Corabia Verde de Aron Cotrus Corabia se frmnt si se rsuceste n lupta cu valurile ce-o izbesc tlhreste si apele cresc ca din

hu nsdrvane, cpitane! cpitane! cpitane!1) Invins pe-o clip, sub valuri se pierde parc de-a pururi, corabia verde nprasnic muscat de uragane, cpitane! cpitane! cpitane! Prin potopul ce zlud o rstoarn, s'aud prin vzduh ca o goarn, peste-ale mrii nesfrsite noiane, poruncile tale de proroc, cpitane! Si iat, de odat se'nalt semeat... iarsi, Crias peste timp, peste ceat, peste-ale apelor titanice toane, corabia ta verde, o, cpitane! Znatec alearg prpdul pe ape, tot mai aproape si mai aproape, dar duhul mai tare-i ca-ale mrii prigoane, cpitane! cpitane! cpitane! Gata cu totii s murim n picioare, pe marea aceasta ce crncen ne doare, spargem talazuri, nfrngem bulboane, cu gndul la tine, o, cpitane! Lupta e cntecul si biblia noastr, holde vor creste de samulastr din cremenea oarb, din pietroase mormane si din sngele nostru, o, cpitane! Moartea nssi de-ar slta pe punte, srire-ar fulgeris cine s'o'nfrunte, printre mii si mii de uragane, cpitane! cpitane! cpitane! Bucuresti, Mai 1939 ___________ 1) -Corneliu Zelea Codreanu, Cpitanul Miscrii Legionare

TRUFASI, MISELNICI STPNI!... de Aron Cotrus trufasi, miselnici stpni! o zi va veni, cu aripi slbatice de vijelii, cnd crunt ni-or scpra cazmalele'n mni... atunci, atunci... smulsi, rupti din munci, iesiti din minti cu pumni fierbinti cu-otelul nostru tot, sdrobi-vom celor ce'n picioare ne calc, bot scrnav dup bot si falc dup falc!...

CNTECUL LIBERTTII de Aron Cotrus Gata, ostasi de ne'nfrant cu cei deopotriva cu noi: Pe-ai Rusiei capcani si strigoi sa-i stergem de pe pamant. Gata, voinici de otel! In stepe si'n tundre de ger ne-asteapta multimi, care pier ca'ntr'un amarnic macel. Ne-asteapta popoare intregi, ce'n tarile bastinei lor de sdroaba si foamete mor de groaza si faradelegi... Ne-asteapta in zarea de foc Carpatii, ca niste parinti cu piepturi si cu brate fierbinti de atat de cumplit nenoroc... Si muti, cu cutitul la os robi pe pamantul strabun ne-asteapta bieti semeni, ce-si pun increderea toata'n Cristos!... Dar zornetul lor de catusi suna-a furtuna'n galop, a crancen galop prin potop prin tara stramosilor dusi... Din Danzig la Vladivostoc, din Zagreb la Cluj si Shanghai,

pe-oriunde de vaere dai, de lanturi si de cnuturi de foc... Gazi aspri, cu ranjete reci, duc oameni netrebnici si goi, ce-asteapta, cu vazuri de sloi glontul, care culca pe veci. Iadul lui Ivan cel Cumplit plumbi are si avea-va destui, pentru fruntea si ceafa oricui in tarcul cu foc ingradit... In mers, voi voinici de ne'nfrant, spre-al stepelor puhoi de noroi!... Darji calca alaturi de noi ostasi de pe'ntregul pamant!... In mers spre Rusalii de foc c'o turma si-un singur stapan; spre cei ce'n picioare raman; sa schimbe nenorocu'n noroc. Veni-vom pe rand inapoi cu gandul si cu fruntile sus, nu ca atunci cand ne-am dus cu Marile Negre din noi. In cantece iuti haiducesti cu pieptul si cu crestetul gol, intra-vom ca dusi de parjol, in Praga si'n Bucuresti... O, Baltica! O, Pont Euxin! Pe aripi de pajuri, curand, vom trece sub ceruri, cantand: cruci sa'mplantam pe Kremlin! Lungi stele si fulgere noi, cum altele n'au fost si nu-s, prin gol arunca-vom de sus in Rusia de glod de sub noi!... Din Dunare si pana'n Urali, vedea-vom, prin nouri zburand, izbite de-un crancen orand in fuga, ostiri de muscali. Vom sparge ale iadului porti si rosiile zavoare si usi, si Uralii de grele catusi, ce'n trup, Europa, tu-i porti! Ca mane, dusi parca de vant, vom pune-un naprasnic picior in inima Moscovei lor, cu-ostasi de pe'ntregul pamant!... Si'n stramba lor lume pe dos, vedea-vom cum lanturi se rup scurt de pe-al Rusiei trup, de bezna si de racile ros... Si'n groaznicul lor povarnis, cu cuget fatarnic ori drept,

cruci albe si-or pune pe piept muscalii cu vazul crucis. Ca dupa porunci de nou rost vedea-vom cum tari se desfac ca dupa boli fara leac, din putreda Rusie ce-a fost. Si ca de pe-un alt Ararat, dupa potopul de plumbi, zari-vom in stoluri ai Romei porumbi peste pamantul descatusat... Peste rosul si sterpul noroi boit de calaii trufasi, Isus cu albii, nevazutii lui pasi, pasi-va noptatic alaturi de noi!... In inimi, in ganduri si'n suflet cu El vom arunca in vazduh cu armele Craiului-Duh ziduri si temniti de bezna si-otel!... Si'n frunte cu Arhanghelul Lui, cu bocanci ferecati ca pe pod vom duce prin marea de glod, pane si pace oricui... Scurt vom opri cel pradalnic puhoi dela un pol pan' la celalt: l'om arunca inapoi dintr'un salt cu Romele albe si aspre din noi! In mars urias, de ne'nfrant spre-ale soarelui porti de acusi: Ai Rusiei Urali de catusi in praf sa-i prefacem si'n vant!... Madrid, 1952 T A R A de Aron Cotrus Din belsugul tau, doar grumba paine; din timpul tau: ziua de maine... Calcu-ti pamantul, cu gandul departe, pe aripi albastre, frematand peste moarte... Cu vrere de cremene, cu privire'ndrazneata, invalui azi tara ce-mi creste in fata, si'n a mersului traista ce-a visului paine, risipindu-ma pe stancile si-ogoarele veacului, cu darnicia far'de masura-a saracului, spre soare-asfinte cu frunte fierbinte, cu tot avutu-mi pamantesc, darnic ma saman, ma risipesc, spre Romaniile navalnice de dincolo de maine... (Variant a poeziei "Mine") O ARM S CREASC

de Aron Cotrus O arm s creasc din pumnul oricui pentru ceasul mare ce-o s vie: s muste trna, printre slugile lui Stalin cu'ntreaga-i Rusie!... GROZA TICLOSUL de Aron Cotrus Ne-alearg nprasnic sngele 'n vine, cutitul foametei ajunge-ne osul; doar sluga lui Vsinski spune c-i bine, el, Petru Groza ticlosul. HORIA de Aron Cotrus de jos te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moti, pentru cei sraci si goi, pentru toti... si-ai despicat n dou istoria, tran de cremene cum n'a fost altul s-ti semene, Horia!... te-ai desprins aspru din gloat, cu-obraji supti, cu ochi crunti, s lupti s 'nfrunti din slbatecii-ti munti: ostile craiului, temnit, roat... vrut-ai s spinteci pe munti, pe vi, largi, netede, slobode ci pentru-ai ti cei mncati de strini, despuiati de biruri, de sbiri, de rele-ornduiri... si uitati de regi si'mprati... pn'la Blgrad pe roat, uimind cli, nemesi, gloat, ti-a btut neschimbat sub tundra srac aceeasi mare, ne'nfricat inim romano-dac... duhul treste nc treaz n munti si va tri drz ct vor domni peste moti sbiri crunti si miselnici despoti... urias domn pe-al adncurilor noastre sfsiat somn, pe-al rzmeritelor rosu praznic, mai rosi-vei oare vreodat, npraznic, acestui neam, viata si istoria, -

tu, munte al vrerilor noastre celor mai crunte. Horia?!... ION de Aron Cotrus Groful intinde mana ciocoiului cel nou in castele cu usi si trepte multe... jandarmi cu pusti si vine de bou stau la panda gandul sa-ti asculte. Ioane, esti unul, poti fi milioane, vrerile tale ne 'nfrante sa nu le 'nspaimante nici temnita, nici tunul... Ciocoiul si groful, din totdeauna sunt una... Ioane, esti unul, poti fi milioane, sa nu-ti poata smulge nici tunul ogorul de putine pogoane!... Spre caii tai, spre voinicii tai boi se uita, cu ura, si grofi si ciocoi... Ioane, tu esti uriasul ce poti osandi la pierzare orasul de trantori semeti si misei, numai sa vrei... Ioane, ia sama bine! tara aceasta se razima pe tine cu pumnii tai iuti poti tu sa mai cruti

ciocoii bulgari, grecotei, arnauti, ce-au venit candva, goleti, de peste Dunare sa-ti smulga munca si supunere?!... Esti unul, poti fi milioane, curajul tau sa 'nfrunte temnita, tunul; sa creasca voiniceste, sa creasca, vrerea ta romaneasca, Ioane! PTRU OPINC de Aron Cotrus Io, Ptru Opinc, plugar fara plug, ciurdar fara-o vita, imi duc viata nacajita, fara strambatati si viclesug si brusul de muceda pita mi-l platesc cu sange din belsug... o vorba a mea-i ca o mie... am slujit cu cinste si-omenie satului si imparatului... de sarac ce-s toti cainii m latr si seara cand pe uliti trec domol, nu ma asteapta la nici un podmol fete mari cu tate ca de piatra... sapa mea musca, rupe adanc dar nu-mi aduce nici doara cat manc... la secere nime nu se ia cu mine la'ntrecere... Coasa ca a mea in tara toata nu e... sprintena trece prin ierburi ca de cue... Io,

Patru Opinc, ce'ntre-atatea mosii n'am doar o sirinca infrunt strambele legi si napasta si'n rasmerita ce'n mine creste sudui vartos, mocaneste si scuip pe toata randuiala asta... CTRE PLUGARI de Aron Cotrus Ce-ar face marsavii ciocoi de n'ati fi voi, voi, boi greoi in juguri noi, la pluguri noi?!... Ce-ar zice putrezii ciocoi dac-ati ara doar pentru voi, dac-ati sapa doar pentru voi, de n'ati mai indura nevoi prin vant, prin arsita, prin ploi pe langa vaci, pe langa boi, in juguri noi, la pluguri noi, pentru prasile de ciocoi cu sufletele de noroi, cu carnurile de puroi, cu gand si fapte de gunoi?!... Ce-ar zice scarnavii ciocoi daca 'ntr'o buna ziua, voi, i-ati pune 'n jug, in loc de boi, si i-ati purta, flamanzi si goi, prin vant, prin arsita, prin ploi, cum v'au purtat si ei pe voi?!... in pacea aspra, in razboi, a tarii talpa sunteti voi, a tarii straje sunteti voi tarani pietrosi, tarani greoi... sus! -zorii vremurilor noi vor izgoni de printre voi, cu sape noi, cu coase noi, ca pe o haita de strigoi pe cei de pe-urma grofi si ciocoi!...

PESTE PRPSTII DE POTRIVNICIE de Aron Cotrus peste prpstii de potrivnicie, eu te slvesc, nprasnic Rusie, pentruc nu dormi, pentruc ne pndesti, cu ochi tlhresti si enormi... si nu ne lasi s ne-odihnim, n picioare s putrezim lng tine ca'ntr'un tintirim... n vers mprtesc as vrea s te slvesc, pentru svrcolirile-ti fr'de hotare, pentru foamea ta sfsietoare care ne izbeste fulgertor, hoteste, ca de pe-o nesfrsit, 'nfuriat mare o slbatic nval de-aer tare... cine ti-ar putea blestema rurile fr trm, ntinderea, pumnii fr numr, ochii hoti si neastmprul de care scutura nu te poti?!... pentru-un tnr titan mereu nestul, unde-i pmnt si cer destul?!... vreai peste noi s-i spinteci rosu vad spre Tarigrad, cum am face si noi, poate, rsuciti de vreri nemsurate, dac-am fi stpni pe nesfrsirea ta, dac-am fi mai cruzi, mai ri, dac-am avea: pumnii ti, plmnii ti... dac ni l-ar arta, alb, din a vremilor zare, vr'un valah de statura lui Petru-cel-Mare vreai s ne dai la o parte, s ne 'mpingi n bezn si moarte, pentru ca s stpnesti cum vreai

peste aceast gur de rai, pn la Cornul de aur, supus, si mai departe ctre apus... vreai, pumnul lui Lenin, crncen nchis, s ni s'arate rosu, pe cer, ca n vis... s rsune rzboinic poruncile-ti crunte smulgnd sngernd-ascultare si oarb supunere, din munte n munte, dela Putna la Mare din Maramures la Dunre... pn 'n adnc ai vrea s crape n dou muntii lui Horia... pe toti s ne'ngroape deavalma, 'ntr'o clip, istoria, ntr'o surd nruire nou... s nu mai iese la drum motul cu vorba si doina lui, aspru, ca din piatra muntelui. dac prin inimi nici o Volg nu ni-a curs, am privit de pe trmuri, n cojoa de de urs la hotare, n sbatere nvalnic, grea prin alviile veacurilor - Dunrea... ne crezi fr ieri, fr mine si uiti c'am fost, - pentru cine stie s'asculte cu-auzuri de cine, sub ale vremii ape slbatice, multe piatra neclintit ce rmne. ntr'o fierbinteal ce n'o s mai scapete, Rusie, hidr cu milioane de capete, cu ochi sireti si semeti, tu ne'nveti gata s stm de lupt, cu rsuflarea rupt, cu pusca stul-flmnd, pe granita verde, la pnd... din zarea vzduhului, destinului tu, ni te uiti, fremtnd, ca'ntr'un hu, n gnd, n blid... si ne faci s facem zid din pofta de-aprare grea, n fata ta...

vom clca peste viat si moarte... vom creste mai nalti ca toti ceialalti, ca s vedem departe... piepturile noastre se vor oteli zi de zi pentruca ghiulelele-ti atinge s, nu poat: multimile ce, gloat dup gloat, cu pas haiducesc, la spatele nostru, s'adun si cresc... desculti ne-om nclta cu bocanci si opinci de otel... cu umblete la fel... putini vom creste multi, tot mai multi, pentruca rusine s nu-ti fie, puternic, trufase Rusie, c'n ale btliilor de mine vpi, zece dintre rosii ti flci nfrunt pe-unul singur dintre-ai nostri. te asteptm n gnd, n porniri, cu mii de Horia si de Cantemiri, cu mers si cu drjenie fr'de pereche, cu-aceeasi nvalnic fierbinteal strveche... n cutremurarea oarb, adnc, Ioni uriasi vor creste ca din stnc si, poate, n'o s ai nici tu Ivani destui, s-i potolesti pe-acesti ciobani hai-hui, n potrivnicia crncen a muntelui... cruzimea ta cumplit si rece putea-va Dunrea pn'n adnc s'o sece? !... Uralii ti-or trimite oare-attea pusti, s ne 'nchizi in vrerile-ti lunatice ca'n niste custi destrblate ciurzi de hoti, de boi, s 'mpusti si strpi s poti vulturii si soimii toti, din noi, de peste noi?!... ti-or trimite stepele attea tunuri grele, s mturi Carpatii cu ele? !...

sntem dintre cei ce nu se dau la o parte... orice prpd ne-ar mparte, orice sfrsit zdrobitor ar avea gata cu totii de moarte primim, nesovelnici, lupta cea mai grea... au la rspntia primejdiilor mari n'am trit vnjosi, voiosi, voinici? !... si dinuirea noastr-aici peste cimitire de barbari, peste urma de prjol a Scitilor si-a Hunilor, nu-i oare o minune a minunilor? ! milioane de Ioni se razim pe plug, pe sap, pe coasa fierbinte, pe-aduceri aminte si privirile in deprtri si le adap,, cntndu-ti fiecare, dup voia si aleanul lui, cntece iesite ca din fundul pmntului... dar cntecul nostru fr' de hotare, cntecul nprasnic pe care s se razime n spornice suisuri solare neamul acesta, n mersul, n truda lui si 'n sngerrile-i rodnice, crude, nc nu-i... nc nu-i... nu se aude n sboruri zlude n auzul oricui si 'n cuprinsul vzduhului... nu creste nc... nu creste, nu rsbeste, voinic, vultureste, din bezna adnc: fulger din strfunduri oarbe de stnc cntecul-faur, cntecul-munte, cu creste crunte, cu-adncuri si umeri de aur... fr-acest mprtesc, slbatic cntec, cu aripi de flacri si vesnicii, pmntul nu ne poate primi n nesfrsitu-i pntec... ti multumesc de mii de ori, Rusie, tie,

dsclit nbdioas, crunt, sasie a vrerilor si furtunilor noastre de-acuma... de n'ai fi tu, n'ar acoperi, pe-aci, si-acu, rugina, buruenile si bruma, ca 'ntro slbtic pustietate, armele noastre ciunte, uitate? ! .. . de n'ai fi tu, ne-am ascuti noi oar', asa de iuti, acu, cu-atta sue patim si zor: auzurile, gndurile, vrful baionetelor? !... eu te slvesc, te pndesc pentruc esti puternic si nesfrsit, vrednic de vecini cu vrere de cremene, de vecini la mers s ti s'asemene, s nu rspund potopului tu de pietre, cu pit... eu te slvesc, cu mna pe pusc, de piatr, la pnd, printre primejdii cu limb flmnd ce tip si musc... eu te slvesc, sngernd, fremtnd, cu neamul meu intreg, n gnd, tar a beznelor, tu desteptat brusc din milioane de somnr n ctrri lunatice, de fier spre cer... vrerea noastr iute, nenfrnt cnt n bezna de chiote slbatice, rupt... izbeste-ne, de vreai, de poti, si dac ne-om feri de lupt, sdrobeste-ne, subjug-ne pe toti si ar cu noi, sub vnturi si ploi, n miaznoapte de sloi, n miazziua fierbinte, stepele rosii, sprintene, noui, ale mergerii tale 'nainte ! ... potrivnic fr margini, Rusie, de fierberi, de puternicie beat, team blestemat, te-am blestemat att... te-am iubit,

te-am urt... cuvintele-mi snger nc n gt, pentru sufletu-ti de vedenii junghiat, pentru foamea ta de infinit, pentru ceai drmat cu suflet urias ori pitic... pentru ce-ai zidit din scrum, din nimic... pentru umbletele 'mprtesti n care cresti, te 'mpletecesti, ntre da si nu, Rusie, tu tarin 'n delir, trup n care milioane de pofte znatice latr, tarin trt de-ostasi si mineri, peste miile-ti de primveri, n paturile lor de piatr... tarin slbatic ce peste veac, apocaliptic, te ntinzi, asa la noroc, ca peste-o gigantic teras de foc si vreai s cuprinzi, s aprinzi, cu arma si cuvntul si vreai s strivesti n mbrtiseri mprtesti, sub pieptul tu de fulgere pmntul... pasii nostri 'n tot mai sprinten smulgere din glodurile putrede ale strii pe loc, gndul nostru 'n goan tot mai repede vor sti de poveri si desertciuni s se lepede, s scapere drzenie si foc, s schimbe nenorocu 'n noroc, si peste drumuri noui s strfulgere... nc nu ne-am revrsat in necuprins pn unde setea noastr de hotare ne-a mpins... pietre de hotar de nestrmutat sau iuti ca rsmerita, cresc pe unde-am clcat, pe unde-om clca... de ce nu m'ai sortit s fiu, o, Doamne, peste-un veac mplinit aspr cpetenie de nebiruit, om drz, solar, cu steau n frunte, gata pmntul ntreg s-l nfrunte,

din isbnd 'n isbnd, aprig mereu, s, smulg ochiu pentru ochiu si dinte pentru dinte, pentruca neamul acesta al meu s mearg nvalnic, mnos nainte... nu ne-am cntat mprteste nc de pe cea mai alb si nalt stnc a Carpatilor nostri de cutezant si vis, peste vesnicii pustii, peste ape sngerii, peste furtuni, peste abis, peste lupte uriase, peste tintirim, cntecul mare pentru care-am trit, pentru care ne sbatem, sngerm si trim... drumul pe care nsr azi, si scapt, asteapt s fie btut pn' la capt... TARA de Aron Cotrus uite-i ! ... ari de soare, aspri, 'ndrsneti, crainici iuti ai unei noui vieti... ca printre fulgere, prin furtuni, pe sub grindini vin voinicete de pretudindeni: pdure mictoare de goruni nebuni, oaste fctoare de minuni, cu vrere nprasnic, vie de-atotputernicie... fei-frumoi ai unui nou noroc, cresc sprinteni, s'otelesc, se rscoc, sub ceruri de plumb i de foc... n foamea-i de fapt i infinit, ara cu trup tlhrit, cu inim ars, drz, mnoas-i revars puhoi spre 'mpotriviri, peste porunci de sbiri, spre ncletri ce i-adast pe cea mai nalt creast... rupti de strbuni, de printi, cu vreri, cu pai fierbinti calc prin timp, biruindu-l cu truda, cu'ndrsneala, cu jindul...

