizmele
medicului militar. Era groaznic. Medicul avea pe față o expresie bleagă ,
de vacă pe care o mulge hoțul satului. Pintenii ză ngă neau, dinții
clă nțăneau. De spaimă , Varvara se trezi.
 Un soare galben, japonez, lumina puternic odaia, cheltuindu-ș i
aproape ı̂ntreaga forță pentru a pune ı̂n relief mă runțiș uri, de felul unui
dop de la laconul cu apă de colonie "Turandot". Canapeaua de muș ama
era goală . Varvara ı̂ntoarse capul ș i dă du cu ochii de Vasisuali care
stă tea cu fața la uș a deschisă de la bufet ș i cu spatele la pat ș i mesteca
zgomotos. De neră bdare ș i lă comie, se apleca, bă tea din piciorul cu
ș oseta verde ș i luiera pe nas. După ce goli o cutie mare de conserve, luă
ı̂ncet jos capacul de la o oală ș i, vâ râ nd degetele ı̂n ciorba rece, scoase
de acolo o bucată de carne. Dacă Varvara l-ar i prins pe soțul ei fă câ nd
aș a ceva chiar ș i ı̂n cele mai bune perioade ale că să toriei lor, nici atunci
nu i-ar i fost lui Vasisuali prea bine, dar acum ı̂i fu fatal.
— Lohankin! strigă ea cu o voce ı̂ngrozitoare.
Speriat, soțul ı̂n greva foamei scă pă din mâ nă carnea, care că zu
ı̂napoi ı̂n oală cu un plescă it, fă câ nd să se ı̂nalțe o fâ ntâ nă arteziană din
stropi de varză ș i steluțe de morcov. Cu un urlet sfâ ș ietor, Vasisuali se
repezi spre canapea. Varvara se ı̂mbră că repede ș i ı̂n tă cere.
— Varvara! spuse el pe nas. Chiar, ı̂ntr-adevă r, mă laș i ș i pleci la
Ptiburdukov?
Dar nu primi nici un ră spuns.
— Eș ti o că țea, declară Lohankin cu o voce nesigură . Dacă -i aș a, a lă
mata, c-ai toat-onoarea mea...
Dar era prea tâ rziu. Zadarnic se mai boci Vasisuali vorbind de
dragoste ș i de moarte prin ı̂nfometare. Varvara ı̂l pă ră si pentru
totdeauna, tră gâ nd după ea sacul de voiaj cu chiloți colorați, pă lă ria de
fetru, tot felul de lacoane ș i alte obiecte de uz feminin.
Ș i astfel, ı̂n viața lui Vasisuali Andreevici ı̂ncepu o perioadă de
gâ nduri apă să toare ș i de crunte suferințe morale. Există oameni care nu
ș tiu să sufere, parcă nu izbutesc s-o facă . Ș i chiar atunci câ nd suferă ,
caută să n-o prelungească ș i cei din jur să n-o observe. Lohankin ı̂nsă
suferea pe față, maiestuos, ı̂și bea durerea cu stacana, se ı̂mbă ta cu ea.
Marea suferință ı̂i dă dea prilejul să mediteze o dată ı̂n plus la
importanța intelectualită ții ruse ș i la tragedia liberalismului rus.
"Poate că aș a ș i trebuie, ı̂și zicea el, poate că asta este o ispă ș ire din
care voi ieș i puri icat. Oare nu aceasta a fost soarta tuturor oamenilor
cu constituție delicată ce s-au a lat deasupra mulțimii? Galilei, Miliukov,
A.F. Koni. Da, da, Varvara are dreptate, aș a trebuie!"
Depresiunea su letească nu-l ı̂mpiedică totuș i să dea la ziar un
anunț că ı̂nchiriază cea de a doua odaie.
"Asta va constitui totuș i pentru mine un sprijin material la ı̂nceput",
hotă rı̂ Vasisuali ș i se cufundă din nou ı̂n meditații nebuloase asupra
suferințelor trupeș ti ș i importanței su letului ca izvor al frumosului.
De la această preocupare nu-l puteau distrage nici mă car cererile
stă ruitoare ale vecinilor să stingă lumina după ce pleacă de la toaletă .
Fiind ı̂ntr-o stare de deprimare, Lohankin uita ı̂n permanență să facă
acest lucru, ceea ce-i revolta extrem de mult pe colocatarii economi.
Or, locatarii marelui apartament nr. 3 ı̂n care locuia Lohankin erau
socotiți oameni cu toane ș i erau cunoscuți ı̂n toată casa prin veș nicele
lor scandaluri ș i bă tă i. Apartamentul nr. 3 fusese chiar poreclit "Cuibul
cațelor". Viața prelungită ı̂n comun ı̂i că lise pe aceș ti oameni ș i ei nu
mai ș tiau ce-i frica. Echilibrul din apartament era menținut doar de
grupurile formate din diferiți locatari. Uneori, cei din "Cuibul cațelor" se
uneau cu toții ı̂mpotriva unuia din chiriaș i ș i atunci era vai de capul lui.
Forța centrifugă a spiritului câ rcotaș ı̂l prindea, ı̂l ducea ı̂n birourile
avocaților, ı̂l trecea ı̂n goană prin coridoarele pline de fum ale
instanțelor ș i-l ı̂mpingea ı̂n să lile tribunalelor tovă ră ș eș ti ș i populare. Ș i
nesupusul chiriaș cutreiera aș a, vreme ı̂ndelungata, pe la judecă ți,
ı̂ncercâ nd, ı̂n că utarea dreptă ții, să ajungă la starostele ı̂ntregii Uniuni
— tovară ș ul Kalinin. Apoi, pâ nă la moarte, chiriaș ul nu mai ı̂nceta să
folosească termenii juridici, ı̂nvă țați prin diferite incinte publice ș i nu
mai spunea "se pedepseș te", ci "se sancționează ", nu mai spunea
"faptă ", ci "acțiune". Ș i sie ı̂nsuș i nu-ș i mai zicea "tovară ș ul Jukov", cum i
se statornicise numele de la naș tere, ci "partea lezată ". Dar cel mai mult,
ș i cu cea mai mare plă cere va rosti expresia "intentează acțiune". Ș i
viața lui, care nici ı̂nainte nu era numai lapte ș i miere, va deveni
mizerabilă de tot.
Cu mult timp ı̂nainte de drama petrecută ı̂n familia Lohankin,
aviatorul Sevriugov care, spre ghinionul lui, locuia ı̂n apartamentul nr.
3, plecase cu avionul dincolo de cercul polar, trimis iind de urgență
acolo de Osoaviahim (Asociație voluntară de sprijinire a aviației ș i a
industriei chimice). Intreaga lume urmă rea cu emoție zborul lui
Sevriugov. Dispă ruse fă ră urmă o expediție stră ină care se ı̂ndrepta spre
pol ș i Sevriugov trebuia s-o gă sească . Lumea tră ia cu speranța că
aviatorul va izbuti. Posturile de radio de pe toate continentele
comunicau ı̂ntre ele, meteorologii ı̂l preveneau pe intrepidul Sevriugov
ı̂n ce regiuni bâ ntuie furtunile magnetice, posturile emițătoare pe unde
scurte umpleau eterul de ș uierat ș i ziarul polonez Kurier Poranni,
o iciosul Ministerului de Externe, ı̂ncepuse chiar să ceară extinderea
granițelor Poloniei la cele din 1772. O lună ı̂ntreagă zbură Sevriugov
deasupra pustiului de gheață ș i huruitul motoarelor lui se auzea ı̂n
ı̂ntreaga lume.
In sfâ rș it, Sevriugov să vâ rș i o faptă care buimă ci cu totul o iciosul
Ministerului de Externe polonez. El gă si expediția pierdută printre
ghețuri, apucă să comunice locul exact unde se gă sea, dar după asta
dispă ru subit el ı̂nsuș i. La această ș tire, tot globul ı̂ncepu să freamă te.
Numele lui Sevriugov era rostit ı̂n trei sute două zeci de limbi ș i dialecte,
inclusiv limba indienilor cu piele neagră , iar portretele lui Sevriugov
ı̂mbră cat ı̂n blă nuri apă rură peste tot unde era o pagină goală de hâ rtie.
Intr-un interviu acordat presei, Gabriele D'Annunzio declară că a
terminat chiar atunci un nou roman ș i pleacă neı̂ntâ rziat cu avionul ı̂n
că utarea eroicului pilot rus. Apă ru un charleston: Cu puicuța mea și la
pol mi-e cald. Iar vechii scribi din Moscova, Ustı̂șkin, Werther, Leonid
Trepetovski ș i Boris Amiakov care de multă vreme practicau dumping-
uri literare ș i-ș i vindeau producția pe piață la prețuri derizorii, se ș i
apucaseră să scrie o cronică intitulată Dar dumneavoastră nu vă e frig?
Intr-un cuvâ nt, planeta noastră cunoș tea evenimente senzaționale.
Dar ș i mai multă senzație stâ rni această ș tire ı̂n apartamentul nr. 3
din fundă tura Limonı̂i nr. 8, cunoscut mai mult sub numele de "Cuibul
cațelor".,
— S-a cură țat chiriaș ul nostru, spunea bucuros fostul portar Nikita
Preahin, uscâ ndu-ș i pâ slarul deasupra primusului. S-a cură țat,
mititelul! Apoi dă , n-avea decâ t să nu zboare, ce-i asta să zbori! Omul
trebuie să umble, nu să zboare. Să umble, mă -nțelegi matale, să umble.
 Ș i ı̂nvâ rtea pâ slarul deasupra lă că rii care fâ sâ ia.
— Acum s-a să turat de zburat spanchiul ă sta, bombă nea o
bunicuță, al că rui nume nu-l ș tia nimeni. Ea locuia la mezanin, deasupra
bucă tă riei ș i, deș i tot apartamentul avea electricitate, bunicuța folosea o
lampă de gaz cu oglindă . Nu avea ı̂ncredere ı̂n electricitate. Va să zică e
liberă acu' o odaie, spațiu locativ!
Bunicuța rostise prima cuvâ ntul care apă sa de mult pe su letele
locatarilor din "Cuibul cațelor". Acum ı̂ncepură cu toții să vorbească de
camera aviatorului dispă rut: ș i fostul prinț caucazian, devenit om al
muncii din Orient, respectiv —cetă țeanul Ghighieniș vili, ș i Dunia care
avea ı̂nchiriat un pat ı̂n odaia mă tuș ii Paș a, ș i ı̂nsă ș i mă tuș a Paș a —
precupeață ș i bețivă , ș i Alexandr Dimitrievici Suhoveiko — altă dată
ș ambelan la curtea majestă ții sale ı̂mpă ratul, că ruia ı̂n apartament i se
spunea pur ș i simplu Mitrici, ș i alți subchiriaș i, ı̂n frunte cu Liuția
Franțevna Pferd, chiriaș a principală .
— Ei, din moment ce tovară ș ul a dispă rut, trebuie să ı̂mpă rțim
spațiul, zice Mitrici, ı̂ndreptâ ndu-ș i pe nas ochelarii cu ramă de aur,
câ nd bucă tă ria se umplu de chiriaș i. Eu, de pildă , am de mult dreptul la
un spațiu suplimentar.
— Ce-i trebuie unui bă rbat spațiu? obiectă Dunia cea cu patul. Unei
femei da, ı̂nțeleg. Ș i eu poate nici n-am să mă mai ı̂ntâ lnesc ı̂n viață cu o
ocazie ca asta, să dispară deodată un bă rbat.
Ș i se mai vâ rı̂ ı̂ncă multă vreme, printre cei adunați, cu diferite
argumente ı̂n favoarea ei, rostind foarte frecvent cuvâ ntul "bă rbat".
In orice caz, toții chiriaș ii erau de acord că odaia trebuie luată
imediat.
In aceeaș i zi, lumea se cutremură ı̂n urma unei noi ș tiri
senzaționale. Intrepidul Sevriugov fusese gă sit. Nijni-Novgo-rodul,
Quebecul ș i Reykjavikul recepționaseră semnalele lui. Sevriugov se a la
cu avionul să u, avâ nd saș iul avariat, la paralela 84. Eterul se zguduia de
pe urma ș tirilor proaspete care curgeau ș uvoi: "Intrepidul rus se simte
perfect de bine", "Sevriugov trimite un raport prezidiului
Osoaviahimului!", "Charles Lindberg ı̂l consideră pe Sevriugov cel mai
bun pilot din lume", "Ș apte spă rgă toare de gheață au plecat ı̂n ajutorul
lui Sevriugov ș i al expediției descoperite de el". In cadrul acestor ș tiri,
ziarele inserau fotogra ii de ghețari ș i țărmuri. Se auzeau la nesfâ rș it
cuvintele: "Sevriugov, Nordkap, paralela Sevriugov, țara lui Franz-Josef,
Spitzbergen, Kings-Bay, cizme din piele de ren, carburanți, Sevriugov".
Decepția de care fu cuprins la această ș tire "Cuibul cațelor" lasă
curâ nd locul unei ı̂ncrederi calme. Spă rgă toarele de gheață ı̂naintau
ı̂ncet, sfă râ mâ nd cu greu ı̂ntinderile albe.
— Să luă m camera ș i gata, spunea Nikita Preahin. Lui ı̂i convine să
stea acolo pe gheață, dar uite, Dunia, de pildă , are tot dreptul. Cu atâ t
mai mult cu câ t legea spune că un locatar nu are dreptul să lipsească
din casă mai mult de două luni.
— Cum de nu ți-e ruș ine, cetă țene Preahin? ripostă Varvara, pe
atunci ı̂ncă Lohankina, luturâ nd un numă r din Izvestia. El e doar un
erou. Se a lă acum la paralela 84!
— Ce-o mai i ș i paralela asta, obiecta nedumerit Mitrici. Poate că
nici n-o i existâ nd o asemenea paralelă . Noi nu ș tim. N-am trecut prin
licee.
Mitrici spunea purul adevă r. Chiar nici nu trecuse prin liceu.
Absolvise "Pajeski Korpus" (Ș coală militară ı̂n Rusia țaristă , pentru ii
de generali ș i de ı̂nalți demnitari).
— Dar ı̂nțelegeți o dată , se ı̂n ierbâ nta Varvara, punâ ndu-i
ș ambelanului gazeta sub nas. Uite aici un articol, vezi? "Printre câ mpuri
de gheață ș i aisberguri".
— Aisberg! repetă Mitrici batjocoritor. Asta, da, mi-e mai familiar.
De zece ani nu mai avem viață ca lumea. Numai Aisberg, Vaisberg,
Eisenberg ș i tot felul de Rabinovici. Are dreptate Preahin. Să luă m
camera ș i basta. Cu atâ t mai mult cu câ t ș i Liuția Franțevna spune că
legea aș a scrie.
— Lucrurile putem să i le aruncă m dracului pe scară ! exclamă cu o
voce joasă fostul prinț , devenit om al muncii din Orient, respectiv
cetă țeanul Ghighieniș vili.
Varvara fu repede ı̂nvinsă de mulțimea celorlalți ș i alergă să se
plâ ngă soțului ei.
 — Dar poate că aș a se cuvine, ră spunse soțul, ridicâ nd mai oblic
bă rbuța lui de faraon. Poate că prin gura țăranului acesta simplu de
Mitrici vorbeș te marele adevă r al poporului. Gâ ndeș te-te numai la rolul
intelighenției ruse, la importanța ei.
In ziua cea mare, câ nd spă rgă toarele de gheață ajunseră ı̂n sfâ rș it la
cortul lui Sevriugov, cetă țeanul Ghighienș vili rupse lacă tul de la uș a
camerei eroului ș i-i aruncă pe coridor tot avutul, inclusiv elicea roș ie
care atâ rna pe perete. In odaia lui se instală Dunia, care imediat primi
contra plată ș ase persoane că rora le ı̂nchine câ te un pat. Pe teritoriul
proaspă t cucerit se chefui toată noaptea. Nikita Preahin câ ntă la
armonică , iar ș ambelanul Mitrici dansă că ză ceasca cu mă tuș a Paș a, care
era beată moartă .
Dacă gloria lui Sevriugov ar i fost cu ceva-ceva mai puțin decâ t o
glorie mondială , cum de fapt o dobâ ndise prin zborurile sale
excepționale deasupra regiunii arctice, el nu ș i-ar mai i vă zut odaia
niciodată , ar i fost prins de forța centrifugă a spiritului câ rcotaș ș i nu i
s-ar mai i spus pâ nă la moarte "intrepidul Sevriugov" sau "eroul
ghețarilor", ci numai "parte lezată ". Dar aș a, "Cuibul cațelor" fu zgâ lțâit
serios. Camera ı̂i fu restituită (de altfel, Sevriugov se mută curâ nd ı̂ntr-o
casă nouă ), iar bravul Ghighieniș vili stă tu la puș că rie patru luni pentru
violare de domiciliu ș i se ı̂ntoarse de acolo furios ca dracu.
El era acela care ı̂l avertizase primul pe Lohankin, ră mas orfan, să
stingă regulat lumina după ce iese de la closet. Ș i i-o spusese cu niș te
ochi care aveau o expresie de-a dreptul diabolică . Lohankin, distrat, nu
aprecie importanța avertismentului cetă țeanului Ghighieniș vili ș i nu-ș i
dă du seama că aici e un ı̂nceput de con lict care avea să ducă curâ nd la
un eveniment ı̂ngrozitor, nemaiı̂ntâ lnit nici chiar ı̂n analele raporturilor
ı̂ntre locatari.
Iată cum se petrecură lucrurile. Vasisuali Andreevici continua să
uite să stingă lumina ı̂n ı̂ncă perea de folosință comună . Ș i cum ar i
putut să țină minte asemenea lucruri mă runte ale vieții cotidiene, câ nd
pe el ı̂l pă ră sise nevasta, ră mă sese fă ră nici un ban ș i nu reuș ise ı̂ncă să
stabilească exact toată importanța, sub multiplele ei aspecte, a
intelectualită ții ruse? Putea el oare să -ș i ı̂nchipuie că pâ lpâ itul gă lbui al
becului pirpiriu de opt lumini de la W.C. va stâ rni ı̂n vecini un foc atâ t de
puternic? La ı̂nceput fu prevenit de câ teva ori pe zi. Apoi i se trimise o
scrisoare ı̂ntocmită de Mitrici ș i semnată de toți locatarii. După asta nu-
l mai preveni nimeni ș i nici scrisori nu i se mai trimiseră . Lohankin nu-
ș i dă dea ı̂ncă seama de importanța celor ce se petrec, dar simțea vag că
un cerc este gata să se ı̂nchidă .
Marți seara veni fuga la el fetița mă tuș ii Paș a ș i-i spuse ı̂ntr-un
su let:
— Chiriaș ii vă trimit vorbă pentru ultima oară să stingeți lumina.
Dar nu se ș tie cum se ı̂ntâ mplă că Vasisuali Andreevici uită ș i de
astă dată să stingă lumina ș i becul continuă să lumineze criminal prin
pă ienjeniș ș i murdă rie. Tot apartamentul se cutremură de un oftat. Un
minut după asta, apă ru ı̂n pragul odă ii lui Lohankin cetă țeanul
Ghighieniș vili. Purta cizme albastre de pâ nză ș i o că ciulă turtită de miel
cafeniu.
— Poftim ı̂ncoace, spuse el, fă câ ndu-i lui Vasisuali semn cu degetul.
Il apucă apoi tare de braț ș i-l conduse pe coridorul ı̂ntunecat, unde
Vasisuali se indispuse brusc, nu se ș tie de ce, ș i ı̂ncepu chiar să opună o
slabă rezistență. Dar cu un ghiont ı̂n spinare, orientalul fost prinț ı̂l
ı̂mpinse ı̂n bucă tă rie. Agă țându-se de frâ nghiile de rufe, Lohankin izbuti
să -ș i mențină echilibrul ș i se uită speriat ı̂n jur. Se adunaseră acolo toți
locatarii. Liuția Franțevna Pferd stă tea tă cută . Niș te zbâ rcituri violete,
ca de creion chimic, bră zdau fața impună toare a chiriaș ei principale.
Ală turi de ea ș edea tristă , pe plită , mă tuș a Paș a, beată ca de obicei.
Nikita Preahin, care era ı̂n picioarele goale, se uita zâ mbind ironic la
speriatul Lohankin. De la mezanin, atâ rna capul bunicii nimă nui. Dunia
fă cea semne lui Mitrici. Fostul ș ambelan al curții zâ mbea, ținâ nd ceva
ascuns la spate.
— Ce-i asta? Facem adunare generală ? ı̂ntrebă Vasisuali Andreevici
cu un glas pițigă iat.
— Facem, facem, ră spunse Nikita Preahin, apropiindu-se de el. De
toate o să -ți facem. Ș i cafea o să -ți facem, pă că tosule! Culcă -te!, țipă el
deodată , su lâ ndu-i lui Vasisuali ı̂n obraz cu un iz care s-ar i zis că e de
votcă , dar putea i tot atâ t de bine de terebentină .
 — Cum adică să mă culc? ı̂ntrebă Vasisuali Andreevici, ı̂ncepâ nd să
tremure.
— Ce să ne mai pierdem timpul cu nesuferitul ă sta? zise cetă țeanul
Ghighieniș vili. Ș i, lă sâ ndu-se pe vine, ı̂ncepu să -l pipă ie pe Lohankin la
talie ș i să -i desfacă bretelele.
— Ajutor! strigă ı̂nă buș it Vasisuali, ațintindu-ș i privirea ı̂nnebunită
asupra Liuției Franțevna.
— Trebuia să stingi lumina! ră spunse aspru cetă țeana Pferd.
— Noi nu suntem burghezi să ardem de pomană energia electrică ,
adă ugă ș ambelanul Mitrici, cufundâ nd ceva ı̂n gă leata cu apă .
— Nu sunt vinovat! țipă Lohankin, că utâ nd să se smulgă din
mâ inile fostului prinț , devenit om al muncii din Orient.
— Nici noi nu suntem vinovați! bombă ni Nikita Preahin, ținâ ndu-l
pe locatarul care se zbă tea.
— Ce-am fă cut, vă -ntreb?
— Cu toții putem ı̂ntreba ce naiba am fă cut.
— Am o depresiune su letească .
— Cu toții avem depresiuni.
— Să nu ı̂ndră zniți să puneți mâ na pe mine! Sunt anemic.
— Cu toții suntem anemici.
— M-a lă sat nevasta! urla Vasisuali.
— Pe toți ne-a lă sat nevasta, ı̂i ră spunse Nikita Preahin.
— Ia, hai mai repede, mai repede, Nikituș ko! zise gră bit ș ambelanul
Mitrici, scoțând la lumină niș te nuiele ce luceau de umezeală . Dacă mai
stă m mult de vorbă , nu mai termină m nici pâ nă dimineață.
Vasisuali Andreevici fu ı̂ntins cu burta pe podea ș i i se putea vedea
culoarea lă ptoasă a picioarelor, la spate. Ghighieniș vili ridică vertiginos
brațul ı̂n sus ș i nuielele ı̂ncepură să ș uiere ascuțit ı̂n vă zduh.
— Mamă ! urlă Vasisuali.
— Cu toții avem mamă ! spuse doctorul Nikita, apă sâ ndu-l cu
genunchiul pe Lohankin de podea.
Deodată , Vasisuali tă cu.
"Poate că aș a se cuvine, se gâ ndi el, tresă rind sub ș ichiuri ș i
privind unghiile groase ș i negre de la picioarele lui Nikita. Poate că ı̂n
asta stă ispă ș irea, puri icarea, marele sacri iciu..."
Ș i ı̂n timp ce era bă tut, ı̂n timp ce Dunia râ dea ruș inată , iar bunica
striga de sus: "Aș a, dă -i mititelului, ı̂nvață-l minte, puiș orul mamei!"
Vasisuali Andreevici se gâ ndea concentrat la rolul intelighenției ruse ș i
la faptul că Galilei suferise ș i el pentru adevă r.
Ultimul care luă nuielile ı̂n mâ nă fu Mitrici.
— Ia dă -le ı̂ncoace să mai ı̂ncerc ș i eu, spuse el, ridicâ nd brațul. Să -i
dau câ teva la partea sedentară .
Dar Lohankin nu mai avu fericirea să guste din nuielele
ș ambelanului. Cineva bă tuse la uș a care dă dea pe scara de serviciu.
Dunia se repezi să deschidă (intrarea principală ı̂n "Cuibul cațelor" era
de mult ı̂nchisă din pricină că locatarii nu se putuseră ı̂nțelege ı̂n ruptul
capului cine trebuie să spele primul scara; din acelaș i motiv, era bă tută
ı̂n cuie ș i uș a de la baie).
— Vasisuali Andreevici, te caută cineva, spuse Dunia ca ș i cum
nimic nu s-ar i ı̂ntâ mplat.
Ș i cu toții vă zură ı̂ntr-adevă r ı̂n uș ă pe cineva ı̂n pantaloni albi de
gentleman. Vasisuali
Andreevici se ridică iute ı̂n picioare, ı̂și ı̂ndreptă ținuta ș i cu un
zâ mbet inutil se ı̂ntoarse spre Bender.
— Nu v-am deranjat? ı̂ntrebă politicos marele maestru, privind
printre gene.
— Nu, nu, se bâ lbâ i Lohankin, vedeți, eram aici, cum să vă spun,
nițeluș ocupat... Dar... cred că acum sunt liber, nu-i aș a?
Ș i se uită cercetă tor ı̂n jur. Insă ı̂n bucă tă rie nu mai era nimeni, ı̂n
afară de mă tuș a Paș a, care adormise pe plită ı̂n timpul execuției. Pe
podeaua de scâ nduri ză ceau câ teva nuiele ș i un nasture alb de pâ nză cu
două gă urele.
— Poftim la mine, ı̂l invită Vasisuali.
— Poate totuș i, v-am deranjat? ı̂ntrebă Ostap, câ nd ajunseră ı̂n
prima cameră a lui Lohankin. Nu? Ei, atunci foarte bine. Aș adar, la
dumneata este de ı̂nchiriat "Cam. splen. c. t. conf. și ved. ma. u. int. celib.
sing."? Ș i, ı̂ntr-adevă r, e "splen." ș i are "t. conf."?
 — Intocmai, prinse viață Vasisuali. E o cameră splendidă , cu tot
confortul. Ș i nu cer scump. Cincizeci de ruble pe lună .
— N-am să mă tocmesc, zise politicos Ostap, dar vecinii... Cum
sunt?
— Niș te oameni admirabili, ră spunse Vasisuali. De altfel, aveți tot
confortul. Ș i apoi e ieftin.
— Dar mi se pare că s-au introdus aici pedepse corporale?
— Ah, spuse Lohankin cu ı̂nsu lețire. Dar, ı̂n de initiv, cine ș tie?
Poate că aș a se cuvine. Poate că tocmai ı̂n asta stă marele adevă r al
poporului.
— Al poporului? repetă ı̂ngâ ndurat Bender. Tot ă sta e al opincii, al
sumanului? Aș a, aș a. Dar spune-mi, te rog, din ce clasă de liceu ai fost
dat afară , pentru că ı̂nvă țai prost? Din a ș asea?
— Nu, din a cincea, ră spunse Lohankin.
— Clasă de aur! Prin urmare, n-ai ajuns pâ nă la izica lui Kraevici?
Ș i, de atunci, ai dus un trai exclusiv intelectual? Dar, mă rog, asta nu mă
priveș te. Tră ieș te-ți viața cum vrei. Mâ ine mă mut la dumneata.
— Ș i arvuna? ı̂ntrebă fostul elev cu o singură clasă superioară de
liceu.
— Nu eș ti la biserică , aș a că n-o să te ı̂nș ele nimeni, spuse autoritar
marele maestru. Va veni ș i arvuna. Dar mai ı̂ntâ i eu.

CAPITOLUL XIV PRIMA ÎNTREVEDERE

Câ nd Ostap se ı̂ntoarse la hotelul “Karlsbad” ș i, după ce-ș i trecu de
nenumă rate ori chipul ș i fă ptura prin oglinzile cu care le place atâ t de
mult acestor instituții să -ș i ı̂mpodobească holul, scă rile ș i coridoarele,
intră ı̂n odaia lui ș i ră mase tablou ı̂n fața dezordinii care domnea acolo.
Un fotoliu roș u de pluș ză cea cu picioarele-i scurte ı̂n sus, expunâ ndu-ș i
vă zului tuturor dosul puțin atră gă tor acoperit cu pâ nză de iută .
Cuvertura de catifea cu ciucuri lunecase de pe masă . Pâ nă ș i tabloul
Cristos înfățișându-se poporului se strâ mbase, pierzâ nd ı̂n această
poziție cea mai mare parte din valoarea instructivă cu care-l ı̂nzestrase
pictorul. De pe balcon su la un vâ nt puternic ca pe puntea unui vapor,
ı̂mpră ș tiind bancnotele aș ternute vraiș te pe pat ș i printre care ză cea o
cutie de tablă de țigă ri “Kaukaz”. Pe covor se rostogoleau muți
Panikovski ș i Balaganov, ținâ ndu-se strâ ns unul de altul ș i dâ nd din
picioare.
Marele maestru trecu disprețuitor peste cei care reeditau luptele
romane ș i ieș i ı̂n balcon. Jos, pe bulevard, se auzea glasul trecă torilor
care se plimbau ș i scrâ ș netul pietriș ului sub picioarele lor, iar deasupra
arțarilor ı̂ntunecați plutea su lul armonios al unei orchestre simfonice.
In portul cufundat ı̂n tenebre se vedeau numai luminile unui frigorifer
ı̂n curs de construcție ș i se auzea ză ngă nitul ierului. Dincolo de dig urla
sirena unui vapor invizibil, care cerea, probabil, să i se permită accesul
ı̂n port.
Câ nd se ı̂napoie ı̂n odaie, Ostap ı̂i vă zu pe frații din acelaș i tată
ș ezâ nd unul ı̂n fața altuia, pe jos, dâ ndu-ș i obosiți cu ghiontul ș i
bombă nind: "Dar tu cine eș ti?"
— N-ați ajuns ı̂ncă la o ı̂nțelegere cu ı̂mpă rțirea banilor? ı̂ntrebă
Bender tră gâ nd draperiile.
Panikovski ș i Balaganov se ridicară iute ı̂n picioare ș i ı̂ncepură să
povestească . Fiecare dintre ei ı̂și atribuia exclusiv succesul repurtat ș i-l
ponegrea pe celă lalt. Fă ră să se i ı̂nțeles ı̂n prealabil ı̂n această privință,
omiteau amâ ndoi amă nuntele compromițătoare pentru ei, citâ nd ı̂n
schimb o mulțime de detalii care puneau ı̂ntr-o lumină favorabilă
curajul ș i ingeniozitatea lor.
— Ajunge! se adresă Ostap lui Panikovski. Nu-ți mai osteni chelia
de pomană . Am acum clar ı̂n fața ochilor tabloul bă tă liei. Ziceți că era ș i
o fată cu el? Asta-i bine. Aș adar, un mic funcționar poartă asupra lui, ı̂n
buzunar, foarte simplu ș i normal, suma... mi se pare că ați ș i numă rat
câ t? Câ t e acolo? Oho! Zece miiș oare! Leafa domnului Koreiko pe
două zeci de ani de serviciu ireproș abil. Un spectacol divin, cum scriu
cei mai orientați autori de articole de fond. Dar nu cumva v-am
deranjat? Ce fă ceați pe jos? Impă rțeați banii? Continuați, continuați, eu
am să privesc.
— Am vrut să ı̂mpă rțim cinstit, după dreptate, spuse Balaganov,
strâ ngâ nd banii de pe pat. Egal la toată lumea: câ te 2 500 de ruble.
 Ș i după ce ı̂mpă rți banii ı̂n patru gră mă joare, se ı̂ndepă rtă modest,
spunâ nd:
— Dumitale, mie, lui, ș i lui Kozlevici.
— Foarte frumos, zise Ostap. Acum să -i ı̂mpartă Panikovski. După
câ te vă d, el are altă pă rere.
Panikovski, care fă cuse opinie separată , se puse pe treabă cu multă
ardoare. Aplecat peste pat, miș ca din buzele-i groase, ı̂și uda degetele
cu scuipat ș i muta la nesfâ rș it bancnotele de pe un loc pe altul, de parcă
ar i fă cut o pasiență complicată . După ce manevră aș a timp ı̂ndelungat,
reuș i să formeze pe plapumă trei gră mă joare: una mare — din
bancnote curate, nou-nouțe, a doua — la fel de mare dar din bancnote
mai murdare ș i a treia — mai mică , din bancnote slinoase de tot.
— Noi doi câ te patru mii, ı̂i spuse el lui Bender, iar lui Balaganov,
două , deș i n-a muncit nici pentru două .
— Ș i lui Kozlevici? ı̂ntrebă Balaganov, ı̂nchizâ nd ochii de furie.
— Pentru ce ș i lui Kozlevici? urlă Panikovski cu un glas pițigă iat.
Asta e jaf! Cine-i Kozlevici, ca să ı̂mpă rțim cu el? Nu cunosc nici un fel
de Kozlevici.
— Asta-i tot? ı̂ntrebă marele maestru.
— Tot, ră spunse Panikovski, fă ră să -ș i ia ochii de la teancul de
bancnote curate. Ce legă tură are cu asta Kozlevici?
— Ei, acum o să ı̂mpart eu, spuse Ostap gospodă reș te.
Strâ nse gră mă joarele la un loc, puse banii ı̂n cutia de tablă ș i o bă gă
ı̂n buzunarul pantalonilor să i albi.
— Toți banii ă ș tia, ı̂ncheie el, vor i imediat restituiți pă gubaș ului,
cetă țeanul Koreiko. Vă place acest mod de ı̂mpă rțeală ?
— Nu, nu ne place, ı̂i scă pă lui Panikovski.
— Lasă glumele, Bender, spuse supă rat Balaganov. Trebuie să -i
ı̂mpă rțim după dreptate.
— Asta nu se va ı̂ntâ mpla, ră spunse cu ră ceală Ostap. Ș i, ı̂n general,
la ora asta tâ rzie n-am de gâ nd să glumesc cu voi.
Panikovski ı̂și ı̂mpreună palmele vineții de om bă trâ n. Se uită cu
groază la marele maestru, se retrase ı̂ntr-un colț ș i tă cu. Doar din câ nd
ı̂n câ nd, foarte rar, mai deschidea gura numai ca să -ș i arate dintele de
aur.
Fața lui Balaganov se acoperi dintr-o dată de sudoare, de parcă s-ar
i pră jit la soare ore ı̂ntregi.
— Atunci pentru ce am muncit? ı̂ntrebă el gâ fâ ind. Aș a nu se poate.
Asta... explică -mi...
— Dumitale, iu iubit al locotenentului Schmidt, zise politicos
Ostap, nu pot decâ t să -ți repet ceea ce ți-am mai spus ș i la Arbatov.
Respect Codul penal. Nu sunt un jefuitor, ci un luptă tor de idei pentru
cucerirea valorilor monetare. Jaful nu igurează printre cele patru sute
de metode cinstite de a lua banii. Nu ș tiu cum, dar nu se potriveș te cu
ele. Ș i apoi, noi n-am venit aici pentru zece mii. Numai eu personal am
nevoie de cel puțin cinci sute de mii.
— Atunci de ce ne-ai trimis? ı̂ntrebă Balaganov mai potolit. Noi am
depus toată râ vna.
— Cu alte cuvinte, vrei să ș tii dacă mult stimatul vostru comandor
a avut un scop ș i care anume, câ nd a dispus să se facă ultima
operațiune? La asta ı̂ți ră spund: da, a avut. Ș i ș tii care?...
Dar Panikovski pare-se nu voia să -l ș tie pentru că tocmai se trase
cortina peste dintele de aur, ı̂și luă vâ nt, lă să capul ı̂n jos ca, un taur care
vrea să ı̂mpungă ș i se repezi scos din ire la Ostap, strigâ nd: "Da' cine
eș ti tu?" Fă ră să -ș i schimbe poziția ș i chiar fă ră să ı̂ntoarcă capul,
marele maestru ı̂l readuse cu un pumn ca de cauciuc pe violatorul de
convenții la punctul să u de plecare ș i continuă :
— Uite, ı̂ți voi spune care, Ș ura. Am vrut să fac un sondaj. Ș i dacă la
un funcționar cu o leafă de patruzeci de ruble pe lună s-au gă sit ı̂n
buzunar zece miare, ceea ce e cel puțin ciudat, faptul ne deschide
perspective mari pentru un pot gras, cum spun maratoniș tii ș i chibiții
de la alergă ri. Ș i cinci sute de miare este incontestabil un pot gras. Ș i
iată cum o să le obținem. Ii vei restitui lui Koreiko aceste zece mii ș i el o
să le ia. Aș vrea să vă d un om care să nu-ș i ia ı̂napoi banii. Ș i acesta ı̂i va
i sfâ rș itul. Lă comia ı̂l va duce la pieire. De ı̂ndată ce va mă rturisi că e
bogat, ı̂l am la mâ nă . Ca om deș tept, va ı̂nțelege că o parte este mai mică
decâ t ı̂ntregul ș i ı̂mi va da această parte de teamă să nu piardă totul. Ș i
ı̂n acel moment, Ș ura, va apă rea pe scenă farfurioara cu chenar...
— Just! exclamă Balaganov.
Panikovski se vă ică rea ı̂n colț:
— Dați-mi banii mei! Sunt să rac lipit! N-am mai fost de un an la
baia de aburi. Sunt bă trâ n. Femeile nu mă mai iubesc.
— Adresează -te Ligii Mondiale pentru Reforme Sexuale, zise
Bender. Poate că cei de acolo te ajută .
— Nimeni nu mă iubeș te, continuă Panikovski tremurâ nd.
— Ș i de ce să te iubească ? Femeile nu iubesc oameni ca dumneata.
Ele iubesc oameni tineri, cu picioare lungi, cu nivel politic ridicat. Iar
dumneata eș ti cu un picior ı̂n groapă . Ș i câ nd vei muri, nimeni nu va
scrie despre dumneata la ziar: "Incă unul că zut pe frontul muncii". Ș i la
mormâ ntul dumitale n-o să stea o vă duvă frumoasă cu ochi de persană .
Ș i copii nu vor ı̂ntreba plâ ngâ nd: "Tă ticule, tă ticule, ne auzi tu oare?"
— Nu mai vorbi aș a! strigă Panikovski speriat. Am să vă ı̂ngrop pe
toți. Nu-l cunoaș teți pe Panikovski. Panikovski are ș apte vieți. Dați-mi
banii.
— Mai bine spune: ai de gâ nd să -ți vezi de treabă sau nu? Te ı̂ntreb
pentru ultima dată .
— O să -mi vă d, ră spunse Panikovski, ș tergâ ndu-ș i lacrimile de
bă trâ n, care i se prelingeau ı̂ncet pe obraji.
Noaptea, noaptea adâ ncă , noaptea neagră ı̂nvă luia ı̂ntreaga țară .
In portul Cernomorsk, macaralele se ı̂nvâ rteau uș or, lă sâ ndu-ș i
cablurile de oțel ı̂n calele adâ nci ale vaselor stră ine, apoi se ră suceau
din nou pentru a coborı̂ ı̂ncet pe debarcader, cu o prudență de pisică ,
lă zile de brad cu utilaj pentru ș antierul uzinei de tractoare. O lumină
tranda irie, ca de cometă , țâș nea din coș urile ı̂nalte ale uzinelor de
silicați. Constelațiile de pe ș antierul hidrocentralei de pe Nipru, din
Magnitogorsk ș i din Stalingrad sclipeau. In nord, ră să rise steaua uzinei
"Putilovul Roș u", iar după ea se aprinseseră o mulțime de alte stele de
mă rimea ı̂ntâ i. Erau printre ele fabrici, combinate, centrale electrice,
ș antiere noi. Lumina ı̂ntregul plan cincinal, lă sâ nd ı̂n umbră , prin
stră lucirea lui, cerul vechi, pe care ı̂l cunoscuseră egiptenii.
 Un tâ nă r care ı̂ntâ rziase cu iubita lui la un club muncitoresc
aprindea gră bit harta electri icată a planului cincinal ș i-i ș optea
amorului să u nestins:
— Vezi luminița cea roș ie? Acolo va i uzina de combine din Siberia.
Vom pleca acolo. Vrei?
Ș i iubita râ dea ı̂ncetiș or, tră gâ ndu-ș i mâ na dintr-a lui.
Noaptea, noaptea adâ ncă , noaptea neagră , după cum am mai spus,
ı̂nvă luia ı̂ntreaga țară . Monarhistul Hvorobiev visa un uriaș carnet
sindical ș i gemea ı̂n somn. In tren, pe un pat de sus, sforă ia inginerul
Talmudovski, care plecase de la Harkov la Rostov, atras de o leafă mai
bună . Gentleman-ii americani, care duceau ı̂n patria lor rețeta unui
minunat samagon de grâ u, se legă nau uș or pe valurile largi ale
Atlanticului. Vasisuali Lohankin se ră sucea pe canapeaua sa, frecâ ndu-
se la locurile avariate. Bă trâ nul rebusist Sinițki ardea de pomană
lumina, compunâ nd pentru revista Alimentarea cu apă un labirint cu
tema: "Unde este preș edintele acestei adună ri generale a muncitorilor
ș i funcționarilor, veniți la alegerile comitetului sindical al stației locale
de pompare?" Totodată că uta să nu facă zgomot, ca să n-o trezească pe
Zosia. Polı̂haev era lungit ı̂n pat cu Sema Mihailovna ală turi. Ceilalți
funcționari de la "Hercules" dormeau un somn agitat, prin diferite pă rți
ale oraș ului. Alexandr Ivanovici Koreiko nu putea ı̂nchide ochii, chinuit
de gâ ndul bogă ției sale. Să nu i posedat această bogă ție, ar i dormit
liniș tit. Ce fă ceau Bender, Balaganov ș i Panikovski se ș tie. Numai despre
Kozlevici, ș oferul ș i proprietarul "Antilopei" nu vom spune nimic acum,
deș i i se ı̂ntâ mplase un bucluc cu un caracter câ t se poate de politic.
In zori, Bender deschise trusa sa de moaș ă, scoase de acolo un
chipiu de milițian cu stema oraș ului Kiev ș i, bă gâ nd-o ı̂n buzunar, plecă
la Alexandr Ivanovici Koreiko. Pe drum se lega de lă ptă rese, că ci venise
ora acestor femei piș ichere, iar ora funcționarilor ı̂ncă nu ı̂ncepuse.
Mergâ nd, fredona romanța:

Și gândul primei întâlniri

Sub bolta nopților înaltă
Nu mă mai mișcă în simțiri Și sângele nu-mi mai tresaltă.
 Marele maestru nu prea spunea adevă rul. Prima ı̂ntâ lnire cu
milionarul-conțopist ı̂l emoționa. Inainte de a intra ı̂n casa din Malaia
Kasatelnaia nr. 16, ı̂și puse chipiul o icial, apoi ı̂ncruntă sprâ ncenele ș i
bă tu la uș ă.
In mijlocul odă ii stă tea Alexandr Ivanovici. Purta un maieu ș i
apucase să -ș i pună pantalonii de mic funcționar. Mobilierul camerei era
de o să ră cie lucie, aș a cum se obiș nuia să se mobileze, ı̂nainte de
revoluție, orfelinatele ș i alte organizații asemă nă toare, a late sub
patronajul ı̂mpă ră tesei Maria Feodorovna. In odaie se gă seau trei
mobile: un pat de ier din cele de spital, o masă de bucă tă rie cu un
dulă paș , ale că rei uș i erau prevă zute cu o ı̂ncuietoare de lemn la fel cu
cele cu care se ı̂nchid de obicei closetele ı̂n stațiunile balneare, ș i un
scaun vienez scorojit. Intr-un colț , ză ceau niș te haltere ș i printre ele
două greută ți mari, distracție de atlet de categorie grea.
Vă zâ ndu-l pe milițian, Alexandr Ivanovici fă cu un pas apă sat
ı̂nainte.
— Cetă țeanul Koreiko? ı̂ntrebă Ostap cu un zâ mbet radios.
— Intocmai, ră spunse Alexandr Ivanovici, ară tâ ndu-ș i de asemenea
bucuria că ia contact cu un reprezentant al puterii de stat.
— Alexandr Ivanovici? se informă Ostap, zâ mbind ș i mai radios.
— Exact, con irmă Koreiko, că utâ nd din ră sputeri să se arate ș i mai
bucuros.
După aceasta nu-i mai ră mase marelui maestru decâ t să se aș eze
pe scaunul vienez ș i să -ș i fabrice un zâ mbet fermecă tor. După ce fă cu ș i
asta, se, uită la Alexandr Ivanovici. Dar milionarul-conțopist se ı̂ncorda
din toate puterile ș i reuș i să exprime prin mutra lui ș i ı̂ncâ ntare, ș i
entuziasm, ș i admirație, ș i adorație mută , toate acestea bineı̂nțeles ca
rezultat al ı̂ntâ mplă rii fericite de a i luat contact cu un reprezentant al
forței publice.
Zâ mbetele ș i manifestă rile de bucurie continuau din ce ı̂n ce mai
accentuate ș i atâ t de progresiv, ı̂ncâ t aminteau de un manuscris al
compozitorului Franz Liszt, unde, pe prima pagină se indica a se câ nta
"repede", pe a doua pagină — "foarte repede", pe a treia — "mult mai
repede", pe a patra — "câ t se poate de repede", ș i totuș i pe a cincea
pagină scria: "ı̂ncă ș i mai repede".
Câ nd Ostap vă zu că Alexandr Koreiko a ajuns la pagina a cincea ș i
că a continua cu ı̂ntrecerea a devenit o imposibilitate, trecu la subiect.
— Am venit la dumneata cu o misiune, spuse el devenind deodată
serios.
— Vă rog, vă rog, fă cu Alexandr Ivanovici, de asemenea ı̂ntunecat la
față.
— Vrem să vă facem o bucurie.
— M-ar interesa mult să a lu despre ce e vorba.
Foarte melancolic, Bender bă gă mâ na ı̂n buzunar. Koreiko urmă rea
miș că rile lui cu o mutră ca de ı̂nmormâ ntare. La lumină apă ru cutia de
tablă de țigă ri “Kaukaz”. Dar exclamația de uimire pe care o aș tepta
Ostap nu se produse. Milionarul clandestin privea cutia complet
nepă să tor. Ostap scoase banii, ı̂i numă ră cu grijă ș i, ı̂mpingâ nd teancul
spre Alexandr Ivanovici, spuse:
— Exact zece mii. Fiți bun ș i dați-mi o chitanță.
— Ați greș it, tovară ș e, zise Koreiko foarte ı̂ncet. Ce zece mii? Ce
chitanță?
— Cum ce? Doar ați fost jefuit ieri.
— Pe mine nu m-a jefuit nimeni.
— Cum adică , n-ați fost jefuit? ı̂ntrebă Ostap agitat. Ieri pe malul
mă rii. Ș i vi s-au luat zece mii de ruble. Hoții sunt arestați. Fă ceți-mi
chitanța.
— Dar, ză u, nu m-a jefuit nimeni, spuse Koreiko, pe fața că ruia
sclipi un zâ mbet. E o greș eală . O greș eală lagrantă .
Deș i ı̂ncă nu-ș i dă dea seama câ t de adâ ncă ı̂i este ı̂nfrâ ngerea,
marele maestru manifestă o agitație nelalocul ei, de care avea să -ș i
amintească totdeauna cu ruș ine. Incepu să stă ruie, să se supere, să -i
bage lui Alexandr Ivanovici banii ı̂n mâ nă , ș i, ı̂n general, cum spun
chinezii, parcă -ș i pierduse fața lui adevă rată . Koreiko strâ ngea din
umeri, zâ mbea prevenitor, dar nu voia să ia bani.
— Prin urmare, n-ați fost jefuit?
— Nu m-a jefuit nimeni.
 — Ș i nu vi s-au luat zece mii de ruble?
— Nu, tovară ș e, nu. Cum vă puteți ı̂nchipui că aș putea să am eu
atâ ția bani?
— Aș a e, aș a e, spuse Ostap potolindu-se. De unde să aibă un mic
funcționar o asemenea sumă de bani?... Prin urmare, la dumneata totul
e ı̂n regulă ?
— Totul! ră spunse milionarul cu un zâ mbet ı̂ncâ ntă tor.
— Ș i stomacul e ı̂n regulă ? ı̂ntrebă Ostap, zâ mbind ș i mai
ı̂ncâ ntă tor.
— In perfectă regulă . Ș tiți, eu sunt un om foarte să nă tos.
— Ș i nu visezi urâ t?
— Nu, nu visez.
Ș i iar ı̂ncepură să joace zâ mbetele pe ambele fețe ca ı̂n bucata aceea
a lui Liszt pentru patru mâ ini: repede, foarte repede, mult mai repede,
câ t se poate de repede, ș i ı̂ncă ș i mai repede. Proaspetele cunoș tințe ı̂și
luară ră mas-bun cu o dragoste de parcă s-ar i iubit de o veș nicie ș i
pentru vecie.
— Nu vă uitați chipiul de milițian, zise Alexandr Ivanovici. A ră mas
pe masă .
— Să nu mă nâ nci seara roș ii crude, ı̂l sfă tui Ostap, să nu-ți facă ră u
la stomac.
— Toate cele bune, spuse Koreiko, ı̂nclinâ ndu-se bucuros ș i
apropiind că lcâ iele.
— La revedere, la revedere, ră spunse Ostap. Eș ti un om foarte
interesant! La dumneata totul e ı̂n regulă . Mă ș i mir cum un om cu
asemenea noroc mai e ı̂n libertate!
Ș i, continuâ nd să arboreze zâ mbetul inutil cu care intrase, marele
maestru ieș i repede ı̂n stradă . Merse câ teva sute de metri ı̂n pas
alergă tor, uitâ nd că poartă pe cap un chipiu o icial cu stema oraș ului
Kiev, absolut nepotrivit ı̂n oraș ul Cernomorsk, ș i numai câ nd ajunse ı̂n
mijlocul unei mulțimi de bă trâ nei venerabili, care discutau ı̂n fața
terasei acoperite a restaurantului "Nr. 68", ı̂și veni ı̂n ire ș i ı̂ncepu să -ș i
câ ntă rească la rece ș ansele.
 In timp ce el medita, plimbâ ndu-se distrat ı̂nainte ș i ı̂napoi,
bă trâ neii continuau să -ș i vadă de ocupația lor zilnică .
Erau niș te oameni ciudați ș i caraghioș i pentru zilele noastre.
Aproape toți purtau veste albe de pichet ș i chipiuri de paie. Unii purtau
chiar panamale, care ı̂nsă se mai ı̂nchiseseră la culoare. Ș i, desigur, toți
aveau la că maș ă gulere ı̂ngă lbenite ș i scrobite, de sub care apă reau
gâ turi pă roase ca de gă ină . Aici, ı̂n fața restaurantului "Nr. 68", unde
ı̂nainte ı̂și avusese sediul vestita cafenea "Florida", se adunau
ră mă ș ițele Cernomorskului comercial dinainte de ră zboi: misiți ră maș i
fă ră birouri proprii, comisionari care se o iliseră iindcă nu mai ı̂ncasau
comisioane, foș ti agenți de cereale, contabili ramoliți ș i alte lichele.
Câ ndva, se adunau aici ca să ı̂ncheie tranzacții. Acum ı̂i atră gea ı̂n acest
colțiș or bă tut de razele soarelui obiș nuința de ani de zile ș i nevoia de a
mai tră ncă ni ca babele. Citeau zilnic Pravda venită de la Moscova (ı̂n
presa locală nu aveau ı̂ncredere) ș i priveau tot ce se petrecea ı̂n lume ca
un preludiu al declară rii Cernomorskului oraș liber. Câ ndva, cu o sută
de ani ı̂n urmă , Cernomorsk fusese ı̂ntr-adevă r oraș liber ș i asta ı̂i fă cea
viața atâ t de veselă ș i de prosperă , ı̂ncâ t aureola de porto-franco arunca
ı̂ncă ș i acum sclipiri de aur asupra colțului luminos din fața fostei
cafenele "Florida".
— Ați citit despre conferința de dezarmare? se adresă o vestă de
pichet unei alte veste de pichet. Cuvâ ntarea contelui Bernstorf?
— Bernstorf e o minte! ră spunse vesta ı̂ntrebată , pe un ton de
parcă ar i ș tiut asta pentru că ı̂l cunoș tea personal pe conte de ani ș i
ani. Dar dumneavoastră ați citit ce discurs a rostit Snowden la adunarea
alegă torilor din Birmingham, această citadelă a conservatorilor?
— Ei, ce să mai vorbim... Snowden e o minte! Ascultă , Valiadis, se
adresă el unui al treilea bă trâ nel, cu panamaua. Ce pă rere ai despre
Snowden?
— Să -ți spun sincer, ră spunse panamaua, Snowden nu-i un om să -i
bagi degetul ı̂n gură . Eu personal n-aș face-o.
Ș i fă ră să se emoționeze de faptul că Snowden nu i-ar i permis
pentru nimic ı̂n lume să -i vâ re degetul ı̂n gură , bă trâ nul continuă :
 — Dar, orice ați spune, eu vă declar sincer: Chamberlain e totuș i ș i
el o minte.
Vestele de pichet ridicară din umeri. Ele nu tă gă duiau că ș i
Chamberlain e o minte. Dar cel mai mult ı̂i consola Briand.
— Briand! spuneau ei cu foc. Asta cap! Cu ideea lui pan-
europeană ...
— Să -ți spun sincer, mesie Funt, ș opti Valiadis, totul e ı̂n regulă .
Beneș a ș i acceptat proiectul pentru o pan-Europă , dar ș tii cu ce
condiție?
Vestele de pichet se apropiară ș i-ș i ı̂ntinseră gâ turile de gă ină .
— Cu condiția ca Cernomorskul să ie declarat porto-franco. Benes
e un cap. Ei trebuie doar să -ș i vâ ndă cuiva uneltele lor agricole... Ei bine,
noi le vom cumpă ra.
La auzul acestor cuvinte, ochii bă trâ nilor stră luciră . De câ ți ani nu
tâ njeau ei să cumpere ș i să mai vâ ndă o dată !
— Briand e o minte! spuseră ei oftâ nd. Benes e ș i el o minte.
Câ nd Ostap se trezi din gâ ndurile sale, observă că ı̂l ține strâ ns, de
reverul hainei, un bă trâ nel necunoscut, cu o pă lă rie de paie strivită ș i o
panglică neagră slinoasă . Papionul ı̂i lunecase ı̂ntr-o parte ș i butonul de
alamă de sub el se uita drept la Ostap.
— Iar eu ı̂ți spun, striga bă trâ nelul la urechea marelui maestru, că
MacDonald n-o să se lase prins ı̂n undița asta! N-o să se lase! Mă auzi?
Ostap dă du la o parte cu mâ na pe bă trâ nelul peste mă sură de
ı̂n lă că rat ș i ieș i din mulțime.
— Hoover e o minte! se auzea ı̂n urma lui. Ș i Hindenburg e o minte.
Ostap luase o hotă râ re. Iș i recapitulase ı̂n minte toate cele patru
sute de metode cinstite de a scoate bani ș i, deș i printre ele existau
sisteme stră lucite ca, de pildă , ı̂n iințarea unei societă ți pe acțiuni
pentru scoaterea la suprafață a unei coră bii ı̂ncă rcate cu aur scufundată
pe timpul ră zboiului Crimeii, sau organizarea unei mari serbă ri de
Lă sata secului ı̂n folosul prizonierilor capitalului, sau concesionarea
dreptului de a scoate irmele de la magazine, nici una nu se potrivea ı̂n
speță. Ș i Ostap nă scoci metoda patru sute unu.
 "N-am izbutit să cuceresc cetatea cu un atac prin surprindere, ı̂și
zise el, va trebui să ı̂ncep un asediu ı̂n toată regula. Principalul e stabilit.
Inculpatul are bani. Ș i, judecâ nd după faptul că a renunțat fă ră să
clipească la zece mii de ruble, ı̂nseamnă că dispune de sume uriaș e.
Aș adar, ı̂ntrucâ t pă rțile n-au că zut de acord, ș edința continuă ."
Se ı̂ntoarse acasă , cumpă râ nd pe drum un dosar gros, galben, cu
niș te ș ireturi ca de panto i.
— Ei? ı̂ntrebară ı̂ntr-un glas Balaganov ș i Panikovski, istoviți de
atâ ta aș teptare.
Ostap se aș eză ı̂n tă cere la mă suța de bambus, puse dosarul ı̂n fața
sa ș i scrise pe el cu litere mari: "Dosarul Alexandr Ivanovici Koreiko.
Inceput la 25 iunie 1930. Terminat la... 193..."
Frații din acelaș i tată se uitau peste umă rul lui Bender la dosar.
— Ce-i ı̂nă untru? ı̂ntrebă Panikovski curios.
— O! fă cu Ostap. Ină untru? De toate: palmieri, femei, expresuri
albastre, marea azurie, un vapor alb, un smoking aproape nepurtat, un
lacheu japonez, un biliard propriu, dinți de platină , ciorapi necâ rpiți,
bucate gă tite numai cu unt ș i, mai ales, micii mei prieteni, gloria ș i
puterea pe care o dau banii.
Ș i el deschise ı̂n fața membrilor uimiți ai echipajului "Antilopa"
dosarul gol.

CAPITOLUL XV COARNE ȘI COPITE

A fost odată un biet negustor particular. Era un om destul de bogat:
proprietar al unui magazin de galanterie, situat peste drum de
cinematograful "Capitol", vindea liniș tit lenjerie, dantele, cravate,
nasturi ș i alte mă runțiș uri, dar la care se câ ș tiga bine. Intr-o seară , veni
acasă schimbat la față. Fă ră să spună nici un cuvâ nt, cotrobă i prin bufet,
scoase de acolo o gă ină ı̂ntreagă , rece, ș i, plimbâ ndu-se prin odaie, o
mâ ncă toată . După asta, deschise din nou bufetul, scoase o bucată
ı̂ntreagă de cracauer de vreo jumă tate de kilogram, se aș eză pe scaun ș i,
cu privirea-i sticloasă pironită ı̂n acelaș i punct, mestecă ı̂ncet toată
bucata. Câ nd ı̂ntinse mâ inile să ia ș i niș te ouă tari de pe masă , nevastă -
sa ı̂l ı̂ntrebă speriată :
 — Ce s-a ı̂ntâ mplat, Borea?
— O nenorocire! ră spunse el, bă gâ nd ı̂n gură un ou tare ca de
cauciuc. Mi s-a pus un impozit ı̂ngrozitor. Nici nu poți să -ți ı̂nchipui.
— Ș i de ce mă nâ nci atâ t de mult?
— Trebuie să -mi alung gâ ndurile cu ceva, ră spunse negustorul
particular. Sunt ı̂ngrozit.
Ș i toată noaptea negustorul se ı̂nvâ rti prin odă ile sale, unde numai
ș ifoniere avea vreo opt bucă ți, ș i mâ ncă . Mâ ncă tot ce se gă sea ı̂n casă .
Era ı̂ngrozit.
In ziua urmă toare, ı̂nchirie jumă tate din magazin unui negustor de
articole de papetă rie.
Acum, ı̂ntr-o vitrină se a lau cravate ș i bretele, iar ı̂n alta atâ rna, de
două frâ nghiuțe, un uriaș creion galben.
Veniră apoi vremuri ș i mai grele. In magazin apă ru un al treilea
coproprietar: un ceasornicar, care ı̂mpinse creionul ı̂ntr-o parte ș i
ocupă jumă tate de vitrină cu un ceas de bronz cu o Psyche, dar fă ră
minutare. Ș i ı̂n fața bietului negustor de galanterie, care acum nu mai
ı̂nceta să zâ mbească ironic, ș edea, ı̂n afară de plicticosul vâ nză tor de
creioane, ș i un ceasornicar cu o lupă neagră ı̂n iptă ı̂n ochi.
Nenorocirea se mai abă tu ı̂ncă de două ori asupra negustorului de
galanterie ș i ı̂n magazin se mai mutară un meș ter instalator, care
aprinse imediat un primus de lipit, ș i un negustor cu totul ciudat, că ruia
ı̂i intrase ı̂n cap că abia acum, ı̂n anul 1930 de la naș terea lui Cristos,
venise vremea ca populația din Cernomorsk să se arunce asupra mă r ii
pe care o vindea el, ș i anume: gulere tari.
Ș i irma câ ndva falnică ș i unică la pă rinți a negustorului de
galanterie că pă tă un aspect dezgustă tor:
Comerț de galanterie Industrie de produse de Repară m tot felul de
galanterie B. KULTURTRIEGER ceasornice B. Pavel Bouret
GLAZIUS-Ș ENKER

Articole de papetă rie ș i rechizite de birou Orice Reparații de țevi ș i instalații

furnitură pentru pictorii ș i funcționarii sovietici LEV sanitare M. N.FANATJUK
SOKOLOVSKI
 Specialitate
Gulere tari din Leningrad KARL PA VIAINEN

Clienții intrau cu frică ı̂n magazinul care odinioară avea un aspect

atâ t de frumos. Meș terul ceasornicar Glazius-Ș enker, ı̂nconjurat de
rotițe, pince-nez-uri ș i arcuri, ș edea sub mai multe ceasuri, printre care
ș i un orologiu de turn. In magazin, sunau des ș i asurzitor
deș teptă toarele. In fundul ı̂ncă perii, se ı̂nghesuiau elevi, care că utau
caiete ce nu se gă seau nică ieri. Karl Paviainen ı̂și tot tundea guleraș ele
cu foarfecele, ca să -i treacă timpul ı̂n aș teptarea clienților. Ș i nu apuca
serviabilul B. Kulturtrieger să ı̂ntrebe o cumpă ră toare: "Ce doriți?", că
instalatorul Fanatiuk lovea tare cu ciocanul ı̂ntr-o țeavă ruginită ș i toată
funinginea de la lampa de lipit se aș ternea pe marfa ină de galanterie.
Pâ nă la urmă , ciudatul combinat particular se destră mă ș i Karl
Paviainen ı̂și luă o birjă , ı̂ncă rcă ı̂n ea marfa sa anacronică ș i se topi ı̂n
beznă . După el, trecu ı̂n neant ș i comerțul cu mă rfuri de galanterie ș i cel
cu articole de papetă rie ș i rechizite de birou, urmă rite de inspectori
inanciari că lare. Fanatiuk că zu ı̂n patima beției. Glazius-Ș enker intră ı̂n
cooperativa de ceasornicari "Timpuri Noi". Oblonul ı̂ncrețit de ier că zu
bubuind. Dispă ru ș i irma caraghioasă .
Dar nu trecu mult ș i oblonul se ridică din nou, iar deasupra fostei
arce a particularilor apă ru o mică tă bliță ı̂ngrijită :

Filiala din Cernomorsk

a O iciului din Arbatov pentru
Colectarea Coarnelor și Copitelor

Cine ar i aruncat o privire ı̂n magazin, ar i vă zut că tejghelele ș i

rafturile dispă ruseră , că podeaua era proaspă t spă lată , că lâ ngă pereți
stă teau mese de birou de culoarea gă lbenuș ului iar pe pereți atâ rnau
a iș ele obiș nuite la instituții, cu indicarea orelor de primire ș i cu
recomandarea de a nu strâ nge mâ na iindcă e neigienic.
Instituția nou-nă scută avea chiar din naș tere o bară de apă rare
ı̂mpotriva vizitatorilor, care nu apă ruseră ı̂ncă . Lâ ngă o mă suță pe care
un samovar galben scotea aburi ș i ș uiera cu glas pițigă iat, plâ ngâ ndu-se
de soarta sa de samovar, ș edea un curier cu un dinte de aur. Frecâ nd
că nile pentru ceai, el fredona, supă rat:

Ce vremuri, Doamne, sunt acu;

Ce vremuri, aoleu,
Nu se mai crede-n Dumnezeu,
Nu se mai crede, nu!

Dincolo de bară umbla de colo pâ nă colo un voinic roș covan. Din
câ nd ı̂n câ nd se apropia de maș ina de scris, izbea cu un deget gros ș i
țeapă n ı̂n claviatură ș i râ dea ı̂n hohote. In fundul biroului, sub o tă bliță
pe care scria "Directorul ilialei", ș edea marele maestru, luminat de o
lampă de birou.
Pă ră siseră de mult hotelul “Karlsbad”. Toți membrii echipajului
"Antilopei", cu excepția lui Kozlevici, se instalaseră ı̂n "Cuibul cațelor", la
Vasisuali Lohankin, care era extrem de scandalizat de lucrul acesta.
Incercase el să protesteze, ară tâ nd că n-a ı̂nchiriat camera la trei
persoane, ci uneia singure — unui intelectual celibatar, dar Ostap ı̂i
ră spunsese nepă să tor: "—Mon Dieu, Vasisuali Andreevici, nu te mai
fră mâ nta. Dintre toți trei, doar unul singur, eu, sunt intelectual, aș a că
condiția e respectată ." La plâ ngerile urmă toare ale gazdei, Bender
ră spunsese rațional: "Mein Gott, scumpul meu Vasisuali! Poate tocmai ı̂n
asta stă marele adevă r al poporului." Ș i Lohankin se liniș ti pe loc, după
ce mai ı̂ntâ i stoarse de la Ostap două zeci de ruble. Panikovski ș i
Balaganov se acomodară de minune ı̂n "Cuibul cațelor" ș i glasurile lor
ră sunau stă pâ ne ı̂n corul ı̂ntregului apartament. Ba Panikovski fusese
chiar acuzat că noaptea fură petrol din primusurile altora. Mitrici nu
ı̂ntâ rzie să -i facă cu acest prilej lui Ostap o observație ironică , la care
marele maestru ı̂i ră spunse, fă ră cuvinte, cu una ı̂n piept.
O iciul pentru Colectarea Coarnelor ș i Copitelor fusese deschis din
mai multe motive.
— Cercetă rile ı̂n cazul Koreiko, spuse Ostap, ar putea să ne
ră pească foarte mult timp. Câ t timp, numai Dumnezeu ș tie. Ș i ı̂ntrucâ t
Dumnezeu nu există , nu ș tie nimeni. Groaznică situație. Poate un an,
poate numai o lună . In orice caz, trebuie să avem un statut legal.
Trebuie să ne ı̂ncadră m ı̂n masele active ale funcționarilor. Această
situație juridică ne-o va da o iciul. Pe mine mă atrage de mult
activitatea administrativă . In adâ ncul su letului sunt un birocrat ș i un
ı̂ncurcă -lume. Vom colecta ceva foarte caraghios, de pildă , lingurițe de
ceai, jetoane cu numere pentru câ ini sau pă r pentru perii. Ori poate mai
bine: coarne ș i copite. Admirabil! Coarne ș i copite pentru necesită țile
industriei de piepteni ș i portțigarete. Adică de ce n-ar exista o instituție
ca asta? In plus, am ı̂n valijoara mea hâ rtii minunate cu antete pentru
toate ı̂mprejură rile ș i o ș tampilă rotundă , aș a-numita ș tampilă de
rangul I.
Banii pe care Koreiko ı̂i refuzase ș i pe care scrupulosul Ostap
socotise că -i poate trece acum la venituri, fură depuș i la bancă ı̂n contul
curent al noii instituții. Panikovski se revoltă din nou ș i ceru ca banii să
ie ı̂mpă rțiți, ceea ce ı̂i atrase, ca pedeapsă , numirea ı̂ntr-o funcție prost
plă tită ș i ı̂njositoare pentru natura sa iubitoare de libertate, ș i anume ı̂n
funcția de curier. Balaganov că pă tă postul de ră spundere de
ı̂mputernicit pentru copite, cu o leafă de nouă zeci ș i două de ruble. Fu
cumpă rată din piață o maș ină veche de scris "Adler", din care lipsea
litera "e", care fu ı̂nlocuită cu litera "ı̂". De aceea, chiar prima adresă ,
expediată de Ostap că tre magazinul cu articole de recuzită , suna astfel:

Ilibîrați prîzîntatorului, curiîrul tov. Panikovski,

pîntru iliala din Cîrnomorsk rîcuzitî dî birou în
valoarî dî 150 rublî (una sută cincizîci) în contul
diricțiîi din orașul Arbatov.
ANIXA. Fără anîxă.

