Scrisori de la Xi Huan

Mă tem că partidele noastre de vânătoare

s-au terminat și nu pot să-ți explic

cum stau lucrurile

lumina cade stângaci pe holul îngust unde cu pălăria în mână

un puști a așteptat o viață să-l întâmpine cineva

deși a frecat borul pălăriei la nesfârșit cu aceleași degete

cu care pipăise sânii simetrici

perfect rotunzi

și-ntreaga lume se surpase la picioarele drepte

ca un șantier fără autorizație

și câinii care-l așteptau afară

au renunțat

fie din cauza frigului

fie din cauza plictiselii

doar câteva guri uniforme fără dinți

fără linii clare și fără final

clănțăneau și forțau articulațiile temporo-mandibulare

()

Formele primitive ale tristeții incomensurabile

Au pus stăpânire pe sofa din living

Caracatiță stângace și fără educație

Din cele mai rău-famate zone

Atât de aproape de port și totuși atât de departe de civilizație

Poate că imensele păpuși care zboară deasupra

Se rostogolesc din cauza frigului

Și-mi fac cu coada ochiului

În treacăt toți îmi par cunoscuți

Din aceeași familie

Dar când ne îndepărtăm unul de celălalt

O stranie frică îmi obstruează porii

Ca un mecanism greu de înțeles

Prietenii nu-mi mai sunt prieteni și imaginile se repetă la infinit

În cortul imens cu invitați

Cu șoldurile lipite cu coapsele bălăngănind

Ca niște schele metalice

Pe care muncitorii se cațără cu greu și fără chef

Cu o leafă mică și unsuroasă în buzunarul de la piept

Strânsă pentru taxa de școlarizare.