sub paii lor iui de-avangarde, piatra, pulberea scapr, arde i drumuri de foc se rup, mprtete, spre-un aspru destin ce se mplinete... tabere cresc, - veacul s-l clatine, peste tngueli mpietrite n datine... tabere cresc - vaste cetti, peste gemete si strmbtti, peste schilave rsmeriti de-altedi, peste 'ntinderi de plecate capete, peste putrede robiri ce 'ncep s scapate... prin ierburi ca de cue, tabere, puterea nprasnic, sue, si-o sue, pe muntele nvins, despicat, pe care-l calc, nencetat, mers apsat, mers ncruntat de-opinc nzdrvan i bocanc ferecat... fruntea se'nfr.es, te cu palma... flci de bronz, in arsii, deavalma nesc, n cete, cu srg nenfrnt, ca din fund de pmnt, ca din piatr, spre-o nou, venic vatr... le simi drjenia, din ochi, din falc, din felul cum calc... din patima for aspr si idolatr, din pumnii de piatr... din foamea lor grea de cer si de mine... din mersul lor: roib fr frne spre-un uria altceva... sprintene sape i trncoape schimb trndave alvii de ape... le 'nbue rsmeria ce creste-potop... le vindec mersul znatic si schiop... pe urme de blti cu ape schiloade, slobod, glia fierbinte d roade... ca 'n basm, biserici cresc din vis tineresc... sun altfel, prin veac, toaca peste satul srac... sun, rsun-a furtun ca o goarn-nebun,

mereu, peste inima neamului meu, peste zilele neamului meu... cu foame de lup drumuri noui rup, adnc, pn' departe, peste stncile moarte... meteri, n repezi, nvalnice cresteri... inte dincolo de zarea ce minte, dincolo de blid si cuvinte... nu-i furtun nebun, nu-i ploae de foc, s-i opreasc pe loc... s-i opreasc pe loc... drjenie fr 'nfrngeri de flci-ngeri, gata s treac, aa la noroc, prin gloane, prin ap, prin foc, s mute munte dup munte, s'aprind, s treac, in frunte, s 'nfrunte rsmerie crunte i nenoroc... aceleai porniri i adun oaste de gnd i furtun, cu flintele, gata 'ncrcate, pentru cazne vechi i strmbtate... cu svelte, darnice i ucigae unelte, din care nete i crete 'ndrsnea o nou viat... cerul, ntr'o zi, mprtete va rsplti nemrginita lor nvolburare, vrerea i drjenia lor fr hotare: stncile ce-azi paii li-i rod, mpriile de nisip i de glod, ca mine da-vor rod... paii lor semeti, in glia grea, urme fierbinti vor lsa, urme de foc vor 1sa, drumuri nprasnice de mergere vie spre slav i 'mprie...

din multimile oarbe unu s'alege... gndul lui: rege... vorba lui: lege... vrerea-i : platoe de nenfrnt... pasul lui: cutremur de pmnt... veacul, sub trsnete, n sbatere grea, i zice cum vrea, l boteaz cum vrea... la masa de lucru adun: azurul vzduhului lng furtun i lng-o inim mai bun ca o pine : cruzimi de tigru, auzuri de cine... noua lui limb faa rii o schimb: grul crete mai plin din glia srac, fetele se fac mai frumoase, s-i plac, flcii, pentru el, se'mbrac 'n muchi mai tari ca de-oel... pentru-o raz din privirea-i, rupt, oricine-i gata, pentru el, s cad 'n lupt... btrnii stui de via, ar vrea s mai triasc s stee drepti la vorba lui mprteasc... puca, tunul, tancul, cu botul in tin i-se nchin... pacea-i mai pace, rzboiul - mai crunt... pentru el sunt toate-aa cum sunt... ochii lui cu mii de uitturi de-o-dat strfulger i scoal n picioare tara toat.... se nrue tot ce-i putred i ru sub furtunile destinului tu, pentru tot ce prin timp va rmne, tar, cu alt fat, ar ce creti ndrsneat peste glod, peste ceat, peste azi, peste mine, peste marea nesfrit de capete, ca un soare ce n'o s mai scapete... ndrsneti de alte 'ndrsneli... supui-rebeli, crncen biciuiti de srg i fierbinteli, beti de alte povei, cu vreri ca pentru mii de vieti, cruzi pn' la uitare de sine,

pentru-un ndrtnic pas spre mai bine, vom alege, vom bate mereu, drumul cel mai lung i mai greu, pn' ce-om simi c opinca rbdrii se crap, pin' ce-om vedea c urmele'n veac si le sap cu opinca la fel, bocancul nostru putred, rebel... pin' ce 'ntr'o zi, spre zrile aceluia tel, pe cretete ni s'o topi, de zduful btliilor, - casca de-otel... ieri: - stirv... mine: - sngerri pe muntii aspri ping 'n virf, fr sudlmi, fr scrsniri din dini, cu genunchi de fier, cu tlpi fierbinti... pentru fiile de trup, rmase'n coltii stirbi i goi ai stncilor pe care crincen le-am nvins, nu ne-om uita, cu ochii fr' de ndejde, napoi, n'om nglbeni, nspimntati de necuprins... cu privire aspr, cald, ndrsneat-, vom privi prpastiile, in fat... i pe marginile lor, colibe ne-om cldi din ceat i din treceri iuti de vijelii... in fiecare nou dimineat, fi-va mai aspr i mai semeat, foamea fierbinte de-a rsbate 'nainte spre piscul eel mai ascuit, mai nins, pe care nc pas de om nu l'a atins... in triri tot mai aprinse, tot mai vii, zi dup zi, vom stpni din nou, din nou vom cuceri, -n mpotrivirile ce hre si latrcu vrere slbatic, oarb: fir de iarb dup fir de iarb si piatr dup piatr... a sortii porunc mantau de flacri pe umeri mi-arunc... spintee veacul - flamur rupt nprasnicu-mi chiot de lupt... crncene pofte m prad, m musc... cnd, peste anii-mi lacomi i netrebnici, ntr'o zi m'oiu poticni, m'oiu prbui -

mina vreau s-mi mpietreasc pe puc... te-oiu cnta, te-am cntat, prin veacul de furtuni spintecat, pas de bocanc ferecat, in piatr lsat, tiat, pe unde-am clcat, pe unde-ai clcat ! ... in arita de-amiazi crete aspru mine peste azi si peste mine: drumul de furtuni ce ne rmne... pasi uzi... de-abia i-auzi... mii de spinri, de tlpi, pe schele... si cutezante, pe ci fr numr... cot la cot cu-oelul lor tot, cu cerul pe umr, trece, in mars zdrobitor, cu veacul aprins sub picior: oaste nprasnic, sprinten, verde, ce nici o btlie nu pierde... .................................................... ce negustori de gind miselnic si de vorbe rele, hulit-au visul furtunos al patriei mele?!... ii uit de pline, de ap, de truda ce inima si palma li-o crap... vrerea flmind, nebun, ce-i mn i rgaz nu le las, li-e singura stpn si'mprteas... milioane de pai din genunchi de otel samn la fel, cu drnicie dup el, prin timp ca printr'o verde iarb 'nalt, oricare din acesti vremelnici insi, solari si nenvini, ce cresc sburdnd pe es, pe munte, laolalt... pentru orice strain valah - nou ori strveche, unde-i pas.rea miastr: vorba fr de pereche, poduri s ne-arunce peste vreme, peste zare, peste pr.pastia cea mai mare?!... unde-i pasul mndru i buiac, drum s bat ntr'o ziu ca 'ntr'un veac, ntr'un slbatic salt spre 'nalt,

s rsbune dintr'odat, mersul nou de foc, attea i attea soveli i putreziri pe loc? ! ... sus fruntile, cosai uriasi ! ... coasele 'n zdufurile ce ne rscoc, s par, pe cer, curcubee de foc... strfulger, ciocan!... izbeste, trncop ! ... flacri s 'ngrop, s desgrob, smnt de foc, de foc i noroc... din orice grunte s creasc - un munte... izbete nprasnic piatra miea, scintei s tsneasc din ea, fulger s ne fie, soave ori stea, pentru truda cea mai grea... flci dirji, pe brnci, drum spintec 'n stnci ctre cea mai bun., mai izbvitoare pine: ctre ziua de mine... pumni se desfac, se nchid fierbinte frunze rosii pe unealta ce nu minte... creste in ei, se frmnt mereu: soartea nprasnic a neamului meu... pasi... pasi... sprinteni, mrunti, uriai... pasi adunati, mpletii ntr'o zi, ca'n ajunul unor crunte btlii, ntr'un lunatic mars, nebun, apsat, spre zri sub care nc nimeni n'a clcat... de-o fi fulgerat s scapt, printre chemri de goarne, mine poimine, cine-o rmne, puca s'o joace, cazmaua s'o 'ntoarne? ! ... cine va, duce dornic, fierbinte, peste zri nainte, drz, dacicul drum ping la capt?!... latr cazmale deavalma... tresalt inima, snger palma... trud mut, treaz, surd,

la temelii de lumi ce se'mburd... un veac putred se'ncurc, se clatin... truda preschimbndu-se 'n lege, n datin... 'nainte ! ... 'nainte ! ... vrerea iuete braul fierbinte... pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i ferec... crete peste mine, peste timp i 'ntuneric, sub fulgere - un mine feeric... troie, poduri, fntni cresc svelte din tinere mni, n zile ca'n lungi sptmni... ara a cui e?!... timpul al cui e?!... cine ne bate bratele 'n cue?!... 'nainte ! 'nainte ! ... trece fierbinte... cade, se scoal si-alearg spre fapt, calea cea dreapt... brnca se strnge brusc ca pe-o pusc, pe unealta ce se smulge i muc... zi de zi, sptmni, an lung dup an, ne'nfrint se sbate, sporete, asud, cu milioane de genunchi i de mini, cu milioale de muchi i plmni: truda zlud izbnda zlud cu 'ndrtnicie fr' de hotare, bate mai aspru, mai tare, bate ciocan nzdrvan, din granit 'n granit s se aud, tara uimit s te aud !... virtos, voinicete, izbete ! ... izbete, ciocan nzdrvan, piatra s geam, s se 'nspiminte, fierul s 'mproate flacri, s cnte izbnzile muncii ne'nfrinte ! ... punti peste munti, pod lng pod,

peste ape ce rod... drz, drumuri desnod prin piatr, prin plod, pentru norocu-ti, nvalnic norod ! ... peste gropi de trufai arindai, peste gropi de tlhari cmtari, plugule, tot mai aspru s ari, petec pustiu s nu lai, bru nezdrobit s nu lai ! ... peste miselnice morminte de hoi, de hoi i netoi, ar adnc, adnc ct doar poi ! ... cci e pe drum, un plugar cum altul nu-i s-i semene... dup-al crui pas ogor slbatic n'o rmne... plugarul nzdrvan ce va ara prin foe i scrum cu pas de fulger, cu brae de cremene... plugarul-imprat, de mine... pine ca de piatr... lenea strveche 'i latr... strigoi fr nume i vatr, din scrnava lor atr, i hulesc, i latr... pentru drumuri noui ce'n stnci se rup, uit-ti foamea de lup ! . .. uit-ti de tine, trup!... pentru-ale zilei de mine cntece uitai-v foamea slbatic, - pntece!... strnge-te 'n triri tot mai iuti, tot mai vii, nprasnic sete de-a stpni!... nestvilit nval de vrere imperial ! ... pai de sudoare uzi... prin pulberea clipei i-auzi... ciocanul cnt in pulpa stncii cnd se mplnt... latr cazmale deavalma... plou fruntea, snger palma... veacul clit, frmntat, ti-va pe unde-am clcat... ara, peste vremi, aduce-si-va aminte de urma noastr fierbinte... timpul al cui e?

al cui e? cine ne bate bratele 'n cue? ce ne'nteles, neghiob nenoroc, putea-ne-ar vreodat opri iar pe loc: paii de foc, gndul de foc?!... vremea uriae, izbvitoare biseric, de blid i oveli i desferic... din aceleai strvechi, oloage cuvinte, sprinten, nou, fierbinte, i mbrncete 'nainte o alt limb... tara se sterge la ochi i paii si-i schimb... Arad, 1935 HAIDUCEASC de Aron Cotrus de vreai, de nu vreai, crunt clu blai, tara tot a mea-i... io i-s rob si crai pe cuprins, pe grai si ea mi va da, de-i vrea, de nu-i vrea, dulci si-amare poame, s nu mor de foame... si izvoare 'ncete, s nu mor de sete... mi va da, va da, fr'a ntreba ncotro m duc cu vz de haiduc: codri fr fund, unde s m'ascund, ceaf ca de iad lng orice brad, pe cer, sori destui, s-i pui cptui, cptui haihui, prin munii silhui, unde'n mila-i, Domnul mi-o trimite somnul... si mi va mai da, ca o mam, ea,

p'oi cte voiu vrea, rnile s-mi spele, s nu mor de ele... rnile de foc s nu stau pe loc, de pe cale lung moartea s m'ajung... drz, din creast 'n creast, undr de npast, pdurea : nevast... vntul: orb dulu, alergnd prin hu, latr iar a ru... ursita strbuna, mi-a lsat, nebuna pentru totdeauna lumnare : luna, colib: furtuna... mers din stnc 'n stnc, rsuflarea-mi mnc... crri de vpae genunchii mi-i fae... m strig pe nume glas din alt lume... mersul ciung si schiop, unde s-l ngrop ? ! n ce hu afund rana s-mi afund ? ! cine te-a pus, din foc s-ti spinteci cojoc, s vezi, prin prpd, ce-attia nu vd ? ! cine te-a 'nvtat ncpnat ? ! i cine i-a spus s tii fruntea sus?! cnd eram de-o schioap cei de peste groap, strmosi fiorosi si iui fei-frumoi, mi-au opit n vis ce mi-e 'n stele scris... n sngele-ti scrie, tot ce-o fi s fie... ce s-i par ru,

voevod peste hu, c esti iar al tu ! via, viata mea ! pe unde-oiu clca, cu inima grea, de rni s nu cad! pe rnd brad de brad, de mn m'or duce pe poteci haiduce... culmile de nea si ntinderea vor ngenunchea naintea mea... va simti si piatra de ce-mi lsai vatra... va simti si glia c io-i port solia... va simti pmntul c io-i port cuvntul... c muri nu pot doar cu neamul tot... pe unde trec eu, cu rsuflet greu, neamul, mut, m strnge la snu-i de snge... m strnge si plnge... pe unde treci tu, tara url : nu ! la gndu-ti de gde... si de mersu-ti rde... Poiana - Braovului, Martie 1938 Almanahul ziarului "Cuvntul", 1941

DOINA INCHISORILOR de Simion Lefter

Du-te dorule cu bine, La printii mei din sat Si le spune c feciorul Lor, a fost ntemnitat. De-i vedea plngnd pe mama, Lng vatr n pridvor, Sterge-i ochii cu nframa, Spune-i c de ea mi-e dor. De-i vedea plngnd pe tata, Pe crare la isvor, Suferinta i-o alin, Spune-i c de el mi-e dor. Du-te, dorule cu bine, La iubita mea din sat Si i spune c iubitul Ei, a fost ntemnitat. Du-te dorule prin lume Si te'nalt pn'la cer, Si la toat lumea spune, C'a nvins Garda de Fier. MAMEI de Simion Lefter Noapte bun mam, noapte bun, suflet scump nepretuit balsam, au venit si stelele s-ti spun c-i trziu si-ai adormit la geam. Luna a apus dup uluc si-ai rmas iar singur'n pervaz. Du-te mam, du-te si te culc n zadar ai asteptat si azi. Si icoana parc st s plng peste pru-ti viscolit de nea, candela-i aproape s se sting, ai uitat azi mam si de ea. An de an, ba azi ba mine, poate, ti astepti feciorul n pridvor. El prin nchisori se stinge'n noapte, biciuit pe drumul robilor. Noapte bun, noapte bun mam, Domnul s-ti aline visul drag, negura s'o vezi cum se destram

s-ti mbrtisezi fecioru'n prag. A MURIT AZI NOAPTE-UN LEGIONAR de Simion Lefter A murit azi noapte-un legionar ntr'o celul la etajul doi; era si el ntemnitat ca noi si arestat n luna Ciresar. A murit azi noapte-un legionar cnd luna s'ascundea pe dup brazi. L'au plns pe brate doar trei camarazi cum plng la Denii, ngerii'n altar. A murit azi noapte-un legionar si l-a'ngropat n zori un temnicer; se ascundeau si stelele pe cer de ochii ucigasului gropar. In satul bntuit de-un vnt hoinar o mam-si plnge fiul dus, n prag, era din toti, feciorul cel mai drag, azi noapte a murit un legionar. DIN AIUD de Simion Lefter

Iti scriu o carte mam din Aiud, din temnita cu lacrimi si zbrele, cu ziduri reci, de unde nu s'aud cum mor n lanturi visurile mele. Trec zilele de plumb mai greu ca anii, se scurge viata'n silnic povar; n suflet mi se scutur castanii si plng un vis pierdut de primvar. Flcul tu voinic, cu piept de-aram ce haiducea adesea pe poteci, azi nu mai e dect o umbr, mam, n temnita cu zidurile reci. Cu trupul rstignit pe gratii, snger cnd luna s'a oprit n vrf de brad ca o fclie-aprins de un nger cnd moare'n temnit un camarad.

Iti scriu o carte, poate cea din urm cnd dansul Salomeei e n toi, cci pn'n zori o viat iar se curm, c zi si noapte moartea-i printre noi. SE DUC CAMARADE COCORII Se duc camarade cocorii cu visele noastre'napoi, fac cerc peste ceru'nchisorii si-si iau rmas bun dela noi. Pe trmuri de vis si lumin duc cntecul nostru pribeag, cnd ngeri de nea se nchin si toamna se stinge n prag. Din zri, peste ziduri trec norii ce-apas pe suflete, grei, se duc camarade cocorii, se duc anii nostri cu ei... DOINA NICADORILOR de Simion Lefter Iarsi noaptea s'a lsat, Ca'ntr'un trist mormnt Printre gratii mai rzbat Fulgi adusi de vnt, In celula'n care zac, De mult aruncati Undeva, nspre apus, Peste munti si vi, Undeva, pe Mures sus, Trei voinici flci Pusi n lanturi de cli Si'n temnite dusi. Spue-asa legenda lor C, nevinovati, Fratii Nicadorilor Erau mpuscati de Simion Lefter

Schingiuiti si aruncati, Inchisorilor. Iarsi noaptea s'a lsat Ca'ntr'un trist mormnt, Printre gratii mai rzbat Fulgi adusi de vnt, In celula'n care zac De mult aruncati. SCRISOAREA TATII de Stere Mihalexe Fiule, fiule, ce lung-i calea! Pn la tine sunt mri, trenuri, jandarmi si ocari si stele ce nu ne stiu jalea. Singurtatea n'o mai stiu plnge. Te-ai dus n legend, te ispitir haiduci? Si tara-i numai morminte si cruci, timpul n calendar s'a fcut snge... Din fundul Aiudului, ochii ti urc pe cer ca doi luceferi de piatr; mi vjie vnturi sub cpti si m latr; clocesc urturi sub bund, sub turc... Fac un pas, schioapeti alturi n fiare; mnnc, esti n lingura mea; aprind o fclie de cumpna grea, cad lacrimile tale din lumnare. Cu lungi tnguiri s m scoale, noaptea, vine lantul tu blestematul! Eu strig: -Lantule, lantule, las-mi biatul, fereac-mi mie gleznele goale! Cu pasi de umbr din tintirim, uneori noaptea, maic-ta vine: -Ia-ti plnsul btrne si vino cu mine, temnita'n lacrimi s o topim...

MOTEASC de Vasile Posteuca Voi n'aveti tihna, biete mani. De ani munciti, si saptamani, Pentr'o letcaie, la stapani... V'am sangerat, ati tras in ham, Si eu numai pe voi va am... V'a frant cormanul dela plug S'aduceti altora belsug... Cand alte mani gasesc comori, Voi doar sudalme si sudori. Lucrati amar, truditi de sarg, Pentru strainii dela targ... Acum cazurati pe genunchi, Uscate ramuri langa trunchi... Curand veti odihni de veci, Tacute, palide si reci... Morman de negre bataturi, V'asteapta-acasa sapte guri... Voi mani murdare, de tizic, Eu fara voi nu'nsemn nimic. BUCOVIN de Vasile Posteuca Bucovina, Bucovina, Plai de basme si de stele, Te-a scris dorul cu lumina Pe cerul inimii mele... Cu penel de vis subtire Cresti in patru zari: gradina, Prag sfintit de manastire, Bucovina, Bucovina... Ma adun in amintire Si te-aud plangand straina, Pana'n stepele sibire, Bucovina, Bucovina... Buga dela Putna suna De strabate tot norodul; Geme'n cripta lui strabuna Domnul Stefan Voevodul...