— Mi-a dat Dumnezeu un dobitoc ı̂mputernicit pentru copite!

spuse supă rat Ostap. Nu poți să -i dai nici o sarcină . A cumpă rat o
maș ină cu accent turcesc. Prin urmare, eu sunt dirı̂ctor dı̂ ilială ? Eș ti o
vită , Ș ura. Asta e!
Dar nici mă car maș ina de scris cu caractere ciudate nu putu să
ı̂ntunece lumina bucuriei marelui maestru. Noul tă râ m de activitate ı̂i
plă cea foarte mult. In iecare ceas venea la birou cu alte cumpă ră turi.
Aducea maș ini ș i aparate de birou atâ t de complicate, ı̂ncâ t curierul ș i
ı̂mputernicitul ră mâ neau cu gura că scată . Cumpă rase perforatoare,
prese de copiat, un taburet cu ș urub ș i o că limară scumpă de bronz,
formată din câ teva că suțe de țară , pentru cerneluri de diferite culori.
Această operă se chema "Cu fața spre sat" ș i costa o sută cincizeci de
ruble. Culmea o constitui un compostor din fontă de cale-ferată , cerut
de Ostap de la gara de pasageri. Spre sfâ rș it, Bender aduse niș te coarne
de cerb rami icate. Oftâ nd ș i plâ ngâ ndu-se de salariul să u mic,
Panikovski le ixă pe perete, deasupra mesei ș efului. Totul mergea bine,
chiar admirabil. Munca plani icată suferea numai de lipsa inexplicabilă
a automobilului ș i a minunatului ș ofer, Adam Kozlevici.
In a treia zi de existență a o iciului, apă ru primul vizitator. Spre
uimirea generală , era un poș taș . El aduse opt scrisori ș i, după ce stă tu
puțin la taifas cu Panikovski, curierul, plecă . Printre scrisori se
descoperiră trei ı̂nș tiințări, prin care un reprezentant al o iciului era
convocat de urgență la diferite consfă tuiri ș i ș edințe, câ teș itrele
menționâ nd că prezența e obligatorie. Prin celelalte hâ rtii, diferite
instituții necunoscute, dar existente, după câ t se vede, cereau să li se
prezinte tot felul de date, situații ș i tabele ı̂n mai multe exemplare, ș i tot
urgent ș i obligatoriu.
— Ce-i asta? țipa Ostap. Nu mai departe decâ t acum trei zile eram
ca un vultur de munte: liber, fâ lfâ iam din aripi câ nd ș i ı̂ncotro voiam, iar
acum, poftim: prezență obligatorie! Constat că ı̂n oraș ul ă sta există o
mulțime de oameni care au o nevoie nebună de Ostap Bender. Ș i atunci,
cine va duce toată această corespondență cu prietenii? Va trebui să
facem cheltuieli ș i să revizuim statele de personal. E nevoie de o
secretară pricepută , care să vadă de corespondentă .
După două ore ı̂i că zu altă belea pe cap. Veni un țăran cu un sac
mare ș i greu.
— Cine primeș te coarnele? ı̂ntrebă el, lă sâ nd desaga pe podea.
Marele maestru se uită pieziș la vizitator ș i la marfa lui. Erau
coarne mici, strâ mbe ș i murdare, ș i Ostap le privi cu dezgust.
— Da' e bună marfa? ı̂ntrebă prudent directorul ilialei.
 — Pă i, uitați-vă ș i 'mneavoastră ce coarne grozave! spuse cu foc
țăranul, apropiind un corn galben de nasul marelui maestru. Coame
prima-ntâ ia. Cum scrie la carte.
Fură nevoiți să cumpere marfa deoarece corespundea condițiilor
cerute. Apoi țăranul se aș eză să bea ceai cu Panikovski ș i povesti vreme
ı̂ndelungată despre viața de la țară , stâ rnind ı̂n Ostap enervarea irească
a omului care a aruncat pe fereastră cincisprezece ruble.
— Dacă Panikovski mai dă drumul unui ı̂ncornorat dintr-ă sta,
spuse Ostap după plecarea vizitatorului, poate să se lingă pe bot de
slujbă de acum ı̂nainte. Il dau afară fă ră preaviz. Ș i, ı̂n general, ne ajunge
atâ ta activitate de stat. E timpul să ne apucă m de treabă .
După ce atâ rnă pe uș a de sticlă o tă bliță pe care scria pauză de
prâ nz, directorul ilialei scoase din dulap mapa ı̂n care susținea că se
a lă marea azurie ș i vaporul alb ș i, după ce bă tu palma pe ea, zise:
— Iată de ce se va ocupa biroul nostru. Acum, acest "dosar" nu
cuprinde nici o ilă , dar vom da de capă tul irului chiar dacă pentru asta
va i nevoie ca Panikovski ș i Balaganov să ie trimiș i ı̂n deplasare ı̂n
nisipurile din pustiul Karakum sau la Kremenciuk, spre a aduce
material pentru anchetă .
In momentul acela clanța de la uș ă ı̂ncepu să se miș te. De cealaltă
parte a geamului un bă trâ n cu o panama câ rpită cu ață albă ș i purtâ nd o
haină largă de ș antung, sub care se vedea o vestă de pichet, ı̂ntindea
gâ tul să u de gă ină , ca să se uite, ș i lipea de geam o ureche mare, ca să
asculte.
— Inchis, iule! se gră bi să strige Ostap. Colectarea copitelor s-a
sistat temporar.
Totuș i, bă trâ nul continua să facă semne cu mâ na.
Dacă Ostap nu i-ar i dat drumul bă trâ nului cu vestă albă , poate că
romanul ar i luat altă turnură ș i ireș te nu s-ar i produs evenimentele
surprinză toare la care le-a fost dat să participe atâ t marelui maestru, cu
nevricosul să u curier ș i veselul să u ı̂mputernicit pentru copite, câ t ș i
multor altor persoane, printre care un oarecare ı̂nțelept din Orient,
nepoata bă trâ nului autor de rebusuri, un vestit militant pe tă râ m social,
directorul de la "Hercules", precum ș i un mare numă r de cetă țeni
sovietici ș i stră ini.
Dar Ostap deschise uș a. Zâ mbind trist, bă trâ nul trecu după bară ș i
se aș eză pe un scaun. Inchise ochii ș i ră mase tă cut pe scaun vreo cinci
minute. Nu i se auzeau decâ t ș uieră turile scurte, pe care le scotea din
câ nd ı̂n câ nd pe nasul lui ca de mort. Câ nd personalul biroului convins,
ı̂n sfâ rș it, că degeaba aș teaptă ca acest vizitator să vorbească , ı̂ncepu să
se sfă tuiască ı̂n ș oaptă cum să i se scoată mai repede leș ul ı̂n stradă ,
bă trâ nul ridică pleoapele pă mâ ntii ș i zise cu voce joasă :
— Numele meu e Funt. Funt.
— Ș i, după pă rerea dumitale, asta e su icient ca să dai buzna ı̂ntr-o
instituție ı̂nchisă la prâ nz? ı̂l ı̂ntrebă , amuzat, Ostap.
— Dumneata râ zi, ră spunse bă trâ nul, dar numele meu e Funt. Am
90 de ani.
— Ș i ce doreș ti? ı̂ntrebă Ostap, care ı̂ncepuse să -ș i piardă ră bdarea.
Dar cetă țeanul Funt se cufundă din nou ı̂n tă cere ș i ramase tă cut
destul de mult timp.
— Aveți aici un birou, zise el ı̂n sfâ rș it.
— Da, da, un birou, ı̂i dă du ghes Ostap. Mai departe. Mai departe.
Dar bă trâ nul nu fă cea decâ t să se mâ ngâ ie cu o mâ nă pe genunchi.
— Vedeți pantalonii ă ș tia de pe mine? rosti el, după o lungă tă cere.
Sunt pantaloni de Paș ti. Inainte ı̂i ı̂mbră cam numai de Paș ti, acum ı̂i
port ı̂n iecare zi.
Ș i, cu toate că Panikovski ı̂i dă du una ı̂n spate să -i scoată vorbele
mai repede, Funt tă cu din nou. Cuvintele le rostea precipitat, dar ı̂ntre
fraze fă cea pauze care durau uneori ș i trei minute. Pentru oamenii care
nu erau obiș nuiți cu el, felul acesta de a vorbi, a lui Funt putea să -i facă
să turbeze. Ostap se ș i pregă tea, de altfel, să -l ia pe Funt, nu de fundul
pantalonilor să i pascali, ci de zgarda scrobită ș i să -l dea afară , câ nd
bă trâ nul deschise din nou gura. Ș i ceea ce spuse ı̂n continuare suscită
atâ ta interes, ı̂ncâ t Ostap fu nevoit să se ı̂mpace cu vorbirea lui ı̂n rate
seculare.
— Nu aveți nevoie de un preș edinte? ı̂ntrebă Funt.
— Ce fel de preș edinte? ripostă Bender.
 — Unul o icial. Intr-un cuvâ nt, un director general al instituției.
— Pă i, director sunt eu.
— Prin urmare, ai de gâ nd să stai singur la ră coare? De ce nu mi-ai
spus atunci din capul locului ș i mă chinuieș ti de două ore?
Bă trâ nul cu pantaloni de Paș te se ı̂nfuriase, dar pauzele dintre
fraze nu le scurtase.
— Eu sunt Funt, repetă el cu su let. Am 90 de ani. Toată viața am
slujit de paravan pentru alții. Asta-i profesiunea mea, să sufă r pentru
alții.
— Aha, eș ti om de paie?
— Da, fă cu bă trâ nul, dâ nd ı̂n cap cu demnitate. Sunt preș edintele-
paravan Funt. In capul meu s-au spart ı̂ntotdeauna toate. Mereu am stat
la puș că rie. Ș i sub Alexandru al II-lea "Eliberatorul", ș i sub Alexandru al
III-lea "Paci icatorul", ș i sub Nicolae al II-lea "Impilatorul".
Ș i bă trâ nul, ı̂nș irâ nd țarii, ı̂ndoia ı̂ncet deget după deget.
— Am stat ș i sub Kerenski. In timpul comunismului de ră zboi, e
drept, n-am stat deloc, că ci a dispă rut comerțul cinstit si n-am mai avut
de lucru. Dar, ı̂n schimb, vai câ t am stat ı̂n perioada NEP-ului! Vai câ t am
stat! Dar au fost cele mai frumoase zile din viața mea. In patru ani n-am
petrecut ı̂n libertate mai mult de trei luni. Am mă ritat-o pe nepoată -
mea, Golkonda Evseevna, ș i i-am dat zestre un pian cu coadă , o pă să rică
de argint ș i optzeci de ruble ı̂n monede de câ te zece ruble de aur. Acum
umblu ș i nu mai recunosc Cernomorskul ă sta al nostru. Unde au
dispă rut toate? Unde-i capitalul privat? Unde-i prima societate de credit
reciproc? Unde este asociația pe ı̂ncredere? Unde sunt societă țile pe
acțiuni cu capital mixt? Unde sunt? O mizerie! E revoltă tor!
Acest scurt discurs ținu relativ puțină vreme: o jumă tate de oră .
Ascultâ ndu-l pe Funt, Panikovski se ı̂nduioș ă. El ı̂l trase pe Balaganov
deoparte ș i-i ș opti cu respect:
— Se vede imediat omul din alte vremuri. Acum cauți cu lumâ narea
pâ nă să dai de unul ș i, ı̂n curâ nd, n-au să mai existe deloc.
Ș i servi cu dră gă lă ș enie bă trâ nului o ceaș că de ceai dulce.
Ostap ı̂l mută pe preș edintele-paravan la biroul să u directorial,
porunci să se ı̂nchidă uș a ș i ı̂ncepu cu ră bdare să -i pună ı̂ntrebă ri
veș nicului deținut, care ș i-a sacri icat viața pentru "prietenii să i".
Preș edintele vorbea cu plă cere. Dacă nu s-ar i odihnit atâ t de multe
ı̂ntre fraze, s-ar i putut spune chiar că sporovă ieș te fă ră punct ș i
virgulă .
— Nu cunoș ti pe unul Alexandr Ivanovici Koreiko? ı̂ntrebă Ostap,
uitâ ndu-se la dosarul legat cu ș ireturi de ghete.
— Nu-l cunosc, ră spunse bă trâ nul. Nu cunosc pe nimeni cu numele
ă sta.
— Dar cu "Hercules" ai avut vreodată de-a face?
Câ nd auzi cuvâ ntul "Hercules", preș edintele se miș că uș urel. Ostap
nici nu bă gă de seamă această uș oară miș care, dar dacă ı̂n locul lui ar i
fost oricare altă vestă de pichet de la cafeneaua "Florida", care-l
cunoș tea de mult pe Funt, Valiadis, de pildă , acesta ș i-ar i zis imediat ı̂n
sinea lui: "Funt e ca pe tă ciuni aprinș i, e pur ș i simplu neliniș tit".
Cum să nu cunoască Funt "Hercules", câ nd ultimele patru ș ederi ı̂n
puș că rie erau legate direct de această instituție? De pe urma lui
"Hercules" se hră neau câ teva societă ți particulare pe acțiuni. A existat,
de pildă , o societate, "Intensivnik". Funt a fost invitat să dețină funcția
de preș edinte. "Intensivnik" a că pă tat de la "Hercules" un aconto mare
pentru ca să colecteze nu se ș tie ce material lemnos — preș edintele-
paravan nu-i ținut doar să ș tie ce se petrece ı̂n spatele lui. Ș i imediat
după asta, societatea a dispă rut. Cineva a pus mâ na pe bani, iar Funt a
ı̂ncasat ș ase luni de ı̂nchisoare. După "Intensivnik", s-a constituit o
asociație pe ı̂ncredere, "Cedrul muncitor", ireș te, sub preș edinția tot a
venerabilului Funt. S-a luat, bineı̂nțeles, de la "Hercules" aconto pentru
a-i furniza cedru uscat. Bineı̂nțeles că s-a produs pe neaș teptate un
faliment, cineva s-a ı̂mbogă țit, iar Funt, pentru leafa lui de preș edinte, a
plă tit cu puș că rie. Apoi a luat iință "Uniunea Feră straielor" —
"Hercules" a dat aconto — irma a dat faliment — cineva a vâ râ t banii ı̂n
buzunar — Funt a fost vâ râ t la gherlă . Ș i iar a apă rut o irmă : "Tă ietorul
de Lemne din Sud", "Hercules" — aconto, irma — faliment, X —
că ptuș it cu un câ ș tig gras, Funt — că ptuș it cu ı̂nchisoare.
— Dar cine punea mâ na pe bani? ı̂ntrebă stă ruitor Ostap,
plimbâ ndu-se ı̂n jurul bă trâ nului. Cine conducea efectiv?
 Bă trâ nul sorbea tă cut ceaiul din ceaș că ș i ridica ı̂ncet pleoapele
grele.
— Cine ș tie? zise el amă râ t. Lui Funt nu i se spunea nimic. Eu
trebuia să iu numai paravan, asta era profesia mea. Ș i am fost sub
Alexandru al II-lea, ș i am fost sub Alexandru al III-lea, ș i am fost sub
Nikolai Alexandrovici Romanov ș i am fost sub Alexandr Feodorovici
Kerenski. Ș i am fost ș i ı̂n perioada NEP-ului, ı̂nainte de punctul
culminant, ı̂n timpul punctului culminant ș i după punctul culminant.
Acum, ı̂nsă , sunt fă ră lucru ș i trebuie să port pantalonii de Paș ti.
Ostap continuă ı̂ncă multă vreme să stoarcă din bă trâ n vorbă cu
vorbă . Se comporta asemeni unui că ută tor de aur care trece prin sită
tone de mâ l ș i nisip ca să dea de câ teva fă râ me de metal prețios. Il
ı̂nghiontea pe Funt cu umă rul, câ nd acesta ı̂ncepea să moțăie ș i chiar ı̂l
gâ dila la subsuoară . După toate aceste manevre, izbuti să a le că , după
pă rerea lui Funt, ı̂n spatele tuturor acestor societă ți ș i irme falimentare
se ascundea, fă ră ı̂ndoială , aceeaș i persoană . Câ t priveș te "Hercules", el
a fost muls de multe sute de mii de ruble.
— In orice caz, adă ugă stră vechiul preș edinte-paravan, ı̂n orice caz,
acest necunoscut e un cap. Il cunoaș teți pe Valiadis? Nici Valiadis n-ar
izbuti să -l bage pe omul ă sta ı̂n cofă .
— Dar pe Briand? ı̂ntrebă Ostap zâ mbind, amintindu-ș i de
adunarea vestelor de pichet de lâ ngă fosta cafenea "Florida". Pe Briand
ar putea Valiadis să -l bage ı̂n cofă ? Ce pă rere ai?
— Cu nici un preț! ră spunse Funt. Briand e un cap. Miș că trei
minute din buze fă ră să scoată nici un sunet, apoi adă ugă :
— Hoover e un cap. Ș i Hindenburg e un cap. Hoover ș i Hindenburg
sunt două capete.
Ostap se sperie. Cea mai bă trâ nă vestă de pichet se cufunda ı̂n
mocirla politicii ı̂nalte. Dintr-o clipă ı̂n alta ar i putut să ı̂nceapă să
vorbească despre pactul "Kellog" sau despre dictatorul spaniol Primo
de Rivera ș i atunci nici o forță din lume nu l-ar mai i putut abate de la
această ı̂ndeletnicire ı̂naltă . Ș i chiar apă ru ı̂n ochii lui o lică rire de
idioțenie, iar deasupra gulerului să u scrobit, mă rul lui Adam prinse a se
miș ca prevestind naș terea unei noi fraze. Bender deș urubă repede un
bec electric ș i-l trâ nti de pă mâ nt. Becul se sparse cu pocnetul rece al
unui foc de armă . Numai aș a reuș i el să -l abată pe preș edinte de la
problemele internaționale. Ș i, pro itâ nd repede de ı̂mprejurare, Ostap ı̂l
ı̂ntrebă :
— Te vedeai totuș i cu cineva de la "Hercules"? In legă tură cu
acontul?
— Eu n-aveam de-a face acolo decâ t cu contabilul Berlaga care era
salariatul lor. Personal, altceva nu ș tiu nimic. Mie nu-mi spuneau nimic.
Oamenii au nevoie de mine numai ca să servesc de acoperire. Am servit
de acoperire pe vremea țarismului, ș i pe vremea socialismului, ș i pe
vremea hatmanului, ș i pe vremea ocupației franceze. Briand e un cap.
Nu mai puteai smulge nimic de la bă trâ n. Dar ș i ceea ce spusese
ı̂ngă duia pornirea cercetă rilor.
"Aici se simte mâ na lui Koreiko", se gâ ndi Ostap.
Directorul ilialei din Cernomorsk a O iciului din Arbatov pentru
Colectarea de Coarne ș i Copite se aș eză la birou ș i trecu pe hâ rtie
discursul preș edintelui Funt. Re lecțiile ı̂nsă asupra relațiilor dintre
Valiadis ș i Briand le omise.
Prima ilă a anchetei clandestine ı̂n legă tură cu milionarul
clandestin fu numerotată , perforată la locul cuvenit ș i pusă la dosar.
— Ei, angajați un preș edinte? ı̂ntrebă bă trâ nul punâ ndu-ș i
panamaua câ rpită . Vă d că biroul vostru are nevoie de un preș edinte. Nu
cer mult: o sută două zeci de ruble pe lună ı̂n stare de libertate ș i două
sute patruzeci la ı̂nchisoare. Sută la sută spor ı̂n caz că munca are un
caracter vă tă mă tor.
— Poate că o să te luă m, zise Ostap. Fă o cerere ș i ı̂nainteaz-o
ı̂mputernicitului pentru copite.

CAPITOLUL XVI "JAHRBUCH FUR

PSYCHOANALYTIK"
La secția inanciară ș i de contabilitate a lui "Hercules", ziua de
muncă ı̂ncepu ca de obicei exact la ora nouă .
 Kukuș kind ı̂și ridicase poala hainei ca să -ș i ș teargă cu ea lentilele
de la ochelari ș i, fă câ nd aceasta, să spună colegilor să i că la biroul
bancar "Sikomorski ș i Ț esarevici" se lucra mult mai liniș tit decâ t ı̂n
haosul de la "Hercules". Tezoimenițki se ı̂ntorsese pe taburetul lui cu
ș urub spre perete ș i ı̂ntinsese mâ na ca să rupă foaia din calendar.
Lapidus-junior că scase gura ca să ı̂nghită o bucată de pâ ine unsă cu
pastă de heringi, câ nd uș a se deschise ș i ı̂n prag apă ru — cine ș i-ar i
putut ı̂nchipui? — contabilul Berlaga.
Această apariție neaș teptată stâ rni ı̂n secție panică . Tezoimenițki
alunecă de pe farfurioara sa cu ș urub ș i, poate pentru prima dată ı̂n trei
ani, ila din calendar ră mase neruptă . Lapidus-junior, uitâ nd să muș te
din sandviș , ı̂ncepu să miș te fă lcile ı̂n gol. Dreifus, Cevajevskaia ș i
Saharkov ră maseră cu gura că scată . Koreiko ridică capul ș i ı̂l lă să iar ı̂n
jos. Iar bă trâ nul Kukuș kind ı̂și puse repede ochelarii, uitâ nd să -i mai
ș teargă , ceea ce nu i se mai ı̂ntâ mplase niciodată , ı̂n cei treizeci de ani
de câ nd era funcționar. Berlaga se instală la masa sa, ca ș i cum nu s-ar i
ı̂ntâ mplat nimic, ș i, fă ră să ră spundă la zâ mbetul de o ironie ină a lui
Lapidus-junior, ı̂și deschise registrele.
— Cum mai merge cu să nă tatea? ı̂ntrebă totuș i Lapidus. Ce-i cu
nervul din că lcâ i?
— Mi-a trecut complet, ră spunse Berlaga, fă ră să ridice capul. Nici
nu cred ca omul să aibă un astfel de nerv.
Pâ nă la pauza de prâ nz toți cei de la secția inanciară ș i de
contabilitate se foiră pe taburetele ș i pernițele lor, morți de curiozitate,
iar ı̂n clipa ı̂n care se auzi semnalul de atac, crema lumii contabile fă cu
ı̂ndată roată ı̂n jurul lui Berlaga. Evadatul, ı̂nsă , aproape că nici nu
ră spundea la ı̂ntrebă ri. El luă deoparte patru oameni din cei mai de
ı̂ncredere ș i, după ce se convinse că nu-i nimeni de prisos prin
apropiere, le povesti extraordinarele sale aventuri de la casa de nebuni.
Contabilul fugar ı̂și presă ră povestirea cu o mulțime de expresii
ı̂ntortocheate ș i diverse interjecții, pe care le-am lă sat aici deoparte,
pentru ca expunerea să ie mai curgă toare.
CE-A POVESTIT CONTABILUL BERLAGA IN CEL MAI STRICT
SECRET LUI BORIS OHLEBSKI, DREIFUS, SAHARKOV Ș I LAPIDUS-
JUNIOR, IN LEGATURA CU CEEA CE I S-A INTAMPLAT LA CASA DE
NEBUNI
După cum am mai ară tat, contabilul Berlaga fugise la casa de
nebuni de teama comprimă rilor. El spera să stea ı̂n acest aș eză mâ nt
medical câ t va dura primejdia ș i să se ı̂ntoarcă la "Hercules" după ce
furtuna se va i potolit ș i cei opt tovară ș i cu ochi cenuș ii se vor i mutat
la instituția vecină .
Treaba o ticluise cumnatu-să u. Fă cuse rost de o carte despre
comportarea ș i obiceiurile alienaților ș i, după lungi discuții, dintre toate
ideile ixe, fu aleasă grandomania.
— N-o să trebuiască să faci nimic, ı̂i explica cumnatul. Trebuie
numai ca ı̂ndată ce se apropie cineva să -i țipi la ureche: "Eu sunt
Napoleon!" sau: "Eu sunt Emile Zola!" sau "Mahomed!", dacă vrei.
— Dar vicerege al Indiei pot să iu? ı̂l ı̂ntrebă pe un ton ı̂ncreză tor
Berlaga.
— Poți, cum să nu. Unui nebun ı̂i este permis orice. Prin urmare,
vrei să ii vicerege al Indiei?
Cumnatul vorbea cu atâ ta autoritate, de parcă ar i fost cel puțin
intern la un ospiciu de nebuni. In realitate ı̂nsă , era un modest agent
care se ocupa cu difuzarea edițiilor de lux ale editurii de stat ș i, din
grandoarea comercială din trecut, nu-i mai ră mă sese ı̂n cufă r decâ t o
gambetă vieneză cu că ptuș eală albă de mă tase.
Cumnatul se duse la telefon să cheme salvarea, iar noul vicerege al
Indiei ı̂și scoase bluza, ı̂și sfâ ș ie că maș a de pâ nză ș i, pentru orice
eventualitate, ı̂și turnă ı̂n cap o sticluță de cerneală de copiat, de cea
mai bună calitate. Apoi se ı̂ntinsese cu burta pe podea ș i, câ nd sosiră
sanitarii, ı̂ncepu să strige:
— Eu sunt viceregele Indiei! Unde sunt credincioș ii mei
maharadjahi, unde sunt vitejii, prietenii ș i elefanții mei?
Martor al acestei crize de grandomanie, cumnatul clă tină cu
ı̂ndoială din cap. După pă rerea lui, naibii ș i vitejii nu intrau ı̂n sfera de
acțiune a regelui Indiei. Dar sanitarii ș terseră cu o batistă udă fața
contabilului pă tată cu cerneală de calitate ș i, cu eforturi unite, ı̂l vâ râ ră
ı̂n ambulanță. Uș ițele ei date cu lac se ı̂nchiseră , se auzi claxonul de
alarmă ș i maș ina ı̂l duse pe viceregele Berlaga ı̂n noile lui domenii.
Pe drum, bolnavul dă du din mâ ini ș i bolborosi ceva, gâ ndindu-se
ı̂nsă neı̂ncetat cu frică la prima ı̂ntâ lnire cu nebunii adevă rați. Se temea
ca ei să nu-i facă cine ș tie ce sau poate chiar să -l omoare.
Dar spitalul ară ta cu totul altfel decâ t ș i-l ı̂nchipuise Berlaga. Intr-
un salon lung ș i luminos, ș edeau pe canapele, stă teau ı̂ntinș i ı̂n paturi
sau se plimbau oameni ı̂n halate albă strui. Contabilul observă că
nebunii aproape că nu vorbesc ı̂ntre ei. N-au timp să stea de vorbă . Se
gâ ndesc. Se gâ ndesc tot timpul. Au o mulțime de gâ nduri, vor să -ș i
aducă aminte de ceva, de ceva deosebit de important, de care depinde
fericirea lor. Dar gâ ndurile se destramă uș or ș i dispar. Ș i din nou trebuie
să chibzuieș ti la toate, să ı̂nțelegi, ı̂n sfâ rș it, ce s-a ı̂ntâ mplat, de ce totul
merge acum aș a de prost, câ nd ı̂nainte totul era aș a de bine.
Pe lingă Berlaga trecu de câ teva ori un nebun nepieptă nat ș i cu o
mutră nenorocită . Ț inâ ndu-se cu mâ na de bă rbie, pă ș ea pe aceeaș i linie
— de la fereastră la uș ă, de la uș ă la fereastră , apoi iar la uș ă, ș i iar la
fereastră . Ș i atâ tea gâ nduri cutreierau bietul lui cap, ı̂ncâ t ducea mereu
ba o mâ nă , ba alta la frunte ș i gră bea pasul.
— Sunt viceregele Indiei! strigă Berlaga, uitâ ndu-se pe furiș la
sanitar.
Nebunul nu-l grati ică nici mă car cu o privire. Incruntâ ndu-se plin
de suferință, ı̂ncepu să -ș i adune iar gâ ndurile ce i se risipiseră din
pricina strigă tului să lbatic al lui Berlaga. In schimb, se apropie de
vicerege un idiot scund ș i, cuprinzâ ndu-l ı̂ncreză tor de talie, ı̂i spuse
câ teva cuvinte ı̂ntr-un fel de limbă pă să rească .
— Ce? ı̂ntrebă Berlaga, care se speriase.
— Ene, bene, raba, kvinter, inter, jaba, rosti clar noua lui
cunoș tință.
Strigâ nd "aoleu!", Berlaga se ı̂ndepă rtă de idiot. După asta, se
apropie de un om cu o chelie ca lă mâ ia care ı̂nsă se ı̂ntoarse imediat cu
fața la perete ș i se uită cu teamă la contabil.
— Unde sunt maharadjahii mei? ı̂l ı̂ntrebă Berlaga, simțind nevoia
de a-ș i menține reputația de nebun.
 Dar, la ı̂ntrebarea lui, un bolnav care ș edea ı̂n pat, ı̂n fundul
salonului, se ridică pe picioarele lui subțiri ș i galbene ca niș te lumâ nă ri
de biserică ș i strigă cu un glas nenorocit:
— Dați-mi drumul! Vreau să tră iesc ı̂n libertate! Vreau să plec ı̂n
pampas!
După cum a lă contabilul mai tâ rziu, cel care voia să plece ı̂n
pampas era un bă trâ n profesor de geogra ie, din al că rui manual
Berlaga ı̂nvă țase ı̂n tinerețea lui vulcanele, golfurile ș i istmurile.
Geograful ı̂nnebunise cu totul pe neaș teptate: ı̂ntr-o zi, se uitase pe
harta celor două emisfere ș i nu gă sise pe ea strâ mtoarea Bering.
Bă trâ nul profesor examină harta toată ziua. Toate se a lau la locul lor: ș i
Noua Caledonie, ș i Canalul de Suez, ș i Madagascarul ș i insulele
Sandwich cu capitala lor Honolulu, chiar ș i vulcanul Popocatepetl, dar
strâ mtoarea Behring lipsea. Ș i chiar pe loc, acolo, lingă hartă , profesorul
a ı̂nnebunit1. Era un nebun blâ nd, care nu fă cea ră u nimă nui, dar
Berlaga se sperie groaznic. Ț ipetele lui fă ceau să i se strâ ngă inima.
— Vreau să tră iesc ı̂n libertate! continua să strige geograful. Să plec
ı̂n pampas!
El ș tia mai bine decâ t oricine pe lume ce ı̂nseamnă libertatea. Era
geograf ș i cunoș tea ı̂ntinderi pe care oamenii obiș nuiți, cu ocupații
plicticoase, nici nu le bă nuiesc. Voia să tră iască ı̂n libertate ș i să
galopeze pe un armă sar transpirat, prin desiș uri.
In salon intră o doctoriță tâ nă ră , cu ochi albaș tri, blâ nzi, ș i se
ı̂ndreptă direct spre Berlaga.
— Ei, cum te simți, dragul meu? ı̂l ı̂ntrebă ea, atingâ nd cu mâ na-i
caldă pulsul contabilului. Te simți mai bine, nu-i aș a?
— Eu sunt viceregele Indiei! ı̂i raportă el roș ind. Dați-mi ı̂napoi
elefantul meu iubit!
— Ai visat urâ t, ı̂i spuse prietenos doctorița. Eș ti la spital ș i o să te
vindecă m.
— O-o-o! Elefantul meu! strigă provocator Berlaga.
— De ce nu vrei să ı̂nțelegi, ı̂i spuse doctorița ș i mai prietenos. Nu
eș ti vicerege, toate astea sunt aiureli, ı̂nțelegi, aiureli!
 — Nu, nu sunt aiureli, obiectă Berlaga, care ș tia că principalul este
să te ı̂ncă pă țânezi.
— Ba da, sunt aiureli! — Nu, nu sunt aiureli!
— Aiureli!
— Nu sunt aiureli!
Vă zâ nd că ieru-i cald, contabilul ı̂ncepu să -l bată . O ı̂mpinse pe
blâ nda doctoriță ș i scoase un urlet prelung, care ı̂i enervă pe toți
bolnavii ș i, ı̂n special, pe micul idiot, care se aș eză pe jos ș i, lă sâ nd să -i
curgă balele, spuse:
— En, den, troacatr, madmazel Jurovatr.
Ș i Berlaga auzi satisfă cut ı̂n spatele să u vocea doctoriței care-i
spunea unui sanitar:
— Trebuie să -l mută m la ă ia trei, că altfel o să ne sperie tot salonul.
Doi sanitari ră bdă tori ı̂l duseră pe certă rețul vicerege ı̂ntr-un salon
mic, pentru bolnavii care nu se purtau cum trebuie ș i unde stă teau,
ı̂ntinș i liniș tit, trei oameni. Abia aici ı̂nțelese contabilul ce ı̂nseamnă
nebunia adevă rată . Câ nd ı̂și fă cură apariția sanitarii cu Berlaga, bolnavii
intrară ı̂ntr-o activitate neobiș nuită . Un bă rbat gras se rostogoli jos de
pe pat, se aș eză repede ı̂n patru labe ș i, ridicâ ndu-ș i dosul ı̂n sus,
bombat ca o mandolină , ı̂ncepu să latre sacadat ș i să zgâ rie parchetul cu
labele dinapoi, ı̂ncă lțate ı̂n papuci de spital. Un altul se ı̂nfă ș ură ı̂n
pă tură ș i ı̂ncepu să strige: "Ș i tu, Brutus, te-ai vâ ndut bolș evicilor?" Iș i
ı̂nchipuia fă ră ı̂ndoială că -i Caius Iulius Cezar. Dar, uneori, ı̂n mintea lui
zbuciumată să rea un arculeț ș i, ı̂ncurcâ ndu-se, striga: "Sunt Heinrich
Iulius Zimmerman!"
— Plecați de aici! Sunt goală ! urlă cel de al treilea. Nu vă uitați la
mine. Mi-e ruș ine. Sunt o femeie goală .
Ș i femeia goală era bă rbat, cu mustă ți ș i complet ı̂mbră cat de sus
pâ nă jos.
Sanitarii plecară . Viceregelui Indiei i se fă cu atâ t de frică , ı̂ncâ t nici
nu se mai gâ ndea să ceară să i se restituie elefantul iubit, maharadjahii,
naibii credincioș i ș i ostaș ii misterioș i.
"Aș tia te strâ ng de gâ t câ t ai zice peș te ", ı̂și spunea ı̂n sinea lui,
simțind că ı̂i ı̂ngheață sâ ngele ı̂n vine de frică .
 Ș i regreta amarnic că fă cuse scandal ı̂n salonul liniș tit. Ce plă cut ar
i fost acum să ș adă la picioarele bunului profesor de geogra ie ș i să
asculte bombă nitul gingaș al micului idiot: "Ene, bene, raba, kvinter,
inter, jaba". Dar nu se ı̂ntâ mplă nimic ı̂ngrozitor. Omul-câ ine mai lă tră
de câ teva ori ș i, bombă nind, se urcă ı̂n pat. Caius Iulius dă du pă tura la o
parte, că scă cu gura pâ nă la urechi ș i se ı̂ntinse câ t era de lung, iar
femeia cu mustă ți ı̂și aprinse o pipă ș i mirosul dulceag al tutunului,
"Capetownul nostru", liniș ti su letul agitat al lui Berlaga.
— Sunt viceregele Indiei, declară el, prinzâ nd curaj.
— Tacă -ți botul, tică losule! ı̂l apostrofă leneș Caius Iulius. Ș i cu felul
deschis al unui roman autentic, adă ugă : Te omor! Scot mațele din tine!
Această amenințare venită din partea celui mai viteaz dintre
ı̂mpă rați ș i că pitani de oș ti ı̂l readuse pe contabilul fugar la realitate. El
se ascunse sub pă tură ș i, meditâ nd melancolic la viața sa plină de
agitație, adormi.
Dimineața, Berlaga auzi prin somn niș te vorbe ciudate:
— S-au apucat să ne aducă pe nebunul ă sta pe cap. Era aș a de
plă cut ı̂n trei... ș i poftim. Ce bucluc o să mai avem acum cu el!
Blestematul ă sta de vicerege poate să ne ș i muș te pe toți.
După glas, Berlaga stabili că aceste cuvinte le rostise Caius Iulius
Cezar. După câ tva timp, deschizâ nd ochii, vă zu că omul-câ ine se uita la
el cu cel mai viu interes.
"S-a sfâ rș it, se gâ ndi viceregele. Acum mă muș că !"
Dar, pe neaș teptate, omul-câ ine bă tu din palme ș i ı̂ntrebă cu glas
omenesc:
— Spune-mi, te rog, nu eș ti iul lui Foma Berlaga?
— Ba da, ră spunse contabilul, dar amintindu-ș i repede că -i
vicerege, ı̂ncepu iar să urle: Da-ți ı̂napoi, nenorocitului de mine,
elefantul meu cel credincios!
— Uită -te la mine, ı̂i spuse omul-javră . Chiar nu mă recunoș ti?
— Mihail Alexandrovici, exclamă contabilul care pricepuse acum
situația. Ce ı̂ntâ lnire!
Ș i viceregele ı̂l ı̂mbră țiș ă cu că ldură pe omul-câ ine. Din grabă se
izbiră cu frunțile, scoțând un sunet ca la ciocnirea a două bile de biliard.
Ochii lui Mihail Alexandrovici se umeziseră .
— Prin urmare, nu eș ti nebun? ı̂ntrebă Berlaga. Atunci de ce ai
fă cut pe nebunul?
— Dar dumneata de ce ai fă cut pe nebunul? Ș i ı̂ncă cu pretenții!
Auzi! Să -i dai elefanții! Afară de asta trebuie să -ți spun, prietene
Berlaga, că a i vicerege e foarte, foarte slab pentru un nebun ca lumea.
— Dar cumnatul meu mi-a spus că se poate, ră spunse amă râ t
Berlaga.
— Uită -te, de pildă , la mine, zise Mihail Alexandrovici. Joc in.
Omul-câ ine. Schizofrenie, cu complicație de psihoză maniaco-depresivă
ș i, ı̂n plus, ii atent, Berlaga, stare de neurastenie. Crezi că am ajuns uș or
la asta? Am cercetat toate izvoarele. Dumneata ai citit cartea
profesorului Bleiler, Gândirea autistică?
— Nu, ră spunse Berlaga cu glasul unui vicerege că ruia i s-a smuls
ordinul jartierei ș i care a fost degradat ș i transformat ı̂n ordonanță.
— Domnilor! țipă Mihail Alexandrovici. N-a citit cartea Iui Bleiler.
Nu vă ie frică , veniți ı̂ncoace. E rege pe câ t eș ti dumneata Cezar.
Ceilalți doi locatari ai micului salon rezervat nebunilor furioș i se
apropiară .
— Nu l-ați citit pe Bleiler? ı̂ntrebă Caius Iulius mirat. Atunci după
ce tratat te-ai pregă tit?
— O i fost abonat la revista germană Jahrbuch fur Psychoanalytik
und Psychopathologik, își dă du cu pă rerea mustă ciosul.
Berlaga stă tea de parcă ar i ajuns slugă la dâ rloagă . Iar inițiații ı̂i
tot tră geau cu expresii savante din domeniul teoriei ș i practicii
psihanalizei. Cu toții erau de acord că Berlaga o s-o pă țească ș i că
medicul-ș ef, Titanuș kin, care urmează să sosească din deplasare dintr-o
zi ı̂n alta, ı̂l va da de gol ı̂n cinci minute. Nu spuseră ı̂nsă că apropiata
ı̂ntoarcere a lui Titanuș kin ı̂l fă cea ș i pe el să se simtă foarte prost.
— Dar nu s-ar putea să -mi schimb mania? ı̂ntrebă laș Berlaga. Ce o
să ie dacă am să spun că sunt Emile Zola sau Mahomed?
— Prea tâ rziu, declară Caius Iulius. In istoricul bolii s-a ș i trecut că
eș ti vicerege, ș i un nebun nu poate să schimbe maniile ca ciorapii.
Acum, gata, ai să ii toată viața ı̂n postura caraghioasă de rege. Noi stă m
aici de o să ptă mâ nă ș i cunoaș tem regulile.
Intr-un ceas, Berlaga a lă ı̂n toate amă nuntele ș i istoricul veritabil
al bolilor vecinilor să i de salon.
Prezența lui Mihail Alexandrovici la casa de nebuni era datorată
unor motive destul de simple ș i de ordin practic. Mare nepman,
ră mă sese ı̂ntâ mplă tor ı̂n urmă cu plata a 43000 de ruble din impozitul
pe venituri. Aceasta ı̂l amenința cu o că lă torie forțată ı̂n nord, iar
afacerile lui cereau imperios ca el să ie prezent la Cernomorsk.
Duvanov, mustă ciosul care se dă dea drept femeie, era, pare-se, un
sabotor de umilă speță care avea toate motivele să se teamă de o
iminentă arestare. Iar Caius Iulius Cezar pe al că rui buletin scria că ı̂l
cheamă I.N. Starohanski ș i că este fost avocat, stă tea acolo din cu totul
alte considerente, ș i anume, din ı̂nalte considerente ideologice.
— In Rusia sovietică , spunea el ı̂nvelindu-se ı̂n pă tură , casa de
nebuni este singurul loc unde poate tră i un om normal. Tot restul este
un hiperbalamuc. Nu, eu nu pot să tră iesc cu bolș evicii. Mai bine stau
aici, ı̂n tovă ră ș ia unor nebuni obiș nuiți. Aș tia, cel puțin, nu construiesc
socialismul. Apoi, aici ți se dă de mâ ncare gratis. Pe câ nd acolo, ı̂n
halimaua lor, trebuie să munceș ti. Dar eu n-am să muncesc pentru
socialismul lor. In sfâ rș it, aici mă bucur de ı̂ntreaga libertate personală .
Libertatea conș tiinței, libertatea cuvâ ntului...
Ză rind un sanitar prin apropiere, Caius Iulius Starohanski țipă cu o
voce pițigă iată :
— Tră iască Adunarea Constituantă ! Toți ı̂n for! Ș i tu, Brutus, te-ai
vâ ndut activiș tilor cu funcții de ră spundere? si, ı̂ntorcâ ndu-se spre
Berlaga, adă ugă : Ai vă zut? Ce vreau, aia țip. Ia ı̂ncearcă să faci asta pe
stradă !
Toată ziua ș i cea mai mare parte a nopții cei patru nebuni furioș i
jucară 66, un joc complicat care cere stă pâ nire de sine, senină tate de
su let ș i claritate de gâ ndire.
Dimineața se ı̂ntoarse din deplasare profesorul Titanuș kin. El ı̂i
examină repede pe toți patru ș i porunci pe loc să ie dați afară din
spital. Nimic nu le ajută : nici cartea lui Bleiler, nici starea de neurastenie
complicată cu psihoză maniaco-depresivă , nici Jahrbuch-ul fur
Psychoanalytik und Psychopathologik. Profesorul Titanuș kin nu-i iubea
pe cei care simulează .
Dați pe brâ nci afară , o luară la fugă pe stradă , fă câ ndu-ș i loc cu
coatele printre trecă tori. In frunte pă ș ea Caius Iulius. După el, femeia-
bă rbat, pe lâ ngă care alerga omul-câ ine, iar ı̂n urma tuturor, ı̂și tâ ra
picioarele viceregele ce-ș i pierduse coroana, blestemâ ndu-ș i cumnatul
ș i gâ ndindu-se cu groază ce se va ı̂ntâ mpla acum.
După ce termină această poveste plină de ı̂nvă țături, contabilul
Berlaga se uită trist mai ı̂ntâ i la Borisohlebski, apoi la Dreifus, după
aceea la Saharkov ș i, ı̂n sfâ rș it, la Lapidus-junior, ale că ror capete se
clă tinau compă timitor, după cum i se pă rea lui ı̂n semiı̂ntunericul din
coridor.
— Vezi unde ai ajuns cu fanteziile dumitale? spuse asprul Lapidus-
junior. Ai vrut să scapi de o comprimare ș i ai dat de alta. Acum ai s-o
pă țeș ti. Din moment ce te-au comprimat de la casa de nebuni, cu
siguranță că o să te dea afară ș i de la "Hercules".
Borisohlebski, Dreifus ș i Saharkov nu spuseră nimic. Ș i, fă ră o
vorbă , ı̂și luară ı̂ncet tă lpă ș ița ı̂n ı̂ntuneric.
— Prieteni! strigă contabilul cu o voce suavă . Incotro?
Dar prietenii o luaseră la picior ș i pantalonii lor de orfani se ză reau
tocmai ı̂n capul scă rii, de unde apoi dispă rură .
— Nu-i frumos, Berlaga, zise rece Lapidus. Degeaba cauți să mă
bagi ı̂n escrocheriile dumitale antisovietice ș i murdare. Adio!
Ș i viceregele Indiei ră mase singur.
Ce-ai fă cut, contabile Berlaga? Unde ți-au fost ochii, contabile? Ș i
ce-ar i spus tată l tă u, Foma, dacă ar i a lat că la bă trâ nețe iul să u s-a
fă cut vicerege? Iată unde te-au adus, contabile, relațiile tale
primejdioase cu domnul Funt, preș edintele atâ tor societă ți pe acțiuni
cu capital mixt ș i necurat. Mi-e ș i groază să mă gâ ndesc ce ar i spus
bă trâ nul Foma despre ispră vile iubitului să u iu. Dar Foma odihneș te de
mult ı̂n cimitirul creș tin nr.2, sub un sera im de piatră cu o aripă ruptă
ș i numai bă iețaș ii care vin pe acolo să fure liliac mai aruncă uneori o
privire nepă să toare asupra inscripției de pe mormâ ntul lui:
 F. BERLAGA DOARME-AICI
REGRETAT DE-AI SĂI AMICI
DE FAMILIA LUI DRAGĂ
ȘI IUBIT DE-O LUME-NTREAGĂ.
Dar poate că bă trâ nul n-ar i spus nimic. Desigur că n-ar i spus
nimic, că ci nici viața lui n-a fost chiar aș a de neprihă nită . Pur ș i simplu,
te-ar i sfă tuit să ii mai prudent ș i să nu te bizui ı̂n treburi serioase pe
cumnatul tă u. Da, ı̂n mare porcă rie te-ai vâ râ t, contabile Berlaga!
Gâ ndurile apă să toare care puseseră stă pâ nire pe ex-locțiitorul lui
George al V-lea ı̂n India fură ı̂ntrerupte de niș te strigă te ce veneau
dinspre scară :
— Berlaga! Unde dracu o i? ı̂l caută cineva. Aha, uite-l! Poftim pe
aici, cetă țene!
Pe coridor apă ru ı̂mputernicitul pentru copite. Miș câ nd brațele ca
un ostaș de gardă , Balaganov se apropie de Berlaga ș i ı̂i ı̂nmâ nă o
citație.
"Tov. Bı̂rlaga. Odată cu primirı̂a prı̂zı̂ntı̂i vă vı̂ți prı̂zı̂nta imı̂diat
pı̂ntru lă murirı̂a anumitor chı̂stiuni."
Hâ rtiuța purta antetul Filialei din Cernomorsk a O iciului din
Arbatov pentru Colectarea de Coarne și Copite ș i o ș tampilă rotundă al
că rei cuprins ar i fost cam greu de descifrat, chiar dacă lui Berlaga i-ar
i venit această idee. Dar contabilul fugar era atâ t de deprimat de
buclucurile ce-i că zuseră pe cap, ı̂ncâ t se mulțumi să ı̂ntrebe:
— Aș putea să dau un telefon acasă ?
— Ce să mai dai? ră spunse ı̂ncruntat responsabilul cu copitele.
După două ore, mulțimea care stă tea ı̂n fața cinematografului
"Capitoli" aș teptâ nd să ı̂nceapă prima reprezentație ș i care, neavâ nd ce
face, că sca ochii ı̂n toate pă rțile, observă că din biroul de colectare a
coarnelor iese un om care pleacă ı̂ncet, ducâ ndu-ș i mereu mâ na la
inimă . Era contabilul Berlaga. La ı̂nceput, abia ı̂și tâ ra picioarele, apoi
gră bi treptat pasul. După ce coti după colț , contabilul ı̂și fă cu pe furiș
crace ș i o luă la fugă ca un nebun. Nu trecu mult ș i se vă zu iară ș i la
biroul să u din secția inanciară ș i de contabilitate unde ș edea ș i se uita
buimac ı̂n "cartea mare", plină de cifre care ı̂i jucau ı̂n fața ochilor.
 Marele maestru ı̂nchise ı̂ntre timp dosarul "cazului Koreiko", ș i,
uitâ ndu-se la Funt, care ș edea sub o tă bliță nouă cu inscripția:
"Președintele consiliului de administrație", spuse:
— Nici câ nd eram foarte tâ nă r, foarte să rac ș i-mi câ ș tigam pâ inea
prezentâ nd la bâ lciul din Herson pe un că lugă r gras ș i pieptos pe care-l
dă deam drept femeie cu barbă — fenomen misterios al naturii —, nici
atunci nu mă afundasem atâ t de adâ nc ı̂n mocirla morală ca acest infam
Berlaga.
— O stâ rpitură , un netrebnic, ı̂ntă ri Panikovski, ı̂mpă rțind paharele
cu ceai. Ii fă cea plă cere să ș tie că există pe lume oameni ı̂ncă ș i mai
josnici decâ t el.
— Berlaga nu e o minte, spuse preș edintele cu ı̂ncetineala-i
caracteristică . MacDonald e o minte. Ideea lui cu privire la pacea de
clasă ı̂n industrie...
— Ajunge, ajunge, ı̂l ı̂ntrerupse Bender. O să ixă m o ș edință
specială ca să a lă m pă rerile dumitale asupra lui MacDonald ș i a altor
politicieni burghezi. Acum n-am timp. Intr-adevă r, Berlaga nu e o minte,
dar ne-a comunicat totuș i câ teva lucruri interesante despre viața ș i
activitatea societă ților pe acțiuni care explodează singure.
Marele maestru se simți deodată foarte bine dispus. Totul mergea
de minune. Nimeni nu mai aducea coarne puturoase. Activitatea ilialei
din Cernomorsk putea i considerată satisfă că toare, deș i, la iecare tur,
poș taș ul aducea noi adrese, circulare ș i cereri, iar Panikovski fusese de
două ori la o iciul de plasare ca să gă sească o secretară .
— Da! strigă brusc Ostap. Unde-i Kozlevici? Unde e "Antilopa"? Ce
fel de instituție e asta, fă ră automobil? Trebuie să mă duc la o ș edință.
Toți mă cheamă , nu pot să tră iască fă ră mine.
Unde-i Kozlevici?
Panikovski plecă ochii ı̂n jos ș i spuse oftâ nd:
— Cu Kozlevici e bucluc.
— Cum adică , bucluc? Ce, s-a ı̂mbă tat?
— Mai ră u, ră spunse Panikovski. Ne-a fost frică să -ți spunem. L-au
amețit niș te popi catolici.
 Spunâ nd aceste cuvinte, curierul se uită la ı̂mputernicitul pentru
copite ș i amâ ndoi clă tinară triș ti din cap.

CAPITOLUL XVII FIUL RISIPITOR SE ÎNTOARCE

ACASĂ
Marele maestru nu-i iubea pe popii catolici. El avea, de altfel,
aceeaș i aversiune ș i față de rabini, de dalai-lama, de preoții ortodocș i,
de muezini, de ș amani ș i față de alți slujitori ai cultului.
— Spre ı̂nș elă ciune ș i ș antaj am ș i eu ı̂nsumi ı̂nclinații, spunea el.
Acum, de pildă , mă ocup cu stoarcerea unei importante sume de bani de
la un cetă țean că pă țânos. Dar eu nu-mi ı̂nsoțesc actele dubioase nici cu
psalmi, nici cu urletul orgii, nici cu citate idioate ı̂n latineș te sau
slavonă . Ș i, ı̂n general, prefer să lucrez fă ră tă mâ ie ș i fă ră clopoței
astrali.
Ș i, ı̂n timp ce Balaganov ș i Panikovski povesteau, vâ râ ndu-se unul
ı̂n vorba altuia, soarta tristă ce-l lovise pe ș oferul "Antilopei", inima
vitează a lui Ostap se umplea de mâ nie ș i ciudă .
Popii catolici subjugaseră su letul lui Adam Kozlevici la hanul unde,
printre niș te tră surele de tip nemțesc cu doi cai ș i niș te platforme
moldoveneș ti pentru fructe, stă tea pe un morman de bă legar "Antilopa".
Preotul Kuș akovski venea pe la han pentru convorbiri de ordin moral cu
coloniș tii catolici. Câ nd vă zu "Antilopa", slujitorul cultului se ı̂nvâ rti ı̂n
jurul ei ș i pipă i cu degetul un cauciuc. Intră ı̂n vorbă cu Kozlevici ș i a lă
că Adam Kazimirovici aparține bisericii romano-catolice, dar că nu s-a
mai spovedit de vreo două zeci de ani. După ce spuse: "Asta nu e frumos,
nu e frumos, pan Kozlevici", preotul Kuș akovski plecă , ținâ ndu-ș i ı̂n sus
cu ambele mâ ini poalele sutanei ș i să rind peste bă ltoacele ca de bere.
A doua zi, câ nd ı̂ncă cu noaptea ı̂n cap că ruțaș ii duceau la piață, ı̂n
tâ rguș orul Koș ara, mici speculanți emoționați, ı̂nghesuind câ te
cincisprezece ı̂ntr-o că ruță, preotul Kuș akovski apă ru din nou. De data
aceasta, era ı̂nsoțit de ı̂ncă un preot — Aloizi Moroș ek. In timp ce
Kuș akovski ı̂i dă dea binețe lui Adam Kazimirovici, preotul Moroș ek
examina cu atenție automobilul ș i nu numai că apă să cu degetul ı̂n
cauciuc, dar apă să ș i pe para claxonului, fă câ ndu-l să scoată niș te
sunete stridente. După aceasta, preoții schimbară o privire ı̂ntre ei, se
apropiară de Kozlevici din două pă rți ș i ı̂ncepură să -l amețească . Il
amețiră o zi ı̂ntreagă . Indată ce tă cea Kuș akovski, se pornea Moroș ek. Ș i
nu apuca acesta să se oprească pentru ca să -ș i ș teargă sudoarea de pe
față, că din nou se pornea Kuș akovski să -l toace pe Adam. Din câ nd ı̂n
câ nd, Kuș akovski ridica spre cer ară tă torul să u galben, iar Moroș ek, ı̂n
acest timp, ı̂nvâ rtea pe degete mă tă niile. Apoi ı̂nvâ rtea Kuș akovski
mă tă niile ș i ı̂ndrepta Moroș ek ară tă torul spre cer. Ba de câ teva ori
preoții prinseră a câ nta ı̂ncet pe latineș te ș i, chiar ı̂n seara primei zile,
Adam Kazimirovici ı̂ncepu să le țină isonul. Totodată , amâ ndoi preoții
se uitau cu interes la maș ină .
După un ră stimp, Panikovski observă la stă pâ nul "Antilopei" o
schimbare. Adam Kazimirovici rostea niș te cuvinte confuze despre
ı̂mpă ră ția cerească , lucru pe care ı̂l con irmă ș i Balaganov. Apoi ı̂ncepu
să dispară ore ı̂ntregi ș i, ı̂n cele din urmă , se mută cu totul de la han.
— Ș i de ce nu mi-ați raportat? ı̂ntrebă indignat marele maestru.
Au vrut ei să anunțe, dar le-a fost teamă de mâ nia comandorului.
Sperau că Kozlevici ı̂și va veni ı̂n ire ș i se va ı̂ntoarce singur. Dar acum,
speranțele s-au spulberat. Preoții l-au nă ucit complet. Chiar ieri l-au
ı̂ntâ lnit ı̂ntâ mplă tor. Ș edea ı̂n maș ină , ı̂n fața bisericii. Au vrut să se
apropie de el dar n-au apucat. Din biserică a ieș it preotul Aloizi
Moroș ek, ı̂nsoțit de un bă iat ı̂n haine cu dantele.
— Ințelegi, Bender, spuse Ș ura, ș i toată banda asta s-a urcat ı̂n
"Antilopa" noastră , bietul Kozlevici ș i-a scos ș apca, bă iețaș ul a sunat
dintr-un clopoțel ș i au plecat. Mi-a fost milă , ză u, să mă uit la Adam al
nostru. N-o să mai vedem "Antilopa" noastră .
Fă ră să spună nimic, marele maestru ı̂și puse chipiul de că pitan cu
cozoroc lă cuit ș i se ı̂ndreptă spre uș ă.
— Funt, zise el, ră mâ i aici la birou! Nu primeș ti sub nici o formă
coarne sau copite. Dacă vine poș ta, arunc-o la coș . O s-o descurce apoi
secretara. S-a ı̂nțeles?
Câ nd preș edintele deschise gura să ră spundă (ceea ce s-a ı̂ntâ mplat
exact după cinci minute), membrii echipajului "Antilopei" erau deja
departe. In fruntea cortegiului că lca cu paș i gigantici comandorul, care
ı̂ntorcea din câ nd ı̂n câ nd capul, bombă nind: "N-ați ș tiut să mi-l pă ziți
pe gingaș ul Kozlevici, mă garilor! Pe toți am să vă dezmoș tenesc! Of, ce
mi-e ș i cu clerul ă sta negru ș i alb!" Mecanicul de bord mergea tă cut, cu
o mutră de parcă admonestarea nu l-ar i privit. Panikovski să rea ca o
maimuță, ı̂ntă râ tâ nd sentimentul de ră zbunare al ș efului față de
ră pitorii lui Kozlevici, deș i parcă simțea ı̂n inimă o broască mare ș i rece.
Ii era frică de preoții cei negri, pe care-i credea ı̂n stare de tot felul de
vră ji.
In această ordine, ı̂ntreaga ilială de colectare a coamelor ș i
copitelor sosi la biserică . In fața grilajului de ier ı̂mpletit din spirale ș i
cruci stă tea "Antilopa" goală . Biserica era imensă . Pă rea ı̂n iptă ı̂n cer,
ascuțită ca un os de peș te. Ș i osul ă sta ı̂ți ră mâ nea ı̂n gâ t. Că ră mida roș ie
lustruită , acoperiș ul povâ rnit de țiglă , fanioanele de tablă ,
contraforturile oarbe ș i idolii frumoș i de piatră , ascunș i ı̂n niș e ca să nu-
i plouă — toată această gotică cazonă ı̂n poziție de drepți se pră buș i
parcă peste membrii echipajului "Antilopei". Se simțiră mici. Ostap se
urcă ı̂n automobil, adulmecă aerul ș i spuse cu dezgust:
— Pfui! Ce porcă rie! "Antilopa" noastră a ș i ı̂nceput să miroasă a
lumâ nă ri, a cutia milei pentru construirea unei biserici ș i a cizme
popeș ti. Desigur, e mai plă cut să mergi la botez, la nuntă ș i la parastase
ı̂n automobil decâ t ı̂n birjă . Ș i ı̂ncă pe gratis! Nu, scumpi pă rinți,
afacerile noastre sunt ceva mai importante!
Spunâ nd aceste cuvinte, Bender intră ı̂n curtea bisericii ș i, după ce
trecu printre copiii care jucau ș otron pe asfaltul ı̂nsemnat cu cretă , urcă
pe scara de granit, ca de edi iciu bancar, ș i se opri la uș a bisericii. Pe
canaturile ei groase, acoperite cu ier, niș te s inți ı̂n basorelief, aș ezați ı̂n
pă tră țele, ı̂și fă ceau bezele; alții ară tau cu mâ inile ı̂n diverse direcții, iar
alții se distrau citind că rți groase, pe care sculptorul conș tiincios
gravase chiar ș i litere latine. Marele maestru trase de mâ ner, dar uș a nu
se deschise. Dină untru se auzeau sunetele blâ nde ale unui armoniu.
— Il amețesc! strigă Ostap, coborâ nd scara. Amețirea e ı̂n toi! ı̂n
murmurul dulce al mandolinei.
 — Ce-ar i să plecă m? ı̂ntrebă Panikovski, ră sucindu-ș i pă lă ria ı̂n
mâ nă . E totuș i un lă caș al Domnului. Nu se cade.
Dar Ostap, fă ră să -i dea nici o atenție, se apropie de "Antilopa" ș i
ı̂ncepu să apese neră bdă tor pe para claxonului. Claxonă pâ nă câ nd
dindă ră tul uș ilor groase se auzi un ză ngă nit de chei.
Membrii echipajului "Antilopei" ridicară capetele. Uș a se deschise
ș i seninii s inți din pă tră țelele de stejar dispă rură ı̂ncet ı̂nă untru. Din
ı̂ntunericul amvonului apă ru ı̂n pridvorul ı̂nalt ș i luminos Adam
Kazimirovici. Era palid. Mustă țile lui de controlor se muiaseră ș i
atâ rnau jalnice din nă ri. In mâ nă ținea o carte de rugă ciuni. De ambele
pă rți ı̂l sprijineau preoții. Din stâ nga — preotul Kuș akovski, din dreapta
— preotul Aloizi Moroș ek. Ochii s inților erau unș i cu miere.
— Alo, Kozlevici! strigă Ostap de jos. Nu te-ai plictisit ı̂ncă ?
— Noroc, Adam Kazimirovici, spuse cu dezinvoltură Panikovski,
ascunzâ ndu-se ı̂nsă ı̂n spatele comandorului.
Balaganov fă cu un salut cu mâ na ș i o strâ mbă tură , parcă vrâ nd să
spună : "Adam, lasă -te de ș otii"!
Ș oferul "Antilopei" fă cu cu trupul un pas ı̂nainte, dar cu su letul,
mâ nat din dreapta ș i din stâ nga de privirile pă trunză toare ale lui
Kuș akovski ș i Moroș ek, fă cu un pas ı̂napoi. Se uită melancolic la
prietenii să i ș i lă să ochii ı̂n jos.
Astfel ı̂ncepu marea luptă pentru disputarea su letului nemuritor
al ș oferului.
— Hei, voi, heruvimi ș i sera imi! exclamă Ostap, provocâ ndu-i pe
adversari la duel. Dumnezeu nu există !
— Ba da, există , replică preotul Aloizi Moroș ek, acoperindu-l cu
trupul să u pe Kozlevici.
— Asta-i curat huliganism, murmură preotul Kuș akovski.
— Nu există , nu există , continuă marele maestru, ș i n-a existat
niciodată . E fapt constatat de medicină .
— Consider această discuție nelalocul ei, declară supă rat
Kuș akovski.
— Dar să iei maș ina e lucru la locul lui? țipă Balaganov cu lipsa lui
de tact. Adam! Ei vor nici mai mult nici mai puțin decâ t să pună mâ na
pe "Antilopa".
Câ nd auzi aceasta, ș oferul ı̂și ı̂nalță capul ș i se uită ı̂ntrebă tor la cei
doi preoți. Aceș tia ı̂ncepură să se vă ică rească ș i, foș nind din sutanele lor
de mă tase, ı̂ncercară să -l ducă pe Kozlevici ı̂napoi ı̂n biserică . Dar el se
ı̂mpotrivi.
— Ei, ș i cum ră mâ ne cu Dumnezeu? stă rui marele maestru.
Preoții fură nevoiții să angajeze discuția. Copiii ı̂ncetară să mai sară
ı̂ntr-un picior ș i se apropiară de arenă .
— Cum puteți a irma că Dumnezeu nu există ? ı̂ncepu Aloizi
Moroș ek cu o voce gravă , câ nd el a creat tot ce este viu!...
— Ș tiu, ș tiu, spuse Ostap. Ș i eu sunt vechi catolic ș i latinist. Puer,
socer, vesper, gener, liber, miser, asper, tener.
Aceste excepții latineș ti, pe care Ostap le tocise ı̂n clasa a treia câ nd
era la gimnaziul particular al lui Iliadi ș i care ı̂i ră mă seseră fă ră rost ı̂n
minte pâ nă acum, avură asupra lui Kozlevici un efect magnetic. Su letul
să u se ală tură trupului ș i, ı̂n urma acestei contopiri, ș oferul fă cu un pas
timid ı̂nainte.
— Fiule, spuse Kuș akovski, uitâ ndu-se cu ură la Ostap, greș eș ti,
iule. Minunile Domnului dovedesc...
— Boaită ! Nu-ți mai bate gura de pomană ! ı̂i spuse aspru marele
maestru. Ș i eu am fă cut minuni. Chiar acum patru ani a trebuit să fac,
timp de câ teva zile, ı̂ntr-un oră ș el, pe Iisus Christos.
Ș i totul a mers perfect. Am hră nit chiar, cu cinci pâ ini, câ teva mii de
credincioș i. De hră nit i-am hră nit, dar ce bă taie a fost, mamă !
Discuția continuă ı̂n acelaș i mod ciudat. Argumentele
neconvingă toare, dar hazlii ale lui Ostap avură asupra lui Kozlevici o
in luență câ t se poate de ı̂ntremă toare. Obrajii ı̂i redeveniră tranda irii
ș i mustă țile ı̂ncepură să i se zbâ rlească ı̂n sus.
— Arde-i, arde-i! se auzeau ı̂ndemnuri de după spiralele ș i crucile
grilajului ı̂ndă ră tul că ruia se strâ nsese o mulțime de curioș i. Zi-le ș i
despre Papa de la Roma ș i despre cruciade.
Ostap le vorbi ș i despre Papă . Il ı̂n ieră pe Alexandru Borgia pentru
purtarea lui urâ tă , aminti, nu se ș tie de ce, de Sera im Saroski ș i puse
mai cu osebire accentul pe inchiziția care l-a prigonit pe Galileu. Se
ı̂n lă că ră atâ t de mult, ı̂ncâ t ı̂i acuză direct pe Kuș akovski ș i Moroș ek de
toate nenorocirile prin care trecuse marele savant. Aceasta fu ultima
pică tură . Câ nd auzi ș i de soarta ı̂ngrozitoare a lui Galileu, Adam
Kazimirovici puse repede cartea de rugă ciuni pe o treaptă ș i că zu ı̂n
brațele deschise larg ca o poartă ale lui Balaganov. Panikovski se
ı̂nvâ rtea ș i el ı̂n jur, mâ ngâ indu-l pe iul ră tă citor pe obrajii țepoș i. In
vă zduh ră sunară pupă turi fericite.
— Pan Kozlevici! gemură preoții. Incotro te duci, pane? Vino-ți ı̂n
ire, pane!
Dar eroii cursei automobilistice se ș i instalau ı̂n maș ină .
— Vedeți, strigă Ostap preoților plouați, ocupâ ndu-ș i locul de
comandor. V-am spus eu că Dumnezeu nu există . E un adevă r ș tiinți ic.
Adio, pă rinte! La revedere, paterilor!
Insoțită de strigă tele de simpatie ale mulțimii, "Antilopa" porni ș i
peste puțin fanioanele de tablă ș i acoperiș ul de țiglă al bisericii nu se
mai vă zură . De fericire, membrii echipajului "Antilopei" se opriră la o
beră rie.
— Mulțumesc, fraților, zise Kozlevici, ținâ nd ı̂n mâ nă cana grea. Era
câ t p-aci să mă pierd.
Mă amețiseră popii. In special Kuș akovski. Of! Tare e ș iret diavolul!
Nu ș tiu dacă mă credeți, dar m-a fă cut să ș i postesc. Zicea că altfel nu
voi intra ı̂n Cer.
— In Cer! exclamă Ostap. Cerul e acum pe pră buș ite. S-au schimbat
vremurile. Alta-i epoca. Ingerii vor acum să vină pe pă mâ nt. Pe pă mâ nt
e bine, există servicii comunale, există un planetariu, poți vedea, la
sfâ rș itul unei conferințe ateiste, stelele.
După a opta cană , Kozlevici comandă a noua, o ridică ı̂n sus,
deasupra capului, ș i, după ce-ș i muș că mustața de controlor, exclamă cu
entuziasm:
— Nu există Dumnezeu?
— Nu există , ră spunse Ostap.
Bă u ș i, după asta, ı̂nainte de iecare cană nouă , zicea iar:
— Există Dumnezeu? Nu există ? Nu? Atunci, noroc!
 Panikovski bă u ș i el la râ nd cu ceilalți, dar nu-ș i spuse pă rerea
despre Dumnezeu. Nu voia să se amestece ı̂n această problemă
litigioasă .
O dată cu reı̂ntoarcerea iului risipitor ș i a "Antilopei", iliala din
Cernomorsk a O iciului din Arbatov pentru Colectarea Coarnelor ș i
Copitelor dobâ ndi stră lucirea care-i lipsea. In fața uș ii fostului combinat
al celor cinci negustori particulari staționa acum ı̂n permanență
maș ina. Desigur că era o mare diferență ı̂ntre ea ș i Buick-urile albastre
sau Lincoln-urile cu botul lung, era chiar o mare diferență ı̂ntre ea ș i
cupeurile lui Ford, totuș i era o maș ină , un automobil, un mijloc de
transport, care, după cum spunea Ostap, cu toate defectele lui reuș eș te
uneori să meargă pe stră zi ș i fă ră ajutorul boilor sau cailor.
Ostap lucra cu pasiune. Dacă ș i-ar i folosit energia ı̂ntr-adevă r
pentru colectarea de coarne ș i copite, e de presupus că industria de
portțigarete ș i piepteni ar i fost asigurată cu materii prime cel puțin
pâ nă la sfâ rș itul Veacului bugetar ı̂n curs. Dar ș eful biroului se ocupa de
cu totul altceva.
După ce renunță la Funt ș i Berlaga, ale că ror informații erau foarte
interesante, dar nu duceau deocamdată direct la Koreiko, Ostap ı̂și
propuse ca, ı̂n interesul afacerii, să se ı̂mprietenească cu Zosia Sinițkaia
ș i, ı̂ntre două să rută ri de politețe sub un salcâ m ı̂n noapte, să pună
problema lui Alexandr Ivanovici, ș i nu atâ t a lui, câ t a situației sale
inanciare. Dar ı̂ndelungatele observații fă cute de ı̂mputernicitul pentru
copite duseră la concluzia că ı̂ntre Zosia ș i Koreiko nu există dragoste ș i
că , după expresia lui Ș ura, acesta din urmă arde gazul de pomană ı̂n
jurul ei.
— Unde nu există dragoste, re lectă oftâ nd Ostap, nu se obiș nuieș te
să se vorbească de bani. Să lă să m fata deoparte.
Ș i ı̂n timp ce Koreiko ı̂și amintea cu zâ mbetul pe buze de escrocul
cu chipiu de milițian, care fă cuse lamentabila ı̂ncercare de a-i ı̂ntinde o
cursă grosolană , directorul ilialei gonea prin oraș cu maș ina galbenă ș i
gă sea tot felul de oameni de care milionarul-conțopist uitase de mult,
dar care, ı̂n schimb, ı̂l țineau ei bine minte. Ostap chemă de câ teva ori
Moscova la telefon pentru a sta de vorbă cu o cunoș tință a lui, un
negustor particular, specialist ı̂n domeniul dedesubturilor comerciale.
Acum soseau la birou scrisori ș i telegrame pe care Ostap le alegea
repede din restul corespondenței, ı̂n care continuau să abunde invitații
la ș edințe, cereri de coarne ș i observații că nu se pune destulă energie
ı̂n colectarea copitelor. Unele dintre scrisorile ș i telegramele primite au
fost incluse ı̂n mapa legată cu ș ireturi de ghete.
La sfâ rș itul lunii iulie, Ostap se pregă ti să plece ı̂n deplasare ı̂n
Caucaz. Afacerea impunea prezența personală a marelui maestru ı̂ntr-o
mică republică viticolă de acolo.
In ziua plecă rii ș efului, avu loc la ilială o ı̂ntâ mplare scandaloasă .
Panikovski, trimis cu treizeci de ruble ı̂n port să cumpere bilet, se
ı̂ntoarse după o jumă tate de oră — beat, fă ră bilet ș i fă ră bani. Nu
izbutea să spună nimic ca să se scuze, ci tot timpul ı̂și ı̂ntorcea pe dos
buzunarele goale care ı̂i atâ rnau ca pungile de la biliardul rusesc ș i
râ dea neı̂ncetat ı̂n hohote. Totul ı̂l amuza: ș i mâ nia comandorului, ș i
privirea plină de mustrare a lui Balaganov, ș i samovarul de care era
chiar el ră spunză tor, ș i Funt, care moțăia la biroul să u, cu panamaua
că zută pe nas. Iar câ nd deodată se uită la coamele de cerb — mâ ndria ș i
podoaba biroului — , ı̂l apucă aș a un râ s, că se rostogoli pe jos ș i peste
puțin timp adormi cu un zâ mbet fericit pe buzele-i violete.
— Acum suntem ș i noi o instituție ı̂n toată puterea cuvâ ntu-lui,
spuse Ostap. Avem un delapidator al nostru, care e ı̂n acelaș i timp
portar bețiv. Amâ ndouă aceste prototipuri con irmă realitatea tuturor
acțiunilor noastre.
In lipsa lui Ostap, Aloizi Moroș ek ș i Kuș akovski ı̂și fă cură de câ teva
ori apariția ı̂n fața biroului. Câ nd ı̂i vedea, Kozlevici se ascundea ı̂n
colțiș orul cel mai ascuns al instituției. Popii deschideau uș a, aruncau o
privire ı̂nă untru ș i strigau ı̂ncet:
— Pan Kozlevici! Pan Kozlevici! Nu auzi glasul Pă rintelui ceresc? Ia
aminte, pane!
Spunâ nd aceste cuvinte, pă rintele Kuș akovski ridica un deget spre
cer, iar pă rintele Aloizi Moroș ek ı̂și ı̂nvâ rtea mă tă niile. Atunci se
apropia de uș ă Balaganov, care le ară ta, fă ră a spune un cuvâ nt, pumnul
să u masiv. Ș i preoții plecau, uitâ ndu-se cu melancolie la "Antilopa".
Ostap se ı̂ntoarse după două să ptă mâ ni. Toată instituția veni să -l
ı̂ntâ mpine. De pe zidul ı̂nalt ș i negru al vaporului ce acosta la mal,
marele maestru ı̂și privea afabil subalternii. Mirosea a miel tâ nă r ș i a
vin de Imeretia.
La iliala din Cernomorsk, ı̂n afară de secretara care fusese angajată
ı̂nainte de plecarea lui Ostap, mai ș edeau doi tineri cu cizme. Erau
studenți de la Ș coala Medie de Zootehnie, veniți ı̂n practică .
— Asta-i grozav! spuse Ostap, cu o mutră acră . Ne vine schimbul.
Numai că la mine, dragi tovară ș i, va trebui să munciți serios. Ș tiți că
coarnele, adică aceste ieș ituri pe frunte, acoperite cu lâ nă sau cu un
strat tare, osos, sunt niș te anexe ale craniului ș i se ı̂ntâ lnesc ı̂n special la
mamifere?
— Asta ș tim, ră spunseră pe un ton hotă râ t studenții.. Noi am vrea
să facem practică .
Marele maestru fu nevoit să recurgă , ca să scape de studenți, la o
metodă complicată ș i destul de costisitoare. Ii trimise ı̂n deplasare ı̂n
stepa Calmucă , ca să organizeze acolo centre de colectare. Biroul cheltui
pentru asta ș ase sute de ruble, dar nu exista altă soluție: studenții ar i
fost o piedică ı̂n ducerea la bun sfâ rș it a afacerii ce evolua cu succes.
Câ nd Panikovski a lă câ t s-a cheltuit pentru studenți, ı̂l luă pe
Balaganov deoparte ș i-i ș opti enervat:
— Pe mine nu mă trimite ı̂n deplasare. Nici concediu nu mi se dă .
Ori, eu trebuie să plec la Essentuki, să mă tratez. N-am nici o zi liberă ,
ı̂mbră că minte de protecție nu capă t. Nu, Ș ura, nu sunt de acord cu
condițiile astea. Ș i, ı̂n general, am a lat că la "Hercules" se dau salarii
mai bune. Mă angajez acolo curier. Pe cuvâ ntul meu de onoare că o fac!
Seara, Ostap ı̂l chemă din nou la el pe Berlaga.
Indată ce-l vă zu pe contabil, Ostap strigă cu un glas ca al lui Nikolai
I:
— In genunchi!
Totuș i, convorbirea avu un caracter amical ș i ținu două ceasuri.
După asta, Ostap porunci ca a doua zi de dimineață "Antilopa" să
aș tepte ı̂n față la "Hercules".
CAPITOLUL XVIII PE USCAT ȘI PE MARE
Tovară ș ul Skumbrievici veni pe plajă ținâ nd ı̂n mâ nă o servietă de
funcționar cu ră spundere. De servietă era prinsă o carte de vizită din
argint, ı̂ndoită la un colț ș i purtâ nd o lungă inscripție ı̂n cursive, din
care reieș ea că Egor Skumbrievici apucase să -ș i serbeze jubileul de
cinci ani de slujbă la "Hercules".
Avea fața netedă , cu tră să turile regulate ș i virile ale unui englez
care se bă rbiereș te, pe o reclamă pentru să pun de ras. Skumbrievici se
opri puțin lâ ngă tabla pe care era notată cu cretă temperatura apei ș i
apoi, pă ș ind greu prin nisipul ierbinte, porni să -ș i aleagă un locș or
unde să stea mai comod.
In ziua aceea numă rul celor veniți la plajă era mare. Campamentele
lor uș oare apă reau dimineața ș i dispă reau o dată cu apusul soarelui,
lă sâ nd ı̂n urma lor, pe nisip, deș euri urbane: coji uscate de pepene
galben, coji de ouă ș i bucă țele de ziar, care ı̂și duceau apoi, toată
noaptea, o existență misterioasă pe țărmul pustiu, foș nind ș i
refugiindu-se pe sub stâ nci.
Skumbrievici se strecura printre corturile improvizate din
prosoape pluș ate, umbrele ș i cearș afuri, ı̂ntinse pe bețe, sub care se
ascundeau fete ı̂n fustanele de baie. Bă rbații purtau ș i ei costume, dar
nu toți. Unii apelau la frunze de viță, dar care nu se a lau pe locul
indicat de Biblie, ci pe nasul gentleman-ilor din Cernomorsk, pentru ca
să nu-l prindă soarele ș i să se cojească . Astfel echipați, bă rbații stă teau
ı̂ntinș i ı̂n pozițiile cele mai nepă să toare. Din câ nd ı̂n câ nd, acoperindu-ș i
cu mâ na "locul biblic", intrau ı̂n apă , se cufundau o dată ș i fugeau
repede ı̂napoi la culcuș ul de nisip, spre a nu pierde nici un centimetru
cub din tă mă duitoarea baie de soare.
Ț inuta sumară a acestor cetă țeni era din plin compensată de un
gentleman cu o ı̂nfă țiș are cu totul diferită . Purta ghete de box cu
nasturi, pantaloni vă rgați, o haină ı̂ncheiată la toți nasturii, guler tare,
cravată , lanț de ceas ș i chiar pă lă rie de fetru. Mustă ți groase ș i vată , ca
niș te câ lți bă gați ı̂n urechi, ı̂i completau recuzita. Lâ ngă el, ı̂n ipt
perpendicular ı̂n nisip, sta de santinelă un baston cu mă ciulia de sticlă .
 Arș ița ı̂l ı̂nnebunea. Gulerul i se um lase de transpirație. La
subsuori avea o temperatură de furnal la care s-ar i putut topi cel mai
refractar minereu. Totuș i, continua să stea ı̂ntins ș i nemiș cat.
Un astfel de ins poți ı̂ntâ lni pe orice plajă din lume. Nimeni nu ș tie
cine e, de ce a venit ș i de ce stă la soare complet ı̂mbră cat. O i iind
membru al vreunei ligi secrete a dobitocilor sau vreun supraviețuitor al
ordinului câ ndva puternic al rozacrucienilor, sau vreun celibatar zurliu
— cine ar putea spune?...
Egor Skumbrievici se instala ală turi de acest ins puritan ș i
misterios ș i se dezbră că repede. In pielea goală , Skumbrievici nu mai
semă na deloc cu Skumbrievici ı̂mbră cat. Capul să u uscă țiv de englez se
continua un trup alb, ca de femeie, cu umerii că zuți ș i bazinul foarte lat.
Egor se apropie de apă , ı̂ncercă marea cu un picior ș i scoase un țipă t
ascuțit. Apoi ı̂și cufundă ı̂n apă al doilea picior ș i iară ș i scoase un țipă t
ascuțit. După asta, fă cu câ țiva paș i ı̂nainte, ı̂și vâ rı̂ degetele groase ı̂n
urechi, cu ară tă toarele ı̂și ı̂nchise pleoapele, cu cele mijlocii ı̂și apă să
nă rile, scoase un țipă t sfâ ș ietor ș i se cufundă ı̂n apă de patru ori la râ nd.
Ș i numai după ce ı̂ndeplini acest ritual, ı̂ncepu să ı̂noate voiniceș te,
ı̂ntorcâ nd capul la iecare miș care a brațului. Valurile line ı̂ncepură să -l
poarte ı̂n brațe pe acest funcționar model de la "Hercules" ș i eminent
activist pe tă râ m obș tesc. După cinci minute, câ nd, obosit, neobositul
activist pe tă râ m obș tesc se ı̂ntoarse pe spate ș i pâ ntecele lui rotund ca
un glob ı̂ncepu să se legene pe suprafața apei, pe faleza care domina
plaja se auzi claxonul "Antilopei".
Din maș ină coborâ ră Ostap Bender, Balaganov ș i contabilul
Berlaga, pe fata că ruia se putea citi o totală resemnare ı̂n fața soartei.
Toți trei ı̂ncepură să se plimbe pe plajă ș i, scrutâ nd cu privirile, fă ră nici
o jenă , mutrele celor veniți să se scalde, se apucară să caute pe cineva.
— Iată pantalonii lui, zise ı̂n sfâ rș it Berlaga, oprindu-se ı̂n fața
hainelor lui Skumbrievici, care nu bă nuia nimic. O i departe, ı̂n larg.
— Ajunge! exclamă marele maestru. Nu am de gâ nd să mai aș tept.
Va trebui să acționez nu numai pe uscat, dar ș i pe mare.
Iș i scoase hainele ș i că maș a, ră mase ı̂n chiloții de baie ș i, vâ slind cu
brațele ı̂n vă zduh, se bă gă ı̂n apă . Pieptul marelui maestru era marcat
de un tatuaj albastru ce-l ı̂nfă țiș a pe Napoleon cu tricorn pe cap ș i cu o
halbă de bere ı̂n mâ na-i scurtă .
— Balaganov! strigă Ostap din apă . Dezbracă -l ș i pregă teș te-l pe
Berlaga. S-ar putea să am nevoie de el.
Ș i marele maestru porni ı̂not pe o parte, spintecâ nd apa cu umă ru-i
ară miu ı̂n direcția nord-nord est, unde se legă na burta side ie a lui Egor
Skumbrievici.
Inainte de a se cufunda ı̂n viitoarea mă rii, Ostap avusese foarte
mult de muncit pe continent. Urma principală ı̂l condusese pe marele
maestru sub literele de aur ale irmei "Hercules", instituție ı̂n care ı̂și
petrecea cea mai mare parte din vreme. Nu-l mai mirau camerele cu
alcovuri ș i lavoare, statuile ș i portarul cu chipiul ı̂mpodobit cu un fulger
de aur, că ruia ı̂i plă cea să vorbească despre incinerare. Din explicațiile
confuze ale deznă dă jduitului Berlaga, se conturase igura tovară ș ului
Skumbrievici, funcționar cu post de medie ră spundere care ocupa o
cameră mare, cu două ferestre, unde tră geau pe vremuri că pitanii
stră ini, ı̂mblâ nzitorii de lei sau studenți bogați din Kiev.
In odaie, telefoanele sunau des ș i enervant, uneori pe râ nd, alteori
amâ ndouă deodată . Dar nimeni nu ridica receptoarele. Incă ș i mai des
se deschidea uș a ș i un cap de funcționar tuns chilug apă rea ı̂n ea,
ı̂mbră țiș a camera cu o privire ză pă cită ș i dispă rea pentru a face imediat
loc unui alt cap, netuns de data aceasta, ș i, mai mult, acoperit cu o
coamă aspră sau, iar dimpotrivă , golaș ș i vioriu ca o ceapă . Dar nici
craniul ı̂n formă de ceapă nu ză bovea mult ı̂n cră pă tura uș ii. Camera era
goală .
Câ nd uș a se deschise poate pentru a cincizecea oară ı̂n acea zi, prin
cră pă tura ei se ivi capul lui Bender. Ca ș i ceilalți, se uită ș i el de la stâ nga
la dreapta, apoi de la dreapta la stâ nga, ș i tot ca ș i ceilalți, constată că
tovară ș ul Skumbrievici nu e ı̂n birou. Manifestâ ndu-ș i impertinent
nemulțumirea, marele maestru porni prin secții, servicii ș i sectoare,
ı̂ntrebâ nd dacă nu l-a vă zut cineva pe tovară ș ul Skumbrievici. Peste tot
primea acelaș i ră spuns: "Skumbrievici a fost chiar acum aici" sau
"Skumbrievici a plecat acum un minut".
 Egor, cel cu postul de ră spundere medie, fă cea parte din numeroasa
categorie de funcționari care ori "Au fost chiar acum aici" ori "Au plecat
acum un minut" ș i care, ı̂n tot cursul zilei de lucru, nici nu izbutesc
câ teodată să ajungă pâ nă la biroul lor. Funcționarii din această
categorie intră ix la ora nouă ı̂n holul instituției ș i, animați de cele mai
frumoase intenții, pun piciorul pe prima treaptă a scă rii. Ii aș teaptă
probleme mari. Au stabilit la ei ı̂n birou opt ı̂ntâ lniri importante ș i au pe
agendă două ș edințe lă rgite ș i una restrâ nsă . Pe birou, zace un vraf de
hâ rtii care necesită ră spuns imediat.
In general, au o mulțime de treburi, pentru care nu le-ar ajunge nici
două zeci ș i patru de ore. Ș i cetă țeanul cu post de jumă tate de doză de
ră spundere sau chiar de o doză ı̂ntreagă de ră spundere ridică vioi
piciorul pentru a-l pune pe treapta a doua de marmură . Dar nu apucă .
"Tovară ș e Parusinov, un moment, se aude o voce ca un gungurit. Tocmai
voiam să discut cu dumneata o problemă ." Ș i Parusinov e luat cu
blâ ndețe la braț ș i dus ı̂ntr-un colț al holului. Din această clipă ,
funcționarul cu doză ı̂ntreagă de ră spundere sau numai pe jumă tate e
pierdut pentru patrie: el trece din mâ nă ı̂n mâ nă . Nu apucă să termine
de discutat o problemă ș i să urce ı̂n goană trei trepte, că iară ș i e prins
pe drum, dus la fereastră sau ı̂ntr-un coridor ı̂ntunecos, sau ı̂ntr-un
colțiș or pustiu unde administratorul neglijent a ı̂ngră mă dit niș te lă zi
goale ș i acolo unul ı̂i pledează pentru ceva, altul ı̂i cere ceva, al treilea
stă ruie ca să se execute cutare ș i cutare treabă urgentă . Pe la ora trei, ı̂n
sfâ rș it, reuș eș te să ajungă ı̂n dreptul scă rii. Dacă e foarte energic,
izbuteș te pâ nă la cinci să ajungă ș i pe palierul etajului unu. Dar ı̂ntrucâ t
el ı̂și are sediul la etajul doi, iar ziua de lucru s-a terminat, fuge repede
jos ș i plecă din instituție, ca să poată ajunge la vreme la o consfă tuire
interdepartamentală urgentă . In tot timpul ă sta, ı̂n biroul lui telefoanele
sună de ı̂nnebunesc, ı̂ntâ lnirile ixate nu mai au loc, corespondența zace
fă ră ră spuns, iar cei convocați la două ș edințe lă rgite ș i la una restrâ nsă
beau nepă să tori ceai ș i pă lă vră gesc despre con lictele din tramvai.
La Egor Skumbrievici toate acestea erau agravate la extrem de
activitatea obș tească , că reia i se dedica cu o pasiune excesivă . Folosea
cu pricepere ș i ı̂n folosul să u personal tragerea reciprocă pe sfoară , pe
toate liniile, care se ı̂ncetă țenise, nu se ș tie cum, pe neobservate, la
"Hercules", ș i purta, nu se ș tie de ce, denumirea de sarcină obș tească .
Salariații de la "Hercules" ș edeau câ te trei ore ı̂n ș ir să asculte
pă lă vră geala agramată a lui Skumbrievici.
Cu toții simțeau o dorință nebună să -l apuce de pulpanele-i gră suțe
ș i să -l zvâ rle pe fereastră de la o ı̂nă lțime considerabilă . Din câ nd ı̂n
câ nd, aveau impresia chiar că nu există , ı̂n general, ș i n-a existat
vreodată o activitate obș tească , cu toate că ș tiau că dincolo de zidurile
de la "Hercules" se desfă ș oară o adevă rată viață obș tească . "Animalul
dracului, se gâ ndeau ei, ı̂nvâ rtind furioș i ı̂n mâ nă creioanele ș i
lingurițele de ceai. Prefă cut, fă țarnic afurisit!" Dar nu se puteau lega de
Skumbrievici, le era imposibil să -l demaș te. Egor rostea cuvâ ntă ri pe
linie despre activitatea obș tească sovietică , despre munca culturală ,
despre ı̂nvă țămâ ntul sindical ș i despre cercurile artistice de amatori.
Dar ı̂n spatele acestor cuvinte ı̂n lă că rate era un deș ert total. Cele
cincisprezece cercuri politice, muzicale ș i dramatice ı̂și elaborau de doi
ani planurile de perspectivă ; celulele asociațiilor voluntare, care aveau
drept scop sprijinirea dezvoltă rii aviației, chimiei, automobilismului,
hipismului, construirii de drumuri, precum ș i lichidarea câ t mai
grabnică a ș ovinismului națiunii majoritare, existau numai ı̂n
imaginația bolnă vicioasă a membrilor Comitetului Sindical. Iar ș coala
sindicală , a că rei ı̂n iințare Skumbrievici o considera ca un merit al să u
deosebit, se reorganiza tot timpul, ceea ce, după cum se ș tie, ı̂nseamnă
totală inactivitate. Dacă Skumbrievici ar i fost un om cinstit, ar i
mă rturisit poate singur că toată această activitate este o nă lucă . Dar la
Comitetul Sindical această nă lucă se materializa sub forma unor dă ri de
seamă , aș a că ı̂n instanța sindicală urmă toare existența cercurilor
muzicale ș i politice nu era defel pusă la ı̂ndoială . Cei de acolo ı̂și
ı̂nchipuiau ș coala sindicală ca iind o clă dire mare de piatră , plină de
bă nci, cu un profesor priceput, care desenează cu creta pe tablă curba
creș terii ș omajului ı̂n Statele Unite, ș i cu elevi mustă cioș i, al că rui nivel
politic creș te vă zâ nd cu ochii. Din ı̂ntregul inel vulcanic de activitate
obș tească , cu care Skumbrievici ı̂ncinsese "Hercules", erau active numai
două cratere: gazeta de perete Glasul președintelui, care apă rea o dată
pe lună ș i era fă cută ı̂n orele de serviciu de Skumbrievici ș i Bomze, ș i un
panou de placaj pe care scria Cei care s-au lă sat de bă utură ș i-i
ı̂ndeamnă ș i pe alții să -i urmeze, dar sub care nu igura nici un nume.
Bender simțea că ı̂nnebuneș te alergâ nd atâ ta după Skumbrievici pe
toate etajele de la "Hercules". Marele maestru nu izbutea ı̂n ruptul
capului să -l prindă pe gloriosul activist pe tă râ m obș tesc care, mereu, ı̂i
scă pa printre degete. Uite, chiar acum, aici, la Comitetul Sindical,
vorbise la telefon, receptorul era cald ı̂ncă ș i pe lacul negru se mai
vedea abureala lă sată de respirația lui, dar el se evaporase. Iată , aici, pe
pervazul ferestrei mai ș edea cineva cu care Skumbrievici vorbise chiar
cu o clipă ı̂nainte, dar Skumbrievici se volatilizase. O dată , Ostap izbuti
chiar să -i vadă silueta ı̂ntr-o oglindă de pe scară . Se repezi ca vâ ntul
ı̂ntr-acolo, dar pâ nă ajunse, ı̂n oglindă nu se mai vedea decâ t o fereastră
cu un nor ı̂ndepă rtat.
— Maică precistă ocrotitoare, o, miliție salvatoare! exclamă Ostap,
ră su lâ nd din greu. Ce infam birocratism! I-a ajuns lumii pâ nă ı̂n gâ t! Ș i
iliala noastră din Cernomorsk are pă rțile ei slabe, dar aș a ceva ca la
"Hercules"... Am dreptate, Ș ura?
Imputernicitul cu copitele oftă din stră fundul ră runchilor. Sunetul
rezultat semă na cu acela al unei pompe de aspirat. Se a lau din nou pe
coridorul ră coros de la etajul ı̂ntâ i, unde mai fuseseră ı̂n ziua aceea de
vreo cincisprezece ori. Ș i, din nou, pentru a cincisprezecea oară , trecură
pe lâ ngă banca de lemn care stă tea ı̂n dreptul biroului lui Polı̂haev.
Pe bancă , ș edea ı̂ncă de dimineață inginerul Heinrich Maria Sause,
un specialist angajat din Germania cu un salariu foarte mare. Purta
haine europene obiș nuite ș i numai că maș a ucraineană , ı̂mpodobită cu
broderie de Zaporojie, ară ta că inginerul se a lă ı̂n Rusia de vreo trei
să ptă mâ ni ș i a apucat să se ducă la un magazin cu articole de artizanat.
Ș edea nemiș cat, cu capul rezemat de speteaza de lemn a bă ncii ș i cu
ochii ı̂nchiș i, ca un om care aș teaptă la frizer să ie bă rbierit. S-ar i zis
că moțăie. Dar frații din acelaș i tată care trecuseră ı̂n repetate râ nduri
pe lâ ngă el ı̂n că utarea lui Skumbrievici bă gaseră de seamă că pe fața
nemiș cată a oaspetelui din stră ină tă ți culorile se schimbau neı̂ncetat.
La ı̂nceputul zilei de lucru, câ nd inginerul ı̂și ocupase poziția lâ ngă uș a
lui Polı̂haev, obrazul să u avea o rumeneală normală . Din oră ı̂n oră ı̂nsă ,
el devenea din ce ı̂n ce mai roș u ș i câ nd sosi pauza pentru dejun avea
culoarea unui sigiliu poș tal. După toate probabilită țile, tovară ș ul
Polı̂haev nu izbutise ı̂ncă pâ nă ı̂n acel moment să treacă de jumă tatea
scă rii. După pauză , culorile ı̂ncepură să se schimbe ı̂n ordine inversă .
Culoarea de sigiliu se transformă ı̂n niș te pete ca de scarlatină . Heinrich
Maria ı̂ncepu să pă lească ș i, pe la mijlocul zilei, câ nd directorul de la
"Hercules" probabil că ajunsese cu ascensiunea la mezanin, fața
specialistului stră in se fă cuse albă ca scrobeala.
— Ce s-o i petrecâ nd cu omul ă sta? ı̂i ș opti Ostap lui Balaganov. Ce
evantai de stă ri su leteș ti!
Dar n-apucă bine să ispră vească fraza ș i brusc Heinrich Maria
Sause se ridică de pe bancă ș i se uită furios la uș a biroului lui Polı̂haev,
de unde se auzeau telefoanele sunâ nd ı̂n gol ș i, țipâ nd cu o voce ascuțită
de tenor, Burokratismus, se repezi la marele maestru ș i ı̂ncepu să -l
scuture cu toată puterea de umeri:
— Genosse Polı̂haev! Genosse Polı̂haev! zbiera el, țopă ind de parcă
stă tea pe jă ratec.
Scotea mereu ceasul, i-l vâ ra sub nas lui Balaganov, ridica din umeri
ș i iar se repezea la Bender.
— Was machen Sie? îl ı̂ntrebă buimă cit Ostap, ară tâ nd că ș tie
oarecum nemțeș te. Was wollen Sie de la un biet vizitator?
Dar Heinrich Maria Sause nu se lă sa. Continuâ nd să țină mâ na
stâ ngă pe umă rul lui Bender, el ı̂l trase cu dreapta mai aproape pe
Balaganov ș i le ținu un discurs amplu ș i ı̂n lă că rat, ı̂n timpul că ruia
Ostap se uita neră bdă tor ı̂n jur, cu speranța să -l prindă pe Skumbrievici,
iar ı̂mputernicitul cu copitele sughița ı̂ncetiș or, acoperindu-ș i gura cu
mâ na ș i uitâ ndu-se stupid la ghetele stră inului.
Inginerul Heinrich Maria Sause semnase un contract pe un an ca să
vină să lucreze ı̂n U.R.S.S. sau, cum spunea Herr Heinrich ı̂nsuș i, că ruia ı̂i
plă cea precizia, la concernul "Hercules". "Bagă de seamă , domnule
Sause, ı̂l prevenise o cunoș tință a lui, Bernhard Herngross, doctor ı̂n
matematici, ı̂n schimbul banilor lor, bolș evicii au să te pună să munceș ti
pe brâ nci." Sause ı̂i explicase ı̂nsă că nu-i este frică de muncă ș i că de
mult doreș te să gă sească un câ mp larg de activitate pentru aplicarea
cunoș tințelor sale ı̂n domeniul mecaniză rii gospodă riei silvice.
Câ nd Skumbrievici ı̂i anunță lui Polı̂haev sosirea specialistului
stră in, directorul de la "Hercules" ı̂ncepu să se agite pe sub palmierii
să i.
— Avem urgentă nevoie de el! Unde l-ai dus?
— Deocamdată la hotel. Să se odihnească . Abia a venit.
— Care odihnă ? Ce odihnă ? țipă Polı̂haev. Ș tii dumneata câ ți bani s-
au cheltuit pentru el? Ș i ı̂ncă ı̂n devize! Mâ ine, ix la ora zece, să ie aici.
La zece fă ră cinci minute Heinrich Maria Sause, cu pantaloni de
culoarea cafelei cu lapte, proaspă t că lcați, intră ı̂n cabinetul lui Polı̂haev,
zâ mbind la gâ ndul că a gă sit un câ mp vast de activitate. Dar directorul
nu venise ı̂ncă . Nu veni nici peste o oră , ș i nici mă car peste două ore.
Heinrich ı̂ncepu să se plictisească . Il distra numai Skumbrievici, care
apă rea din câ nd ı̂n câ nd ș i-l ı̂ntreba cu un zâ mbet nevinovat:
— Cum, Genosse Polı̂haev n-a venit ı̂ncă ? Ciudat!
După alte două ore, Skumbrievici ı̂l opri pe coridor pe Bomze care-
ș i lua micul dejun ș i-i ș opti:
— Nu ș tiu, ză u, ce să fac. Polı̂haev l-a chemat pe neamț la ora zece
dimineața, ș i el a plecat la Moscova să intervină ı̂n chestia localului. Se
ı̂ntoarce cel mai devreme peste o să ptă mâ nă .
Scoate-mă din ı̂ncurcă tură , Adolf Nikolaevici! Am sarcini pe linie
obș tească , nu izbutim deloc să reorganiză m ı̂nvă țămâ ntul sindical.
Ocupă -te dumneata puțin de neamț , distrează -l cu ceva. Doar s-au
cheltuit atâ ția bani pentru el, ș i ı̂ncă ı̂n devize.
Bomze mirosi, pentru ultima oară , chifteaua sa cea de toate zilele, o
ı̂nghiți ș i, scuturâ ndu-ș i irimiturile de pe haină se duse să facă
cunoș tință cu oaspetele.
Intr-o să ptă mâ nă , inginerul Sause, ı̂nsoțit de amabilul Adolf
Nikolaevici, izbuti să viziteze trei muzee, să vadă baletul Frumoasa
adormită ș i să stea vreo zece ore la o adunare solemnă , organizată ı̂n
cinstea lui. După ș edință, avu loc partea neo icială a programului, ı̂n
timpul că reia reprezentanții aleș i ai instituției "Hercules" se distrară
grozav agitâ ndu-ș i pă hă relele ș i strigâ ndu-i lui Sause: "Pâ n' la fund, pâ n'
la fund!"
"Draga mea Tilly, ı̂i scria inginerul logodnicei sale la Aachen. De
zece zile sunt la Cernomorsk, dar n-am ı̂nceput ı̂ncă să lucrez la
concernul «Hercules». Mi-e teamă să nu mi se scadă aceste zile din
sumele ce mi se cuvin ı̂n baza contractului."
Totuș i, la data de cincisprezece, casierul ı̂i ı̂nmâ nă lui Sause leafa pe
cincisprezece zile.
— Nu vi se pare că banii ă ș tia mi s-au plă tit de pomană ? ı̂ntrebă
Heinrich pe noul să u prieten, Bomze. Doar nu fac nimic.
— Lă sați, colega, gâ ndurile astea sumbre! strigă Adolf Nikolaevici.
De altfel, dacă doriți, vă putem pune o masă specială ı̂n biroul meu.
Ș ezâ nd la masa lui specială , Sause scrise ı̂ntr-o zi logodnicei sale:
"Micuța mea scumpă , duc o viață ciudată ș i neobiș nuită . Nu fac
absolut nimic, dar primesc banii regulat, la datele stabilite prin
contract. Stau ș i mă minunez. Povesteș te asta ș i prietenului nostru,
doctorul Bernhard Herngross. O să i se pară interesant."
Câ nd Polı̂haev, ı̂ntors de la Moscova, a lă că Sause are deja biroul
să u, se bucură .
— Perfect! spuse el. Skumbrievici să -l pună pe neamț la curent cu
treburile.
Dar Skumbrievici, care se dedicase cu tot su letul organiză rii unui
cerc impună tor de armoniș ti ș i acordeoniș ti, ı̂l pasă pe neamț lui Adolf
Nikolaevici. Lui Bomze, lucrul acesta nu-i plă cu. Neamțul nu-l lă sa să -ș i
ia liniș tit micul dejun ș i ı̂n general se bă ga ı̂n treburi care nu-l priveau,
aș a că Bomze ı̂l pasă serviciului de exploatare. Dar cum serviciul de
exploatare ı̂și reorganiza ı̂n acel moment munca, lucru consta ı̂n
mutarea la nesfâ rș it a birourilor dintr-o cameră ı̂ntr-alta, Heinrich
Maria fu pasat serviciului inanciar. Aici, Arnikov, Dreifus, Saharkov,
Koreiko ș i Borisohlebski, care nu cunoș teau limba germană , crezură că
Sause e un turist venit din Argentina ș i se apucară să -i explice zile ı̂n ș ir
sistemul de contabilitate folosit la "Hercules", slujindu-se pentru aceste
explicații de alfabetul surdomuților.
 După o lună , Sause, foarte enervat, ı̂l prinse pe Skumbrievici la
bufet ș i ı̂ncepu să țipe:
— Nu vreau să primesc banii de pomană ! Dați-mi de lucru! Dacă se
mai continuă astfel, mă voi plâ nge patronului dumneavoastră !
Sfâ rș itul discursului ținut de specialistul stră in nu-i plă cu lui
Skumbrievici. El ı̂l chemă pe Bomze.
— Ce-i cu neamțul? ı̂ntrebă el. De ce turbează ?
— Ș tii, ı̂i spuse Bomze, după pă rerea mea e pur ș i simplu un
câ rcotaș . Ză u, ș ade omul la birou, nu face nimic, ı̂ncasează o groază de
bani ș i se mai ș i plâ nge.
— Intr-adevă r, un câ rcotaș , fă cu Skumbrievici. Mă mir că un neamț
se ocupă de aș a ceva. Trebuie să trecem la represalii ı̂mpotriva lui. O să -
i su lu eu ı̂ntr-o zi o vorbă lui Polı̂haev ș i dacă nu mi l-o pune el repede
la respect, lasă .
Dar Heinrich Maria hotă rı̂ să -ș i croiască el ı̂nsuș i drum la Polı̂haev.
Cum ı̂nsă directorul de la "Hercules" era un reprezentant de seamă al
acelui tip de salariați care, iată , "au plecat acum un minut" sau "chiar
acum au fost aici", această ı̂ncercare n-avu ca efect decâ t aș teptatul pe
banca de lemn ș i explozia ale că rei victime că zuseră copiii nevinovați ai
locotenentului Schmidt.
— Burokratismus! țipa neamțul, renunțând de enervare la limba
rusă pe care o vorbea greu.
Ostap ı̂l luă ı̂n trecere pe oaspetele european de mâ nă , ı̂l conduse
pâ nă la cutia de reclamații care atâ rna pe un perete ș i ı̂i spuse tare ș i
silabisit, de parcă ar i vorbit cu un surd:
— Aici! Mă ı̂nțelegi? In cutie. Schreiben, schrieb, geschrieben. A
scrie. Mă ı̂nțelegi? Eu scriu, tu scrii, el scrie, ea scrie. Ai priceput? Noi,
voi, ei, ele scriu plâ ngeri ș i le pun ı̂n această cutie. Le pun! Verbul a
pune. Noi, voi, ei, ele pun acolo plâ ngerile... Ș i nimeni nu le scoate. A nu
scoate! Eu nu scot, tu nu scoți...
In clipa aceea ı̂nsă , marele maestru vă zu ı̂n capă tul coridorului
ș oldurile late ale lui Skumbrievici ș i, lă sâ nd lecția de gramatică
neterminată , dă du fuga după invizibilul activist pe tă râ m obș tesc.
 — Ț in-te bine, Germanie! ı̂i strigă cu ı̂mbă rbă tare Balaganov
neamțului, luâ nd-o la fugă după comandor.
Dar, spre marele necaz al lui Ostap, Skumbrievici dispă ru din nou,
parcă ar i ı̂ncetat deodată de a mai i materie.
— Asta-i magie, spuse Bender, ı̂nvâ rtind capul ı̂ntr-o parte ș i alta.
Chiar acum a fost omul aici ș i, ı̂ntr-o secundă , gata, nu-i!
Disperați, frații ı̂ntru tată ı̂ncepură să deschidă uș ă după uș ă, toate
ı̂n ș ir. Dar dintr-a treia odaie Balaganov țâș ni afară , ca dintr-o copcă
fă cută ı̂n gheață. Avea fața strâ mbată ca de o nevralgie chinuitoare.
— Da, au, fă cu ı̂mputernicitul cu copitele, sprijinindu-se de perete.
Au, au, au!
— Ce-i cu dumneata, copile? ı̂l ı̂ntrebă Bender. Te-a supă rat cineva?
— Acolo... murmură Balaganov, ı̂ntinzâ nd mâ na tremurâ ndă .
Ostap deschise uș a ș i dă du cu ochii de un sicriu negru.
Sicriul ză cea ı̂n mijlocul odă ii pe o masă de birou. Ostap ı̂și scoase
chipiul de că pitan ș i se apropie ı̂n vâ rfurile picioarelor de sicriu.
Balaganov urmă rea cu teamă miș că rile lui. După un minut, Ostap ı̂i fă cu
semn cu degetul să se apropie ș i-i ară tă o inscripție mare, albă , fă cută
pe pă rțile laterale ale coș ciugului.
— Uite, Ș ura, ce scrie aici, vezi? ı̂i spuse el. "Moarte
birocratismului!" Acum te-ai liniș tit?
Era un sicriu, o minune, fă cut ı̂n scopuri de agitație ș i pe care, de
să rbă torile mari, salariații de la "Hercules" ı̂l scoteau ı̂n stradă ș i-l
purtau câ ntâ nd prin tot oraș ul. De obicei, sicriul era dus pe umeri de
Skumbrievici, Bomze, Berlaga ș i personal de Polı̂haev, care, iind un om
de croială democratică , nu se ruș ina să se arate ală turi de subalterni la
diferite cortegii ș i carnavaluri politice. Skumbrievici nutrea un mare
respect pentru acest sicriu, că ruia ı̂i atribuia o deosebită importanță.
Uneori ı̂și punea un ș orț , ș i personal, cu mâ na lui, Egor acoperea din
nou sicriul cu vopsea ș i ı̂mprospă ta lozincile antibirocratice, ı̂n timp ce
ı̂n biroul lui telefoanele ră guș eau de atâ ta sunat ș i diverse capete vâ râ te
pe uș ă ı̂și roteau dezamă gite ochii prin ı̂ncă pere.
Pâ nă la urmă , nu dă dură de Egor. Portarul cu fulger la chipiu ı̂i
spuse lui Bender că tovară ș ul Skumbrievici a fost pe acolo acum un
minut ș i a plecat la plaja Komendantskaia să facă baie, ceea ce ı̂i dă dea,
după cum spunea el, o putină de optimism.
Luâ ndu-l, pentru orice eventualitate, cu ei, ș i pe Berlaga, ș i
scuturâ ndu-l pe Kozlevici care moțăia la volan, membrii echipajului
"Antilopei" plecară afară din oraș .
Aș a stâ nd lucrurile, nu-i de mirare că , foc ș i pară după tot ce se
petrecuse, Ostap n-a mai stat nici o clipă pe gâ nduri ș i s-a aruncat ı̂n
apă după Skumbrievici, fă ră a se sinchisi câ tuș i de puțin de faptul că
importanta convorbire cu privire la afacerile necurate pe acțiuni va
trebui dusă ı̂n Marea Neagră .
Balaganov execută ı̂ntocmai ordinul comandorului. Il dezbră că pe
docilul Berlaga, se duse cu el la marginea mă rii ș i, ținâ ndu-l cu
amâ ndouă mâ inile de talie, ı̂ncepu să aș tepte ră bdă tor. Pe câ t se pare, ı̂n
larg avea loc o explicație ı̂n condiții di icile. Ostap țipa parcă ar i fost
regele mă rii. Cuvintele lui nu se puteau desluș i dar se vedea că
Skumbrievici ı̂ncearcă s-o pornească spre mal, iar Ostap ı̂i taie calea ș i-l
ı̂mpinge spre larg. Apoi, vocile deveniră mai clare ș i se auziră crâ mpeie
de frază : "Intensivnik!", "Dar cine a luat? Papa de la Roma?...", "Ce
amestec am eu ı̂n chestia asta?..."
Berlaga stă tea locului ș i parcă ı̂și dezgheța picioarele, aș a bă tea cu
tă lpile goale ı̂n nisipul ud, lă sâ nd pe el urme ca de indian. In sfâ rș it,
dinspre mare se auzi un strigă t:
— Fă -i vâ nt!
Balaganov ı̂l ı̂mbrâ nci pe contabil ı̂n apă ș i contabilul, deprins se
vede să intre ı̂n apă , ı̂ncepu să ı̂noate cu viteză neobiș nuită , câ ineș te,
dâ nd din mâ ini ș i din picioare. Câ nd Egor Skumbrievici ı̂l vă zu pe
Berlaga, de frică se lă să la fund.
Intre timp, ı̂mputernicitul cu copitele se ı̂ntinse pe nisip ș i-ș i
aprinse o țigară . Avu de aș teptat vreo două zeci de minute. Primul care
se ı̂ntoarse fu Berlaga. El se lă să pe vine, scoase o batistă din buzunarul
pantalonilor ș i, ș tergâ ndu-ș i fața, spuse:
— A mă rturisit Skumbrievici al nostru. N-a rezistat la confruntare.
— A tră dat, nă pâ rca? ı̂ntrebă cu dulce glas Ș ura. Ș i scoțându-ș i cu
degetul gros ș i cu ară tă torul mucul de țigară din gură , plescă i din limbă ,
apoi, de pe cheiul buzelor sale, lansă un scuipat lung ș i rapid ca o
torpilă .
Să rind ı̂ntr-un picior ș i dibuind cu celă lalt cracul pantalonului,
Berlaga explică confuz:
— Am fă cut-o nu ı̂n interesul adevă rului, ci ı̂n interesul dreptă ții.
Al doilea sosi marele maestru. Din mers, se trâ nti pe burtă ș i,
lipindu-ș i obrazul de nisipul ı̂ncins, se uită ı̂ndelung ș i cu ı̂nțeles la
Skumbrievici, care ieș ea vâ nă t din apă . Apoi luă din mâ inile lui
Balaganov mapa ș i, muind vâ rful creionului ı̂n gură , se apucă să treacă
ı̂n dosar noile informații obținute cu grea trudă .
Egor Skumbrievici suferise o transformare uimitoare. In urmă cu
jumă tate de oră valurile primiseră ı̂n ı̂mbră țiș area lor pe cel mai activ
militant pe tă râ m obș tesc, un om de care pâ nă ș i preș edintele
Comitetului Sindical, tovară ș ul Niderlandiuk spunea: "Oricine poate să
te facă de râ s, numai Skumbrievici nu". Or, Skumbrievici ı̂i fă cuse de râ s.
Ș i ı̂ncă cum! Valurile mici de vară aduseră pe țărm nu frumosul corp
feminin cu cap de englez care se bă rbiereș te, ci un fel de burduf diform
umplut cu muș tar ș i hrean.
In timp ce marele maestru efectua pe mare operațiunile sale de
piraterie, Heinrich Maria Sause, care reuș ise pâ nă la urmă să -l prindă
pe Polı̂haev ș i avusese cu el o discuție foarte animată , ieș i de la
"Hercules" cu totul nedumerit. Zâ mbind ı̂ntr-un fel ciudat, se duse la
poș tă ș i acolo, stâ nd la o mă suță ı̂naltă acoperită cu o placă de sticlă , ı̂i
scrise logodnicei sale din oraș ul Aachen:
"Scumpă fetiță. Mă gră besc să -ți comunic o ș tire ı̂mbucură toare. In
sfâ rș it, patronul meu, Polı̂haev, mă trimite să lucrez ı̂n producție. Dar
ceea ce mă uimeș te, dragă Tilly, este că la concernul «Hercules» asta se
cheamă a da ı̂n fabrică . Noul meu prieten, Bomze, mi-a spus că sunt
trimis ı̂n producție ca pedeapsă . Mai ı̂nțelegi tu ceva? Ș i tu ca tu, dar ce
o să ı̂nțeleagă din asta bunul nostru doctor ı̂n matematici, Berhard
Herngross?"