Decand Rusii te pradara N'avem soare, nici hodina, Fara tine n'avem tara, Bucovina, Bucovina... Cand intindem hora mare Sa le fie de pomina, Din hotare in hotare, Bucovina, Bucovina... ZODIER de Vasile Posteuca A mai trecut o vara, mai gorun, Un an mai mult de lacrimi si surghiun. Te-apleci in vanturi aspre si suspini. Ne prinde-o noua toamna prin straini. Incet iti curge sangele'n noroi. Ne-om mai intoarce oare inapoi? Ce-mi spui fara nadejde si-mi arati? Traiesti si tu ca noi din nedreptati? Ti-i numai aur frunza si cercei. Aud intr'insa parca glasul ei... Apleaca-ti fruntea rece langa-a mea. Eu nu mai am in ceruri nici o stea. Cararea mi se pierde in pamant. Azi sunt si mane poate nu mai sunt. Ma duc in alta lume peregrin. De-acolo nu se stie de-o sa vin... Ma doare mai gorune, ca te las In lumea asta singur, de pripas. Dar cine stie? Poate ne'ntalnim: Eu pumn de lut, tu cruce'n tintirim... Buchenwald, 1943. CNTEC DE INVALID de Vasile Posteuca Ne'ntoarcem de pe front infranti. Cei dragi ai nostri nu mai sunt. Tu inima, doar tu mai canti, Sub bratul bandajat si ciunt...

Voi n'auziti? Am fost pe front... Atata moarte, foc si sange... -Lasati-l bietul!... Vagabont!... Azi nimeni nu mai poate plange. Straine fete trec intoarse. Suntem doar umbre... Ce sa vada? Acasa vetrele sunt arse. Da'n floare troscotu'n ograda. Nevestele demult batrane Si mamele plecate'n moarte. Aicea nu putem ramane. La ce sa mergem mai departe? Trec tinere perechi pe strada. Atata raset cald si glume!... Cui sa-i vorbesti acum de tara? Ne'ntoarcem azi in alta lume... Aceasta plata: Vagabont... Se uita lung si nu'nteleg. Se naruie pamantu'ntreg... -Noi am murit demult pe front... DOINITA SCRIE LUI MOS CRCIUN de Vasile Posteuca O, Mos Craciun, batrane bun, Am vrut sa te'ntalnesc si eu. Si-am vrut. O Mos Craciun, Am vrut sa-ti spun, Tot chinul meu si tot amarul greu; Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun, Da, numai tu esti bun, Si Dumnezeu... Am, Mos Craciun, o calda rugaminte. Anume, de te duci prin tari, departe, Sa-i iesi si lui taticul inainte, Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte, Ca noi numai de lacrimi avem parte... Mamica n'a mai ras de ani de zile, Sau rasfoim scrisori cu invechite file, Venite de la dansul din razboi, Si oridecateori e vorba de taticul, De cand se mai batea cu bolsevicul, Se las'o toamna neagra peste noi... Mamica tace vesnic si ofteaza, Si-aprinde seara lumanarea'n sfesnic,

De noi topim cu Precista'ntr'o raza, Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic... Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune, Ca suntem mari si-umblam acum la scoala, Dar basme nu mai are cin'ne spune... Bunica -spune mama, cand ne spalaS'a dus intr'o Dumineca la liturghie Si s'a'ntalnit cu Dumnezeu, Si-au tot vorbit mereu si s'au tot dus... Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie, Nici plansetele noastre pan'la ea n'ajung, Ca-i drumul lung, Si-a pus-o Dumnezeu, Ingrijitoare peste lumanarile de seu Ce se aprind, in ceruri, sus, Cand susoteste frunza si se lasa seara... De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara Ca n'am avut cu ce plati chirie, Si-a scos mamica lucruri la vanzare; Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie, Si-si canta'n gand romantele lunare... El crede ca vioara-i la tocmit... Da, Mos Craciun, traim cu totii ca'ntr'un schit, Si ochii mamei parca's flori de tintirim... De cand taticu-i dus si n'a venit... In tot ce facem, spunem si gandim, Noi numai de taticul povestim... Asculta, Mos Craciun, mamica spune, -Povestea ei de leagan, cu'n taciune, Ce s'a'ntalnit odata cu'n carbuneCa tata se mai bate... Si'ar sa vie, Dar n'are cum pleca din batalie. Ea biata spune, dar eu nu o mai cred, Si-i plang de mila uneori sub pled. Si-as vrea s'o mangai... Ah, de-as sti cum! De-aceea, Mos Craciune, dac'o fi si-o fi, Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi, Sub nici o zare si pe nici un drum, Sa-mi spui in fata... nu ma mai minti, Ca mie de atat mi-i frica: De jalea ce-o va prinde pe mamica -S'o prapadi si dansa ca bunica...Si vom ramane mici si fara de mamica... Sa-mi spui in fata ca eu n'am sa plang. Si mana palida la piept am sa i-o strang, Am s'o desmierd, obraz langa obraz,

Si am sa-i spun tot intamplari cu haz, Ca sa uitam de toate... Si-or sa treaca, Ani dupa ani prin casa-ne saraca, Pan' ce vom sti cu totii, intr'o zi, Ca el, taticul, nu va mai veni... Si ne vom mangaia'n tacere, ca orfanii, Ce duc tristeti pe umeri si litanii... Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare! Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune, Acuma du-te, Mos Craciune, Si cata-ni-l si ada-l pe taticul. Si dac'ar fi sa nu-l gasesti, Sa nu-mi mai scrii povesti, Trimite-mi indarat doar plicul... Ca eu cunosc povestea care minte, Si rugaciunile si lacrima fierbine; Si-acuma du-te, Mos Craciun, Drum bun, batrane drag, drum bun... Doinita, fata mamei cea cuminte... TNCBESTI de Vasile Posteuc Bucura-te, manastire, De Arhanghelul ce-ti vine, Ca sa-si zidareasca'n tine Inima ca o psaltire... Si sa-ti toarne'n temelie, Pentru vrerea lui de soare Mucezita sub zavoare, Cantece de vesnicie... Arde'n fund de helesteu Steaua lui ca o comoara. Numai el traieste'n Tara, Numai el si Dumnezeu... Si-o sa vina, mare, mire, Cum sta scris la Domnu'n carte, Peste veac si peste moarte, Bucura-te manastire... JALE BASARABEAN de Vasile Posteuc Romanie, Romanie Ce-ai lasat Rusii sa vie, Sa ne duca'n pribegie?

Ca vin nesfarsita bruma Si norocul ni-l sugruma, Sugruma-i-ar foc si ciuma... Stema scumpa de domnie E si ea in pribegie. Tara-i jale si urgie... Lantul gleznele ne strange, Plange tot Romanul, plange, Nistrul duce numai sange... Parcalabii si hatmanii Trec prin noapte umbre stranii Ca i-au turburat dusmanii... Si in goana lor nebuna Se inalta'n scari si suna Jale grea din corn de luna... Scoala-ti Tara, voevozii, Ca paganii-s multi ca bozii Si ne latra ca zavozii... Cheama-ti codrule, voinicii Ca ne'neaca veneticii, Capcaunii, bolsevicii... Tu Hotin, strabun Hotin, Esti azi singur si strain, Si paganii vin si vin... Voi stejari de la Tigheci Dati alarma pe poteci Ca ne prapadim pe veci... Nistrule, sa te ridici, Capitan peste voinici, Sa-i strivim pe venetici... Furtunos sa iesi din maluri, Peste sesuri, peste dealuri Si sa-i ingropam sub valuri... Sa le dam pamant sub glie Tuturor ce-or sa mai vie, Romanie, Romanie... COLIND de Vasile Posteuca

Scoala neam din departare, Si te uita colea'n zare: S'a aprins steaua cea mare, Si-o duce Domnul prin ger, Cu toti ingerii din cer, Lerui, Tara, Ler... Iar in loc de bland colind, S'aud codrii vechi doinind, Dela Nistru pana'n Pind, Ca nu-i pace, nici malai, Catu-s satele din plai, Lerui, colt de rai... Ca graul de dor subtire, Pascu-l hoardele sibire; Pasc sufletul neamului, Lacustele iadului, Lerui, Doamne, Lui... Tara scumpa miorea, Sta'n genunchi si se ruga La maicuta Precista, Cu Pruncul alaturea... Si radeau pagani misei, De plansul si jalea ei, Lerui, Doamne, Lei... Iata steaua sus rasare, Dela Tisa pana'n mare, Si nu-i stea ci mandrul soare, Ca-a venit moarte din cer, Pentru cruntul temnicer, Lerui, Tara, Ler. A CZUT UN CAMARAD de N.S. Govora Intr'o zi cu ceata si cu fum, A cazut un camarad in drum. Leganate frunzele, nauce, Cad pe groapa uda si pe cruce. Peste capete cu par carunt, Toamna-si cerne apele, marunt. Au plecat la drum voinici ca brazii, Si-au albit in lupte, camarazii. Sirurile se raresc, se curma Inca unul a ramas in urma. S'or rari ca ceata si ca fumul, Pan'acasa greu si lung, e drumul.

Toamne dupa toamne au sa treaca, Vanturi, brume, ploi si promoroaca. Si uitarea s'o asterne lin, Peste crucea din pamant strain. CNTEC PRIBEAG de N. S. Govora Mai vine o toamna s'apese pe noi, Cu ceruri de pasla, cu ceturi si ploi. Si capul se lasa ca plumbul pe mana, Intoarcerea iarasi, la anul s'amana. Si sapa'ndoiala cum cariul in lemn, Cand creste rabojul cu inca un semn. Incepe sa doara, ne'nvinge aleanul, Sa spunem intr'una, la anul, la anul! Se tanguie-afara, cu umerii goi, Castanii sub ploaia, ce cade suvoi, Si piere in ceata, sub cerul opac, Iubita cu gura, ca floarea de mac. Mai vine o toamna cu vanturi si ploi, Sa sbulbere toate, nadejdile'n noi. Si ploua intr'una, si ploua hain, Si-i rece si-i umed, pamantul strain! CRCIUN 1951 (Viorelei) de N. S. Govora A pornit ca si-alte dati, Prin troiene de nameti, Ieri asa cam pe la toaca, Cu mustati de promoroaca, A pornit hoinar la drum, Si-i deja pe-aproape-acum, A pornit copiii spun, De departe, Mos Craciun. Mos Craciun cu barba alba, Vino'n noaptea asta dalba, Treci cortina cea de fier Si vino cu Lerui-Ler. Vino si la casa noastra Si ne bate la fereastra, Vin batrane'n fapt de sara, Si la cei fara de Tara. Mosule cu zambet drag, Vino si la mine'n prag. Si te rog sa nu-mi aduci,

Nici stafide si nici nuci. Roscove si jucarii, Sa le tii pentru copii. Mie Mos Craciun iti cer, Sa-mi aduci un colt de cer, Din indepartata Tara, Ferecata'n grele fiara. Mos Craciun te rog mai ad, Doar un bulgar de zapada. Bulgaras de alba nea, Sa-l lipesc pe fata mea, Obrajii sa-l incalzeasca, Lacrimile sa-l topeasca. Mos Craciun, Mos Craciun, Asi mai vrea ceva sa-ti spun. Inainte de-a veni, Treci la mandra intr'o zi. Si din parul ei balai, O suvita tu sa-i tai. Si sa mi-o aduci apoi, Cand ai sa ajungi la noi. Mos Craciun si de-ai putea, Inca asi mai vrea ceva. Si te rog, te rog in soapte, Cel putin pentru o noapte, Pentru noaptea de Craciun, Mosule cu zambet bun, Ca'n povesti, pe-un nor de par, Ad-ne, intreaga Tar. AVNTURI Scrisoare unui erou de N. S. Govora Camaradului capitan Iuga Cornel cazut la Nalcik. Camarade, Departe la Nalcik, noaptea cadea, Neagra, apasatoare si rea. Ploua! Intr'una, intr'una ploua, De parea, Ca s'a deschis un stavilar, in cer undeva. Ploua! Rece, patrunzator si marunt, Pe hainele jilave, pe sufletul frant, Pe casca'nrosita de sange, pe trupul durut, In inserarea in care, ca un brad fulgerat, ai cazut.

Nimeni n'a gemut, nimeni n'a plans, Doar pumnii umflati de apa ca niste bureti, de neputinta s'au strans. Si ordonanta, Ion, Cu privirile ratacite, nauce, Ti-a intocmit din ramuri uscate, o cruce. Apoi, Alte si alte nesfarsite, putrede ploi, Si-au intiparit rugina si sgura, Pe numele pe care-l scrijelase Ion cu custura, In inserarea in care noaptea cadea, Neagra, apasatoare si rea. Ti-amintesti? -S'au implinit in vara aceasta 18 aniIn oraselul de granita, ne purtam visurile si sperantele pe sub castani. Eram sapte prieteni, pe toti, Viata ne-a faramat, ne-a rupt in bucati. Marin, Pe Dealul Capelei, la Sevastopol, doarme senin. Pe o colina de langa Chisinau, Vasile Achim, Cu sangele lui a tesut un covor basarabean, un chilim. Altii doi, Balint si Curteanu au murit si ei ca eroi, In timpul Dreptului, Sfntului nostru razboi. Mircea Spnu haiduceste in munti, iar pe mine, Departe de Tara, ca o boala ascunsa, ca o boala fara de leac, ca ftizia, Ma roade, ma sfarteca, ma macina nostalgia. Si acum, Sa ma ierti c'am sa-ti aduc niste vesti care sa-ti chinuie somnul, Sa-ti tulbure pacea si linistea intru Domnul. Nevasta-ta, s'a maritat, nu se'mplinise nici anul, Iar la noi, in Maramuresul drag, stapaneste dusmanul. Copilul, care la plecare, abia putea sa spuna, sa gngure, "tat", E mare, merge la scoala si invata ruseste, limba acea blestemata. Si nu stie, Ca tatal sau doarme la Nalcik, departe, La poalele Caucazului si-a gasit o crancena moarte. Undeva, la o raspantie, la o rascruce, A implantat cea mai inaintata, romaneasca, eroica, cruce. Nevasta-ta si nimeni nu are curajul sa-i spuie, De frica sa nu afle dusmanul si sa-i rapuie. Si alte, si alte, Lase figuri, asezate in scaune, in posturi inalte, Socotesc ca nu e bine, ca nu se cade, Sa se scrie, sa se vorbeasca, De moartea ta vitejeasca,

A ta si a sutelor de mii de eroi, De Dreptul, de Sfntul nostru razboi. Dar camarade, Nu dispera, Nu toata lumea gandeste asa. Mii, Zeci de mii, Sute de mii, Milioane, Viitoare companii, batalioane, De tineri si oameni carunti, Cei ce sufar, cei ce haiducesc, cei ce sangera'n munti, Si cei ce-si macina sanatatea'n exil, De la general pana la soldatul umil, Pana la cer vom striga, Cu Universul intreg de va trebui, de gat ne-om lua, Pentru jertfa, pentru memoria ta. Si camarade, o zi, O sfanta zi va veni, Cand ca un suvoi, ca un uragan vom porni. Mii, Zeci de mii, Sute de mii, Milioane, De la Nistru la Tisa, din ale muntilor nostri cotloane, Pe drumul pe care-l cunoastem, pe drumul pe care-am mai fost, -Altminteri, viata nu si-ar mai avea nici un tel, nici un rostVom veni acolo la Nalcik, departe, Cu sangele nostru vom scrie o noua istorie, o carte, Si'n locul crucii intocmite de Ion din ramuri uscate, In locul unde ai cazut in leatul 42 pentru Sfnta Dreptate, -Sangele martirilor, stramosilor nostri ne-o cerVom ridica un monument inalt pan'la cer. Pentru Istorie, pentru gloria Neamului nepieritoare, Pentru veac, pentru generatiile viitoare.

MORMNTUL CPITANULUI de Radu Gyr De-aici'nainte, vremea se msoar cu trudnicile tale oseminte, si veacul care curge peste tar ncepe din cenusa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfnta-ti moarte vie, ne tmiezi cu marea ta tcere... Mormntul tu e numai nviere, prin tine luminm de vesnicie. Prin tine bem, setosi, din Mntuire, prin tine doar, ne-am curtit de zgur... Izvor ne esti si cin si zidire si patrafir si cuminectur... Esti azima pe care'n plns o cere inima noastr pururea flmnd. Esti drumul nostru ctre zri de miere, esti perna pentru tmpla fumegnd... Esti ruga Trii pentru biruint, mistria noastr'n aur ferecat, dalta de foc nfipt n credint... Mormntul tu e viata noastr toat. Venim lng trna ta iubit, si umbra ta, prin smirn si balade, ne-atinge cu plutirea ei sfintit si se preschimb'n torte si n spade. Cu duhul tu -mireasm de grdinne miruim, sub zmbet de icoane. Culegem din mormntul tu lumin si ne splm obrajii de prigoane. Lum un pumn de lut din groapa sfnt si-l punem pe vechi rni de nchisoare; si rnile din noi tresar si cnt, se fac medalii si zmbesc n soare... Dar de-or veni, cndva, cu pasi usarnici, la groapa ta, miseii si viclenii, si se vor bate'n piept cu pumni ftarnici, slvind lumina sfintelor vedenii, Mormntul tu, gemnd, s se ridice si duhul tu, tsnind din vesnicie, ntr'un npraznic fulger s despice pngritoarea lor nimicnicie! (Inchisoarea Aiud) TCEM DIN GUR de Radu Gyr Din tot, ne-a mai ramas aieve, acest zid grav, aceste dreve.

Crunt ferecati in piatra dura cu pumnii stransi, tacem din gura. Tacem, parc'am tacea de veacuri ca niste funduri vechi de lacuri. Si ferecat in bezna sura, de mii de ani, tacem din gura. Ei: ziduri, lanturi, temnicerii, noi, numai cremenea tacerii. Ei, biciuri cu batai si ura, noi, urias inghet pe gura. Deasupra vremii si genunii, tacem ca spinii si taciunii. Tacem ca lama de custura, tacem mereu, tacem din gura. Ne linge frigul pe ciolane, ei, foame, cuie si ciocane si orice zi e-o muscatura. Scrasnind din dinti, tacem din gura. Tacem ca lacatul pe use, tacem ca focul sub cenuse, tacem... dar noaptea sub celule, vuiesc torente nesatule. Un zgomot bubuie departe, se darm parca ziduri sparte si parca lanturi cad in zgura. Noi asteptam, tacem din gura. (Inchisoare Aiud) INDEMN LA LUPT de Radu Gyr Nu dor nici luptele pierdute, nici ranile din piept nu dor, cum dor acele brate slute care sa lupte nu mai vor. Cat inima in piept iti canta ce'nseamna'n lupta-un brat rapus ? Ce-ti pasa'n colb de-o spada franta cand te ridici cu'n steag, mai sus ? Infrant nu esti atunci cand sangeri, nici ochii cand in lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis. (Inchisoarea Aiud) FOAMEA de Radu Gyr Parca de veacuri, parca de cinci ani n'am mai pranzit, n'am mai sezut la cina. Parca de veacuri, parca de cinci ani, am suge fier, am roade bolovani, am hpi moloz si rogojina.

In foamea noastra vajaie paduri, se casca mri, se surpa munti din coame. In foamea noastra vajaie paduri, si parca din strabuni sau din scripturi, dela'nceputul lumii ne e foame. Ziua pandim cu narile in vant naluca unui abur de mancare. Ziua pandim cu narile in vant, poate din cer, din iad, sau din mormant, or sa ne-arunce resturi ca la fiare. In bezna noptii ne visam strigoi, ca ne-ospatam din cate-un hoit fierbine. In beza noptii ne visam strigoi, dar numai moartea rupe halci din noi, ea singur infuleca morminte. (Inchisoarea Aiud) METANIE de Radu Gyr Doamne, fa din umilinta pod de aur, pod inalt. Si din lacrima, velinta, ca pe-un pat adanc si cald. Din lovirile nedrepte, faguri faca-se si vin. Din infrangeri, scari si trepte; din caderi, urcus alpin. Din otrava pusa'n cana, fa miresme ce nu pier. Si din fiecare rana, o cadelnita spre cer. Si din orisice dezastru sau crepuscul stins in piept, Doamne, fa lastun albastru si da zambet intelept. (Inchisoarea Aiud) INTELEPTUL de Radu Gyr Nu scuip pe'nfrangerile mele! Ce-am adorat nu stiu sa ard si nu ridic in vant obiele in locul ruptului stindard. De funia spanzuratorii dezastrele nu mi le-agat si nici mandria din victorii n'o pun sperietoare'n bat. Cu-aceleasi zambete'ntelepte imi port si lanturi si cununi urcand spre soare clare trepte sau coborand printre furtuni.

Si merg pe-acelas tarm ce suie, la brat cu prieteni sau vrajmasi, de-o fi sa-mi bata trupu'n cuie sau sa-mi presare crini sub pasi. (Inchisoarea Aiud) MORTII de Radu Gyr Pe sub fereastra trec sicrie cu trupuri reci de camarazi; trecura ieri, trecura azi, numarul lor cine-l mai stie? Carutul tras de un ocnas pe drumul plopilor il duce; nu sunt nici prapuri si nici cruce si nici-o vama prin oras. Nici o logodnica nu plange in urma mortului uitat, ci din vazduhu'nvolburat o pana galbena se frange. Noi stam la geam, privim in zare cum falfaie aripa mortii si ne'ntrebam: pe maine, care o sa atinga zarul sortii? (Inchisoarea Aiud) OFRAND de Radu Gyr Din ranile si'nfrangerile noastre intindem punte noilor destine o punte de margean peste dezastre, s'o urce pasii lumii care vine. Cu orisicare rana care doare, din orice razvratire mai adanca, am pus o za pe piepturi viitoare si-o spada grea in maini ce nu sunt inca. Iar dac-am plans, din lacrima maiastra va creste-o mangaiere de matase pe care maine unii au s'o lase la alte frunti ce cresc din fruntea noastra. Iar daca'n noaptea smarcului si-a roatei inchidem lanturi, inima si rana, din daruirea noastra subterana va creste paine pentru foamea gloatei. (Inchisoarea Aiud) INSCRIPTIE PE O FEREASTR de Radu Gyr Flamand de lume, nesatul de cer, fereastra grea, stau ceasuri langa tine, cu brate'ntinse catre tot ce vine, cu ochii'n lacrimi, catre cate pier.

In zori, cand te deschizi spre infinit, fereastra, parca aripi ti-ai deschide si parc-ai vrea sa zbori spre tari toride, ducandu-ma, pe aripi rastignit. Iar in amurg, cand joaca departari in geamul tau insangerat de soare, ca aripi mari ce n'au putut zboare, te'nchizi ranita, peste renuntari. (Inchisoarea Aiud) BLESTEMUL AIUDULUI de Radu Gyr Aiudule, Aiudule, temnita crunta, fa-te zaludule piatra marunta. Focul mance-te ca nu te saturi. Mereu vrei scancete si bei oftaturi. Vantul destrama-te ca nu-ti ajunge - si'n marea-ti foamete mereu vrei sange. Apele faca-te ape ca ele, lacrimi din lacate plans de zabrele. Grindina 'ndoaie-te spele-te ploaie, lanturi si geamte sa ti le'nmoaie. Aiudule, Aiudule fiara nauca, face-te-ai crudule scrum si naluca. (Inchisoarea Aiud) C R E Z U L de Radu Gyr Puneti-mi lanturi si catuse sa sune scrasnetul hain si mii de lacate la use, eu tot ceiace-am fost raman. Surpati asupra-mi munti si ape puteti chiar sa ma spanzurati. Cu grele, negre tarnacoape, credinta nu mi-o sfaramati. Tarati-ma de vreti sub santuri si ingropati-mi trupul stins. Eu sorb ca Fat-Frumos, din lanturi puteri adanci de neinvins.

Puteti sa napustiti tot iadul ca sa ma franga pana'n miez. Eu stau in viscole ca bradul si tare, tare ca un crez. (Inchisoarea Aiud) VOI N'ATI FOST CU NOI IN CELULE de Radu Gyr Voi n'ati fost cu noi in celule sa stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle, strivit de catuse la glezne. Voi n'ati plans in palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fara stele, in drum spre morminte, voi n'ati dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n'ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harfele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul cand frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n'aveti de unde sa spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti in crunta 'nchisoare cum minte speranta si visul, cand usile grele se'nchid in zavoare, si'n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. Ati stat la ospete'ncarcate gonind dupa fast si orgoliu, nici mila de noi si nici dor, nici dreptate, nici candela-aprinsa si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti, cand noi cu obraji ca pamantul si vineti, gustam din osanda si spaima. Cand portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde sa urle, cand lanturi si ziduri cadea-vor sfaramate, voi nu stiti ce'nseamna'nvierea din moarte, caci n'ati fost cu noi in celule. (Inchisoarea Aiud) VECINUL CARE-A MURIT de Radu Gyr

In celula de alaturi a murit alaltaieri unul. Era un vietas ofticos. Tusea-i sunase mai neagra de cum e ceaunul, si-o noapte-a varsat sange pe jos. Sta zugravit cu vapsele sarace - sfant pe sindrila cand lacatu'n zori a svacnit. Amar, inlemnise obrazul in crancena sila. Gardianul asa l-a gasit. Au venit alti doi paznici, tragind mohorati din tigara, si'ntr'o patura rupta l-au pus. Mana-i curgea ca o zdreanta din uniforma-i murdara, si ei l-au luat si l-au dus. Galbeni, de dupa zabrele pandeau, tacuti, osanditii cum lesul afara e scos. Pe gardieni si pe mort ploua vanat, dupa traditii, vanat, taraganat si cleios... In celula de alaturi a murit alaltaieri unul. L-au luat si l-au dus de la noi... Dar, noaptea, cand plosnita suge si luna e ca tutunul, ocnasul mort a venit inapoi. Mi-a venit la vizeta cu pasii de frunze: - Hai, frate. Am sarit de pe scandura mea. Obrazul si ochii-i luceau de fericiri dilatate, si putreda-i gura zambea. -Hai, frate, mi-a spus, si-un freamat parca-l batea intr'o dunga. M'asteapta afar' un landou. Deasupra temnitei m'am plimbat cat e noaptea de lunga, si plec cu landoul din nou. Nu, nu m'au ros niciodata oftica, foamea, paduchii, in stele am grajd de aur curat. Landoul meu are ocale de-azur pe roate, pe muchii, noaptea'n celula mi l-am lucrat. Vecine, vazduhul ne cheama vibrind din vechi violoncele. Vezi Calea Laptelui, sus, peste noi? E drumul ocnasilor: uite, i-am intalnit printre stele din lanturi sunind, in convoi. Vino cu mine. Din rogojina fa-ti verde trasura. Sunt paturi albe sus, si sunt paini. Ne-asteapta'n luceafar Iisus, cu lapte cald si prescura si-un pahar plin cu lacrimi, in maini. (Inchisoarea Aiud) D-MI CHIPUL TU de Radu Gyr Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, in ne'mpacatul meu destin nici un tumult sa nu mai fiarba! Sa nu mai spumege in piept, sub indoieli ori sub blesteme, nici cate'n pofta mea le-astept, nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci si-a nepasarii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o'ndoiala nu patrunde. Granit, da-mi neclintirea din dumnezeiasca-ti impietrire, pentru-o lumina fara chin si-o moarte fara rastignire! Vreau, iarba, 'ntelepciunea ta de-a nu-ti aduce'n veci aminte, vreau harul tau de-a infrunta fr' a privi nimic 'nainte. Sa cresc in timp si infinit din duhul tau, senina iarba, din duhul tau, senin granit, in fericirea voastra oarba. (Inchisoarea Aiud) IMN MORTILOR de Radu Gyr Morminte dragi, lumina vie, sporite'ntr'una an de an, noi v'auzim curgand sub glie, ca un suvoi subpamantean! Ati luminat cu jertfe sfinte pamantul, pana'n temelii, caci arde tara de morminte, cum arde cerul de faclii. Ascunse'n lut, ca o comoara, morminte vechi, morminte noi, de vi se pierde urma'n tara, va regasim mereu in noi! De vi s'au smuls si flori si cruce si daca locul, nu vi-l stim, tot gandul nostru'n el v'aduce, ingenuncheri de heruvim. Morti sfinti in temniti si prigoane. Morti sfinti in lupte si furtuni, noi am facut din voi icoane, si va purtam pe frunti cununi. Nu plangem lacrima de sange, ci ne mandrim cu-atati eroi. Nu! Neamul nostru nu va plange, ci se cumineca prin voi. (Inchisoarea Aiud) A MAI MURIT INC UNUL de Radu Gyr A mai murit inca unul cu foamea pe fata, cu ochii de ceata, cu maini ca tutunul.

A mai murit inca unul din nemernica gloata care pe rand se gata, Unul cate unul. Trei, sase, opt, zece ... A mai murit un misel. Ce bine de el ca-i liber sa plece! Azi n'o sa-l mai friga in vise de fiere nici trup de muiere si nici mamaliga. Ah, Domnul, prea-bunul, il mangaie foarte. Tovarasi de moarte, poftim inca unul! Lasati-l sa plece! Nu spuneti o vorba! Ne lasa o ciorba si-o paine rece. (Inchisoarea Aiud) CIMITIRUL DETINUTILOR de Radu Gyr Alaturi de temnita, pe-o rana, pe-o coasta, cimitirul nostru tace, adasta, asteapta sicrie sarace cu numar de smoala scris pe capace... Cimitir fara iarba, doar huma ocolit ca o molima neagra de ciuma, cimitir fara poveste unde nu'ngenuncheaza neveste, unde mame nu plang, unde nu s'aud lacrimi de tane. Crucile strambe si schioape vrura sa fuga, sa scape, dar numai o clipa rebele - parca somate de sentinele au stat... s'au supus, au ridicat mainile in sus... Uite, gardianul le pune in fiare pentru incercare de evadare! Cat este ziua de lunga, vantul le numara'n dunga: cinci, zece, treizeci, toate la fel. Toti detinutii prezenti la apel, toti aliniati pe tapsan ca la inspectia domnului Prim-Gardian. Cat este seara si umbra, cimitirul tainelor umbla. Cat este noaptea de'nalta, cimitirul tainelor tresalta.

Cand luna iese pe coame, crucilor parca le e foame, si in gropi de namol, osanditii, flamanzii, lihnitii, truditii, cu bratele'ntinse spre luna cer paine calda si buna... Cand stelele cad fumegande, crucile's haite flamande si gropile soptesc intre ele in soapte: -Hei, maine sau poimaine noapte, poate-or sosi sa scrasneasca'n noroi si cinci sute treizeci si doi*) sau opt sute sapte*)... (Inchisoarea Aiud) *) 532 (numrul de ncarcerare al lui Radu Gyr); *) 807 (numrul de ncarcerare al Printului Alexandru Ghica). POVESTE de RADU GYR Am avut un copil si-o nevast Acum o sut, o mie de ani. Auziti pianjeni? Auziti sobolani? Am avut un copil si-o nevast. Cnd a fost fericirea aceea cu chipuri pmntesti diafane? Innecuri, sfrsituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viat odrasla, femeia. Au trecut o sut cinci sute de ani, s'au rupt muntii si-au crescut bozii. Rareori ca dinamita fac explozii, amintirile ascunse prin bolovani. Si n tcerea lor scurt detunat un chip mi zmbeste si coase. Din pat, dou mini mici, somnoroase, ntinse, parc m fulger: "-Tat!" Aicea nu-mi spune nimeni pe nume, Trec sutele de ani la'ntmplare. Aicea sunt: m la, un oarecare, apoi cad iarsi n bezne postume. Dar ce-i? S'a rupt cerul? E mort Dumnezeu? Si suntem numai trei din toate ? Viata-i de scrum si am rmas n cetate doar noi: vesnicia, celula si eu!... De-as zri mcar o frntur de stea! Ce fiar-i vesnicia, ce fiar! I-as cere s-mi dea un capt de sfoar si de milenii s m spnzur cu ea. LEAGN FR CNTEC de RADU GYR Nani, puiul mamii, nu mai sunt cntece de leagn pe pmnt.

Basmele pe care nu le spun au murit sub uruit de tun. Au murit sub tancuri, de un veac, soarele si luna n cerdac. Nu te-alint soapta nimnui si nici lapte'n tta mamei nu-i. Cci pe lumea asta n'au rmas dect vnturi cu suspin n gals, foamea ta n albia de tanc, plnsul mamei cu blestem adnc si scrsnirea lantului zlud prins de glezna tatii la Aiud. Nani, puiul mamii, nu mai sunt cntece de leagn pe pmnt. BALAD de RADU GYR Rmas bun, de-acum, frtan de cruce. Vei porni spre tara ta de lut. Eu prin sbiile zrii m voi duce, Vnturi mari s-mi ias la rscruce, s-mi dea apa lor amar de but. Dac ntr'o zi o s se vad vultur de argint pe cer lucind, scoate-ti straiul tu de nun din lad, pune-ti zrile la coaps ca o spad si s vii la nunta-mi de zapad, n Dumineca-mi alb de argint. Pajuri negre ns de-or s sboare, s'ntelegi c ochii mi-au furat s mi-i duc'n stele rotitoare, si c fruntea mea, rpit'n ghiare, peste vrfuri de pduri tot mai rsare, ca un ciob de lun 'nsngerat. ISUS IN CELUL de Radu Gyr Azi noapte Iisus mi-a intrat n celul. O, ce trist si ce'nalt prea Crist ! Luna venea dup El, n celul si-L facea mai nalt si mai trist. Minile Lui preau crini pe morminte, ochii adnci ca niste pduri. Luna-L btea cu argint pe vestminte argintndu-I pe mini vechi sprturi. Uimit am srit de sub ptura sur : - De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gur si mi-a fcut semn ca s tac. S'a asezat lng mine pe rogojin : - Pune-mi pe rni mna ta ! Pe glezne-avea urme de cuie si rugin parc purtase lanturi cndva.

Oftnd si-a ntins truditele oase pe rogojina mea cu librci. Luna lumina, dar zbrelele groase lungeau pe zpada Lui, vrgi. Prea celula munte, prea cptn si misunau pduchi si guzgani. Am simtit cum mi cade capul pe mn si-am adormit o mie de ani... Cnd m-am desteptat din afunda genun, miroseau paiele a trandafiri. Eram n celul si era lun, numai Iisus nu era niciri... Am ntins bratele, nimeni, tcere. Am intrebat zidul : nici un rspuns ! Doar razele reci, ascutite'n unghere, cu sulita lor m'au strpuns... - Unde esti, Doamne ? Am urlat la zbrele . Din lun venea fum de ctui... M-am pipit... si pe minile mele, am gsit urmele cuielor Lui. CNTEC DE LEAGN Dormi copilul mamii, nani, nani, a plecat si ultimul lstun. Ruginir plopii si tufanii si din temnita ce-i surp anii, nu s'a mai ntors tticul bun. Dormi copilul mamii, toamna plnge dezgolindu-si umrul rnit. Cade frunza, cade si se frnge, orice frunz-i lacrim de snge si tticul nu a mai venit. Nani, nani, mini de crin plpnde, la fereastr psri plng si ploi. Lupii beznelor rnjesc la pnde, Tara-i toat temnite flmnde si tticu-i dus de lng noi. Nani, nani, tata nu mai vine, maica st cu sufletul rpus. Cine s-ti mai spuie basmul, cine s-ti srute pleoapele senine? Maica plnge si tticu-i dus. L-au svrlit n temnit dusmanii pentru sfnta-i lege din strbuni. Or s-i ning peste tmple anii, s cresti mare, puiul mamii, nani, Neamul si printii s-ti rzbuni. Radu Gyr (nchisoarea Aiud) RIDIC-TE GHEORGHE, RIDIC-TE IOANE! Nu pentru-o lopat de rumen pine, nu pentru ptule, nu pentru pogoane,

ci pentru vzduhul tu liber de mine, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Pentru sngele neamului tu curs prin santuri, pentru cntecul tu tintuit n piroane, pentru lacrima soarelui tu, pus n lanturi, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Nu pentru mnia scrsnit'n msele, ci ca s'aduni chiuind pe tpsane o claie de cer si-o cciula de stele, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Asa, ca s bei libertatea din ciuturi si'n ea s te-afunzi ca un cer n bulboane si zarzrii ei peste tine s-i scuturi, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Asa, ca s-ti pui tot srutul fierbinte, pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane, pe toate ce slobote-ti ies nainte, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane! Ridic-te Gheorghe pe lanturi si funii! Ridic-te Ioane pe sfinte ciolane! Si sus, ca lumina din urma furtunii, ridic-te Gheorghe, ridic-te Ioane!... Radu Gyr (nchisoarea Aiud) O, BRAD FRUMOS... O, brad frumos, ce sfnt preai n alt srbtoare. M vd copil cu pr blai si ochii de cicoare. Revd un scump si drag cmin si chipul mamei sfinte, imagini de Crciun senin mi-apar si azi n minte. Un brad cu daruri si lumini n amintiri s'arat. In vis zmbeste ca un crin copilul de-altdat. Intregul cer era deschis deasupra fruntii mele. Azi strng doar pulbere de vis si numai scrum din stele. Copil blai, Crciun si brad s'au stins n alte zile. Azi numai lacrimile cad, pe'nglbenite file... Azi nu mai vine Mos Crciun cu barba-i jucause, ci doar tristetile mi-adun s-mi plng lng use... In bezna temnitei m frng sub grele lespezi mute,

si'mpovrat de doruri plng pe amintiri pierdute. Omtul spulberat de vnt se cerne prin zbrele si-mi pare temnita mormnt al tineretii mele... Radu Gyr (nchisoarea Aiud)

BALADA CODRULUI FR HAIDUC de Radu Gyr Ca de dincolo de lume, vine plin de colb, fata drz, mna'n sold, armsaru'n spume. Fruntea-i creste mai nalt, pletele n vnt. Stnci, pduri, furtuni i snt mume, laolalt. Ard amurguri sub sprncene si, pe chip semet, srutri de bltre si de nopti codrene. n clcie cnd si strnge murgul nzdrvan pare-arhanghel pmntean sau vrun cneaz de snge. Flinta tot si'ndreapt teava s priveasc'n sus: ochi de uliu nesupus care'nfrunt slava. Ipingea bogat poart, cioareci si tuzlugi Arnuti si strji si slugi nlemnesc n poart. De cnd sunt, nu mai vzur portile domnesti, izbucnite din povesti, astfel de fptur. Artarea din balad

sare jos din sea: - Unde-i Vod Caragea? Iancu vrea s-l vad. Toti bulbuc ochi de broaste turcii cresc n fes: - Cine esti, boier ales? Cine te cunoaste? - De la Vod la Agie, grecii toti m stiu. De la Olt si pn-la Jiu Codru'ntreg m stie. Parc trznetul despic porti si arnuti. Ct s la picior de iuti si ce'nalti n chic! Faraonii si buzatii scheaun prin curti. Lungi n mini, la fat scurti, gfie gealatii. Se'mbrncesc n poticnire turcii cu salvari Cetele de palicari chitie subtire. - Iancu! Freamt cerdacul. Prinsi de tremurici, pehlivani si mscrici vin de-a berbeleacul. - Iancu! Scri, odi, iatacuri zumzie la fel Singur Iancu, numai el, calc-adnc pe veacuri. Parc vine din jugastri, dintr'un pisc strbun unde oule si pun vulturii si astrii. Intr'n curte si le face Semn s tac toti: - Nu sunt cpitan de hoti, Crtite buimace. Broaste'n fuste, slugi fricoase, n'am venit s prad, nici s v trimet n iad

putredele oase. Hai, lingi surpati din sale, duceti-m sus. Vorbe bune am de spus, Azi, Mriei-Sale Cine s-i rsar'n fat asprului boier care-si reazim de cer umr si sneat? Cin s-l duc s-l prosterne La Mria-Sa, Cnd si Vod, pe sofa, drdie'ntre perne? Prind din coate s se'ndemne Si privesc mereu. Ba e Ft-Frumos, ba zmeu, Ba e Strmb-Lemne -Cuvioase cicolovine cu sfieli de sfinti, luati-v 'ndrzneala'n dinti si ndragii'n vine. Nimeni nu-i s se desfac Din cinstitul stol, s-i dau flint si pistol Si hanger si teac? Din pridvor atunci 'l-mbie Un mosneag senin, Scris de-un mester bizantin Pe-o icoan vie. - Ad la Vldica'ncoace Sculele de drac Si pe Vod-am s-l mpac, dac vii cu pace. Iancu-si scutur pe-o treapt Armele de fier: - Iac lege de hanger, iac flint dreapt. Am venit s v dau seam, n'am venit s cer Alb, ca visinu'n Prier, Sfntu'n prag l cheam.

Mire-se arnutime, slugi si logofeti. Sfntu-ofteaz din nmeti Si din limpezime. - Vino cu Vldica, suie, pocit haiduc ntre perne si ciubuc, Vod e si nu e. Namila cu ochi de soare intr. Calc drept. Domnu-i numai nod n piept, perne si sudoare. Cnd mai face-un pas, doar unul, toti boierii sloi. Domnul, ntre perne moi, galben ca tutunul. Mine'n zori, cnd va cdea latul unei funii, vor jeli pe urma mea ulmii si gorunii. Ins numai ochi curati - dimineti senine dincolo de cruntul lat am s-i duc n mine... * Poarta, dis-de-dimineat napoi s'a tras. S'a sculat la rumen ceas gloata trgoveat. Curtile domnesti sunt pline de smerit popor. Pild vie tuturor streangul se cuvine. Nici cinstita boierime nu se cade dar s nu-l vad pe tlhar sus, la nltime. Vin boierii ct iarb si-si fac loc s stea ct mai sus cu vreo giubea ct mai jos cu-o barb.