CAPITOLUL XIX ȘTAMPILA UNIVERSALĂ

 In ziua urmă toare, pe la ora 12, ı̂ncepu să circule prin "Hercules"
zvonul că directorul se ı̂nchisese cu un vizitator ı̂n sala sa cu palmieri ș i
de trei ore nu mai ră spundea nici la bă tă ile ı̂n uș ă ale Sernei Mihailovna,
nici la telefonul interior. Personalul de la "Hercules" fă cea tot felul de
presupuneri. Ei se obiș nuiseră ca Polı̂haev să ie dus toată ziua la braț
pe coridoare, să ie aș ezat pe pervazuri sau tras pe scară ș i prin alte
colțuri unde se rezolvau toate problemele. Se emise chiar ipoteza că
ș eful s-a rupt de masa salariaților care "au plecat chiar acum" ș i a
aderat la grupul in luent al "pustnicilor", care de obicei intră ı̂n
birourile lor dimineața devreme, se ı̂ncuie acolo, pun receptorul
telefonului pe masă ș i, izolâ ndu-se astfel de ı̂ntreaga lume, ı̂ntocmesc
tot felul de rapoarte.
Or, ı̂ntre timp, munca mergea ı̂nainte, era nevoie de semnă turi pe
hâ rtii, de ră spunsuri ș i rezoluții. Serna Mihailovna se apropia intrigată
de uș a lui Polı̂haev ș i că uta să prindă câ te ceva din conversație. In lobul
urechilor ei mari vibrau niș te globulețe uș oare, zise perle.
— Un fapt fă ră precedent, spuse grav secretara.
— Dar cine e la el? ı̂ntrebă Bomze, care ră spâ ndea un miros de apă
de colonie amestecată cu chiftele. E vreo inspecție?
— Nu, ți-am mai spus. Un vizitator oarecare.
— Ș i Polı̂haev ș ade cu el de trei ore?
— Un fapt fă ră precedent, repetă Serna Mihailovna.
— Dar ce ne facem? ı̂ntrebă enervat Bomze. Am nevoie urgent de o
rezoluție. Am ı̂ntocmit un raport amă nunțit care arată că fostul local al
societă ții "Tabla ș i Jetonul" nu poate i adaptat condițiilor de lucru ale
de la "Hercules". Nu pot să plec fă ră rezoluție.
Serna Mihailovna era asediată din toate pă rțile de funcționari. Cu
toții țineau ı̂n mâ nă hâ rtii care mai mari, care mai mici. După ce mai
aș teptă o oră , ı̂n ră stimpul că reia zgomotul de dincolo de uș ă nu se
potoli, Serna Mihailovna se instală la biroul ei ș i spuse cu blâ ndețe:
— Bine, tovară ș i. Veniți ı̂ncoace cu hâ rtiile.
Luă din dulap un suport lung de lemn, pe care pendulau 36 de
ș tampile cu capete groase ș i lă cuite ș i, scoțând cu ı̂ndemâ nare din
cuiburile lor ș tampilele necesare, ı̂ncepu să le aplice pe hâ rtiile ce nu
sufereau amâ nare.
Directorul de la "Hercules" nu mai semna de mult hâ rtiile cu
propria sa mâ nă . Câ nd era nevoie de o semnă tură , scotea dintr-un
buzunar al vestei o ș tampilă mică ș i, după ce su la dră gă stos asupra ei,
aplica, ı̂n dreptul titulaturii "director", un facsimil violaceu. Acest
procedeu de muncă ı̂i plă cea foarte mult ș i-i dă du chiar ideea să ixeze
ı̂n cauciuc ș i unele rezoluții folosite mai des.
Astfel, luă iință urmă toarea primă serie de declarații cauciucate:

Se aprobă. Polîhaev.
De acord. Polîhaev.
Bun. Polîhaev.
A se executa. Polîhaev.

După ce veri ică ı̂n practică sistemul, directorul ajunse la concluzia

că el ı̂i simpli ică considerabil munca ș i că trebuie ı̂ncurajat ș i
ampli icat. Curâ nd, fu pusă ı̂n funcțiune o nouă serie de cauciucuri. De
data aceasta, rezoluțiile cuprindeau mai multe cuvinte:

Să i se aplice mustrarea printr-un ordin pe instituție. Polîhaev.

Să i se dea un avertisment. Polîhaev.
Să ie mutat la periferie. Polîhaev.
Să ie concediat fără preaviz. Polîhaev.

Pe de altă parte, lupta pe care directorul de la "Hercules" o ducea

cu secția gospodă riilor comunale ı̂n problema localului, ı̂i sugeră ideea
să dea să se facă o nouă serie de ș tampile cu texte stereotipe:

Nu sunt subordonat serviciului comunal. Polîhaev.

Ce, ăia de acolo au înnebunit? Polîhaev.
Nu-mi puneți piedici în muncă. Polîhaev.
Nu sunt caraula voastră. Polîhaev.
Hotelul ne aparține nouă și basta. Polîhaev.
Cunosc manevrele voastre. Polîhaev.
 Nu vă dau nici paturile, nici lavoarele. Polîhaev.

Această serie fu comandată ı̂n trei exemplare. Se prevedea că lupta

va i ı̂ndelungată ș i ș eful, perspicace, se temea pe bună dreptate că
numai ı̂ntr-un singur exemplar ele au să se tocească .
Pe urmă , fu comandată o garnitură de rezoluții pentru uz intern.

Întrebați-o pe Serna Mihailovna. Polîhaev.

Nu mă bateți la cap. Polîhaev.
Graba strică treaba. Polîhaev.
Să vă ia dracu pe toți! Polîhaev.

Gâ ndirea creatoare a ș efului nu se mă rginea, desigur, la latura pur

administrativă . Ca om cu concepții largi, nu putea să ocolească
problemele de politică curentă . Ș i astfel, comandă o admirabilă
ș tampilă de valoare universală , la al că rei text munci câ teva zile. Era un
text ce fă cea minuni, el ı̂nsuș i elastic ca de cauciuc ș i pe care Polı̂haev
putea să -l folosească ı̂n orice ı̂mprejurare. In afară de faptul că ı̂i
permitea să ia imediat atitudine față de evenimente, ı̂l mai ș i scutea de
oboseala de a-ș i stoarce creierii de iecare dată . Ș tampila era atâ t de
adaptabilă , ı̂ncâ t era su icient să completezi spațiile goale ca să obții
oricâ nd o rezoluție la ordinea zilei:

Ca răspuns la
Noi, salariații de la "Hercules", declarăm într-un singur glas că vom
lupta pentru:
a) îmbunătățirea calității corespondenței de serviciu,
b) sporirea productivității muncii,
c) intensi icarea luptei împotriva birocratismului, a tărăgănelii, a
familiarismului, a nepotismului și a lingușirii,
d) lichidarea absențelor nemotivate și a onomasticilor,
e) reducerea cheltuielilor suplimentare pentru calendare și portrete,
f) creșterea generală a activității sindicale,
g) renunțarea de a mai sărbători Crăciunul, Paștele, Rusaliile, Buna
Vestire, Bobotează, Curban-bătrânul, Iomchipurul, Ramazanul, Purimul și
alte sărbători religioase,
h) lupta necruțătoare împotriva rătăcirilor, huliganismului, beției,
lipsei de răspundere personală, ploconirii și îngâmfării,
i) înscrierea tuturor în rândurile asociației "Jos rutina de pe scena
operei",
j) trecerea totală la consumul de soia,
k) trecerea generală a registraturii la alfabetul latin, precum și
pentru tot ce va mai i nevoie de acum înainte.

Spațiul punctat ı̂l completa Polı̂haev personal, după necesită ți ș i

potrivit cerințelor momentului.
Incetul cu ı̂ncetul, Polı̂haev se ataș ă trup ș i su let de această
rezoluție universală ș i ı̂ncepu s-o folosească din ce ı̂n ce mai des. Ajunse
pâ nă acolo ı̂ncâ t ră spundea cu ea ș i la atacurile, uneltirile ș i actele
arbitrare ale propriilor să i colaboratori.
De pildă : Ca răspuns la infama cerere a contabilului Kukușkind de a i
se plăti orele suplimentare, declarăm că vom lupta... Sau: Ca răspuns la
uneltirile josnice și la atacurile mârșave ale funcționarului Borisohlebski
care a cerut un concediu suplimentar, declarăm că... etc.
Ș i la ı̂ncă alte acte de felul acesta se ră spundea imediat prin
ı̂mbună tă țirea, sporirea, intensi icarea, lichidarea, reducerea, creș terea
generală , renunțarea, lupta necruțătoare, ı̂nscrierea tuturor, trecerea
totală , trecerea generală , precum ș i prin tot ce va i nevoie pe viitor.
Ș i numai după ce ı̂i punea astfel la punct pe Kukuș kind,
Borisohlebski ș i alții, ș eful folosea ș tampila scurtă : Să i se dea un
avertisment. Polîhaev. Sau Să ie mutat în provincie. Polîhaev.
Câ nd vă zură pentru prima dată rezoluția cea mare de cauciuc, unii
salariați de la "Hercules" se indispuseră . Ii speriase numă rul
considerabil de puncte. Ii tulbura mai ales punctul cu privire la alfabetul
latin ș i la ı̂nscrierea tuturor ı̂n asociația "Jos rutina de pe scena operei!".
Dar lucrurile trecură fă ră incident. E adevă rat că Skumbrievici nu
ră mă sese cu mâ inile ı̂n sâ n ș i ı̂n iințase, ı̂n afară de asociația sus
menționată , ș i un cerc, "Jos Hovanș cina", dar lucrurile se opriră aici.
 Aș a că acum, ı̂n timp ce de cealaltă parte a uș ii biroului lui Polı̂haev
se auzea murmurul ca de ventilator al glasurilor dină untru, munca nu
stagna ș i Serna Mihailovna lucra cu spor la expedierea afacerilor
urgente. Suportul cu ș tampilele aș ezate după mă rime — de la cea mai
mică : Bun. Polîhaev, pâ nă la cea mai mare, universal valabilă — semă na
cu acele complicate instrumente muzicale de circ, la care un clovn alb,
cu un soare pe ș ezut, câ ntă cu niș te bețiș oare serenada de Braga.
Secretara alegea ș tampilele cu textul care era cu aproximație cel mai
potrivit ș i le aplica pe hâ rtie. Cel mai mult folosea ș tampila prudentă :
Graba strică treaba, ș tiind că aceasta era rezoluția preferată a ș efului.
Munca, prin urmare, mergea ı̂nainte. Cauciucul ı̂nlocuia admirabil
omul. Polı̂haev de cauciuc nu era cu nimic mai prejos decâ t Polı̂haev cel
viu.
"Hercules" se golise, ı̂ngrijitoarele umblau ı̂n picioarele goale pe
coridoare, cu gă lețile de apă murdară , plecase ș i ultima dactilografă
care mai ı̂ntâ rziase un ceas la birou ca să -ș i bată pentru ea personal
versurile lui Esenin "Aș ternâ nd ale stihurilor rogojini aurii, aș vrea să -ți
câ nt ceva duios". Serna Mihailovna, care se plictisise de atâ ta aș teptare,
se ridicase ș i, ı̂nainte de a se duce acasă , ı̂și masa pleoapele cu degetele-
i reci, câ nd deodată uș a de la biroul lui Polı̂haev se miș că , se deschise ș i
dină untru ieș i, cu pas leneș , Ostap Bender. El se uită somnoros la Serna
Mihailovna ș i ı̂și vă zu de drum, agitâ nd o mapă galbenă , legată cu niș te
ș ireturi de ghete. După el apă ru, de sub umbra ı̂nvioră toare a
palmierilor ș i sicomorilor, Polı̂haev. Serna se uita la sus-pusul ei prieten
ș i, fă ră a scoate nici un sunet, se lă să pe pernița pă trată care ı̂mblâ nzea
duritatea scaunului ei. Ce bine că funcționarii plecaseră ș i nu-ș i puteau
vedea ı̂n această clipă ș eful! Pe mustața lui spâ nzura, ca o pă să rică pe o
creangă , o lacrimă de diamant. Polı̂haev clipea uimitor de repede ș i-ș i
freca mâ inile cu atâ ta forță ı̂ncâ t ai i zis că vrea să scoată scâ ntei după
metoda folosită de să lbaticii din Oceania. El alergă după Ostap, zâ mbind
slugarnic ș i ținâ ndu-ș i spinarea ı̂ncovoiată .
— Ș i ce-o să ie? mormă ia, gudurâ ndu-se pe lâ ngă Ostap, cred că n-
o să mi se ı̂ntâ mple nimic. Hai, spune-mi, scumpule, iubitule, aș a-i că n-
o să mi se ı̂ntâ mple nimic? Pot să iu liniș tit?
 Voia să adauge că are nevastă , copii, că o are pe Serna, copii de la
Serna ș i de la ı̂ncă o femeie, care locuieș te la Rostov-pe-Don, dar simți
că i se opreș te ceva ı̂n gâ t ș i tă cu.
Gemâ nd uș or, ı̂l ı̂nsoți pe Ostap pâ nă ı̂n hol. In clă direa ră masă
pustie nu mai ı̂ntâ lniră decâ t doi oameni. La capă tul unui coridor stă tea
Egor Skumbrievici care, câ nd ı̂l vă zu pe marele maestru, ı̂și duse mâ na
la falcă ș i se retrase ı̂ntr-o niș ă. Jos, pe scara din spatele fecioarei de
marmură cu fă clia electrică ı̂n mâ nă , se ivi capul contabilului Berlaga
care se ı̂nclină pâ nă la pă mâ nt ı̂n fața lui Ostap ș i spuse chiar: "Bună
ziua!", dar Ostap nu ră spunse la salutul viceregelui.
La ieș ire, Polı̂haev ı̂l apucă pe Ostap de mâ necă ș i murmură :
— N-am ascuns nimic. Pe cuvâ nt de onoare! Pot să iu liniș tit? Da?
— Liniș tea deplină o poate da omului numai o poliță de asigurare,
ră spunse Ostap, fă ră să -ș i ı̂ncetinească pasul. Asta o să -ți spună orice
agent care ı̂ncheie asigură ri pe viață. Personal, nu mai am nevoie de
dumneata. Cred ı̂nsă că statul se va interesa, ı̂n curâ nd, de persoana
dumitale.

CAPITOLUL XX COMANDORUL DANSEAZĂ TANGO

Intr-un mic bufet cu ape gazoase, pe a că rui irmă erau zugră vite
niș te sifoane albastre, ș edeau, la o mă suță albă , Balaganov ș i
Panikovski. Imputernicitul cu copitele mesteca o pră jitură ı̂n formă de
rulou, atent tot timpul să nu iasă crema prin partea cealaltă . Infulecâ nd
această mâ ncare a zeilor, avea grijă s-o compenseze din câ nd ı̂n câ nd
sorbind siropul verde "Fâ n proaspă t", amestecat cu sifon. Curierul bea
che ir aducă tor de să nă tate. In fata lui se aliniaseră deja ș ase sticluțe
goale. Preocupat, Panikovski scutura acum, ı̂ntr-un pahar, conținutul
gros al celei de a ș aptea. Noua secretară le plă tise ı̂n ziua aceea leafa
potrivit statului semnat de Bender ș i prietenii se delectau la ră coarea ce
venea de la plă cile de mozaic ale bufetului, de la ră citorul câ t o casă de
bani unde se pă stra niș te brâ nză udă , de la baloanele cilindrice de
culoare ı̂nchisă cu apă gazoasă ș i de la tejgheaua de marmură . O bucată
de gheață că zuse din ră citor ș i ză cea pe jos, distribuind generos ș uvițe
de apă ı̂n toate pă rțile. Iți fă cea realmente plă cere să te uiți la această
oază de apă după aspectul obositor al stră zii cu foarte puțină umbră , cu
trecă tori istoviți de că ldură ș i cu câ ini ı̂nnebuniți de sete.
— Frumos oraș , Cernomorsk! spuse Panikovski, lingâ ndu-se pe
buze. Che irul face bine la inimă .
Declarația aceasta ı̂l fă cu, nu se ș tie de ce, pe Balaganov, să râ dă . De
râ s, apă să imprudent pe rulou ș i din el țâș ni un câ rnă cior de cremă , pe
care ı̂mputernicitul abia reuș i să -l prindă din zbor.
— Ș tii, Ș ura, că am cam ı̂nceput să -mi pierd ı̂ncrederea ı̂n Bender al
dumitale, continuă Panikovski. Parcă nu face ce trebuie.
— Ia mai las-o! ı̂l repezi amenințător Balaganov. Nu ți-a cerut
nimeni pă rerea.
— Nu, ză u, vorbesc serios. Il respect foarte mult pe Ostap
Ibraghimovici: e un om ș i jumă tate!... Chiar ș i Funt — ș i doar ș tii câ t ı̂l
respect pe Funt — a spus despre Bender că e o minte. Dar dumitale,
Ș ura, pot să -ți spun că Funt e un mă gar! Ză u, e un dobitoc. E pur ș i
simplu o stâ rpitură , un netrebnic. De Bender nu pot să spun nimic ră u.
Dar e ceva care nu-mi place. Ș ura, ı̂ți vorbesc ca unui adevă rat frate.
De la ultima convorbire cu un subinspector de la miliția judiciară ,
nimeni nu-i mai vorbise lui Balaganov ca unui adevă rat frate. De aceea,
el ascultă cu mulțumire cuvintele curierului ș i, imprudent, ı̂l lă să să
continue.
— Ș tii, Ș ura, ș opti Panikovski, că ı̂l respect foarte mult pe Bender,
dar trebuie să -ți spun: Bender e un mă gar! Ză u, e o stâ rpitură , un
netrebnic!
— Ho, ho! fă cu Balaganov ı̂n chip de semnal de oprire.
— Stai olecuță cu ho-ho. Gâ ndeș te-te numai pe ce cheltuieș te el
banii noș tri. Adu-ți aminte! Pentru ce ne trebuie biroul ă sta idiot? De ce
atâ tea cheltuieli? Numai pe Funt ı̂l plă tim cu o sută două zeci de ruble. Ș i
apoi, secretara. Acum ne-a mai trimis doi indivizi, i-am vă zut astă zi
trecuți pe stat, ș i au ı̂ncasat leafa. Pentru ce toate astea? El zice că
pentru forma legală . Puțin ı̂mi pasă de forma legală , dacă costă atâ ția
bani. Ș i coarnele de cerb de ș aizeci ș i cinci de ruble! Ș i că limara! Ș i toate
aparatele astea de fă cut gă uri!
 Panikovski ı̂și descheie haina ș i plastronul de cincizeci de copeici
care ı̂i era prins cu un buton la gâ t, să ri ı̂n sus ca un sul de pergament.
Dar Panikovski nici nu bă gă de seamă , atâ t era de aprins.
— Da, Ș ura. Nouă , dumitale ș i mie ne dă o leafă de mizerie, iar el se
lă fă ieș te ı̂n lux. Ș i pentru ce, mă rog, a plecat ı̂n Caucaz? Zice că ı̂n
deplasare. Nu cred! Panikovski nu ı̂nghite orice! Eu am alergat ı̂n port
de i-am luat bilet. Auzi, mă rog matale, bilet de clasa I. Cu a II-a,
il izonul ă sta de pe Neva nu poate să că lă torească . Uite unde se duc
cele zece mii de ruble ale noastre! Vorbeș te la telefon cu provincia,
trimite ı̂n toată lumea telegrame fulger. Ș tii dumneata câ t costă
fulgerele astea? Patruzeci de copeici cuvâ ntul. Iar eu trebuie să -mi refuz
o sticluță de che ir, de care am atâ ta nevoie pentru să nă tate. Sunt doar
bă trâ n ș i bolnav. Iți spun deschis: Bender nu e o minte.
— Totuș i, nu te lansa aș a, ră spunse Balaganov, ș ovă itor. Doar
Bender te-a fă cut om. Adu-ți aminte cum alergai la Arbatov cu gâ sca. Pe
câ nd acum ai slujbă , leafă , eș ti membru al societă ții.
— Nu vreau să iu membru al societă ții! declară deodată
Panikovski ș i, coborâ nd glasul, adă ugă : Bender al dumitale e un idiot. A
pornit aceste cercetă ri tâ mpite, câ nd banii pot i luați chiar astă zi fă ră
nimic la mâ nă .
Auzind aceste cuvinte, ı̂mputernicitul cu copitele uită de ș eful lui
iubit ș i ı̂și trase mai aproape scaunul de Panikovski, iar acesta, tot
ı̂ndreptâ ndu-ș i mereu plastronul neastâ mpă rat, ı̂i ı̂mpă rtă ș i lui
Balaganov o experiență câ t se poate de serioasă , pe care o fă cuse pe
propriul să u risc.
In ziua câ nd marele maestru ș i cu Balaganov ı̂l urmă riseră pe
Skumbrievici, Panikovski lă sase cu de la sine putere biroul pe seama
bă trâ nului Funt, pă trunsese pe ascuns ı̂n odaia lui Koreiko ș i, pro itâ nd
de lipsa de acasă a stă pâ nului, fă cuse cercetă ri amă nunțite. Desigur că
nu gă sise acolo nici un fel de bani, dar descoperise ceva mai bun: niș te
greută ți negre, foarte mari, de vreo două zeci ș i patru de kile iecare.
— Uite, Ș ura, ı̂ți vorbesc ca unui frate. Am descoperit secretul
acestor greută ți.
 Panikovski prinse ı̂n sfâ rș it țumburlucul neastâ mpă rat al
plastronului să u, ı̂l ı̂ncheie de nasturele de la pantalon ș i se uită
triumfă tor la Balaganov.
— Ce secret poate să ie? spuse dezamă git ı̂mputernicitul cu
copitele. Niș te greută ți obiș nuite pentru gimnastică .
— Ș tii, Ș ura, ce mult te respect, se ı̂n ierbâ ntă Panikovski, dar eș ti
un mă gar. Sunt greută ți de aur! Ai ı̂nțeles? Greută ți din aur curat!
Fiecare are câ te două zeci ș i patru de kile. Aproape cincizeci de kile de
aur curat. Mi-am dat seama de asta de cum m-am uitat la ele, de parcă
aș i vă zut o nă lucă . Stă team ı̂n fața acestor greută ți ș i râ deam ca un
nebun. Ce tică los e Koreiko ă sta! Ș i-a turnat niș te greută ți din aur, le-a
vopsit ı̂n negru ș i crede că nimeni n-o să le dea de urmă . Iți spun, Ș ura,
ca unui frate: crezi că ți-aș i destă inuit asta, dacă m-aș i putut că ra
singur cu greută țile alea? Dar eu sunt bă trâ n ș i bolnav, ș i ele câ ntă resc
greu. Aș a că te iau pă rtaș la treaba asta ca pe un frate. Eu nu sunt
Bender, eu sunt om cinstit!
— Ș i dacă nu-s de aur? ı̂ntrebă scepticul iu al locotenentului, care
tare mult dorea ca Panikovski să -i spulbere câ t mai repede ı̂ndoielile.
— Ș i atunci din ce sunt, după pă rerea dumitale? ı̂ntrebă ironic
violatorul de convenții.
— Da, spuse Balaganov, clipind din genele-i roș covane, acum e
limpede totul. Ia te uită , bă trâ n, bă trâ n, dar l-a descoperit. Ai dreptate,
Bender nu face ceea ce ar trebui să facă : scrie tot felul de hâ rtiuțe,
că lă toreș te... O să -i dă m totuș i ș i lui o parte, judecată dreaptă , ce zici?
— Ș i de ce, mă rog? obiectă Panikovski. Las' să ie totul pentru noi.
Să tră im ș i noi minunat, Ș ura. Eu am să -mi pun dinți de aur ș i am să mă
ı̂nsor. Ză u că mă ı̂nsor, pe cuvâ nt de onoare!
Hotă râ ră să pună imediat mâ na pe greută țile prețioase.
— Plă teș te pentru che ir, Ș ura, spuse Panikovski. Ne socotim pe
urmă .
Complotiș tii ieș iră din bufet ș i, orbiți de soare, ı̂ncepură să
hoină rească prin oraș . Neră bdarea nu le dă dea astâ mpă r. Se opriră
ı̂ndelung pe toate podurile din oraș ș i, cu burțile peste parapet, se
uitară fă ră interes ı̂n jos, apoi la acoperiș urile caselor, la stră zile ce
coborau spre port ș i pe care autocamioanele mergeau cu prudența unui
cal. Vră biile grase din port loveau cu ciocurile ı̂n caldarâ m, urmă rite de
pe toate gardurile de niș te pisici murdare. Dincolo de acoperiș urile
ruginii, de felinarele din podurile caselor ș i de antene se ză rea apa
albastră , o ș alupă care ı̂nainta cu toată viteza ș i un coș galben de vapor,
cu o literă mare, roș ie, pe el.
Din câ nd ı̂n câ nd, Panikovski ı̂nă lța capul ș i se apuca să calculeze.
Transforma kilogramele ı̂n grame ș i de iecare dată obținea o cifră atâ t
de ademenitoare, ı̂ncâ t nu-ș i putea opri un uș or țipă t.
După orele zece seara, frații după acelaș i tată , ı̂ncovoiați sub povara
celor două greută ți mari, se ı̂ndreptau spre biroul de colectare a
coarnelor ș i copitelor. Panikovski ı̂și ducea partea lui cu amâ ndouă
mâ inile, cu burta scoasă ı̂n afară ș i gâ fâ ind vesel. Se oprea des, punea
greutatea pe trotuar ș i murmura: "Mă ı̂nsor! Pe cuvâ nt de onoare că mă
ı̂nsor!" Balaganov, care era voinic, ducea greutatea pe umă r. Din câ nd ı̂n
câ nd, Panikovski nu izbutea să cotească , iindcă ı̂n virtutea inerției
greutatea ı̂l ducea ı̂nainte ș i atunci Balaganov ı̂l apuca cu mâ na pe care
o avea liberă de gulerul hainei ș i-l ı̂ndrepta pe scumpul să u frate ı̂n
direcția bună .
In pragul biroului, se opriră .
— Tă iem acuș i cu pila câ te o bucă țică , zise repede Panikovski, ș i
mâ ine dimineață o vindem. Am aici un ceasornicar cunoscut, pe domnul
Biberhan. El o să ne dea exact câ t face. Nu ca cei de la comerțul de stat
cu metale, care nu-ți dau niciodată prețul adevă rat.
Dar ı̂n clipa aceea complotiș tii observară că printre perdelele verzi
ale biroului se ză reș te o rază de lumină .
— Cine poate să ie ı̂nă untru la ora asta? se miră Balaganov,
aplecâ ndu-se spre broască .
La birou, ı̂n lumina puternică a lă mpii de masă , ș edea Ostap Bender
ș i scria ceva repede.
— Scriitorul! spuse Balaganov, ı̂ncepâ nd să râ dă ș i ı̂l lă să pe
Panikovski să se uite ș i el.
— Sigur, iar scrie, fă cu Panikovski, după ce se să tură privind. Ză u că
țicnitul mă face să râ d. Dar unde tă iem greută țile?
 Ș i stabilind cu ı̂n lă că rare că e neapă rat nevoie să se ducă chiar a
doua zi dis-de-dimineață să vâ ndă ceasornicarului două bucă țele de
aur, frații după acelaș i tată ı̂și luară greută țile ș i se fă cură nevă zuți ı̂n
ı̂ntuneric.
Intre timp, marele maestru termina biogra ia lui Alexandr Ivanovici
Koreiko. Că pă celele de bronz de pe toate cele cinci că suțe de țară , care
alcă tuiau că limara "Cu fața spre sat", fuseseră scoase ș i Ostap muia
penița unde nimerea, se foia pe scaun ș i-ș i miș ca mereu picioarele sub
masă .
Avea fața istovită a unui jucă tor de că rți, care a pierdut toată
noaptea ș i abia ı̂n zori a prins, ı̂n sfâ rș it, un pachet bun. O noapte
ı̂ntreagă nu i-a intrat carte ș i mereu i s-a să ltat banca. In zadar a
schimbat el mesele de joc, că utâ nd să ı̂nș ele soarta ș i să dea de un loc
cu noroc, dar degeaba: nu-i intra carte ș i pace. A ilat el ce-a ilat, adică
după ce se uita la prima carte, ı̂ncepea s-o tragă ı̂ncetiș or pe cea de
dedesubt; sau punea cartea pe marginea mesei ș i o privea de jos ı̂n sus,
aș eza amâ ndouă că rțile față ı̂n față ș i le "gusta" pe râ nd — ı̂ntr-un
cuvâ nt, fă cea tot ce fac oamenii câ nd le merge prost la chemin de fer.
Dar nimic nu-i ajuta. De cele mai multe ori ı̂i intrau iguri: valeți cu
mustă cioarele ca niș te ș nururi, dame care miroseau a lori de hâ rtie ș i
rigi cu bă rbi ca de portari. Foarte des ı̂i că deau decari negri ș i roș ii. In
general, ı̂i intrau numai porcă rii din cele care o icial se numesc
"bacara", iar neo icial "bac" sau "zero". Ș i abia ı̂n ceasul câ nd
candelabrele pă lesc ș i se sting ș i câ nd sub a iș ele pe care scrie
"Dormitul interzis" sforă ie pe scaun ghinioniș tii cu gulere murdare,
atunci se produce minunea. "Mâ na" ı̂ncepe dintr-o dată să țină , igurile
ș i decarii dezgustă tori dispar ș i ı̂ncep să -ți curgă optarii ș i noarii.
Jucă torul nu mai schimbă locul, nu mai ilează că rțile, nu se mai uită la
ele de jos ı̂n sus. Simte sub mâ nă un pachet norocos. Ș i chibiții se
ı̂nghesuie ı̂n spatele bă ftosului, ı̂l trag de mâ necă ș i-i ș optesc: "Nene
Iura, dă -mi trei ruble". Iar el, palid ș i mâ ndru, dă curajos pe față că rțile
ș i ı̂n strigă tele: "Se eliberează locul ș i la masa nr.9!" ș i "Crupieri,
trimiteți monede de câ te 50 de copeici!", ı̂și termină partenerii. Ș i masa
verde, marcată cu linii ș i arcuri albe, ı̂i apare acum veselă ca un teren de
fotbal.
Ostap nu mai avea nici o ı̂ndoială . In jocul lui se produsese o
cotitură .
Tot ce fusese neclar devenise clar. Nenumă rații oameni cu
mustă cioare ca niș te ș nurulețe ș i cu bă rbi de rigi, cu care Ostap fusese
nevoit să se ı̂ntâ lnească ș i care lă saseră urme ı̂n mapa galbenă legată cu
ș ireturi de ghete, dispă rură subit ș i pe primul plan, sfă râ mâ nd pe toți ș i
tot, apă ru mutra de porc, cu ochi ș terș i, cu sprâ ncene de culoarea
spicului de grâ u ș i cu zbâ rcituri adâ nci, de plutonier, pe obraji.
Ostap puse punct, apă să peste biogra ie tamponul cu ursuleț de
argint ı̂n loc de mâ ner ș i ı̂ncepu să coasă documentele. Ii plă cea să țină
dosarele ı̂n ordine. Admiră pentru ultima oară declarațiile, telegramele
ș i diferitele note informative frumos netezite. Mai erau pe lâ ngă ele, ı̂n
mapă , ș i fotogra ii ș i extrase de conturi. Era acolo toată viața lui
Alexandr Ivanovici Koreiko ș i, ı̂n perspectiva ei, palmierii, femeile,
marea azurie, vaporul alb, expresurile albastre, automobilul cu geamuri
de cristal ș i Rio de Janeiro, oraș ul fermecat din fundul acestui golf, unde
viețuiesc mulatri blâ nzi ș i unde covâ rș itoarea majoritate a cetă țenilor
umblă ı̂n pantaloni albi. In sfâ rș it, marele maestru gă sise pe individul la
care visase toată viața.
— Ș i nici mă car n-are cine să -mi aprecieze munca aceasta titanică ,
spuse melancolic Ostap, ridicâ ndu-se de pe scaun ș i legâ nd mapa
groasă . Balaganov e foarte simpatic, dar e prost.
Panikovski e doar un bă trâ n caraghios. Iar Kozlevici e un ı̂nger fă ră
aripi. Ș i astă zi ı̂ncă e perfect convins că noi aici colectă m coarne pentru
nevoile industriei de țigarete. Unde sunt prietenii mei, nevestele mele,
copiii mei? N-am decâ t speranța că stimabilul Alexandr Ivanovici va
aprecia vasta mea muncă ș i, ținâ nd seamă de să ră cia mea, ı̂mi va da
cinci sute de miiș oare. Deș i, nu! Acum nu iau mai puțin de un milion,
că ci altfel blâ nzii mulatri n-o să mai aibă nici un respect față de mine.
Ostap trecu de după birou, ı̂n față, ı̂și luă la subsuoară minunata
mapă ș i ı̂ncepu să se plimbe ı̂ngâ ndurat prin ı̂ncă perea goală , ocolind
maș ina de scris cu "ı̂"-ul turcesc ș i compostorul de cale ferată , atingâ nd
aproape cu capul coamele de cerb. Cicatricea albă de pe gâ tlejul lui se
fă cuse tranda irie. Treptat, miș că rile marelui maestru se ı̂ncetiniră ;
picioarele lui, ı̂ncă lțate cu niș te panto i roș ii cumpă rați de ocazie de la
un marinar grec, alunecau fă ră zgomot pe podea. Pe neobservate,
ı̂ncepu să se miș te cu trupul ı̂nclinat ı̂ntr-o parte. Cu mâ na dreaptă ținea
cu gingă ș ie strâ nsă , la piept, mapa, de parcă ar i strâ ns o fată , iar cu
mâ na stâ ngă , parcă plutea. In aer zbâ rnâ ia clar roata norocului. Hâ râ itul
ei era ca un sunet in, muzical, care se transformă deodată ı̂ntr-o
melodie uș oară , câ ntată de mai multe viori la unison... Ș i o melodie de
mult uitată , care-ți strâ ngea inima, fă cu să ră sune toate obiectele ce se
gă seau ı̂n iliala din Cernomorsk a O iciului pentru Colectarea de
Coarne ș i Copite. Primul care dă du tonul fu samovarul din care că zu pe
neaș teptate, pe tavă , un mic tă ciune aprins. Ș i samovarul ı̂ncepu să
câ nte:

Sub cerul cel de foc al Argentinei

Sub bolta ei d-azuru-acvamarinei...

Marele maestru dansa tango. Figura lui de e igie sta din pro il. Se
lă sa ı̂ntr-un genunchi, se ı̂ndrepta repede, se ı̂ntorcea ș i, că lcâ nd uș or,
luneca iară ș i ı̂nainte. Cozi invizibile de frac luturau la piruetele
neaș teptate.
Melodia o continuă maș ina de scris cu "ı̂"-ul turcesc:

...Sub bolta îi d-azuru-acvamarinîi

Undi îmîilî sclipîsc în bolîro...

Ș i compostorul greoi de tuci, care tră ise multe, ofta surd cu su letul
la vremurile apuse:

...Unde femeile sclipesc în bolero

Toți peste tot dansează dulcele tango.

Ostap dansa tangoul clasic provincial, precum la teatrele de

varieteu cu două zeci de ani ı̂n urmă , atunci câ nd contabilul Berlaga
purta prima sa gambetă , Skumbrievici avea serviciu la secretariatul
primă riei, Polı̂haev dă dea examen pentru cel mai mic grad de
funcționar public, iar preș edintele-paravan, Funt, era ı̂ncă un
septuagenar viei care, ı̂mpreună cu alte veste de pichet, ș edea la
cafeneaua "Florida" ș i comenta cutremură torul eveniment al ı̂nchiderii
Dardanelelor, ı̂n legă tură cu ră zboiul italo-turc. Ș i vestele de pichet, care
pe vremea aceea aveau ı̂ncă obrajii rumeni ș i netezi, ı̂și dă deau atunci
cu pă rerea despre oamenii politici ai zilei. "Enver-bei e o minte! Iuan Ș i-
Kai e o minte! Puriș chevici e ș i el, totuș i, o minte!" spuneau ei. Ș i ı̂ncă de
pe atunci a irmau că Briand e o minte, iindcă ș i pe atunci Briand era
ministru.
Ostap dansa. Deasupra capului lui fremă tau palmieri ș i zburau
pă să rele multicolore. Transoceanice se frecau cu bordul de cheiul de la
Rio de Janeiro. Piș icherii negustori brazilieni se ocupau sub ochii
tuturor cu dumping-ul de cafea, iar ı̂n restaurantele ı̂n aer liber tinerii
se distrau consumâ nd bă uturi spirtoase.
— Parada o voi comanda eu! exclamă marele maestru. Stinse
lumina, ieș i din birou ș i o luă pe drumul cel mai scurt spre strada
Malaia Kasatelnaia. Picioarele irave ca de compas ale re lectoarelor se
ră ș chirau pe cer, coborau, tă iau pe neaș teptate o bucată de casă ,
scoțând la lumină un balcon sau un geamlâ c, unde ș edea câ te o pereche
ı̂ncremenită de surpriză . De după un colț , lui Ostap ı̂i ieș iră ı̂nainte,
legă nâ ndu-se ș i duduind cu ș enilele, două tancuri mici, cu pă lă riuțe
rotunde, ca niș te ciuperci. Un că lă reț aplecâ ndu-se din ș a ı̂ntrebă pe un
trecă tor cum se poate ajunge mai repede ı̂n Piața Veche. Pe altă stradă ,
o unitate de artilerie ı̂i tă ie lui Ostap calea. El se strecură ı̂ntre două
baterii. Vă zu apoi niș te milițieni care bă teau gră biți, de poarta unei
case, o tă bliță pe care scria cu litere negre: "Adă post ı̂n caz de atac cu
gaze as ixiante".
Ostap se gră bea. Il mâ na din urmă tangoul argentinian. Fă ră să se
uite nici ı̂n dreapta, nici ı̂n stâ nga, intră ı̂n casa lui Koreiko ș i bă tu la uș ă.
— Cine-i acolo? se auzi glasul milionarului clandestin.
— O telegramă ! ră spunse marele maestru, fă câ nd cu ochiul ı̂n
ı̂ntuneric.
 Uș a se deschise ș i el intră , agă țându-se cu dosarul de tocul uș ii.
In zori, departe, ı̂ntr-o râ pă din afara oraș ului, ș edeau
ı̂mputernicitul ș i curierul.
Ei tă iau cu o pilă greută țile. Nasurile le erau murdare de praf de
fontă . Lâ ngă Panikovski ză cea pe iarbă plastronul pe care ș i-l scosese
iindcă -l stingherea la lucru. Prevă ză tor, violatorul convenției aș ternuse
sub greută ți o foaie de ziar, ca să nu se piardă nici o fă râ miță din
metalul prețios.
Frații după acelaș i tată schimbau din câ nd ı̂n câ nd ı̂ntre ei priviri
pline de importanță ș i continuau să pilească cu ș i mai multă vigoare. In
liniș tea dimineții, nu se auzeau decâ t ș uieră turile popâ ndă ilor ș i
scrâ ș netul pilelor ı̂n ierbâ ntate.
— Ce-i asta?! exclamă deodată Balaganov oprindu-se, pilesc de trei
ore ș i tot nu dau de aur.
Panikovski nu ră spunse. Se dumirise de mai ı̂nainte ș i, de jumă tate
de oră , miș ca pila numai aș a, ca să se a le ı̂n treabă .
— Ei, să mai pilim nițel! spuse optimist roș covanul Ș ura.
— Sigur că trebuie să pilim, ră spunse Panikovski, că utâ nd să mai
amâ ne ora teribilă a ră zbună rii.
Iș i duse palma la față ș i urmă rea printre degetele ră s irate cum
spinarea lată a lui Balaganov se miș că ı̂n ritm egal de sus ı̂n jos ș i ı̂napoi.
— Nu pricep nimic! spuse Ș ura, după ce termină de pilit ș i desfă cu
greutatea ı̂n două jumă tă ți, ca pe un mă r. Asta nu-i aur!
— Pileș te, pileș te, murmură speriat Panikovski.
Dar Balaganov, ținâ nd ı̂n iecare mâ nă câ te o emisferă de fontă , se
apropia ı̂ncet de violatorul de convenții.
— Nu te apropia de mine cu ierul ă sta! chițcă i Panikovski, fugind
ı̂ntr-o parte. Te disprețuiesc!
Dar ı̂n clipa aceea, Ș ura ı̂și fă cu vâ nt ș i, gâ fâ ind de atâ ta sforțare,
aruncă ı̂n intrigant una din emisfere. Auzind deasupra capului să u
ș uierul proiectilului, intrigantul se trâ nti la pă mâ nt.
Lupta dintre ı̂mputernicit ș i curier nu dură mult. Balaganov, scos
din ire, că lcă mai ı̂ntâ i cu sete ı̂n picioare plastronul, apoi trecu la
proprietarul lui. Cu iecare lovitură , Ș ura ı̂i expunea ș i motivele:
 — Cine a nă scocit greută țile astea? Cine a delapidat banii statului?
Cine l-a bâ r it pe Bender?
In afară de asta, primul nă scut al locotenentului ı̂și mai aminti, cu
acest prilej, de violarea convenției de la Suharevka, fapt pentru care
Panikovski că pă tă câ țiva pumni ı̂n plus.
— Ai să -mi dai socoteală pentru plastron! țipa furios Panikovski,
apă râ ndu-se cu coatele. Să ș tii că n-o să te iert niciodată pentru
plastron! Unde mai gă seș ti acum de cumpă rat astfel de plastroane?
In ı̂ncheiere, Balaganov ı̂i luă inamicului, drept captură , portofelul
să u vechi cu treizeci ș i opt de ruble ı̂nă untru.
— Asta-i pentru che irul tă u, nă pâ rcă ! ı̂i spuse el.
Se ı̂ntoarseră ı̂n oraș plouați.
Inainte mergea Ș ura, furios, iar ı̂n urma lui, ș chiopă tâ nd de un
picior ș i vă itâ ndu-se amarnic, se tâ ra Panikovski.
— Sunt un bă trâ n să rac ș i nefericit! se tâ nguia el. Ai să -mi dai
socoteală pentru plastron. Dă -mi ı̂napoi banii.
— Ai să -i iei, lasă ! ı̂i ră spundea Ș ura fă ră să ı̂ntoarcă capul. Am să -i
povestesc tot lui Bender. Aventurier ce eș ti!