Parul care-asteapt vam e si el de rang, cci pofteste doar n streang un haiduc de seam. Du-te-vino, grecoteii salt nerbdri, oaspeti mari, pufnind pe nri, sub turbane, beii. Cnd haiducul, din clcie, Creste pn'n pod, Pare Iancu voievod, Vod, o momie. Doar Vldica blnd surde, Domnului dnd ghies Ca s-si dreag grai nedres, spart pe buze hde. - Tu esti Iancule, Jiene, Tu, haiduc hain? - Eu, Mria-Ta, si vin din pduri oltene. Dar nu-s lotru de rscruce, ci, pe sub gorun, am pndit ca s rzbun Neamul pus pe cruce. Vod tremur si'ngaim - Ba te stiu tlhar, mi-ai ucis un Crc-Serdar, mi-ai fost jaf si spaim. - De-am prdat cu mna toat, printre fagi si cerbi, fost-a pentru robi si serbi, pentru biata gloat. Dac lama cu prsele a crnit vr-un grec, o fcui ca s-mi nec jalea trii mele. ns dac azi las flint, codrii lungi si lati, e c taica si trei frati urii tale-s tint. N-ai rzbit s'nvingi haiducul, dar mi-i frngi pe ei.

Las-i. Mie d-mi ce vrei, streangul sau butucul. Minunati-v, giubele, Si voi, brbi de-omt! Ft de crivt e, sau ft zmislit de iele? Doamne, esti (Vldica spune) os de voievozi si esti slobod s slobozi ntru iertciune. Iart-l, c si-a pus de-o parte scule si nrav Vod'ngheat rs gngav pe-un obraz de moarte. Scuip printre dinti cuvinte: - Smbt, n zori, lesu-i ciugulit de ciori ti-l fac dar, Printe * Tes pienjenii'n ungher harfe de mtas. Lcrimnd departe'n cer cte-o stea se las. Bate-o raz si nu prea printr'un ochi de brn. Lactul, la usa grea, cinci ocale-atrn. Lantul, cu turbri de lup, pe sub piatra boltii, cnd n suflet, cnd n trup si nfige coltii. Ce glas dulce si adnc soarecii i strnge? Si din ziduri de ce plng picturi de snge? Umbrele ce tain spun? Cinle tine hangul? Cnt Iancu, n ajun de-a-l rpune streangul. Nu e ap n ulcior, ca s-i sting spuza

de urzic sau de dor care-i arde buza. Nu e vnt mcar un fir, ca s bat'n dung si cu fragedul lui mir fruntea s i-o ung. Si nu-i nici un pui de stea Agtat de dreve, S-l culeag'n pumni, s-l bea Ca'n pduri aeve Codrule fr haiduc, Sub minunea lunii, Calea ta n'o mai apuc S-ti slujesc gorunii. Neamule fr noroc, Pururi sub furtun, Teava mea cu plumbi de foc Nu te mai rzbun. Nu mi-e fric de clu, Nici de streang n'am team, Dar n piept m frige ru codrul ce m cheam. Si mai am un vechi alean: Doi ochi mari de fat. Lunecau ntr'un rdvan, peste Olt, odat Erau verzi; erau adnci, Si-au pierit aiurea. Si n vis i port de-atunci, Ochii si pdurea. Soarele pe curti arunc Cosuri de ciresi. Darabane fr gres Sun la porunc. Vod! Ce necaz l-afum? Ce omizi l rod? Curge-o soapt prin norod: Cium, Vod-Cium! Sade-n jiltu-i ca pe cuie, Ca pe ghimpi de spini. ntre perne si venin, Vod e si nu e.

Lacomi de petreceri rare, Lng Domn , semeti, Ag, strji si logofeti Frig n asteptare. Dar ce crngi de lmite Si meri domnesti nfloresc pe la feresti? Crengi sau jupnite? C la geam cnd se-adun Albe sfiiciuni, Parc ning de sus cununi Fragede de lun. Frgezime, tinerete, Cum de mai surzi Cnd st Iancu ntre gzi Tuciurii la fete? Frgezime de fecioar, Cum mai legeni crngi Cnd st Iancu ntre spngi, Pregtit s moar? Cald lacrim de fat cum nu cazi pe brat, Cnd st Iancu lng lat stnc neplecat? Si tu, Iancule, Jiene, Moartea cum o'nfrunti Si-ti bati joc de gzii crunti Cu tciuni sub gene? Ce-ai zrit la geam, haiduce? Ce ochi mari i verzi? Ct ai da s nu-i mai pierzi Si'n pduri i-ai duce Parc-s ochi de nestemat, Mi, haiduc codrean! Lunecau ntr'un rdvan, Peste Olt, odat -Hei, nu-i pas, cioar slut, faraon urt, c-mi pui streangul tu de gt, cnd eu sunt lut. Baragladin, nu-mi pas

Funia c-mi legi, Cnd eu sunt ciorchini ntregi, Dulce tmioas. Nici de corbi nu-mi pas foarte, Ticlos tigan, Cnd vd ochii din rdvan C-mi zmbesc la moarte Gzii, goi ca spurcciunea. Iancu, falnic nuc. - Codrule fr haiduc, duce-ti-as minunea. Sun-a moarte darabana, Gzii-l smulg din loc. -Neamule fr noroc, duce-ti-as icoana. Gloatele de ce suspin? Streang, de ce tresari? Unde-s ochii verzi si mari, Pusi n geam lumin? Cnd s-au smuls -smaragde sfinte Din fereastra lor, ca s-i ard, n pridvor, Domnului 'nainte? Jupnit, creang alb, Ocii ti senini La Mria-Sa 'i nchini, Cum nchini o jalb. Buzele-ti nu spun nimica, Numai ochii cer. Alb, ca visinu'n Prier, Lng ochi, Vldica: -Pune-ti, Doamne, mila'n fapt. Pravila din mosi, Dac stai si o descosi, Tare-i nteleapt. C ea cere slobozire Din osnd grea, Fat de boier de-l vrea Pe tlhar de mire. Azi, din curtea Ta se-alege Crinul prea curat, De osnd i pcat

Lotrul s-l dezlege Vod'ngaim: - Tu, sultan, n genunchi mi stai? Ochii plng si'ntregul rai Plpie pe-o gean. Vrei de mire lotru mare? Vrei din streang s-l scot? Ochii plng si raiul tot Cere'n ei iertare. Si , deodat, gloata cade n genunchi, tunnd: -O, Mria-Ta, fii blnd, iart si sloboade! Geme Vod, geme Ag, Logofetii tac. Se cruceste n cerdac Boierimea'ntreag. Domnul d porunci. Si geme. Gzii sar 'napoi. Arnuti n fuste noi Bombne blesteme. Gloata'n vuiet se ridic. Peste ea, domol, Scrie cruci de aur gol Mna de Vldic. Numai ochii de-altdat, Ochii din rdvan, Printre beii cu turban Rd cu zarea toat. Sargii se mplnt Codrului afund. Surugiul cnt, frunzele-i rspund. Funie usoar, Spnzur-ti alti furi Drum de nunt zboar, Zboar prin pduri. Butca sau mireasma Leagn pe miri Sub catapeteasma crengilor subtiri?

Merg sfintiti de veacul Codrilor btrni. Rde-n zri conacul, Asteptnd stpni. Ct i stejrisul De nalt n zvon, Smirn-i tot frunzisul, Pomii toti, amvon. Ct de lung drumeagul Printre sargi si roti, patrafir tot fagul, flamuri ulii toti Unde duci cu tine, mire nzdrvan, dimineti senine, ochii din rdvan? Unde duci, Jiene, tras de telegari, zrii dunrene ochii verzi si mari? Uite-i cum se las Mai adnci, mai grei, Lumea neculeas s'o culegi din ei. Uite-i cum se pleac -hotule'ntre hoticerul ce-i neac s li-l furi, de poti Surugiul mn, Frunzele nu tac. Taina ta ce'ngn, Murmur de copac? Duce butca'n fug Mirii nuntii verzi. Creang ca o rug, Mustri sau dezmierzi? Duce butca'n goan Mirii albei nunti. Frunz ca o ran, Sngeri sau te'ncrunti? Iancu cnd ascult, Cnd n'ar vrea de loc

Creanga tot mai mult, Frunza grea de foc. Ca s nu le-aud, Spune soapte el(Stropi de gean ud pe-un ceresc inel): - Alba mea mireas, Fragedul meu rai, Cupa-ar vrea pe mas Umbra ta s-i dai. De mireasma-ti lin Crinii toti sunt beti. Trestia se'nchin, Mldieri s'o'nveti. Iar si iar l cheam Paltin si gorun. Iancului i-e team Parc de ce spun. Ca s nu-i aud, Cnt soapte el (stropi de gean ud pe-un ceresc inel): Toat unda apei Pasul tu l-ar vrea. Tremurarea ploapei Ti-o ngn-o stea. Nuferii ti fur Umerii rotunzi, Verde iezturOchii ti afunzi Iar si iar l strig Ulmul nimnui. Iancului i-e fric De chemarea lui. Ca s nu-l aud Plnge'n soapt el (stropi de gean ud pe-un ceresc inel): - Lunecai, odat, Peste Olt, n vis. Tu erai sau toat Floarea de cais?

Cu ce dulci omturi ngerii te-au scris? Azi mi arzi alturi, Dar mi pari tot vis Iar si iar, oriunde, Teiul face semn Iancu nu rspunde la grozav ndemn. Ca s nu-i aud Glasul cenusiu Suduie cu ciud: Mn surugiu Iar si iar se zbate fagul neptruns. Iancu nu se-abate Si nu d rspuns. Ca s nu-l aud, Smulge-un bici acum Si de sfichi si nu d Sargilor de fum. Tu, mireas, du-m Raiului tu sfnt. Parc m sugrum Ramurile'n vnt. Dragostea mea drag, Smulge-m de-aici Creanga iar se roag, Iancu iar d bici. Si cum geme ramul Cu frunzis de foc, Parc'ar plnge neamul Fr de noroc. * Cine-a muls,cu mini blajine, Calea-laptelui pe cer, C sistarul noptii plin e, Nevzutule oier? Codrul susur din foaie Ca o gur de izvor Unde ngerii si moaie Gingsia gleznei lor.

De prin rpi, de prin viroage, Codrul vine, cnd pe brnci, Cnd pe coate, s se roage Cu chemri tot mai adnci. La conac, sub geam, coboar, Ca s-i freamte'n auz Cnd cu soapte de vioar, Cnd cu geamt de cobuz. Doarme Iancu, vraj lung, Legnat pe brate moi. Crngul geme s-l strpung, Brate dulci l trag'napoi. Doarme Iancu, vraj goal, Pe ispite de omt. Crngul geme, el se scoal, l trag brate ndrt. Doarme Iancu, vraj dulce, Pe fierbinte sn zbtut. Crngul geme, el se smulge, Brate cad n asternut. Cusma, bunda, ipingeaua Si pistoalelel'n serpar Fuge'n grajd si scoate seaua, Scoate fru si armsar. Du-m'n lumea mea cealalt, Murgule, c nu mai pot. Murgul sare poarta'nalt Cu haiduc, cu dor, cu tot Codru-l simte c'o s vin, De la brusturi la bureti, Din brlog la vizuin, De la gusteri la mistreti. Taic frasin, creang muic, Vine munte de haiduc! Mai rsare-o nevstuic, Mai tsneste vrun bursuc. i ies carpenii'nainte, Ca haiducii cnd vor pungi. Gata s-l binecuvinte, Ulmii n odjdii lungi. Mi, ce scrtie'n tcere Peste codru si muncel?

Carul-Mic cu roti de miere Trage luna dup el. Machea, luna e sau, poate, Dintr'un put nepmntean Cumpna tcerii scoate O gleat de mrgean? Peste scorburi, peste viezuri, Stele tinere si coc Pduretele lor miezuri De tmie si de foc. Pe trzii poteci rzlete Murgul pune pasi cuminti. Iancu suier tristete, Din amare foi cu zimti. -Jelui-m-as, c mi-e jale, Jelui-m-as, dar n-am cui, Nici sttutelor pistoale Si nici dorului cu pui. Jelui-m-as numai tie, Codrule fr haiduci Din desisuri vechi nvie Umbre, taine si nluci: Uite-aici oprisi caleasca Unui plod de beizadea; I-ai smuls ifosul si tasca Si luceferii din ea. Uite-aici crnisi Serdarul Cam limbut, cam grecotei, Risipind pe tot hotarul Potera de funigei. Uite-aici, cu tescovin Te-ai cltit, s nu te spurci Dup ce-ai dat foc, la cin, Unui han cu nou turci. Si, la jar de crengi uscate, Te-ai legat cam tot pe-aici, S fi neamului dreptate Si cocioabei de calici Luna pe crri se vars, Ca o banit de gru, Pe sub fagi cu frunza'ntoars, Lacrimi tremur pe fru.

Cad pe fru si cad pe coam Cad n iarb, licrind, Cnd mrunti bnuti de-aram, Cnd inele de argint: -Dragostea alunecoas, Inelu nvrtecus, Cu frnghii de chiparoas M legi zdravn de culcus. Ori de cte ori din bezne S'a sculat vr'un brat voinic, l-a frnt dorul sau mai lesne, l-a stins fierul venetic. Vino, codrule, si iart Pieptu-acesta slbnog. Tot adncul meu m poart Tie, ceas de ceas , m rog. Fir-ar, codrule, s'ai parte De-un haiduc cum n'am fost eu, Cu hangerul fr moarte Scris pe za de curcubeu. Fi-ti-ar toat frunza lin Ochi albastri si ceresti, Toat strasnica tulpin Frunti si brate haiducesti. Fac-se tot codrul pnde De topoare si mciuci, Dac gloatele flmnde Astzi nu mai au haiduci. Fac-se haiduc tot ramul, Rdcinile la fel, Dac azi nici tu, nici Neamul Parte n'ati avut de el Lacrimi curg si pic'ntr'una Si pe sea si'n iarb jos. Sus, pe vrfuri, pare luna Cusma altui Ft-Frumos. Ce heruv si-a spart ulciorul sau cad stele prin fget? Bate vntu'ncet ca dorul si ca jalea de ncet. Bate vntu 'nlcrimatul

duh amar de foi de nuc, parc e si nu-i oftatul codrului fr haiduc. Bate vntul -carpatinulduh amar de busuioc, parc e si nu-i suspinul neamului, spre alt noroc. (Inchisoarea Aiud) BALADA CLOPOTARULUI DIN STELE A plecat motul cu gloata. Pumnii-s tari si pasii grei, parc toat Detunata l-a'mbrcat n piatra ei. A plecat motul la tar si tot vine'n drumul lui, nu frin ca s cear si nici mil nimnui. A plecat motul si mere si tot creste la rscruci, nu cu cercuri si ciubere, ci cu furci si cu mciuci. Nu cersind din poart'n poart, nici flmnd din loc n loc, ci cu umblet ce nu iart n cumplite-opinci de foc. Ziua tnr se scoal mai devreme, dinadins s se'mbete de rscoal ca din rosu vin, aprins. Nici Bihorul nu se teme, Dac-i pleac motii toti. Tun cetele crisene si Zarandu-i, lng Moti! Rzmerita nestul umple zarea pn'n fund, cu tuguie de cciul mplntate'n cerul scund. Si cum tot coboar tara cnd din stnci, cnd din copaci, veacul dndarat, ca fiara ncoltit de gonaci. Si cum smulge crunta ap

putregai de rglii, strmbtti rscoapte crap pn jos n temelii. * Rosu taur de jratic cu vpi pe bot, soarele, zvcnind slbatic, trece ru 'not. Fulger iconostasul serii de mrgean. Piatra tremur sub pasul gloatei lui Crisan. Sngernd cumplit de soare pe tiusuri reci, coase lucii si topoare spintec poteci. Ca de Pasti, n noi vesminte, printre meri si pruni, iese Trnova'nainte tinerei furtuni. Popa'n drum nalt cruce spre srut sfios. Ca o lacrim strluce chipul lui Christos. -Domnul s te aib'n paz, oaste de iobagi. Valea Trnavei e treaz pentru oaspeti dragi. Te-asteptm, rscoal sfnt, S despici fgas. Nu mai geme azi, ci cnt bunda pe clcas. Cnt brazda si iobagul, strig mortii'n glod. Jos sub talp, arde pragul, fierbe mustu'n rod. Arde'n mini de rob lopata, ard fuior si fus. No, de-acum robia-i, gata ! Din cenus, sus ! Dinaintea mndrei cete,

strasnic n suman, flutur ncet din plete, surznd, Crisan. Sfnt la chip si'n rzvrtire si la vorb sfnt, rupt din cremene subtire, ars de ploi si vnt. Pup crucea si se'nchin. Dar n fata lui, rotunjesc doi ochi lumin, mari si nestui. Nu-l privesc, l sorb cu sete, limpezi si ceresti. -Cnd te uiti asa, biete, parc m sfintesti. Maica Domnului -minuneti-a dat chip din rai. Ce porti tu n suflet, spune, si n ochi ce ai ? -Sunt Clin, mi bade. Tata crsnic e n sat. Pot s merg si eu cu ceata, Drz si rsculat. Vreau si eu s fiu ctan oastei de trani. Implinesc, la Sfnt-An, treisprezece ani. Nu mai mi-e de-acum de zburd cu copiii'n stol. Stiu s'ncarc cu plumbi o durd sau topor s scol. Si securi si coase-asteapt, si privesc si tac. Surznd, Crisan si'ndreapt cusma lui de dac. -Dogoresti de dor, copile, arzi ca un cuptor, dar esti mic nc de zile ca s scoli topor. Nu ti-e vremea de ctan, fiu de clopotar; ci de buche si de stran

lng sfnt altar. Stai la vatra ta si'nvat psalmi si rugciuni ; mine, pentru-o nou viat, clopot nou s suni. Se'ntristeaz fata mic. Ochii mari se-aprind, plini de lacrimi se ridic spre Crisan cu jind. -Las, nu ofta, Cline, fii fecior ne'nfrnt; lacrima ce plnge'n tine lumineaz-o'n cnt ! Si Crisan, domol, mngie fragedul obraz. Vntu-i smirn si tmie, zarea e topaz. Pomii vor si ei s'alinte, ncrcai de flori, chipul ars de plns fierbinte, ochii rugtori. Oaches la trup si'nvoalt, seara de Prier, creste-atta de nalt c miroase-a cer. * n grdina lui Clin toate psrile vin, cnt mult si dorm putin. Toate stelele se-anin, toate crengile se'nchin. Doar o pasre strin n'are cntec, nici hodin. S'ar tot face pe tulpin glas de om care suspin, s'ar tot face dar nu poate, pn-i noaptea jumtate. Si Clin, n patul lui, cnd e pasre, cnd nu-i. Cnd si-ar face aripi dorul, cnd nu poate s-si ia zborul. Si cnd plnge, parc scrie :

nu cu slove pe hrtie, ci cu jarul inimii scris pe fata perinii, cu cerneala genelor si pana sprncenelor. -Mi-ai dat, Doamne, ochi senini, dar trup mic de ani putini. Dac pentru libertate nu duc sac cu plumbi n spate, dac pentru sfnta pit nu scol coas ascutit , dac pentru neamul meu nu ridic toporul greu, batr f-m, ca pe tata, clopotar pe toat gloata. F-m crsnic plin de vlag, S bat clopot noaptea'ntreag! Batr druie-mi putere, s sun marea nviere, s dau zrilor ocol, Neamul meu din somn s-l scol ! Bate'n geamuri luna plin. Perna-i ud de lumin. Toate soaptele din lun, toate ca un freamt sun, toate vor ceva s spun. Doar pe creanga din grdin, Neagr pasre strin n'are cntec, nici hodin. S'ar tot face, dar nu poate, plns de om care se zbate. Spune glasul lunii pline : -Hai, Cline, vin-cu mine. Duhul noptii cheam iar : -Hai, Cline, pn'afar. Crengile au viers pe gur : -Vin' , Cline, pn'la sur. Psrile vor s-l vad : -Vin', Cline, n livad. Numai pasrea strin de pe ramura mezin, n'are cntec, nici hodin. S'ar tot face, dar nu poate, tipt noptii blestemate. * A iesit cu pasi desculti.

Luna l urzic. Si'n nesomn sunt spini prea multi pentru tmpla mic. Bozii nltate'n cozi i pndesc crarea. Albi si tineri voievozi prunii-si misc floarea. Alb, n cmesuica lui, printre pruni rsare. Parc e si el un pui de cires n floare. Ce-i soptesc si ce-i tot spun cnd o umbr'n cale, cnd o ramur de prun, cnd o raz moale ? C pe creang cum tcea, neagr n grdin, prinde viers acum si ea, pasrea strin. Prinde viers si prinde grai, Prinde glas cuminte. -Pasre cu negru strai, parc'ndrugi cuvinte. -Mai Cline, suie'n tei, printre ramuri dese. Din pdurea Trnovei vezi ce sarpe iese. -Pasre cu-aripi de scrum de prin alte crnguri, mult a fost s taci si-acum taine multe gnguri. -Mi Cline, nu auzi umblete de fiar ? Zangte si pasi zluzi tot prin rpi coboar. Aud, pasre, si vd printre ramuri dese. Vd nluci si simt prpd, luna vrji mi tese. Parc sclipete de spngi cresc din rpi, pe coaste. -Mi Cline, printre crngi

nu-s nluci, ci oaste. -Tulai , pasrea mea, nu-s cusme, nici sumane, ci soldati criesti de sus, falnice ctane. Pasre, parc mi-a'mpuns pieptul o frigare. Oastea grofului pe-ascuns si nfige ghiare. Desprinzndu-se usor de pe'nalta-i mlad, pasrea cu negru zbor piere n livad. Cine-o fi vndut, viclean, oaspetii si satul ? Vin s-l prind pe Crisan, cum abati vnatul. Vin s-l smulg din culcus, sub tcerea lunii. Vai! strjerii toti dorm dusi, nu sunt treji nici unii ? Nici o veghe de strjer chiot nu ascute ? Sri, Cline, jos din cer, sri din tei mai iute. Cui s-i duc vestea rea, pe Crisan s-l scoale ? -Doamne, d-mi fierbintea stea a povetei Tale. Pune'n gndul meu zbtut raza Ta curat ! Si lumin s-a fcut n copil, deodat. Parc s'a cuminecat mica lui fptur ; e mai tare, e brbat, cu lumini pe gur. N'o s-i deie grofului robi pentru belciuge ! Alb, n cmesuica lui, fuge, fuge, fuge.

Trupu-i numai scnteieri, pasii scnteiaz. Pe sub crngi de pruni si meri urma lui e raz. O fi, oare, timp de-ajuns satul s-l destepte ? n clopotnit ptruns, fulger pe trepte. Bat din aripi, flfind, speriati, lstunii. Tinerele mini se-aprind vlvti pe funii. Tuna'n noaptea fr fund dangtul de-aram. Zrile care-i rspund ze zbrlesc n coam. -Scoal, satul meu iobag, scoal-te, furtun ! Tunet bratelor ce-l trag, cruntul clopot tun. Bubuie arama grea s trezeasc truda. -Scoal, rzmerita mea, c te vinde Iuda ! Sun, clopote, prelung, si desteapt gloata. Crsnic m'am legat s'ajung, Clopotar, ca tata ! Mai nvalnic, mai aprins, clopotul se-arunc, prvlind n necuprins luna, ca pe-o stnc. Muntii toti se surp'n gol, tndri s se sfarme. Doamne, d-mi puteri s scol Neamul care doarme ! * Din ce spart vesnicie lespezi mari de dangt sar ? Ce npraznic clopotar trage cerul de frnghie ?

E de foc sau e de piatr, alb n cmesuica lui ? N'o s-i deie grofului nici un rob, culcat pe vatr. Noaptea sare ca o us smuls strasnic din ttni. Satul de iobagi romni se ridic din cenus. Somnul se preschimb'n flinte, pernele se fac securi. Din rscruci la cotituri, gloata-i treaz si fierbinte Turb ciuda n otele si'n ctane 'mprtesti. -Inger esti sau diavol esti, clopotarule din stele ? Cin' te-a dus n turla nalt vijeliile s'asmuti si tot trznetul s-l muti dintr'o zare'n cealalt ? De esti duh sau numai pleav de valah n turnul tu, nu te-o judeca biru, ci criescul plumb din teav ! Plc de spngi crri si taie tot pe brnci, pe dup dmb. Rpiala lor de plumb Biciuieste ca o ploaie. Aschii se desprind din lun si din turnul transilvan. Clopotarul nzdrvan tot mai crunt n stele sun. Alt grindin. Alt ropot. Aschii noi din zid se rup. Strluceste micul trup ca un crin legat de clopot. Nu-i muiere, n'o s-si plng Bratul drept rmas beteag . -Clopot m'am legat s trag? Am s-l trag cu mna stng. Mai grozav furtuni prvale din clopotnit, din cer.

-Ticlos paracliser, plumbii-ti dau n van trcoale ! Pustile prind iar s bat. Crngi cu flori din pruni se frng. Cade frnt si bratul stng, ca o creang 'nsngerat. -Nu-mi da plnsul suferintii, ci d-mi, Doamne, noi puteri, ceasul marii nvieri s-l sun, chiar de trag cu dintii. Dintii'n funie se'mplnt, arde micul trup blai. Clopotul de lng rai nu mai plnge-acum, ci cnt! -Las, nu ofta, Cline, fii fecior ne'nfrnt. Lacrima ce plnge'n tine lumineaz-o'n cnt. Cine-i spuse vorbe bune, ieri, n rumenul apus ? O s'nalte, cum i-a spus, din durere, rugciune? Trage. Clopotul se roag. Lungul tunet din furtuni cnt-acuma rugciuni pentru rzmerita drag. Drzul crsnic de-adineaur' prins cu dintii toti de cer, printre stele care pier sparge cntece de aur. Ca un zbor se-avnt'n spatii, spnzurat de ruga lui ! Jos, prin oastea grofului, Sparg porti negre rsculatii. -N-ai strnit destul zvozii, diavole de clopotar ? Pustile criesti bat iar si se pierd, pe brnci, n bozii. Dintii nc vor s'apuce funia de care-au tras. Singur, lng rai rmas, cntul vine si se duce!

Singur clopotul suspin tot mai sus si tot mai lin. Trupul mic, de snge plin, parc snger lumin. Ochii de la Prea-Curata cerul nc l strpung. -Crsnic m'am legat s'ajung, clopotar pe toat gloata ! Picurii ce-i curg pe fat tremur si ei putin, dar se fac surs senin, limpezimi de dimineat... -Las, nu ofta Cline, s nu plngi, fecior ne'nfrnt. Toat lacrima din tine, urc'n stele numai cnt. (Inchisoarea Aiud) RUGCIUNE Stpne'nsngerat, Domn al luminii Si Vesnicie limpede, Iisuse! Tu, care ai primit pe frunte spinii Si cuie-adnci n minile-Ti supuse Tu, Domn al Rstignirii si'nvierii, Care din cruce ne-ai fcut lumin Si Rsrit din rnile tcerii Si cntec din osnda-Ti fr vin Pe fruntea trii zmbetul ti-l pune Si Neamul care-acum osnda-si duce Invat-l tu amara rugciune Din clipele suirilor pe cruce Cu mna Ta ca borangicul lunii, Din rni opreste sngele fierbinte, Inchide'n piepturi geamtul furtunii, Srut-i trii lacrimile sfinte! Si sus, pe crucea crncen, pe care St Neamul nostru'nsngerat, Tu scrie, Iisuse, un apris inel de soare, Ca semn al Invierii ce-o s vie. Si spune mortilor din lut s nu blesteme, Ci sub trifoi, sub dmburi, sub secar, s'astepte pasii Ti clcnd prin tar.

Si semnul muntilor ce vor aprinde steme. Si spune mortilor de sub troite sfinte C va veni cndva o dimineat Cnd Neamu'ntreg va fulgera la viat, Cuminecat prin sfintii din morminte.

POEME DE RSBOIU Radu Gyr Bucuresti, 1942 Step ucrainean Curgnd din Miaz-Noapte, zbrcit, larg, ars, cu veacul si tcerea n goluri verzi se vars. O simti cum vine parc din moarte si uitare, ducnd sfsietoarea vecie n spinare. Rar, cte-un dmb clipeste din gean sub un nor, sau schioapt, departe, un pom ntr-un picior. Clocite, smrcuri negre spre zariste se las, fierbndu-si mormolocii sub lintita vscoas. E-n tot o dezndejde, o dezolant sil... Cad din vzduh, bolnave, mari psri de argil, si linistea se casc, setoas, ca o fiar, lingnd pe margini cerul si apa lui amar... In zori de zi, ca plurnbul topit sfrie golul triilor si urc, necruttor, prjolul. Pmntul surd se coace si crap sub vpaie, si arsita-l scobeste cu gheara-n mruntaie. Amiaza nemiloas, din granita ei spart, veninul care arde prin ierburi i-l deart. Si aerul trosnete... i zrile lein... Ci, deodat, stepa ofteaz in lumin. Cu nrile zvcninde, adulmecnd, tresare si, lung miroase ploaia gonind din deprtare. Din adncimi mongole, din hu fr 'nceputuri, cresc norii cu hangere de fulgere si cnuturi. Vin hoarde de cenus si clocotesc cazane,

bat vnturile stepa cu vinete ciocane. Vecia url. Norii i leapd tciunii, si mormie i joac ursoaicele furtunii. Cu jordii, ploaia bate cmpia-n pielea goal. Mnjind vzduhul, vntul i card-n crc smoal. Ies smrcurile-afar din gropnite si pleac s rup cli rzlete in goana lor buimac. Zbrlit, si umfl gua i dusmnos, nmolul, sub tunetele care se dau de-a rostogolul. Imens, stepa geme, se clatin i fierbe... Trziu, aduce noaptea pe umerii ei jerbe de stele i le-aprinde opalele mirate, sus, peste amintirea furtunii destrmate. O limpezime rece ngheat juvaere i subtiaz poduri de vis si de prere. Iconostasul noptii se-nalt cu sfial, si toat stepa-ncepe o rug vegetal. Un imn ciudat mijete din santuri, din bltoace Si numai dintr-un capt de lume fr pace, flmnd, ca o lupoaic la pnd, tunul latr, scuipndu-si, peste basme, plmnii lui de piatr. Saltz, August, 1941 Mars de noapte Mrsluim... Prin noaptea cu tisuri, strivim nmolul, blestemm, scrsnim. Clcm mocirle, sfsiem htisuri, mrsluim, mrsluim... Mrsluim. Cresc aburi de sudoare din oameni, din crute si din cai. A vizuin mirosim si-a fiare, si-n gur gust simtim, de mucegai. Bocancii sparti nfig amare tinte in glod, in smrc, in morlii-ascunsi sub lut si-n tot ce-a mai rmas din noi fierbinte: n lacrimi, n sursuri, n srut. Mrsluim. Din noaptea cltinat,

ciobit, luna, cum luceste-acum, e-o casc de metal nsngerat pe vrful unei cruci de fum... Petrovcka, Septembrie, 1941 Cruciatii Doamne, printre vlvti suntem cruciatii Ti. Cu asprime i cu vis cruci de foe pe piept ne-ai scris. Ne-ai tiat prin porumbiti raiul Tu cu ngeri triti. Rai, in care branduri bat, de chesoane spintecat... Ne porti marul triumfal prin pucioas i metal, mucenici cu-obraji de zinc in urgii ce nu se sting. Spre ce grav Ierusalim mergem s ne rstignim ? Urcm Noul Testament sub un dur bombardament, si ne secer din cer heruvimi sonori de fier... Doamne, printre vlvti suntem cruciatii Ti. Ritmic, cum bocancii sun, sngernd intrm in lun. In grenade si-n rucsac ducem crncenul Tu veac si purtm la centiron Cerul Tu ntr-un bidon. Bombardament de branduri In floarea- soarelui, pe dmb, n bozii, n mrcini, in gropnite: explozii.

La dreapta,-n stnga,-'n fat, evantaie si sfsiate cozi de vlvtaie. Explozia acum e-un palmier, sau un havuz cu despletiri de fier. Zarea si-a smuls tunica spintecat si pieptul, gurit de rni, si-arat. Sonor, moartea scutur pe deal aprinse, rosii pleduri de metal. Ba nu: si-a rupt, cu trosnet de aram, pe cer, incandescenta ei maram... Plesnind, vin stnci de font in secar si-si vars mruntaiele afar. Fl, fl.... Cutremur surd. Vzduhul crap. Strmbi, mortii ies din santuri si din groap. S-a spart un iad. Ne cad peste vesminte zdrente de carne si nisip fierbinte... Pe liziera ars de salcm scrsnim din dinti, murim sau ne trm. n trupul tot, un tipt lung se frnge, si viata toat-i snge, - numai snge... Karpova, August, 1941 Pnd, noaptea Cad, peste noi, inele si podoabe, rachetele. Salcmii doar suspin. Vntul, zbrlit, trndu-se pe labe, m-adulmec pe nri ca o jivin. Stm nclestati pe arme, numai pnd, n gropile cu veghea mlstinoas... Simt viata buruienilor plpnd cum, duh amar, pe-obrazul meu se las. Tac brandurile. Vnt, cerul geme si, scrtind, se-nchide ca o us deasupra, peste noi si peste vreme, deasupra, peste vis, peste cenus... Un flfit ciudat in noapte zboar, prin cucuruzi nelinistea tresare. Pe drele cartuselor trasoare sufletul urc, sufletul coboar.

Pe urm, amintirile... Se leag, se despletesc, se cheam, se-mpreun, ca niste zarzri albi fosnesc n lun, si inima miroase-a flori, ntreag. Vigoda, Septembrie 1941 Cantonament Zcem si trndvim de dou zile n satul spart i ars de proiectile. Pe fundul sta sterp ca o goace ntreg batalionul "se reface". Cum stm prin curti, pe resturi de gunoaie, prem dospiti din carmizi si paie. Simim, adnc, in oase cum se trage, si-n carne, frigul putred din brloage. Departe, cmpul susur litanii. Zburdm iesiti din guri, ca guzganii. Ne gudurm sub soare lesiatic, in vntul lnced cu miros slbatic. Ctiva se laie lung si pe cmas omoar urma gropilor vrjmas. Apoi rmn cu ochii dui departe, n amintire poate, sau n moarte. Obrajii ard, cu plpiri ncete, sucim tutun in zdrente de gazete, cscm alene, curtm gamele, ne descltm de hum si obiele, zmbim mirati spre zarea dimpotriv, sau lustruim bocancii cu saliv. n ochii tulburi nc se ngn mcelul crunt de-acum o sptmn, dar rdem, cnd, n rece tremurare, pe mini ne joac gologani de soare. Deodat, zvon... Gamelele dogite sun, gemnd, ca poftele lihnite. "Buctria" vine fumegnd, privirea se cutremur, flmnd, si-obrajii arsi se-neac, in nestire, ntr-un surs de mare fericire. Petrovka, Septembrie 1941 Mine n zori

Ne-am trt, julindu-ne pe coate, pn-n fundul gropilor posace. Din manti curg mlatini desfundate, n bocanci ne clefie bltoace. Mine-n zori atacul. Stm prin guri, ni se-mpart cartue i grenade. Beznele au rbufnit din huri... -Stinge, b, tigara, camarade. Mine-n zori... ncovoiati pe arm, strngem fierul, l-ncletm cu foame. Pleoapele de zinc nu pot s doarm, gndul tip strns in catarame. Linistea se surp ca o schel. Spaime i ndejdi slomnesc pe gur. In rstimpuri, zornie-o gamel, gropile o ssie i-o-njur. Mine-n zori... Plesnete ateptarea, pratie srit din crcane... Febrele i amgesc dogoarea cu zcuta cloac din bidoane. Mine. Ploaia-si fumeg lesia. Scheaun in zloat ca un cine vntul ud... Si toat vesnicia s-a holbat, cscat, peste mine. Cresc, imens, pupilele flmnde, ochii taie, sfie, deir. Mine... joac-n aer numai pnde, veghea ca o ghear se rchir. Mine. Cerul tot, genuna toat... Fie prin oase, negre geruri. Mine. Carnea cade-ngenunchiat... Tatl nostru care eti in ceruri... Vigoda, Octombrie, 1941 Atac (poezie eliminat de cenzur dup aparitia primei editii a volumului "Poeme de rsboiu" [1942], volum retras imediat din circulatie, fr a fi reintrodus la aparitia celei de-a doua editii, Gorjan, 1943) Cu pru-n vnt, trsnete ies din largi spintecturi de ses. Bltoace, smrcuri, elestaie sar din nmol si topie vlvoaie, Ceru-ndrjit scuip lav,

font lichid, otrav. Crunt ne mai biciuie cnutul Prea-Sfntului, Sfrsitul pmntului, sfrsitul pmntului. Pmntul crap, zrile crap, apele crap, vzduhul crap, totul se spintec si ne ngroap... Ura, tsnim din gropi si din santuri. Iadul se smulge si scap din lanturi. Ingeri de fier ca niste mari cruci plutesc prin amiaza de tuci si vars pe noi numai stnci si butuci. Toate jivinele lumii spurcate facutu-s-au tancuri si cazemate. Muntii s-au rupt din pripoane si-arunca in noi cu prapastii si stane. Sar giurgiuvelele lumii, sar toate zvoarele humii, sare pmntul, ntreg, din ttni... Scuip snge, scuip bucati de plmni; sunt tot pucioas si zgur. Moartea mi intr trn-n gur. Vin proiectile, vin proiectile, desfund morti ngropati de opt zile, i smulg din norori, cu gheare haine, si-i zvrle n sant, peste mine... Doamne, nimic din prpd nu-Ti mai scap! Totul se spintec, totul se crap, totul ne-ngroap. Oh, urletu-acesta, de unde rzbate si m ptrunde ? Vine din ce zcminte ? Din care profunde trii ? Iesiti, voi morti, din morminte, ca s intrm noi, de vii... Ldita cu jucrii Trgul arde. Fum vscos si zgur le simtim ca un nisip in gur.

Alergm curbati pe baionete, topie pe stresini flcri bete. Azvrlim grenade. Trgul arde. Vinele plesnesc ca niste coarde, sngele e un ciocan si bate, bate lung in tmplele-asudate. O "rafal" l aude si-i rspunde cu ciocanele-i de cremene, rotunde... Trgul arde. Nvlim in moarte, printre ziduri cu olane sparte. Casele alearg prin bltoace, si smulg prul, se-nvrtesc buimace Si-si arunc-n iadul diminetii geamurile, usile, peretii... Izbucnim, urlnd, ntr-o ruin, cu priviri haine de jivin, cu frunti tulburi, cu grenada-n mn... Zngnind, cad cioburi in trn. Ne mpiedicm, nuci, in tind, de-un schelet de jilt sau de oglind. Tropim, murdari, cu tinte grele, peste zdrente negre de perdele. Grei, bocancii calc pe portrete: peste-obrajii tristi ai unei fete, peste-un gnd nseninat pe-o frunte, peste zmbetul unei bunici crunte. Printre dinti scuipm moloz si zgur. Ochii-ncremenese ntr-o sprtur: pe un fund de lad sub cenu$, un clut de lemn si o ppus dorm adnc, ca ntr-o amintire, vise de funingine subtire. Un clut olog, fr de roate, schiop, beteag si rupt pe jumtate, si-o ppus care doarme-ntruna Somn de Portelan si pr ca luna... mpietrim sub brnele schiloade: - Uite o ppus, camarade, uite un clut uitat in lad, parc-ar fi ppusa de zpad si clutul schiop, purtat de sfoar prin albastrii ani de-odinioar... Trgul arde. O "rafal" toac. Flcrile joac, joac, joac. Un clut de lemn si o ppus

sub mcel, sub moarte, sub cenus... Ochii au rmas pe fundul lzii. Cresc mpuscturi de-a lungul strzii, ca un vaiet, alt grind cade... - Uite o ppus, camarade... Freudenthal, Septembrie 1941 Peste Polijova Peste Poli'ova luna a czut, de un trm de lut sfrmndu-si prova. Vntu-si mn barca neagr de postav; plpie, bolnav, cerul spre Ttarca. Cresc n noapte gheare. Mari slbticiuni scuip-n zri crbuni, rumeg dogoare. antul anticar, rupt de proiectile, putredele zile ni le surp iar. Stm ca-n muuroaie, ngropati de vii... Toat viata ni-i supt de noroaie. Unu-njur. Altul geme printre dinti. Tmplele-s fierbinti, noaptea ca asfaltul. Ud pn la piele tot sunt strbtut de un duh sttut de hoit i de stele... - Ai, b, o, tigar ? Vreau s-o trag adnc, s-o beau, s-o mnnc, adnc s m doar.