CAPITOLUL XXI SFÂRȘITUL "CUIBULUI CAȚELOR"

Varvara Ptiburdukova era fericită . Ș ezâ nd la masa ei rotundă , ı̂și
ı̂mbră țiș a cu privirea gospodă ria. Odaia lor era atâ t de plină de mobilă ,
că aproape nu mai exista nici un locș or liber. Dar ș i atâ ta loc câ t mai
ră mâ nea era su icient pentru fericire. Lampa revă rsa lumină ș i afară , pe
fereastră , unde o ră murică verde tremura ca o broș ă de damă . Pe masă
se a lau fursecuri, bomboane ș i ș ală u marinat ı̂ntr-o cutie rotundă de
tablă . Ceainicul electric colecta pe suprafața lui curbă toată că ldura
cuibului Ptiburdukovilor. In el se re lectau ș i patul, ș i perdeluțele albe,
ș i noptiera. Se re lecta ı̂n el chiar ș i Ptiburdukov ı̂nsuș i care, ı̂n pijamaua
albastră , cu brandenburguri, ș edea ı̂n fața nevestei sale. Ș i el era fericit.
Scotea pe nas un fum gros de țigară ș i fă cea, din placaj, un closet mic de
țară , cu un feră stră u de traforaj. Munca era migă loasă . Trebuia să facă
pereții, să ixeze deasupra un acoperiș ı̂nclinat, să confecționeze
scaunul interior, să pună geam la fereastră ș i să ı̂nș urubeze ı̂n uș ă un
câ rlig microscopic. Ptiburdukov lucra cu pasiune; socotea lucrul la
traforaj cea mai bună odihnă .
După ce-ș i termină treaba, inginerul ı̂ncepu să râ dă ı̂ncâ ntat, ı̂și
mâ ngâ ie nevasta pe spinarea grasă ș i caldă ș i trase spre el cutioara cu
ș ală u. Dar ı̂n clipa aceea se auzi o bă taie puternică ı̂n uș ă, lampa clipi ș i
ceainicul alunecă de pe suportul să u de sâ rmă .
— Cine o i atâ t de tâ rziu? zise Ptiburdukov, deschizâ nd uș a.
Pe scară , stă tea Vasisuali Lohankin. Era ı̂nvelit pâ nă la bă rbie ı̂ntr-o
cuvertură albă de vară , de sub care i se vedeau picioarele pă roase.
Strâ ngea la piept cartea Bărbatul și femeia, groasă ș i aurită ca o icoană ,
ș i avea privirea ră tă cită .
— Intră , te rog, spuse buimă cit inginerul, dâ ndu-se cu un pas
ı̂napoi. Varvara, ce ı̂nseamnă asta?
— Am venit la voi pe veci să m-oploș esc, ră spunse Lohankin ı̂n
iambi funebri. Ș i sper ca aici de toate să gă sesc.
— Cum adică să te oploș eș ti? ı̂ntrebă Ptiburdukov, ı̂nroș indu-se la
față. Ce doreș ti, Vasisuali Andreevici?
Varvara ieș i repede pe scară .
— Saș uk! Uită -te, e ı̂n pielea goală ! strigă ea. Ce s-a ı̂ntâ mplat,
Vasisuali? Poftim, intră , intrați.
Lohankin care era ı̂n picioarele goale pă ș i pragul ș i mormă ind:
"Nenorocire, nenorocire", ı̂ncepu să umble ı̂ncoace ș i ı̂ncolo prin odaie.
Cu un capă t al cuverturii dă du imediat jos lucrarea ină fă cută la traforaj
de Ptiburdukov, care se retră sese ı̂ntr-un colț , simțind că această vizită
nu prevesteș te nimic bun.
— Care nenorocire? ı̂l iscodea Varvara. De ce eș ti numai cu pă tura
pe tine?
— Am venit la voi pe veci să m-oploș esc, repetă Lohankin cu o voce
bovină .
Ș i cu talpa-i galbenă bă tea toba pe podeaua curată , dată cu ceară .
— Ce-s cu aiurelile astea? ı̂l repezi Varvara pe fostul ei soț . Du-te
acasă ș i culcă -te. Pleacă de-aici. Du-te, du-te acasă !
— S-a dus casa, s-a dus, zise Vasisuali, continuâ nd să tremure. A ars
complet de jos pâ nă sus. Incendiul ı̂ncoace m-a adus. N-am apucat să
salvez decâ t doar cuvertura ș i cartea asta-n plus. Dar dacă vi-e purtarea
atâ ta de haină , eu plec ș i las blestemul ı̂n locul meu să vină .
Clă tinâ ndu-se ı̂ndurerat, Vasisuali se ı̂ndreptă spre uș ă. Dar
Varvara ș i soțul ei ı̂l reținură . Ii cerură iertare, ı̂i spuseră că nu ș i-au dat
seama din primul moment ce s-a ı̂ntâ mplat ș i ı̂ncepură să se agite.
Scoaseră din dulap costumul nou al lui Ptiburdukov, rufă rie ș i panto i.
In timp ce Lohankin se ı̂mbră ca, soții se sfă tuiau pe coridor.
— Ce facem cu el? spunea ı̂n ș oaptă Varvara. Doar nu poate să
ră mâ nă la noi peste noapte, că avem o singură odaie.
— Mă mir de tine, zise bunul inginer. Omul a ră mas pe drumuri ș i
tu te gâ ndeș ti numai la comoditatea ta.
Câ nd soții se ı̂ntoarseră ı̂n odaie, ı̂l gă siră pe sinistrat stâ nd la masă
ș i mâ ncâ nd direct din cutia de tablă marinată de peș te. In afară de asta,
de pe raft fuseseră aruncate jos două volume din Rezistența
materialelor ș i ı̂n locul lor se a la acum cartea Bărbatul și femeia, cu
scoarțele aurite.
— Ș i chiar a ars toată casa? ı̂ntrebă compă timitor Ptiburdukov. Ce
groză vie!
— Dar eu mă gâ ndesc că poate aș a trebuie, zise Vasisuali,
terminâ nd cina gazdei. Poate că din lă că ri voi ieș i ș i eu transformat!
Dar nu se transformă .
După ce terminară de vorbit despre toate, Ptiburdukovii ı̂ncepură
să se pregă tească pentru culcare. Lui Vasisuali i se puse o saltea pe
restul acela de suprafață care, cu o oră ı̂nainte, li se pă rea su icient ca să
ı̂ncapă ı̂n el fericirea. Inchiseră fereastra, stinseră lumina ș i noaptea se
furiș ă ı̂n odaie. Vreo două zeci de minute statură cu toții ı̂n tă cere,
ră sucindu-se din câ nd ı̂n câ nd ș i oftâ nd din greu. Apoi se auzi de pe
podea ș oapta tă ră gă nată a lui Lohankin:
— Varvara! Varvara! Ascultă -mă , Varvara!
— Ce vrei? ı̂ntrebă indignată fosta lui nevastă .
— De ce m-ai lă sat, Varvara?
Neprimind nici un ră spuns la această ı̂ntrebare principială ,
Vasisuali ı̂ncepu să bocească :
 — Eș ti o pațachină , Varvara! Eș ti o că țea! O că țea ș i te
disprețuiesc...
Inginerul stă tea nemiș cat ı̂n pat, strâ ngâ nd pumnii ș i sufocâ ndu-se
de furie.
"Cuibul cațelor" luase foc pe la două sprezece noaptea, tocmai câ nd
Ostap Bender dansa tango ı̂n biroul să u gol, iar frații Balaganov ș i
Panikovski ieș eau din oraș , ı̂ncovoiați sub povara greută ților de aur.
In ș irul lung de ı̂ntâ mplă ri care precedaseră incendiul din
apartamentul nr.3, veriga inițială fusese bunica nimă nui. După cum
ș tim, ea folosea ı̂n odaia ei o lampă cu gaz, că ci nu avea ı̂ncredere ı̂n
electricitate. După ce Vasisuali Andreevici fusese bă tut, multă vreme nu
se mai petrecu ı̂n apartament nici un fel de eveniment interesant, ș i
mintea ı̂n veș nic neastâ mpă r a ș ambelanului Mitrici suferea din pricina
acestei inactivită ți forțate. După ce medita adâ nc la obiceiurile bunicii,
se alarmă .
— O să dea foc la toată casa, baba! bombă ni el. Ei ce-i pasă ? Are
numai bulendre, pe câ nd la mine numai pianul face poate vreo două mii
de ruble.
Ajungâ nd la această concluzie, Mitrici ı̂și asigură ı̂mpotriva
incendiului toată averea lui mobilă . Acum putea să ie liniș tit ș i se uita
nepă să tor cum cară bunica sus, la ea, damigeana mare, tulbure, cu gaz,
ținâ nd-o ı̂n brațe ca pe un copil. Primul care a lă de actul de prudență ș i
prevedere al lui Mitrici fu cetă țeanul Ghighieniș vili, care ı̂l interpretă
numaidecâ t ı̂n felul să u. El se apropie de Mitrici pe coridor ș i, punâ ndu-
i mâ na ı̂n piept, ı̂i spuse amenințător:
— Vrei să dai foc la tot apartamentul? Vrei să pui mâ na pe
asigurare? Crezi că Ghighieniș vili e un prost? Ghighieniș vili pricepe
totul.
Ș i pă timaș ul chiriaș se asigură ș i el, ı̂n aceeaș i zi, pentru o sumă
importantă . A lâ nd această ș tire, ı̂ntreg "Cuibul cațelor" fu cuprins de
groază . Liuția Franțevna Pferd dă du nă vală ı̂n bucă tă rie cu ochii ieș iți
din orbite.
— Tică loș ii ă ș tia au să ne dea foc! Faceți ce vreți, cetă țeni, dar eu
mă duc chiar acum să mă asigur. De ars, oricum o să ardem, aș a că
mă car să primesc asigurarea. Nu vreau ca din cauza lor să ră mâ n numai
cu ce-i pe mine.
In ziua urmă toare, se asigură tot apartamentul, cu excepția lui
Lohankin ș i a bunicii nimă nui. Lohankin citea Rodina ș i nu observa
nimic, iar bunica nu avea ı̂ncredere ı̂n asigurare, după cum nu avea
ı̂ncredere ı̂n electricitate. Nikita Preahin aduse acasă polița de asigurare
cu chenarul liliachiu ș i cercetă ı̂ndelung, la lumină , iligranul.
— Prin urmare, statul ține seama de nevoile noastre? zise el pe un
ton sumbru. Ii ajută pe chiriaș i? Foarte bine! Acum putem face ce vrem.
Ș i, punâ ndu-ș i polița ı̂n buzunarul de la piept, Preahin se retrase ı̂n
odaia lui. Cuvintele lui bă gară atâ ta spaimă ı̂n toți, ı̂ncâ t ı̂n noaptea
aceea nimeni nu mai ı̂nchise ochii ı̂n "Cuibul cațelor". Dunia ı̂și strâ ngea
lucrurile ı̂n legă turici, iar chiriaș ii ei la câ te un pat plecară să -ș i
petreacă noaptea pe la cunoș tințe. In tot timpul zilei se supravegheară
reciproc ș i că rară mereu din casă câ te ceva din avutul lor.
Lucrurile erau clare. Casa era condamnată . Nu putea să nu ardă . Ș i,
ı̂ntr-adevă r, la două sprezece noaptea se aprinse, dintr-o dată , din ș ase
pă rți.
Din casa care se umplu repede de un fum ca de la un samovar, cu
lică riri de lă că ri, ultimul să ri afară Lohankin, ı̂nvelit ı̂n cuvertura albă .
El țipa din toate puterile: "Foc! Foc!", deș i nu mai izbuti să mire pe
nimeni cu această noutate. Toți locatarii "Cuibului cațelor" erau ı̂n pă r.
Preahin, beat, ș edea pe cufă rul să u cu colțurile ghintuite ș i se uita cu o
privire ı̂ndobitocită la ferestrele pline de scâ ntei, spunâ nd: "Ce vrem,
aia facem". Ghighieniș vili ı̂și mirosea scâ rbit mâ inile care puțeau a gaz
ș i, de iecare dată după ce le mirosea, le ș tergea de pantaloni. O tulumbă
de foc izbucni pe un oberlicht ș i, azvâ rlind scâ ntei, se ı̂ntinse sub
corniș a de lemn. Primul geam plesni ș i se sparse cu zgomot. Bunica
nimă nui ı̂ncepu să urle ı̂ngrozitor.
— Patruzeci de ani a stat casa ı̂n picioare, explica sfă tos Mitrici,
plimbâ ndu-se prin mulțime.
A dă inuit sub toate regimurile, era o casă bună . Ș i uite, sub cel
sovietic a ars. Asta-i faptul trist, cetă țeni.
 Contingentul de femei din "Cuibul cațelor" se strâ nse gră madă ș i
nu-ș i lua ochii de la lă că ri. Acum, din toate ferestrele țâș neau limbi de
foc ca din niș te guri de tun. Uneori, focul dispă rea ș i atunci casa
ı̂ntunecată pă rea că se dă ı̂napoi ca tunul după ce a aruncat ı̂ncă rcă tura.
Apoi un nor galben-roș u izbucnea iar ı̂n afară , luminâ nd ca de
să rbă toare fundă tura Limonı̂i. Se fă cu cald.
Lâ ngă casă nu se mai putea sta ș i toată societatea se mută pe
trotuarul de peste drum. Numai Nikita Preahin moțăia pe cufă r ı̂n
mijlocul stră zii. Deodată , să ri ı̂n sus, desculț ș i groaznic la ı̂nfă țiș are.
— Frați creș tini! exclamă el, sfâ ș iindu-ș i că maș a. Cetă țeni!
Se ı̂ndepă rtă de foc, se bă gă ı̂n mulțime ș i, strigâ nd cuvinte cu
neputință de ı̂nțeles, ı̂ncepu să arate cu mâ na spre casa care ardea. In
mulțime intră panica.
— A fost uitat un copil, spuse convinsă o femeie cu pă lă rie de paie.
Lumea se adună ı̂n jurul lui Nikita care ı̂i ı̂mpingea ș i că uta să -ș i
croiască drum spre casă .
— E pe pat! țipă ı̂nnebunit Preahin. Dă -mi drumul, ı̂ți spun!
Pe față ı̂i curgeau lacrimi de foc. Ii dă du una ı̂n cap lui
Ghighieniș vili, care ı̂ncerca să -i ațină calea ș i se repezi ı̂n curte, de unde
apă ru peste un minut că râ nd o scară .
— Opriți-l! striga femeia cu pă lă rie de paie. O să ardă de viu.
— Pleacă , ı̂ți spun! urla Nikita Preahin, sprijinind scara de zid ș i
ı̂mbrâ ncind tinerii din mulțime care că utau să -l apuce de picioare. N-o
să -l las să piară . Imi arde su letul.
Dă dea din picioare ș i se că țăra pe scară , ı̂ndreptâ ndu-se spre
fereastra de la etaj de unde ieș eau trâ mbe de fum.
— Inapoi! țipau oamenii din mulțime. De ce te cațeri? O să arzi!
— E pe pat! continua să strige Nikita. O gâ scă ı̂ntreagă ș i un sfert
ı̂ntreg de rachiu. Ce, am să le las să se piardă , cetă țeni, pravoslavnici?
Cu o extraordinară ı̂ndemâ nare, Preahin se apucă de marginea
ferestrei ș i, ı̂ntr-o clipă , dispă ru, ı̂nghițit de vâ rtejul de aer. Ultimele sale
cuvinte fură : "Ce vrem, aia facem". In fundă tură se fă cu liniș te, o liniș te
ı̂ntreruptă doar de clopotul ș i sunetele de trompetă ale pompierilor
care pă trunseră fuga ı̂n curte, ı̂mbră cați ı̂n costume din pâ nză de azbest
ș i ı̂ncinș i cu brâ ie late, albastre.
O clipă după ce Nikita Preahin să vâ rș i singura faptă eroică din viața
sa, o bâ rnă cuprinsă de lă că ri se desprinse de casă ș i se pră buș i la
pă mâ nt. Acoperiș ul se destramă , scrâ ș nind, ș i că zu ı̂nă untrul clă dirii.
Spre cer se ridică o coloană de lă că ri, de parcă s-ar i tras din casă o
ghiulea spre lună .
Astfel dispă ru, mistuit de lă că ri, apartamentul nr.3, cunoscut mai
mult sub porecla de "Cuibul cațelor".
Deodată , se auzi ı̂n fundă tură tropot de copite. Pe lâ ngă vâ lvă taie
trecu, ı̂ntr-o birjă , inginerul Talmudovski, pe genunchii că ruia se putea
vedea o valiză plină de etichete. Să ltâ nd uș or la hopuri, inginerul se
apleca mereu spre birjar ș i țipa:
— N-o să mai pun piciorul aici câ t voi tră i. Ce, ă sta-i salariu? Mâ nă
mai repede, birjar!
Ș i câ t ai clipi, spinarea lui solidă , luminată de lă că ri ș i de fă cliile
pompierilor, se topi după colțul ulicioarei.

CAPITOLUL XXII PARADA O VOI COMANDA EU

— Mor de urâ t aici, cu dumneata, spuse Ostap. Stă m de vorbă
numai de două ore ș i m-am să turat de persoana dumitale, de parcă te-
aș cunoaș te de o viață ı̂ntreagă . Cu o ire atâ t de hapsâ nă , e bine să ii
milionar ı̂n America. La noi, milionarul trebuie să ie mai ı̂nțelegă tor.
— Eș ti nebun! rosti Alexandr Ivanovici.
— Nu mă insulta, fă cu cu blâ ndețe Bender. Sunt iu de cetă țean turc
ș i, prin urmare, coborâ tor din ieniceri. N-o să te cruț dacă mă vei
ofensa. Ienicerii nu cunoș teau ı̂ndurare nici față de femei, nici față de
copii, nici față de milionarii sovietici clandestini.
— Pleacă de aici, cetă țene! glă sui Koreiko pe un ton demn de un
birocrat de la "Hercules". E aproape trei noaptea ș i vreau să dorm,
mâ ine trebuie să mă duc la serviciu devreme.
— Aș a e, aș a e, am uitat! exclamă Ostap. Nu poți ı̂ntâ rzia la slujbă .
S-ar putea să te concedieze fă ră preaviz. Ș i preavizul, de! reprezintă
totuș i leafa pe două să ptă mâ ni: două zeci ș i trei de ruble. Cu spiritul
dumitale de economie ai putea să tră ieș ti cu aceș ti bani ș ase luni.
— Asta nu-i treaba dumitale. Lasă -mă ı̂n pace. Mă auzi? Cară -te!
— Dar acest spirit de economie te va duce la pieire. Bineı̂nțeles că
ar i periculos să scoți la lumină milioanele. Dar dumneata exagerezi.
Te-ai gâ ndit ce se va ı̂ntâ mpla dacă ı̂ntr-o zi, ı̂n sfâ rș it, ı̂ți vei putea
cheltui banii? Abstinența e un lucru periculos! O cunoș tință de-a mea,
Ernestina Iosifovna Poincare, profesoară de franceză , n-a pus ı̂n gură ı̂n
viața ei un strop de alcool. Ș i ce crezi că i s-a ı̂ntâ mplat? La o serată , i s-a
oferit un pă hă rel de coniac. I-a plă cut atâ t de mult, ı̂ncâ t s-a apucat să
bea o sticlă ı̂ntreagă ș i a ı̂nnebunit chiar acolo, la masă . Ș i astfel, ı̂n
lume, am ră mas cu o profesoară de franceză mai puțin. Acelaș i lucru ți
s-ar putea ı̂ntâ mpla ș i dumitale.
— Dar, ı̂n de initiv, ce dracu' vrei de la mine?
— Ceea ce a vrut ș i un prieten al meu din copilă rie, Kolea Osten-
Baken, de la o prietenă de a mea tot din copilă rie, frumoasa poloneză
Inga Zaionț . A vrut dragostea ei. Ș i eu tot dragostea dumitale o vreau.
Vreau, cetă țene Koreiko, să prinzi dragoste pentru mine ș i, ı̂n semn de
simpatie, să -mi verș i un milion de ruble.
— Ieș i afară ! spuse Koreiko nu prea tare.
— Ei, vezi, iar ai uitat că sunt urmaș al ienicerilor.
Spunâ nd aceste cuvinte, Ostap se ridică de pe scaun. Acum stă teau
față ı̂n față. Koreiko era ı̂nnourat la igură ș i ı̂n ochi ı̂i scă pă rau fulgere.
Marele maestru zâ mbea prietenos, arborâ nd niș te dinți albi, mari cit
boabele de porumb. Adversarii se apropiară de lampa de pe masă ș i
umbrele lor uriaș e se ı̂ntinseră pe perete.
— Ț i-am spus de o mie de ori, zise Koreiko stă pâ nindu-se, că n-am
nici un fel de milioane ș i nici n-am avut. M-ai ı̂nțeles? Ei, ș i acum, cară -
te! Am să fac plâ ngere ı̂mpotriva dumitale.
— N-ai să faci niciodată , ı̂i replică , cu subı̂nțeles, Ostap. Dar de
plecat voi pleca, te previn ı̂nsă că n-am să apuc să ies pe strada asta a
dumitale, Malaia Kasatelnaia, cum ı̂i spune, că ai să ș i alergi plâ ngâ nd
după mine ș i ai să -mi lingi tă lpile de ienicer, implorâ ndu-mă să mă
ı̂ntorc.
 — Ș i de ce anume am să te implor?
— Fiindcă ai să mă implori. Sau, cum ı̂i plă cea să spună prietenului
meu Vasisuali Lohankin, iindcă aș a trebuie. In mapa asta stă adevă rul
poporului. Iată -l!
Marele maestru puse pe masă mapa ș i, desfă câ nd ı̂ncet ș ireturile
de ghete, cu care era legată , urmă :
— Numai că aș vrea să ne punem de acord de la ı̂nceput. Nici un fel
de excese! Nu trebuie să mă strâ ngi de gâ t, nu trebuie să te arunci pe
fereastră , ș i, mai ales, nu trebuie să mori de vreun atac de cord. Dacă ți-
o veni ı̂n cap să mori aici subit, mă vei pune ı̂ntr-o situație idioată . Se
vor pierde roadele unei munci ı̂ndelungate ș i conș tiincioase. Ș i acum,
hai să stă m de vorbă . Nu mai este un secret că dumneata nu mă iubeș ti.
Ș i nu voi obține niciodată de la dumneata ceea ce a obținut Kolea Osten-
Baken de la Inga Zaionț , prietena mea din copilă rie. De aceea, nu-mi voi
pierde vremea cu ofuri zadarnice ș i nu te voi cuprinde de talie.
Consideră serenada terminată . Balalaicile, guslele ș i harfele aurite au
amuțit. Am venit la dumneata ca o persoană juridică la o altă persoană
juridică .
Iată aici un pachet care câ ntă reș te trei, patru kilograme. El este de
vâ nzare ș i costă un milion de ruble, tocmai milionul pe care, din
zgâ rcenie, nu vrei să mi-l dă ruieș ti. Cumpă ră -l!
Koreiko se aplecă peste masă ș i citi pe mapă : "Dosarul Alexandr
Ivanovici Koreiko. Inceput la 25 iunie 1930. Terminat la 10 august
1930."
— Ce aiureală o mai i ș i asta?! exclamă ı̂mpricinatul desfă câ nd
brațele dezarmat. Ce blestem pe capul meu! O dată ai venit la mine cu
niș te bani, acum cu un dosar, ce-i bazaconia asta?
— Ei, ce zici, cumperi? o ținea pe a lui marele maestru. Prețul e
rezonabil. Revine la numai trei sute de mii de ruble de iecare kilogram
de informații excelente din domeniul comerțului ilegal.
— Ce informații? Să vă d! zise brutal Koreiko, ı̂ntinzâ nd mâ na spre
mapă .
— Câ t se poate de interesante, ră spunse Ostap, dâ ndu-i politicos
mâ na la o parte. Informații despre a doua ș i principala dumitale viață ș i
care se deosebeș te ca de la cer la pă mâ nt de prima, de aceea de
patruzeci ș i ș ase de ruble lunar de la "Hercules". Prima dumitale viață o
cunoaș te toată lumea. De la orele zece pâ nă la patru eș ti un prozelit al
Puterii sovietice. Dar despre cea de a doua viață a dumitale, cea de la
patru la zece, nu ș tiu decâ t eu. Ai ı̂nțeles situația?
Koreiko nu ră spunse. Cutele de plutonier-major de pe obrazul lui
erau ı̂n umbră .
— Nu, spuse apă sat marele maestru, dumneata nu te tragi din
maimuță, ca toți cetă țenii, ci din bou. Judeci foarte greu, absolut la fel cu
un mamifer paricopitat. Asta ți-o spun eu, ca specialist ı̂n coarne ș i
copite. Aș adar, ı̂ncă o dată . După informațiile mele, dumneata ai vreo
ș apte-opt milioane. Mapa se vinde contra un milion. Dacă n-ai s-o
cumperi, o duc imediat ı̂n altă parte. Acolo n-o să mi se dea nici o
copeică pentru ea, dar dumneata vei i un om pierdut. Ț i-o spun ca o
persoană juridică unei alte persoane juridice. Voi ră mâ ne mai departe
tot un bigam ș i un poet să rac ca ș i ı̂nainte, dar mă va consola pâ nă la
moarte gâ ndul că am salvat societatea de un mare potlogar.
— Arată -mi dosarul, spuse Koreiko, că zut pe gâ nduri.
— Nu te agita, zise Ostap, deschizâ nd mapa. Parada o voi comanda
eu. Ai fost ı̂nș tiințat de lucrul acesta la timp, prin telegramă . Acum,
parada a ı̂nceput ș i, după cum poți să constați, o comand eu.
Alexandr Ivanovici aruncă o privire pe prima ilă din dosar ș i,
vă zâ nd acolo lipită fotogra ia sa, zâ mbi cam strâ mb ș i spuse:
— Tot nu reuș esc să pricep ce vrei de la mine. Mă uit numai aș a, din
curiozitate.
— Ș i eu țin să -ți satisfac această curiozitate, declară marele
maestru. Ei, hai să ı̂ncepem, mâ nați de acest sentiment care e ı̂n fond un
sentiment nevinovat. Domnilor jurați, Alexandr Ivanovici Koreiko s-a
nă scut... dar putem trece, cred, peste epoca copilă riei fericite. In acea
vreme senină , Saș a nu se ocupa ı̂ncă de jaful comercial. S-o numim,
epoca de azur. După ea, vine epoca tranda irie a adolescenței. Să mai
ı̂ntoarcem o ilă . Iată ș i tinerețea, ı̂nceputul vieții. Aici ne putem opri. De
curiozitate, bineı̂nțeles. Numai din curiozitate. Fila a ș asea din dosar...
 Ostap ı̂ntoarse ila a ș asea ș i citi cuprinsul ilelor ș apte, opt ș i aș a
mai departe, pâ nă la ila doisprezece inclusiv.
— Ș i iată , domnilor jurați, am fă cut să se perinde prin fața ochilor
dumneavoastră primele afaceri mari ale clientului meu, printre care:
comerț cu medicamente ale statului ı̂n timpul foametei ș i a epidemiei
de tifos, precum ș i o vie activitate ı̂n domeniul aprovizionă rii, de pe
urma că reia a dispă rut fă ră urmă un tren ı̂ntreg cu alimente ce se
ı̂ndrepta spre regiunea Volgă i, unde bâ ntuia foametea. Toate aceste
fapte, domnilor jurați, ne interesează numai din pură curiozitate.
Ostap vorbea ı̂n stilul de proastă calitate al unui avocat pre-
revoluționar care, după ce s-a cramponat de un cuvințel, nu-l mai lă sa
ș i-l plimba cu el ı̂n toate cele zece zile câ t ținea un proces mare.
— De asemenea, nu este lipsită de interes apariția clientului meu la
Moscova, ı̂n 1922...
Chipul lui Alexandr Ivanovici continua să ră mâ nă impasibil, dar
mâ inile lui scormoneau fă ră rost pe masă , de parcă ar i fost mâ inile
unui orb.
— Dați-mi voie, domnilor jurați, să vă pun o ı̂ntrebare. Desigur,
numai ș i numai din curiozitate. Ce venit pot să aducă unui om două
butoaie obiș nuite, pline cu apă de ciș mea? două zeci de ruble? trei
ruble? opt copeici? Nu, domnilor jurați! Lui Alexandr Ivanovici ele i-au
adus patru sute de mii de ruble aur, virgulă , zero copeici. E drept că
butoaiele acestea aveau un nume expresiv: "Artelul meș teș ugă resc de
produse chimice «Revanș »". Dar să mergem mai departe. Filele 42-53.
Locul acțiunii: o mică republică ı̂ncreză toare. Cer albastru, că mile, oaze
ș i il izoni cu tichii aurii. Clientul meu ajută la construirea unei centrale
electrice. Subliniez: ajută . Uitați-vă la fața lui, domnilor jurați!...
Ostap, care se lă sase antrenat de pledoarie, se ı̂ntoarse spre
Alexandr Ivanovici ș i-l ară tă cu degetul. Dar nu izbuti să descrie cu
mâ na arcul acela lin, pe care ı̂l desenau ı̂nainte avocații, că ci clientul ı̂i
prinse pe neaș teptate brațul ı̂n zbor ș i, fă ră să scoată nici o vorbă ,
ı̂ncepu să -l ră sucească . Totodată , domnul client avea de gâ nd să -l
strâ ngă cu cealaltă mâ nă , de gâ t, pe domnul avocat. Timp de o jumă tate
de minut adversarii se luptară , tremurâ nd de ı̂ncordare. Că maș a lui
Ostap se descheie ș i i se vă zu tatuajul de pe piept. Napoleon continua să
țină ı̂n mâ nă halba de bere, dar era atâ t de roș u, de parcă prinsese ı̂ntre
timp momentul să se cherchelească ı̂n toată legea.
— Nu face presiuni asupra psihicului meu! spuse Ostap, câ nd izbuti
să se desprindă de Koreiko ș i abia ı̂și mai tră gea ră su larea. Aș a nu se
poate lucra.
— Tică losule! Tică losule! ș optea Alexandr Ivanovici. Ce tică los!
Se aș ezase pe jos, strâ mbat de durere de pe urma bă tă liei cu
descendentul ienicerilor.
— Ș edința continuă ! rosti Ostap, ca ș i cum nimic nu s-ar i
ı̂ntâ mplat. Ș i, după cum vedeți, domnilor jurați, gheața s-a spart.
Clientul a ı̂ncercat să mă omoare. Desigur, tot dintr-o copilă rească
curiozitate. Voia numai să a le ce se gă seș te ı̂n interiorul corpului meu.
Mă gră besc să -i satisfac această curiozitate. Aici, ı̂nă untru, se a lă o
inimă nobilă ș i foarte să nă toasă , plă mâ ni excelenți ș i un icat fă ră nici
urmă de piatră . Vă rog să treceți acest amă nunt ı̂n procesul-verbal. Iar
acum, să ne continuă m jocul, cum spunea redactorul responsabil al unei
reviste umoristice, deschizâ nd ș edința obiș nuită ș i uitâ ndu-se sever la
colaboratorii să i.
Jocul nu-i plă cu deloc lui Alexandr Ivanovici. Deplasarea din care
Ostap se ı̂ntorsese mirosind a vin ș i a miel lă sase ı̂n dosar urme
serioase, printre care copia unei sentințe pronunțată ı̂n lipsă , planurile
faimosului combinat ilantropic copiate pe calc, extrase din "contul de
pro it ș i pierderi", precum ș i diverse fotogra ii ale de ileului electric ș i
ale unor stele de cinema.
— Ș i, ı̂n sfâ rș it, domnilor jurați, cea de a treia etapă a activită ții
bă tă iosului meu client: o muncă modestă de conțopist la "Hercules" —
pentru societate, ș i o intensă activitate comercială clandestină —
pentru propriul să u su let. Tot numai din simplă curiozitate vom
menționa din acest câ mp de activitate: speculă cu valută , cu blă nuri, cu
pietricele ș i cu alte obiecte grele de primă necesitate. Ș i, ı̂n sfâ rș it, ne
vom opri asupra seriei de societă ți pe acțiuni care explodează de la sine
ș i poartă diverse denumiri colorate ș i impertinent-cooperatiste:
"Intensivnik", "Cedrul Muncitor", "Uniunea Feră straielor" ș i "Tă ietorul
de Lemne din Sud". Ș i toate aceste le ı̂nvâ rtea nu domnul Funt,
prizonierul capitalului privat, ci prietenul ș i clientul meu.
Rostind aceste cuvinte marele maestru ı̂l ară tă din nou cu mâ na pe
Koreiko ș i descrise ı̂n aer acel curcubeu de mare efect, de mult plă nuit.
Apoi Ostap, ceru ı̂n expresii pompoase, imaginarului tribunal,
permisiunea de a-i pune inculpatului câ teva ı̂ntrebă ri ș i, după ce lă să
din politețe să treacă un minut, ı̂ncepu:
— N-a avut cumva inculpatul anumite afaceri ı̂n afara serviciului cu
funcționarul Berlaga de la "Hercules"? N-a avut. Aș a e! Dar cu
funcționarul Skumbrievici de la "Hercules"? Nici cu el. Admirabil! Dar
cu funcționarul Polı̂haev, de asemenea de la "Hercules"?
Milionarul-conțopist tă cea
— Nu mai am de pus nici o ı̂ntrebare. Uf! Am obosit ș i mi-e foame.
Spune-mi, te rog, Alexandr Ivanovici, n-ai cumva vreo chiftea rece ı̂n
sâ n? Nu ai? Uimitoare să ră cie, mai ales dacă ținem seama ce
considerabilă sumă ai stors, cu ajutorul lui Polı̂haev, de la docilul
"Hercules". Iată declarațiile scrise chiar de mâ na lui Polı̂haev, singurul
om de la "Hercules" care ș tia cine se ascunde sub masca conțopistului
cu leafă de patruzeci ș i ș ase de ruble. Dar nici el nu ș i-a dat seama cu
adevă rat cine eș ti dumneata. In schimb, ș tiu eu. Da, domnilor jurați,
clientul meu a pă că tuit. Acest lucru este dovedit. Imi voi permite totuș i,
să vă cer circumstanțe atenuante, cu condiția ı̂nsă ca clientul meu să -mi
cumpere dosarul. Am terminat.
Spre sfâ rș itul pledoariei marelui maestru, Alexandr Ivanovici se
liniș ti. Cu mâ inile ı̂n buzunarele pantalonilor să i subțiri, se apropie de
fereastră . Ziua abia deschisese ochii ș i scâ ncea cu huruitul ș i cu
clopotele tramvaielor, umplâ nd tot oraș ul de gă lă gie.
De cealaltă parte a gardului din gră dină , treceau niș te membri ai
"Osoaviahim", ținâ nd pe umeri puș tile strâ mb, de parcă ar i dus niș te
tâ rnă coape. Pe corniș a acoperită cu tablă zincată se plimbau niș te
porumbei, bocă nind cu lă buțele lor roș ii ș i alunecâ nd mereu. Alexandr
Ivanovici, care se ı̂nvă țase cu economia, stinse lampa de pe masă ș i
spuse:
— Aș adar, dumneata ı̂mi trimiteai telegramele alea idioate?
 — Eu, ră spunse Ostap. "Incă rcați portocale ı̂n butoaie frații
Karamazov". Ce e ră u?
— Cam neghiob.
— Dar cerș etorul pe jumă tate cretin? ı̂ntrebă Ostap, simțind că
manevra a izbutit. Nu era grozav?
— Golă nii! Ș i cartea despre milionari o altă obră znicie. Iar câ nd ai
venit la mine deghizat ı̂n milițian din Kiev, mi-am dat seama imediat că
eș ti un gă inar. Din pă cate, am greș it. Altfel, nu m-ai i gă sit niciodată .
— Da, ai greș it. Calul are patru picioare ș i tot se poticneș te, cum a
spus frumoasa poloneză Inga Zaionț , la o lună după ce s-a că să torit cu
prietenul meu din copilă rie, Kolea Osten-Baken.
— Bine, o coțcă rie mai ı̂nțeleg, dar ce-i cu greută țile? De ce mi-ai
furat greută țile?
— Care greută ți? N-am furat nici un fel de greută ți.
— Ț i-e ruș ine să recunoș ti. De altfel, nu-i prima prostie pe care ai
fă cut-o.
— Se poate, ră spunse Ostap. Nu sunt un ı̂nger. Am ș i lipsuri. Dar am
lecă rit prea mult cu dumneata. Mă aș teaptă mulatrii. Câ nd pot să
primesc banii?
— Da, banii, fă cu Koreiko. Cu banii e o mică ı̂ncurcă tură . Mapa e
bună , nimic de zis, ș i merită să ie cumpă rată , dar, calculâ nd veniturile
mele, ai scă pat complet din vedere cheltuielile ș i pierderile. Un milion
este o cifră absurdă .
— La revedere, ră spunse pe un ton rece Ostap, ș i te rog să mai stai
pe acasă o jumă tate de oră . Va veni să te ia un admirabil cupeu cu gratii.
— Nu se fac afacerile aș a, zise Koreiko, cu un zâ mbet de negustor.
— Poate, oftă Ostap, dar ș tii, eu nu sunt inanciar, sunt un artist
liber ș i un ilozof rece.
— Dar pentru ce vrei să -mi iei banii? Eu i-am câ ș tigat, pe câ nd
dumneata...
— Eu n-am muncit numai. Am ș i suferit. După convorbirile cu
Berlaga, Skumbrievici ș i Polı̂haev mi-am pierdut ı̂ncrederea ı̂n omenire.
Oare ı̂ncrederea ı̂n omenire nu merită un milion de rable?
— Merită , merită , ı̂l liniș ti Alexandr Ivanovici.
 — Prin urmare, mergem la tezaur? ı̂ntrebă Ostap. Dar, iindcă veni
vorba, unde ı̂ți ții numerarul? Cred că nu la casa de economii?
— Să mergem! ră spunse Koreiko. Ai să vezi acolo.
— Nu e cumva departe? ı̂ncepu să se agite Ostap. Să chem o
maș ină ?
Dar milionarul refuză maș ina ș i declară că nu e mult de mers ș i, ı̂n
general, nu este nevoie de prea multă paradă . El ı̂l lă să politicos pe
Bender să treacă ı̂nainte ș i ieș i luâ nd de pe masă un pachețel ı̂nfă ș urat
ı̂n hâ rtie de ziar. Coborâ nd scara, Ostap fredona: Sub cerul cel de foc al
Argentinei...

CAPITOLUL XXIII INIMĂ DE ȘOFER

Pe stradă , Ostap ı̂l luă pe Alexandr Ivanovici la braț ș i cei doi
virtuoș i porniră repede spre gară .
— Ș tii că eș ti mai cumsecade decâ t am crezut, zise prietenos
Bender. Ș i bine faci. De bani, trebuie să te desparți uș or, fă ră vă ică reli.
— Pentru un om bun nu-ți pare ră u nici de un milion, ră spunse
conțopistul, că utâ nd să prindă un anumit sunet din vă zduh.
Câ nd cotiră pe strada Mehring, ră sună un urlet de sirenă ı̂n tot
oraș ul. Era un sunet prelung, ondulat ș i trist. Câ nd, ı̂ntr-o noapte
cețoasă , marinarii aud astfel de sunete, ı̂și pierd deodată dispoziția ș i,
nu se ș tie de ce, vor să ceară spor de salarii pentru serviciu primejdios.
Sirena continua să urle. La sunetul ei se adă ugară sunetele unor
claxoane de pe uscat ș i alte sirene, mai ı̂ndepă rtate, ș i mai triste.
Deodată , trecă torii ı̂ncepură să se gră bească , parcă i-ar i alungat o
ploaie torențială . In acelaș i timp toți râ njeau ș i se uitau la cer.
Vâ nză toarele de semințe, niș te bondoace bă trâ ne, fugeau cu burțile
scoase ı̂n afară ı̂n zgomotul de castaniete al paharelor ce ză ngă neau ı̂n
coș urile lor de paie. Adolf Nikolaevici Bomze trecu strada ı̂n goană ,
pieziș , reuș ind să ajungă cu bine de partea cealaltă ș i să dispară pe uș a
rotativă de la "Hercules". Un pluton de milițieni, că lă ri pe cai de toate
culorile, trecu ı̂n galop. O clipă , se ză ri o maș ină a Crucii Roș ii. Strada
ră mase deodată goală . Ostap observă că departe, ı̂n față, lâ ngă fosta
cafenea "Florida", se agită o herghelie de veste de pichet. Fluturâ ndu-ș i
ziarele, pă lă riile de paie ș i panamalele, bă trâ nii o luau la fugă prin
mijlocul stră zii.
Dar nu apucară să ajungă pâ nă la colț , câ nd se auzi o salvă
asurzitoare de tun; vestele de pichet plecară capetele, se opriră ș i,
ı̂ndată după asta, ı̂ncepură să alerge ı̂n direcția opusă . Poalele hainelor
lor de ș antung se balonau um late de vâ nt.
Panica din râ ndurile vestelor de pichet ı̂l amuză pe Ostap. In timp
ce el admira gesturile ș i să riturile surprinză toare, Alexandr Ivanovici
desfă cu pachetul luat de acasă .
— Ce bă trâ ni libidinoș i! Comici de operetă ! spuse Ostap,
ı̂ntorcâ ndu-se spre Koreiko.
Dar Koreiko nu mai era. In locul lui ı̂l privea pe marele maestru o
mutră hidoasă cu ochelari de scafandru ș i cu o trompă de cauciuc, la
capă tul că reia se bă lă bă nea un cilindru de tablă de culoare kaki. Ostap
se miră atâ t de tare, ı̂ncâ t să ri ı̂n sus.
— Ce iguri sunt astea? spuse el amenințător, ı̂ntinzâ nd mâ na spre
masca de gaze. Cetă țene client, te chem la ordine.
Dar ı̂n clipa aceea fu ı̂nconjurat de un grup de cetă țeni care toți
purtau mă ș ti la fel ș i cine să -l mai poată descoperi pe Koreiko printre
aceste zece boturi identice de cauciuc? Ț inâ ndu-ș i bine mapa, Ostap
ı̂ncepu să examineze picioarele monș trilor dar, câ nd i se pă ru că reuș ise
să distingă pantalonii de celibatar ai lui Alexandr Ivanovici, fu luat de
subsuori ș i un glas ı̂ndră zneț ı̂i spuse:
— Tovară ș e! Eș ti otră vit!
— Cine e otră vit? strigă Ostap, că utâ nd să se smulgă din mâ inile
respectivului. Lă sați-mă să plec!
— Tovară ș e, eș ti otră vit cu gaze as ixiante! repetă vesel sanitarul.
Ai nimerit ı̂ntr-o zonă infectată . Vezi, acolo e o bombă cu gaze.
Pe caldarâ m se a la, ı̂ntr-adevă r, o cutiuță din care se ridica un fum
gros. Pantalonii suspecți ajunseră ı̂ntre timp departe. Ostap ı̂i ză ri
pentru ultima oară , ı̂ntre două trâ mbe de fum, ș i apoi nu-i mai vă zu.
Marele maestru tă cea ș i se lupta cu furie să scape. Dar acum, ı̂l țineau
ș ase mă ș ti.
 — In afară de asta, eș ti ră nit de o schijă la braț . Nu te ı̂nfuria,
tovară ș e! Fii conș tient! Ș tii doar că se fac acum exerciții de apă rare
pasivă , trebuie să te pansă m ș i să te ducem ı̂ntr-un adă post.
Marele maestru nu izbutea deloc să priceapă că orice rezistență e
inutilă . Jucă torul că ruia, ı̂n zori, ı̂i intrase carte ș i impresionase pe toată
lumea, avea să piardă totul, pe neaș teptate, ı̂n zece minute, banii
luâ ndu-i un tâ nă r intrat ı̂n joc, pentru o clipă , din curiozitate. Ș i acum,
gata, nu mai e palid dar victorios, ı̂nconjurat de chibiți care ı̂i cerș esc
câ țiva bă nuți ca să -ș i ı̂ncerce norocul, ci e numai plouat. Se va duce
acasă pe jos.
O comsomolistă cu o cruce roș ie pe sorț se apropie ı̂n fugă de
ghinionistul nostru, scoase dintr-o geantă de pâ nză pansamente ș i vată
ș i, ı̂ncruntâ ndu-se ca să nu izbucnească ı̂n râ s, ı̂i bandajă marelui
maestru brațul pe deasupra, peste mâ necă . După ce ı̂ndeplini actul de
caritate, fata râ se ș i fugi la ră nitul urmă tor, care ı̂i ı̂ntinse docil piciorul.
Ostap fu că rat spre o targă . Aici avu loc o nouă luptă , ı̂n timpul că reia
trompetele se bă lă bă neau, iar primul sanitar ı̂nsă rcinat cu ordinea
continua să depună toate sforțările pentru ca să trezească ı̂n Ostap, cu
glasul să u de conferențiar, conș tiința ș i alte virtuți civice.
— Fraților! mormă ia marele maestru, ı̂n timp ce era legat cu
curelele de targă . Anunțați-l, fraților, pe ră posatul meu tată , supus turc,
că iul lui iubit, fost specialist ı̂n coarne ș i copite, a că zut ca un viteaz pe
câ mpul de luptă .
Ultimele cuvinte ale celui că zut pe câ mpul de luptă fură numai
câ ntec:
"Dormiți, vulturi viteji!", "Ciocâ rlie, ciocâ rlie, pă să rică ..."
După asta, Ostap amuți ș i se lă să dus, cu ochii ațintiți la cerul pe
care se petreceau lucruri extraordinare. Ghemotoace luminoase de fum
se rostogoleau ibroase ca niș te inimi. Avioane stră vezii de celuloid
treceau la mare ı̂nă lțime scoțând un zgomot puternic, ı̂ncâ t ai i putut
crede că sunt legate ı̂ntre ele cu ire de ier. In intervalele scurte dintre o
salvă de tun ș i alta, sirenele continuau să urle.
Ostap mai fu nevoit să ı̂ndure ı̂ncă o palmă . Fu purtat pe lâ ngă
"Hercules". La ferestrele tuturor celor trei etaje ale instituției forestiere,
funcționarii stă teau ș i se uitau. Toată secția inanciară ș edea pe
pervazuri. Lapidus-junior ı̂l speria pe Kukuș kind prefă câ ndu-se că vrea
să -i facă vâ nt jos. Berlaga zgâ i ochii ș i salută targa. La o fereastră de la
primul etaj, avâ nd ca fundal palmierii, stă teau ı̂mbră țiș ați Polı̂haev ș i
Skumbrievici. Câ nd ı̂l vă zură pe Ostap legat, ı̂ncepură să -ș i spună ceva
ı̂n ș oaptă ș i ı̂nchiseră repede fereastra.
In fața irmei "Adă postul nr. 34" sanitarii se opriră . Ostap fu ajutat
să se dea jos de pe targă ș i, ı̂ntrucâ t ı̂ncercă din nou să se smulgă ,
sanitarul ı̂nsă rcinat cu ordinea fu nevoit să facă din nou apel la
conș tiința lui.
Adă postul era situat ı̂n clubul unei case. Era un demisol lung ș i
luminos, cu un tavan din grinzi, pe care erau legate cu sâ rmă modele de
avioane militare ș i poș tale. In capă tul clubului se a la o scenă mică , pe al
că rei fundal erau desenate două ferestre albastre cu lună ș i stele, ș i o
uș ă cafenie. Lâ ngă peretele pe care scria: "Nu vrem ră zboi, dar suntem
gata să ne apă ră m", se ı̂nghesuia ı̂ntreaga herghelie a vestelor de pichet,
care fuseseră prinse toate. Pe scenă se plimba un conferențiar ı̂n tunică
verde care, uitâ ndu-se nemulțumit la uș a prin care mereu intrau noi
grupuri de otră viți, spunea apă sâ nd cuvintele milită reș te:
— Prin caracterul efectului lor, substanțele toxice de luptă se
ı̂mpart ı̂n as ixiante, lacrimogene, general toxice, iritante etc. Dintre
substanțele toxice lacrimogene, putem menționa cloro-picrina,
bromura de benzon, brom, clor-acetofenona...
Ostap ı̂și duse privirea ı̂ncruntată de la conferențiar spre cei din
sală . Tinerii se uitau ı̂n gura oratorului sau luau note pe niș te carnețele,
iar parte din ei se ı̂nghesuiau lâ ngă panoul cu piese de armă . In râ ndul
al treilea stă tea singură o fată cu o ı̂nfă țiș are de sportivă , care se uita
ı̂ngâ ndurată la luna de pe scenă .
"Dră guță fată , se gâ ndi Ostap. Pă cat că n-am timp. De ce o i aș a de
preocupată ? Fă ră ı̂ndoială că nu la bromura de benzol se gâ ndeș te. Of,
of, of! Azi dimineață ı̂ncă aș i putut să fug cu o fată ca asta undeva ı̂n
Oceania, pe insula Fidji sau pe niș te insule ale Asociației Locatarilor, sau
la Rio de Janeiro."
 Câ nd ı̂și aduse aminte de Rio, pe care-l pierduse, Ostap ı̂ncepu să se
plimbe ı̂ncoace ș i ı̂ncolo prin adă post.
Vestele de pichet, ı̂n numă r de circa patruzeci, ı̂și reveniseră din
ș oc, ı̂și ı̂ndreptaseră gulerele scrobite ș i acum discutau cu ı̂nsu lețire
despre pan-Europa, despre conferința navală a celor trei puteri ș i
despre gandhism.
— Ați auzit? ı̂i spunea o vesta alteia. Gandhi a sosit la Dandi.
— Gandhi e o minte! oftă celă lalt. Ș i Dandi e o minte.
Se ı̂ncinse o nouă discuție. Unele veste susțineau că Dandi e un oraș
ș i deci nu poate i o minte. Alții că utau cu o ı̂ncă pă țânare nebună să
dovedească contrariul. In concluzie, cu toții că zură de acord că ı̂n zilele
urmă toare Cernomorsk va i proclamat oraș liber. Conferențiarul se
strâ mbă din nou, iindcă uș a se deschise iar ș i ı̂n ı̂ncă pere intrară cu
zgomot alți doi otră viți — Balaganov ș i Panikovski. Atacul cu gaze ı̂i
surprinsese pe câ nd se ı̂ntorceau din expediția nocturnă . De la munca
depusă cu greută țile erau murdari ca niș te cotoi poznaș i. Câ nd ı̂l vă zură
pe comandant, frații lă sară ochii ı̂n jos.
— Ce-i cu voi, ați fost la o onomastică la vreun arhiereu? ı̂i ı̂ntrebă
acru Ostap.
Se temea să nu i se pună ı̂ntrebă ri despre felul cum mergea
afacerea cu Koreiko ș i de aceea ı̂ncruntă furios sprâ ncenele ș i trecu el la
atac.
— Ei, pă că toș ilor, ce-ați mai fă cut?
— Ză u, spuse Balaganov ducâ nd mâ na la inimă . Panikovski a pus
totul la cale.
— Panikovski! exclamă sever comandorul.
— Pe cuvâ nt de onoare! exclamă violatorul de convenții. Doar
dumneata ș tii, Bender, ce mult te respect! Astea-s igurile lui Balaganov.
— Ș ura! rosti Ostap ș i mai sever.
— Ș i poți să -l crezi?! ı̂ntrebă cu reproș ı̂mputernicitul cu copitele.
Iți ı̂nchipui că eu aș i luat greută țile astea fă ră aprobarea dumitale?
— Aș adar, voi ați luat greută țile? strigă Ostap. Pentru ce?
— Panikovski a spus că sunt de aur.
 Ostap se uită la Panikovski. Abia acum bă gă de seamă că acesta nu
mai are sub haină plastronul de cincizeci de copeici ș i că pieptul i-a
ră mas descoperit, expus ı̂n toată goliciunea lui la lumina zilei. Fă ră să
mai spună nici un cuvâ nt, marele maestru se trâ nti pe un scaun ș i
ı̂ncepu să se scuture, vâ slind prin aer cu mâ inile. Din gâ tlej ı̂i erupseră
niș te bubuituri vulcanice, din ochi ı̂ncepură să -i curgă lacrimi ș i un râ s
care cuprindea toată oboseala din timpul nopții, toată dezamă girea
ı̂ncercată ı̂n lupta cu Koreiko, atâ t de lamentabil parodiată de frații din
acelaș i tată , un râ s ı̂n ioră tor ră sună ı̂n adă post. Vestele de pichet
tresă riră , iar conferențiarul ı̂ncepu să vorbească ı̂ncă ș i mai tare, ș i mai
scandat despre substanțele toxice de luptă .
Râ sul ı̂l mai ı̂nțepa ı̂ncă pe Ostap cu mii de ace ca de la apă gazoasă ,
dar el se simțea acum ı̂mprospă tat ș i ı̂ntinerit, ca un om trecut prin
toată maș ină ria frizeriei: ș i brici, ș i foarfece, ș i ploicică de apă de
colonie ș i chiar periuța pentru netezirea sprâ ncenelor. Un val de apă
lă cuită de ocean plescă i din nou ı̂n inima sa ș i, la ı̂ntrebarea lui
Balaganov cum merg treburile, ră spunse că totul merge de minune,
lă sâ nd de o parte doar fuga neaș teptată a milionarului spre o destinație
necunoscută .
Frații Schmidt nu dă dură vorbelor lui Ostap atenția cuvenită . Ii
bucura că scă paseră atâ t de uș or din povestea cu greută țile.
— Uită -te acolo, Bender, e o domniș oară , spuse ı̂mputernicitul cu
copitele. Ea e aceea cu care se plimba Koreiko ı̂ntotdeauna.
— Prin urmare, asta este Zosia Sinițkaia? exclamă Ostap
accentuâ nd iecare cuvâ nt. Asta ı̂ntr-adevă r e chiar: In toiul unui bal
zgomotos, întâmplător..( Romanță de Ceaikovski)
Ostap ı̂și fă cu drum spre scenă , ı̂l opri politicos pe orator ș i, a lâ nd
de la el că vor mai i ținuți ı̂n captivitate vreun ceas jumă tate-două , ı̂i
mulțumi ș i se aș eză chiar lâ ngă scenă , ală turi de Zosia. După câ tva timp,
fata nu se mai uita la fereastra pictată . Râ zâ nd nelalocul ei de tare, că uta
să -ș i smulgă pieptenele din mâ inile lui Ostap. In ce-l priveș te pe marele
maestru, judecind după miș că rile buzelor lui, vorbea fă ră ı̂ntrerupere.
In adă post mai fu adus ș i inginerul Talmudovski. El se apă ra cu
două valize. Fruntea-i roș ie era udă de sudoare ș i lucea ca o clă tită .
 — Nu pot să -ți fac nimic, tovară ș e! ı̂i spunea sanitarul ı̂nsă rcinat cu
ordinea. Manevre! Ai nimerit ı̂ntr-o zonă infectată .
— Bine, dar eu mergeam cu tră sura! țipa furios inginerul. Cu
tră sura! Mă gră besc să ajung la gară ı̂n interes de serviciu. Azi noapte
am pierdut o dată trenul. Vreți să ı̂ntâ rzii ș i acum?
— Tovară ș e, ii conș tient!
— De ce trebuie să iu conș tient, dacă mergeam cu tră sura? striga
indignat Talmudovski.
Insista atâ t de mult pe faptul că era ı̂n tră sură , de parcă mersul cu
tră sura l-ar face pe pasager invulnerabil ș i ar lipsi cloro-picrina, brom-
acetona ș i bromura de benzol de proprietă țile lor toxice nefaste. Nu se
ș tie câ tă vreme s-ar mai i certat Talmudovski cu cei de la "Osaviahim",
dacă ı̂n adă post n-ar i intrat un nou cetă țean otră vit, care, judecind
după pansamentul de la cap, era ș i ră nit. Talmudovski, câ nd ı̂l ză ri pe
noul oaspete, tă cu ș i se ascunse câ t ai clipi ı̂n mulțimea vestelor de
pichet. Dar omul cu bandaj la cap observă imediat silueta corpolentă a
inginerului ș i se duse glonț la el.
— In sfâ rș it, te-am prins, inginer Talmudovski! spuse el pe un ton
amenințător. Pe ce bază ai pă ră sit uzina?
Talmudovski se uită ı̂n toate pă rțile, cu ochii lui mici, de porc
mistreț . Câ nd vă zu că nu are unde să fugă , se aș eză pe valizele sale ș i-ș i
aprinse o țigară .
— Vin la el la hotel, urmă omul cu capul bandajat, cu o voce care
cutremura pereții, ș i mi se spune că a plecat. Cum adică , a plecat, ı̂ntreb
eu, dacă a sosit abia ieri ș i, potrivit contractului, e obligat să lucreze un
an de zile? A plecat, mi se spune, cu valizele, la Kazan. Mă gâ ndeam că
gata, s-a ispră vit, că iară ș i va trebui să umblă m după un specialist, dar
iată că l-am prins: sade după cum vedeți ș i fumează . Eș ti un chiulangiu,
inginer Talmudovski! Dezorganizezi producția!
Inginerul se ridică de pe valize ș i strigâ nd: "Dumneata
dezorganizezi producția!" ı̂l prinse pe demascator de talie, ı̂l duse ı̂ntr-
un colț ș i ı̂ncepu să zumză ie ca un bondar. In curâ nd se auziră de acolo
crâ mpeie de fraze: "Cu o leafă ca asta...", "N-ai decâ t să te duci să cauți",
"Ș i banii de deplasare?" Omul cu bandaj la cap se uita melancolic la
inginer.
Conferențiarul terminase cu sfaturile ș i, ca ı̂ncheiere, ară tă cum
trebuie folosită masca de gaze, după care uș ile adă postului se
deschiseră ș i vestele de pichet, ținâ ndu-se una de alta, dă dură fuga spre
"Florida"; Talmudovski ı̂l ı̂mbrâ nci pe urmă ritorul să u, se smulse din
lanțuri ș i, vă zâ ndu-se ı̂n libertate, ı̂ncepu să -l strige pe birjar câ t ı̂l ținea
gura; numai marele maestru continua să pă lă vră gească cu Zosia.
— Ce femeie! spuse gelos Panikovski, ieș ind cu Balaganov ı̂n stradă .
Ah, dacă greută țile ar i fost de aur! Pe cuvâ nt de onoare că m-aș i
ı̂nsurat cu ea!
Auzind de greută țile cu bucluc, Balaganov ı̂l ı̂nghionti puternic cu
cotul pe Panikovski. O fă cuse la timp. In uș a adă postului apă ra Ostap cu
dulcineea la braț . Ră mase mai mult timp, spre a-ș i lua ră mas bun de la
ea, privind-o mereu languros ı̂n ochi. Zosia zâ mbi o ultimă oară ș i plecă .
— Ce ai vorbit cu ea? ı̂ntrebă bă nuitor Panikovski.
— Fleacuri, ră spunse Ostap. Ei, vidanjorilor, acum la treabă !
Trebuie să gă sim clientul.
Panikovski fu trimis la "Hercules", Balaganov, acasă la Alexandr
Ivanovici, iar el, Ostap, ı̂ncepu să colinde gă rile. Dar milionarul-
conțopist parcă intrase ı̂n pă mâ nt. La "Hercules" iș a lui nu fusese
scoasă de pe tabloul de pontaj, acasă nu se ı̂ntorsese, iar ı̂n timpul
atacului cu gaze, plecaseră din gă ri opt trenuri de cursă lungă . De altfel,
nici Ostap nu se aș tepta la alt rezultat.
— In de initiv, spuse el cam trist, nu s-a ı̂ntâ mplat nimic ı̂ngrozitor.
In China, adevă rat, e cam greu să dai de un om de care ai nevoie, că are
o populație de patru sute de milioane. La noi ı̂nsă e foarte uș or: nu sunt
decâ t o sută ș aizeci de milioane de locuitori. Deci e de trei ori mai uș or
decâ t ı̂n China. Numai bani să ai. Or, noi avem.
Dar de la bancă Ostap ieș i ținâ nd ı̂n mâ nă numai treizeci ș i patru de
rable.
— Asta-i tot ce-a mai ră mas din cele zece mii, spuse el cu o tristețe
inexplicabilă , iar eu credeam că mai avem ı̂n contul curent vreo ș ase-
ș apte mii... Cum de s-a ı̂ntâ mplat asta? Era aș a de plă cut, colectam
coarne ș i copite, viața era ı̂ncâ ntă toare, globul se ı̂nvâ rtea special
pentru noi ș i deodată ... pricep! Cheltuieli suplimentare! Cheltuielile de
reprezentare ne-au mâ ncat toți banii.
Ș i se uită la frații lui de sâ nge cu o privire plină de mustrare.
Panikovski dă du din umeri, parcă ar i vrut să spună : "Ș tii doar, Bender,
ce mult te respect! Dar am spus ı̂ntotdeauna că eș ti un mă gar!"
Balaganov ı̂și trecu nă ucit degetele prin plete ș i ı̂ntrebă :
— Ș i ce ne facem?
— Cum ce?! strigă Ostap. Dar biroul pentru colectarea coarnelor ș i
copitelor? Dar inventarul? Numai pentru că limara "Cu fața spre sat"
orice instituție va da bucuroasă o sută de ruble! Ș i maș ina de scris?! Ș i
perforatorul, coarnele de cerb, birourile, bara, samovarul?! Toate astea
se pot vinde. In sfâ rș it, avem ı̂n rezervă ș i dintele de aur al lui
Panikovski. E, desigur, mai mic decâ t greută țile, dar reprezintă totuș i o
moleculă de aur, de adevă rat metal nobil.
In fața biroului, prietenii se opriră . Uș a era deschisă ș i dină untru se
auzeau vocile tinere, ca de lei, ale studenților de la Ș coala Medie
Tehnică de Zootehnie, ı̂ntorș i din deplasare, bombă nitul somnoros al lui
Funt ș i ı̂ncă niș te glasuri necunoscute de baș i ș i baritoni, cu un timbru
evident agronomic.
— Avem de-a face cu o infracțiune! țipau practicanții. Ne-am mirat
de la ı̂nceput. In toată campania s-au colectat numai două sprezece
kilograme de coame de calitate proastă .
— O să vă dă m pe mâ na justiției! duduiau baș ii ș i baritonii. Unde
este directorul ilialei?
Unde e ı̂mputernicitul cu copitele?
Balaganov ı̂ncepu să tremure.
— Biroul ș i-a dat obș tescul sfâ rș it, ș opti Ostap, nici aici nu mai e
nevoie de noi. Noi vom merge pe un drum scă ldat ı̂n soare, iar Funt va i
dus ı̂ntr-o casă de că ră midă roș ie, la ferestrele că reia, dintr-un ciudat
capriciu al arhitectului, sunt prinse niș te gratii groase.
Ex-directorul ilialei nu greș ea. Ingerii că zuți nici nu apucară bine
să se depă rteze de birou, ș i la urechi le ș i ajunse din urmă uruitul unei
birje. In birjă era Funt. Semă na perfect cu un bunic de treabă , care, după
ce s-a pregă tit ı̂ndelung, pleacă la un nepot că să torit. Numai că pe scară
stă tea un milițian care ı̂l ținea pe bă trâ n de spatele cocâ rjat.
— Funt a ı̂nfundat ı̂ntotdeauna ı̂nchisoarea, auziră membrii
echipajului "Antilopei" vocea joasă ș i surdă a bă trâ nului, câ nd tră sura
trecu pe lâ ngă ei. Funt a stat la ră coare ș i sub Alexandru al II-lea
"Eliberatorul", ș i sub Alexandru al III-lea "Paci icatorul", ș i sub Nicolae
II "ı̂mpilatorul", ș i sub Alexandr Feodorovici Kerenski...
Ș i ı̂nș iruindu-i pe toți aceș ti țari ș i avocați, Funt ı̂ndoia un deget
după altul.
— Ei, ce ne facem acum? ı̂ntrebă Balaganov.
— Vă rog să nu uitați că tră iți ı̂n aceeaș i epocă cu Ostap Bender,
zise melancolic marele maestru. Să nu uitați că el are o valijoară
fermecată ı̂n care se gă seș te tot ce trebuie pentru procurarea banilor de
buzunar. Hai acasă la Lohankin.
In fundă tura Limonı̂i ı̂i aș tepta o nouă lovitură .
— Dar unde-i casa? exclamă Ostap. Parcă aseară era aici o casă ?
Dar casa nu mai era, nu mai exista "Cuibul cațelor". Pe grinzile
ı̂nnegrite se plimba un inspector de la asigură ri care, gă sind ı̂n curtea
din dos un bidon de gaz gol, ı̂l mirosi ș i clă tină din cap bă nuitor.
— Ei, ș i acum ce ne facem? ı̂ntrebă Balaganov, zâ mbind speriat.
Marele maestru nu ră spunse. Era abă tut de pierderea valijoarei.
Arsese să culețul fermecat ı̂n care se a lau turbanul indian, a iș ul "A sosit
marele preot", halatul de medic, stetoscopul... Ș i ce nu era acolo?!
— Iată , rosti ı̂n sfâ rș it Ostap, soarta se joacă cu omul, iar omul se
joacă de-a puia-gaia.
Porniră pe stră zi palizi, dezamă giți, tembelizați de durere.
Trecă torii ı̂i ı̂mbrâ nceau ș i ei nici mă car nu ı̂njurau. Panikovski, care
ridicase umerii ı̂ncă ı̂n momentul câ nd a lase dezastrul de la bancă , nu-i
mai lă sa ı̂n jos. Balaganov ı̂și ră sucea ș uvițele groase roș covane ș i ofta
amă râ t. Bender mergea ı̂n urma tuturor, cu ochii ı̂n pă mâ nt ș i
fredonâ nd maș inal: "S-a dus, s-au dus zilele dulcilor petreceri..." In
starea aceasta su letească , ajunseră la han. In fund, sub un ș opron, se
ză rea galbenă "Antilopa". Pe prispa hanului ș edea Kozlevici. Su lâ nd
fericit ı̂n farfurioară , bea ceai ierbinte. Avea fața roș ie, ca o oală de
argilă roș ie. Se delecta.
— Adam! spuse marele maestru, oprindu-se ı̂n fața ș oferului. Nu
ne-a mai ră mas nimic. Suntem niș te cerș etori. Adam! Fii bun, primeș te-
ne! Ne pră pă dim.
Kozlevici se ridică ı̂n picioare. Comandorul stă tea umil ș i să rac ı̂n
fața lui, cu capul descoperit. Ochii lui Adam Kazimirovici, ochii aceia de
culoare deschisă ca ai tuturor polonezilor, se umplură de lacrimi. El
coborı̂ treptele ș i-i ı̂mbră țiș a, pe râ nd, pe toți membrii echipajului.
— Taxiul e liber! spuse el, ı̂nghițind lacrimile de milă . Vă rog să vă
urcați.
— Dar poate va trebui să plecă m departe, foarte departe, gră i
Ostap. Poate la marginea pă mâ ntului sau poate ș i mai departe.
Gâ ndeș te-te!
— Mergem unde vreți! ră spunse credinciosul Kozlevici. Taxiul e
liber.
Panikovski plâ ngea cu fața ı̂n pumni ș i murmura:
— Ce su let! Pe cuvâ nt de onoare! Ce su let!

CAPITOLUL XXIV VREMEA FAVORIZA DRAGOSTEA

Panikovski n-avea deloc cuvinte bune pentru tot ceea ce fă cu
marele maestru ı̂n zilele care urmară mută rii lor la han.
— Bender e nebun! spunea el lui Balaganov. O să ne distrugă cu
totul.
Ș i, ı̂ntr-adevă r, ı̂n loc să caute să economisească câ t mai mult
ultimele treizeci ș i patru de ruble, rezervâ ndu-le ı̂n exclusivitate pentru
mâ ncare, Ostap se duse la o loră rie ș i cumpă ră cu treizeci ș i cinci de
ruble un buchet mare de tranda iri care fremă ta ca un rond de lori.
Rubla ce-i lipsea o luă de la Balaganov. Printre lori puse un bilețel:
"Auzi cum bate inima mea deschisă ?" Balaganov primi ordin să ducă
lorile Zosiei Sinițkaia.
— Ce faci? ı̂ntrebă Balaganov agitâ nd buchetul. Ce-i cu luxul ă sta?
— Aș a trebuie, Ș ura, aș a trebuie, ră spunse Ostap. Nu e nimic de
fă cut! Am, ı̂ntr-adevă r, o inimă largă ca de vițel. Ș i apoi, oricum, treizeci
ș i patru de ruble nu sunt bani. Ne trebuie o idee.
După aceasta, Ostap se urcă ı̂n "Antilopa" ș i-l rugă pe Kozlevici să -l
ducă afară din oraș .
— Am nevoie să ilozofez ı̂n singură tate asupra a tot ce s-a
petrecut, spuse el, ș i să fac pronosticurile necesare pentru viitor.
Toată ziua, credinciosul Adam ı̂l plimbă pe marele maestru pe
drumurile albe de pe țărmul mă rii, pe lâ ngă casele de odihnă ș i
sanatoriile unde cei veniți ı̂n concediu lipă iau cu papucii, loveau cu
ciocanele ı̂n bilele de crochet sau țopă iau lâ ngă plasele de volei. Firele
de telegraf scoteau niș te sunete ca de violoncel. Vilegiaturistele că rau ı̂n
sacoș e burduhă noase vinete ș i turkestani. Tineri cu batiste pe pă rul ud
de la baia ı̂n mare se uitau obraznic ı̂n ochii femeilor ș i le fă ceau
complimente, folosind limbajul din garnitura completă pe care o are
iecare locuitor sub două zeci ș i cinci de ani din Cernomorsk. Dacă
treceau două vilegiaturiste, tinerii ziceau, urmă rindu-le cu privirea: "Ah,
ce dră guță e cea de la margine!" Ș i râ deau cu poftă , amuzați de faptul că
vilegiaturistele nu puteau să stabilească ı̂n nici un fel că reia dintre ele i
se adresa complimentul. Dacă ı̂ntâ lneau ı̂nsă o singură vilegiaturistă ,
glumeții se opreau ca loviți de tră snet ș i clă mpă neau multă vreme din
buze, prefă câ ndu-se că zuți ı̂ntr-un extaz amoros. Tâ nă ra vilegiaturistă
roș ea, iuțea pasul, pierdea ı̂n grabă vinetele, ceea ce-i fă cea pe crai să
râ dă ı̂n hohote homerice.
Ostap stă tea ı̂ntins pe jumă tate pe pernele tari ale "Antilopei" ș i se
gâ ndea. Nu izbutise să ciupească nimic de la Polı̂haev sau Skumbrievici,
deoarece plecaseră ı̂n concediu. Contabilul nebun Berlaga nu conta, că ci
de la el nu se putea stoarce mare lucru. Or, planurile lui Ostap ș i inima
lui deschisă ı̂i cereau să mai stea la Cernomorsk. Deocamdată , ı̂i era ș i
lui greu să stabilească câ t va dura această ș edere.
Auzind un glas cunoscut venit ca de dincolo de mormâ nt, Ostap
aruncă o privire spre trotuar. In umbra ș irului de plopi pă ș ea la braț o
pereche care nu mai era tâ nă ră . Soții se ı̂ndreptau pesemne spre plajă .
In urma lor se tâ ra Lohankin care ducea o umbrelă de damă ș i un coș de
unde scotea capul un termos ș i atâ rna un cearș af de baie.
— Varvara, spunea el tă ră gă nat, ascultă -mă !
 — Ce mai vrei, nenorocirea mea? ı̂ntrebă Ptiburdukova, fă ră să se
ı̂ntoarcă .
— Să te am vreau, Varvara!...
— Ce tică los! fă cu Ptiburdukov, de asemenea fă ră să se ı̂ntoarcă .
Ciudata familie dispă ru ı̂n praful stâ rnit de "Antilopa".
Câ nd praful se depuse pe pă mâ nt, Bender ză ri pe fundalul mă rii ș i
al unui parter de lori o clă dire mare de sticlă .
La poalele scă rii de onoare ș edeau niș te lei de ipsos cu boturile
murdare. Din clă dire ră zbă tea un miros tulbură tor de esență de pere.
Ostap adulmecă aerul ș i-l rugă pe Kozlevici să oprească . Coborı̂ din
maș ină ș i ı̂ncepu să inspire pe nă ri mirosul ı̂nvioră tor al esenței.
— Cum de nu mi-a venit de la ı̂nceput ideea aceasta ı̂n cap?!
mormă i el, ı̂nvâ rtindu-se pe lâ ngă intrare.
Se uită la irmă : "Studioul Cinematogra ic nr. l din Cernomorsk",
mâ ngâ ie coama caldă a leului care pă zea scara ș i după ce spuse:
"Golconda", se ı̂ntoarse repede ı̂napoi, la han.
Toată noaptea ș ezu la pervaz ș i scrise la lumina unei lă mpi cu gaz.
Vâ ntul care venea pe fereastră ı̂i ră vă ș ea ilele scrise, iar peisajul pe care
ı̂l avea ı̂n față nu era o muză prea atră gă toare: e drept, luna era tot atâ t
de palidă ș i delicată , dar pervazul care ı̂i slujea de masă de scris marelui
maestru nu era al unui turn de ildeș , ci al hanului cu freamă t de
respirații, miș că ri ș i sforă ituri, ı̂nsoțite de nechezatul ș i tropă itul prin
colțuri ı̂ntunecoase al unor cai invizibili. Speculanți mă runți dormeau ı̂n
că ruțe, culcați pe mizeria lor de marfă . Un cal lă sat liber ră tă cea prin
curte, că lcâ nd cu grijă peste hulube ș i bă gâ ndu-ș i botul prin că ruțe, ı̂n
că utare de orz. El se apropie ș i de fereastra scriitorului ș i, punâ nd capul
pe pervaz, se uită trist la Ostap.
— Hai, du-te, du-te, murgule, ı̂i spuse marele maestru. Asta nu-i o
treabă pentru mintea ta.
Câ nd se cră pă de ziuă ș i hanul ı̂ncepu să se trezească , iar printre
că ruțe se ivi un bă iețaș cu o gă leată cu apă , strigâ nd pițigă iat: "Cine vrea
să -ș i adape caii?", Ostap ı̂și termină lucrarea, scoase din "dosarul
Koreiko" o foaie curată de hâ rtie ș i aș ternu pe ea titlul:
GÂTUL
 FILM DE LUNG METRAJ
SCENARIU DE O. BENDER
La Studioul Cinematogra ic nr.1 din Cernomorsk domnea o
harababură cum se ı̂ntâ lneș te numai la bâ lciurile de cai, ș i anume câ nd
toată lumea ı̂ncearcă să pună mâ na pe un hoț de buzunare.
La intrare ș edea un portar. El cerea cu severitate tuturor celor care
intrau permisul, iar dacă nu i se ară ta, tot ı̂i lă sa ı̂nă untru. Niș te oameni
cu bă ș ti bleumarin se ciocneau cu alții ı̂n salopete de muncitori, toți
alergau câ nd sus, câ nd jos, pe numeroasele scă ri ș i apoi iară ș i ı̂n jos,
iară ș i ı̂n sus, pe aceleaș i scă ri. In hol descriau un cerc, se opreau o
secundă , se uitau ză pă ciți ı̂naintea lor ș i din nou o porneau ı̂n sus, ı̂ntr-o
viteză de parcă ar i fost bă tuți la spate cu nuiele ude. La goana aceasta
nebună participau toți: asistenții, consultanții, experții, administratorii,
regizorii cu aghiotantele lor, specialiș tii ı̂n lumină , redactorii monteuri,
scenaristele ı̂naintate ı̂n vâ rstă , responsabilii cu virgulele ș i pă stră torii
marelui sigiliu.
Ostap, care ı̂ncepuse să se plimbe prin studioul cinematogra ic cu
pasul să u obiș nuit, bă gă curâ nd de seamă că nu se poate defel ı̂ncadra
ı̂n această lume ce se ı̂nvâ rtea ca o moriș că . Nimeni nu-i ră spundea la
ı̂ntrebă ri, nimeni nu se oprea.
"Trebuie să ne adaptă m metodelor inamicului", ı̂și spuse Ostap.
Adoptă un uș or pas alergă tor ș i simți imediat o uș urare. Izbuti
chiar să schimbe vreo două cuvintele cu o aghiotantă . Vă zâ nd aș a,
marele maestru mă ri compasul pâ nă ajunse la maximum de viteză ș i
atunci observă că , ı̂n sfâ rș it, a intrat ı̂n ambianță. Alerga acum cot la cot
cu secretarul literar.
— Am un scenariu! strigă Ostap.
— Ce fel? ı̂ntrebă secretarul literar, alergâ nd mai departe ı̂n trap
să ltat.
— Bun! ră spunse Ostap, ı̂naintâ nd cu corpul pe jumă tate ı̂ntors.
— Te ı̂ntreb, ce fel? Mut sau sonor?
— Mut.
Zvâ rlind uș or ı̂nainte picioarele-i ı̂ncă lțate ı̂n ciorapi groș i, la
turnantă secretarul literar i-o luă ı̂nainte lui Ostap ș i strigă :
 — Nu ne trebuie!
— Cum adică , nu vă trebuie? ı̂ntrebă marele maestru, trecâ nd de la
trap la galop.
— Aș a! Cinematograful mut nu mai există . Adresează -te
sonorizatorilor.
Amâ ndoi se opriră o clipă , se uitară buimaci unul la celă lalt ș i o
porniră mai departe la fugă , ı̂n direcția opusă . După cinci minute,
Bender, luturâ nd manuscrisul, alerga iară ș i, de data aceasta ı̂n
compania a doi consultanți tră paș i.
— Am un scenariu! le spuse Ostap, ră su lâ nd greu. In acelaș i pas de
trap, consultanții se ı̂ntoarseră spre Ostap.
— Ce fel de scenariu?
— Sonor.
— Nu ne trebuie, ră spunseră consultanții, sporind viteza. Marele
maestru greș i din nou pasul ș i ı̂ncepu să galopeze ca să nu ră mâ nă de
ruș ine.
— Cum adică , nu vă trebuie?
— Pă i uite aș a, nu ne trebuie. Cinematograful sonor ı̂ncă nu există .
După o jumă tate de oră de trap zelos, Bender ı̂nțelese situația
delicată de la Studioul Cinematogra ic nr. 1 din Cernomorsk. Situația
delicată era că cinematograful mut nu mai producea, iindcă venise era
cinematografului sonor, iar cel sonor ı̂ncă nu funcționa din pricina unor
lipsuri organizatorice legate de lichidarea erei cinematografului mut
In toiul zilei de lucru, câ nd alergă tura asistenților, consultanților,
experților, administratorilor, regizorilor, aghiotantelor, operatorilor,
scenariș tilor ș i pă stră torilor marelui sigiliu ajunsese la viteza tră paș ului
de curse "Krepiș ", celebru la vremea lui, se ră spâ ndi un zvon că undeva,
ı̂ntr-un birou, sade cineva care proiectează de urgență cinematograful
sonor. Ostap dă du nă vală ı̂n plină viteză ı̂ntr-un birou mare ș i se opri
uimit de liniș tea ce domnea acolo. La masă ș edea, ı̂ntr-o parte, un
omuleț cu o bă rbuță de beduin ș i ochelari cu ș nur. Aplecat, se sforța să -
ș i scoată pantoful din picior.
— Bună ziua, tovară ș e! rosti cu glas tare marele maestru.
 Dar omul nostru nu-i ră spunse. Iș i scoase pantoful ș i ı̂ncepu să
scuture nisipul din el.
— Bună ziua! repetă Ostap. Am adus un scenariu.
Omul cu bă rbuță de beduin ı̂și puse tacticos pantoful ı̂n picior ș i
ı̂ncepu tă cut să -ș i lege ș ireturile. După ce fă cu ș i treaba aceasta, se
ı̂ntoarse la hâ rtiile lui ș i, ı̂nchizâ nd un ochi, ı̂ncepu să deseneze niș te
litere strâ mbe ș i mici.
— De ce taci? urlă Bender cu atâ ta putere, ı̂ncâ t telefonul de pe
masa cineastului ză ngă ni.
Abia atunci cineastul ı̂nă lță capul, se uită la Ostap ș i-i spuse:
— Te rog, vorbeș te mai tare, nu aud.
— Vorbeș te-i prin bilețele, ı̂l sfă tui un consultant ı̂ntr-o vestă
pestriță, care trecea ı̂n goană pe acolo. E surd.
Ostap se aș eză la masă ș i scrise pe un petic de hâ rtie:
"Eș ti specialist ı̂n cinematograful sonor?"
— Da, ră spunse surdul.
"Am adus un scenariu sonor. Se cheamă Gâtul, tragedie populară ı̂n
ș ase pă rți", scrise repede Ostap.
Surdul se uită la bilețel cu ochelarii lui de aur ș i zise:
— Admirabil! O să te antrenă m imediat ı̂n muncă . Avem nevoie de
forțe proaspete.
"Sunt bucuros să -mi dau concursul. Care sunt condițiile ı̂n ceea ce
priveș te avansul? scrise Bender.
— Gâtul este tocmai ceea ce ne trebuie! ı̂i ră spunse surdul. Stai
puțin aici, că vin ı̂ndată . Să nu pleci nică ieri. Intr-un minut sunt ı̂napoi.
Surdul luă cu el scenariul ilmului de lung metraj ș i dispă ru din
odaie.
— O să colaborezi la echipa de ilm sonor! strigă el, dispă râ nd pe
uș ă. Mă ı̂ntorc ı̂ntr-un minut.
Ostap aș teptă un ceas ș i jumă tate, dar surdul nu se mai ı̂ntorcea.
Abia după ce ieș i pe scară ș i se ı̂ncadra ı̂n ritmul general, Ostap a lă că
surdul a plecat de mult cu maș ina ș i nu se mai ı̂ntoarce ı̂n ziua aceea. Ș i
că , ı̂n general, nu se mai ı̂ntoarce deoarece a fost mutat pe neaș teptate
la Uman, ca să desfă ș oare muncă culturală printre că ră uș i. Lucrul cel
mai ı̂ngrozitor era ı̂nsă că surdul plecase cu Gâtul, scenariul ilmului de
lung metraj. Marele maestru se desprinse din cercul alergă torilor ș i se
aș eză pe o bancă , sprijinindu-se de umă rul portarului care ș edea tot
acolo.
— Iată eu, de pildă ! zise deodată portarul, continuâ ndu-ș i pesemne
un gâ nd care ı̂l fră mâ nta de mult. Ajutorul de regizor Terentiev mi-a
spus să -mi las barbă . Ai să joci, mi-a zis, rolul lui Nabucodonosor sau al
lui Baltazar, ı̂ntr-un ilm care nu mai ș tiu cum ı̂i spune. Ș i mi-am lă sat,
după cum vezi, un bă rboi de patriarh! Vorba e, ce mai fac acum cu barba
asta? Ajutorul de regizor zice că n-o să mai existe un ilm mut, iar că ı̂n
cel sonor eu nu pot să joc că n-am o voce plă cută . Ș i stau aș a cu barba ca
un țap, ptiu, ir-ar al dracului! S-o rad, mi-e milă , s-o port, mi-e ruș ine. Ș i
uite aș a, pă catele mele, mă chinuiesc.
— Dar la voi nu se fac ilme? ı̂ntrebă Bender revenindu-ș i treptat ı̂n
ire.
— Ce să facă ? ră spunse demn portarul barbă -cot. Anul trecut s-a
turnat un ilm mut din viața romanilor ș i nici pâ nă astă zi ı̂ncă nu s-au
terminat procesele cu matrapazlâ curile.
— Dar de ce aleargă toți ă ș tia? se interesă marele maestru, ară tâ nd
spre scară .
— Ei, nu chiar toți aleargă , ı̂i spuse portarul. Tovară ș ul Suprugov
nu aleargă . E om serios. Mă ș i gâ ndesc, de altfel, să mă duc la el să vă d
cum o să mi se plă tească pentru barbă : pe stat sau cu dispoziție de plată
separată ...
Auzind cuvintele "dispoziție de plată ", Ostap se duse la Suprugov.
Portarul nu mințise. Intr-adevă r, Suprugov nu alerga de la un etaj la
altul, nu purta beretă de vâ nă tor alpin ș i nici mă car pantaloni de golf de
import. Iți fă cea plă cere să -ți odihneș ti privirile asupra persoanei sale.
H primi pe marele maestru extrem de rece.
— Sunt ocupat, spuse el cu o voce ca de pă un. Pot să -ți acord numai
două minute.
— E absolut su icient, ı̂ncepu Ostap. Scenariul meu, Gâtul...
— Mai scurt, zise Suprugov.
— Scenariul Gâtul...
 — Spune clar, ce vrei?
— Gâtul...
— Mai scurt. Câ t ți se cuvine?
— Un surd mi-a...
— Tovară ș e! Dacă n-ai să -mi spui imediat câ t ți se cuvine, am să te
poftesc afară . N-am timp.
— Nouă sute de ruble, murmură marele maestru.
— Trei sute! i-o reteză categoric Suprugov. Incasează -i ș i pleacă . Ș i
să ții seamă că mi-ai ră pit ı̂n plus un minut ș i jumă tate.
Cu un scris lă bă rțat, Suprugov ı̂ntocmi un bilețel că tre contabilitate,
ı̂l dă du lui Ostap ș i se repezi la telefon.
Ieș ind de la contabilitate ș i bă gâ nd banii ı̂n buzunar, Ostap spuse:
— Nabucodonosor are dreptate. Un singur om serios există ı̂n
această instituție, ș i acela e Suprugov.
Intre timp, alergă tura pe scă ri, ı̂nvâ rtitul ı̂n cerc, țipetele ascuțite ș i
gâ fâ itul de la Studioul Cinematogra ic nr. 1 din Cernomorsk atinseră
limita maximă . Aghiotantele râ njeau, ară tâ ndu-ș i dinții. Niș te ajutori de
regizori duceau un țap negru, entuziasmați câ t e de fotogenic.
Consultanții, experții ș i pă stră torii sigiliului se izbeau unul de altul ș i
râ deau ră guș it. Trecu ı̂n goană o curieră cu un pă mă tuf. Marele maestru
avu chiar, la un moment dat, impresia că unul dintre asistenții-aspiranți
cu pantaloni albaș tri se ridicase ı̂n zbor deasupra mulțimii ș i, ocolind
candelabrul, se instalase pe o corniș ă.
In acelaș i moment se auzi bă taia ceasului din hol.
"Bang!" bă tu orologiul.
Studioul de sticlă fu instantaneu zguduit de un vuiet general.
Asistenții, consilierii, experții, monteurii se rostogoleau ı̂n valuri pe
scă ri. La uș ă se ı̂ngră mă di o mare de capete.
"Bang! Bang!" bă tea ceasul.
Ș i cu iecare bă taie, din colț ı̂n colț se fă cea liniș te. Dispă rură
pă stră torii marelui sigiliu, responsabilii cu virgulele, administratorii ș i
aghiotantele. Curiera fu ză rită pentru ultima dată .
"Bang!" bă tu ceasul pentru a patra oară .
 In studio nu mai ră mase nimeni. Numai la uș ă, agă țat cu buzunarul
de la haină de clanța de alamă , se zbă tea, schelă lă ia jalnic ș i scormonea
cu copitele pardoseala de marmură un asistent-aspirant ı̂n pantaloni
albaș tri.
Ziua de lucru se terminase.
Dinspre aș ezarea de pescari de pe țărm se auzi câ ntatul unui cocoș .
Câ nd casa "Antilopei" se completă cu banii luați de la studioul
cinematogra ic, prestigiul comandorului, care pă lise puțin după fuga lui
Koreiko, crescu iar. Panikovski că pă tă o mică sumă pentru che ir ș i
fă gă duiala de a primi niș te dinți de aur. Lui Balaganov, Ostap ı̂i cumpă ră
o haină ș i, ca anexă la ea, un portofel de piele care scâ rțâia ca o ș a. Deș i
portofelul era gol, Ș ura ı̂l scotea de nenumă rate ori ș i se uita ı̂nă untru.
Kozlevici primi cincizeci de ruble ca să -ș i cumpere benzină .
Membrii echipajului "Antilopei" duceau o viață pură , morală ,
aproape rustică . Il ajutau pe responsabilul hanului să facă ordine ș i se
puseră la curent cu prețurile la orz ș i la smâ ntâ nă . Panikovski ș edea
uneori ı̂n curte, deschidea preocupat gura primului cal care ı̂i ieș ea ı̂n
cale, ı̂l că uta la dinți ș i murmura: "Bun armă sar", deș i avea ı̂n fața lui o
iapă .
Numai comandorul dispă rea zile ı̂ntregi, iar câ nd venea la han era
vesel ș i distrat. Se aș eza lâ ngă prietenii să i care beau ceai ı̂n geamlâ cul
ca un grajd de murdar, punea picior peste picior ș i spunea cu dulce glas:
— E oare, ı̂ntr-adevă r, minunată viața, Panikovski, sau numai mi se
pare mie?
— Pe unde arzi gazul? ı̂l ı̂ntreba gelos violatorul de convenții.
— Bă trâ ne! Fata asta nu-i de dumneata, ı̂i ră spundea Ostap.
Balaganov râ dea complice ș i-ș i contempla portofelul cel nou, iar
Kozlevici zâ mbea cu ı̂nțeles pe sub mustața-i de controlor,
nedestă inuind nimă nui că nu o dată ı̂i plimbase pe ș oseaua de pe litoral
pe comandor ș i pe Zosia.
Vremea favoriza dragostea. Vestele de pichet ziceau că un august ca
ă sta n-a mai fost de pe timpul câ nd oraș ul era port liber. Noaptea
desfă ș ura un cer curat telescopic, iar ziua arunca spre oraș valurile
ră coritoare ale mă rii. Portarii fă ceau la poarta lor negoț cu pepeni verzi,
dungați, de mâ nă stire, iar cetă țenii, ducâ ndu-i la ureche ș i apă sâ nd cu
podul palmelor, se stră duiau din ră sputeri să audă pâ râ itul mult
aș teptat Seara, de pe terenurile de sport, fotbaliș tii se ı̂ntorceau
transpirați ș i fericiți. In urma lor alergau, stâ rnind praful, copiii care
ară tau cu un deget pe câ te un celebru portar sau ı̂l luau chiar pe umeri
ș i-l purtau pe sus, cu respect.
Intr-o seară , comandorul preveni echipajul "Antilopei" că a doua zi
urmează să se organizeze o mare plimbare distractivă ı̂n afara oraș ului,
la care se vor ı̂mpă rți ș i daruri.
— Intrucâ t matineul nostru pentru copii va i onorat ș i de prezența
unei fete, spuse Ostap cu schepsis, aș ruga pe domnii teteriș ti să se
spele pe față, să se dichisească nițeluș ș i, mai ales, să nu folosească ı̂n
timpul plimbă rii expresii grosolane.
Panikovski fu foarte emoționat, ı̂i ceru comandantului trei ruble,
dă du fuga la baia de aburi ș i apoi, toată noaptea, ı̂și cură ță hainele ca un
soldat ı̂nainte de paradă . Se sculă ı̂naintea tuturor ș i tot ı̂i dă dea ghes lui
Kozlevici să se gră bească . Membrii echipajului se uitau la Panikovski
uimiți. Era perfect ras ș i pudrat, ș i semă na cu un comper ı̂n retragere.
Mereu ı̂și ı̂ndrepta haina ș i ı̂nvâ rtea gâ tul strâ ns ı̂ntr-un guler ă la Oscar
Wilde.
In tot cursul plimbă rii, Panikovski avu o ținută foarte demnă . Câ nd
fu prezentat Zosiei, ı̂și ı̂ncovoie elegant spinarea, dar se ruș ină ı̂n aș a
hal, că pâ nă ș i pudra-i de pe obraji se roș i. Stâ nd ı̂n automobil, ı̂și
ascundea mereu piciorul stâ ng, ca să nu i se vadă gheata ruptă din care
ı̂i ieș ea afară degetul mare. Zosia purta o rochie albă , tivită cu roș u.
Membrii echipajului "Antilopei" ı̂i plă cură foarte mult. O amuza
butucă nosul Ș ura Balaganov care tot drumul se pieptă na ș i din câ nd ı̂n
câ nd ı̂și cură ța nasul cu degetul, după care scotea regulat batista ș i
melancolic ı̂și fă cea vâ nt cu ea. Adam Kazimirovici o ı̂nvă ță să conducă
"Antilopa", fapt care ı̂i atrase toată simpatia ei. O cam stingherea puțin
Panikovski. Ea credea că nu stă de vorbă cu dâ nsa din mâ ndrie. Dar cel
mai des i se oprea privirea pe chipul de e igie al comandorului.
Câ nd soarele se duse să se culce, Ostap ı̂mpă rți darurile fă gă duite.
Kozlevici că pă tă un breloc reprezentâ nd o busolă care se potrivea
foarte bine cu ceasornicul lui gros de argint. Balaganov primi volumaș ul
Ceteț-Declamator cu scoarțe de pergamoid, iar Panikovski — o cravată
roz cu loricele albastre.
— Iar acum, dragi prieteni, spuse Bender câ nd "Antilopa" se
ı̂ntoarse ı̂n oraș , Zosia Viktorovna ș i cu mine ne mai plimbă m puțin, iar
voi duceți-vă la han, că ci e timpul să faceți nani.
Tot hanul adormise, Balaganov ș i Kozlevici tră geau la aghioase pe
bază de arpegii majore; numai Panikovski, cu cravata nouă la gâ t, umbla
printre că ruțe, frâ ngâ ndu-ș i mâ inile cu o durere mută .
— Ce femeie! ș optea el. O iubesc ca pe iica mea!
Ostap ș edea cu Zosia pe treptele Muzeului de Antichită ți. In piața
pavată cu lavă , tinerii se plimbau, spunâ ndu-ș i vorbe dră guțe ș i râ zâ nd.
In spatele unui ș ir de platani se ză reau, luminate, ferestrele Clubului
Internațional al Marinarilor. Marinari stră ini, cu berete moi pe cap, se
plimbau ı̂n grupuri de câ te doi sau trei, spunâ ndu-ș i unul altuia
impresiile ı̂n fraze scurte, care, din pă cate, nu se puteau ı̂nțelege.
— De ce-ți sunt dragă ? ı̂ntreba Zosia, atingâ nd mâ na lui Ostap.
— Fiindcă eș ti gingaș ă ș i fermecă toare, ră spunse comandorul. Ș i
mai bună decâ t toate fetele din lume.
Ră maseră multă vreme tă cuți, la umbra neagră a coloanelor
muzeului, gâ ndindu-se la mica lor fericire. Era cald ș i ı̂ntuneric, ca ı̂ntre
două palme lipite.
— Ț ii minte că ți-am vorbit de Koreiko? spuse deodată Zosia. Acela
care m-a cerut ı̂n că să torie.
— Da, ră spunse Ostap distrat.
— Tare caraghios mai e, urmă Zosia. Ț ii minte că ți-am povestit
cum a plecat pe neaș teptate?
— Da, zise Ostap mai atent, e un mare caraghios!
— Inchipuie-ți, am primit astă zi de la el o scrisoare foarte
amuzantă ...
— Cum? exclamă ı̂ndră gostitul, ridicâ ndu-se ı̂n picioare.
— Eș ti gelos? ı̂l ı̂ntrebă ș ireata Zosia.
— M-m, puțin. Ș i ce-ți scrie tipul ă sta josnic?
 — Nu-i deloc josnic. E pur ș i simplu un om nenorocit ș i să rac. Stai
jos, Ostap. De ce te-ai sculat ı̂n picioare? Ză u, nu-l iubesc deloc. Mă
roagă să vin la el.
— Unde, unde să vii? țipă Ostap. Unde e acum?
— Nu, nu-ți spun. Eș ti gelos. Ai i ı̂n stare să -l ș i omori.
— Se poate, Zosia, să spui una ca asta? fă cu prudent comandorul.
Sunt numai curios să a lu cum se descurcă oamenii.
— O, e foarte departe! Scrie că a gă sit o slujbă foarte convenabilă ,
că pe aici avea leafă mică . Lucrează acum la construcția Magistralei
Ferate de Ră să rit.
— In ce loc?
— Pe cuvâ ntul meu că un om atâ t de curios n-am mai vă zut! Nu se
poate să ii asemenea lui Othello!
— Ză u, Zosia, mă faci să rid. Semă n eu oare cu maurul acela bă trâ n
ș i prost? Pur ș i simplu, aș vrea ș i eu să ș tiu ı̂n ce punct de cale ferată ı̂și
fac unii oameni drum ı̂n viață.
— Dacă vrei, ı̂ți spun. Lucrează ca normator ı̂n Oră ș elul de Montaj
al Ș inelor din Nord, ră spunse blajina fată . Dar ı̂i zice numai oră ș el: ı̂n
realitate, e un tren. Alexandr Ivanovici mi-a descris foarte interesant
toate astea. Trenul acesta aș ează ș inele. Mă ı̂nțelegi? Ș i apoi, ı̂naintează
pe ele. Iar dinspre sud vine ı̂naintâ nd, spre nord, alt oră ș el. La fel. In
curâ nd se vor ı̂ntâ lni. Ș i atunci va avea loc solemnitatea. Ș i gâ ndeș te-te
că toate astea, scrie el, se petrec ı̂n pustiu, printre că mile... Aș a-i că e
interesant?
— Teribil de interesant, exclamă marele maestru nemaigă sindu-ș i
loc printre coloane. Ș tii, Zosia, că trebuie să mergem. E tâ rziu. Ș i e frig.
Ș i, ı̂n general, hai să mergem!
O ajută pe Zosia să se ridice de pe trepte, coborâ ră ı̂n piață ș i aici se
opri nehotă râ t.
— Nu mă conduci acasă ? ı̂ntrebă alarmată fata.
— Ce anume? replică Ostap. A, acasă ? Da, dar vezi că ...
— Bine, i-o tă ie Zosia pe un ton sec. La revedere. Ș i să nu mai vii pe
la mine. M-ai auzit?
 Dar marele maestru nu mai auzea demult nimic. Abia câ nd ajunse
ı̂ntr-un su let la colțul urmă tor, se opri ș i murmură :
— Gingaș ă ș i fermecă toare!
Apoi se ı̂ntoarse ș i alergă ı̂napoi, după iubita lui. Alergă vreo două
minute pe sub copacii ı̂nvă luiți ı̂n ı̂ntunericul nopții, se opri iar, ı̂și
scoase chipiul de că pitan ș i se ı̂nvâ rti locului.
— Nu, asta nu-i Rio de Janeiro! zise el ı̂n cele din urmă .
Fă cu alți doi paș i, ș ovă i la al treilea, se opri iar, ı̂și puse chipiul pe
cap ș i, fă ră să se mai gâ ndească la nimic, se ı̂ndreptă gră bit spre han.
Chiar ı̂n aceeaș i noapte, "Antilopa" ieș i pe poarta hanului cu farurile
ei palide aprinse. Buimac de somn, Kozlevici abia putea ı̂nvâ rti volanul.
Balaganov dormea ı̂n maș ină unde ațipise ı̂ncă pe câ nd se fă ceau ı̂n
pripă pregă tirile de drum. Panikovski, pe fața că ruia se mai vedeau
urmele pudrei de la petrecere, se uita trist ı̂n jur, tremurâ nd de frigul
nopții.
— Carnavalul s-a sfâ rș it! strigă comandorul, câ nd "Antilopa" trecea
duduind pe sub un pod de cale ferată . Incep zilele grele de muncă .
Ș i ı̂n timpul acesta, ı̂n camera bă trâ nului autor de rebusuri, fata
gingaș ă ș i fermecă toare uda cu lacrimi amare buchetul de tranda iri
o iliți.

CAPITOLUL XXV TREI DRUMURI

"Antilopa" nu se simțea bine. Se oprea chiar la urcuș urile uș oare ș i
luneca apatică ı̂napoi. In motor se auzeau zgomote stră ine ș i un horcă it
de parcă sub capota galbenă a automobilului ar i fost cineva strâ ns de
gâ t. Maș ina era supraı̂ncă rcată . In afară de echipaj, ducea rezerve mari
de carburanți. In bidoanele ș i sticlele care umpleau cel mai mic locș or,
gâ lgâ ia benzina. Kozlevici clă tina din cap, apă sa cu furie pe accelerator
ș i se uita melancolic la Ostap.
— Adam, spunea comandorul, dumneata eș ti tată l nostru, noi
suntem copiii dumitale. Direcția spre ră să rit! Avem un minunat
instrument de navigație: busola-breloc. Nu greș i drumul.
"Antilopa" mergea de trei zile, dar ı̂n afară de Ostap nimeni nu ș tia
exact ținta inală a noii că lă torii. Panikovski se uita necă jit la câ mpiile
cu porumb ș i bombă nea fricos:
— De ce suntem iar pe drum? Ce rost au toate astea? Era aș a de
bine la Cernomorsk!
Ș i, amintindu-ș i de femeia la care ı̂i ră mă sese inima, ofta din greu.
In afară de aceasta, ı̂i era foame ș i mâ ncare nu aveau: banii se
terminaseră .
— Inainte! ră spunse Ostap. Nu te mai vă ita, bă trâ ne. Te aș teaptă
niș te maxilare de aur, o vă duvioară dolofană ș i un bazin ı̂ntreg de che ir.
Lui Balaganov ı̂i voi cumpă ra un costumaș de marinar ș i ı̂l voi ı̂nscrie la
ș coala primară , să ı̂nvețe să citească ș i să scrie, ceea ce-i absolut
necesar la vâ rsta lui. Iar Kozlevici, credinciosul nostru Adam, va primi o
maș ină nouă . Ce maș ină vrei, Adam Kazimirovici? Un Studebacker? Un
Lincoln? Un Royce? O Hispano-Suiza?
— O Isotta-Fraschini, ră spunse Kozlevici, roș indu-se la față.
— Bine. O vei că pă ta. Ea se va numi "Antilopa a II-a" sau "Fiica
Antilopei", după cum vei dori. Iar acum, nu trebuie să ne pierdem
curajul. De alimente o să am eu grijă . E adevă rat că valijoara mea a ars,
dar ı̂mi ră mâ n ideile, care nu ard. Dacă ne va merge ră u de tot, ne vom
opri ı̂n vreun oră ș el fericit ș i vom organiza acolo o luptă de tauri, ca la
Sevilla. Panikovski va i pica-dor. Acest lucru va stâ rni un interes
nesă nă tos ı̂n râ ndurile publicului ș i, prin urmare, ne va aduce ı̂ncasă ri
uriaș e.
Maș ina ı̂nainta pe o ș osea lată cu urme de pinteni de tractoare.
Deodată , ș oferul frâ nă .
— Incotro o luă m? ı̂ntrebă el. Aici se deschid trei drumuri.
Pasagerii coborâ ră din maș ină ș i fă cură câ țiva paș i ca să -ș i
dezmorțească picioarele slă bite. La ră spâ ntie, se a la un stâ lp de piatră
aplecat ı̂ntr-o parte pe care ș edea o cioară grasă . Soarele turtit apunea
ı̂n spatele porumbului pletos. Umbra ı̂ngustă a lui Balaganov se pierdea
ı̂n zare. Pă mâ ntul ı̂ncepuse să se acopere de culori ı̂ntunecate ș i o stea,
neră bdă toare, vestea din timp venirea nopții.
Trei drumuri se desfă ș urau ı̂n fața echipajului "Antilopei": unul
asfaltat, unul pietruit, ș i unul de țară . Asfaltul mai era ı̂ncă galben de
razele soarelui, câ nd deasupra ș oselei pietruite se ı̂nă lța un abur
albă strui, iar drumul de țară se ı̂ntunecase de tot ș i se pierdea ı̂n câ mp,
nu departe, după stâ lp. Ostap strigă la cioară , care se sperie grozav dar
nu-ș i luă zborul, se plimbă cam ı̂ngâ ndurat la ră spâ ntie, ș i spuse:
— Declar deschisă conferința vitejilor din poveste! Sunt prezenți:
Ilia Muromeț — Ostap Bender; Dobrı̂nea Nikitici —Balaganov ș i Alioș a
Popovici — Mihail Panikovski pe care-l respectă m cu toții.
Pro itâ nd de haltă , Kozlevici se bă gase ı̂n patru labe sub "Antilopă ",
cu o cheie franceză ı̂n mâ nă , ș i de aceea nu fu trecut printre viteji.
— Dragă Dobrı̂nea, ı̂ncepu Ostap, aș ează -te, te rog, ı̂n dreapta!
Musiu Popovici, ocupă -ți locul ı̂n stâ nga! Puneți-vă palmele streaș ină la
ochi ș i uitați-vă ı̂nainte.
— Ce-s glumele astea? se revoltă Alioș a Popovici. Mi-e foame. Hai
să mergem mai repede undeva!
— Ruș ine, Alioș enka, zise Ostap, aș ează -te aici, cum se cuvine unui
viteaz din timpurile stră vechi, ș i chibzuieș te. Uită -te cum se poartă
Dobrı̂nea. Dacă l-ai lua de model, ai putea să scrii o bâ lină . Aș adar, viteji
din poveste, pe ce drum o apucă m? Pe care din ele zac aruncați banii de
care avem nevoie pentru cheltuielile curente? Ș tiu, Kozlevici ar porni-o
pe drumul asfaltat: ș oferilor le plac drumurile bune. Dar Adam e un om
cinstit ș i se descurcă prost ı̂n viață. Vitejii nu au nevoie de asfalt. El
duce, probabil, spre un gigant producă tor de grâ ne. Ne vom pierde
acolo ı̂n zgomotul maș inilor. Ne va strivi vreun caterpilar sau vreo
combină . Să mori că lcat de combină e un lucru plicticos. Nu, vitejilor, n-
o vom lua pe ș oseaua asfaltată . Să trecem acum la cea pietruită . Desigur
că Kozlevici n-ar refuza-o nici pe aceasta. Dar, credeți-l pe Ilia Muromeț:
nici ș oseaua pietruită nu ne convine. N-au decâ t să ne acuze alții că
suntem ı̂napoiați, dar noi nu vom merge nici pe acest drum. Presimt că
ne vom ı̂ntâ lni pe el cu colhoznici lipsiți de tact ș i cu alți cetă țeni model.
In afară de aceasta, lor nu le arde de noi. Pe terenurile lor colectivizate
umblă acum numeroase brigă zi literare ș i muzicale care strâ ng material
pentru poeme agronomice ș i cantate despre zarzavat. Ne ră mâ ne deci
drumul de țară , cetă țeni viteji din poveste! Iată -l —stră vechiul drum
din basme, pe care va porni "Antilopa". Aici se simte duhul rusesc! Aici
miroase a Rusia! Aici mai zboară ı̂ncă pasă rea mă iastră ș i aici, unor
oameni cu meseria noastră , poate să le pice câ te o pană de aur. Aici mai
ș ade ı̂ncă pe cuferele sale chiaburul Kaș cei, care se socotea nemuritor ș i
care acum s-a convins cu groază că i se apropie sfâ rș itul. Or nouă , viteji,
de la unul ca el mai poate să ne pice ceva, mai ales dacă vom apă rea ı̂n
fața lui ı̂n chip de că lugă ri ră tă citori. Din punctul de vedere al tehnicii
rutiere, acest drum de basm este oribil, dar pentru noi nu există alt
drum. Adam! Pornim!
Kozlevici ı̂ndreptă trist maș ina pe drumul de țară , unde a ı̂nceput
imediat să descrie opturi, să se aplece pe o parte ș i să -i arunce pe
pasageri ı̂n sus. Membrii echipajului se țineau unul de altul, ı̂njurau
printre dinți ș i se ciocneau cu genunchii de bidoanele tari.
— Vreau să mă nâ nc! gemea Panikovski. Vreau o gâ scă ! De ce-am
plecat din Cernomorsk?
Maș ina gâ fâ ia, că utâ nd să se smulgă dintr-un hâ rtop adâ nc ca să
intre din nou ı̂n alt hâ rtop.
— Ț in-te bine, Adam! strigă Bender. Rezistă cu orice preț! Să ne
ducă numai "Antilopa" pâ nă la calea ferată de ră să rit ș i-o vom ră splă ti
cu cauciucuri de aur cu spade ș i panglici!
Kozlevici nu-l asculta. Din pricina hopurilor ı̂ngrozitoare, volanul ı̂i
scă pa din mâ ini.
Panikovski continua să sufere.
— Bender, horcă i el deodată , doar ș tii câ t de mult te respect, dar
dumneata nu pricepi nimic. Dumneata nu ș tii ce ı̂nseamnă o gâ scă . Ah,
câ t ı̂mi place pasă rea asta! E o pasă re minunată , grasă , pe cuvâ nt de
onoare. O gâ scă ! Bender! Of, o aripioară ! Gâ tul ei! Pulpa! Ș tii, Bender,
cum prind eu gâ sca? O omor ca un toreador, dintr-o singură lovitură . E
o adevă rată operă să vezi cum vâ nez eu gâ sca! Carmen!...
— Ș tim! ră spunse comandorul. Am vă zut la Arbatov. A doua oară
nu te sfă tuiesc s-o mai faci.
Panikovski tă cu, dar după un minut, câ nd la o nouă hurducă tură fu
aruncat peste Bender, se auzi din nou ș oapta lui de om cuprins de
friguri:
— Bender! S-o vezi! Se plimbă pe drum. Se plimbă , iar eu stau ș i mă
prefac că nu mă interesează . Ea se apropie. Acuș i o să ı̂nceapă să sâ sâ ie.
Aceste pă să ri cred că sunt mai tari decâ t toată lumea ș i asta-i partea lor
slabă . Bender! Asta-i partea lor slabă !...
Acum, violatorul convenției aproape că nu mai vorbea, ci câ nta:
— Ea vine spre mine ș i sâ sâ ie ca un patefon. Dar eu nu sunt un
fricos, Bender. Altul, ı̂n locul meu, ar fugi, eu ı̂nsă stau pe loc ș i o aș tept.
Iat-o că se apropie ș i ı̂ntinde gâ tul, gâ tul ei alb de gâ scă cu cioc galben.
Vrea să mă muș te. Bagă de seamă , Bender, superioritatea morală e de
partea mea. Nu o atac eu pe ea, ci ea pe mine. Ș i, iind ı̂n legitimă
apă rare, o ı̂nș f...
Dar Panikovski nu apucă să -ș i termine discursul. Se auzi un trosnet
ı̂ngrozitor ș i, ı̂ntr-o secundă , membrii echipajului .Antilopei" se
pomeniră ı̂n drum, ı̂n cele mai variate poziții. Picioarele lui Balaganov
ieș eau dintr-un ș anț . Pe burta marelui maestru trona un bidon cu
benzină . Panikovski gemea cu piciorul prins uș or sub un arc. Kozlevici
se ridică ı̂n picioare ș i fă cu câ țiva paș i, clă tinâ ndu-se.
"Antilopa" nu mai exista Pe drum ză cea un morman inform de
resturi: pistoane, perne, arcuri. Mă runtaiele de alamă luceau ı̂n lumina
lunii. Caroseria, care se desfă cuse, lunecase ı̂n ș anț ș i ză cea ală turi de
Balaganov, ce-ș i revenise tocmai ı̂n ire. Un lanț alunecase ı̂ntr-o groapă ,
ca un ș arpe. In liniș tea ce se aș ternuse, se auzi un ză ngă nit uș or ș i de pe
un dâ mb veni rostogolindu-se o roată , aruncată departe de explozie.
Roata descrise un cerc ș i ateriză ı̂ncet la picioarele lui Kozlevici.
Abia atunci ș oferul ı̂și dă du seama că totul s-a sfâ rș it. "Antilopa" ı̂și
ı̂ncheiase viața. Adam Kazimirovici se aș eză pe jos ș i-ș i cuprinse capul
ı̂n mâ ini. După câ teva minute, comandorul ı̂i puse mâ na pe umă r ș i-i
spuse cu glasul schimbat:
— Adam, trebuie să pornim.
Kozlevici se sculă ı̂n picioare, dar imediat se lă să iar jos.
— Trebuie s-o pornim, repetă Ostap. "Antilopa" a fost o maș ină
credincioasă , dar mai există ı̂n lume multe maș ini. In curâ nd vei putea
s-o alegi pe care-o vei vrea. Trebuie să mergem, să ne gră bim. Trebuie
să dormim undeva peste noapte, să ne procură m bani pentru bilete.
Avem un drum lung de fă cut. Să mergem, să mergem, Kozlevici! Viața e
minunată , ı̂n ciuda tuturor lipsurilor. Unde e Panikovski? Unde e acest
hoț de gâ ș te? Ș ura! Sprijină -l pe Adam!
Kozlevici fu ridicat de subsuori. Se simțea ca un cavalerist din
neglijența că ruia se pră pă dise un cal. I se pă rea, acum, că toți pietonii
vor râ de de el.
Cu dispariția "Antilopei", viața deveni dintr-o dată mai grea. Fură
nevoiți să -ș i petreacă noaptea ı̂n câ mp.
Ostap, furios, adormi imediat, Balaganov ș i Kozlevici adormiră ș i ei,
numai Panikovski ră mase toată noaptea treaz lâ ngă foc ș i tremură .
Membrii echipajului se sculară ı̂n zori, dar nu izbutiră să ajungă ı̂n
satul cel mai apropiat decâ t abia pe la ora patru după -amiază . In tot
timpul dramului, Panikovski se tâ râ ise ı̂n urma coloanei. Ș chiopă ta. De
foame, ochii ı̂i sclipeau ca la pisică ș i se tâ nguia fă ră ı̂ncetare ı̂mpotriva
soartei ș i a comandorului.
Ajunș i ı̂n sat, Ostap porunci restului echipajului să -l aș tepte pe
Ulița nr. 3 ș i să nu se miș te de acolo, iar el se duse ı̂n Ulița nr. l, la
Sovietul să tesc. Se ı̂ntoarse de acolo destul de repede.
— Totul s-a aranjat, spuse el cu o voce mai veselă . Acuș i vom i
ı̂ncartiruiți ș i ni se va da de mâ ncare. După masă ne vom culca ı̂n fâ n.
Ț ineți minte: lapte ș i in? Iar seara o să dă m un spectacol. L-am ș i
vâ ndut pe cincisprezece ruble. Banii i-am ı̂ncasat. Ș ura! Dumneata va
trebui să declami ceva din că rticica pe care ți-am dă ruit-o, eu am să fac
scamatorii atee cu că rți de joc, iar Panikovski... Unde-i Panikovski? Unde
s-a ascuns?
— A fost chiar acum aici, zise Kozlevici.
Dar ı̂n clipa aceea, de după gardul lâ ngă care stă teau membrii
echipajului, se auzi un gâ gâ it de gâ scă ș i țipetele ascuțite ale unei femei.
Niș te pene albe zburară prin vă zduh ș i Panikovski se nă pusti ı̂n uliță. Se
vede că mâ na ı̂l tră dase pe toreador ș i, ı̂n legitima lui apă rare, ı̂i dă duse
pă să rii o lovitură greș ită . In urma toreadorului nostru fugea stă pâ na
gâ ș tii, amenințându-l cu un retevei.
— O stâ rpitură , o netrebnică ! țipa Panikovski, fugind spre
marginea satului.
 — Ce porcă rie! exclamă Ostap, fă ră să -ș i ascundă mâ nia. Tică losul
ă sta ne-a stricat tot spectacolul. Să fugim pâ nă nu ni se iau ı̂napoi cele
cincisprezece rable.
Intre timp, țăranca furioasă ı̂l ajunse pe Panikovski ș i, cu toată
furia, ı̂l croi cu reteveiul pe spinare. Violatorul de convenții că zu jos, dar
repede se ridică ș i o luă la să nă toasa cu o iuțeală neobiș nuită . Femeia,
după ce-ș i vă rsă nă duful, se ı̂ntoarse bucuroasă ı̂napoi. Trecâ nd pe
lâ ngă ceilalți membri ai echipajului, ı̂i amenință ș i pe ei cu reteveiul.
— Acum cariera noastră artistică s-a terminat, spuse Ostap, ieș ind
ı̂n pas alergă tor din sat. Masa, odihna, toate s-au dus dracului.
Dă dură peste Panikovski abia după vreo trei kilometri. Ză cea ı̂n
ș anțul de lâ ngă drum ș i se tâ nguia cu glas tare. De oboseală , frică ș i
durere, pă lise ș i ı̂i dispă ruseră de pe față numeroasele pete de roș eață
bă trâ nească . Ară ta atâ t de lamentabil, ı̂ncâ t comandorul amâ nă
pedeapsa pe care avusese de gâ nd să i-o aplice.
— L-au atins pe Alioș a Popovici pe spinarea-i voinicească ! spuse
Ostap, trecâ nd pe lâ ngă el.
Cu toții se uitară la Panikovski cu dezgust. Ș i el ı̂ncepu iar să se
tâ rască ı̂n coada coloanei, gemâ nd ș i bombă nind:
— Aș teptați-mă , nu vă gră biți. Sunt bă trâ n, sunt bolnav, mi-e ră u!...
Gâ sca! Ce pulpă ! Ce gâ t! Stâ rpituri, netrebnici ce sunteți!...
Dar ceilalți membri ai echipajului se obiș nuiseră atâ t de mult cu
tâ nguielile bă trâ nului, ı̂ncâ t nu-i mai dă deau nici o atenție. Foamea ı̂i
gră bea. Niciodată pâ nă atunci nu se a laseră ı̂ntr-o stare atâ t de
mizerabilă . Drumul nu mai avea sfâ rș it, iar Panikovski ră mâ nea tot mai
mult ı̂n urmă . Camarazii să i ajunseră ı̂ntr-o vale ı̂ngustă , galbenă ș i el
mai era ı̂ncă pe creasta dealului, pro ilâ ndu-se pe cerul verzui al
amurgului.
— Bă trâ nul a devenit insuportabil, spuse Bender, care nu mai putea
de foame. Va trebui să -l concediem. Du-te, Ș ura, ș i adu-l aici pe
prefă cutul ă la!
Balaganov plecă nemulțumit să execute ordinul. In timp ce urca
gră bit dealul, silueta lui Panikovski dispă ru.
 — S-a ı̂ntâ mplat ceva, zise Kozlevici după oarecare vreme, uitâ ndu-
se la coama dealului de pe care Balaganov fă cea semne cu brațele, ca un
semafor.
Ș oferul ș i comandorul urcară la râ ndul lor dealul.
Violatorul de convenții ză cea ı̂n mijlocul drumului, nemiș cat ca o
pă puș ă. Panglica roză a cravatei ı̂i stă tea pieziș pe piept. Un braț ı̂i era
ră sucit sub spate. Ochii-i priveau obraznici spre cer. Panikovski murise.
— Paralizie a inimii, zise Ostap, ca să spună ceva. Se poate constata
ș i fă ră stetoscop. Bietul bă trâ n!
Ș i ı̂ntoarse capul. Balaganov, dimpotrivă , nu-ș i putea lua ochii de la
mort. Deodată , se schimonosi la față ș i rosti cu greutate:
— Ș i eu, care l-am bă tut din cauza greută ților. Ș i m-am mai luat la
harță cu el ș i ı̂nainte.
Kozlevici ı̂și aminti de ră posata "Antilopă ", se uită cu groază la
Panikovski ș i ı̂ncepu să ı̂ngâ ne o rugă ciune latinească .
— Lasă -te de astea, Adam! spuse marele maestru. Ș tiu tot ce ai de
gâ nd să spui. După psalmi vei zice: "Domnul a dat, Domnul a luat", apoi:
"Cu toții suntem iii Domnului", pe urmă altceva, tot atâ t de lipsit de
sens, ca, de pildă : " Acum lui ı̂i e mai bine decâ t nouă ". Dar toate astea
nu servesc la nimic, Adam Kazimirovici. Avem o datorie simplă : să -l
ı̂ngropă m.
Se fă cuse ı̂ntuneric de-a binelea, câ nd violatorul de convenții fu
coborâ t ı̂n lă caș ul să u de veci.
Era un mormâ nt natural, să pat de ploi la temelia unei lespezi de
piatră , aș ezată perpendicular pe pă mâ nt. Această lespede se a la
pesemne de mult la marginea drumului. Poate că o dată ș i o dată
purtase inscripția: "Domeniul moș ierului Ghiorghi Afanasievici Volk-
Lisițki, maior ı̂n retragere", sau poate fusese doar un ı̂nsemn de hat de
pe vremea lui Potemkin. De altfel, asta nu avea nici o importanță.
Panikovski fu bă gat ı̂n groapă , apoi cu niș te bețe adâ nciră groapa ș i-l
acoperiră cu pă mâ nt, pe urmă se proptiră cu umerii ı̂n lespedea
ș ubrezită de vreme ș i o ı̂mpinseră deasupra.
Acum mormâ ntul era gata. La lumina unor chibrituri, marele
maestru scrise cu o bucată de că ră midă , pe lespede, epitaful:
 Aici zace:
MIHAIL SAMUELEVICI PANIKOVSKI,
OM FĂRĂ BULETIN DE IDENTITATE
Ostap ı̂și scoase apoi chipiul de că pitan ș i cuvâ ntă astfel:
— Am fost adesea nedrept cu ră posatul. Dar a fost oare ră posatul
un om moral? Nu, n-a fost un om moral. Era un fost orb, un impostor ș i
un hoț de gâ ș te. Ș i-a folosit toate forțele ca să tră iască pe spinarea
societă ții. Dar societatea nu voia ca el să tră iască pe spinarea ei. Mihail
Samuelevici n-a putut ı̂ndura această contradicție ı̂n concepții, iindcă
era iute din ire. Ș i de aceea a murit. Asta-i tot!
Kozlevici ș i Balaganov ră maseră nemulțumiți de discursul funebru
al lui Ostap. Socoteau că ar i fost mai nimerit ca marele maestru să i
vorbit despre binefacerile aduse de ră posat societă ții, despre ajutorul
pe care l-a dat să racilor, despre su letul lui simțitor, despre dragostea
lui pentru copii, precum ș i despre tot ce se atribuie orică rui defunct.
Balaganov se apropie chiar de mormâ nt ca să spună el ı̂nsuș i toate
astea, dar comandorul ı̂și pusese chipiul ș i se ı̂ndepă rtă cu paș i repezi.
Câ nd resturile armatei de pe "Antilopa", după ce stră bă tură valea,
trecură pe alt deal, ı̂n fața lor apă ru o mică gară de cale ferată .
— Iată ș i civilizația, zise Ostap. Poate că aici s-o gă si un bufet, ceva
de mâ ncare. O să dormim pe bă nci ș i dimineață vom pomi spre ră să rit.
Ce pă rere aveți?
Ș oferul ș i mecanicul de bord tă ceau.
— De ce tă ceți ca niș te miri?
— Ș tii, Bender, spuse ı̂n sfâ rș it Balaganov. Eu nu merg mai departe.
Să nu te superi, te rog, dar nu mai cred ı̂n reuș ită . Nici nu ș tiu unde
mergem. O să pierim cu toții. Nu. Eu ră mâ n.
— Ș i eu am vrut să -ți spun acelaș i lucru, ı̂l susținu Kozlevici.
— Cum vreți, ră spunse Ostap pe un ton deodată rece.
In gară nu exista nici un bufet. Ardea o lampă cu gaz. In sala de
aș teptare moțăiau, pe niș te saci, două femei de la țară . Tot personalul
gă rii umbla pe peronul de scâ nduri, scrutâ nd cu neliniș te, dincolo de
semafor, ı̂ntunericul premergă tor zorilor.
— Ce tren trebuie să vină ? ı̂ntrebă Ostap.
 — Un tren special, ră spunse nervos ș eful gă rii, ı̂ndreptâ ndu-ș i
chipiul roș u cu galoane de argint. A fost oprit două minute. Halta nu mi-
a dat linie liberă .
Se auzi un vuiet, stanele ı̂ncepură să tremure, apă rură niș te
ochiș ori de lup ș i un tren scurt ș i scâ nteind de lumini intră ı̂n plină
viteză ı̂n gara. Ferestrele late ale vagoanelor de clasa I, se opriră chiar
sub ochii echipajului "Antilopei", după ce ı̂i fură trecute pe sub nas
buchetele de lori ș i sticlele de vin din vagonul restaurant; ı̂nsoțitorii cu
felinare ı̂n mâ nă să riră jos din mers ș i peronul se umplu deodată de
vorbă rie veselă , ı̂n ruseș te ș i ı̂n limbi stră ine. De-a lungul vagoanelor
atâ rnau ghirlande de brad ș i lozinci: "Cinste eroilor constructori ai
Magistralei Ferate de Ră să rit!"
Trenul special cu oaspeți mergea la inaugurarea noii că i ferate.
Marele maestru dispă ru. După o jumă tate de minut apă ru din nou
ș i spuse ı̂n ș oaptă :
— Plec! Cum plec, nu ș tiu. Nu ș tiu, dar plec! Vreți să veniți cu mine?
Vă ı̂ntreb pentru ultima oară .
— Nu, spuse Balaganov.
— Nu plec, zise Kozlevici. Nu mai pot.
— Ș i ce-o să faceți?
— Pă i ce să fac? ră spunse Ș ura. Mă fac iar copil al locotenentului
Schmidt ș i gata.
— Mă gâ ndesc să montez la loc "Antilopa", rosti pe un ton care ı̂ți
rupea inima Adam Kazimirovici. Mă duc să vă d dacă nu pot s-o repar.
Ostap mai vru să spună ceva, dar un ș uierat prelung ı̂i ı̂nchise gura.
Il trase la pieptul să u pe Balaganov ș i-l mâ ngâ ie pe spate, se să rută cu
Kozlevici, le fă cu un semn cu mâ na ș i alergă spre trenul ale că rui
vagoane se ș i repeziseră unul ı̂ntr-altul de ı̂ndată ce locomotiva se urni.
Dar nu ajunse la tren: se ı̂ntoarse ı̂napoi, bă gă ı̂n mâ na lui Kozlevici cele
cincisprezece ruble că pă tate pentru spectacolul vâ ndut ș i să ri pe scara
ultimului vagon.
Câ nd se uită ı̂ndă ră t vă zu ı̂n pâ cla viorie două siluete mici care
urcau terasamentul. Balaganov se ı̂ntorcea ı̂n tabă ra neliniș tită a
copiilor locotenentului Schmidt. Kozlevici se ı̂ndrepta cu paș i ı̂nceți
spre ră mă ș ițele "Antilopei".
Partea a treia PERSOANĂ PARTICULARĂ