BALADA ICONARULUI DE LNG RAI Din evlavii de vldic i porunci de Domn pios, mnstire se ridic pe tulpina ei de os. Dintre schele se desface, prguit sub mistrii, ca un mr care se coace lng ceruri aurii. Zidurile cresc uoare i-n urcuul alb al lor parc vor aripi s zboare i s cnte parc vor. Turlele melodioase prind n aer moliciuni, mldieri de chiparoase, frgezimi de rugciuni. Dar cum crete din lumin ctitoritul sfnt altar, n-are prnz i n-are cin mare meter iconar. N-are pace pmnteasc de cnd Vod Basarab l-a poftit s zugrveasc mucenici cu chipul slab. De doi ani pe zid aeaz cnd strvechi Ierusalim, cnd Crciun i Boboteaz, cnd sfieli de heruvim. Se cutremur pereii de-nvieri i rstigniri. Pe iconostas, asceii merg cu tlpi de trandafiri. Doar o sfnt diafan sub un limpede inel, tot ncearc pe-o icoan s se ite din penel. In zadar se tot frmnt

meter fr de rgaz. Pentru dulcea fa sfnt nc n-a gsit obraz. N-a gsit nici ochi s-i deie, ct i caut-n strfund de fntni i eleteie sau de ceruri ce se-ascund. Zi i noapte, printre scule, lng pnz pironit, cu peneluri nestule muc zri necontenit. Prnz i cin dac n-are i-n culcu n-a pogort, suspinnd peste culoare n-o-mblnzete ct de ct. Ba o roag i-o rsfa, ba o ceart cu mustrri, dar vopseaua lui ngea i la rugi i la ocri. Nici alintul nu-i d vlag, nici ocrile puteri Chip i zmbet nu se-ncheag, nu vin ochi de nicieri. In oftatul i-n pojarul care-i fur somn i blid s-a uscat i iconarul, ca ierarhii de pe zid. * Peste ru, la mnstire, urc lin cu pasul mic, o logodnic subire i sfioas ca un spic. Vine-n zori i la amiaz cu paner mereu adus, vine iar, cnd nsereaz, la biserica de sus. Miere, azim i lapte pentru meterul posac, care tace, zi i noapte, lng scule fr leac. -De trei ori pe zi, la tine, trist logodnic, meter drag,

vin purtnd panere pline i la fel le-ntorc din prag. Gura ta n-atinge can, nici cu mna blid n-atingi. Lng-o umbra de icoan ca o candel te stingi. M-a topi, dac mi-ai cere, n ospul din paner, lapte, azim i miere, s-i fiu cin, lng cer. Dar el tace. De pe buze nu-i desprinde un cuvnt. Peste pensule ursuze se-nconvoaie i mai frnt. i tnjete mai departe, i vopselele tnjesc lng ceaa umbrei moarte, care-ateapt chip ceresc. * Peste ru, la mnstire, urc zilnic pasul mic de logodnic subire i sfioas ca un spic. Vine-n zori i la amiaz, cu paner mereu adus, i cnd umbrele-nsereaz la biserica de sus. -Meter trist, i-aduc zadarnic darul meu de peste ru, lapte proaspt, fagur darnic, pine tnr de gru. Pleac vara, fug lstunii, i-n biseric, aici, nc n-ai pus chip minunii, biet zugrav de mucenici. Nici un nger nu mai cade pe culoarea fr spor ? Din uneltele-i schiloade nu mai urc nici un zbor ? De-a putea vpi domoale i dulci umbre s m fac,

s dau zmbet pnzei goale i penelului srac Dar el tace. Nu-i desprinde de pe buze un cuvnt ; cu mini reci i suferinde, cum sunt minile de sfnt. i cum tace, ea se frnge, n genunchi, pe lespezi, jos. i ia minile i plnge, desmierdndu-le duios. Pe mhnirea lor se las tmpla cald, chipul mic de logodnic sfioas i subire ca un spic. i pe minile lui slabe, scrise parc pe fereti, cad din ochii ei podoabe i inele ngereti. Cad din ochii triti inele i pe minile ce zac, i pe hrburi de ulcele cu vopsele fr leac Meterul acum le simte. Mohort de sptmni, simte plnsul ei fierbinte pe-ngheatele lui mini. Fiecare pictur parc-l frige dinadins. Ah, din nou de el se-ndur un crmpei de necuprins. Azi, din nou, un col de slav are mil de zugrav. Arde pensula bolnav, arde meterul bolnav. Ard vopselele-n ulcele, frmntate cu vzduh i cu lacrimile grele care cad s le dea duh. Pnza moart se deteapt, linii guree se-aprind, sfnta care chip ateapt s-a sculat din somn zmbind.

Din culcuuri se ridic desmoritele culori, cu zvcniri de rndunic dintr-un cuib trezit n zori. Mna meterului treaz lumineaz ca i el. Orice deget pare-o raz, cnd se-atinge de penel. -Plngi, tu, limpedea mea Oana i vopseaua prinde chip. Plngi i, fraged, icoana din lumini o nfirip. Pic lacrimile tale, iar culorile surd. Cine le-a sculat din oale Ca s calce somnul hd ? El lucete ca o spad smuls beznei unei teci. Ea e freamt alb de mlad, n genunchi, pe lespezi reci. E uimit c el cnt gingii de viers fugar Dar cum ochii ei se zvnt, mna lui se stinge iar. Faa pnzei se usuc i culori i umbre mor. In privirea lui nuc e un ipt de cocor. Dezndejdea l cuprinde i el cade din avnt, cu mini reci i suferinde, cum sunt minile de sfnt. i din nou se-aprind de mil i de rou ochii ei ; n ulcele de argil ard i tremur scntei. Pe vopselele nvinse pic lacrimi fecioreti, i pe minile lui stinse, scrise parc pe fereti

i din nou, zvcnind, adie un suspin de vnt rzle prin culorile ce-nvie deteptate din nghe. Fruntea lui din nou strluce, gura cnt gingii, i, trezit, penelul duce umbrei moarte linii vii. -Plngi, i-n mine neprihana se oglind ca-ntr-un iaz. Plngi, tu, limpedea mea Oana, iar icoana ia obraz. Plngi, si nu pricep ce vlag, ce puteri m-au dezmortit. Plngi, i pnza stearp leag, ca o creang, rod sfinit Beat, lucreaz, cnt, spune. In genunchi, cum a rmas ca-ntr-o mare rugciune, ea l-ascult fr glas. i, deodat, nelege c icoana lacrimi vrea i c el minuni culege doar atunci cnd plnge ea. * Zile trec i nopi ca una, scuturate din mnunchi, i fecioara plnge-ntruna, jos pe lespezi, n genunchi. Tot mai tinere, mai zvelte, peste plnsul ei tresar i vopsele i unelte i mini dragi de iconar, Lacrimi i culori se-mbin i se fac ntr-un srut ochi de dincolo de vin, chip de dincolo de lut. Fata plnge, plnsul suie i, pe lemn cum st supus, e obrazul ei i nu e, parc-s ochii ei, i nu-s. Cu ct urc, mai cerete

faa Sfintei din vopsea, trupul fetei se-ofileste supt de pnza care-l bea. Cu ct meterul strluce n tria lui de-acum, ea se frnge ca o cruce povrnit lng drum Par penelurile tore, minile, fierbini cui, iar el arde, beat de fore, sus, n fericirea lui. i nu vede, dintre ngeri, cum, sub plnsul ne-ntrerupt, trupul mic e numai frngeri, tot mai stins i tot mai supt. * Peste ru, la mnstire nu mai urc pasul mic de logodnic subire i sfioas ca un spic. Nu mai vine la amiaz cu paner mereu adus, nici cnd tainele-nsereaz la biserica de sus. Nici n-aduce, de cu noapte, pentru bunul iconar, miere, azim i lapte, feciorelnicul ei dar. Ci, departe,-ntr-o colib, ochii vesteji de dogori cu lumini nu mai mbib nici peneluri, nici culori. De sub cerg, mna slab, cheam umbrele de ieri. Gura tot de umbre-ntreab, ofilit de zceri. Umbre cheam, taine-ngn sau si strig, lng pat, maic blnd si btrn, toat bocet si oftat. -Maic bun, du-te-n goan

la biserica de sus, unde-un meter pe-o icoan numai zmbete a pus. Spune-i mirelui, n oapt, c mor ochii stini de dor, dar c tot l mai ateapt, scufundai n bezna lor Ostenind spre mnstire, suie, alb, prin livezi, pe sub crengi cu patrafire, o micu de zpezi. Vine-n zori, la prnz, la cin, cu trudit i jalnic glas, mai btrn cnd suspin, i mai alb, ceas de ceas. -Metere cu fruntea-n stele, iconar cu mini de vis, s te-aduc dintre vopsele ochii oarbei m-au trimis. i-ai sfrit de mult icoana, lng ea de ce mai stai ? Parc nu-mi auzi dojana i n-ai inim, nici grai. Ci el glas lumesc n-aude i nu vede chip strin. Doar icoana ce-i surde l mbat ca un vin. Nici o vorb nu-l mbie, nu rspunde nimnui. Ca-ntr-o dulce, grea, robie, st vrjit de sfnta lui. -Metere pierdut de lume, fctorule de sfini, ochii oarbei de sub brume te vor mire; s-i alini. Vino de le-nchide rana, iconar de lng rai i-ai sfrit de mult icoana, lng ea de ce mai stai ? Dar el nu mai ine minte plnsul ochilor secai, ci de ochii fetei sfinte

se mbat cu nesa. Nu ascult, nu rspunde, i, de vraj istovit, parc vrea s se scufunde n sursul zugrvit Maica pleac, maica vine, pleac iar cu jalnic pas, mai btrn de suspine i mai alb, ceas de ceas. -Fata mea, la mnstire urc zadarnice poteci. Nu-i acolo nici un mire Sunt doar sfini i lespezi reci. * Pajiti verzi ntind chilimuri i covoare ca-n povesti, parc noi ierusalimuri cer sosiri mprteti. Toat floarea neculeas pe mormntul alb s-a strns. Crngi n rochii de mireasa se cutremur de plns. Cu suspinele de mn, toat bocet i lumini, maic bun i btrn rtcete printre spini. Urc pnla mnstire i coboar la mormnt Nu aduce nici un mire ochilor ce nu mai sunt. Urc iar, cu trud mult, printre spinii nestui. Nici un mire n-o ascult sus, n fericirea lui. Paii-abia mai pot s-o poarte pe poteci cu pietre seci El rmne mai departe lng sfini i lespezi reci. * -Doamne, din lumeti podoabe ridicai, pe trud grea,

sfinte ziduri basarabe, limb vremilor s dea. De la sfenic la icoan, de la stran la triod, toate sunt, fr prihan, darul tu de voievod. i, smerit i preajertfelnic, daniei de peste veac i-ai pus cel dinti jertfelnic lng cel dinti colac. Deci,Mria Ta, se cade s tii cte sunt i cum : Iconarul nc ade n biseric i-acum. De-a sfrsit de mult cu treaba, nu vrea galbeni, nici arginti, dar ntrzie degeaba printre candele si sfinti. De-a pus magilor privire i arhanghelilor pas, ntr-o gale uimire, lng sfnt a rmas. Cnd clugrii l-alung, el se-ntoarce mai aprins. Neagr patim i lung de icoan l-a cuprins. Vod zice : tim icoana, mult ne mir i pe noi. Parc-un nger i-a pus pana pe obrajii calzi i moi. Fruntea-i scris pare-mi-secu penel din alte viei, iar sursu-i smuls, ca-n vise, ne-nceputei frumusei. Bietul vostru meter, poate, s-a smintit cnd a crezut c-a scos el aceste toate din vopseaua lui de lut. S-a smintit i-n ptimirea grea de vin i alean, ndrgind nemrginirea unui chip nepmntean

Cu mhnire se cuvine pnd aspr de pndar. Azi, icoana nu mai ine de-un vremelnic iconar.. Ci minunea ei senin e a rugii celor muli, care vin de i se-nchin, de la Vod la desculi. * Cnd o spad de jratic taie zarea, cnd un bici. Cerul negru i slbatic vars ploaie cu bici. Beznele i fierb ceaunul sus, pe tunet de potop. Inc-un fulger, nc unul, cade-n inim de plop. Noaptea joac-n pielea goal pe lungi strune de ambal. Din grozav cazan de smoal iese rul peste mal. Se mai rupe-n cer o grind sau n iad cte-un zgaz. Strjile se-adun-n tind cu sudlmi i cu necaz. Sub puhoaiele zlude, prin mocirle de nmol, o nluc-n straie ude d bisericii ocol. Umbra vine pe uvoaie, numai ochi adnci i goi, numai zdrene lungi de ploaie, numai umblet de strigoi, Cu bufniri de vnt ptrunde pe fereastr n altar. Cnd n bezn se ascunde, cnd pe fulger calc iar. Pai desculi i uzi coboar dogorind de-aprins ndemn. Mna smulge, ca o ghiar, Chipul fraged scris pe lemn.

-Nimeni nu ne mai desparte, Sfnt alb, cer deschis. Raiul vieii fr moarte pe obrazul tu e scris. Chipul Tainei, smuls din cuie, lng inim l-a pus. parc-i Oana lui i nu e ; parc-s ochii ei i nu-s. Fuge.Fulgerul l-arat. -Uite meterul nebun ! Pnda chiuie mucat, paii lui nu se supun. -D-ne metere, icoana, unde-alergi, znatic fur ? Blile, zbrlindu-i blana, cresc ca haitele-mprejur. Zarile-i trimet, grbite, ctre el cte-un hanger. Bat npraznic din copite hergheliile din cer. Mai adnc la piept i strnge vraja sfintei fr veac. Ploaia-n drum se face snge, snge blile se fac. -Metere beteag de minte, d-ne Sfnta napoi ! El o strnge mai fierbinte : o tulpin amndoi. Mai aproape, mai aproape, rul spumeg turbri. Pe dihnii mari de ape vin pdurile clri. -Nimeni nu ne mai dezleag, Sfnt alb, rai cules. Ceru-ntreg i lumea-ntreag n sursul tu se es. Ape lacome i hoae casc negrul lor gtlej. Cu icoana strns-n brae, piere meteru-n vrtej. *

Curgi, lumin, curgi balad, i tu, rule senin. Ziua pate ca o iad roua cmpului sorin. Verde apa de bulboan, Din adncuri ce-ai adus ? Ba e zmbet, ba icoan, ba e chip czut de sus Uluii, culeg plutaii taina galeului chip. Minile scriu cruci, i paii ngenunche pe nisip. De sursul blndei fee nu se satur ct vor. Sorb senina frumusee cum ar bea dintr-un izvor. Vd, i nu pricep de unde s-o fi fost ivit n dar, din tceri de ape-afunde, taina fr de hotar. Dar, cucernici n smerire, duc plutaii chipul sfnt la domneasca mnstire, peste vreme i mormnt. i minunea din lumin se re-ntoarce celor muli, gloatei care i se-nchin, de la Vod la desculi.

BALADA UCENICULUI CU OCHI ALBASTRI A plecat peste argil, suduind cu foc, biet olar fr noroc, o frmnt-n sil. Blidele cu cerbi i ciute, cu lstuni i flori, nu mai rd, ca alteori, prin unghere mute.

Nici vioaiele ulcioare zvelte-n bra i gt, nu-l mai bucur, orict le-ar stropi cu soare. -Oale triste i posace, rsfate ieri, tot ce-am scos din mngieri ndri azi a face. In zadar v-am scris pe fee rsrituri dulci,nu v vrea nici trg, nici blci, trista tineree. M tot duc cu hrburi goale, vin tot mai calic, parc-a duce-n Carul-Mic, sus, prin lun, oale. Supte-s pleoapele nevestii, plozii supi i ei. Bate jalea prin bordei ca un vnt prin trestii. Aa spune, i, de-o parte, oalele tresar, i, ca el, i ele par necjite foarte. -Dragele ttuchii fete, alt olar strin, ni s-a pripit vecin, cu urzeli irete. Rtcit de nu tiu unde, Spn, limbut i chiop, ne bea soarele din plop, zrile rotunde. Nu att din lut cuminte isc frumusei, ct momete trgovei fermecnd cuvinte. Are oapte moi ca lna, miere din tiubei, grai cu salbe i cercei, vorba ca fntna. Trgu-ntreg i rde-n cale

meterului spn. Numai eu cu voi rmn, crd pestri de oale. Zice i, oftnd, se pleac. Mngie-o ulcea, Cte-o oal, ici, colea, cte-un blid mpac. Sau le ia de jos, n parte, pe genunchi niel, c-s i ele, ca i el, necjite foarte. * Pe la ceasul serii, cnd, gtii curat, viinii i merii ies la pori n sat, pe sub legnare alb de salcm, un drume rsare de pe alt trm. Tnr ca minunea crngii pe zplaz, 'nalt cum e minunea papurii pe iaz. Ochii, prini cu plasa dintr-un fund de cer, cnd sunt ca mtasa, cnd de giuvaer. Vine fr grab, doar cu zarea-n sac; bate la cocioab de olar srac. -S nu-mi dai simbrie, Metere, nimic; prispa ta s-mi fie pat de ucenic. Iar de-i sorbi fiertura Lng muc de seu, cu mireazm gura mi-oi clti i eu. -Mergi, mi, linge stele, biet ncal-zri,

s frmni ulcele altor deprtri. Cruce f-i i du-te, ucenic pribeag, dintre hrburi slute i noroc beteag. Nici un blid de bozii n-am la cin-acum. Strvezii mi-s plozii i muierea fum. Ochii, prini cu plasa dintr-un fund de cer, cnd sunt ca mtasa, cnd de giuvaer. -Ba aici mi-e locul, metere amar. i-a fugit norocul la un alt olar. Iari o s vin de-om trudi n doi oale de lumin i ulcele noi. Ochii lui, obrazul mai senin i-l fac, c topesc necazul de olar srac. -Scoate-i, ucenice, cum i opinci. Patru guri calice vom spori la cinci. Tinda, pat s-i fie, luna, strai de in, stelele simbrie, soarele, tain. Rde ucenicul. Ochii-adnci i buni parc-s borangicul serii cu lstuni. i-att cer nchide fundul lor de lac,

c surd i blide i olar srac. * De sub mna ce-l supune, tnr i zburdnd, lutul prinde chip plpnd, dulce goliciune. i cum iese din plmad trupul fr strai, parc gngurete grai, parc vrea s vad. Sus, pe cntecul tulpinii, roata joac i nscocete gingii, rotunjimi i linii. Printre noi fpturi de oale rsrind, zvcnesc ba un umr fecioresc, ba o coaps moale. Ba pe-un fraged old subire, toarta de ulcior gale cade i uor ca un bra de mire. Colo, ca un sn de fat, plpie-o ulcea. Un obraz de blid spre ea cu sfial cat. Dincolo, o lun plin a czut din cer sau o strachin-n ungher picur lumin ? Harnic ucenic se pleac smluind mereu. n sprturi de curcubeu huma o mbrac. Dac minile-o rsfa i-o desmiard lung, ochii lui parc-o strpung, vrnd s-i deie via. Ies familii de argil de sub mna lui: oale mari i mici cu pui,

blide cu prsil. Freamt de ele, cnt Tind i cerdac. Cnt i olar srac i bojdeuca sfnt. -Mi-ai fcut aici, biete, cntec din bordei, zmbet, fiece crmpei, fiece scaiete. Tu dai duhul tu rnii, inim i dai; pori i-n ochi un col de rai i-n minunea minii. Tot nu vrei s-mi spui de unde vii i cine eti ? Ucenic cu ochi cereti, taina ta ce-ascunde ? El zmbete i frmnt sau, pe lutul scris smluiete cerbi de vis i cocioaba cnt. -Mi-ai sfinit i prag i oale, ucenic senin. Prour, la fereti mi-anin Zmbetele tale. Soare-s genele muierii, Trgul larg i bun, iar tu rzi, cum rde-n prun creanga primverii. Tot nu vrei s-mi spui de unde vii i cine eti ? Ucenic cu ochi cereti, taina ta ce-ascunde ? El surde i frmnt. Oalele cu pui gnguresc n jurul lui i bordeiul cnt. * Cine-mi lunec piezi la uluci iscoad ? Cine-i face din frunzi

pnd i broboad ? Cine din salcmi n duzi erpuie subire, c nici boare nu-l auzi, nici nu-l simi fonire ? Spn limbut sub crengi n prg umbra i-o desprinde, ros de ciud c la trg oale nu mai vinde. Pe furi, cu pasul rar i cu umblet moale, d colibei de olar tlhreti trcoale. i pe prisp de bordei oare ce-mi zrete ? Oale scrise cu scntei Rd copilrete. Blide noi la soare-i scot rumena lor fa, adunnd vzduhul tot ntr-un ciob de via. i-n mijlocul lor, din plin frmntnd plmada, tnr ucenic senin alb cum e zpada. Ochii par din cer culei, taine fr nume; zmbetul, ca un cire, i-a-nflorit n lume. Licre sub mna lui lutul cnd l-atinge. Fulger care e i nu-i fruntea i-o ncinge. i tot trupul, scufundat trudei ce-l ndoaie, parc scapr ciudat, cnd i cnd, prin straie. Verzi sunt buzele de spn, limba i mai verde; cu nprci n gnd pgn printre crengi se pierde.