CAPITOLUL XXVI PASAGER ÎN TRENUL SPECIAL

La rampa asfaltată a gă rii Reazan din Moscova stă tea un tren
special care nu avea decâ t ș ase vagoane. Vagonul de bagaje, contrar
obiceiului, nu cuprindea bagaje, ci rezerve de alimente pă strate la
gheață. In afară de aceasta, trenul avea un vagon-restaurant, din care
scotea capul un bucă tar ı̂mbră cat ı̂n alb, ș i un vagon-salon ministerial.
Celelalte trei vagoane erau de că lă tori ș i pe canapelele lor acoperite cu
huse din pâ nză dungată urma să se instaleze o delegație de muncitori
fruntaș i, precum ș i o serie de corespondenți stră ini ș i sovietici.
Trenul se pregă tea să plece spre Magistrala de Ră să rit, unde
trebuia să ajungă la solemnitatea inaugură rii liniei.
Că lă toria avea să ie lungă . Udarnicii, muncitorii fruntaș i, se urcau
ı̂n vagoane cu coș uri de voiaj ı̂nchise cu lacă te mici, negre, ce se legă nau
pe vergele de ier. Ziariș tii sovietici alergau pe peron, bă lă bă nind ı̂n
mâ ini cufă raș e din placaj lă cuit.
Stră inii se țineau după hamalii care le transportau valizele groase
de piele, cuferele ș i cutiile de carton cu etichetele divers colorate ale
birourilor de turism ș i companiilor de navigație.
Că lă torii ı̂și procuraseră broș urică Magistrala Ferată de Răsărit, pe
a că rei copertă se vedea o că milă care miroase o ș ină . Broș urică se
vindea pe peron la un că rucior pentru bagaje. Autorul ei, ziaristul
Palamidov, trecuse deja de câ teva ori prin fața că ruciorului, uitâ ndu-se
cu ochi scormonitori la cumpă ră tori. El era considerat un cunoscă tor al
noii că i ferate ș i pleca ı̂ntr-acolo pentru a treia oară .
Se apropia momentul plecă rii, dar scena de despă rțire nu amintea
deloc plecarea unui tren obiș nuit de pasageri. Pe peron nu se a lau
bă trâ ne, nimeni nu scotea pe fereastră vreun prunc ca să -l pună să mai
arunce o ultimă privire bunicului să u. Bineı̂nțeles că nu exista nici
bunicul ı̂n ai că rui ochi ș terș i se re lectă , de obicei, ı̂n gară , teama de
curenții din tren. Ș i, ireș te, nici nu se să ruta nimeni. Delegația de
muncitori fruntaș i era condusă la gară de un grup de activiș ti sindicali,
care ı̂ncă nu apucaseră să prelucreze cu sindicaliș tii problema
să ruturilor de despă rțire. Corespondenții din Moscova erau conduș i de
funcționari din redacție, obiș nuiți ı̂n asemenea cazuri să se mă rginească
la strâ ngeri de mâ nă . Pe de altă parte, corespondenții stră ini, ı̂n numă r
de vreo treizeci, mergeau la inaugurarea că ii ferate ı̂n garnitură
completă , cu neveste ș i patefoane, aș a că nu avea cine să -i conducă .
Aș a cum cerea momentul, participanții la expediție vorbeau mai
tare ca de obicei, scoteau mereu fă ră nici un rost carnetele ș i
admonestau pe cei veniți să -i conducă , reproș ându-le că nu pleacă
ı̂mpreună cu ei ı̂ntr-o că lă torie atâ t de interesantă . Cel mai zgomotos
era ziaristul Lavuazian, care avea un su let tâ nă r, deș i ı̂n pletele lui
chelia lumina ca luna ı̂n junglă .
— Mi-e greață să mă uit la voi! striga el celor veniți să -l conducă .
Parcă sunteți voi ı̂n stare să ı̂nțelegeți ce ı̂nseamnă Magistrala de
Ră să rit?!
Dacă mâ inile ı̂n lă că ratului Lavuazian n-ar i fost ocupate cu o
maș ină de scris mare, vâ râ tă ı̂ntr-o husă de muș ama ca de birjă , poate
că ar i ș i bă tut pe vreunul din prietenii lui, atâ t era de aprins ș i de
ı̂ndră gostit de ale gazetă riei. Voia să trimită de pe acum redacției sale o
telegramă fulger, dar nu avea despre ce să scrie.
Uhudș anski, redactorul unui organ sindical, care sosise primul la
gară , se plimba de-a lungul trenului, ținâ nd ı̂n mâ nă volumul Ținutul
Turkestanului, descriere geogra ică completă a patriei noastre, carte de
căpătâi și de drum pentru oamenii ruși de Semionov-Tian-Ș anski,
publicată ı̂n 1903. Se oprea lâ ngă grupurile celor care plecau ș i ale celor
veniți să -i conducă ș i, cu o notă satirică ı̂n glas, spunea:
— Plecați? Hm, da!
Sau:
— Ră mâ neți? Hm, da!
Ș i aș a, din grup ı̂n grup, ajunse ı̂n capul trenului, privi mult timp cu
capul dat pe spate locomotiva ș i, ı̂n cele din urmă , ı̂i spuse mecanicului:
— Munciți? Hm, da!
 Apoi ziaristul Uhudș anski se urcă ı̂n compartiment, deschise
ultimul numă r al organului sindical la care scria ș i se apucă să citească
propriul să u articol cu titlul Să ie îmbunătățită activitatea comisiilor de
prăvălie ș i cu subtitlul Comisiile se reorganizează insu icient. Articolul
era o dare de seamă asupra unei ș edințe ș i atitudinea autorului față de
evenimentul de care se ocupa ar i putut i de inită printr-o singură
propoziție: "Ș edință? Hm, da". Uhudș anski citi pâ nă la plecarea trenului.
Unul dintre cei veniți să -i conducă pe cei care plecau, un tip cu un
nas roz ca de pluș ș i tâ mple ca de catifea, rosti o profeție care ı̂i sperie
teribil pe toți.
— Cunosc eu că lă toriile astea, declară el, am umblat ș i eu prin
lume. Ș tiu perfect ce-o să se-ntâ mple. Sunteți aici vreo sută . Veți
că lă tori, cu totul, o lună ı̂ncheiată . Doi dintre voi vor ı̂ntâ rzia să se urce
ı̂n tren ș i vor ră mâ ne ı̂ntr-o gară mică , pierdută undeva, fă ră bani ș i fă ră
acte ș i vă vor ajunge din urmă abia după o să ptă mâ nă , lă mâ nzi ș i cu
hainele zdrențuite. Unuia o să i se fure cu siguranță geamantanul. Poate
lui Palamidov, poate lui Lavuazian, poate lui Navroțki. Ș i pă gubaș ul se
va vă ita tot drumul ș i va cerș ire la vecini pă mă tuful de ras. Pă mă tuful ı̂l
va restitui nespă lat, iar castronaș ul ı̂l va pierde. Bineı̂nțeles că un alt
că lă tor va muri ș i prietenii ră posatului, ı̂n loc să se ducă la inaugurarea
că ii ferate, vor i nevoiți să transporte ı̂ndă ră t la Moscova ră mă ș ițele
pă mâ nteș ti ale scumpului dispă rut. E foarte plicticos ș i nesuferit să
transporți niș te ră mă ș ițe pă mâ nteș ti. In afară de asta, pe drum o să
ı̂nceapă certuri, ı̂ncă ieră ri. Vă rog să mă credeți! Cineva, poate tot
Palamidov sau Uhudș anski, va comite o faptă antisocială . Voi vă veți
pierde nu ș tiu câ tă vreme judecâ ndu-l plictisiți, iar el se va apă ra cu
"oh" ș i "vai". Cunosc toate astea. Plecați acum cu pă lă rii ș i ș epci, ș i vă
veți ı̂ntoarce cu tichii brodate. Care va i mai prost, va cumpă ra
echipamentul ı̂ntreg al unui evreu din Buhara: că ciulă de catifea
garnisită cu blană de ș acal ș i o plapumă groasă , vă tuită , cusută ı̂n formă
de halat. Bineı̂nțeles că seara veți câ nta ı̂n vagon StenkaRazin ș i veți urla
ca proș tii: "Ș i-o aruncă peste bord, ı̂n valul care vine". Ba mai mult chiar,
pâ nă ș i stră inii vor câ nta: "In jos, pe maica Volgă , sur notre mere
Volga,per alma mater Volga".
 Lavuazian se ı̂nfurie ș i ridică maș ina de scris să lovească ı̂n proroc.
— Ne invidiezi! spuse el. N-o să câ ntă m.
— O să câ ntați, scumpii mei. E inevitabil. Cine să ș tie mai bine totul,
decâ t mine.
— N-o să câ ntă m.
— Ba o să câ ntați. Ș i dacă sunteți oameni cinstiți, o să -mi scrieți
imediat o carte poș tală con irmâ ndu-mi lucrul ă sta.
In momentul acela, se auzi un țipă t ı̂nă buș it. Reporterul fotograf
Menș ov, care se că țărase pe acoperiș ul vagonului de bagaje ca să
fotogra ieze scena plecă rii, că zu. Timp de câ teva secunde ză cu pe peron,
ținâ nd aparatul deasupra capului. Apoi se ridică , controlă preocupat
declanș atorul ș i se că țără iară ș i pe acoperiș .
— Ai că zut? ı̂ntrebă Uhudș anski, scoțând capul pe fereastră ș i
ținâ nd ziarul ı̂n mâ nă .
— Ce, asta-i că ză tură ? spuse pe un ton disprețuitor reporterul
fotogra ic. Să i vă zut dumneata cum am că zut de pe toboganul ı̂n
spirală din parcul de cultură ș i odihnă !
— Hm, de, fă cu reprezentantul organului sindical ș i dispă ru de la
fereastră .
Câ nd ajunse pe acoperiș , Menș ov se lă să ı̂ntr-un genunchi ș i ı̂și
vă zu de treabă mai departe, urmă rit, cu o expresie de vie satisfacție, de
că tre un scriitor norvegian, care ı̂și pusese lucrurile ı̂n compartiment ș i
ieș ise pe peron să se plimbe. Scriitorul avea un pă r blond, ca de copil, ș i
un nas mare. Norvegianul era atâ t de impresionat de eroismul
fotogra ic al lui Menș ov, ı̂ncâ t simți nevoia să -ș i ı̂mpă rtă ș ească cuiva
sentimentele. Se apropie cu paș i repezi de un bă trâ n muncitor fruntaș
de la Trehgorka, ı̂i ı̂n ipse ară tă torul ı̂n piept ș i exclamă cu o voce
pițigă iată :
— Dumneata!!
Apoi ară tă cu acelaș i deget spre pieptul să u ș i țipă cu aceeaș i voce
pițigă iată :
— Eu!!
Epuizâ ndu-ș i cu aceste două pronume tot bagajul de cuvinte
ruseș ti de care dispunea, scriitorul zâ mbi prietenos ș i dă du fuga spre
vagonul să u, deoarece se sunase pentru a doua oară . Bă trâ nul muncitor
fruntaș alergă ș i el la vagon. Menș ov coborı̂ pe peron. Oamenii ı̂ncepură
să dea din cap, fură arborate ultimele zâ mbete ș i un foiletonist, ı̂n
palton cu guler negru de catifea, trecu ı̂n viteză . Câ nd coada trenului se
a la la ultimul macaz, din restaurantul gă rii țâș niră deodată afară doi
frați corespondenți — Lev Rubaș kin ș i Ian Skameikin. Skameikin ținea
ı̂n dinți un ș nițel vienez. Să rind ca niș te că țeluș i, frații se repeziră de-a
lungul peronului, trecură pe terasamentul pă tat de pă cură ș i abia câ nd
se vă zură ı̂ntre traverse, ı̂și dă dură seama că nu vor mai putea prinde
trenul.
Ieș ind din Moscova plină de ș antiere, trenul ı̂și ı̂ncepu câ ntecul să u
asurzitor. Roțile-i duduiau, vagoanele hohoteau satanic trecâ nd peste
poduri ș i abia câ nd garnitura ajunse ı̂n pă durile unde-ș i fac moscoviții
vilegiatura, se mai potoli ș i mă ri viteza. Trenul avea de descris pe glob o
curbă considerabilă , urmâ nd să treacă prin câ teva zone climaterice, să
ajungă din centrul ră coros ı̂n pustiul ierbinte, să lase ı̂n urmă o
mulțime de oraș e mari ș i mici ș i să ia avans asupra orei Moscovei cu
patru ceasuri.
In seara primei zile, ı̂n vagonul corespondenților sovietici intrară
doi crainici ai lumii capitaliste: domnul Heinrich, reprezentantul unui
ziar austriac liber-cugetă tor ș i americanul Hiram Burman. Veniseră să
facă cunoș tință. Herr Heinrich era mic de statură . Mister Hiram purta o
pă lă rie moale cu borurile ı̂n sus. Amâ ndoi vorbeau destul de corect
ruseș te. Câ tva timp ră maseră cu toții tă cuți pe culoar, privindu-se cu
interes unii pe alții. Ca să ı̂nceapă convorbirea, deschiseră o discuție
despre Teatrul de Artă . Heinrich lă udă teatrul, dar mister Burman
spuse evaziv că ı̂n calitatea sa de sionist, ceea ce ı̂l interesează cel mai
mult ı̂n U.R.S.S. e problema evreiască .
— La noi această problemă nu mai există , spuse Palamidov.
— Cum poate să nu existe problema evreiască ? ı̂ntrebă mirat
Hiram.
— Iac-aș a. Nu-i. Nu există .
Mister Burman se tulbură . Toată viața scrisese ı̂n ziarul să u articole
despre problema evreiască ș i i-ar i fost greu să se despartă de această
problemă .
— Dar bine, ı̂n Rusia nu există evrei? ı̂ntrebă el circumspect.
— Există , ră spunse Palamidov.
— Prin urmare, există ș i problema.
— Nu. Evrei există , dar problema nu există .
Electricitatea care se acumulase pe culoarul vagonului fu oarecum
eliberată prin apariția lui Uhudș anski, care se ı̂ndrepta spre toaletă cu
un prosop ı̂n jurul gâ tului.
— Stați de vorbă ? ı̂ntrebă el, clă tinâ ndu-se din pricina vitezei cu
care mergea trenul. Hm, da!
Câ nd se ı̂ntoarse curat ș i ı̂nviorat, cu pică turi de apă pe la tâ mple,
gă si discuția extinsă pe tot culoarul. Ziariș tii sovietici ieș iseră cu toții
din compartimente; din vagonul vecin veniseră câ țiva muncitori
udarnici, mai sosiră ș i alți doi stră ini: un corespondent italian cu o
insignă fascistă , ı̂nfă țiș ând un mă nunchi de nuiele ș i o secure —
emblema lictorilor romani —, precum ș i un profesor orientalist
german, care mergea la solemnitate invitat de VOKS. Discuția ı̂mbră țiș a
subiecte foarte variate: de la construirea socialismului ı̂n U.R.S.S. pâ nă
la bă ș tile bă rbă teș ti, a că ror modă ı̂ncepuse ı̂n Occident. Ș i ı̂n toate
chestiunile, indiferent de natura lor, se iveau divergențe.
— Vă certați? Hm, da! spuse Uhudș anski, intrâ nd ı̂n
compartimentul să u.
In larma generală nu se puteau distinge decâ t strigă te ră zlețe.
— Dacă e aș a, spunea domnul Heinrich, apucâ ndu-l de bluză pe
muncitorul Suvorov de la uzina "Putilov", de ce de treisprezece ani nu
faceți decâ t să lecă riți? De ce nu organizați revoluția mondială despre
care vorbiți atâ ta? Inseamnă că nu sunteți ı̂n stare! Atunci nu mai
pă lă vră giți!
— Dar nici n-o să facem revoluție la voi! O s-o faceți singuri!
— Eu? Nu, eu nu fac revoluție.
— Ei bine, o să se facă fă ră dumneata ș i fă ră să te ı̂ntrebe nimeni.
Mister Hiram Burman stă tea rezemat de peretele că ptuș it cu piele
ș i se uita nepă să tor la cei ce discutau. Problema evreiască se pierduse
chiar de la ı̂nceputul discuției, iar alte teme nu stâ rneau nici un fel de
emoție ı̂n su letul lui. Din grupul ı̂n care profesorul german recunoș tea
superioritatea că să toriei sovietice față de că să toria religioasă , se
desprinse un foiletonist care scria versuri ș i semna cu pseudonimul
Gargantua. El se apropie de Hiram, care stă tea ı̂ngâ ndurat, ș i ı̂ncepu să -i
explice ceva cu aprindere. Hiram ı̂ncercă să -l asculte, dar constată
numaidecâ t că nu poate să priceapă nimic. Intre timp, Gargantua
ı̂ndrepta ı̂n iecare clipă altceva la ținuta vestimentară a lui Hiram, ba ı̂i
lega mai strâ ns cravata, ba ı̂i dă dea jos o scamă de pe haină , ba ı̂i ı̂ncheia
ș i iar ı̂i descheia un nasture. Vorbea destul de tare ș i s-ar i zis că
rosteș te cuvintele clar. Dar pronunția lui avea un defect insesizabil care
ı̂i transforma vorbele ı̂ntr-un fel de rumeguș . Nenorocirea mai era
agravată ș i de faptul că lui Gargantua ı̂i plă cea să vorbească ș i să ceară ,
după iecare frază , interlocutorului să u, să -l aprobe.
— Aș a e? ı̂ntreba el ı̂nvâ rtind capul, ca ș i cum ar i vrut să -ș i bage
nasul destul de mare ı̂n nutreț . E corect?
Numai aceste vorbe se puteau ı̂nțelege din discursul lui Gargantua.
Tot restul se contopea ı̂ntr-un fel de gâ ngurit de o inepuizabilă elocință.
Din politețe, mister Burman aproba totul, dar după câ tva timp o ș terse.
In general, de altfel, toată lumea era mereu de acord cu Gargantua ș i el
se considera a i un om capabil să convingă pe oricine, de orice.
— Vezi, ı̂i spuse el lui Palamidov, dumneata nu ș tii să vorbeș ti cu
oamenii. Pe câ nd eu l-am convins. Chiar acum i-am demonstrat, ș i el s-a
raliat la pă rerea mea, că la noi nu există nici o problemă evreiască . Aș a
e? E corect?
Palamidov nu pricepu nimic, dar ı̂l aprobă din cap ș i ı̂ncepu să
asculte convorbirea dintre orientalistul german ș i ı̂nsoțitorul vagonului.
Insoțitorul ardea de mult de dorința de a intra ș i el ı̂n vorbă cu cineva,
dar abia acum gă sise o persoană liberă care să -l asculte. După ce se
interesă ı̂n prealabil de ocupația, precum ș i de numele ș i prenumele
interlocutorului să u, ı̂nsoțitorul lă să mă tura deoparte ș i ı̂ncepu cu un
glas tă ră gă nat:
— Poate n-ați auzit, domnule profesor, dar să ș tiți că ı̂n Asia
centrală există un animal care se cheamă că milă . El are ı̂n spinare două
ridică turi. Ș i am avut un feroviar cunoscut, desigur, ați auzit de el,
tovară ș ul Doljnostiuk, magazioner la bagaje, care s-a urcat o dată pe o
că milă de asta, ı̂ntre cocoaș ele ei, ș i s-a apucat să -i tragă cu biciuș ca.
Că mila era rea ș i a ı̂nceput să -l strâ ngă ı̂ntre cocoaș e, mai-mai să -l
strivească . Noroc că Doljnostiuk a reuș it să sară jos, la timp. Era un
lă că u curajos, ați auzit, desigur, de el. Dar câ nd s-a dat jos, ce să vezi?
Că mila l-a scuipat pe toată tunica, o tunică pe care abia o scosese de la
spă lă torie...
Discuția nocturnă se apropia de sfâ rș it. Ciocnirea dintre cele două
lumi se ispră vise cu bine. Prin nu se ș tie ce minune, nu se iscase nici o
ceartă . Coexistența ı̂ntre cele două sisteme — capitalist ș i socialist — ı̂n
trenul special trebuia să dureze, vrâ nd, nevrâ nd, circa o lună . Domnul
Heinrich, duș manul revoluției mondiale, povesti o anecdotă veche, din
cele care se spun de obicei ı̂n tren, după care se duseră cu toții la
vagonul-restaurant să cineze, trecâ nd dintr-un vagon ı̂n altul pe plă cile
tremură toare de ier de deasupra tampoanelor ș i ı̂nchizâ nd ochii din
cauza curentului. In vagonul-restaurant lumea din tren se ı̂mpră ș tie,
aș ezâ ndu-se la mese. Tot aici avu loc prima luare de contact ı̂ntre stră ini
ș i autohtoni. Stră ină tatea, reprezentată prin corespondenții celor mai
mari ziare ș i agenții de ș tiri din lume, atacă demn rachiul ș i se uita cu o
politețe glacială la udarnicii cu cizme ı̂n picioare ș i la ziariș tii sovietici
care veniseră ca acasă , ı̂n papuci ș i numai cu butoni la gâ t ı̂n loc de
cravată .
In vagonul-restaurant ș edeau ı̂mpreună oameni de toate națiile: ș i
mister Burman, provincial din New York, ș i o fată canadiană care sosise
de peste ocean numai cu o oră ı̂nainte de plecarea trenului special ș i de
aceea mai ı̂nvâ rtea ı̂ncă , ı̂nnebunită , capul deasupra chiftelei ce-i fusese
servită ı̂ntr-o tă viță de metal, ș i un diplomat japonez ș i ı̂ncă un alt
japonez, mai tâ nă r, ș i domnul Heinrich, ai că rui ochi că prui zâ mbeau, nu
se ș tie de ce, ș i un tâ nă r diplomat englez, cu o talie subțire de jucă tor de
tenis, ș i orientalistul german care ascultase foarte ră bdă tor povestea
ı̂nsoțitorului ce-i adusese la cunoș tință că ar exista un animal ciudat cu
două ridică turi ı̂n spinare, ș i un economist american, ș i un ceh, ș i un
polonez, ș i patru corespondenți americani, printre care ș i un pastor,
colaborator la ziarul Uniunii Tinerilor Creș tini, ș i o americancă cu nume
sută la sută olandez, dintr-o familie veche de pionieri, care ajunsese
vestită datorită faptului că , un an ı̂nainte, pierduse trenul, la Mineralnı̂ie
Vodı̂ ș i, spre a-ș i face reclamă , se ascunsese câ tva timp ı̂n bufetul gă rii
(dispariția ei stâ rnise mare vâ lvă ı̂n presa americană unde, timp de trei
zile, apă rură articole cu titluri atră gă toare ca: O fată dintr-o veche
familie în ghearele muntenilor sălbatici din Caucaz ș i Moarte sau
răscumpărare?) ș i multe altele. Unii aveau o atitudine ostilă față de tot
ce era sovietic, alții sperau ca ı̂n cel mai scurt timp să a le ce se ascunde
ı̂n su letele misterioase ale asiaticilor, iar alții că utau să se dumirească
conș tiincios ce se petrece de fapt ı̂n țara sovietică .
Partea sovietică fă cea mult zgomot la mă suțele unde ș edea.
Udarnicii ı̂și aduseseră mâ ncare ı̂n pachete ı̂nvelite ı̂n hâ rtie ș i ı̂ncepură
să bea nenumă rate ceaiuri ı̂n suporturi de metal alb, de la Krupp.
Ziariș tii mai cu dare de mâ nă comandară ș nițele, iar Lavuazian, cuprins
pe neaș teptate de un acces de slavo ilie, hotă rı̂ să nu se facă de râ s ı̂n
fața stră inilor ș i comandă rinichi sote. Nu mâ ncă rinichii, iindcă nu
putea să -i sufere de mic copil, dar se um lă mâ ndru ı̂n pene ș i arunca
stră inilor priviri s idă toare. Partea sovietică numă ra ș i ea oameni de
prin diferite locuri. Se a lau ı̂n râ ndurile ei un muncitor din Sormovo,
trimis ı̂n că lă torie de adunarea generală a uzinei sale, se a la ș i un
constructor de la uzina de tractoare din Stalingrad, care ı̂n urmă cu zece
ani ză cuse ı̂n tranș ee luptâ nd ı̂mpotriva lui Vranghel chiar pe câ mpul
unde se ı̂nă lța acum gigantica uzină de tractoare, se mai a la ș i un
țesă tor din Serpuhovo, pe care Magistrala Ferată de Ră să rit ı̂l interesa
pentru că trebuia să gră bească transportarea bumbacului ı̂n regiunile
cu industrie textilă .
Se a lau, de asemenea, acolo, metalurgiș ti din Leningrad ș i mineri
din Donbas, un mecanic din Ucraina, ș i conducă torul delegației, care
purta o că maș ă albă , rusească , cu o stea mare de Buhara, că pă tată
pentru lupta sa ı̂mpotriva emirului. Ce s-ar mai i mirat diplomatul cu
talie de jucă tor de tenis, dacă ar i a lat că scundul ș i politicosul autor de
versuri Gargantua fusese de opt ori prizonier pe la diferiți hatmani ai
haidamacilor ș i o dată fusese chiar executat de oamenii lui Mahno,
lucru despre care nu-i plă cea să vorbească , că ci pă strase amintiri câ t se
poate de neplă cute despre momentul câ nd, cu umă rul gă urit, ieș ise din
groapa comună .
Poate că ș i reprezentantul tinerilor creș tini ar i simțit o să geată ı̂n
inimă , dacă ar i a lat că veselul Palamidov fusese câ ndva preș edintele
tribunalului militar, că , pentru a-ș i procura informații pentru ziar,
Lavuazian se deghizase ı̂n femeie ș i pă trunsese la o adunare a
baptistelor, despre care scrisese apoi un lung reportaj ı̂mpotriva
religiei, ș i dacă ar mai i a lat că nici unul dintre cetă țenii sovietici nu-ș i
botezase copiii ș i că , printre ei, sunt chiar patru scriitori.
In vagonul-restaurant ș edeau, va să zică , tot felul de oameni.
In a doua zi de că lă torie se ı̂mpliniră cuvintele prorocului de pluș .
Câ nd trenul, cu roțile duduind, trecea Volga peste podul de la Sâ zran,
pasagerii speciali ı̂ncepură să intoneze cu voci neplă cute de oră ș eni
câ ntecul despre viteazul de pe Volga, că utâ nd, totodată , să nu se uite
unul la altul. In vagonul vecin, stră inii, care nu ș tiau exact ce ș i unde se
cuvine să câ nte, executau cu mare foc Ei, e plină, plină cutiuța, cu un
refren ș i mai ciudat: "Eh, iuhnem!". Dar nimeni nu trimise o carte
poș tală omului cu nas de pluș , că ci le era ruș ine. Singur Uhudș anski
rezista. Nu câ nta ı̂mpreună cu ceilalți. Nebunia câ ntatului puse
stă pâ nire pe tot trenul, dar el tă cea, strâ ngâ nd tare din dinți ș i
prefă câ ndu-se că citeș te Descrierea geogra ică completă a patriei
noastre. Fu aspru pedepsit pentru asta că ci, ı̂ntr-o noapte, câ nd erau
departe, dincolo de Samara, fu cuprins de o puternică criză muzicală . La
miezul nopții, câ nd trenul special dormea, se auzi din compartimentul
lui Uhudș anski o voce ș ovă itoare, câ ntâ nd: "Există pe Volga o stâ ncă sub
muș chi, sub muș chi să lbatic ascunsă ". Că lă toria ı̂și fă cea efectul.
Iar mult după miezul nopții, după ce adormi ș i Uhudș anski, uș a
dintre vagoane se deschise, o secundă se auzi limpede ritmul egal al
roților ș i, pe culoarul pustiu ș i luminat pă ș i, uitâ ndu-se ı̂n jur, Ostap
Bender. Ș ovă i o clipă , apoi, somnoros, fă cu cu mâ na un gest de " ie ce-o
i" ș i deschise uș a primului compartiment. In semiı̂ntunericul unui bec
albastru de noapte, dormeau Gargantua, Uhudș anski ș i fotograful
Menș ov. A patra cuș etă , de sus, era goală . Marele maestru nu mai
ră mase nici o clipă pe gâ nduri. După atâ tea grele peregrină ri ș i pierderi
ireparabile, după cele două ore petrecute pe scara vagonului, simțea că
nu se mai poate ține pe picioare ș i urcă ı̂n cuș etă . De acolo, dă du cu
ochii de o ară tare de basm: pe mă suța de lâ ngă fereastră ză cea, cu
picioarele ı̂n sus ca niș te hulube, o gă ină albă , iartă .
— Calc pe drumul greș it al lui Panikovski, ș opti Ostap.
Ș i, cu aceste cuvinte, ı̂nș fă că gă ina ș i o devoră fă ră pâ ine ș i fă ră
sare. Oasele le ascunse sub somieră ș i adormi fericit ı̂n scâ rțâitul
pereților dintre compartimente ș i ı̂n mirosul inegalabil de vopsea
feroviară .
CAPITOLUL XXVII "DAȚI-I VOIE SĂ INTRE UNUI
MERCENAR AL CAPITALULUI"
Noaptea, Ostap visă chipul trist, cam ș ters, al Zosiei, iar apoi i se
ară tă ı̂n vis Panikovski. Violatorul de convenții purta o pă lă rie de birjar
cu pană ș i, frâ ngâ ndu-ș i mâ inile, spunea: "Bender! Bender! Dumneata
nu ș tii ce este o gă ină ! Gă ina este o pasă re minunată , grasă !" Ostap nu
pricepea ș i ră spundea supă rat: "Care gă ină ? Doar specialitatea dumitale
sunt gâ ș tele!" Panikovski ı̂nsă stă ruia: "Gă ina, gă ina, gă ina!"
Bender se trezi. Mai ı̂ntâ i se lovi cu ochii de tavanul jos ș i boltit,
care aducea cu capacul de la cufă rul bunicii. Apoi dă du cu nasul de
plasa pentru bagaje. In compartiment era o lumină puternică . Pe
fereastra lă sată pe jumă tate ı̂n jos, pă trundea aerul ierbinte al stepei
Orenburg.
— Gă ina! auzi el de jos. Unde a dispă rut gă ina mea? Doar ı̂n afară
de noi, nu mai era nimeni ı̂n compartiment! Nu-i aș a? Dar stați puțin,
ale cui picioare sunt astea?
Ostap ı̂și acoperi ochii cu mâ na, dar ı̂și aminti numaidecâ t furios că
aș a fă cea ș i Panikovski câ nd ı̂l amenința o belea. Iș i luă mâ na de la ochi
ș i vă zu niș te capete la nivelul cuș etei lui.
— Dormi? Hm, da! spuse primul cap.
— Spune-mi, te rog, dragul meu, i se adresă pe un ton amabil al
doilea, dumneata mi-ai mâ ncat gă ina? Aș a e? E corect?
Reporterul fotogra ic Menș ov continua să ș adă cu amâ ndouă
mâ inile vâ râ te pâ nă la cot ı̂ntr-un sac negru, fotogra ic. Reı̂ncă rca de zor
casetele.
— Da, zise legmatic Ostap. Eu am mâ ncat-o.
— Foarte mulțumesc! explică pe neaș teptate Gargantua. Nu mai
ș tiam ce să fac cu ea. Pe că ldura asta putea să se strice. Nu-i aș a? Ș i ar i
fost pă cat s-o arunc! E corect?
— Bineı̂nțeles, zise Ostap rezervat. Mă bucur foarte mult că am
putut să -ți fac acest mic serviciu.
 — De la ce ziar eș ti dumneata? ı̂l ı̂ntrebă reporterul fotogra ic,
continuâ nd să scotocească ı̂n sac cu un zâ mbet galeș . Nu te-ai urcat la
Moscova...
— Vă d că eș ti fotograf, zise Ostap, eschivâ ndu-se de la un ră spuns
direct. Am cunoscut ı̂n provincie un fotograf care pâ nă ș i conservele le
deschidea la lumină roș ie, de teamă ca altfel să nu se strice.
Menș ov râ se. Spiritul noului pasager ı̂i plă cuse. Ș i ı̂n dimineața
aceea nimeni nu mai puse marelui maestru ı̂ntrebă ri delicate. Marele
maestru să ri jos din cuș etă ș i, trecâ ndu-ș i palma peste obrajii pe care ı̂n
trei zile ı̂i crescuse o barbă de tâ lhar, se uită ı̂ntrebă tor la bunul
Gargantua. Foiletonistul versi icator ı̂și desfă cu valiza, scoase aparatul
de ras ș i i-l dă du lui Ostap, explicâ ndu-i ı̂ndelung ceva, cu gestul de a
ciuguli dintr-un sac cu fâ neață ș i cerâ nd, ı̂n iecare clipă , să i se
con irme că e aș a cum zice el.
In timp ce Ostap se bă rbierea, se spă la ș i-ș i cură ța hainele, Menș ov,
ı̂ncins cu curelele fotogra ice, ră spâ ndi prin tot vagonul vestea că ı̂n
compartimentul lor că lă toreș te un nou corespondent din provincie,
care a luat avionul ca să poată prinde trenul ș i l-a ajuns azi noapte câ nd,
se vede, mort de foame, a mâ ncat gă ina lui Gargantua. Povestea cu gă ina
stâ rni mare animație. Aproape toți corespondenții ı̂și luaseră de acasă
mâ ncare pentru drum: pesmeciori, chiftele, franzele, ouă ră scoapte. Ș i
nimeni nu consuma această mâ ncare. Toți preferau să mă nâ nce ı̂n
vagonul-restaurant.
Aș a că Bender nu apucă să -ș i termine toaleta, ș i se trezi ı̂n
compartiment cu un scriitor gras, ı̂mbră cat ı̂ntr-o hă inuță de diftină , din
acelea pentru copii, care ı̂i puse ı̂n față, pe mă suță, 12 ouă ră scoapte,
spunâ ndu-i:
— Uite, ai ouă . Mă nâ ncă . Din moment ce sunt ouă , trebuie să le
mă nâ nce cineva, nu?
Apoi, scriitorul se uită pe fereastră , privi stepa plină de negi ș i
adă ugă cu amă ră ciune:
— Pustiul este o absurditate. Dar există . Ș i dacă există , e un lucru
de care trebuie să ținem seamă .
 Era ilozof. După ce primi mulțumirile lui Ostap, scriitorul salută
din cap ș i plecă ı̂n compartimentul să u, să -ș i termine schița. Om cu
tabiet, hotă râ se să scrie ı̂n iecare zi câ te o schiță.
Ș i se executa cu sâ rguința unui elev premiant. Il ı̂ndemna, pesemne,
gâ ndul că , de vreme ce hâ rtia există , cineva trebuie să scrie pe ea.
Exemplul ilozofului fu urmat ș i de alți pasageri. Navroțki aduse un
borcan cu ardei umpluți, Lavuazian niș te chiftele pe care se lipiseră
câ teva râ nduri de ziar, Sapeghin, o scrumbie ș i pesmeciori, iar Dnestrov,
un pahar cu marmeladă de mere. Mai veniră ș i alții, dar Ostap nu mai
primi nimic.
— Nu mai pot, nu mai pot, dragii mei prieteni, spunea el. E destul
să faci unuia un serviciu, ca să nu mai scapi de toți ceilalți.
Corespondenții ı̂i plă cuseră foarte mult. Ostap era gata să lase să i
se moaie inima, dar mâ ncase atâ ta, ı̂ncâ t nu mai era ı̂n stare de nici un
sentiment. Se că țără cu greu pe bancheta lui ș i dormi aproape toată
ziua.
Incepuse a treia zi de că lă torie. In aș teptarea evenimentelor, trenul
special se plictisea. Pâ nă la magistrală mai era ı̂ncă mult, nu se
ı̂ntâ mplase nimic demn de semnalat, totuș i corespondenții din
Moscova, care se topeau de pe urma acestei inactivită ți silite, ı̂și
aruncau unul altuia pe furiș priviri suspicioase.
"N-o i a lat oare cineva ceva ș i o i trimis o telegramă fulger la
redacția unde lucrează ?"
In cele din urmă , Lavuazian nu se mai putu stă pâ ni ș i trimise
urmă toarea telegramă :
"Trecut Orenburg stop coș urile locomotivei scot trâ mbe de fum
stop dispoziția bună stop delegații discută ı̂n vagoane numai magistrala
ferată ră să rit stop trimiteți fulger instrucțiuni marea aral lavuazian."
Secretul fu a lat repede ș i la gara urmă toare se fă cu coadă la
ghiș eul de expediere a telegramelor. Toți expediară depeș e relatâ nd
dispoziția bună din tren ș i atmosfera de fum de la locomotivă .
Pentru stră ini, se deschise un câ mp larg de activitate imediat după
Orenburg, câ nd vă zură prima că milă , prima iurtă ș i primul kazah cu
că ciula aceea de blană , țuguiată , ș i cu un bici ı̂n mâ nă . Intr-o haltă unde
trenul opri ı̂ntâ mplă tor, cel puțin două zeci de aparate fotogra ice fură
ațintite spre botul unei că mile. Incepea exotismul: coră biile deș ertului,
iii iubitori de libertate ai stepei ș i tot restul decorului romantic.
Americanca, descendentă a unei vechi familii, cobori din vagon
purtâ nd ochelari mari de soare. Se apă ra de razele soarelui ș i cu o
umbreluță verde. Ș i chiar aș a, cu ochelarii ș i umbreluța, ı̂i fă cu mai
multe poze un american că runt care avea un aparat manual de ilmat
"Aimo". Mai ı̂ntâ i, aceasta se aș eză ală turi de că milă , apoi ı̂n fața ei ș i ı̂n
sfâ rș it pe ea, vâ râ tă ı̂ntre cocoaș ele despre care povestea cu atâ ta
că ldură ı̂nsoțitorul vagonului. Heinrich, mic ș i ră u, se foia prin mulțime
ș i spunea tuturor:
— Aveți grijă de ea, te pomeneș ti că ră mâ ne din ı̂ntâ mplare aici, ı̂n
gară , ș i iar o să apară ș tiri senzaționale ı̂n presa americană : O
corespondentă curajoasă în ghearele unei cămile înnebunite.
Diplomatul japonez stă tea la doi paș i de un kazah. Se uitau unul la
altul, fă ră să -ș i spună nimic. Aveau fețe absolut la fel, cam turtite, cu
mustă ți aspre, o piele galbenă , parcă lă cuită ș i ochi ı̂nguș ti, cu pleoapele
um late. I-ai i luat drept gemeni, dacă japonezul n-ar i purtat un
costum gri lucrat la Londra, iar kazahul — o ș ubă de oaie ș i un brâ u de
stambă , ș i dacă kazahul n-ar i ı̂nceput să citească abia de un an, iar
japonezul n-ar i avut două diplome universitare — una de la Tokio ș i
alta de la Paris —, luate cu două zeci de ani ı̂n urmă . Diplomatul se dă du
cu un pas ı̂napoi, ixă ochii ı̂n vizor ș i apă să pe declanș ator. Kazahul
râ se, se urcă pe că luțul să u lă țos ș i plecă ı̂n stepă .
In gara urmă toare, ı̂n romantica odisee a trenului special se iviră
elemente noi. In spatele clă dirii gă rii se a lau niș te butoaie cilindrice,
roș ii, pentru carburanți, ș i se ză rea o clă dire nouă , de lemn, vopsită ı̂n
galben, prin fața că reia treceau coloane de tractoare care-ș i ı̂n igeau
adâ nc ș enilele ı̂n pă mâ nt. Pe o stivă de traverse stă tea o tâ nă ră
tractoristă ı̂n pantaloni negri de lucru ș i pâ slari. Corespondenții
sovietici ı̂și luară aici revanș a. Cu aparatele fotogra ice la ochi, ei se
apropiară de fată . In fruntea tuturor pă ș ea Menș ov. El ținea ı̂n dinți o
casetă de aluminiu ș i aducea prin miș că rile sale cu un ostaș care ı̂și
schimbă locul ı̂n lanțul de tră gă tori. Dar de unde că mila se fotogra iase
pe deplin conș tientă de dreptul ei la celebritate, tractorista se dovedi a
i mai modestă . La vreo cinci fotogra ii rezistă calmă , dar apoi roș i ș i
plecă . Fotogra ii trecură la tractoare. In treacă t ie zis, la orizont, ı̂n
spatele maș inilor, se ză rea ș i un ș ir de că mile. Tractoarele ș i că milele se
ı̂ncadrau perfect ı̂ntr-o fotogra ie ce-ar i putut purta ca titlu Vechi și
nou, sau Care pe care?
Ostap se trezi pe la apusul soarelui. Trenul continua să alerge ı̂n
pustiu. Pe culoar se plimba Lavuazian, ı̂ndemnâ ndu-ș i tovară ș ii să
scoată un ziar special al trenului. Ii gă sise chiar ș i titlul: Cu toată viteza.
— Ce titlu e ș i ă sta?! zise Ostap. Uite, eu am vă zut gazeta de perete
a unei echipe de pompieri care se chema Nu te juca cu focul. Asta
ı̂nseamnă să atingi chiar fondul problemei.
— Eș ti un profesionist al condeiului! strigă Lavuazian. Mă rturiseș te
că ți-e pur ș i simplu lene să scrii pentru un organ al publicului din tren.
Marele maestru nu nega că este un profesionist al condeiului. La nevoie,
ar i declarat, fă ră să stea pe clipă pe gâ nduri, ș i care e organul de presă
pe care ı̂l reprezintă ı̂n acest tren: Gazeta Cernomorskului. Dar nu era
obligat s-o facă , deoarece trenul, iind special, nu exista pericolul să
vină vreunul din acei controlori ı̂ncruntați, ı̂narmați cu cleș ti de nichel.
Lavuazian, ı̂ntre timp, se instalase cu maș ina de scris ı̂n vagonul
udarnicilor, unde propunerea sa stâ rni larmă . Bă trâ nul de la Trehgorka
se apucă să scrie cu un creion chimic o notiță despre necesitatea de a se
organiza ı̂n tren o seară pentru schimb de experiență ș i lecturi literare;
se ı̂ncepu că utarea unui caricaturist, iar Navroțki fu mobilizat să facă o
anchetă printre delegați, care dintre ı̂ntreprinderile lor ı̂ndeplinise mai
bine planul de producție ș i inanciar.
Seara, ı̂n compartimentul lui Gargantua, Menș ov, Uhudș anski ș i
Bender, se adunase o mulțime de pasageri din lumea gazetă rească .
Ș edeau ı̂nghesuiți câ te ș ase pe o banchetă . De sus, atâ rnau capete ș i
picioare. Noaptea rece ı̂i ră corise pe ziariș ti, care suferiseră toată ziua
de că ldură , iar țăcă nitul monoton al roților, care nu se mai potolea de
trei zile, predispunea la prietenie. Se vorbea despre magistrală , se
depă nau amintiri despre redactorii ș i secretarii de redacție, se
povesteau greș elile caraghioase apă rute ı̂n ziare ș i toți ı̂n cor ı̂l ș icanau
pe Uhudș anski, reproș ându-i că nu are stofă de ziarist. Uhudș anski
ridica sus capul ș i ră spundea cu un aer superior:
— Pă lă vră giți? Hm, da!
In toiul veseliei apă ru domnul Heinrich.
— Dați-i voie să intre unui mercenar al capitalului, spuse el cu
dezinvoltură .
Heinrich se instală pe genunchii scriitorului cel gras, care suspină
ș i ı̂și zise cu stoicism: "Din moment ce am genunchi, ireș te că trebuie să
ș adă cineva pe ei... uite că ș ade ș i ă sta".
— Ei, cum mai merge cu construirea socialismului? ı̂ntrebă s idă tor
reprezentantul ziarului liber-cugetă tor.
Nu se ș tie cum, prin ce ı̂ntâ mplare, ziariș tii sovietici se purtau cu
toți stră inii din tren politicos, adresâ ndu-li-se cu: Mister, Herr sau
Signor, dar corespondentului gazetei liber-cugetă toare ı̂i spuneau, pur
ș i simplu, Heinrich, ı̂l socoteau palavragiu ș i nu-l luau ı̂n serios. De
aceea, la această ı̂ntrebare directă , Palamidov ı̂i ră spunse:
— Degeaba te agiți, Heinrich! Ș tiu că acuș i ai să ı̂ncepi iar să ı̂njuri
Puterea sovietică , ceea ce e plicticos ș i absolut neinteresant. Ș i apoi, noi
putem auzi astea ș i de la o bă trâ nică ră ută cioasă care stă la coadă .
— Nu, cu totul altceva, spuse Heinrich. Vreau să vă spun povestea
biblică despre Adam ș i Eva. Imi dați voie?
— Ascultă , Heinrich, cum de vorbeș ti aș a de bine ruseș te? ı̂ntrebă
Sapeghin.
— Am ı̂nvă țat la Odesa, ı̂n 1918, câ nd, ı̂mpreună cu armata
generalului von Belz, am ocupat acest minunat oraș . Eram pe atunci
locotenent. Bineı̂nțeles că ați auzit de von Belz?
— Nu numai că am auzit, spuse Palamidov, dar l-am ș i vă zut. von
Belz al dumitale ză cea ı̂n cabinetul să u aurit din palatul
comandamentului regiunii militare Odesa, cu capul stră puns de un
glonț . Se ı̂mpuș case auzind că ı̂n patria dumneavoastră a izbucnit
revoluția.
Câ nd auzi cuvâ ntul "revoluție", domnul Heinrich zâ mbi o icial ș i
spuse:
— Generalul a fost credincios jură mâ ntului depus.
 — Dar dumneata de ce nu te-ai ı̂mpuș cat, Heinrich? ı̂ntrebă cineva
aș ezat ı̂n cuș eta de sus. Dumneata nu depuseseș i jură mâ ntul?
— Ei, vreți să ascultați povestea biblică ? ı̂ntrebă enervat
reprezentantul ziarului liber-cugetă tor.
Dar confrații ı̂l mai torturară câ tva timp cu ı̂ntrebă ri ı̂n legă tură cu
jură mâ ntul ș i, numai câ nd se supă ră de-a binelea ș i era gata-gata să
plece, acceptară să asculte povestea.
POVESTEA DOMNUL HEINRICH DESPRE ADAM ȘI EVA
— A fost odată , domnilor, la Moscova, un tâ nă r comsomolist. Il
chema Adam. Ș i, ı̂n acelaș i oraș , tră ia o fată tâ nă ră , comsomolistă ș i ea
— Eva. Ș i aceș ti tineri s-au dus ı̂ntr-o zi să se plimbe ı̂n raiul Moscovei,
ı̂n parcul de cultură ș i odihnă . Nu ș tiu despre ce au stat de vorbă acolo.
La noi, de obicei, tinerii vorbesc despre dragoste. Dar Adam ș i Eva ai
voș tri erau marxiș ti, ș i vorbeau, poate, despre revoluția mondială . In tot
cazul, fapt este că plimbâ ndu-se prin fosta gră dină "Neskucinîi", s-au
aș ezat pe iarbă , sub un copac. Nu ș tiu ce fel de copac era. Poate că era
pomul cunoaș terii binelui ș i a ră ului. Dar, după cum ș tiți ș i
dumneavoastră , marxiș tii nu admit misticismul. Aș a că , după toate
probabilită țile, lor li s-o i pă rut că e un simplu sorb. Continuâ nd să stea
de vorbă sub copac, Eva rupse o creangă ș i o dă rui lui Adam. Dar tocmai
ı̂n clipa aceea apă ru un om pe care tinerii marxiș ti lipsiți de imaginație
ı̂l luară drept paznic al gră dinii. Or, el, după toate probabilită țile, era un
ı̂nger cu spada de foc. Injurâ nd ș i bombă nind, ı̂ngerul ı̂i duse pe Adam ș i
Eva la biroul administrației, ca să li se ı̂ntocmească un proces-verbal
pentru strică ciunile aduse gră dinii. Acest neı̂nsemnat fapt cotidian i-a
distras pe tineri de la politica ı̂naltă ș i Adam a vă zut că are ı̂n fața lui o
gingaș ă Evă , iar Eva a bă gat de seamă că are ı̂n fața ei un viril Adam. Ș i
tinerii se ı̂ndră gostiră unul de altul. După trei ani, aveau deja doi ii.
La acest punct, domnul Heinrich tă cu pe neaș teptate, vâ râ ndu-ș i ı̂n
mâ neci manș etele moi, cu dungi.
— Ei ș i? ı̂ntrebă Lavuazian.
— Nimic. Important este, spuse mâ ndru Heinrich, că pe unul din ii
ı̂l cheamă Cain, iar pe celă lalt Abel ș i că , după un anumit interval de
timp, Cain ı̂l va ucide pe Abel. Abraham ı̂i va da naș tere lui Isaac, Isaac ı̂i
va da naș tere lui Iacob ș i, ı̂n general, toată povestea biblică se va repeta
de la ı̂nceput ș i nici un fel de marxism nu va putea să ı̂mpiedice lucrul
acesta. Totul se repetă . Vom avea din nou potopul, din nou pe Noe cu cei
trei ii ai să i, ș i din nou Ham ı̂l va supă ra pe Noe, ș i vom avea ș i turnul
Babei, care nu va putea i niciodată terminat, domnilor. Ș i aș a mai
departe.
Nimic nou nu se va ı̂ntâ mpla sub soare. Aș a că zadarnic v-ați
fră mâ ntat pentru o viață nouă .
Ș i Heinrich se aș eză satisfă cut, lă sâ ndu-se pe spate, ș i strivindu-l cu
spinarea lui ı̂ngustă , ca de scrumbie, pe scriitorul cel gras ș i blajin.
— Toate acestea ar i foarte bune, zise Palamidov, dacă ar i
susținute cu dovezi. Dar dumneata nu poți să dovedeș ti nimic. Vrei pur
ș i simplu să ie aș a. Nu putem să -ți interzicem să crezi ı̂n minuni. N-ai
decâ t să crezi, să te rogi,
— Dar voi aveți dovezi că o să ie altfel? ı̂ntrebă reprezentantul
ziarului liber-cugetă tor.
— Avem, ră spunse Palamidov. Una dintre ele o vei vedea poimâ ine,
ı̂n punctul unde se ı̂ntâ lnesc cele două linii ale magistralei.
— Of, iar ı̂ncepe! bombă ni Heinrich. Construcție! Uzine! Plan
cincinal! Ce-mi tot bă gați ı̂n ochi ierul vostru? Important e spiritul!
Totul se va repeta! Vom avea din nou un ră zboi de treizeci de ani, ș i un
ră zboi de o sută de ani, ș i iar vor i arș i de vii oamenii care vor ı̂ndră zni
să spună că pă mâ ntul este rotund. Ș i iar bietul Iacob va i ı̂nș elat ș i pus
să muncească ș apte ani fă ră plată , pentru ca apoi să i se bage pe gâ t
nevastă , pe Lia cea urâ tă ș i mioapă , ı̂n locul Raș elei, cea cu piept frumos.
Totul, totul se va repeta. Ș i jidovul ră tă citor va continua ca ș i ı̂nainte să
ră tă cească pe pă mâ nt...
— Jidovul ră tă citor nu va mai cutreiera niciodată pă mâ ntul! spuse
deodată marele maestru, uitâ ndu-se cu o privire veselă la cei prezenți.
— Ș i asta poți să mi-o dovedeș ti ı̂n decurs de două zile? urlă
Heinrich.
— Chiar acum, ră spunse amabil Ostap. Dacă adunarea ı̂mi permite,
vă voi povesti ce s-a ı̂ntâ mplat cu aș a-numitul jidov ră tă citor.
 Adunarea ı̂ngă dui cu plă cere. Ș i cu toții se ară tară gata să asculte
povestea noului pasager, iar Uhudș anski zise chiar: "Povesteș ti? Hm,
da!"
După care marele maestru ı̂ncepu.
POVESTEA LUI OSTAP BENDER DESPRE JIDOVUL RĂTĂCITOR
— Nu vă voi mai reaminti povestea lungă ș i plicticoasă a jidovului
ră tă citor. Vă voi spune numai că , timp de aproape două mii de ani, acest
bă trâ n infam a colindat lumea ı̂ntreagă , fă ră să se ı̂nscrie ı̂n registrele
hotelurilor ș i plictisind cetă țenii cu plâ ngerile sale ı̂mpotriva tarifelor
mari de cale ferată , care-l sileau să meargă pe jos. A fost vă zut ı̂n
nenumă rate râ nduri. A asistat la ș edința istorică la care Columb n-a
izbutit pâ nă la urmă să justi ice sumele luate ca avans pentru
descoperirea Americii. Pe câ nd era ı̂ncă tâ nă r de tot, a vă zut Roma
arzâ nd. Vreo sută cincizeci de ani a tră it ı̂n India uimindu-i la extrem pe
yoghini prin vitalitatea ș i prin irea sa câ rcotaș ă. Intr-un cuvâ nt,
bă trâ nul ar i putut să povestească multe lucruri interesante, dacă la
sfâ rș itul iecă rui secol ș i-ar i scris memoriile. Dar jidovul ră tă citor nu
ș tia carte ș i, ı̂n afară de asta, avea ș i o memorie cam ș ubredă .
Nu demult, bă trâ nul a stat ı̂n minunatul oraș Rio de Janeiro, unde
sorbea bă uturi ră coritoare, se uita la transoceanice ș i se plimba pe sub
palmieri, ı̂n pantaloni albi. Pantalonii ș i-i cumpă rase de ocazie cu vreo
opt sute de ani ı̂n urmă , ı̂n Palestina, de la un cavaler care eliberase
mormâ ntul Domnului, ș i erau aproape noi. Deodată , bă trâ nul a simțit
un neastâ mpă r. I s-a fă cut poftă să plece ı̂n Rusia, pe Nipru. Fusese
pretutindeni: pe Rin, pe Gange, pe Mississippi, pe Iantzı̂, pe Niger ș i pe
Volga. Numai pe Nipru nu fusese. Ș i vedeți dumneavoastră , i s-a fă cut
omului poftă să arunce o privire ș i asupra acestui luviu larg.
Exact ı̂n 1919, jidovul ră tă citor, purtâ nd tot pantalonii lui de
cavaler, a trecut clandestin granița româ nească . Nu mai e nevoie să vă
spun că , la burtă , ascundea opt perechi de ciorapi de mă tase ș i un
lacon cu parfum parizian, pe care o doamnă din Chiș ină u ı̂l rugase să le
dea unor rade ale ei din Kiev. Pe vremea aceea agitată transportul de
contrabandă , la burtă , se numea "a purta compresă ". Bă trâ nul fu repede
ı̂nvă țat la Chiș ină u cum se face treaba asta. Jidovul ră tă citor ș i-a
ı̂ndeplinit misiunea ș i, ı̂ntr-o bună zi, stâ nd pe malul Niprului, cu barba-
i verzuie ș i neı̂ngrijită atâ rnâ nd pâ nă la pă mâ nt, s-a apropiat de el un
om cu vipuș ti galbene ș i albastre ș i cu epoleți ai armatei lui Petliura ș i l-
a ı̂ntrebat aspra:
— Eș ti jidov?
— Jidov, a ră spuns bă trâ nul.
— Atunci, hai cu mine, l-a poftit omul cu vipuș ti. Ș i l-a dus la
ataman.
— Am prins un jidov, i-a raportat el, ı̂mpingâ ndu-l pe bă trâ n
ı̂nainte, cu genunchii.
— Eș ti jidov? l-a ı̂ntrebat atamanul amuzat de descoperire.
— Jidov, i-a ră spuns ră tă citorul.
— Atunci, ia puneți-l la zid, a spus dră guț atamanul.
— Da' bine, eu sunt ră tă citor! a strigat bă trâ nul.
De două mii de ani aș tepta neră bdă tor să moară , ș i acum ı̂l apucase
deodată pofta să tră iască .
— Gura, jidov parș iv! a strigat ı̂ncâ ntat atamanul buzat. Tă iați-l cu
să biile, bă ieți!
Ș i jidovul ră tă citor a ı̂ncetat să mai existe.
— Asta-i tot, ı̂ncheie Ostap.
— Cred, domnule Heinrich, că , ı̂n calitate de fost locotenent al
armatei austriece, ș tii obiceiurile prietenilor dumitale din armata lui
Petliura? ı̂ntrebă Palamidov.
Heinrich nu ră spunse nimic ș i plecă imediat. La ı̂nceput, toată
lumea crezu că s-a supă rat, dar a doua zi se a lă că , din vagonul sovietic,
corespondentul ziarului liber-cugetă tor s-a dus direct la mister Hiram
Burman, că ruia i-a vâ ndut povestea jidovului ră tă citor cu patruzeci de
dolari. Ș i chiar din prima gară , Hiram transmise telegra ic ziarului să u
povestea lui Ostap Bender.

CAPITOLUL XXVIII VALUL DE SUDOARE AL

INSPIRAȚIEI
 In a patra dimineață de drum, trenul luă direcția spre ră să rit.
Mergâ nd pe lâ ngă ș iruri de munți ı̂nză peziți — primele culmi ale
lanțului Himalaya —, fă câ nd să duduie diferitele construcții arti iciale
(podețe, țevi pentru scurgerea apelor de primă vară etc.) pe care le
traversa, ș i aruncâ nd o umbră tremură toare asupra pâ raielor ce
ș ipoteau la picioarele lui, trenul special trecu pe lâ ngă un oră ș el stră juit
de plopi ș i se ı̂nvâ rti multă vreme pe lâ ngă pereții abrupți de piatră ai
unui munte mare, acoperit cu ză padă . Ne iind ı̂n stare să stră bată dintr-
o dată trecă toarea, trenul special se apropia de munte câ nd dinspre
dreapta, câ nd dinspre stâ nga, o cotea din nou ı̂napoi, gâ fâ ia, se ı̂ntorcea
iar, se freca de munte cu ș oldurile lui de un verzui pră fuit, fă cea tot felul
de ș iretlicuri pâ nă câ nd, ı̂n cele din urmă , se avâ ntă spre libertate. Mai
miș că din roți cu osâ rdie ș i, ı̂n sfâ rș it, opri voiniceș te ı̂n ultima gară
dinainte de punctul de plecare al magistralei.
O locomotivă de culoarea ierbii fragede se odihnea scă ldată ı̂n
razele unui soare uimitor, pe fondul unor munți de aluminiu. Era darul
muncitorilor din gă ri pentru noua cale ferată .
Vreme destul de ı̂ndelungată , lucrurile nu au prea mers cum
trebuie, la noi, ı̂n ceea ce priveș te darurile pentru diferite solemnită ți ș i
aniversă ri. De obicei, se dă ruia sau un model de locomotivă , mic câ t o
pisică , sau, dimpotrivă , se oferea o daltă care depă ș ea ı̂n dimensiuni un
stâ lp de telegraf. Această transformare obositoare a obiectelor mici ı̂n
mari ș i viceversa ră pea ș i multă vreme ș i bani. Locomotivele avortone
se acopereau cu praf ı̂n dulapurile din birouri, iar dalta titanică , ce era
transportată pe două platforme, ruginea de lorile mă rului ı̂n curtea
instituției să rbă torite.
Dar locomotiva O.V., scoasă prin meritele udarnicilor din reparațiile
capitale, avea o mă rime absolut normală ș i se pare că ș i dalta folosită ,
fă ră ı̂ndoială , la repararea ei fusese, de asemenea, de dimensiuni
obiș nuite. Darul acesta frumos fu imediat ı̂nhă mat la un tren ș i "oița"
(cum obiș nuiau să denumească feroviarii locomotivele din seria O.V.),
purtâ nd ı̂n față o pancartă cu inscripția "Să unim liniile" se ı̂ndrepta
spre gara Gornaia, capă tul sudic al noii că i ferate.
 Exact cu doi ani ı̂n urmă , se ı̂ntinsese aici, pe pă mâ nt, prima ș ină de
un negru albă strui, fabricată de o uzină din Ural. De atunci, din
laminoarele uzinei au ı̂nceput să iasă fă ră ı̂ncetare benzile de foc ale
ș inelor. Calea ferată solicita un numă r tot mai mare. Echipele de montaj,
care mergeau una ı̂n ı̂ntâ mpinarea celeilalte, organizară o ı̂ntrecere ș i
adoptară un asemenea ritm, ı̂ncâ t ı̂i puse la grea ı̂ncercare pe toți
furnizorii de materiale.
Seara aceea din gara Gornaia, iluminată cu rachete roz ș i verzi, fu
atâ t de frumoasă , ı̂ncâ t de-ar i existat bă trâ ni prin partea locului, ar i
zis, fă ră ı̂ndoială , că nu-ș i mai aduc aminte să i apucat o asemenea
seară . Din fericire, la Gornaia nu existau localnici ı̂n vâ rstă . Ba mai mult
ı̂ncă , ı̂n 1928 nu numai că nu existau localnici ı̂n vâ rstă , dar nu existau
nici case, nici gară , nici ș ine, nici acel arc de triumf fă cut din lemn ș i
acoperit cu lozinci ș i steaguri, ı̂n apropierea că ruia se oprise trenul
special.
In timp ce mitingul se desfă ș ura la lumina unor felinare cu gaz ș i
toată populația se ı̂nghesuise lâ ngă tribună , reporterul fotogra ic
Menș ov, echipat cu două aparate, un trepied ș i un dispozitiv pentru
aprins magneziul, se ı̂nvâ rtea ı̂n jurul arcului de triumf. Arcul i se pă rea
admirabil reporterului ș i, ı̂n plus, foarte fotogenic dar, din pă cate, trenul
staționa la vreo două zeci de paș i de arc ș i, dacă ar i luat ı̂n prim plan
arcul, ar i ieș it trenul prea mic, iar dacă ar i luat ı̂n prim plan trenul, ar
i ieș it arcul prea mic. Intr-o astfel de situație, Mahomed se ducea el
ı̂nsuș i la munte, dâ ndu-ș i prea bine seama că muntele n-o să vină la el.
Dar Menș ov fă cu un lucru care i se pă ru ș i mai simplu. Ceru ca trenul să
ie tras sub arcul de triumf, cu tonul cu care rogi pe cineva ı̂n tramvai să
se dea mai ı̂ncolo. In afară de asta, stă rui ca din coș ul locomotivei să
iasă un abur gros ș i alb.
Apoi mai pretinse ca mecanicul să privească vultureș te, de la
ferestruica lui, ı̂n zare, cu palma streaș ină la ochi. Feroviarii se ză pă ciră
ș i, crezâ nd că asta face parte din ı̂ndatoririle lor, ı̂i satisfă cură
rugă mintea. Trenul fu tras, cu tot duruitul de rigoare, sub arc, din coș
țâș ni aburul cerat, iar mecanicul, scoțând capul pe ferestruică , luă o
mutră ioroasă . Menș ov aprinse atunci magneziul ı̂n atâ t de mare
cantitate, ı̂ncâ t pă mâ ntul se cutremură ș i câ inii ı̂ncepură să latre pe o
rază de o sută de kilometri. După ce ispră vi de fotogra iat, reporterul
mulțumi pe un ton rece personalului feroviar ș i se retrase repede ı̂n
compartimentul să u.
Noaptea tâ rziu, trenul special se angajă , ı̂n sfâ rș it, pe magistrală .
Câ nd lumea din tren adormea, ieș i pe culoar fotograful Menș ov care,
fă ră să se adreseze cuiva anume, spuse ı̂ndurerat:
— Ciudată ı̂ntâ mplare! Am fotogra iat blestematul ă la de arc cu o
casetă goală ! Aș a că n-o să iasă nimic.
— Nu-i nici o nenorocire, ı̂i ră spunse compă timitor Lavuazian. E
foarte simplu. Roagă -l pe mecanic ș i o s-o ia imediat ı̂ndă ră t. In trei ore,
cel mult, ai să ii iar la Gomaia ș i o să iei poza din nou. Solemnitatea
inaugură rii putem s-o amâ nă m cu o zi.
— Pe dracu' mai pot fotogra ia acum! spuse trist reporterul
fotogra ic. Mi s-a terminat tot magneziul, altfel, ireș te că -i ceream să ne
ı̂ntoarcem.
Că lă toria pe magistrală ı̂i producea marelui maestru deosebită
plă cere. Cu iecare ceas se apropia tot mai mult de Oră ș elul de Montaj
din Nord, unde se a la Koreiko. Ostap ı̂i gă sea plă cuți ș i pe pasagerii
trenului special. Erau oameni tineri, veseli, fă ră scrâ ntelile birocratice
care-i caracterizau pe cunoscuții lui de la "Hercules". Ca fericirea să -i ie
deplină , ı̂i mai lipseau numai banii. Alimentele ce i se dă ruiseră le
mâ ncase, iar pentru vagonul-restaurant avea nevoie de numerar. La
ı̂nceput, câ nd noii lui prieteni ı̂l tră geau la masă , Ostap refuza,
pretextâ nd că n-are poftă de mâ ncare, dar nu trecu mult ș i ı̂și dă du
seama că aș a nu se poate tră i. Câ tva timp ı̂l urmă ri pe Uhudș anski, care-
ș i petrecea toată ziua la fereastră , pe culoar, uitâ ndu-se la stâ lpii de
telegraf ș i la pă să rile de pe sâ rme. Pe buzele lui Uhudș anski plutea un
uș or zâ mbet satiric. El lă sa capul pe spate ș i ș optea pă să rilor: "Zburați?
Hm, de!" Ostap se ară tă atâ t de curios, ı̂ncâ t citi chiar ș i articolul lui
Uhudș anski, Să îmbunătățim activitatea comisiilor de prăvălie. După
asta, Ostap ı̂l mai mă sură o dată cu privirea, din cap pâ nă ı̂n picioare, pe
ciudatul ziarist, zâ mbi cu ră utate ș i, simțind cunoscuta emoție a
vâ nă torului, se ı̂ncuie ı̂n compartiment.
 Ieș i de acolo abia după trei ceasuri, ținâ nd ı̂n mâ nă o coală mare de
hâ rtie, liniată ca un borderou.
— Scrii? ı̂l ı̂ntrebă indiferent Uhudș anski.
— Special pentru dumneata, ı̂i ră spunse marele maestru. Am
observat că eș ti tot timpul fră mâ ntat de chinurile creației. Desigur, e
foarte greu să scrii. Ca vechi editorialist ș i confrate al dumitale ı̂ntru
condei, ı̂ți pot con irma acest lucru. Dar eu am inventat ceva care te
scuteș te să mai aș tepți să te cuprindă valul de sudoare al inspirației.
Poftim, citeș te.
Ș i Ostap ı̂i ı̂ntinse lui Uhudș anski o foaie de hâ rtie pe care scria:
GLOSAR FESTIV
CALAUZA INDISPENSABILA PENTRU COMPUNEREA
DE ARTICOLE COMEMORATIVE,
FOILETOANE, ANIVERSARI, PRECUM Ș I DE POEZII OCAZIONALE,
ODE Ș I EPITALAMURI

PARTEA I. DICȚIONAR

SUBSTANTIVE

1. Urale
2. Oamenii muncii
3. Zorile, zările
4. Viața
5. Farul
6. Vină - Greșeli
7. Drapel (stindard)
8. Baal
9. Moloh
10. Sluga
11. Ceas
12. Dușman
13. Pas
14. Val
15. Nisipuri
16. Gheară
17. Zmeu
18. Inimă
19. Trecut

ADJECTIVE

1. Imperialist
2. Capitalist
3. Istoric
4. Ultimul
5. Industrial
6. Oțelit
7. Întărit

VERBE

1. A stârni praf
2. A scurma
3. A scoate la iveală
4. A roși
5. A te înălța
6. A împlini
7. A cânta
8. A defăima
9. A scrâșni
10. A amenința

EPITETE ARTISTICE

1. Veninos
2. Colțos

ALTE PARȚ I DE CUVINT

1. Al nouălea
2. Al doisprezecelea
 3. N-au decât!
4. Nu-i nimic!
5. înainte!

(interjecții, prepoziții, conjuncții, virgule, puncte de suspensie,

semne de exclamație, ghilimele etc).
Nota bene. Virgulele se pun ı̂nainte de "după ", "ca" ș i "cum".
Punctele de suspensie, semnele de exclamație ș i ghilimelele se pun
oriunde e posibil.

PARTEA A II-A. PARTEA DE CREAȚIE

(se ı̂ntocmeș te exclusiv din cuvinte luate din Partea I)

& 1. ARTICOL DE FOND

AL NOUĂLEA VAL

Magistrala de Ră să rit este un zmeu de ier care, scurmâ nd cu

gheara sa de oțel nisipurile trecutului, ı̂mplineș te pasul istoriei, fă câ nd
să iasă din nou la iveală scrâ ș netul colțos al duș manului defă imă tor,
asupra că ruia a ș i ı̂nceput să se abată al nouă lea val, care amenință cu
ceasul al doisprezecelea, ultimul ceas pentru slugile Molohului
imperialist, acest Baal capitalist, dar, ı̂n ciuda greș elilor, să luture ș i
totodată să se ı̂nalțe ı̂n vă zduh stindardele roș ii lâ ngă farul
industrializă rii ce arde ı̂n uralele oamenilor muncii, care fac ca ı̂n
sunetele lor să ră sară zorile unei vieți noi: ı̂nainte!

& 2. REPORTAJ-FOILETON ARTISTIC

N-AUDE CÂT!...

— Inainte!
El arde ı̂n uralele oamenilor muncii...
El face să ră sară zorile unei vieți noi...
— Farul!
— Industrializă rile!
 — N-au decâ t să ie unele greș eli. N-au decâ t. In schimb, cum
lutură stindardele roș ii... Cum... Cum se ı̂nalță... aceste stindarde!
Aceste steaguri!...
— Baalul capitalismului!... Molohul imperialismului!... N-au decâ t!
Asupra slugilor a ș i ı̂nceput să se abată :
— Ultimul val!
— Al nouă lea ceas!
— Al doisprezecelea Baal!
N-au decâ t să defă imeze. N-au decâ t să scrâ ș nească . N-are decâ t să
se arate duș manul veninos ș i colțos!
Se ı̂mplineș te pasul istoriei. Nisipurile trecutului sunt scurmate de
gheara de oțel.
Asta-i zmeul "de ier"!
Asta e:
— Magistrala!
— Din ră să rit!
"Câ ntă inimile"...

& 3. POEZIE ARTISTICĂ

A) AL TREISPREZECELEA BAAL
Cântă inimile-n zvon luminos
Tremură farul în rozaliul zării
Tremure dușmanul cel veninos
In fața făcliei industrializării.
Zmeul de ier înainte gonește
Scurmând cu-a istoriei gheară de zor
Și pe oamenii muncii îi îmboldește
Vinile să la demaște necruțător.
Se apropie cel de pe urmă talaz
Se înalță și vine al nouălea val,
Și îți sună al doisprezecelea ceas
Ție, teribile Moloh-Baal!

B) VARIANTA ORIENTALĂ
 În lorește uriukul în zvon de vapori
Tremură-un kișlak în kîrmîzul din zori,
Iar printre arîkuri și printre cărări
Se plimbă-un ișak, un ișak fără zări.

ÎNFLORITURI ASIA TICE

1. Uriuk (caiși)
2. Arik (canal)
3. Ișak (măgar)
4. Plov (mâncare)
5. Bai (om rău)
6. Basmak (om rău)
7. Șakal (animal)
8. Kișlak (sat)
9. Piala (cană)
10. Medrese (seminar)
11. Icigh (âncălțăminte)
12. Șaitan (dracu)
13. Arba (căruță)
14. Șaitan-arba (cale ferată din Asia centrală)
15. Tu la mine nu înțelege — expresie
16. Iavaș-iavaș — expresie

ANEXA
Cu ajutorul materialului din partea I ș i aplicâ ndu-se metodele din
partea a II-a, se pot de asemenea compune: romane, nuvele, poeme ı̂n
proză , povestiri, schițe din viața de toate zilele, reportaje artistice,
cronici, epopei, piese, comentarii politice, jocuri distractive, oratorii
radiofonice etc.
După ce Uhudș anski citi hâ rtia, ochii lui, ı̂nainte tulburi, se
ı̂nviorară . El, care nu scrisese ı̂n toată cariera lui decâ t dă ri de seamă
pentru ș edințe, ı̂ntreză ri perspectiva unor sclipitoare ı̂nă lțimi stilistice.
— Ș i toată afacerea nu costă decâ t două zeci ș i cinci de tugrici,
două zeci ș i cinci de ruble mongole, spuse neră bdă tor marele maestru,
chinuit de foame.
 — N-am ruble mongole, ră spunse redactorul organului sindical,
fă ră să dea din mâ nă Glosarul festiv.
Ostap se ı̂nvoi să primească ruble obiș nuite ș i ı̂l invită cu el, ı̂n
vagonul-restaurant pe Gargantua, că ruia ı̂i spunea deja "naș ș i
binefă că tor". In vagonul-restaurant, i se servi o carafă cu votcă care
sclipea a gheață de mercur, o salată ș i o pâ rjoală , mare ș i grea ca o
potcoavă . După votcă , care ı̂i dă du o uș oară amețeală , marele maestru
comunică misterios cumanului ș i binefă că torului să u că speră să
gă sească ı̂n Oră ș elul de Montaj din Nord un om care-i datorează o mică
sumă de bani. Dacă dă peste el, ı̂i va invita pe corespondenți la un chef.
La care, Gargantua ră spunse printr-un discurs lung ș i elocvent, din care,
ca de obicei, nu se putu ı̂nțelege nici un cuvâ nt. Ostap ı̂l chemă pe
bufetier, ı̂l ı̂ntrebă dacă are ș ampanie, câ te sticle anume, ce delicatese
mai are ș i ı̂n ce cantită ți, iindcă doreș te să ofere, peste vreo două zile,
un banchet confraților să i ı̂ntru condei. Bufetierul declară că va face tot
ce se poate.
— Aș a cum cer legile ospitalită ții, adă ugă el, nu se ș tie de ce. Pe
mă sură ce trenul se apropia de locul unde liniile trebuiau să se
ı̂ntâ lnească , numă rul nomazilor devenea tot mai mare. Purtâ nd niș te
că ciuli ce semă nau cu pagodele chinezeș ti, ei coborau de pe dealuri, de
parcă ar i vrut să taie drumul trenului. Trenul special trecu cu huruitul
să u prin de ileurile stâ ncoase de por ir, traversă un pod nou, ș i ı̂ncepu
să ia ı̂n piept vestita trecă toare Hrustalnı̂i. Faima i-o aduseseră
constructorii magistralei, care efectuaseră toate lucră rile de dinamitare
ș i de montaj ı̂n trei luni, ı̂n loc de opt, cum prevedea planul.
In tren, oamenii ı̂ncepură treptat să se simtă ca acasă . Stră inii, care
plecaseră din Moscova cu gulere tari, fă cute parcă din porțelanul din
care se fac borcanele de farmacie, cu cravate pretențioase de mă tase ș i
cu haine de stofă , ı̂ncepură să renunțe, treptat, la ele. Că ldura ı̂i dă dea
gata. Primul ı̂și schimbă ı̂mbră că mintea un american. Râ zâ nd ruș inat, el
ieș i din vagonul să u ı̂ntr-un echipament ciudat. Purta niș te panto i
groș i, galbeni, ciorapi trei sferturi ș i pantaloni golf, ochelari cu ramă de
baga ș i o că maș ă rusească brodată cu cruciulițe, de felul acelora care se
vă d la colectorii de grâ ne.
 Ș i cu câ t se fă cea mai cald, cu atâ t mai puțini stră ini ră mâ neau
credincioș i costumului european. Iș i fă cură apariția că mă ș i de tot felul:
rubaș te, că mă ș i cadrilate de apaș , că mă ș i japoneze, ecoseze, fantezi,
că mă ș i tolstoiene precum ș i semitolstoiene etc. care, ı̂mpreună cu
sandalele de Odesa ș i teniș ii, ı̂i trans igurară complet pe reprezentanții
presei din lumea capitalistă . Ei ı̂ncepură să semene uimitor cu niș te
bă trâ ni funcționari sovietici ș i simțeai o dorință nebună să -i ı̂ntrebi ce
au fă cut ı̂nainte de 1917, dacă nu sunt birocrați, dacă nu sunt gură -
cască ș i cum stau dinspre partea rudelor.
Harnica "oiță", ı̂mpodobită cu steaguri ș i ghirlande, aduse trenul
special ı̂n gara Gremeaș ci Kliuci, unde liniile urmau să se ı̂ntâ lnească .
Operatorii cinematogra ici fă cură o lumină orbitoare, ı̂nvă luindu-l ı̂n ea
pe ș eful construcției, care sta ș i se uita emoționat la tren. In vagoane era
ı̂ntuneric. Toată lumea dormea. Numai la vagonul ministerial ferestrele
mari ș i pă trate erau luminate. Uș a acestui vagon se deschise de altfel
repede ș i, din el, un membru al Guvernului să ri jos.
Ș eful construcției Magistralei de Ră să rit fă cu un pas ı̂nainte, duse
mâ na la chipiu ș i dă du raportul pe care ı̂l aș tepta ı̂ntreaga țară .
Magistrala de Ră să rit, care unea ı̂n linie dreaptă Siberia cu Asia
centrală , fusese terminată cu un an ı̂nainte de termen.
După ce această formalitate fu ı̂ndeplinită ș i raportul dat a fost
receptat, cei doi bă rbați, care nu mai erau tineri ș i sentimentali, se
ı̂mbră țiș ară .
Toți corespondenții — atâ t cei sovietici câ t ș i cei stră ini —, inclusiv
Lavuazian, care nu mai avusese ră bdare ș i trimisese o telegramă despre
fumul ce ieș ea din coș ul locomotivei, plus fata canadiană , care alergase
ca o nebună ı̂n zbor, de peste ocean — toți dormeau. Numai Palamidov
alerga pe terasamentul proaspă t, că utâ nd ghiș eul pentru telegrame.
Spera că , dacă va trimite imediat o telegramă fulger, ea va putea să
apară ı̂n numă rul din dimineața aceea. In sfâ rș it, gă si ı̂n pustiul
cufundat ı̂n ı̂ntuneric că suța improvizată ı̂n grabă a o iciului telegra ic.
"In stră lucirea stelelor, scria el, furios pe creionul care mergea prea
ı̂ncet, dat raportul terminarea magistralei stop asistat ı̂mbră țiș area
istorică ș eful construcției membru Guvernului Palamidov."
 Redacția publică prima parte a telegramei, dar ı̂mbră țiș area o
scoase. Redactorul-ș ef spuse că unui membru al Guvernului nu-i ș ade
bine să se ı̂mbră țiș eze.

CAPITOLUL XXIX GREMEAȘCI KLIUCI

Soarele se ridică deasupra pustiului deluros la orele 5,02 minute,
46 secunde. Ostap se sculă cu un minut mai tâ rziu. Reporterul fotogra ic
Menș ov ı̂ncepuse să -ș i agațe pe el gențile ș i curelele. Ș apca ș i-o puse cu
cozorocul la spate, ca să nu-l ı̂mpiedice să se uite ı̂n vizor. Il aș tepta o zi
mare. Ostap spera ș i el ı̂ntr-o zi mare ș i, fă ră să se spele mă car, se dă du
jos din vagon, luâ nd dosarul galben cu el.
Trenurile cu oaspeții veniți din Moscova, Siberia ș i Asia centrală
formaseră adevă rate stră zi ș i ulicioare. Garniturile se apropiau din
toate pă rțile de tribună , locomotivele ș uierau ș i aburii albi fă ceau haltă
pe pâ nza cu lunga lozincă : "Magistrala de Ră să rit, primul copil al
planului cincinal."
Toată lumea mai dormea ı̂ncă ș i vâ ntul ră coros fă cea să luture
steagurile de la tribuna goală , câ nd Ostap vă zu zarea senină a acestei
regiuni accidentate ı̂ntunecâ ndu-se deodată , din pricina unor nori de
praf. De după dealuri ră să riră din toate pă rțile că ciuli țuguiate. Mii de
că lă reți, stâ nd ı̂n ș ei de lemn ș i mâ nâ ndu-ș i că luții pă roș i, se gră beau să
ajungă la să geata de lemn, ı̂n iptă ı̂n punctul unde se stabilise, cu doi ani
ı̂n urmă , că se vor ı̂ntâ lni cele două linii.
Grupuri ı̂ntregi de nomazi veneau spre locul joncțiunii. Capii de
familie mergeau că lare; tot că lare, bă rbă teș te, soseau nevestele, iar
copiii, câ te trei, erau ș i ei pe că luții lor. Nu lipseau nici mă car soacrele,
care, rele, ı̂și mâ nau caii credincioș i, izbindu-i cu tocurile ı̂n burtă .
Grupurile de că lă reți alergau pe câ mp cu lamuri roș ii, se ridicau ı̂n
scă ri ș i, ı̂ntorș i pe jumă tate ı̂n ș a, priveau, curioș i, minunile. Minunile
erau multe: trenuri, ș ine, operatori cinematogra ici cu ı̂nfă țiș are
voinicească , cantina din scâ nduri spațiate, apă rută subit pe un loc viran,
megafoane din care se auzea o voce fragedă repetâ nd: "unu, doi, trei,
patru, cinci, ș ase", spre a veri ica dacă instalația de radio e gata ș .a.m.d.
Cele două Oră ș ele de montaj, cele două ı̂ntreprinderi de construcție pe
roți, cu depozitele lor de materiale, cu cantinele, birourile, bă ile ș i
locuințele respective pentru muncitori, stă teau una ı̂n fața celeilalte, ı̂n
dreptul tribunei, despă rțite ı̂ntre ele numai cu două zeci de metri de
traverse, pe care ș inele ı̂ncă nu fuseseră ixate. Pe acest interval urma să
se aș eze ultima ș ină ș i să se bată ultimul crampon. In capul Oră ș elului
din sud atâ rna o pancartă : "Arată ce poți, nordule!" iar ı̂n capul
oră ș elului din nord, alta: "Arată ce poți, suduie!"
Muncitorii din ambele oră ș ele se amestecaseră , formâ nd o singură
mulțime. Se vedeau pentru ı̂ntâ ia oară , deș i a laseră unii despre alții
chiar de la ı̂nceputul construcției, câ nd ı̂i despă rțeau 1 500 de kilometri
de deș ert, stâ nci, lacuri ș i nuri. Intrecerea ı̂n muncă gră bise ı̂ntâ lnirea
ı̂ntre ei cu un an. In ultima lună , ș inele erau aș ezate ı̂n ritm alert. Nordul
ș i sudul luptau, care pe care, să ajungă primul la Gremeaș ci Kliuci.
Invinsese nordul. Acum, ș e ii ambelor echipe, unul — ı̂ntr-o scurtă de
culoarea gra itului, celă lalt, ı̂ntr-o că maș ă albă , discutau prieteneș te
ı̂ntre ei, lâ ngă să geată . Pe fața ș efului nordului apă rea din câ nd ı̂n câ nd,
fă ră voia lui, un zâ mbet per id. Nordistul se gră bea să -l alunge ș i lă uda
sudul, dar zâ mbetul să u fă cea să -i joace mustă țile decolorate de soare.
Ostap alergă spre vagoanele Oră ș elului nordic, dar nu gă si pe
nimeni. Toți se strâ nseseră la tribuna ı̂n fața că reia muzicanții se ș i a lau
instalați. Frigâ ndu-ș i buzele de muș tiucurile lor de metal ı̂ncins, câ ntau
o uvertură .
Ziariș tii sovietici ocupară aripa stâ ngă a tribunei. Aplecat peste
balustradă , Lavuazin ı̂l implora pe Menș ov să -l fotogra ieze ı̂n exercițiul
funcțiunii. Dar lui Menș ov nu-i ardea de el. El ı̂i fotogra ia pe udarnicii
de la calea ferată ı̂n grupuri ș i separat, punâ ndu-i pe cei ce bă tuseră
crampoanele să ridice ciocanele, iar pe să pă tori, să se sprijine ı̂n lopeți.
In aripa dreaptă , luară loc stră inii. La intrarea ı̂n tribună , ostaș i ai
Armatei Roș ii controlau invitațiile. Ostap nu avea invitație. Ș eful
trenului le eliberase pe baza unei liste pe care O. Bender, reprezentantul
Gazetei Cernomorskului, nu igura. Zadarnic ı̂i fă cea Gargantua semne să
vină sus, strigâ nd: "Nu-i aș a? E corect?" Ostap clă tina negativ din cap ș i
era cu ochii nedezlipiți de tribuna unde ș edeau ı̂nghesuiți eroii ș i
oaspeții.
 In chiar râ ndul ı̂ntâ i ș edea liniș tit normatorul Alexandr Koreiko,
din Oră ș elul de Montaj din Nord. Spre a se feri de soare, ı̂și pusese pe
cap un tricorn fă cut dintr-un ziar. Câ nd se plecă puțin, ca să -l poată auzi
mai bine pe primul orator, care-ș i croia drum spre microfon, Ostap, cu
mâ inile pâ lnie la gură , strigă :
— Alexandr Ivanovici!
Koreiko se uită ı̂n jos ș i se ridică ı̂n picioare. Muzicanții intonară
Internaționala, dar bogatul normator asculta imnul cu capul ı̂n altă
parte. Silueta marelui maestru, care alerga pe terenul cură țat pentru
aș ezarea ultimelor ș ine, ı̂i ră pise dintr-o dată toată liniș tea su letească .
Privi peste capetele mulțimii, gâ ndindu-se unde să fugă . Dar ı̂n jur era
deș ertul.
Cincisprezece mii de că lă reți alergau fă ră astâ mpă r, neı̂ncetat,
ı̂nainte ș i ı̂napoi, trecâ nd de zeci de ori vadul pâ râ ului rece ș i abia câ nd
ı̂ncepu mitingul se aliniară ı̂n spatele tribunei. Iar unii, s ioș i ș i mâ ndri,
colindară toată ziua pe vâ rfurile dealurilor, neputâ ndu-se hotă rı̂ să se
apropie de mitingul ce fremă ta zgomotos.
Constructorii magistralei ı̂și să rbă toreau victoria zgomotos, veseli,
cu vuiete ș i muzică , să ltâ ndu-i ı̂n brațe pe favoriții ș i eroii lor. Pe
traverse fură ı̂ntinse, cu tot ză ngă nitul de rigoare, ș inele, ı̂ntr-un minut
fură potrivite pe locul destinat, ș i muncitorii montori, care bă tuseră
pâ nă atunci milioane de crampoane, cedară ultimele lovituri
conducă torilor lor.
— Potrivit legilor ospitalită ții, zise bufetierul, care ș edea cu
bucă tarii pe acoperiș ul vagonului-restaurant.
Un inginer decorat cu Ordinul Drapelul Roș u ı̂și dă du pă lă ria mare
de fetru pe ceafă , apucă ciocanul de mâ nerul lui lung ș i, fă câ nd o mutră
nenorocită , izbi cu el, nimerind ı̂n pă mâ nt. Această izbitură fu urmată
de râ sul prietenos al muncitorilor, printre care erau viteji care ixau
cramponul ı̂n ș ină dintr-o singură lovitură . Totuș i, loviturile seci, ı̂n
pă mâ nt, ı̂ncepură să alterneze cu altele, tună toare, fapt ce dovedea că
ciocanul mai vine uneori ı̂n contact ș i cu cramponul. Bă teau cu
ciocanele ș i ș e ii nordului ș i cei ai sudului, ș i diverș i oaspeți, ș i
secretarul comitetului de ținut ș i membri ai Guvernului. Cel din urmă
crampon ı̂l bă tu ı̂n traversă , ı̂n vreo jumă tate de oră , directorul
construcției.
Apoi ı̂ncepură discursurile care erau rostite de câ te două ori: o dată
ı̂n kazahă , o dată ı̂n ruseș te.
— Tovară ș i, spuse ı̂ncet un muncitor udarnic, că utâ nd să nu se uite
la Ordinul Drapelului Roș u, care-i fusese prins cu câ teva clipe ı̂nainte de
că maș ă, ce s-a fă cut, s-a fă cut, ș i nu e cazul să mai vorbim despre asta.
Din partea ı̂ntregului nostru colectiv de montaj rugă m Guvernul să ne
trimită imediat pe un ș antier nou. Ne-am sudat bine ı̂mpreună ș i, ı̂n
ultimele luni, am izbutit să aș eză m câ te 5 km de ș ină pe zi. Ne luă m
angajamentul să menținem ș i să sporim această normă . Tră iască
Revoluția noastră mondială ! Aș vrea să mai spun, tovară ș i, că traversele
ne-au venit cu un mare procent de rebuturi ș i a trebuit să aruncă m
multe. Acest sector trebuie ı̂mbună tă țit.
Corespondenții nu se mai puteau plâ nge acum că nu au material de
comentat. Luau note după discursuri. Luau inginerii de talie ș i le cereau
date precise. Se fă cuse cald, se stâ rnise praf ș i toată lumea era
preocupată . Mitingul acesta desfă ș urat ı̂n pustiu fumega ca un foc uriaș .
Lavuazian, după ce mâ zgă lea zece râ nduri, dă dea fuga la telegraf,
expedia o telegramă fulger ș i din nou se apuca să noteze. Uhudș anski
nu nota nimic ș i nu trimitea nici un fel de telegrame. Avea ı̂n buzunar
Glosarul festiv, care-i dă dea posibilitatea să ı̂ntocmească ı̂n cinci minute
o corespondență admirabilă , cu ı̂n lorituri asiatice. Viitorul lui era
asigurat. De aceea, se adresa, acum, confraților să i, cu o ș i mai
accentuată nuanță satirică ı̂n glas decâ t de obicei:
— Vă stră duiți? Hm, da!
Pe neaș teptate, apă rură ı̂n loja ziariș tilor sovietici Lev Rubaș kin ș i
Ian Skameikin, care rataseră plecarea la Moscova ș i-i adusese un avion
sosit ı̂n zori la locul solemnită ții. Avionul aterizase la zece kilometri de
Gremeaș ci Kliuci, după un deal ı̂ndepă rtat, pe un aerodrom natural, ș i
frații corespondenți sosiră abia acum, venind pe jos de acolo. După ce-i
salutară ı̂n grabă pe ceilalți, Lev Rubaș kin ș i Ian Skameikin ı̂și scoaseră
din buzunare carnetele ș i se apucară să recâ ș tige timpul pierdut.
 Aparatele fotogra ice ale stră inilor țăcă neau fă ră ı̂ntrerupere.
Gâ tlejurile se uscaseră din cauza discursurilor ș i a că ldurii. Participanții
la miting se tot uitau ı̂n jos, la pâ râ ul rece ș i la cantina unde umbrele
vă rgate ale ș opronului că deau pe mesele lungi de banchet, pline de
sticle verzi cu apă minerală . Ală turi se a lau chioș curi unde participanții
la miting fugeau din câ nd ı̂n câ nd să bea câ te ceva. Koreiko nu mai
putea de sete, dar ră bda sub tricornul să u de hâ rtie. Marele maestru ı̂l
ı̂ntă rită de la distanță, tot ridicâ nd ı̂n sus o sticlă cu limonada ș i dosarul
galben legat cu ș ireturi de ghete.
Pe masă , ı̂ntre carafa cu apă ș i microfon, fu urcată o mică pionieră .
— Hai, fetițo, zise vesel directorul construcției, spune-ne ce pă rere
ai despre magistrala noastră .
N-ar i fost de mirare ca fetița să i bă tut pe neaș teptate din picior ș i
să i ı̂nceput: "Tovară ș i! Dați-mi voie să fac bilanțul realiză rilor care..." ș i
aș a mai departe, pentru că la noi poți ı̂ntâ lni copii model care, cu o
tristă sâ rguință, rostesc discursuri de câ te două ceasuri. Dar pioniera
din Gremeaș ci Kliuci prinse cu mâ nuțele-i slabe taurul de coarne ș i, fă ră
alte introduceri, cu o voce subțire ș i caraghioasă , strigă :
— Tră iască planul cincinal!
Palamidov se apropie de profesorul economist stră in, vrâ nd să
obțină de la el un interviu.
— Sunt entuziasmat, spuse profesorul, toată opera de construcție
pe care am vă zut-o ı̂n U.R.S.S. este uriaș ă. Nu mă ı̂ndoiesc că planul
cincinal va i ı̂ndeplinit. Voi scrie despre lucrul acesta.
Ș i, ı̂ntr-adevă r, după ș ase luni scoase o carte ı̂n care demonstra, pe
două sute de pagini, că planul cincinal va i ı̂ndeplinit ı̂n termenul
stabilit ș i că U.R.S.S. va deveni una dintre cele mai puternice țări
industriale. Iar la pagina două sute unu, profesorul declara că tocmai
din această cauză Ț ara sovietelor trebuie distrusă câ t mai repede, că ci
altfel va provoca, ı̂n mod iresc, dispariția societă ții capitaliste.
Profesorul se dovedi a i un om mai practic decâ t palavragiul Heinrich.
De după un deal apă ru un avion alb. Kazahii o luară la fugă care
ı̂ncotro, risipindu-se ca puii de potâ rniche. Umbra mare a avionului
trecu peste tribună , apoi, tremură toare, se ı̂ndreptă spre pustiu.
Strigâ nd ș i agitâ nd bicele ı̂n aer, kazahii o porniră ı̂n goană după umbră .
Operatorii de cinema ı̂nvâ rteau neliniș tiți aparatele lor. Se fă cu ș i mai
mult praf, ı̂ncă ș i mai multă hă rmă laie. Mitingul se terminase.
— Uite ce e, tovară ș i, spuse Palamidov, ducâ ndu-se gră bit la cantină
ı̂mpreună cu confrații să i. Hai să ne ı̂nțelegem să nu scriem banalită ți.
— Banalită țile sunt dezgustă toare! ı̂l susținu Lavuazian. Sunt
ı̂ngrozitoare.
Ș i, ı̂n drum spre cantină , corespondenții hotă râ ră ı̂n unanimitate să
nu scrie despre Uzun-Kulak, care ı̂nseamnă ureche lungă , ș i, la râ ndul
ei, ı̂nseamnă telegraf de stepă . Despre asta au scris toți cei care au fost
ı̂n Orient ș i ți se fă cea pur ș i simplu silă să mai citeș ti. Se ı̂nțeleseră , de
asemenea, să nu scrie reportaje intitulate Legenda lacului Issîk-Kul.
Ajunge cu banalită țile ı̂n stil oriental!
In tribuna ră masă goală , printre mucurile de țigară , biletele rupte
ș i nisipul adus de vâ nt din pustiu, nu mai ș edea decâ t Koreiko, care nu
se putea hotă rı̂ deloc să coboare.
— Vino jos, Alexandr Ivanovici! ı̂i striga Ostap. Fie-ți milă de
dumneata! O ı̂nghițitură de apă minerală rece! Ei, ce zici? Nu vrei?
Atunci, ie-ți milă de mine! Mi-e foame! Ș tii că tot nu voi pleca! Poate
vrei să -ți câ nt serenada lui Schubert Cu pas ușor, la mine, vino, dragul
meu prieten!
Pot s-o fac, dacă ții numaidecâ t.
Dar Koreiko nu mai aș teptă . Iș i dă dea seama ș i fă ră serenadă că va
trebui să dea banii. Gheboș at, ı̂ncepu să coboare, oprindu-se la iecare
treaptă .
— Porți tricorn? se amuză Ostap. Dar unde-i surtucul cenuș iu? N-ai
să mă crezi câ nd am să -ți spun ce dor mi-a fost de dumneata. Ei, bine te-
am gă sit, bine te-am gă sit! Poate vrei să ne ı̂mbră țiș ăm? Sau mergem
direct la tezaur, ı̂n peș tera lui Leichtweis, unde-ți pă strezi tugricii!
— Intâ i să mâ ncă m, ră spunse Koreiko, a că rui limbă se uscase de
sete ș i era aspră ca un raș pel.
— Putem să mergem ș i la masă . Numai că , te rog, de data asta, să
nu-mi faci feste! De altfel, n-ai nici o ș ansă . Bă ieții mei stau la pâ ndă pe
dealuri, minți Ostap, pentru orice eventualitate.
 Ș i, amintindu-ș i de bă ieți, se ı̂ntristă .
Masa pentru constructori ș i oaspeți fu servită ı̂n stil euro-asian.
Kazahii se aș ezară turceș te pe covoare, aș a cum fac ı̂n Orient toți
oamenii, iar ı̂n Occident numai croitorii. Mâ ncau pilaf ı̂n stră chini albe
ș i beau limonadă . Europenii se aș ezară la mese.
Constructorii magistralei trecuseră ı̂n cei doi ani de muncă prin
nenumă rate greută ți, griji ș i emoții. Dar tot atâ t de multă bă taie de cap
le dă du ș i organizarea banchetului ı̂n mijlocul pustiului. Meniul —
asiatic ș i european — fu discutat vreme ı̂ndelungată . Problema
bă uturilor spirtoase stâ rni ș i ea dezbateri prelungite. Timp de câ teva
zile, direcția ș antierului ı̂ncepu să semene cu Statele Unite ı̂nainte de
alegerile prezidențiale. Adepții regimului sec luptau crâ ncen cu adepții
regimului umed. In cele din urmă , celula de partid se pronunță
ı̂mpotriva bă uturilor spirtoase. Se puse atunci o altă problemă : stră inii,
diplomații, moscoviții! Cum să li se dea o masă mai elegantă ? Orice s-ar
spune, ei, la Londra ș i la New York, sunt ı̂nvă țați cu tot felul de excese
culinare. Ș i aș a se hotă rı̂ aducerea din Taș kent a bă trâ nului specialist
Ivan Osipovici care pe vremuri fusese maître d'hotel la Moscova, la
celebrul restaurant "Martianîci", iar acum ı̂și termina zilele ca
responsabil al unui bufet de lâ ngă Piața de Pă să ri.
— Ai grijă , Ivan Osipovici, ı̂i spuseră cei din direcție, să nu ne faci
de râ s. O să ie ș i stră ini. Trebuie să aranjezi ceva aș a, mai cu ș ic.
— Ză u, credeți-mă , ı̂ngă imă bă trâ nul cu lacrimi ı̂n ochi, ce oameni
am servit eu, ehei! L-am servit ș i pe prințul de Wurtemberg! Nu trebuie
să -mi plă tiți nici o lețcaie. Cum, n-am să -mi dau eu toată grija acum,
spre sfâ rș itul vieții? Vreau să -i satur, apoi las' să mor!
Ivan Osipovici era teribil de emoționat. Câ nd a lă că s-a renunțat
de initiv la bă uturile spirtoase, era câ t pe ce să se ı̂mbolnă vească , dar
nu se putu hotă rı̂ să lase Europa fă ră masă . Devizul ce-l prezentă fu
mult amputat ș i bă trâ nul, mâ râ ind sub mustață: "Vreau să -i satur, apoi
să mor", adă ugă ș aizeci de ruble din propriile sale economii. In ziua
banchetului, Ivan Osipovici sosi ı̂ntr-un frac scos de la naftalină . In tot
timpul mitingului fu foarte nervos, se uita mereu la soare ș i țipa la
nomazii care, din simplă curiozitate, ı̂ncercau să intre că lare ı̂n cantină .
Bă trâ nul ı̂i amenința cu ș ervetul ș i striga:
— Pleacă de-aici, pă gâ nule, nu vezi ce se ı̂ntâ mplă ? Of, Doamne!
Sosul picant o să se taie. Ș i consommeul ı̂ncă nu e gata!
Aperitivele se a lau deja pe masă . Totul era aranjat foarte frumos ș i
cu multă pricepere. Ș ervetele scrobite stă teau drept, untul, tă iat artistic
ı̂n cubulețe, stă tea pe gheață, pe farfurioare de sticlă , scrumbiile țineau
ı̂n gură câ te un rondel de ceapă verde sau o mă slină , masa era plină de
lori ș i chiar ș i pâ inea neagră obiș nuită ară ta câ t se poate de
prezentabil.
In sfâ rș it, oaspeții veniră la masă . Toți erau pră fuiți, congestionați
de că ldură ș i lihniți de foame. Nici unul nu semă na cu prințul de
Wurtemberg. Ivan Osipovici simți deodată că vine o nenorocire.
— Cer iertare oaspeților, spuse el curtenitor, dar masa nu va i gata
decâ t peste cinci minute! Am o rugă minte personală : să nu vă atingeți
de nimic de pe masă pâ nă n-o să ı̂nceapă să se servească , pentru ca
totul să ie aș a cum trebuie.
Fugi pentru un minut la bucă tă rie, cu pas uș or ș i să ltat, ca ı̂n
localurile de lux, dar câ nd se ı̂ntoarse cu tava cu peș te fastuos
prezentat, se lovi cu ochii de un tablou ı̂ngrozitor. Parcă nă vă liseră
barbarii. Atâ t de mult se deosebea tabloul pe care ı̂l avea ı̂n față de
ceremonialul pe care ı̂l stabilise el pentru masă , ı̂ncâ t Ivan Osipovici
ı̂ncremeni pe loc. Englezul cu talie de jucă tor de tenis mâ nca senin
pâ ine cu unt, Heinrich, ı̂ntins peste masă , că uta să scoată cu degetele o
mă slină din gura unei scrumbii. Pe masă domnea o harababură ca după
un mă cel. Potolindu-ș i puțintel foamea, oaspeții ı̂ncepură veseli să
schimbe impresiile ı̂ntre ei.
— Ce e asta? ı̂ntrebă bă trâ nul cu un nod ı̂n gâ t. Dar unde-i supa,
ș efule? strigă Heinrich cu gura plină .
Ivan Osipovici nu ră spunse nimic. Fă cu numai un gest de silă ș i
plecă . Lă să restul pe seama subalternilor să i.
Câ nd cei doi meș teri ră zbă tură pâ nă la masă , un gră san cu nasul ca
o banană , rostea primul discurs. Spre marea sa mirare, Ostap ı̂l
recunoscu pe inginerul Talmudovski.
 — Da! Suntem niș te eroi, exclama Talmudovski, ținâ nd ı̂ntinsă
mâ na ı̂n care avea paharul cu apă minerală . Cinste nouă , constructorii
Magistralei Ferate de Ră să rit. V-ați gâ ndit ı̂n ce condiții muncim noi aici,
cetă țeni? Să luă m, de pildă , salariul. E adevă rat că aici salariul e mai bun
decâ t ı̂n alte locuri, dar condițiile de confort unde sunt?! Teatru nu
există ! Pustiu! Nici un fel de canalizare!... Nu, ı̂n asemenea condiții nu
pot să lucrez!
— Cine e ă sta? se ı̂ntrebau constructorii ı̂ntre ei. Il cunoș ti?
Intre timp, Talmudovski ı̂și ș i trase afară valizele de sub masă .
— Puțin ı̂mi pasă de contract! țipa el, ı̂ndreptâ ndu-se spre ieș ire.
Cum? Să dau ı̂napoi banii de deplasare? Numai prin justiție, numai prin
justiție.
Ș i chiar ș i atunci câ nd, croindu-ș i dram să plece, ı̂i ı̂nghiontea cu
valizele pe cei ce ș edeau la masă , ı̂n loc de scuze, continua să țipe
să lbatic: "Numai prin justiție!"
Ș i, ı̂n aceeaș i noapte, dumnealui, Talmudovski, ı̂n compania unor
meș teri rutieri care plecau cu treburi la capă tul sudic al că ii ferate,
zbura la vale ı̂ntr-o drezină cu motor spre alte meleaguri. Ș edea că lare
pe valize ș i explica meș terilor de ce nu poate lucra un specialist cinstit
prin asemenea coclauri. O dată cu ei pleca acasă ș i bă trâ nul maître
d'hotel Ivan Osipovici. De durere, nu mai apucase să -ș i scoată nici
fracul. Ș i era beat mort.
— Barbarii! striga el, ținâ nd capul ı̂n vâ nt ș i amenințând cu pumnul
ı̂n direcția stației Gremeaș ci Kliuci. Tot serviciul s-a dus dracului!... L-am
servit pe Anton Pavlovici, pe prințul de Wurtemberg!... Să mă vă d acasă
ș i mor! Atunci o să -ș i aducă aminte de Ivan Osipovici. Pregă teș te, o să -
mi zică , un banchet pentru optzeci ș i patru de persoane, la dracu'!
Pregă teș te, da' n-o să mai aibă cine! Fiindcă Ivan Osipovici Trikatov n-o
să mai ie! Ivan Osipovici va i mort pe vecie, trecut ı̂ntr-o lume mai
bună , unde nu există durere, nici ı̂ntristare, nici suspin, ci viață fă ră de
sfâ rș it... Ve-e-eș nică po-me-ni-re!
Ș i ı̂n timp ce bă trâ nul ı̂și câ nta singur prohodul, coada fracului
lutura ı̂n vâ nt ca un steag.
 Nemailă sâ ndu-l pe Koreiko nici mă car să -ș i termine compotul,
Ostap ı̂l ridică de la masă ș i-l trase după el, să se socotească . Pe o scă riță
demontabilă , maeș trii se urcară ı̂n vagonul de marfă , unde se a la biroul
grupului de montaj din nord ș i unde se gă sea ș i patul pliant din pâ nză al
normatorului. Se ı̂ncuiară ı̂n vagon.
După masă , câ nd pasagerii trenului special se odihneau ca să
prindă forțe pentru a lua parte la chermeza din acea seară , foiletonistul
Gargantua ı̂i surprinse pe cei doi frați corespondenți ı̂ndeletnicindu-se
cu un lucru nepermis. Lev Rubaș kin ș i Ian Skameikin duceau la telegraf
două hâ rtiuțe. Pe una era o ș tire scurtă :
"Urgent Moscova telegraful stepă uzun-kulak stop ureche lungă
stop transmis vestea termină rii magistralei ferate ră să rit Rubaș kin".
A doua hâ rtiuță era mâ zgă lită de sus ș i pâ nă jos. Iată ce aprindea:
LEGENDA LACULUI ISSÎK-KUL
Bă trâ nul kara-kalpak Uhum Buheev mi-a povestit urmă toarea
legendă ı̂nvă luită de colbul veacurilor. In urmă cu 200.485 de luni,
nevasta hanului, frumoasa Sumburun, tâ nă ră ș i iute de picior ca un
djejran (berbec de munte), s-a ı̂ndră gostit din tot su letul de tâ nă rul
viteaz Ai-Bulak. Mare fu durerea bă trâ nului han, câ nd a lă că mult
iubita sa soție ı̂l ı̂nș ală . Bă trâ nul fă cu rugă ciuni timp de două sprezece
luni, apoi, cu lacrimi ı̂n ochi, o ı̂nchise pe frumoasa Sumburun ı̂ntr-un
butoi de care legă un bolovan de aur curat ce avea o greutate de ș apte
djasası̂ni (optsprezece kilograme), ș i aruncă prețioasa ı̂ncă rcă tură ı̂ntr-
un lac de munte. De atunci, lacul a că pă tat numele de Sf. Issı̂k-Kul, adică
pe kazahă : La donna-i mobile.
Ian Skameikin-Sarmatski (Piston)
— Nu-i aș a? ı̂ntreba Gargantua, ară tâ nd hâ rtiuțele capturate de la
cei doi frați. N-am dreptate?
— Desigur că e revoltă tor! ră spunse Palamidov. Cum ați ı̂ndră znit
să scrieți legenda, după cele ce am hotă râ t? După pă rerea voastră , Issı̂k-
Kul se traduce prin La donna-i mobile. Dar aș a o i? Nu v-a mințit cumva
aș a-zisul kara-kalpak Uhum Buheev? Oare numele ă sta nu se traduce
prin: "Nu aruncați ı̂n lac femeile tinere ș i frumoase, ci aruncați-i pe
corespondenții creduli, care cad sub in luența nefastă a exotismului"?
 Scriitorul cu hă inuță de copil roș i. In carnetul lui igurau deja ș i
Uzun-Kulak, ș i două legende ı̂nmiresmate, prevă zute cu ı̂n lorituri
orientale.
— După pă rerea mea, spuse el, nu-i nimic ră u ı̂n asta. Din moment
ce Uzun-Kulak există , trebuie doar să scrie cineva despre el.
— Dar despre asta s-a scris de o mie de ori! ră spunse Lavuazian.
— Uzun-Kulak există , oftă scriitorul, ș i dacă există este un lucru de
care trebuie să ținem seama.

CAPITOLUL XXX ALEXANDR IBI-IVANOVICI

In vagonul acela de marfă ı̂ncins de că ldură ș i ı̂ntunecos, aerul era
ı̂mbâ csit ș i nemiș cat ca ı̂ntr-o gheată veche. Mirosea a piele ș i a
picioare. Koreiko aprinse un felinar de ı̂nsoțitor de vagon ș i se bă gă sub
pat. Ostap, ș ezâ nd pe o ladă goală de macaroane, se uita ı̂ngâ ndurat la
el. Cei doi meș teri ı̂n combinații erau obosiți de luptă ș i se comportau
cu un calm o icial față de evenimentul de care Koreiko se temuse atâ t de
tare ș i pe care Ostap ı̂l aș teptase atâ t de mult. Ai i putut avea chiar
impresia că lucrurile se petrec ca ı̂n magazinul unei cooperative:
cumpă ră torul cere o pă lă rie, iar vâ nză torul ı̂i aruncă pe tejghea, cu un
gest de lasă -mă să te las, o ș apcă pluș ată de culoarea bitumului de pe
caldarâ m. Lui ı̂i este indiferent dacă cumpă ră torul va lua sau nu va lua
ș apca. De altfel, nici pe cumpă ră tor nu-l prea interesează ș i ı̂ntreabă
numai de formă : "Poate mai aveți ș i altele?" la care urmează , de obicei,
ră spunsul: "Luați-o, luați-o, că acuș i n-o să mai ie nici asta". Ș i amâ ndoi
se uită unul la altul complet nepă să tori. Koreiko scormoni multă vreme
sub pat, descuind probabil capacul valizei ș i bâ jbâ ind prin ea.
— Hei, cei de acolo, din cală ! strigă obosit Ostap. Ce noroc că nu
fumezi! Să ceri o țigară de la un zgâ rie-brâ nză ca dumneata ar i pur ș i
simplu un calvar. N-ai ı̂ntinde niciodată portțigaretul, de teamă ca ı̂n loc
de o țigară să nu ți se ia mai multe, ș i ai sta ș i ai scormoni ș apte ceasuri
prin buzunar, pâ nă să deschizi cutia ș i să scoți dină untru o biată țigară
ı̂ndoită . Eș ti un om ră u. Ce era dacă scoteai toată valiza!
— Ș i altceva ce mai vrei? bombă ni Koreiko, sufocâ ndu-se sub pat.
 Comparația cu fumă torul zgâ rcit nu-i fă cea plă cere. Tocmai ı̂n clipa
aceea scotea din valiză niș te pachete groase. Limba nichelată a broaș tei
ı̂i zgâ ria brațele dezgolite pâ nă la cot. Ca să -i ie mai comod, se ı̂ntinse
pe spate ș i continuă să lucreze ca un miner ı̂n abataj. Din saltea,
milionarului ı̂i curgeau ı̂n ochi paie ș i praf.
"Of, Doamne, stau prost al dracului, se gâ ndea Alexandr Ivanovici,
prost ș i ı̂n ioră tor! Dar dacă mă strâ nge acuș i de gâ t ș i-mi ia toți banii?
Ș i ce, asta ar i mare lucru? Mă taie ı̂n bucă ți ș i le expediază cu coletă ria
ı̂n diferite oraș e. Iar capul mi-l pune la murat ı̂ntr-un butoi cu varză ."
Koreiko simți că -l trece un ior rece, ca de pivniță. De teamă , scoase
capul de sub pat. Bender moțăia pe lada lui, cu capul aplecat spre
felinar.
"Sau poate, pe el... cu coletă ria, se gâ ndi Alexandr Ivanovici,
continuâ nd să scoată pachetele ș i să se ı̂ngrozească , ı̂n diferite oraș e?
Strict con idențial. Ce-ar i?"
Mai scoase o dată capul de sub pat. Marele maestru se ı̂ntinse ș i
că scă disperat, ca un dog. Apoi luă felinarul ș i ı̂ncepu să -l clatine,
strigâ nd:
— Gara Hațepetovka. Coboară , cetă țene! Am sosit! Fiindcă veni
vorba, uitasem cu totul să -ți spun: poate ai de gâ nd să mă ı̂njunghii? Să
ș tii că mă ı̂mpotrivesc. Ș i apoi, am mai fost omorâ t o dată . A ı̂ncercat un
bă trâ n zevzec, de familie bună , fost mareș al al nobilimii ș i totodată
conțopist la o iciul stă rii civile — unul, Kisa Vorobianinov. Am că utat,
tovară ș cu el, fericirea ı̂n sumă de o sută cincizeci de mii de ruble. Ș i
ı̂ncă ı̂nainte de ı̂mpă rțeală , prostul s-a repezit ș i mi-a tă iat beregata cu
briciul. O, nici nu pot să -ți spun ce urâ t a fost asta, Koreiko. Urâ t ș i
dureros! Chirurgii au reuș it cu chiu cu vai să salveze tâ nă ra-mi viață,
fapt pentru care le sunt profund recunoscă tor.
In sfâ rș it, Koreiko ieș i de sub pat ș i ı̂mpinse spre picioarele lui
Ostap pachetele cu bani. Fiecare pachet avea o banderolă lipită cu grijă
ș i era legat cu o sfoară .
— Nouă zeci ș i nouă de pachete, spuse Koreiko trist, a câ te 10 000
iecare. In bancnote de două zeci ș i cinci cervoneți. Poți să nu mai
numeri, că la mine e ca la bancă .
 — Dar unde e al o sută lea pachet? ı̂ntrebă Ostap cu entuziasm.
— Zece mii am scă zut. Nu m-ați jefuit de suma asta pe malul mă rii?
— Asta-i o porcă rie. Banii au fost cheltuiți tot numai pentru
dumneata. Nu mai face pe chițibuș arul.
Oftâ nd, Koreiko ı̂i dă du ș i banii care mai lipseau ș i primi ı̂n schimb
manuscrisul biogra iei sale din dosarul galben, legat cu ș ireturi de
ghete. Aruncă imediat biogra ia pe foc, ı̂n soba de tuci, al că rei burlan
trecea prin acoperiș ul vagonului. Intre timp, Ostap luă unul din pachete,
rupse banderola ș i, după ce se ı̂ncredință că Koreiko nu l-a ı̂nș elat, ı̂l
bă gă ı̂n buzunar.
— Dar unde-i valuta? ı̂ntrebă cusurgiu marele maestru. Unde sunt
dolarii mexicanii, lirele turceș ti, unde sunt lirele sterline, rupiile,
pesetele, centavosurile, leii româ neș ti, unde sunt latii ș i zloții de pe la
vecini? Dă -mi mă car o parte ı̂n valută .
— Ia ce este, ră spunse Koreiko stâ nd ı̂n fața sobei ș i uitâ ndu-se la
documentele ce se mistuiau ı̂n foc. Ia, că ı̂n curâ nd n-o să mai ie nici
asta. Valută nu țin.
— Iată -mă ș i milionar! exclamă Ostap cu plă cută uimire. Mi s-au
ı̂mplinit visurile idioate!
Ș i, deodată , Ostap se ı̂ntristă . Era uluit de cadrul prozaic ı̂n care se
desfă ș ura ı̂mplinirea visului să u, i se pă rea ciudat că lumea nu se
schimbase instantaneu ș i că ı̂n jur nu se ı̂ntâ mplase nimic, absolut
nimic. Ș i, deș i ș tia că ı̂n vremurile noastre aspre nu te mai poți aș tepta
la nici un fel de peș teri misterioase, butoiaș e cu aur ș i lă mpi ale lui
Aladin, ı̂i pă ru totuș i ră u de ceva. Se simți oarecum cuprins de spleen, ca
Roald Amundsen, care, trecâ nd cu dirijabilul "Norge" deasupra Polului
Nord, spre care se zbă tuse toată viața să ajungă , spusese fă ră nici un
entuziasm companionilor să i: "Ei, iată -ne ajunș i". Jos se vedea gheața
sfă râ mată , era frig ș i pustiu. Misterul fusese descoperit, țelul atins, nu
mai era nimic de fă cut ș i trebuia să -ți schimbi meseria. Dar tristețea-i
trecă toare, pentru că te aș teaptă gloria, onorurile, respectul tuturor —
ți se câ ntă coruri, eleve de liceu, ı̂n pelerinele lor albe, stau aliniate ș i te
primesc ı̂n urale, bă trâ nele mame ale exploratorilor polari mâ ncați de
tovară ș ii din expediție plâ ng, se intonează imnuri naționale, se aprind
focuri de arti icii ș i bă trâ nul rege ı̂l strâ nge pe explorator la pieptul să u
plin de ordine ș i stele țepoase.
Slă biciunea care ı̂l cuprinse o clipă ı̂i trecu. Ostap aruncă pachetele
ı̂ntr-un să culeț pe care Alexandr Ivanovici avu dră gă lă ș enia să i-l ofere,
ı̂l luă la subsuori ș i deschise uș a grea a vagonului de marfă .
Serbarea era pe terminate. Rachetele era zvâ rlite ı̂n adâ ncul siniliu
al cerului ca niș te undițe aurii ș i pescuiau de acolo peș tiș ori roș ii ș i
verzi, lumina rece te izbea ı̂n ochi, se ı̂nvâ rteau tot felul de sori
pirotehnici. Dincolo de coliba unde era instalat telegraful, pe o estradă
avea loc un spectacol pentru nomazi. Unii dintre ei ș edeau pe bă nci, alții
priveau spectacolul de la ı̂nă lțimea ș eii. Caii nechezau des. Trenul
special era luminat dintr-un capă t ı̂n celă lalt.
— A! exclamă Ostap. Banchetul din vagonul-restaurant! Am ș i uitat!
Ce bucurie! Hai să mergem, Koreiko. Iți fac cinste. Fac cinste la toată
lumea! Potrivit legilor ospitalită ții! Vermut cu lă mâ ie, gă luș ti din vâ nat,
fricando cu ciuperci, vin unguresc vechi, vin unguresc nou, ș ampanie!...
— Fricando, fricando, zise Koreiko furios, iar apoi te bagă la zdup.
Nu vreau să mă a iș ez.
— Iți fă gă duiesc o cină ca ı̂n paradis, pe o față de masă albă , stă ruia
Ostap. Vino, vino! Ș i, ı̂n general, lasă -te de sihă strie. Gră beș te-te să -ți bei
partea dumitale de bă uturi spirtoase, să mă nâ nci cele două zeci de mii
de chiftele care ți se cuvin. Că de nu, vor veni alții ș i ı̂ți vor ı̂nghiți porția.
Te aranjez ı̂n trenul special, că ci acolo mă cunosc toți ș i chiar mâ ine ne
vom a la ı̂ntr-un centru relativ civilizat. Iar unde-i civilizație, cu
mijloacele noastre... Alexandr Ivanovici!...
Marele maestru ar i vrut acum să fericească pe toată lumea, ar i
vrut să -i bucure pe toți. Dar mutra acră a lui Koreiko ı̂l indispunea. Ș i se
apucă să -l convingă . Era de acord că nu trebuie să se a iș eze, dar de ce
să lase să -i ie foame? Ostap nu-ș i dă dea nici el bine seama ce nevoie
are de un normator vesel, dar din moment ce se pornise, nu se mai
putea opri. In cele din urmă , ı̂ncepu chiar să -l sperie:
— O să ș ezi pe valiza dumitale ș i, ı̂ntr-o zi cu soare, o să vină hâ rca
ș i o să -ți dea cu coasa peste ceafă . Ce zici, ce plă cere? Gră beș te-te,
Alexandr Ivanovici, chiftelele sunt ı̂ncă pe masă . Nu i ı̂ncă pă țânat.
 După pierderea milionului, Koreiko devenise mai moale ș i mai
receptiv.
— Poate chiar ar i cazul să mă mai aerisesc? spuse el ș ovă ielnic. Să
facem o plimbare la centru? Dar, bineı̂nțeles, fă ră nici un fel de lux, fă ră
bravade de husar.
— Care bravade de husar? Pur ș i simplu, doi medici militanți pe
tă râ m social se duc la Moscova ca să meargă la Teatrul de Artă ș i să
vadă cu ochii lor o mumie de la Muzeul de Arte Plastice. Ia-ți valiza.
Milionarii porniră spre tren. Ostap că delnița nepă să tor să culețul.
Alexandr Ivanovici zâ mbea prosteș te. Pasagerii trenului special se
plimbau prin apropierea vagoanelor, că ci se ș i punea locomotiva. In
ı̂ntuneric, pantalonii albi ai corespondenților luceau.
In compartiment, pe bancheta de sus a lui Ostap, stă tea ı̂ntins sub
un cearș af un om necunoscut, care citea un ziar.
— Ei, dă -te jos, zise Ostap prietenos. A venit stă pâ nul casei.
— E locul meu, tovară ș e, ră spunse necunoscutul. Sunt Lev
Rubaș kin.
— Uite ce e, Lev Rubaș kin, nu trezi iara din mine ș i cară -te de aici.
Pe marele maestru ı̂l ı̂mboldea la harță privirea nedumerită a lui
Alexandr Ivanovici.
— Ia te uită , exclamă corespondentul cu ı̂nfumurare. Dar cine eș ti
dumneata?
— Nu-i treaba ta de mă gar! Ț i s-a spus dă -te jos, dă -te jos.
— Orice bețiv, ı̂ncepu cu un glas pițigă iat Rubaș kin, ı̂și poate
permite aici acte de huliganism...
Ostap nu-i ră spunse, dar ı̂l apucă de piciorul gol. La țipetele lui
Rubaș kin se adună tot vagonul. Koreiko, pentru orice eventualitate, ieș i
pe platformă .
— Vă bateți? ı̂ntrebă Uhudș anski. Hm, da.
Ostap apucase să -l pocnească pe Rubaș kin cu sacul ı̂n cap, ș i acum
Gargantua ș i scriitorul cel gras, cu hă inuță de copil, ı̂l țineau de brațe.
— Să arate biletul! urla marele maestru. Să arate tichetul!
Rubaș kin să rea, ı̂n pielea goală , de pe o banchetă pe alta ș i cerea să
vină ș eful de tren. Ostap, care-ș i pierduse simțul realită ții, stă ruia ș i el
să ie chemat ș eful de tren. Scandalul se ı̂ncheie cu un lucru tare
neplă cut. Rubaș kin prezentă ș i biletul, ș i tichetul, după care, cu o voce
tragică , ceru lui Bender să facă acelaș i lucru.
— Eu nu ară t din principiu! declară marele maestru, pă ră sind ı̂n
grabă locul incidentului. Am ș i eu principiile mele!
— E că lă tor clandestin! urlă Lev Rubaș kin, să rind ı̂n pielea goală pe
culoar. Iți atrag atenția, tovară ș e ș ef, că aici a că lă torit un pasager
clandestin!
— Unde e? ı̂ntrebă ș eful de tren, ı̂n ochii că ruia se aprinse o lică rire
de copoi.
Ascuns sperios după un colț al tribunei, Alexandr Ivanovici cerceta
iscoditor ı̂ntunericul, dar nu putea deosebi nimic. Lâ ngă tren se miș cau
niș te siluete, se vedeau farurile minuscule ale țigă rilor aprinse ș i se
auzeau glasuri: "Fiți bun ș i prezentați biletul!" "Iar eu ı̂ți spun că nu fac
lucrul acesta din principiu!" "Huliganism!" "Nu-i aș a? N-am dreptate?"
"Doar trebuie să meargă cineva ș i fă ră bilet!" Tampoanele se ciocniră , la
o palmă de pă mâ nt trecu ș uierâ nd un ș uvoi de aer de la frâ ne ș i
ferestrele luminate ale vagoanelor se clintiră din loc. Ostap mai fă cea
ı̂ncă pe grozavul, dar deja prin fața lui ı̂ncepuseră să se perinde
banchetele vă rgate, plasele de bagaje, ı̂nsoțitorii cu felinare, buchetele
de lori de pe mese ș i elicele din tavanul vagonului-restaurant Pleca
banchetul cu ș ampanie, cu vin unguresc vechi ș i nou. Ii treceau pe la nas
gă luș tele din vâ nat, dispă râ nd ı̂n nord. Fricandoul, fragedul fricando,
despre care Ostap vorbise cu atâ ta că ldură , pă ră si Gremeaș ci Kliuci.
Alexandr Ivanovici se apropie de el.
— Nu voi lă sa lucrurile aș a, bombă nea Ostap. Auzi! Un
corespondent al presei sovietice să ie pă ră sit ı̂n pustiu! Voi ridica ı̂n
picioare ı̂ntreaga opinie publică . Koreiko! Plecă m cu primul rapid! Hai
să cumpă ră m toate locurile din vagonul internațional.
— Care rapid?! spuse Koreiko. De aici nu pleacă nici un tren.
Potrivit planului, exploatarea ı̂ncepe abia peste două luni.
Ostap ı̂nă lță capul. Privi cerul negru abisinian, stelele deș ertului
să lbatic, ș i vă zu trista realitate. Totuș i, câ nd Koreiko ı̂i aminti timid de
banchet, simți că -i vin forțe noi.
 — Peste deal se a lă un avion, cel venit la solemnitate, spuse
Bender. Va pleca ı̂n zori. Avem timp să ajungem acolo.
Spre a nu ı̂ntâ rzia, milionarii o porniră cu paș i mari de dromader.
Picioarele li se ı̂nfundau ı̂n nisip, focurile nomazilor ardeau, iar că ratul
geamantanului ș i sacului nu le fă cea nici o plă cere, deș i nu erau grele. In
timp ce se că țărau pe deal, dinspre cealaltă parte se iviră , ı̂n vuiet de
elice, zorile. Bender ș i Koreiko o luară la picior, coborâ nd dealul ı̂n fugă ,
de teamă ca avionul să nu plece fă ră ei.
Sub aripile ı̂nalte ca un acoperiș ale avionului se foiau niș te
mecanici mititei, ı̂n haine de piele. Cele trei elice se ı̂nvâ rteau slab,
ventilâ nd pustiul. La ferestrele pă trate ale cabinei pentru pasageri se
clă tinau niș te perdeluțe cu ciucuri de pluș . Pilotul stă tea rezemat cu
spatele de o treaptă de aluminiu ș i mâ nca un pateu, sorbind câ te o
ı̂nghițitură de apă minerală direct din sticlă .
— Suntem pasageri, strigă Ostap gâ fâ ind. Două bilete de clasa I.
Nu-i ră spunse nimeni. Pilotul aruncă sticla ș i ı̂ncepu să -ș i pună
mă nuș ile.
— Nu sunt locuri? repetă Ostap, apucâ ndu-l pe pilot de mâ nă .
— Nu primim pasageri, zise pilotul, punâ nd mâ na pe balustrada
scă rii. E o cursă specială .
— Cumpă r avionul! zise repede marele maestru. Impachetați-mi-l.
—Fereș te din drum! strigă mecanicul, urcâ ndu-se după pilot.
Elicele ı̂ncepură să se ı̂nvâ rtească repede ș i nu se mai vă zură .
Să ltâ nd ș i clă tinâ ndu-se, avionul ı̂ncepu să ı̂nainteze ı̂mpotriva vâ ntului.
Vâ rtejurile de aer ı̂i aruncară pe milionari ı̂napoi, spre deal. Lui Ostap ı̂i
zbură de pe cap chipiul de că pitan, care se duse de-a rostogolul, ı̂n
direcția Indiei, cu o viteză care ı̂i asigura sosirea la Calcutta ı̂n cel mult
trei ore. Ș i poate ar i nimerit chiar pe strada principală din Calcutta,
stâ rnind prin apariția lui misterioasă atenția cercurilor apropiate
Intelligence Service-ului, dacă avionul n-ar i plecat ș i furtuna nu s-ar i
potolit. In vă zduh, avionul mai sclipi o dată ș i apoi se pierdu ı̂n razele
soarelui. Ostap alergă după chipiul care, din fericire, se agă țase de o tufă
de saksaul, ș i zise:
 — Cu mijloacele de transport stă m prost. Cu calea ferată ne-am
certat. Liniile aeriene de comunicație ne sunt ı̂nchise. S-o luă m pe j os?
Patru sute de kilometri! Nu-i o idee care să te ı̂ncâ nte. Nu ne mai
ră mâ ne decâ t să trecem la mahomedanism ș i să adoptă m că lă toria cu
că milele.
Koreiko nu zise nimic cu privire la mahomedanism, dar ideea cu
că milele ı̂i surâ se. Aspectul ispititor al vagonului-restaurant ș i al
avionului ı̂i aprinsese dorința de a ı̂ntreprinde o că lă torie de plă cere ca
medic militant pe tă râ m social, desigur, fă ră bravade de husar, totuș i cu
oarecare aplomb.
Nomazii veniți la solemnitate nu se risipiseră ı̂ncă , astfel ı̂ncâ t cei
doi izbutiră să cumpere două că mile ı̂n apropiere de Gremeaș ci Kliuci.
Coră biile deș ertului ı̂i costară câ te o sută optzeci de ruble bucata.
— Ce ieftin! ș opti Ostap. Hai să cumpă ră m cincizeci de că mile. Sau
o sută !
— Asta-i nesocotință de husar, zise ı̂ncruntat Alexandr Ivanovici. Ce
să facem cu ele? Ne ajung ș i două .
Cu strigă te, kazahii ı̂i instalară pe cei doi proaspeți convertiți ı̂ntre
cocoaș e ș i-i ajutară să -ș i lege valiza, sacul ș i proviziile pentru drum:
burduful cu lapte de iapă ș i doi berbeci. Că milele se ridicară ı̂ntâ i pe
picioarele dinapoi, silindu-i pe milionari să se ı̂ncline ı̂nainte pâ nă la
pă mâ nt, apoi pe picioarele din față, ș i o porniră de-a lungul Magistralei
de Ră să rit. Berbecii legați cu frâ nghii fugeau cu paș i mă runți ı̂n urmă ,
bă legâ ndu-se din timp ı̂n timp ș i behă ind sfâ ș ietor.
— Ei, ș eic Koreiko! strigă Ostap. Alexandr Ibi-Ivanovici! Nu-i aș a că
viața e minunată ?
Ș eicul nu ră spunse nimic. Nimerise o că milă trâ ndavă ș i o bă tea cu
furie pe bucile pleș uve, cu un bă ț de suksaul.

CAPITOLUL XXXI BAGDAD

Că milele ı̂i că rară pe proaspeții ș eici prin pustiu vreme de ș apte
zile. La ı̂nceputul că lă toriei, Ostap fu teribil de vesel. Il amuza totul: ș i
Alexandr Ivanovici, care se sucea ı̂ntre cocoaș ele că milei, ș i corabia
leneș ă a deș ertului, care că uta să scape de ı̂ndatoririle ei, ș i sacul cu
milionul, cu care marele maestru dă dea ghes din câ nd ı̂n câ nd
berbecilor nesupuș i. Ostap ı̂și zise colonelul Lawrence.
— Sunt un emir-dinamită ! țipa el, clă tinâ ndu-se pe spinarea ı̂naltă
a că milei. Dacă ı̂n două zile nu primim mâ ncare cum se cuvine, fac să se
ră scoale trib după trib. Pe cuvâ nt de onoare! Mă numesc ı̂n postul de
ı̂mputernicit al Profetului ș i declar ră zboiul sfâ nt, djihad. De pildă ,
Danemarcei. Pentru ce l-au chinuit ı̂n aș a hal danezii pe prințul lor
Hamlet? In condițiile politice actuale, pâ nă ș i Liga Națiunilor va i
satisfă cută de acest motiv de ră zboi. Ză u, cumpă r de la englezi, de un
milion, puș ti — lor le place să vâ ndă arme de foc triburilor — ș i marș -
marș , spre Danemarca. Germania ne va lă sa să trecem ı̂n contul
reparațiilor. Iți ı̂nchipui tabloul? O invazie a triburilor ı̂n Copenhaga. Ș i,
ı̂n fruntea tuturor, eu, pe o că milă albă . Ah! Pă cat că nu mai tră ieș te
Panikovski. Ce i-ar mai i plă cut o gâ scă daneză !
După câ teva zile ı̂nsă , câ nd din berbeci nu mai ră maseră decâ t
frâ nghiuțele ș i tot laptele de iapă fusese bă ut, pâ nă ș i emirul-dinamită
se ı̂ntrista ș i nu mai fă cea decâ t să bodogă ne melancolic:
— "Stepele arabe sub cerul aprins, trei mâ ndri palmieri stră juiau ı̂n
ı̂ntins." (Citat din Trei palmieri de M. Lermontov).
Amâ ndoi ș eicii slă biseră mult, hainele li se fă cuseră zdrențe, le
crescuseră bă rbuțe ș i ı̂ncepuseră să semene cu niș te derviș i dintr-o
parohie să racă .
— Incă puțină ră bdare, Ibi-Koreiko ș i vom ajunge ı̂ntr-un oră ș el cu
nimic mai prejos decâ t Bagdad. Acoperiș urile plate, orchestre
autohtone, restaurante mici ı̂n stil oriental, vinuri dulci, fete ca din
basme ș i patruzeci de mii de frigă ri cu chebapuri de Kars, turceș ti,
tă tă reș ti, de Mesopotamia ș i Odesa. Ș i, ı̂n sfâ rș it, cale ferată .
A opta zi, drumeții dă dură peste un cimitir stră vechi. Pâ nă ı̂n zare
se ı̂ntindeau, ı̂n valuri de piatră , ș iruri de morminte ı̂n formă de
semicerc. Morții aici nu erau ı̂ngropați. Erau ı̂ntinș i pe pă mâ nt ș i
acoperiți cu un fel de capace de piatră . Peste oraș ul acesta cenuș iu al
morților stră lucea un soare ı̂nspă imâ ntă tor. Orientul antic odihnea ı̂n
coș ciugele sale ı̂ncinse.
 Aventurierii noș tri dă dură bici că milelor ș i curâ nd intrară ı̂n oază .
Oraș ul era stră juit, pâ nă departe ı̂n jur, de faclele verzi ale plopilor ce se
oglindeau ı̂n pă tratele inundate cu apă ale plantațiilor de orez. Ici, colo
se ı̂nă lțau karagaci singuratici, care semă nau perfect cu un glob uriaș pe
picior de lemn. Incepură să ı̂ntâ lnească mă gă ruș i care purtau ı̂n spinare
drumeți graș i, ı̂n veș minte lungi, ș i mă nunchiuri de lucernă .
Koreiko ș i Bender treceau pe lâ ngă pră vă lioare unde se vindea
tabac verde praf ș i un să pun conic ră u mirositor care semă na cu un
ș rapnel. Meș teș ugari cu bă rbi albe ca de muslină trebă luiau, aplecați
peste un maldă r de foi de aramă , din care fă ceau lighene ș i că ni cu gâ tul
ı̂ngust. Cizmarii uscau la soare piei mici, vopsite cu cerneală . Vitraliile
galbene ș i albastre ale moscheilor sclipeau cu stră lucirea ș tearsă a
sticlei proaste.
Restul zilei ș i toată noaptea milionarii ș i-o petrecură la hotel,
dormind somn greu. Dimineața ı̂și fă cură baie ı̂n niș te că zi albe, se
bă rbieriră ș i ieș iră ı̂n oraș . Buna dispoziție a ș eicilor era stricată din
pricină că trebuiau să care cu ei valiza ș i sacul.
— Socot că prima mea datorie, spuse Bender lă udă ros, este să -ți
ară t o câ rciumioară fermecă toare. Se cheamă "Sub clar de lună ". Am
fost pe aici acum vreo cinci ani ș i am ținut niș te conferințe despre
combaterea avorturilor. Ce pivnicioară ! Semiı̂ntuneric, ră coare,
patronul e din Ti lis, orchestra de prin partea locului, votcă rece,
dansatoare cu dairale ș i cimbale. Ne instală m acolo pentru toată ziua.
Doar au voie niș te medici care activează pe tă râ m social să aibă ș i micile
lor slă biciuni, nu-i aș a? Eu fac cinste. Vițelul de aur plă teș te.
Ș i marele maestru ı̂și agită sacul ı̂n vă zduh ca o dairea.
Dar câ rciumioara "Sub razele lunii" nu mai exista. Spre mirarea lui
Ostap, nu mai exista nici mă car strada unde ră sunaseră dairalele ș i
cimbalele lui. Pe locul acela trecea o stradă dreaptă ı̂n stil european ș i
de ambele pă rți ale ei se construia de zor. Se vedeau garduri de rogojini,
ı̂n aer plutea pulbere de alabastru, iar autocamioanele fă ceau să se
ı̂ncingă ș i mai tare aerul ș i aș a ierbinte. După ce privi un minut fațadele
de că ră midă cenuș ie cu ferestrele lor lungi, Ostap ı̂i dă du un ghiont lui
Koreiko ș i, spunâ ndu-i: "Mai există un local pe care-l ține unul din
Baku", ı̂l cară ı̂n celă lalt capă t al oraș ului. Dar localul nu mai avea irma
cu versuri, pe care ș i-o compuse personal câ rciumarul din Baku:

Respectă-te pe tine,
Respectă-ne pe noi,
Respectă Caucazul,
Dar vino și la noi.

In locul ei ș eicii vă zură o pancartă de carton, pe care scria cu litere

arabe ș i ruseș ti:
MUZEUL ORĂȘENESC DE ARTE PLASTICE
— Să intră m, zise trist Ostap. Aici e cel puțin ră coare. Ș i apoi,
vizitarea muzeului face parte din programul unor medici că lă tori care
activează pe tă râ m social.
Pă trunseră ı̂ntr-o odaie mare, lă sară jos milioanele ș i-ș i ș terseră
multă vreme frunțile brobonite, cu mâ neca. Muzeul nu cuprindea decâ t
opt piese: un colț de mamut, dă ruit tâ nă rului muzeu de oraș ul Taș kent,
tabloul ı̂n ulei încăierare cu basmacii, două veș minte de emir, un
peș tiș or de aur ı̂ntr-un acvariu, o vitrină cu lă custe uscate, o statuetă de
porțelan, fă cută la fabrica "Kuznețov", ș i, ı̂n sfâ rș it, macheta obeliscului
pe care oraș ul intenționa să -l instaleze ı̂n piața principală . Pe
piedestalul proiectului se a la o coroană mare de tablă cu panglici.
Fusese adusă recent de o delegație specială dintr-o republică vecină ,
dar ı̂ntrucâ t obeliscul nu exista ı̂ncă (fondurile alocate pentru el iind
cheltuite pentru construirea unei bă i, care se dovedise mult mai
necesară ), delegația, după ce rosti discursurile de circumstanță,
depusese coroana pe machetă .
Indată se apropie de vizitatori un tâ nă r care avea pe capul ras o
tichie de Buhara cu țesă tură de covor, ș i emoționat ca un autor, ı̂i
ı̂ntrebă :
— Care sunt impresiile dumneavoastră , tovară ș i?
— Merge, zise Ostap.
Tâ nă rul era responsabilul muzeului. El ı̂ncepu imediat să vorbească
despre greută țile prin care trece instituția ce o conduce. Creditele sunt
insu iciente. Taș kentul s-a mulțumit să dea colțul de mamut ș i nu există
nimeni care să adune valorile artistice ș i istorice locale. S-a cerut un
specialist, dar pâ nă acum nu s-a primit nici un ră spuns.
— Eh, să am trei sute de ruble! strigă responsabilul, aș face un
Luvru aici!
— Spune-mi, cunoș ti bine oraș ul? ı̂l ı̂ntrebă Ostap, fă câ ndu-i lui
Alexandr Ivanovici cu ochiul. N-ai putea să ne ară ți locurile demne de
vă zut? Am mai fost ı̂n oraș ul vostru, dar parcă s-a schimbat.
Responsabilul se bucură grozav. Spunâ ndu-le ı̂ncâ ntat că le va ară ta
personal totul, puse lacă tul la uș a muzeului ș i-i conduse pe milionari pe
strada pe care ı̂nainte cu o jumă tate de oră că utaseră câ rciumioara "Sub
razele lunii".
— Bulevardul Socialismului! zise el, tră gâ nd cu plă cere ı̂n piept
praful de alabastru. Ah! Ce aer minunat! Ș i ce va i aici peste un an!
Asfalt! Autobuz! Un institut pentru irigație! Un institut tropical! Să
vedem dacă ș i de data asta Taș kentul n-o să ne dea forțe ș tiinți ice!...
Ș tiți, ei au puzderie de oase de mamut ș i mie nu mi-au trimis decâ t
colțul ă sta, câ nd ı̂n republica noastră există atâ ta interes pentru
ș tiințele naturii.
— Ia te uită ! se indignă Koreiko, aruncâ nd o privire de reproș lui
Ostap.
— Ș i ș tiți, continuă entuziastul ı̂n ș oaptă , bă nuiesc că nici nu e un
colț de mamut. Cred că mi-au trimis unul de elefant.
— Dar ce se aude pe la voi cu... cum să le zic... câ rciumioarele acelea
ı̂n stil clasic, ș tii, cu talere ș i laute? ı̂ntrebă neră bdă tor marele maestru.
— Le-am des iințat, ră spunse nepă să tor tâ nă rul. De mult trebuia
stâ rpită această murdă rie, aceste focare de epidemii. Chiar astă
primă vară a fost ı̂nchisă ultima tavernă . Se chema "Sub razele lunii".
— Inchisă ? ı̂ntrebă Koreiko ı̂nmă rmurit.
— Pe cuvâ nt de onoare! ı̂n schimb, s-a deschis o fabrică -bucă tă rie.
Masă europeană . Farfuriile sunt spă late ș i uscate electric. Rata bolilor
gastrice a scă zut vertiginos.
— Extraordinar! exclamă marele maestru, acoperindu-ș i fața cu
mâ inile.
 — N-ați vă zut ı̂ncă nimic! zise responsabilul muzeului, râ zâ nd
stâ njenit. Să mergem să luă m masa la fabrica-bucă tă rie.
Se urcară ı̂ntr-o ș arabană cu coviltir de pâ nză , cu festoane ș i chenar
albastru, ș i porniră . Pe drum, amabilul ghid ı̂i silea mereu pe milionari
să scoată capul de sub baldachin ș i le ară ta clă dirile nou construite, cele
a late ı̂n construcție ș i locurile pe care abia urma să se construiască .
Koreiko ı̂i aruncă lui Ostap priviri furioase. Acesta ı̂ntoarse capul ș i zise:
— Ce minunată piață autohtonă ! Bagdad!
— Pe data de 17 ı̂ncepe dă râ marea, spuse tâ nă rul. Aici vor i un
spital ș i un centru cooperatist.
— Ș i nu regretați exotismul ă sta? Parcă am i la Bagdad!
— E foarte frumos, oftă Koreiko.
Tâ nă rul se supă ră :
— E frumos pentru dumneavoastră , stră ini de oraș , dar noi trebuie
să tră im aici.
In sala mare a fabricii-bucă tă rie, ı̂ntre pereții acoperiți cu plă ci de
faianță ș i sub panglicile de prins muș te atâ rnate de tavan, că lă torii
mâ ncară o supă de arpacaș ș i niș te chifteluțe mici, cafenii. Ostap se
interesă de vin, dar primi ră spunsul ı̂ncâ ntat că recent s-a descoperit ı̂n
apropiere de oraș un izvor de apă minerală care ı̂ntrece, ca gust,
faimosul "Narzan". Ș i ca să i-o dovedească , tâ nă rul comandă o sticlă de
apă minerală care fu bă ută ı̂ntr-o tă cere mormâ ntală .
— Dar ce se aude cu rata prostituției? ı̂ntrebă , cu speranță ı̂n su let,
Alexandr Ibi-Ivanovici.
— Scade vertiginos, ră spunse tâ nă rul neı̂ndură tor.
— Vai, ce se petrece! fă cu Ostap, râ zâ nd.
Dar el, ı̂ntr-adevă r, nu ș tia ce se petrece. Câ nd se ridicară de la
masă , a lară că tâ nă rul apucase să plă tească pentru toți. El nu vru să
accepte ı̂n ruptul capului să ia bani de la cei doi milionari, a irmâ nd că
peste două zile primeș te leafa, ș i pâ nă atunci o să se descurce.
— Ei, ș i cu distracțiile cum e? Cum se distrează lumea aici? ı̂ntrebă
Ostap, dar fă ră extazul dinainte. Talere, dairale?
— Cum, nu ș tiți?! exclamă uimit responsabilul muzeului.
Să ptă mâ na trecută s-a ı̂n iințat la noi o ilarmonică a oraș ului. Avem ș i
un mare cvartet simfonic "Bebel ș i Paganini". Să mergem acolo. Cum de-
am putut să uit de asta, vai?!
După ce le plă tise masa, cei doi nu mai puteau acum refuza, din
motive etice, invitația la ilarmonică . Ieș ind de acolo, Alexandr Ibi-
Ivanovici spuse grosolan:
— Flaș neta oră ș enească .
Marele maestru roș i.
In drum spre hotel, tâ nă rul opri pe neaș teptate birja, ı̂i rugă pe
milionari să coboare, ı̂i luă de mâ nă ș i, că lcâ nd pe vâ rfuri din pricina
emoției ce-l stă pâ nea, ı̂i duse pâ nă la o piatră mică , ı̂nconjurată de un
gă rduleț .
— Aici se va ı̂nă lța obeliscul! zise ceremonios. Coloana
marxismului!
Apoi ı̂și luă ră mas bun de la ei ș i ı̂i rugă să vină să viziteze mai des
oraș ul. Ostap ı̂i fă gă dui amabil că va veni neapă rat, pentru că n-a mai
petrecut niciodată o zi atâ t de plă cută .
— Eu mă duc la gară , zise Koreiko, după ce ră mase singur cu
Bender.
— Ce-ar i să plecă m ı̂n alt oraș să petrecem? ı̂ntrebă Ostap. Cred că
la Taș kent ar i rost să ne distră m vreo trei zile.
— Mie mi-ajunge, ră spunse Alexandr Ivanovici. Mă duc la gară să
dau valiza la bagaje ș i m-angajez aici, undeva, conțopist. Aș tept
capitalismul. Arunci am să petrec ș i eu.
— N-ai decâ t să aș tepți, spuse Ostap pe un ton destul de brutal. Eu
ı̂nsă plec. Ziua de astă zi a fost pur ș i simplu o lovitură ratată , consecință
a exageră rilor acelea care se observă ı̂n provincie. Vițelul de aur mai are
ı̂ncă un cuvâ nt de spus ı̂n țara noastră !
In piața gă rii, ı̂i vă zură ı̂mbulzindu-se pe corespondenții din trenul
special, care, după ce luaseră parte la solemnitatea joncțiunii liniilor
ferate, fă ceau o excursie prin Asia centrală . Ei se ı̂nghesuiau ı̂n jurul lui
Uhudș anski. Posesorul Glosarului festiv se ı̂nvâ rtea ca un pă un ı̂n toate
pă rțile, ară tâ ndu-ș i cumpă ră turile. Purta o că ciulă de catifea
ı̂mpodobită cu o coadă de ș acal, ș i un veș mâ nt lung, fă cut dintr-o
plapumă vă tuită .
 Prezicerile prorocului de pluș continuau să se ı̂mplinească .

CAPITOLUL XXXII PORȚILE MARILOR POSIBILITĂȚI

Intr-o zi tristă ș i luminoasă de toamnă din acelea ı̂n care ı̂n
scuarurile din Moscova gră dinarii taie lorile ș i le ı̂mpart copiilor, Ș ura
Balaganov, principalul iu al locotenentului Schmidt, dormea pe o bancă
ı̂n sala de aș teptare a gă rii "Reazan". Stă tea cu capul rezemat de
marginea de lemn a bă ncii. Ș apca mototolită ı̂i alunecase pe nas. Se
vedea, după tot aspectul ș i mutra lui, că mecanicul de bord al
"Antilopei" ș i ı̂mputernicitul cu copitele e pră pă dit ș i lefter. De obrazu-i
nebă rbierit se lipise o coajă de ou. Panto ii de pâ nză ı̂și pierduseră
forma ș i culoarea ș i semă nau mai degrabă cu niș te opinci moldoveneș ti.
Sub tavanul ı̂nalt al să lii cu două râ nduri de ferestre zburau
râ ndunelele.
Prin ferestrele mari ș i murdare se vedeau blocul, semafoarele ș i
alte diverse obiecte necesare ı̂n gospodă ria că ilor ferate. Deodată ,
hamalii ı̂ncepură să alerge ș i peste puțin timp sala de aș teptare deveni
locul de trecere al publicului din trenul care abia sosise. La urmă de tot,
intră un pasager foarte bine ı̂mbră cat. Sub pardesiul subțire pe care ı̂l
purta descheiat se vedea un costum din stofă cu minunate pă tră țele
caleidoscopice. Pantalonii ı̂i veneau perfect ș i manș etele lor acopereau
uș or panto ii de lac. Pasagerul avea un aer stră in, subliniat ș i mai mult
de pă lă ria moale, trasă uș or pe frunte. El nu recursese la serviciile unui
hamal ș i-ș i ducea singur valiza. Trecea cu paș i leneș i prin sala ce se
golise ș i fă ră ı̂ndoială că ar i ajuns ı̂n holul gă rii, dacă n-ar i observat
deodată igura ce-ți inspira milă a lui Balaganov. Inchise ochii pe
jumă tate, se apropie ș i-l cercetă câ tva timp, pe sub gene, pe cel care
dormea. Apoi, cu bă gare de seamă , ridică cu două degete ı̂nmă nuș ate
ș apca de pe fața mecanicului de bord ș i zâ mbi.
— Scoală -te, conte, te cheamă cineva dintr-o subterană ! spuse el,
zgâ lțâindu-l pe Balaganov.
Ș ura se aș eză pe bancă , ı̂n capul oaselor, se frecă cu mâ na la ochi ș i
abia după asta ı̂l recunoscu pe că lă tor.
— Comandorule! exclamă el.
 — Nu, nu, fă cu Bender, apă râ ndu-se cu mâ na. Nu mă ı̂mbră țiș a,
acum am devenit fudul.
Balaganov ı̂ncepu să se ı̂nvâ rtă ı̂n jurul comandorului. Nu-l
recunoș tea. Nu numai hainele ı̂i erau schimbate. Ostap slă bise, avea o
privire distrată ș i era bronzat la față, de parcă ar i venit din colonii.
— Uite ce s-a bronzat, grozav te-ai bronzat! exclamă bucuros
Balaganov.
— Da, m-am bronzat, con irmă Bender foarte demn. Ș i uită -te la
pantalonii mei. Europa "A"! Dar asta ai vă zut? Ș tii ce am pe degete? Un
inel cu briliante. Patru carate! Dar dumneata ce-ai realizat ı̂ntre timp?
Tot mai faci pe iul?
— Hm, de, zise Ș ura stâ njenit, mai mult mă ocup cu mă runțiș uri. La
bufet, Ostap ı̂și comandă vin alb ș i biscuiți, iar pentru mecanicul de
bord ceru bere ș i sandviș uri.
— Spune cinstit, Ș ura, câ ți bani ı̂ți trebuie ca să ii fericit? ı̂ntrebă
Ostap. Numai să ai grijă ș i calculează bine totul.
— O sută de ruble, ră spunse Balaganov, lă sâ nd cu pă rere de ră u la
o parte pâ inea cu salam.
— Nu, nu m-ai ı̂nțeles. Nu vorbesc pentru astă zi, ci ı̂n general. Ca să
ii fericit, e limpede? Ca să te simți la largul tă u pe lumea asta.
Balaganov se gâ ndi ı̂ndelung, zâ mbind s ios ș i, ı̂n cele din urmă ,
declară că pentru fericirea sa deplină are nevoie de ș ase mii patru sute
de ruble, cu care sumă se va simți foarte la largul să u pe lumea asta.
— Bine, zise Ostap, uite, ai cincizeci de mii.
Deschise pe genunchi valijoara-i pă trată ș i ı̂i dă du lui Balaganov
cinci pachete ı̂nvelite ı̂n hâ rtie albă ș i legate cu sfoară . Mecanicul de
bord pierdu pe loc pofta de mâ ncare. Incetă să mai mă nâ nce, bă gă banii
ı̂n buzunar ș i nu-ș i mai scoase mâ inile de acolo.
— Ș i chiar pe farfurioară ? ı̂ntrebă el cu admirație.
— Da, da, pe farfurioară , ră spunse Ostap legmatic. Cu chenar
albastru! Inculpatul a adus-o ı̂n dinți. A dat mult ș i bine din coadă pâ nă
am acceptat s-o primesc. Acum parada o conduc eu! Mă simt că lare pe
situație.
Ultimele cuvinte le rostise pe un ton ș ovă itor.
 Adevă rul este că parada nu prea mergea ș i marele maestru mințea
câ nd a irma că se simte că lare pe situație. Mai exact ar i poate să
spunem că se simțea oarecum sub cal, fapt pe care nu voia ı̂nsă să ș i-l
mă rturisească nici sieș i.
De câ nd se despă rțise de Alexandr Ivanovici la magazia de bagaje
de mâ nă , unde milionarul clandestin ı̂și predase valiza, trecuse o lună .
Chiar ı̂n primul oraș ı̂n care Ostap poposi cu un sentiment de
cuceritor, nu putu să gă sească nici mă car o cameră la hotel.
— Plă tesc oricâ t! spusese semeț marele maestru.
— Nu pot face nimic, cetă țene, ră spunse portarul. Au venit delegații
la Congresul pedologilor să viziteze stațiunea experimentală . Camerele
sunt reținute pentru reprezentanții ș tiinței.
Ș i pe chipul politicos al portarului se putea citi un mare respect
pentru acest congres. Ostap simți o dorință nebună să strige că el e
cineva, că trebuie să i se dea tot respectul ș i considerația, că are ı̂n sac
un milion, dar socotise că e mai bine să se abțină de la asemenea
con idențe ș i pă ră si hotelul câ t se poate de enervat.
Toată ziua se plimbă cu birja prin oraș . Se duse să mă nâ nce la cel
mai bun restaurant, dar trebui să aș tepte un ceas ș i jumă tate pâ nă câ nd
pedologii să -i lase o masă liberă . La teatru nu putu să capete bilet
pentru că se dă dea un spectacol pentru pedologi ș i intrarea era numai
cu invitații. Ș i apoi, nici n-ar i fost lă sat să intre ı̂n sala de spectacol cu
un sac ı̂n mâ nă , ș i n-avea unde să -l lase. Pentru a nu-ș i petrece noaptea
pe stradă de hatâ rul ș tiinței, milionarul ı̂și luă pentru aceeaș i seară un
bilet de tren ș i-ș i fă cu somnul ı̂n vagonul de dormit.
Dimineața, descinse ı̂ntr-un oraș mare de pe Volga. Frunze galbene,
stră vezii, că deau din copaci, ı̂nvâ rtejindu-se ı̂n vă zduh. Dinspre Volga
bă tea un vâ nt puternic. In nici un hotel nu se gă seau camere.
— Poate peste o lună , spuneau, ı̂ndoindu-se ei ı̂nș iș i de vorbele lor,
responsabilii de hotel, cu bă rbi ș i fă ră bă rbi, cu mustă ți sau complet
raș i. Pâ nă nu se va monta cel de-al treilea agregat la centrala electrică ,
nici să nu sperați ı̂n vreo cameră . Toate sunt ocupate de specialiș ti. Ș i,
afară de asta, acum mai are loc ș i Congresul districtual al
Comsomolului. Nu putem face nimic.
 Ș i ı̂n timp ce marele maestru stă tea să se roage ı̂n fața tejghelelor
ı̂nalte ale portarilor, pe scă rile aceloraș i hoteluri miș unau gră biți
ingineri, tehnicieni, specialiș ti stră ini ș i consomoliș ti delegați la
congres.
Ș i din nou ı̂și petrecu Ostap ziua ı̂ntr-o birjă , aș teptâ nd cu
neră bdare rapidul, unde să se spele, să se odihnească ș i să citească un
ziar.
Marele maestru petrecu cincisprezece nopți ı̂n diferite trenuri,
plecâ nd dintr-un oraș ı̂n altul, iindcă nică ieri nu se gă seau camere.
Intr-un loc se construia un furnal, ı̂n alt loc se fă cea o instalație
frigoriferă , ı̂n altă parte o fabrică de zinc. Peste tot miș unau oameni
preocupați. Intr-un loc dă du peste o adunare a pionierilor ș i, ı̂n camera
unde milionarul ar i putut să petreacă vesel seara cu o prietenă , se
zbenguiau copiii. Pe drum, se mai pricopsi: ı̂și cumpă ră o valiză pentru
milion ș i cele necesare pentru voiaj; de asemeni, se echipă . Incepuse să
se gâ ndească la o că lă torie lungă ș i liniș tită pâ nă la Vladivostok,
sperâ nd că drumul dus ș i ı̂ntors va dura trei să ptă mâ ni, câ nd, deodată ,
simți că dacă nu se va stabili imediat undeva, va muri de o misterioasă
boală feroviară . Ș i atunci fă cu ceea ce fă cuse totdeauna pe vremea câ nd
fusese posesorul fericit al unor buzunare ı̂n care su la vâ ntul: ı̂ncepu să
se dea drept altul, telegra iind dinainte la hoteluri că vine un inginer
sau un medic activist pe tă râ m social, un tenor, sau un scriitor. Spre
mirarea lui, pentru oamenii care veneau cu treburi se gă seau camere ș i
Ostap ı̂și mai reveni puțin după hurducă turile din tren. Odată , ca să
capete o cameră , fu chiar nevoit să se dea drept iul locotenentului
Schmidt. După această ı̂ntâ mplare, marele maestru fu cuprins de
gâ nduri triste.
"Asta-i viața de milionar? ı̂și zise el amă râ t. Unde-i respectul? Unde-
i considerația? Unde-i gloria? Unde-i puterea?"
Chiar ș i acea Europa "A", cu care Ostap se lă udase față de
Balaganov, costumul, panto ii ș i pă lă ria fuseseră cumpă rate ı̂ntr-un
magazin de consignație ș i, ı̂n po ida calită ții lor excelente, aveau un
defect: nu erau lucruri noi, ale lui personal. Le mai purtase cineva,
poate o oră , poate un minut, totuș i cineva le purtase. Mai era supă ră tor
ș i faptul că Guvernul nu dă dea nici o atenție situației deplorabile a
milionarilor ș i repartiza bunurile vieții, plani icat. In general, de altfel,
era prost. Ș e ii de gară nu mai salutau cu mâ na la chipiu, cum fă ceau
altă dată ı̂n fața orică rui negustoraș cu un capital de cincizeci de mii de
ruble, edilii urbelor nu veneau la hotel să se prezinte, presa nu se
gră bea să -i ceară interviuri ș i, ı̂n locul fotogra iilor de milionari, ziarele
publicau pe cele ale unor fruntaș i oarecare, care câ ș tigau o sută
două zeci de ruble pe lună .
Ostap ı̂și numă ra milionul ı̂n iecare zi ș i de iecare dată constata că
din el nu lipseș te aproape nimic. Depunea toate eforturile, prâ nzea de
câ teva ori pe zi, bea vinuri dintre cele mai scumpe, ı̂mpă rțea bacș iș uri
nemaipomenite, ı̂și cumpă ră un inel, un vas japonez ș i o ș ubă ı̂mblă nită
cu dihor. Ș uba ș i vasul fu nevoit să le dă ruiască madamei de la hotel,
pentru că lui nu-i plă cea să se care la drum cu lucruri grele. Ș i apoi, la
nevoie, putea să -ș i cumpere oricâ nd o mulțime de ș ube ș i de vase. Cu
toată această risipă , nu cheltui ı̂ntr-o lună decâ t ș ase mii de ruble.
Nu! Parada nu reuș ise, deș i existau toate elementele. Ș tafetele
fuseseră trimise la timp, unită țile sosiseră la data stabilită , fanfara
câ nta. Dar regimentele nu se uitau la el, nu lui ı̂i strigau "Ura!", iar
capelmaistrul nu dă dea din mâ ini pentru el. Totuș i, Ostap nu capitulă .
Iș i punea mari speranțe ı̂n Moscova.
— Dar ce s-aude cu Rio de Janeiro? ı̂l ı̂ntrebă transportat
Balaganov. Plecă m acolo?
— Să -l ia dracu'! ră spunse Ostap cu o furie neaș teptată . Toate astea
sunt nă scociri. Nu există nici un Rio de Janeiro, nu există nici America,
nici Europa, nimic nu există . Ș i, ı̂n general, ultimul oraș este Ș epetovka,
de care se sparg valurile Oceanului Atlantic.
— Albastră situație! oftă Balaganov.
— Un doctor mi-a explicat totul, continuă Ostap. Stră ină tatea este
un mit ca Viața de Apoi. Cine ajunge acolo, nu se mai ı̂ntoarce.
— Adevă rat circ! exclamă Ș ura, care nu ı̂nțelesese nimic. Eh, ce-am
să mă mai pun pe trai! Să racul Panikovski! E adevă rat că ı̂ncă lcase
convenția. Dar Dumnezeu să -l ierte, mult s-ar i bucurat bă trâ nul!
 — Propun să ne ridicam ı̂n picioare, pentru a cinsti memoria
ră posatului, zise Bender. Frații din acelaș i tată se sculară ș i pă strară un
minut de tă cere, uitâ ndu-se ı̂n jos, la biscuiții sfă râ mați ș i la sandviș ul
neterminat.
Tă cerea aceasta apă să toare fu ı̂ntreruptă de Balaganov.
— Ș tii ce s-a ı̂ntâ mplat cu Kozlevici? ı̂ntrebă el. Un adevă rat circ!
Pâ nă la urmă a montat la loc "Antilopa" ș i lucrează la Cernomorsk. Mi-a
trimis ș i o scrisoare. Iat-o...
Mecanicul de bord scoase din ș apcă o scrisoare.
"Dragă Ș ura, scria ș oferul «Antilopei». Ce mai faci? Tot mai eș ti iu
al lt. S?... Eu n-o duc ră u, numai că n-am bani, iar maș ina, de câ nd am
reparat-o, are toane, ș i nu funcționează decâ t o oră pe zi. Tot timpul
stau ș i o repar, nici nu mai am putere. Clienții se supă ră . Te rog, dragă
Ș ura, dacă poți, trimite-mi o pompă de ulei, ie chiar ș i una veche. Pe
piață aici nu izbutesc să gă sesc una.
Caută tu ı̂n piața Smolenskaia, acolo unde se vâ nd lacă te ș i chei
vechi. Dacă o duci prost, vino aici ș i ne-om descurca noi. Mă gă seș ti ı̂n
stația din colțul stră zii Mehring. Unde se a lă acum O.B?... Cu stimă , al
dumitale, Adam Kozlevici. Am uitat să -ți spun că au venit ı̂n stație la
mine popii — Kuș akovski ș i Moroș ek — ș i am avut scandal cu ei. A.K."
— Mă duc repede, chiar acum, să -i caut pompa, spuse preocupat
Balaganov.
— Nu-i nevoie, ră spunse Ostap, lasă că -i cumpă r o maș ină nouă .
Hai să mergem la "Grand Hotel", unde am reținut telegra ic o cameră
pentru un dirijor de orchestră simfonică . Ș i vă d că dumneata trebuie să
ii spă lat, ı̂mbră cat ș i să ți se facă reparații capitale. Ș ura, ți se deschid
porțile unor mari perspective.
Ieș iră ı̂n piața Kalancevskaia. Dar nu exista nici un taxi. Ostap
refuză să meargă cu tră sura.
— Asta-i un vehicul al trecutului, zise Bender cu dispreț . Cu el nu
ajungi departe. In afară de asta, e un cuib de ș oricei.
Fură nevoiți să se urce ı̂n tramvai. Vagonul era arhiplin. Era unul
din acele vagoane contaminate de ceartă , care circulă atâ t de des ı̂n
capitală . Incă ierarea o porneș te o bă trâ nică câ rcotaș ă, dimineața, ı̂n
orele de ı̂nghesuială , care preced ı̂nceperea serviciului laic. Treptat,
sunt antrenați ı̂n ceartă toți pasagerii din vagon, chiar ș i cei care s-au
urcat mult după ce s-a iscat incidentul. Bă trâ nica arțăgoasă a coborâ t de
mult, nici nu se mai ș tie cum ș i din ce cauză s-a pornit cearta, dar
țipetele ș i ocă rile reciproce continuă ș i mereu alți pasageri ı̂ntrețin
ciondă neala. In astfel de vagoane ı̂njură turile ș i scandalurile merg ı̂n
bandă rulantă pâ nă noaptea tâ rziu.
Pasagerii gră biți ș i nervoș i ı̂l ı̂mpinseră repede pe Balaganov
departe de Ostap ș i, ı̂n curâ nd, frații Schmidt se pomeniră turtiți ı̂ntre
coș urile piepturilor ș i coș uri propriu-zise, unul — la un capă t, ș i celă lalt
— la celă lalt capă t al vagonului. Ostap atâ rna de-o curea, abia izbutind
să țină geamantanul pe care-l lua mereu curentul.
Deodată , din direcția unde Balaganov era fă cut sardea, se auzi
urletul unei femei, care acoperi zgomotul obiș nuitelor ı̂njură turi din
tramvai:
— Hoții!! Puneți mâ na pe el! Uite-l, chiar aici!
Toți ı̂ntoarseră capetele. Spre locul incidentului, ı̂ncepură să -ș i
croiască drum, gâ fâ ind de curiozitate, amatorii de asemenea scene.
Ostap vedea fața uluită a lui Balaganov. Mecanicul de bord nu ı̂nțelegea
nici el ı̂nsuș i ce s-a ı̂ntâ mplat, dar cineva ı̂l ș i ținea de mâ na ı̂n care
strâ ngea o poș etă de damă de calitate inferioară , cu un lă nțuc de bronz.
— Pungaș ul! țipa femeia. Numai câ t am ı̂ntors capul, ș i mi-a ș i...
Posesorul a cincizeci de mii de ruble furase o poș etă ı̂n care se a la
o pudrieră de baga, un carnet sindical ș i bani — o rublă ș i ș aptezeci de
copeici. Vagonul se opri. Amatorii ı̂l traseră pe Balaganov spre uș a de
coborâ re. Trecâ nd pe lâ ngă Ostap, Ș ura ș opti amă râ t:
— Nu ș tiu ce-a fost. Am fă cut-o automat.
— Iți ară t eu automat! spuse un dezinteresat cu ochelari ș i servietă
um lâ nd satisfă cut un pumn după ceafă mecanicului de bord.
Ostap vă zu pe fereastră cum se apropie ı̂n pas alergă tor de grup un
milițian, care apoi plecă cu infractorul prin mijlocul stră zii.
Marele maestru ı̂ntoarse capul.

CAPITOLUL XXXIII OASPETELE INDIAN

 In curtea din spate a "Grand Hotelului" se auzeau zgomotele de la
bucă tă rie, fâ sâ it de aburi ș i strigă te: "Două ceaiuri complete la 16!", iar
pe coridoarele albe era lumină ș i liniș te ca ı̂n sala ı̂n care se a lă tabloul
de distribuție al unei centrale electrice. In o sută cincizeci de camere
dormeau delegații la Congresul Pedologilor, reı̂ntorș i din că lă torie;
treizeci de camere erau rezervate unor comercianți din stră ină tate care
că utau să lă murească problema arză toare: dacă , ı̂n de initiv, se poate
face comerț avantajos cu Uniunea Sovietică ; cel mai bun apartament de
patru camere ı̂l ocupa un celebru poet ș i ilozof indian, iar ı̂ntr-o cameră
mică , rezervată pentru dirijorul unei orchestre simfonice, dormea
Ostap Bender.
Era ı̂ntins ı̂mbră cat, pe o pă tură de pluș , ș i strâ ngea la piept valiza
cu milionul. In timpul nopții, marele maestru inspirase tot oxigenul
a lat ı̂n cameră , iar elementele chimice ce mai ră mă seseră puteau i
denumite numai din politețe azot. Mirosea a vin acru, a chiftele ș i ı̂ncă a
ceva ı̂ngrozitor de scâ rbos. Ostap gemu ș i se ı̂ntoarse pe cealaltă parte.
Valiza ı̂i că zu pe jos. Deschise repede ochii.
— Ce-a fost asta? murmură el, strâ mbâ ndu-se. Am fă cut-o de oaie.
M-am purtat ca un porc! Ptiu! Ca un negustoraș de mâ na a patra! Nu
cumva oi i jignit pe vreunul din cei ce se a lau acolo? Un dobitoc țipa:
"Pedologi, sculați-vă ı̂n picioare!" — apoi a plâ ns ș i s-a jurat că ı̂n fundul
inimii e ș i el pedolog. Dobitocul acela eram, ireș te, eu. Da, dar din ce
cauză ?
Ș i ı̂și aminti că ı̂n ajun, hotă râ ndu-se să ı̂nceapă o viață de om
cumsecade, se gâ ndise să -ș i construiască o vilă ı̂n stil maur. Iș i
petrecuse dimineața ı̂n visuri grandioase. Iș i ı̂nchipuia o casă cu
minarete, avâ nd la intrare un portar cu un chip ca de e igie, un salonaș
mic, o sală de biliard ș i nu ș tiu ce sală de conferințe. La secția inanciară
a Sovietului i se ră spunse marelui maestru că i se poate da un teren.
Dar, la biroul de construcții, totul se nă rui. Din portarul cu chipul de
piatră se alese praf, sala aurită de conferințe se topi ș i minaretele se
pră buș iră .
— Sunteți o persoană particulară ? fu ı̂ntrebat milionarul la acest
birou.
 — Da, ră spunse Ostap, o individualitate ce se manifestă net ca
atare.
— Din pă cate, construim numai pentru colective ș i organizații.
— Cooperatiste, sociale ș i economice? ı̂ntrebă Bender cu
amă ră ciune.
— Da, pentru ele.
— Ș i eu ce să fac?
— Dumneata construieș te-ți singur.
— Foarte bine, dar de unde fac rost de pietre, de cremoane? In
sfâ rș it, de pervazuri?
— De unde ș tii. Deș i, o să ie cam greu să ți le procuri. Materialele
au fost toate repartizate pe baza cererilor din industrie ș i cooperație.
Pe câ t se pare, aceasta fusese cauza dezgustă toarei sale purtă ri
nocturne.
Continuâ nd să stea culcat, Ostap ı̂și scoase carnețelul ș i ı̂ncepu să
adune cheltuielile fă cute din momentul ı̂n care pusese mâ na pe milion.
Pe prima pagină era o notă memorabilă :
0 că milă 180 ruble
1 berbec 30 ruble
lapte de iapă 1 rublă , 75 copeici
Total: 211 ruble, 75 copeici
Mai departe, lucrurile nu stă teau mai stră lucit. O ș ubă , o masă , un
bilet de tren, iar o masă , iar un bilet, trei turbane cumpă rate pentru zile
negre, birjari, un vas ș i tot felul de aiureli. Dacă n-ar i socotit cele
cincizeci de mii de ruble date lui Balaganov, fă ră să -i i dat ș i norocul cu
ele, milionul ră mâ nea aproape neatins.
"Nu te lasă să faci investiții capitale! se revolta Ostap. Nu te lasă !
Ce-ar i să trec la o viață intelectuală , ca prietenul meu Lohankin? In
de initiv, valori materiale am acumulat; ar trebui să acumulez câ t de cit
ș i valori spirituale. Trebuie să mă lă muresc imediat ı̂n ce rezidă sensul
vieții."
Iș i aminti că ı̂n holul hotelului se ı̂mbulzesc toată ziua o mulțime de
fete care ard de dorința de a sta de vorbă despre su let cu ilozoful
indian.
 "Mă duc la indian, hotă rı̂ el, să a lu ı̂n sfâ rș it despre ce e vorba. E
adevă rat că asta e o aiureală , dar altă soluție nu există ."
Iș i luă valiza ș i coborı̂ la mezanin aș a cum era, cu hainele
mototolite. Bă tu la uș a marelui om. Ii deschise un interpret.
— Filozoful primeș te? ı̂ntrebă Ostap.
— Depinde pe cine, ră spunse interpretul politicos. Sunteți o
persoană particulară ?
— Nu, nu, fă cu speriat marele maestru. Sunt din partea unei
organizații cooperatiste.
— Ați venit ı̂n grup? Câ te persoane sunteți? Ș tiți, profesorului ı̂i e
greu să primească pe iecare ı̂n parte. Preferă să stea de vorbă ...
— Cu un colectiv? ı̂i luă Ostap vorba din gură . Da, tocmai colectivul
m-a ı̂mputernicit să rezolv o importantă problemă principială privind
sensul vieții.
Interpretul dispă ru ș i se ı̂ntoarse după cinci minute. Trase draperia
ș i spuse cu emfază :
— Să intre organizația cooperatistă care doreș te să a le ı̂n ce constă
sensul vieții.
Marele ilozof ș i poet, ı̂mbră cat ı̂ntr-o rasă cafenie de catifea ș i
avâ nd pe cap o bonetă la fel, ș edea ı̂ntr-un fotoliu cu speteaza sculptată ,
ı̂naltă ș i incomodă . Avea fața smeadă , cu tră să turi ine ș i ochi negri ca
de sublocotenent. Barba, albă ș i lată ca un plastron de frac, ı̂i acoperea
tot pieptul. La picioarele lui ș edea o stenografă . Doi tă lmaci, un indian ș i
un englez, stă teau de o parte ș i de cealaltă .
Câ nd ı̂l vă zu pe Ostap cu valiza, ilozoful ı̂ncepu să se sucească pe
fotoliu ș i să ș optească ceva, neliniș tit, tă lmaciului. Stenografa se apucă
să ia gră bită note, iar tă lmaciul se adresă marelui maestru:
— Profesorul vrea să a le dacă ı̂n valiza dumitale nu se a lă câ ntece
ș i eposuri ș i dacă nu aveți cumva de gâ nd să i le citiți cu glas tare, că ci
profesorului i s-au citit pâ nă acum multe câ ntece ș i eposuri ș i nu mai
vrea să audă .
— Comunicați profesorului că n-am nici un fel de epos, ră spunse
respectuos Ostap.
 Bă trâ nul cu ochi negri se neliniș ti ș i mai tare ș i, vorbind cu
ı̂n lă că rare, ară tă ı̂n acelaș i timp cu teamă spre valiză .
— Profesorul ı̂ntreabă , traduse tă lmaciul, dacă nu ai de gâ nd să te
instalezi ı̂n apartamentul lui, că ci pâ nă acum n-a venit ı̂ncă nimeni ca
să -l consulte cu un geamantan ı̂n mâ nă .
Ș i numai după ce Ostap ı̂l liniș ti pe tă lmaci, iar tă lmaciul, la râ ndul
lui, pe ilozof, tensiunea scă zu ș i ı̂ncepu discuția.
— Inainte de a ră spunde la ı̂ntrebarea dumitale, cu privire la sensul
vieții, zise interpretul, profesorul vrea să spună câ teva cuvinte despre
ı̂nvă țămâ ntul public din India.
— Comunică dumneata, te rog, profesorului, replică Ostap, că
problema ı̂nvă țămâ ntului public mă preocupă din tinerețe.
Filozoful ı̂nchise ochii ș i ı̂ncepu să cuvâ nteze tacticos. Primul ceas
vorbi ı̂n englezeș te, al doilea ı̂n bengaleză . Din câ nd ı̂n câ nd, ı̂ncepea să
câ nte cu o voce joasă ș i plă cută , iar la un moment dat se sculă ı̂n
picioare ș i, ridicâ ndu-ș i rasa, fă cu câ țiva paș i de dans, care ilustrau,
probabil, jocurile elevilor din Pundjab. Apoi se aș eză ș i ı̂nchise din nou
ochii, iar Ostap ascultă ș i ascultă timp ı̂ndelungat traducerea. La
ı̂nceput, dă dea politicos din cap, apoi se uită somnoros pe fereastră ș i ı̂n
cele din urmă că ută să se distreze: se jucă cu mă runțiș ul din buzunar, ı̂și
admiră inelul, ba fă cu chiar destul de vizibil cu ochiul stenografei — o
fată dră guță, că reia ı̂ncepu imediat după asta să -i alerge ș i mai repede
creionul pe hâ rtie.
— Cum ră mâ ne totuș i cu sensul vieții? ı̂ntrebă milionarul, prinzâ nd
un moment prielnic.
— Profesorul, zise tă lmaciul, vrea ca ı̂nainte de asta să spună un
cuvâ nt despre materialul imens pe care a izbutit să -l strâ ngă , studiind
felul cum este organizat ı̂nvă țămâ ntul public ı̂n U.R.S.S.
— Transmite-i ı̂nă lțimii sale, ră spunse Ostap, că nu am nimic
ı̂mpotrivă .
Ș i maș ina se puse din nou ı̂n miș care. Profesorul vorbea, intona
câ ntece pioniereș ti, ară ta gazeta de perete pe care i-o dă ruiseră copiii
de la Ș coala Muncitorească nr. 146, ș i chiar plâ nse puțin. Tâ lmacii
mormă iau pe două voci, stenografa scria, iar Ostap ı̂și cură ța distrat
unghiile.
In cele din urmă , Ostap tuș i tare:
— Ș tiți ceva, nu mai e nevoie să traduceți. Am ı̂nceput să ı̂nțeleg
oarecum bengaleza. Câ nd va vorbi despre sensul vieții, atunci să -mi
traduceți.
Câ nd i se comunică ilozofului dorința stă ruitoare a lui Ostap,
bă trâ nul cu ochii negri se tulbură .
— Profesorul declară , gră i interpretul, că el ı̂nsuș i a venit ı̂n marea
voastră țară ca să a le ı̂n ce constă sensul vieții. Numai acolo unde
ı̂nvă țămâ ntul public se a lă la un nivel atâ t de ı̂nalt ca la voi, viața ı̂ncepe
să aibă sens. Colectivul...
— La revedere, zise repede marele maestru. Comunicați-i
profesorului că cer permisiunea să mă retrag imediat.
Dar ilozoful câ nta cu o voce caldă Marșul lui Budionnîi, pe care-l
ı̂nvă țase de la copiii sovietici. Ș i Ostap plecă fă ră dezlegare din partea
lui.
— Kriș na! striga marele maestru, alergâ nd prin odaia sa. Viș nu! Ce
se petrece pe lumea asta? Unde-i adevă rul poporului? Sau poate sunt eu
un dobitoc ș i nu pricep nimic, iar viața a trecut absurdă , fă ră sistem?
Vedeți dumneavoastră , un indian adevă rat ș tie totul despre ı̂ntinsa
noastră țară , iar eu, ca oaspetele indian din operă , o țin una ș i bună :
"Nenumă rate sunt diamantele cu focuri din tainițele acestor locuri". E
dezgustă tor!
In ziua aceea, Ostap nu luă votcă la masă ș i pentru prima dată ı̂și
lă să valiza ı̂n odaie. Apoi se aș eză cuminte pe pervazul ferestrei ș i se
uită cu interes la trecă torii obiș nuiți care să reau ı̂n autobuz ca niș te
veverițe.
Noaptea, marele maestru se trezi deodată ș i se ridică ı̂n pat. Era
liniș te ș i doar prin gaura cheii ră zbă tea din restaurant un melancolic
vals boston.
— Cum am putut să uit! exclamă el supă rat.
Apoi ı̂ncepu să râ dă , aprinse lumina ș i scrise repede o telegramă :
 "Cernomorsk. Zosia Sinițkaia. Gata să repar greș eala capitală a
vieții mele dispus să zbor Cernomorsk pe aripile dragostei telegra iază
fulger ră spunsul Moscova Grand Hotel, Bender."
Sună ș i ceru ca telegrama să ie expediată imediat fulger.
Zosia nu ră spunse. Ostap mai trimise ș i alte telegrame ı̂ntocmite pe
acelaș i ton disperat ș i liric. Dar nici la ele nu sosi vreun ră spuns.

CAPITOLUL XXXIV PRIETENIE CU TINERETUL

Trenul mergea spre Cernomorsk.
Primul pasager ı̂și scoase haina, o agă ță de un cuier de aramă care
atâ rna ca o codiță de plasa de bagaje, apoi ı̂și scoase ghetele,
apropiindu-ș i, pe râ nd, pâ nă la bă rbie, genunchii că rnoș i, ș i ı̂și puse
papucii cu limbă .
— Ați auzit povestea topografului din Voronej care s-a descoperit
rudă cu ı̂mpă ratul Japoniei? ı̂ntrebă el, zâ mbind dinainte.
Al doilea ș i al treilea pasager se traseră mai mult spre el. Al
patrulea pasager se a la ı̂ncă dinainte instalat pe bancheta de sus, sub
pă tura zmeurie ș i țepoasă , ș i ră sfoia ı̂mbufnat o revistă ilustrată .
— Chiar n-ați auzit? O vreme s-a vorbit foarte mult despre asta. Era
un topograf obiș nuit: cu nevastă , o singură cameră , ș i o sută două zeci
de ruble leafă . Il chema Bigusov. Un om obiș nuit, care nu se distingea
prin nimic, ba chiar, dacă vreți să ș tiți, ie vorba ı̂ntre noi, un mâ rlan. Ș i
ı̂ntr-o zi vine domnul acasă de la slujbă ș i gă seș te ı̂n odaie un japonez
cu ochelari, ı̂ntr-un costum — ie vorba ı̂ntre noi, excelent, ș i cu panto i,
dacă vreți să ș tiți, din piele de ș arpe, ultima modă . "Numele
dumneavoastră e Bigusov?" ı̂l ı̂ntreabă japonezul. "Da", ră spunde
Bigusov. "Ș i cum ı̂l chema pe tată l dumneavoastră ?" "Cutare", ră spunde
topograful. "Exact, face japonezul. In cazul acesta, v-aș ruga să iți atâ t
de amabil ș i să vă scoateți bluza, iindcă trebuie să vă vă d gol." "Mă rog",
zice Bigusov. Ș i, dacă vreți să ș tiți, japonezul, ie vorba ı̂ntre noi, nici nu
s-a uitat la altceva ci s-a repezit direct ș i imediat la aluniță. Avea
Bigusov o aluniță pe ș old. Japonezul a scos o lupă , s-a uitat la ea, s-a
fă cut alb la față că , ie vorba ı̂ntre noi, galben era, ș i a spus: "Vă felicit,
cetă țene Bigusov, ș i dați-mi voie să vă ı̂nmâ nez acest colet ș i această
scrisoare". Bineı̂nțeles, nevasta a deschis imediat coletul. Ș i acolo, dacă
vreți să ș tiți, era o spadă japoneză cu două tă iș uri, ambalată ı̂n rumeguș
de lemn. "Dar ce-mi trebuie mie spada?" a ı̂ntrebat topograful. "Citiți
scrisoarea, i-a zis japonezul. In scrisoare scrie tot. Sunteți samurai."
Câ nd a auzit asta, s-a fă cut galben ș i Bigusov. Că , dacă vreți să ș tiți,
Voronej nu era un oraș prea mare. Ș i, ie vorba ı̂ntre noi, ce atitudine
vreți să aibă cei de acolo față de un samurai? Cea mai negativă ! Dar nu
era nimic de fă cut. Bigusov a luat scrisoarea, a desfă cut cele paisprezece
peceți de ceară ș i a citit-o. Ș i ce credeți că a a lat de acolo? A a lat că
exact ı̂n urmă cu treizeci ș i ș ase de ani a trecut incognito prin gubernia
Voronej un semiprinț japonez. Ș i, bineı̂nțeles, alteța sa, ie vorba ı̂ntre
noi, s-a ı̂ncurcat cu o fată din Voronej ș i i-a fă cut incognito un copil. Ce-i
drept, dacă vreți să ș tiți, a vrut să se că să torească cu ea, dar ı̂mpă ratul i-
a interzis printr-o telegramă cifrată . Semiprințul a fost nevoit să plece ș i
copilul a ră mas nelegitim. Copilul ă sta, dacă vreți să ș tiți, era tocmai
Bigusov. Ș i au trecut ani ș i ani, ș i câ nd semiprințul a simțit că i se
apropie sfâ rș itul ș i a vă zut că n-are cui să lase moș tenirea iindcă , ı̂ntre
noi ie vorba, ca un fă cut, nu avea copii legitimi, ș i, nu-i era numai de
moș tenire, dar s-ar i stins ș i un neam vestit, ceea ce pentru un japonez
e mai ră u decâ t orice, atunci, dom'le, a trebuit să -ș i amintească de
Bigusov. Auzi, noroc ce dă peste un om! Se zice că acum e ı̂n Japonia.
Bă trâ nul a murit, Bigusov e prinț , rudă cu ı̂mpă ratul ș i, ı̂n afară de asta,
ie vorba ı̂ntre noi, a pus mâ na pe un milion de yeni numerar. Un milion!
Auzi, dom'le! Un tâ mpit ca ă sta!
— Dacă mi s-ar i dat un milion de ruble! zise al doilea pasager,
miș câ nd din picioare, le-aș i ară tat eu ce se face cu un milion.
In spațiul dintre cele două banchete de sus se ivi capul celui de-al
patrulea pasager. El se uită atent la omul care ș tia cu precizie ce se
poate face cu un milion ș i, fă ră să spună un cuvâ nt, se ascunse din nou
ı̂ndă ră tul revistei.
— Da, fă cu al treilea pasager, desfă câ nd un pachețel feroviar, cu doi
biscuiți. In domeniul circulației bă neș ti, se ı̂ntâ mplă diferite cazuri. Unei
fete din Moscova i-a murit un unchi din Varș ovia ș i i-a lă sat moș tenire
un milion, dar ea nu ș tia nimic. Acolo, ı̂n stră ină tate, s-a a lat ı̂nsă , ș i
după o lună a sosit la Moscova un stră in destul de ară tos. Acest tinerel
hotă râ se să se ı̂nsoare cu fata, ı̂nainte ca ea să a le de moș tenire. Fata
avea ı̂nsă la Moscova un logodnic, de asemenea un tâ nă r destul de
frumos, de la O iciul de Mă suri ș i Greută ți. Ea ı̂l iubea foarte mult ș i,
ireș te, nu voia să se mă rite cu altul. Celă lalt, stră inul, nu mai ș tia ce să
facă , ı̂nnebunea pur ș i simplu, ı̂i trimitea buchete de lori, bomboane ș i
ciorapii cei mai ini. Că , vedeți dumneavoastră , junele stră in nu venise
din proprie inițiativă , ci din partea unei societă ți pe acțiuni, care se
constituise special pentru exploatarea moș tenirii lă sate de unchi. Aveau
chiar ș i un capital de bază de 18 000 de zloți.
Trimisul lor trebuia cu orice preț să se ı̂nsoare cu fata ș i s-o aducă
ı̂n stră ină tate. Foarte romantică poveste! ı̂nchipuiți-vă situația
trimisului special! Ce ră spundere! El luase un avans ș i acuma nu mai
putea, din cauza acestui logodnic sovietic, să -l justi ice. Iar acolo, la
Varș ovia, jale mare! Acționarii aș teptau, se fră mâ ntau, acțiunile
scă deau. De altfel, afacerea s-a terminat cu un faliment. Fata s-a mă ritat
cu logodnicul sovietic. Ș i nici n-a a lat de moș tenire.
— Ce proastă ! spuse al doilea pasager. Să -mi i dat mie milionul
acela!
Ș i, de furie, smulse din mâ na vecinului un biscuit ș i-l mâ ncă nervos.
Ocupantul banchetei de sus tuș i spre a-ș i semnala prezența. Se
vede că discuțiile ı̂l ı̂mpiedicau să adoarmă .
Cei de jos ı̂ncepură să vorbească mai ı̂ncet. Se strâ nseră unul mai
lâ ngă altul, ı̂și apropiară capetele conspirativ ș i-ș i continuau discuția pe
ı̂nfundate:
— Nu de mult societatea internațională de Cruce Roș ie dă duse un
anunț ı̂n ziare că se caută moș tenitorii soldatului american Harry
Kovalciuk, că zut pe front ı̂n 1918. Moș tenirea era de un milion! Adică
mai puțin de un milion, dar se adă ugaseră dobâ nzile... Ș i iată că
dobâ nzile... Ș i iată că ı̂ntr-un să tuc uitat de lume din Volı̂n...
Pe bancheta de sus pă tura zmeurie se miș ca ı̂ntruna. Lui Bender ı̂i
era lehamite. Se să turase de vagoane, de banchetele de sus ș i de jos, de
toată această lume hurducată a că lă toriilor. Ar i dat cu drag jumă tate
de milion ca să adoarmă , dar ș oaptele de jos nu mai conteneau:
 — ... Ințelegeți, la o ı̂ntreprindere de locuințe ș i localuri vine ı̂ntr-o
bună zi o bă trâ nică ș i zice: "Am gă sit, la mine ı̂n subsol, o ulcică ș i nu
ș tiu ce e ı̂n ea, iți buni ș i vedeți dumneavoastră ". S-au uitat cei de la
direcția ı̂ntreprinderii ı̂n ulcică ș i ce credeți că au gă sit ı̂nă untru?... Rupii
indiene de aur, un milion de rupii...
— Ce proastă ! Cui s-a gă sit ea să se ducă să spuie!... Să -mi i că zut
mie acest milion...
— Intre noi ie vorba, dacă vreți să ș tiți, banii-s totul.
— Dar ı̂ntr-o peș teră de lâ ngă Mojaisk...
De sus se auzi un geamă t, un geamă t greu, de om care moare.
Povestitorii se tulburară o clipă , dar vraja bogă țiilor picate din
senin, din buzunarele prinților japonezi, rudelor din Varș ovia sau
soldaților americani era atâ t de mare, ı̂ncâ t ı̂ncepură din nou să se
apuce unul pe altul de genunchi ș i să mormă ie:
— Ș i câ nd s-a fă cut dezgroparea moaș telor, s-au gă sit ı̂nă untru,
ı̂ntre noi ie vorba, un milion de...
Dimineața, buimac de somn, Ostap auzi zgomotul storului tras ș i o
voce:
— Un milion! Mă ı̂nțelegeți, un milion...
Prea era de tot. Marele maestru se uită mâ nios ı̂n jos. Dar pasagerii
din ajun nu mai erau. Coborâ seră ı̂n zori la Harkov, lă sâ nd ı̂n urma lor
paturile mototolite, o ilă slinoasă dintr-un caiet de aritmetică ,
irimituri de chiftele ș i pâ ine, precum ș i o sforicică . Noul pasager care
stă tea la fereastră se uită cu indiferență la Ostap ș i continuă ,
adresâ ndu-se celor doi tovară ș i ai să i de drum:
— Un milion tone de fontă . Pâ nă la sfâ rș itul anului. Comisia a gă sit
că uniunea poate să dea această cantitate. Ș i lucrul cel mai comic este că
Harkovul a aprobat!
Ostap nu gă si nimic comic ı̂n această declarație. Totuș i, noii
pasageri ı̂ncepură să râ dă ı̂n cor. Ș i de râ s, ı̂ncepură pe toți trei să
scâ rțâie mantalele cauciucate, pe care nu apucaseră ı̂ncă să ș i le scoată .
— Ș i ce face Bubeș ko, Ivan Nikolaevici? ı̂ntrebă cu pasiune cel mai
tâ nă r dintre pasageri. Bineı̂nțeles că acum dă din coate!
 — Nu mai dă . A ajuns ı̂ntr-o situație caraghioasă . Dar ce-a fost
atunci? La ı̂nceput, a să rit la bă taie... Il ș tiți pe Ivan Nikolaevici ce ire
are... 825 000 de tone ș i nici una mai mult. Ș i s-a pornit o chestie
serioasă . Exagerarea ı̂n minus a posibilită ților... E un fapt real! Alinierea
după locuri ı̂nguste... E un fapt real! Omul ar i trebuit să -ș i recunoască ,
de la ı̂nceput, ı̂n ı̂ntregime, greș eala.
Dar nu! Ambiție! Inchipuie-ți, nobilimea să recunoască ș i gata. Nu,
el a luat-o parțial. A hotă râ t să -ș i pă streze autoritatea. Ș i s-a pornit o
muzică curat ca la Dostoievski: "Pe de o parte, recunosc, dar pe de altă
parte, ară t că ...". Ce să mai ară ți, ce să te mai ploconeș ti! Ș i a fost nevoit,
Bubeș ko al nostru, să trimită o a doua scrisoare.
Pasagerii râ seră din nou.
— Dar nici ı̂n scrisoarea asta nu a su lat o vorbă despre
oportunismul să u. Ș i s-a pornit pe scris. In iecare zi o scrisoare. Vor
acum să facă pentru el o rubrică specială : "Corectă ri ș i ı̂ncercă ri de
dezicere". Ș i doar ș tie singur că a intrat ı̂n bucluc ș i vrea s-o dreagă , dar
s-a ı̂mpotmolit atâ t de tare, ı̂ncâ t nu mai poate. Ultima oară a ajuns
pâ nă acolo ı̂ncâ t a scris: "...greș eala mi-o recunosc, dar prezenta
scrisoare o consider insu icientă ".
Ostap plecase demult să se spele, dar noii pasageri ı̂ncă mai râ deau.
Câ nd se ı̂ntoarse, gă si compartimentul mă turat, banchetele coborâ te,
iar ı̂nsoțitorul pleca, purtâ nd ı̂n brațe un maldă r de cearș afuri ș i pă turi
pe care ı̂l ținea cu bă rbia Niș te tineri, care nu se temeau de curent,
deschiseseră fereastra ș i ı̂n compartiment su la un vâ nt de toamnă care
se zbă tea ca un val ı̂nchis ı̂ntr-o ladă .
Ostap aruncă ı̂n plasa pentru bagaje valiza cu milionul ș i se aș eză ,
uitâ ndu-se prietenos la noii vecini, care puneau parcă un deosebit zel ca
să se obiș nuiască cu vagonul de dormit: se uitau mereu ı̂n oglinda de
lâ ngă uș ă, să reau pe banchetă ca să ı̂ncerce câ t de elastice sunt arcurile,
lă udau calitatea pluș ului roș u ș i lucios ș i apă sau pe toate butoanele. Din
câ nd ı̂n câ nd, câ te unul dispă rea pentru câ teva minute ș i, câ nd se
ı̂ntorcea, vorbea ı̂n ș oaptă cu tovară ș ii să i. In sfâ rș it, apă ru ı̂n uș ă o fată
ı̂n palton bă rbă tesc ș i purtâ nd teniș i cu ș ireturile ră sucite ı̂n jurul
gleznelor, aș a cum era moda la grecii antici.
 — Tovară ș i! spuse ea pe un ton energic. Asta-i o porcă rie. Vrem ș i
noi să că lă torim ı̂n lux. Chiar la prima gară să facem schimb.
Tovară ș ii de compartiment ai lui Bender ı̂ncepură să țipe revoltați.
— Da, da. Toții avem aceleaș i drepturi ca ș i voi, continuă fata. Am ș i
tras, de altfel, la sorți, ș i a ieș it că urmează să vină aici Tarasov, Parovițki
ș i cu mine. Aș a că , hai, că rați-vă la clasa a doua.
Din discuția lor, Ostap ı̂nțelese că un grup numeros de studenți de
la politehnică se ı̂ntorcea la Cernomorsk de la practica de vară fă cută
ı̂ntr-o uzină . Nu gă siseră locuri destule la clasa a doua, ș i fuseseră
nevoiți să cumpere trei bilete la vagonul de dormit, diferența iind
plă tită de tot grupul.
Ca urmare, fata ră mase ı̂n compartiment, iar primii trei plecară ,
arborâ nd o demnitate tardivă . In locul lor sosiră imediat Tarasov ș i
Parovițki, care, ș i ei, se apucară imediat să sară pe banchetă ș i să apese
pe butoane. Fata să rea ı̂mpreună cu ei. Nu trecu nici o jumă tate de oră
ș i dă dură buzna ı̂n compartiment ș i primii trei. Ii adusese ı̂napoi dorul
după paradisul pierdut. După ei, ı̂și mai fă cură apariția, cu zâ mbete
stâ njenite, alți doi, iar apoi ı̂ncă unul, mustă cios. Mustă ciosului ı̂i venea
râ ndul să că lă torească ı̂n lux abia ı̂n ziua urmă toare, dar nu mai avea
ră bdare. Apariția lui stâ rni proteste care atraseră numaidecâ t pe
ı̂nsoțitorul vagonului.
— Ce-i asta, cetă țeni, ı̂ntrebă el pe un ton o icial. Ce-i toată banda
asta adunată aici? Cei care au locuri la clasa a doua să plece. Altfel, mă
duc ș i-l chem pe ș ef.
Banda se fâ stâ ci.
— Au venit ı̂n vizită , zise fata amă râ tă . Stau numai puțin.
— Nu-i permis, declară ı̂nsoțitorul. Plecați.
Mustă ciosul ı̂ncepu să se retragă cu spatele spre uș ă, dar ı̂n clipa
aceea interveni ı̂n con lict marele maestru.
— De ce vorbeș ti aș a, neniș orule, zise el ı̂nsoțitorului. Pasagerii nu
trebuie apostrofați, fă ră un motiv puternic. De ce să respecți atâ t de
strict litera legii? Trebuie să im ospitalieri. Ș tii cum e ı̂n Orient? Vino cu
mine să -ți explic.
 Ș i după ce stă tu de vorbă cu Ostap pe culoar, ı̂nsoțitorul se
pă trunse pâ nă ı̂ntr-atâ t de spiritul Orientului, ı̂ncâ t, departe de a se mai
gâ ndi să alunge banda, aduse, dimpotrivă , nouă pahare de ceai ı̂n
suporturi masive ș i toată rezerva de biscuiți. Ș i nici nu le luă mă car
bani.
— După cum e obiceiul ı̂n Orient, spuse Ostap grupului, potrivit
legilor ospitalită ții, cum zicea un lucră tor din sectorul culinar.
Tinerii fură serviți cu atâ ta amabilitate ș i simplitate, ı̂ncâ t nici nu
puteau să refuze. Pachețelele cu biscuiți trosneau sub degetele celor
care le desfă ceau. Ostap ı̂mpă rțea gospodă reș te ceaiul ș i ı̂n scurtă
vreme se ı̂mprieteni cu cei opt studenți ș i cu studenta
— Mă interesează de mult problema ı̂nvă țămâ ntului universal, egal
ș i secret, sporovă ia el vesel. Recent, am stat chiar de vorbă , ı̂n această
privință, cu un ilozof-amator indian, tobă de carte. De aceea, indiferent
ce spune, vorbele lui sunt imediat ı̂nregistrate pe o placă de patefon. Ș i
cum bă trâ nului ı̂i place să vorbească — are el acest mic pă cat —, s-au
strâ ns pâ nă ı̂n prezent 800 de vagoane de plă ci ș i acum se fac din ele
nasturi.
Cu acest mic discurs improvizat de ı̂nceput, marele maestru luă ı̂n
mâ nă un biscuit.
— De la acest biscuit pâ nă la piatra de polizor nu-i decâ t un singur
pas, zise el. Ș i acest pas s-a ș i fă cut.
Mai cu o glumă , mai cu alta, toate de felul acesta, prietenia ı̂ntre
marele maestru ș i studenți se legă foarte repede ș i curâ nd toată banda,
sub conducerea lui Ostap, câ nta cupletul:

Petru-ntâi, zis cel Mare

N-are soață, nici nepoată,
Doar un cal și-un șarpe are,
Asta-i familiunea toată.

Pâ nă seara, Ostap ș tia cum ı̂i cheamă pe toți, iar cu unii se ș i tutuia.
Totuș i, multe lucruri despre care vorbeau tinerii el nu le ı̂nțelegea. Avu
deodată simțămâ ntul că e foarte bă trâ n. In fața lui ș edea un tineret
puțin cam necioplit, cam deschis ș i parcă supă ră tor de sincer. El nu
fusese aș a la două zeci de ani. Iș i mă rturisi că la două zeci de ani fusese
mult mai multilateral ș i mai ră u. Pe atunci nu râ dea, ci râ njea doar. Iar
ă ș tia râ deau din toată inima.
„De ce se bucură aș a tineretul ă sta cu piele de toval? se ı̂ntrebă el
deodată , enervat. Pe cuvâ nt de onoare că ı̂ncep să -l invidiez."
Deș i Ostap era, fă ră ı̂ndoială , centrul atenției ı̂ntregului
compartiment ș i vorbea fă ră oprire, deș i cei din jur se purtau cu el câ t
se poate de bine, nu constată la dâ nș ii nici adorația lui Balaganov, nici
supunerea laș ă a lui Panikovski, nici dragostea devotată a lui Kozlevici.
Simțea la studenții aceș tia superioritatea spectatorului față de comper.
Spectatorul ı̂l ascultă pe cetă țeanul ı̂n frac care prezintă spectacolul,
râ de uneori, ı̂l aplaudă alene, dar la urmă pleacă acasă ș i uită de
comper. Iar acesta se duce după spectacol la clubul artiș tilor, ș ade trist
cu o chiftea ı̂n față ș i se plâ nge unui confrate — comic de operetă — că
publicul nu-l ı̂nțelege, iar Guvernul nu-l apreciază . Comicul bea votcă ș i
se plâ nge ș i el că lumea nu-l ı̂nțelege. Dar ce să nu ı̂nțeleagă ? Glumele
sunt vechi, trucurile — vechi, ș i e prea tâ rziu să te apuci iar să ı̂nveți.
Pare-se că totul e limpede.
Povestea cu Bubeș ko, care micș orase planurile, fu povestită pentru
a doua oară , de data aceasta special pentru Ostap. El se duse cu noii să i
prieteni ı̂n vagonul de clasa a doua, s-o convingă pe studenta Lida
Pisarevskaia să vină la ei ı̂n vizită ș i fu atâ t de elocvent, ı̂ncâ t s ioasa
Lida consimți ș i veni să -ș i aducă contribuția ei la larma generală . Subita
ı̂ncredere nă scută ı̂ntre Ostap ș i tineri crescu pâ nă ı̂ntr-atâ t ı̂ncâ t pe
seară , plimbâ ndu-se pe cheiul unui mare nod de cale ferată cu fata ı̂n
palton bă rbă tesc, marele maestru ajunse cu ea aproape pâ nă la
semaforul de la ieș ire ș i aici, fă ră a se aș tepta el ı̂nsuș i la aș a ceva, ı̂și
deschise su letul ı̂n declarații destul de banale.
— Mă ı̂nțelegi, ı̂i explică el, lumina luna, regina panoramei. Noi
ș edeam pe treptele unui muzeu de antichită ți ș i deodată am simțit că o
iubesc. Dar ı̂n aceeaș i seară a trebuit să plec, aș a că am ratat totul. Cred
că s-a supă rat. Ba chiar, cu siguranță s-a supă rat.
— Ai fost trimis ı̂n deplasare? ı̂l ı̂ntrebă fata.
 — Mda. Oarecum. Adică nu tocmai ı̂n deplasare, ci ı̂ntr-o chestiune
urgentă . Acum sufă r. Sufă r maiestuos ș i prosteș te.
— Asta nu-i chiar atâ t de grav, zise fata. Cheltuieș te-ți surplusul de
energie fă câ nd o muncă oarecare. De pildă , taie lemne. Există o teorie
acum care recomandă lucrul acesta.
Ostap fă gă dui să facă aș a cum ı̂l sfă tuise fata ș i, deș i nu-ș i putea
ı̂nchipui cum tă iatul lemnelor o va ı̂nlocui pe Zosia, simți totuș i o mare
uș urare. Se ı̂ntoarseră ı̂n vagon cu un aer misterios ș i apoi mai ieș iră de
câ teva ori pe culoar ca să vorbească iară ș i ı̂n ș oaptă despre dragostea
neı̂mpă rtă ș ită ș i despre noile teorii ı̂n acest domeniu.
In compartiment, Ostap continua să depună toate eforturile pentru
a i pe placul grupului. Ș i ajunse chiar ca studenții să -l considere drept
unul de-ai lor. Parovițki, care nu era prea bine crescut, ı̂l pocni cu toată
puterea peste umă r ș i strigă :
— Inscrie-te la noi, la politehnică . Ză u! Ai să capeți o bursă de
ș aptezeci ș i cinci de ruble. Ș i ai să tră ieș ti ca un zeu. La noi, la cantină ,
se serveș te carne ı̂n iecare zi. Iar apoi o să plecă m ı̂n Ural, la practică .
— Eu am mai absolvit o facultate de ș tiințe umaniste, se gră bi să
spună marele maestru.
— Ș i acum ce faci? ı̂l ı̂ntrebă Parovițki.
— Lucrez pe linie inanciară .
— Eș ti funcționar de bancă ?
Ostap se uită deodată sarcastic la student ș i spuse pe neaș teptate:
— Nu, nu sunt funcționar. Sunt milionar.
Desigur că această declarație nu-l obliga la nimic ș i ar i putut da
cuvintelor un caracter de glumă , dar Parovițki ı̂ncepu să râ dă cu atâ ta
poftă , ı̂ncâ t marele maestru se simți ofensat. O dorință irezistibilă ı̂l
cuprinse de a-i impresiona pe tovară ș ii să i de drum ș i a-i face să aibă
pentru el ș i mai multă admirație.
— Ș i câ te milioane ai? ı̂l ı̂ntrebă fata cu teniș i, ı̂mbiindu-l că tre un
ră spuns care să -i amuze.
— Unul singur, zise Ostap palid de mâ ndrie.
— Cam puțin, declară mustă ciosul.
— Puțin, puțin! strigară ceilalți.
 — Mie ı̂mi ajunge, spuse Bender triumfă tor.
Ș i rostind aceste cuvinte, coborı̂ valiza, deschise ı̂ncuietoarele
nichelate ș i ră sturnă pe banchetă tot conținutul. Pachetele de bancnote
formară o moviliță. Ostap ı̂ndoi unul din pachete ș i ı̂nvelitoarea plesni
ca atunci câ nd desfaci un pachet de că rți de joc.
— In iecare pachet sunt câ te zece mii de ruble. E puțin? Un milion
ı̂ntreg, nu lipseș te dintr-ı̂nsul decâ t niscaiva mă runțiș . Ș i totul ı̂n regulă .
Semnă turi, iligran, desen.
In tă cerea generală , Ostap bă gă banii ı̂napoi ı̂n valiză ș i aruncă
valiza ı̂n plasa pentru bagaje cu un gest care i se pă ru regesc. Se aș eză
din nou pe banchetă , se lă să pe spetează , ı̂ntinse picioarele ș i se uită la
tineri.
— După cum vedeți, ș i ș tiințele umaniste raportează , spuse
milionarul, invitâ ndu-i pe studenți să facă haz ı̂mpreună cu el.
Dar studenții tă ceau, cercetâ nd cu privirile diferitele butoane ș i
câ rlige de pe pereții ornamentați ai compartimentului.
— Tră iesc ca un zeu, continuă Ostap, sau ca un semizeu, ceea ce ı̂n
de initiv e acelaș i lucru.
Marele maestru mai aș teptă puțin, apoi ı̂ncepu să se agite ș i ı̂ntrebă
pe tonul cel mai prietenos:
— Dar de ce ați lă sat nasul ı̂n jos, diavolilor?
— Ei, eu mă duc, zise mustă ciosul, după o clipă de gâ ndire. Mă duc
la noi ı̂n vagon, să vă d ce se mai aude.
Ș i o zbughi afară din compartiment.
— Uimitor lucru, ı̂ncâ ntă tor lucru, spuse Ostap, azi dimineață nici
nu ne cunoș team, iar acum ne simțim ca ș i cum ne-am cunoaș te de zece
ani. O i vreun luid?
— Câ t datoră m pentru ceai? ı̂ntrebă Parovițki. Câ t am bă ut,
tovară ș i? Nouă pahare sau zece? Trebuie să -l ı̂ntrebă m pe ı̂nsoțitor. Vin
ı̂ndată .
După el se mai ridicară alți patru tineri, mâ nați de dorința de a-l
ajuta să facă socoteala cu ı̂nsoțitorul.
— Ce-ar i să câ ntă m ceva? propuse Ostap. Ceva cu foc. De pildă ,
Popa Serghei, popa Serghei! Vreți? Am o minunată voce de bas de pe
Volga.
Ș i, fă ră să aș tepte ră spunsul, marele maestru ı̂ncepu să câ nte: "Jos
pe râ uleț ı̂n vale, pe Kazanka jos ı̂n vale, ı̂noată vesel ș i zglobiu un crap
gras ș i cenuș iu". Câ nd veni momentul să se câ nte refrenul, Ostap ridică
brațele ș i ı̂ncepu să bată din picior ca un capelmaistru, dar corul nu-i
ră spunse. Numai Lida Pisarevskaia ı̂ncepu, din s iiciune, să câ nte cu un
glă scior ascuțit: "Popa Serghei, popa Serghei!", dar tă cu numaidecâ t ș i
fugi din compartiment.
Prietenia se evapora vă zâ nd cu ochii. Curâ nd, nu mai ră mase ı̂n
compartiment decâ t fata cea compă timitoare, ı̂ncă lțată cu teniș i.
— Dar unde-or i fugit cu toții? ı̂ntrebă Bender.
— Chiar, adevă rat, ră spunse aproape ı̂n ș oaptă fata, trebuie să vă d
ce-i cu ei.
Ș i cu o miș care sprintenă se repezi la uș ă, dar nefericitul milionar o
prinse de mâ nă .
— Am glumit, murmură el, sunt un om al muncii. Sunt dirijor de
orchestră simfonică !... Sunt iul locotenentului Schmidt. Tată l meu a fost
supus turc. Te rog să mă crezi!...
— Lasă -mă ! ș opti fata.
Marele maestru ră mase singur.
Compartimentul se hâ țâna ș i scâ rțâia. Lingurițele se ı̂nvâ rteau ı̂n
paharele goale, care lunecau ı̂ncet spre marginea mă suței. In uș ă apă ru
ı̂nsoțitorul, care ținea ı̂n brațe ș i apă sa cu bă rbia un teanc de pă turi ș i
cearș afuri.

CAPITOLUL XXXV L-AU IUBIT GOSPODINE, FEMEI

DE SERVICIU, VĂDUVE ȘI CHIAR O FEMEIE-
TEHNICIAN DENTIST
La Cernomorsk, acoperiș urile vuiau ș i stră zile erau pradă
curenților. Prin puterea vâ ntului care se abă tuse pe neaș teptate asupra
oraș ului, dinspre nord-est, vara gingaș ă, cochetă , fusese alungată spre
lă zile de gunoi, burlanele ș i colțurile caselor, unde ı̂și dă dea su letul
printre frunze de arțar carbonizate ș i bilete de tramvai rupte. In
lighenele loră reselor ză ceau crizanteme glaciale. Obloanele verzi ale
gheretelor cu cvas bâ țâiau ı̂nchise. Porumbeii gungureau "mor, mor".
Vră biile se ı̂ncă lzeau, ciugulind bă legarul ierbinte. Locuitorii din
Cernomorsk se luptau cu vâ ntul, ı̂n igâ ndu-se ı̂n el cu capetele plecate,
ca niș te tauri. Cel mai prost se simțeau "vestele de pichet". Vâ ntul le
smulgea canotierele ș i panamalele ș i le rostogolea la vale, spre
bulevard, pe caldarâ mul alunecos ca parchetul. Bă trâ nii fugeau după ele
gâ fâ ind ș i revoltâ ndu-se. Rafalele de vâ nt ı̂i mâ nau ș i pe ei atâ t de
repede, ı̂ncâ t uneori o luau ı̂naintea pă lă riilor ș i se trezeau abia câ nd se
opreau la picioarele ude ale fă pturii de bronz a vreunui demnitar de pe
vremea Ecaterinei, aș ezat ı̂n mijlocul pieței.
"Antilopa" scâ rțâia ı̂n stație ca o corabie. Dacă ı̂nainte maș ina lui
Kozlevici stâ rnea o veselă nedumerire, acum inspira milă : aripa stâ ngă
din spate era legată cu o frâ nghie, o bucată bună de parbriz era
ı̂nlocuită cu un dreptunghi de placaj ș i ı̂n locul melodioasei pare de
cauciuc, pierdută cu prilejul catastrofei, atâ rna de o sforicică un clopoțel
nichelat de preș edinte de tribunal. Pâ nă ș i volanul pe care odihneau
mâ inile cinstite ale lui Adam Kazimirovici se ı̂ncovoiase puțin ı̂ntr-o
parte. Pe trotuar, lâ ngă "Antilopa", stă tea marele maestru. Sprijinit de
bordul maș inii, el spunea:
— Te-am mințit, Adam. Nu pot să -ți dă ruiesc nici o Izotta-Fraschini,
nici un Lincoln, nici un Buick, nici mă car un Ford. Nu pot să -ți cumpă r
nici o maș ină nouă . Statul nu mă consideră cumpă ră tor. Sunt o
persoană particulară . Singurul lucru pe care l-aș putea cumpă ra printr-
un anunț la ziar ar i tot o vechitură ca ș i "Antilopa" noastră .
— Dar de ce, obiectă Kozlevici, Lorain-Dietrichul meu este o
maș ină bună . Dacă aș face rost de o pompă veche de ulei, nu mi-ar mai
trebui nici un fel de Buickuri.
— Pompa ți-am adus-o, ră spunse Ostap. Iat-o. Ș i acesta este
singurul lucru, dragă Adam, cu care pot să te ajut ı̂n domeniul
mecaniză rii transportului.
Kozlevici se bucură grozav de pompă , o ı̂nvâ rti ı̂n mâ nă pe o parte
ș i pe alta, privind-o ı̂ndelung, apoi ı̂ncepu imediat s-o monteze. Ostap
trase de clopoțel, care scoase un sunet tipic de ș edință, ș i ı̂ncepu să -ș i
descarce focul de pe inimă :
— Ș tii, Adam, am a lat ceva nou: iecare cetă țean stă sub apă sarea
unei coloane de aer care câ ntă reș te două sute paisprezece kilograme!
— N-am auzit, zise Kozlevici. Ei ș i?
— Cum, ei ș i? E un fapt ș tiinți ic, medical. Ș i de câ tva timp simt
greutatea. Gâ ndeș te-te numai! Două sute paisprezece kilograme! Ș i te
apasă zi ș i noapte, mai ales noaptea. Dorm prost. Ce-ai zis?
— Nu, nimic, ascult, ră spunse blâ nd Kozlevici.
— Mă simt foarte prost, Adam. Am o inimă prea mare.
Ș oferul "Antilopei" fă cu "hm". Ostap continua să pă lă vră gească :
— Ieri s-a apropiat de mine, pe stradă , o bă trâ nă care mi-a oferit un
ac pentru primus care ține o veș nicie. A lă , Adam, că nu l-am cumpă rat.
N-am nevoie de un ac care ține o veș nicie, nu vreau să tră iesc o veș nicie.
Vreau să mor. Prezint toate simptomele banale ale ı̂ndră gostitului: lipsă
de poftă de mâ ncare, insomnie ș i mania de a compune versuri. Ascultă
ce am fabricat azi noapte la lumina ș ovă ielnică a becului electric: "Mi-
aduc aminte sfâ nta clipă , nainte-mi tu te-ai ară tat, vedenie ce piere-n
pripă , al frumuseții duh curat". Aș a-i că -i frumos? Am talent, nu? Ei
bine, abia ı̂n zori, după ce-am terminat de scris ultimul vers, mi-am
adus aminte că poezia asta a mai scris-o Puș kin. E permis unui clasic să -
ți facă asemenea igură ? Ai zis ceva?
— Nu, nu, continuă , spuse Kozlevici compă timitor.
— Ș i uite, aș a tră iesc, urmă Ostap cu tremur ı̂n glas. Corpul meu
este ı̂nscris la hotelul "Cairo", iar su letul meu ră tă ceș te, nu-i mai arde
nici de Rio de Janeiro. Ș i, ı̂n afară de asta, mă mai apasă ș i coloana
atmosferică .
— Ș i nu te-ai dus pe la ea? ı̂ntrebă Kozlevici, care nu ș tia s-o ia pe
ocolite. La Zosia Viktorovna?
— Nu vreau să mă duc, spuse Ostap, din pricina s ielii ce mi-o dă
mâ ndria. In mine s-au trezit ienicerii. Am trimis tică loasei ă steia
telegrame din Moscova de trei sute cincizeci de ruble ș i n-am primit
ră spuns nici mă car de cincizeci de copeici. Ș i asta să mi-o facă mie, mie,
care am fost iubit de gospodine, de femei de serviciu, de vă duve ș i chiar
de o femeie-tehnician dentist. Nu, Adam, n-am să mă duc acolo. La
revedere!
Marele maestru se duse la hotel, scoase de sub pat valiza cu
milionul, care ză cea ală turi de niș te ghete scâ lciate, se uită la ea câ tva
timp cu o privire lipsită de expresie, apoi o apucă de mâ ner ș i ieș i ı̂n
stradă . Vâ ntul ı̂l prinse de umeri ș i-l ı̂mpinse spre bulevardul de pe
malul mă rii. Bulevardul era pustiu. Nimeni nu mai ș edea pe bă ncile
albe, pe care atâ ția ı̂n timpul verii crestaseră cuvinte de amor. Din radă
ieș ea, ocolind farul, un cargobot scund, cu catarge groase, drepte.
— Destul, spuse Ostap, vițelul de aur nu-i de mine. Să -l ia cine vrea.
N-are decâ t să facă altul pe milionarul!
Se uită ı̂n jur ș i, vă zâ nd că nu-i nimeni, aruncă valiza pe pietriș .
— Poftim, exclamă el, adresâ ndu-se arțarilor negri ș i fă câ ndu-le o
plecă ciune.
Porni apoi pe o alee, fă ră să mai ı̂ntoarcă capul. La ı̂nceput, merse
ı̂ncet, ca omul care se plimbă , apoi ı̂și bă gă mâ inile ı̂n buzunar, pentru
că ı̂ncepu deodată să le simtă de prisos, ș i iuți pasul, ca să -ș i ı̂nfrâ ngă
ș ovă ielile. Se sili chiar s-o câ rmească după colț ș i să fredoneze un
câ ntec, dar după o clipă o luă la fugă ı̂napoi. Valiza ză cea pe locul unde o
lă sase. Dar, din direcție opusă , se apropia de ea, aplecat ș i cu mâ inile
greblă , un cetă țean ı̂ntre două vâ rste ș i câ t se poate de obiș nuit ca
ı̂nfă țiș are.
— Incotro?! ı̂i strigă Ostap de departe. Iți ară t eu să pui mâ na pe
valizele altora. Nu poți să laș i un lucra o clipă . Ce porcă rie!
Cetă țeanul strâ nse supă rat din umeri ș i se retrase. Iar Bender se
cară din nou cu vițelul de aur ı̂n mâ nă .
"Ce pot să fac acum? se gâ ndi el. Cum să scap de blestemata asta de
povară , care mă ı̂mbogă țeș te numai cu suferințe morale? S-o ard?"
Marele maestru se opri bucuros la această idee.
"O, chiar am ı̂n camera mea un că min. Să ard banii ı̂n că min!
Grandios! Gest demn de Cleopatra! In foc! Pachet cu pachet! Ce să -mi
bat capul cu ei? Dar nu, asta-i o prostie. Să arzi banii e o absurditate! O
bravadă de husar! Dar ce pot să fac cu ei decâ t să mă ı̂ndop ca un
nepman? Tâ mpită situație! Responsabilul de muzeu are de gâ nd cu trei
sute de ruble să facă un Luvru, orice colectiv de marinari sau Corporația
Cooperatistă a Dramaturgilor poate să -ș i construiască cu un milion o
jumă tate de zgâ rie-nori, cu acoperiș -terasă pentru conferințe ı̂n aer
liber. Iar Ostap Bender, urmaș al ienicerilor, poate să facă numai pe
dracu' ghem! Ia te uită dom'le, cum apasă clasa-hegemon pe un biet
milionar individualist!"
Tot gâ ndindu-se ce să facă cu milionul, marele maestru se ı̂nvâ rtea
ı̂n pas alergă tor pe alei, se aș eza pe parapetul de ciment ș i se uita furios
la vaporul ce se legă na dincolo de dig.
"Nu, la incendiu va trebui să renunț . Să arzi banii e un act laș ș i
dizgrațios. Trebuie să gă sesc un gest mai de efect. Poate să institui o
bursă purtâ nd numele lui Balaganov, pentru elevii de la Ș coala Medie
Tehnică de Radio fă ră frecvență? Să cumpă r cincizeci de mii de lingurițe
de argint, să torn din ele o statuie ecvestră a lui Panikovski ș i s-o
instalez pe mormâ ntul lui? Să ı̂ncrustez "Antilopa" cu sidef? Sau poate..."
Marele maestru să ri jos de pe parapet, luminat de o idee nouă . Fă ră
a mai ză bovi o clipă , pă ră si gră dina ș i, ı̂nfruntâ nd cu dâ rzenie vâ ntul
frontal ș i lateral, se ı̂ndreptă spre poș tă .
Aici, la cererea lui, valiza fu cusută ı̂ntr-o rogojină ș i legată ı̂n cruce
cu o sfoară groasă .
Valiza luă astfel aspectul simplu al unui colet din cele care se
primesc la poș tă zilnic cu miile ș i ı̂n care diferiți cetă țeni trimit rudelor
lor untură de porc, dulceață sau mere.
Ostap luă un creion chimic ș i, după ce-l ı̂nvâ rti de câ teva ori prin
aer ca pe o sfâ rlează , scrise:
COLET
CU VALOARE DECLARATĂ
COMISARULUI POPORULUI PENTRU FINANȚE.
MOSCOVA.
Coletul, azvâ rlit cu un gest profesional de că tre funcționarul voinic
care ı̂l primise, că zu pe un morman de baloturi ovale, saci ș i lă zi.
Bă gâ nd chitanța ı̂n buzunar, Ostap vă zu cum milionul lui ı̂și lua valea,
aș ezat laolaltă cu alte colete ı̂ntr-un că rucior, pe care ı̂l ı̂mpingea ı̂ntr-o
sală de ală turi un bă trâ nel cu pas ı̂ncetinel ș i cu fulgere albe la petlițe.
 — Ș edința continuă , spuse marele maestru, dar de data aceasta
fă ră Ostap Bender, deputat al agrarienilor nebuni.
Mai stă tu multă vreme sub bolta de la intrarea poș tei, ba
aprobâ ndu-ș i fapta, ba regretâ nd-o. Vâ ntul i se vâ ra sub mantaua lui de
ploaie. I se fă cu frig ș i ı̂și aduse aminte cu tristețe că nu-ș i cumpă rase o
a doua ș ubă .
Chiar ı̂n fața lui se opri pentru o secundă o fată . Ea ridică capul spre
a se uita la cadranul stră lucitor al orologiului de la poș tă ș i apoi pomi
mai departe. Purta un paltonaș cam să ră cuț , mai scurt decâ t rochia ș i
un basc albastru cu pompon, ca de copil. Cu mâ na dreaptă ı̂și ținea
poala de la palton, ca să nu i-o ridice vâ ntul. Inima comandorului se
strâ nse ı̂ncă ı̂nainte de a o i recunoscut ı̂n ea pe Zosia ș i se luă după
dulcinee pe dalele ude ale trotuarului, ținâ ndu-se fă ră voie la oarecare
distanță. Din câ nd ı̂n câ nd, fata dispă rea ı̂n mulțimea trecă torilor ș i
atunci Ostap cobora jos de pe trotuar, se uita la Zosia dintr-o parte ș i se
gâ ndea la principalele puncte ale explicației ce trebuia să urmeze.
La un colț , Zosia se opri ı̂n fața unei gherete cu articole de
galanterie ș i ı̂ncepu să se uite la niș te ciorapi maron bă rbă teș ti, care se
legă nau pe o sforicică . Ostap patrula prin apropiere.
Chiar la marginea trotuarului, discutau cu mult foc doi tipi cu
serviete ı̂n mâ nă . Amâ ndoi purtau pardesie de sub care se vedeau
pantalonii lor albi de vară .
— Ai plecat la timp de la "Hercules", Ivan Pavlovici, spunea unul,
strâ ngâ ndu-ș i servieta la piept. E o jale acum acolo, ı̂i dă afară pe
capete.
— Tot oraș ul vorbeș te, oftă celă lalt.
— Ieri l-au lichidat pe Skumbrievici, zise primul cu bale la gură de
plă cere. Era o ı̂nghesuială că nici nu puteai pă trunde ı̂n sală . La ı̂nceput,
totul a decurs foarte civilizat. Skumbrievici ș i-a descris ı̂n aș a fel
autobiogra ia, ı̂ncâ t toată lumea l-a aplaudat. "Eu, a zis el, m-am nă scut
ı̂ntre ciocan ș i nicovală ", vrâ nd prin asta să arate că pă rinții lui fuseseră
ierari. Dar apoi cineva din sală la ı̂ntrebat: "Spune-mi, te rog, nu-ți
aduci aminte ș i de o irmă «Skumbrievici ș i iul. Articole de ieră rie?»
Nu cumva eș ti dumneata acel Skumbrievici?" Ș i dobitocul se apucă ș i
ră spunde: "Eu nu sunt Skumbrievici, eu sunt iul". Iți ı̂nchipui ce-o să i
se ı̂ntâ mple acum? Punctul "e" e asigurat.
— Da, tovară ș e Veintorg, sunt grozav de severi. Ia spune, azi pe cine
scoate?
— Azi e o zi mare! ı̂l comprimă pe Berlaga, cel care a ı̂ncercat să
scape de epurare, internâ ndu-se la nebuni. Apoi ı̂i vine râ ndul chiar lui
Polı̂haev personal ș i scâ rbei ă leia de Serna Mihailovna, nevasta lui
morganatică . Era o nenorocire muierea asta pe capul tuturor celor de la
"Hercules". Astă zi mă duc cu vreo două ore ı̂nainte de ı̂ncepe, că altfel
risc să nu mai gă sesc loc. In afară de asta, Bomze...
Zosia porni ı̂nainte ș i Ostap nu mai a lă ce s-a ı̂ntâ mplat cu Adolf
Nikolaevici Bomze. Dar asta nu-l supă ră câ tuș i de puțin. Iș i pregă tise
fraza cu care să ı̂nceapă convorbirea ș i se apropie repede de fată .
— Zosia, spuse el, am sosit ș i acest fapt nu poate i ignorat.
Rostise această frază cu teribilă dezinvoltură . Fata se retrase doi
paș i ș i marele maestru ı̂și dă du seama că luase un ton fals. Schimbă
tonul ș i se porni să vorbească repede ș i mult, plâ ngâ ndu-se de
ı̂mprejură ri, spunâ ndu-i că tinerețea lui a trecut cu totul altfel decâ t ı̂și
ı̂nchipuise ı̂n copilă rie, că viața s-a dovedit a i sucită ș i de un nivel
coborâ t, ca o cheie fa.
— Ș tii, Zosia, spuse el ı̂n cele din urmă , că iecare om, chiar ș i
membrii de partid, tră iesc sub apă sarea unei coloane atmosferice ı̂n
greutate de două sute paisprezece kilograme. Ai bă gat sau n-ai bă gat de
seamă acest lucru?
Zosia nu ră spunse.
In momentul acela treceau pe lâ ngă cinematograful "Capitol".
Ostap aruncă repede o privire cu coada ochiului ı̂n direcția unde ı̂n vară
ı̂și avusese sediul biroul ı̂n iințat de el ș i lă să să -i scape un strigă t uș or.
Pe toată fațada, câ t era de lată , se ı̂ntindea o irmă pe care scria:
ÎNTREPRINDEREA DE STAT PENTRU COARNE ȘI COPITE
Prin toate ferestrele se vedeau maș ini de scris ș i portrete ale
fruntaș ilor statului. La intrare ș edea, cu un zâ mbet victorios, un tâ nă r
curier, care nu semă na deloc cu Panikovski. Pe poarta deschisă de care
era bă tută o tă bliță pe care scria "Depozitul bazei" intrau autocamioane
de câ te trei tone, ı̂ncă rcate vâ rf cu coarne ș i copite ce satisfă ceau
condițiile prevă zute. Se vedea bine că progenitura lui Ostap o luase pe
calea cea bună .
— Ia te uită ce avâ nt a luat clasa-hegemon, zise Ostap trist. Pâ nă ș i
ideea mea uș uratică a folosit-o pentru scopurile ei. Iar pe mine m-a dat
deoparte, Zosia. Ai auzit, pe mine m-a dat deoparte. Sunt nenorocit.
— Eș ti trist ca un ı̂ndră gostit, rosti Zosia, ı̂ntorcâ ndu-se pentru
prima oară spre Ostap.
— Da, ră spunse Ostap, sunt un tipic Evgheni Oneghin, un cavaler
că ruia Puterea sovietică i-a ră pit moș tenirea.
— Grozav cavaler, nimic de zis!
— Nu i supă rată , Zosia. Ț ine seama de coloana atmosferică . Am
chiar impresia că pe mine mă apasă mult mai tare decâ t pe alți cetă țeni.
Asta din pricina dragostei ce ți-o port. Ș i apoi, eu nu sunt membru al
vreunui sindicat. Ș i asta sporeș te apă sarea.
— Plus iindcă minți mai mult decâ t alți cetă țeni.
— Asta nu-i minciună . E o lege izică . Sau n-o i existâ nd ı̂n realitate
nici o coloană ș i totul e numai fantezia mea?
Zosia se opri ș i ı̂ncepu să -ș i scoată mă nuș a care avea culoarea unui
ciorap cenuș iu.
— Am treizeci ș i trei de ani, se gră bi să spună Ostap. Câ t Iisus
Cristos. Ș i ce-am fă cut pâ nă acum? O ı̂nvă țătură n-am creat, pe ı̂nvă țăcei
i-am pierdut, pe ră posatul Panikovski nu l-am ı̂nviat, ș i numai
dumneata...
— Ei, la revedere, spuse Zosia. Mă duc la cantină .
— Iau ș i eu masa cu dumneata, declară marele maestru, uitâ ndu-se
la irma: "Combinatul alimentar — model al Ș colii de Producție de pe
lâ ngă Academia de Arte Spațiale din Cernomorsk"; vreau să mă nâ nc o
ciorbă model de pe lâ ngă această academie. Poate mi se va uș ura inima.
— Aici e numai pentru sindicaliș ti, ı̂l preveni Zosia.
— Atunci voi sta aș a, fă ră să mă nâ nc.
Coborâ ră treptele. In fundul combinatului alimentar-model, sub
coroana verde a unui palmier, ș edea un tâ nă r cu ochii negri, care
cerceta cu un aer demn meniul.
 — Periei! ı̂l strigă Zosia de departe. Ț i-am cumpă rat niș te ciorapi
cu că lcâ i dublu. Să vă prezint. Femidi...
— Femidi, repetă tâ nă rul, strâ ngâ nd cu că ldură mâ na lui Ostap.
— Bender-Zadunaiski, ı̂și declină brutal identitatea marele
maestru, dâ ndu-ș i seama imediat că a sosit prea tâ rziu la festinul
dragostei ș i că ciorapii cu că lcâ i dublu nu erau un simplu produs al unei
cooperative de pretinș i invalizi, ci simbolul unei că să torii fericite
legalizate de O iciul Stă rii Civile.
— Cum! Te mai cheamă ș i Zadunaiski? ı̂ntrebă veselă Zosia.
— Da, Zadunaiski. Dar nici pe dumneata nu te mai cheamă numai
Sinițkaia. Judecâ nd după ciorapi...
— Mă cheamă Sinițkaia-Femidi.
— De două zeci ș i ș apte de zile, zise tâ nă rul, frecâ ndu-ș i mâ inile.
— Imi place soțul dumitale, zise cavalerul că ruia i se ră pise
moș tenirea.
— Ș i mie ı̂mi place, ră spunse Zosia arțăgoasă .
In timp ce tinerii soți mâ ncau o ciorbă marină rească , tot ducâ nd
lingurile la gură ș i uitâ ndu-se unul la altul, Ostap citea indispus a iș ele
de pe pereți. Pe unul scria: "Nu vorbiți ı̂n timp ce mâ ncați. Aceasta
ı̂mpiedică buna secreție a sucului gastric." Altul era ı̂ntocmit ı̂n versuri:
"Sucuri de fructe — a lați, dau organismului hidrați." Nu mai avea ce
face aici. Trebuia să plece, dar ı̂l ı̂mpiedica o s ială , apă rută cum ș i de
unde nici el nu ș tia.
— In această ciorbă marină rească , se stră dui Ostap să glumească ,
plutesc epavele unui vas naufragiat.
Soții Femidi râ seră binevoitori.
— Dar, de fapt, ı̂n ce sector lucrezi? ı̂l ı̂ntrebă Ostap pe tâ nă r.
— De fapt, sunt secretarul colectivului plastic al pictorilor feroviari,
ră spunse Femidi.
Marele maestru se sculă ı̂ncet de pe scaun.
— Aha, reprezentantul unui colectiv! Era de aș teptat! Dar să nu vă
mai distrag cu vorbă ria. Asta va ı̂mpiedica buna secreție a sucului
vostru gastric, atâ t de necesar pentru să nă tate.
 Plecă fă ră să -ș i mai ia ră mas bun ș i se ı̂ndreptă spre ieș ire
strecurâ ndu-se printre mese.
— Mi-a su lat fata! murmură el câ nd ajunse pe stradă . Mi-a su lat-o
de-a dreptul de sub nas. Femidi! Nemesidi! Femidi, reprezentantul unui
colectiv, i-a su lat unui milionar...
Ș i, ı̂n clipa aceea, ı̂și aduse aminte, cu o claritate cutremură toare, că
nu mai are nici un fel de milion.
Incepu să alerge gră bit ș i ı̂și termină gâ ndul pe drum, dâ nd
deoparte cu brațele pe trecă tori, cum dă deoparte un ı̂notă tor apa, la un
concurs, pentru a doborı̂ recordul mondial.
— Iaca na, s-a gă sit un nou apostol Pavel, mormă ia el, să rind peste
rondurile de lori din gră dina oraș ului. Arghirofob, vită ı̂ncă lțată !
Menonit blestemat, adventist de ziua a ș aptea! Dobitoc sinistru! Dacă au
expediat coletul, mă spâ nzur! Asemenea adepți ai lui Tolstoi trebuie
omorâ ți!
După ce alunecă de două ori pe podeaua de mozaic de la poș tă ,
marele maestru ajunse ı̂ntr-un su let la ghiș eu. In fața ghiș eului se a la o
coadă mică , gravă ș i tă cută . In furia lui, Ostap dă du să bage capul pe
ferestruica ghiș eului, dar cetă țeanul care stă tea primul la coadă ridică
nervos coatele-i ascuțite ș i-l dă du pe nou-venit puțin ı̂napoi. Al doilea
cetă țean ridică ș i el coatele, de parcă ar i avut un mecanism, ș i marele
maestru se pomeni ceva mai ı̂ncolo de mult doritul ghiș eu. Dar nu
ră mase nici la această distanță deoarece, tot ı̂n deplină tă cere, alte coate
se ridicară ș i traseră parcă niș te vâ sle invizibile pâ nă câ nd obraznicul se
vă zu plasat la locul lui legitim: ultimul din coadă .
— Eu vreau numai... Incepu Ostap.
Dar nu mai urmă . Era inutil. Coada cenuș ie, ca de piatră , era de
neclintit, ca o falangă grecească . Fiecare ı̂și ș tia locul ș i era gata să -ș i
apere micul să u drept cu prețul vieții.
Abia după trei sferturi de oră reuș i Ostap să bage capul pe ghiș eu ș i
să ceară cu aprindere să i se dea ı̂napoi coletul. Funcționarul ı̂i restitui
nepă să tor recipisa.
— Tovară ș e, nu dă m coletele ı̂napoi.
 — Cum! L-ați ș i expediat? ı̂ntrebă marele maestru cu o voce
ș ovă itoare. L-am predat abia acum o oră !
— Tovară ș e, nu dă m coletele ı̂napoi, repetă funcționarul.
— Dar e coletul meu, spuse Ostap cu blâ ndețe, mă ı̂nțelegeți, al
meu. Eu l-am expediat, eu vreau să -l iau ı̂napoi. Am uitat să bag un
borcan cu dulceață. De meriș oare. Vă rog foarte mult. Unchiu-meu o să
se supere ı̂ngrozitor. Mă ı̂nțelegeți?
— Tovară ș e, nu dă m coletele ı̂napoi.
Ostap ı̂ntoarse capul, că utâ nd sprijin ı̂n jur. In spatele lui se
ı̂ntindea coada tă cută ș i gravă , care cunoș tea toate regulile, printre care
ș i aceea că pachetele nu se dau ı̂napoi.
— Să bag un borcă naș , murmură Ostap, cu meriș oare.
— Tovară ș e, borcă naș ul poți să -l trimiți cu un alt colet, zise
funcționarul ı̂mblâ nzindu-se. N-o să i se ı̂ntâ mple nimic unchiului
dumitale.
— Nu-l cunoaș teți pe unchiul meu! zise cu că ldură Ostap. Ș i-apoi
sunt un student să rac. N-am bani. Vă rog ca pe un activist pe tă râ m
obș tesc.
— Unde să -l caut acum, tovară ș e? spuse funcționarul cu un glas
plâ ngă reț . Sunt trei tone de colete acolo.
Dar marele maestru ı̂ncepu să ı̂ndruge la palavre atâ t de
sfâ ș ietoare, ı̂ncâ t lucră torul de la comunicații plecă ı̂n cealaltă sală să
caute coletul studentului să rac. In coada tă cută pâ nă atunci ră sunară
energice proteste. Marele maestru era fă cut cu ou ș i cu oțet că nu
cunoaș te legile poș tei, iar o cetă țeancă mâ nioasă ı̂l ș i ciupi.
— Să nu mai faci niciodată asta, zise sever funcționarul,
aruncâ ndu-i lui Bender valijoara.
— N-am să mai fac niciodată ! declară comandorul. Pe cuvâ ntul meu
de student!
Vâ ntul fă cea acoperiș urile să vuiască , felinarele să se clatine,
umbrele să tremure pe pă mâ nt, iar ploaia tă ia pieziș razele farurilor de
la automobile.
— Ajunge cu excesele psihologice, spuse vesel Bender. Ajunge cu
suferințele ș i autozgâ ndă ririle. E timpul să ı̂ncep o viață burgheză , de
muncă . La Rio de Janeiro! Imi voi cumpă ra o plantație ș i ı̂l voi angaja pe
Balaganov ca maimuță. Să rupă bananele din pom, pentru mine.

CAPITOLUL XXXVI UN CAVALER AL ORDINULUI

LÂNII DE AUR
Un individ ciudat pă ș ea ı̂ntr-o noapte prin luncile de pe malul
Nistrului. Era gigantic ș i rotund ca un poloboc. Purta strâ nsă pe el o
manta din pâ nză de cort cu gluga ridicată . Individul acesta ciudat
ı̂nainta pe lâ ngă parcelele de stuf, pe sub pomii ră muroș i, ı̂n vâ rful
picioarelor, de parcă ar i umblat ı̂ntr-un dormitor. Din câ nd ı̂n câ nd se
oprea ș i ofta. Atunci, de sub manta se auzea acel ză ngă nit pe care-l scot
obiectele din metal câ nd se ciocnesc. Ș i de iecare dată după aceasta
ră suna, ca un ecou, prin vă zduh, un clinchet subțire, nespus de delicat.
La un moment dat, individul se ı̂mpiedică de o ră dă cină udă ș i că zu pe
burtă . O dată cu că ză tura lui se auzi un zgomot atâ t de puternic, de
parcă ar i că zut o ı̂ntreagă armură pe parchet. Ș i omul nostru ră mase
mai mult timp aș a, pe jos, iscodind cu privirea ı̂ntunericul.
Noaptea aceea de martie era plină de freamă t. De pe copaci se
prelingeau ș i că deau zgomotos, la pă mâ nt, pică turi dense ca de
farmacie.
— Blestemată tavă ! ș opti ciudatul.
Apoi se ridică ı̂n picioare ș i, urmâ ndu-ș i drumul mai departe,
ajunse pâ nă la Nistru fă ră alte peripeții. Ajuns la Nistru, ı̂și ridică
poalele mantalei, coborı̂ ı̂ncet de pe mal, ș i, pă strâ ndu-ș i cu greu
echilibrul pe ză poare, o porni ı̂n fugă spre malul româ nesc.
Marele maestru se pregă tise toată iama. Cumpă rase dolari nord-
americani cu portrete de preș edinți cu bucle albe, cumpă rase
ceasornice ș i porțigarete de aur, verighete, briliante ș i alte dră cii
prețioase.
Purta asupra lui acum ș aptesprezece portțigarete masive cu
monograme, vultur ș i diverse inscripții gravate:
"Lui Evsei Rudolfovici Polufabrikant, directorul Bă ncii Ruso-
Carpate ș i binefă că torul nostru, cu prilejul nunții sale de argint din
partea colegilor recunoscă tori."
"Consilierului intim M.I. Sviatotațki cu prilejul termină rii inspecției
sale senatoriale, din partea funcționarilor de la primă ria oraș ului
Cernomorsk."
Dar cel mai greu era portțigaretul cu dedicația: "Domnului pristav
al circumscripției Alexeev, din partea negustorilor evrei recunoscă tori."
Sub inscripție era o inimă de email, roș ie ca focul, stră punsă de o
să geată , ceea ce voia, ireș te, să simbolizeze dragostea negustorilor
evrei față de domnul pristav.
Prin diferite buzunare mai avea bă gate tot felul de verighete, inele
ș i bră țări, ı̂nș irate pe sfoară precum covrigii. Pe spinare ı̂i atâ rnau, ı̂n
trei ș iruri legate cu sfori tari, două zeci de perechi de ceasuri de aur.
Unele dintre ele tică iau enervant ș i Bender avea impresia că -i umblă pe
spate niș te insecte. Printre ceasornice erau ș i câ teva care fuseseră
oferite ı̂n dar, lucru pe care ı̂l dovedea, de pildă , urmă toarea inscripție
de pe un capac: "Iubitului meu iu Seriojenka Kastraki, de ziua trecerii
examenului de maturitate". Deasupra cuvâ ntului "maturitate" era
zgâ riat, cu un ac, cuvâ ntul "sexuală ". Probabil că aceasta o fă cuseră
prietenii tâ nă rului Kastraki, elevi tot atâ t de proș ti ca ș i el. Multă vreme,
Ostap nici nu vru să cumpere acest ceas necuviincios, dar ı̂n cele din
urmă ı̂l luă , deoarece se hotă râ se ı̂n mod ferm să bage tot milionul ı̂n
lucruri de preț .
In general, avusese de muncit mult ș i greu toată iarna. Marele
maestru nu gă sise briliante decâ t ı̂n valoare de patru sute de mii de
ruble, iar valută , inclusiv niș te bani polonezi ș i balcanici dubioș i, numai
cincizeci de mii. Pentru restul sumei fu nevoit să cumpere obiecte grele.
Deosebit de anevoios ı̂i era să circule cu tava de aur pe burtă . Tava era
mare ș i ovală , ca scutul unei că petenii de trib africane ș i câ ntă rea
două zeci de funți. Pe de altă parte, grumazul viguros al comandorului
se ı̂ncovoia sub povara unei cruci de arhiereu cu inscripția "In numele
Tată lui, ș i al Fiului ș i al Sfâ ntului Duh", pe care o cumpă rase de la
cetă țeanul Samooblojenski, fost protodiacon la catedrală . Deasupra
crucii atâ rna, pe o panglică minunată , Ordinul Lâ nii de Aur — un miel
turnat din aur.
 Ostap cumpă rase acest ordin de la un bă trâ n ciudat, care fusese ori
ı̂ntr-adevă r mare duce, ori poate numai valet al unui mare duce.
Bă trâ nul ținea grozav la preț , susținâ nd că un astfel de ordin nu-l au
decâ t câ țiva oameni ı̂n toată lumea, printre care, cei mai mulți, capete
ı̂ncoronate.
— Lâ na de Aur, murmura bă trâ nul, se dă pentru acte de supremă
vitejie.
— Pă i tocmai supremă e ș i vitejia mea, ră spundea Ostap. Plus că eu,
cumpă r mielul numai ca aur brut.
Dar comandorul nu era sincer. Ordinul ı̂i plă cuse din capul locului
ș i hotă râ se să -l pă streze pentru totdeauna ca Ordin al Vițelului de Aur.
Mâ nat de teama de a nu se pomeni cu un foc ră sună tor de armă ,
Bender izbuti să ajungă pâ nă la mijlocul râ ului, dar aici se opri. Il apă sa
aurul: tava, crucea, bră țările. Ș alele ı̂l mâ ncau de la ceasurile ce-i
atâ rnau la brâ u. Poalele mantalei i se udaseră ș i câ ntă reau acum câ teva
puduri. Gemâ nd, Ostap ı̂și scoase mantaua, o aruncă pe gheață ș i porni
mai departe. Acum se putea vedea că sub manta purta o ș ubă mare,
aproape cum nu mai există alta ș i care era poate lucrul cel mai de preț
din ı̂ntreaga toaletă a lui Ostap. Lucrase la ea timp de patru luni, o
clă dise cum ți-ai clă di o casă , fă cuse schița ei, strâ nsese materialele.
Ș uba era dublă — că ptuș ită cu vulpi argintii, iar pe deasupra lutru
veritabil, gulerul iind din samur. Uimitoare era ș uba asta! O superș ubă ,
cu buzunare de ș inș ila, pline cu medalii pentru salvarea oamenilor de la
ı̂nec, cruciulițe ș i punți de aur, ultima realizare a tehnicii dentare. Pe
cap, marele maestru ı̂și pusese o că ciulă — dar că ciulă nu-i cuvâ ntul,
mai bine zis, o tiară , o tiară de biber.
Toată această ı̂ncă rcă tură prețioasă era destinată să -i asigure
comandorului o viață uș oară , lipsită de griji, pe malul oceanului cald,
printre palmierii ș i icuș ii din Rio de Janeiro — oraș ul ce-i tulbura
imaginația ı̂ncă din copilă rie. La ora trei noaptea, urmaș ul nă ră vaș al
ienicerilor puse piciorul pe malul stră in. Era ș i aici liniș te, ș i ı̂ntuneric,
era ș i aici primă vară ș i de pe crengi că deau ș i aici pică turi. Marele
maestru surâ se.
 "Acum câ teva formalită ți cu inimoș ii boieri româ ni ș i drumul e
liber. Cred că două -trei medalii pentru salvarea ı̂necaților vor
ı̂nfrumuseța de-ajuns viața lor plicticoasă de pe graniță."
Se ı̂ntoarse cu fața spre malul sovietic ș i, ı̂ntinzâ nd ı̂n ı̂ntunericul ce
prinsese a se topi brațul gros, ı̂mbră cat ı̂n lutru, zise:
— Totul trebuie fă cut după protocol. Formularul nr. 5: ră mas bun
de la patrie. Ei, ce să -i faci, adieu, țară mare. Nu mi-a plă cut niciodată să
iu primul din clasă ș i să capă t note bune la atenție, sâ rguință ș i purtare.
Sunt o persoană particulară ș i nu sunt obligat să mă interesez de
gropile, tranș eele ș i turnurile pentru silozuri. Nu ș tiu de ce, mă
interesează prea puțin problema transformă rii socialiste a omului ı̂n
ı̂nger ș i ı̂n depună tor la Casa de Economii. Dimpotrivă . Mă interesează
problemele arză toare ale atitudinii grijulii față de persoana indivizilor
milionari...
Dar, ı̂n clipa aceea, ră masul bun de la patrie ı̂n conformitate cu
Formularul nr. 5 ı̂i fu ı̂ntrerupt de apariția câ torva siluete ı̂narmate, ı̂n
care Bender recunoscu gră nicerii româ ni. Marele maestru se ı̂nclină cu
demnitate ș i rosti clar urmă toarea frază special ı̂nvă țată pe de rost:
— Tră iască Româ nia Mare!
Se uită prietenos la gră nicerii ale că ror chipuri abia se ză reau ı̂n
semiı̂ntuneric ș i i se pă ru că gră nicerii zâ mbesc.
— Tră iască Româ nia Mare! repetă Ostap pe ruseș te. Sunt un bă trâ n
profesor fugit de la CEKA din Moscova! Ză u, abia am scă pat din ghearele
lor! Salut ı̂n persoana dumneavoastră ...
Unul dintre gră niceri se apropie de Ostap ș i, fă ră a scoate un
cuvâ nt, ı̂i trase jos de pe cap tiara de blană . Ostap fă cu gestul să -ș i ia
că ciula ı̂napoi, dar, tot fă ră a scoate un cuvâ nt, gră nicerul ı̂i dă du mâ na
la o parte.
— Ho! fă cu comandorul pe acelaș i ton amical. Ho, ho! fă ră mâ ini!
Mă voi plâ nge ı̂mpotriva voastră la Sfatul țării, la Marele Huruldan!
In timpul acesta, un alt gră nicer ı̂ncepu să descheie cu o abilitate de
amant experimentat impună toarea ș ubă a lui Ostap. Comandorul se
trase ı̂napoi. Cu acest prilej, ı̂i că zu pe jos, dintr-un buzunar, o bră țară
mare de damă .
 — O bră țară ! strigă ascuțit o ițerul de gră niceri, care purta o manta
scurtă cu guler din blană de câ ine ș i cu nasturi mari de metal pe
posterioru-i bombat.
— O bră țară ! țipară ceilalți, repezindu-se la Ostap.
Incurcâ ndu-se ı̂n ș ubă , marele comandor că zu ș i, ı̂n aceeaș i clipă ,
simți cum ı̂i trage cineva afară din pantaloni tava prețioasă . Câ nd se
ridică ı̂n picioare, vă zu că o ițerul câ ntă reș te tava ı̂n mâ ini cu un zâ mbet
care nu mai avea nimic omenesc. Ostap apucă obiectul care era
proprietatea lui ș i ı̂l trase din mâ inile o ițerului, pentru care fapt ı̂ncasă
imediat o lovitură ı̂n obraz care ı̂l fă cu să vadă negru ı̂naintea ochilor.
Evenimentele se desfă ș urau cu iuțeala unei miș că ri militare. Ș uba ı̂l
stingherea pe marele maestru ș i o bucată de vreme se bă tu cu duș manii
stâ nd ı̂n genunchi ș i aruncâ nd ı̂ntr-ı̂nș ii cu medaliile pentru salvarea
ı̂necaților. Apoi simți, deodată , o uș urare inexplicabilă , care-i ı̂ngă dui să
aplice inamicului o serie de lovituri zdrobitoare. O explicație totuș i era:
gră nicerii izbutiseră să smulgă de pe el ș uba de o sută de mii de ruble.
— Aș a-a? Asta-i atitudinea voastră ? ră cni Ostap, uitâ ndu-se ioros
ı̂n jur.
Fu un moment câ nd el stă tea sprijinit cu spatele de un copac ș i
izbea cu tava stră lucitoare ı̂n capetele atacatorilor. Fu un alt moment
câ nd un gră nicer vru să -i smulgă de la gâ t Ordinul Lâ nii de Aur ș i
comandorul dă dea din cap ca un cal. Fu, de asemenea, un moment câ nd,
ținâ nd ridicată ı̂n sus crucea de arhiereu pe care scria "In numele
Tată lui, al Fiului ș i al Sfâ ntului Duh", Ostap striga isteric:
— Exploatatori ai poporului muncitor! Pă ianjeni! Slugi ale
capitalului! Nă pâ rci!
Din gură ı̂i curgeau bale roz-albe. Ostap lupta pentru milionul să u
ca un gladiator. Ii culca la pă mâ nt pe duș mani, că dea ș i se scula iar ı̂n
picioare, uitâ ndu-se ı̂nainte cu o privire ı̂ntunecată .
Iș i veni ı̂n ire ı̂ntins pe gheață, cu mutra fă cută zob, cu o singură
cizmă ı̂n picioare, fă ră ș ubă , fă ră portțigaretele ı̂mpodobite cu inscripții,
fă ră colecția de ceasuri, fă ră tavă , fă ră valută , fă ră cruce ș i briliante, fă ră
milion. Pe malul ı̂nalt stă tea o ițerul cu guler de blană de câ ine ș i se uita
ı̂n jos, la Ostap.
 — Siguranță blestemată ! țipă Ostap, ridicâ nd piciorul gol. Paraziți!
O ițerul scoase ı̂ncet revolverul ș i trase ı̂napoi piedica. Marele
maestru ı̂nțelese că interviul s-a terminat. Incovoiat, porni ș chiopă tâ nd
ı̂napoi spre malul sovietic.
De pe luviu se ı̂nă lța o ceață albă ca fumul de țigară . Descleș tâ nd
pumnul, Bender vă zu ı̂n palmă un nasture turtit de aramă , un smoc de
pă r negru, aspru, câ rlionțat, ș i Ordinul Lâ nii de Aur, salvat ca prin
minune ı̂n luptă . Marele maestru se uită cu o privire absentă la trofeele
ș i ră mă ș ițele bogă ției sale ș i ı̂și continuă drumul, alunecâ nd pe gheață
ș i strâ mbâ ndu-se de durere.
O bubuitură prelungă ș i puternică , ca de tun, fă cu să se clatine
luciul gheții. Un vâ nt cald su la cu putere. Bender se uită la picioare ș i
vă zu pe gheață o cră pă tură mare, verde. Platoul de gheață pe care se
a la se clă tină ș i un colț al lui ı̂ncepu să se cufunde.
— Au pornit ză poarele! țipă ı̂ngrozit marele maestru. Au pornit
ză poarele, domnilor jurați!
Incepu să sară pe sloiurile care se desfă ceau, gră bindu-se câ t ı̂l
țineau puterile să ajungă pe pă mâ ntul de care se despă rțise cu atâ ta
tru ie, cu o oră ı̂nainte. Pâ cla se ridica maiestuos ș i molcom, dezgolind
lunca.
După zece minute, apă ru pe malul sovietic un om ciudat, fă ră
că ciulă ș i cu o singură cizmă . Fă ră să se adreseze nimă nui, el spuse cu
glas tare:
— Nu e nevoie de ovații. N-am reuș it să ajung un nou conte de
Monte Cristo. Va trebui să mă recali ic ș i să mă fac administrator de
bloc.
 Notes
[←1]
După informațiile pe care le dețin autorii, strâ mtoarea Behring lipsea ı̂ntr-adevă r de
pe harta care-l ı̂nnebunise pe bietul geograf. Lipsa strâ mtorii se datora ză pă celii care
domnea la Editura "Cartea ș i Polul". Vinovații ș i-au primit pedeapsa meritată . Directorul
editurii a fost eliberat din funcție ș i trimis la munca de jos, iar ceilalți s-au ales cu mustrare
cu avertisment – n. a.