Iar n zori, cnd ori ce stea fuge sus n slav, spnul chiop cu limba rea duce-n trg otrav. -Strmbi am fost, smintii am fost, crunt pcat ne-apas: dracul are adpost la olar n cas. Ucenicul neptruns ce, rznd, ne-nal, fumeg miros ascuns de pucioas goal. L-am pndit printre uluci, l-am vzut cum scoate, din dogori i din nluci, oale blestemate. Ce strnete din vltori mna fumegnd car trgului n zori, spurcciuni s vnd. Vorbele de spn seme zumzie ca stupii, prind spinare de mistre, se zbrlesc ca lupii. -Nu-i sfielnic ucenic cel rsfiert n smoal; iadul joac din buric, pus n orice oal. ip-n blide goliciuni vii de paparude, ard i zbrnie tuni n ulcele crude. Fie blid, fie ulcior, pngrind, ne-ntin pinea sfntului cuptor, sfntul vin la cin. Toate parc-s n rspr, numai iadu-n toi e. S-a legat cu dracul vr trgul, fr voie. Vorbele -zvozi de fier-

scap din belciuge. De la vame la dulgher, geme trgul, muge. Vuietul, sculat ntreg, pleac de la vetre. Minile pduri culeg, car muni de pietre. Fierb n poart de olar gloatele nuce. Ochi senini n prag rsar, raiul lor strluce. Crete negrul vlmag, url trgoveii. Bunul ucenic din prag lumineaz vieii. ndri oalele se fac, blidele frme; zri i tind i cerdac stau s se drme. Pietre vin n joc turbat, Grindin nebun, peste tnr trup se-abat ; peste blide tun. Tun pietre, fierb furtuni, se-ntrt gloate. Mai albatri, ochii buni lumineaz toate. Snger, sub izbituri, oalele schiloade. In genunchi, peste sprturi, umbra alb cade. Geme cte-un hrb mai mic, plou bolovanii. Ochi senini de ucenic lumineaz stranii. Mor ulcioare de pmnt, zuruie ulcele. Ucenic cu trupul frnt arde peste ele. i cum sta-n genunchi, pe prag,

cioburilor paz, cte rni de hrb beteag, toate scnteiaz. Bolovanii vin duium, trgul crete-n poart. Ochii mari surd i-acum, ochii limpezi iart. Alte ndri se-nroesc, iar din luturi sparte fruni, obraji i ochi zmbesc, luminnd prin moarte. * Melcii stelelor scot coarne, forfotind prin foi. Crbui de aur, goi, cad prin crini cu goarne. Vraitea de sus e toat freamt, zumzet, zvon; la fereti fr oblon tainele se-arat. Ca o par-n cer se coace veacul necules. Ies minunile, cum ies puii din goace. Noaptea-i grea de must, i luna d i ea n copt. N-a dormit de nopi vreo opt meterul nici una. Somnu-abia acum prvale n adnci fntni tmpla ce-a czut pe mni, omul beat de jale. Frnt pe scaun, lng roat, noaptea-l suge-n gol. Plnsul tot i d ocol, luna, cteodat. Pe tulpin, roata moart n-a mai pus zvcniri rotunjimilor subiri de ulcior cu toart. N-a mai pus nici old molatic, nici grumaz sfios

lutului zvrlit pe jos, crncen i slbatic. Blide surde, oale ciunge, hrburi chioape zac moarte-ntr-un ungher srac, unde stea n-ajunge. i, deodat, zidul pleac, lunecnd-napoi. Cu mireasm de trifoi luna toate-neac. Dau naval-n cas nucii, teii buzna dau. Unde-a fost perete, stau 'nalte trepte lucii. i pe trepte lin coboar ovielnic pas; ucenic cu chipul tras intr n cmar. Parc luna l aduce, razele l-aduc. Vin grdinile buluc cu tmie dulce. Fruntea-i picur broboane roii de mce, ochii par din cer culei, faa, din icoane. Uneori roesc o pat stropii pe podea, dar el rde, cum rdea lumii, alt dat. Razele vorbesc n oapt, cu polen pe guri. In ungherul cu sprturi fonet se deteapt. Cioburi pline de sfial ies din mori adnci: n genunchi, n crji, pe brnci, orice hrb se scoal. Oale ciunge, blide surde, ndri fel i fel

merg de-a builea spre el, gata iar s zburde. Din sursul lui adie duh de busuioc: toate stau, cnd st pe loc, merge, toate-nvie. Singur meterul suspin, dus n vis, afund. Pn-n noaptea lui ptrund ochii de lumin. Mini subiri se las bune peste somnul greu ; ochii mari surd mereu, glasul dulce spune: -Metere cu lungi suspine ce-ndoieli te storc ? Vezi, din alte lumi m-ntorc ucenic la tine. Vin aa cum m ii minte, ca n ceasul cnd pietrele loveau, pe rnd, trupul meu fierbinte. Coasta mea i-acum dogoare, dar zmbesc i cnt. M-am ntors ca s-i frmnt alte noi ulcioare. Nu fi trist c snger nc. Noaptea am s-ngrop n argil cte-un strop i-n tcere-adnc. Ziua, trgul m-ar ucide, se rscoal-ntreg, dac vede c m-ncheg n pmnt de blide. El nu-mi iart orice feric din surs ceresc. E mai bine s-mblnzesc lutul pe-ntuneric. Bunul ucenic cuvnt. Ia, domol, de jos, lut zbrlit i somnoros

i-ndelung frmnt. Cnd cu mna l nfrnge, cnd pe roat, sus. Rar, n negrul trup supus cade-un strop de snge. Tac strfundurile lumii, un cuvnt nu zic. Numai blndul ucenic D cutremur humii. Plmdete noaptea-ntreag oale, blide, cni. Picurii nenchisei rni zmbete se-ncheag. i cocioaba iar se-ncarc cu fpturi zglobii, ca albatrii ochi de vii, de senine parc. Chiar i meterul ce doarme rde-n somn stingher, n bordeiul plin de cer i gingae larme. Zorii flfie prin cas. Mini subiri tresar i pe frunte de olar ca un mir se las : -Scoal, metere, i ia-le. Arde-le-n cuptor, mergi i fecioria lor du-o lumii tale. Las trgul tu s cread singur c le faci. Lumii, dac vrei s-o-mpaci, d-i mormnt s vad. S nu-i spui c vin pe lun, nici ce-ascund n lut. Las-o pe mormntul mut, mrcini s-mi pun. Nopi la rnd i-oi fi de-acuma tainic ucenic. Paii par de borangic,

faa lui, ca spuma. nc-odat, prin odaie, ochii zri trimet. Paii urc-ncet, ncet, trepte de vpaie. Peste oale, cni i blide scri de foc se-nchid. Unde trepte-au fost, st zid, iari vechiul zid e. Zorii zboar i se joac gurei porumbei. Apoi meter i bordei n mrgean mbrac. i, deodat, fiecare oal de pmnt, lcrimnd de duhul sfnt, snger de soare.

BALADA PSRII MIESTRE Printre luciri de cornuri i junghiere, vna i el cu prinul prin pduri. Gorunii-aveau suspine verzi pe guri i apel , pe buze, giuvaere. Era-ntr-a patra zi de vntoare Istee slugi strneau vnaturi noi i cerbii-ngenunchiau pe frunze moi i vulturii se prvleau din soare. Iar el, dibaci i sprinten n sgeat, tnr curtean cu chip strlucitor, cnd culegea vzduhul frnt din zbor, cnd strpungea pdurea-n beregat. Uor i zvelt la pnde ndrsnee, Se deprta de ceata de curteni i ochii lui pareau nepmnteni, scnteietori de zri i tineree. Dar cum fugea dup slbtciune Incremeni. Pe crengi cu moale joc ardea i nu un bulgre de foc, sclipea i nu o pasre minune

Purta aprins, i rsritu-n pene, cu scprri de aur i otel, i, linitit i dulce lng el, amurgul stins al umbrei pdurene. Safire i mrgeane i rubine se rzvrteau i se-mpcau n ea, vrnd izbucnirea flcrii s-i dea i linistea sfineniei senine. Un pas i ea zvcnea pe alt mlad. intea viclean, sgeata ddea gres. Ba o pierdea prin crengi de arbori dei, ba, strlucind, ea sta n loc s-o vad. In pitulri topea vpi domoale, ca s tneasc iar din ascunzi cu fulgere ciudate prin frunzi, i mai ciudate stingeri de metale. Iar el, curtean cndva ndemnatic, o urmrea cu arc neputincios, cu pas flmnd, dar fr de folos, mai lacom, mai fierbinte, mai slbatic Uitase i tovarii din ceat, i prinu-mpresurat de slava lor i nici, troznind, c-l frige sub picior nu mai simea vreo creang-nsngerat. Nu mai simtea nici muchiul vgunii, nici putregaiul ierbii cu burei, nici smrcul fiert, nici rpa cu mistrei, nici gusterii din scorburi sau tunii. i nu vedea nici soarele cum cade i nici cum suie luna din pduri, molizii argintndu-i n armuri i apele n ndri reci de spade. Iar pasrea-l chema s n-o ajung i-l tot momea, aici i nicieri, din ce n ce mai beat de scnteieri, ars pn-n os de pofta s-o strpung. Din ieri n azi, din zori n amurgire i din amiezi n nopi cu licurici, clca pe timp, fugea pe clipe mici, ca pe sprturi i cioburi de potire. i, deodat, pasrea zglobie

pe nici o creang n-a mai tresrit, nici rumene frnturi de rsrit, nici verzi crmpeie dulci de venicie. Pierise fr nume nu tiu unde, pierise fr loc i fr veac, n miez adnc de taine care tac, n fundul lumii care nu rspunde. Zadarnice i umblet lung i trud se sfiau n sterpe bjbieli. Noi muguri tremurau pe crengi sfieli i-alturi omul tremura de ciud. Scrnea :-Unde-ai ascuns-o tu, pdure ? Urla : -Unde-ai pitit-o, pietre tari ? Rupea cu ghiara scoara pe stejari, izbea cu pumnii-n cremenele sure. Smulgea, hain, desiuri de jratic, muca pmnt, turba de nenoroc,dar pasrea nici veac n-avea, nici loc, nici nume pe hotarul pduratic Trziu, rpus, cu fruntea grea ca fierul, cu pai aprini, cu ochi amari i bei, zvrli, rupnd, puinele sgei i, hohotind, i lepad jungerul. De-acum, numai nluca ei n minte l dogora adnc pe sub copaci, curtean nfrnt, cu umbletul stngaci, de parc-ar fi clcat pe oseminte. Se-napoia ursuz i fr prad, ca npdit de fiere i oet, i dup el venea pdurea-ncet, cu capu-n piept, pe drumuri de balad. Mergea s afle prinul i curtenii rmai s sgeteze cerbi de rnd, i, cum ofta, necazul , cnd i cnd, cu lacrimi i sfinea btaia genii. Pe vechi poteci, prin ierbi abia citite, cta degeaba urme de arcai Ci nicieri prea c n-au fost pai, nici mini cndva aprinse pe cuite. Se cra n cte-o tis nalt, striga spre rsrit ori spre apus.

Ci slugi i prin prea c s-au tot dus cu vulturii i cerbii laolalt. Mai sterp btea viroagele ascunse, mai lung chema din vrfuri de goruni. Ci print i ceat i slbticiuni pieriser-n adncuri neptrunse. Gndea ca i-a lsat la o frntur, la un crmpei sau achie de ceas, i-acum pdurea-ntreag-avea alt glas i vntul alte cntece pe gur. Izvoare noi zvcneau acum la via, optind pre limb nou noi poveti, i orice lumini cu ochi cereti alt grai avea, alt zmbet, alt fa. i fiecare piatr alt frunte, i fiecare brustur alt obraz Se oglindea-n bltoace de topaz i-un chip strin sta-n ele s-l nfrunte. Un chip tiat de ari i ploaie, mucat adnc de vreme i de vnt. Se pipaia. Uscate mini de sfnt i oviau pe zdrene, nu pe straie. Din catifele vechi i adamascuri lsa n cale fleanduri prin tufani i din botforii spintecai de ani tlpile goale-i sngerau pe vreascuri. Uimit se cerceta prin noi izvoare i se-ntreba de-i vis sau adevr Ci numai zvon de frunze n rspr suna din fund de taine cu zvoare. Oftnd, ieea din veacuri pduree, din codrul ce-ngropase-adnc sub chei, i pasrea cu aripi de scntei, i prinul cu alai de tineree. i cum pornea mai grbov spre cetate, tot buchisind ca-ntr-un ceaslov crri, sub paii lui trozneau ba ntrebri, ba cioturi mari de gnduri rschirate. Iar dup el, fugindu-i sub clcie sau fluturndu-i zdreana uneori,

vntul venea cu snul plin de flori, punnd pe toate smirn i tmie. ** Calca pe-aceleai ulie strbune, dar parc strbtea un nou trm, cu pai tot mai mirai pe caldarm, cu ochi strlucitori de grea minune. Cetatea era ea i nu, sub soare. Arcade vechi gemeau de btrnei, dar alte lumi i alte diminei rdeau pe fee albe de fecioare. Ali negustori vindeau n noi dughene, se zbenguiau n pulbere ali prunci i gloate ne-ntlnite pn-atunci l msurau cu mil pe sub gene. Ziceau oprind : De unde vii, strine, i cine eti, sub zdrene i rupturi ? El le vorbea de tainice pduri i de nluci cu aripi de rubine. Ii cumpneau drumeii, a mirare, i strai, i glas, i ochii prea fierbini ; iar el vorbea de-o pasre i-un prin i de-un curtean pierdut la vntoare Spunea cum au plecat de-aici cu torbe i cum se-ntoarce singur din alai Fii de soare-i tremurau pe strai i-i aprindeau i fleandur i vorbe. Lung l priveau ori se porneau pe glume : -Cumplite basme, moule, ne-ndrugi Ce prin tii tu, ce pasre, ce slugi ? Parc vorbeti cu duii de pe lume Rar, cte-un nelept ieea din gloat : Ba, a domnit, cndva, un prin pe-aici, dar veacul su s-o fi fcut urzici i, poate, brusturi slava lui uitat -Unchia smintit cu mincinoas fal, l dojeneau atuncea, rnd pe rnd, de ce ne-neli c te-ai pierdut, vnnd, de-un prin rmas de veacuri umbr goal ? El surdea i povestea ntruna i soarele curgea pe zdreana lui,

iar oamenii ddeau din cap, stui, scrbindu-i i buleandra i minciuna Plecau drumeii, ali drumei s vin, s-i bat joc de umbra de unchie cu trupul frnt,cu ochii ne-ntelei, scnteietori de-o stranie lumin. -Mai spune despre pasrea viclean : unde-ai pierdut-o, falnice curtean ? El surdea nlucii de mrgean i nu-l durea nici glum, nici dojan. Simea, ciudat, din ce n ce mai bine, cum pasrea, pierdut ieri n fum, cu aripi dulci, i da ocol acum, asemenea sfineniei senine. Zicea, lucind de ce zrea-nainte : -A fost s-o pierd n codru-ntunecos, dar azi mi zboar-n fa tot mai jos, cu aripi tot mai limpezi i mai sfinte Rdeau istei :-Nu minte, e lunatic. Rdeau i se pierdeau n vlmag, lasnd n urm ciotul de moneag , cu raiul lui amar i singuratic. i soarele curgea pe el, subire, pe zdrene vechi, pe trupul slbnog, i numai ochii-adnci ca un zlog, frigeau, dogortori de amintire. ** Tot mai stui de basme fr tlcuri, l ocoleau drumeii pe nebun. Dar fragezi, ca zpada la Crciun, veneau acum copiii, plcuri-plcuri. Zburdnd i mbrncindu-se cu ghionii, se mbulzeau n juru-i tot mai muli, i-nconjurat de heruvimi desculi le desmierda pe frunte crlionii. Cutreierat de raze i vedenii, le tot vorbea de codrul cu tceri, unde-i lsase chipul su de ieri i straiele i prinul i curtenii. Vrjii, l ndemnau s le mai spun i-n cerurile lor copilreti

urca, sublim, pdurea din poveti, izbindu-se cu crengile de lun. Aa, mult timp, s-au strns la basm seninii i fragezii obraji de aurori. Cei vrstnici doar opteau ne-ncreztori, Clcau ursuzi i-aveau priviri ca spinii. Pe urm i obrajii limpezimii venir tot mai rar i mai puini. Creteau nali copiii pe tulpini, dar nu mai semnau cu heruvimii Treceau posaci, pierzndu-se-n grmad sau aruncnd trufii de nelepi : -Unche zlud, pe cine mai atepi ? n pasrea ta cine s mai cread ? N-au mai oprit nici tinerii. Nici unii nu mai puneau n vorba lui temei. Numai moneagul, dincolo de ei, strafulgera de pasrea minunii nchidea ochii i-o vedea cum vine. Nici n-o chema i singur nea. Abia clipea i-i sta pe umr, grea : safire i mrgeane i rubine. Se ruina acuma c plnsese cndva, cnd o pierduse printre brazi. Ce mare, ce aproape era azi, n raiul lui cu flcri ne-nelese. Ah, i pierduse zborul n risip, ca s-o gseasc-alturi, fr leat Vorbea cu ea pe ulie, ca beat, cu mare glas de dincolo de clip. Cu mare glas de dincolo de vreme, de dincolo de oameni i de pai Ce-i mai psa ca-l ocoleau, trufai, cnd el zvcnea ntreg de diademe ? Clca ncet grind minunii sale, iar oamenii cu suflete de tuci l mbrnceau, piezi, pe la rscruci i cu ocri l vnturau din cale. i tot mai des l-ntmpinau sudalme i pietre se-nlau n pumni dumani Dar ce-i psa c-l bat cu bolovani, cnd pasrea i ciugulea din palme ?

i-ntr-un amurg ce-i desfoia punii pe turnuri vechi de purpur i os, cei vrednici l-au gonit pe zdrenuros, cum alungau ciumaii i nebunii ** Zvrlit afar, pe poart, din cetate, sttu n loc frma de unchie. Sorbi mult timp apusul de mce i taina-ntiei stele-nlcrimate. Porni apoi, n zdreana lui amar, cu paii frni, cu umerii subiri, spre zarea aromind a trandafiri i-a fagure de miere i de cear. Domol i chioptnd prin toi scaieii, mergea s moar-n marile pduri, unde-i lsase torba cu frnturi i straiele i chipul tinereii. Luna-aromea a cimbru i-a intaur, suia din rpi, cdea din nou n vi i soarele venea s bea vpi din ape, ca un rou cerb de aur. Prigoria urca din treapt-n treapt, amiaza se-ndulcea n moliciuni i luna iar cretea din vguni, aromitoare, alb, neleapt El ns chiopta fr s-ajung. Prea slabi i erau paii ori prea stini, sau prea departe codrii necuprini i calea lor prea aspr i prea lung. Dar nu-i pasa de-avea s-i mai gseasc pdurile aievea sau deloc. Pe umeri i sta pasrea de foc, mai mare, parc, mai mprteasc. El surdea i chiopta-nainte i stelele, ieind din scorburi mari, l-mpresurau cu zumzet de bondari i luna-i glgia peste veminte. Iar dup el, fugindu-i sub clcie sau fluturndu-i zdreana uneori, vntul venea cu snul plin de flori, punnd pe toate smirn i tmie.

BALADA UNUI PLAI DE MUNTE Pe-o sprncean de lumin, lng-o lacrim de rai, verde culme carpatin rotunjete dulce plai. Iar n plaiul stnei goale, lng strunga fr oi, crengi cu umeri frni de jale se cutremur din foi. Fluier vechi nu mai ndrug, nu mai latr cini pndari. Singuri munii duc n glug carpatine neguri mari. Nu mai zburd-n trl iezii, nici plpnzii miei priori, doar pe cearcnul amiezii urc ulii rotitori. Ulii suie, frunza sun, iar n iarb-ntins amar ba e somn, ba rugciune, tnr le de pecurar. A rmas dormind pe-o rn, n culcu de voievod, pe-un crmpei de rai cu stn unde brazii plng prohod. A rmas zmbind -nainte, ca un cneaz pe pat de flori, parc un cuit fierbinte l-a strpuns de dou ori. i cum zace tineree de cioban n fraged plai, jalea crngii pduree suna moale, ca un grai : -Nu m plnge, maic bun, nici tu , cine credincios, c de nunt frunza sun din btrn caval de os. C m-a dus rdvan de nunt

tras de ase cerbi subiri, mire nalt sub stea crunt, cum pe lume nu sunt miri. Mire-n straie de mtas i nuntai cu flori pe fruni. Mi, i nu e-n plai mireas ca mireasa verzii nuni. Pr adnc i trup suleget i ochi triti cum alii nu-s i mi-a pus inel n deget i- n inel nopi lungi mi-a pus. i la sfnta cununie munii falnici ne-au fost nuni. Scobornd din venicie, ne-au dat vulturii cununi. i tulpin de tulpin, ne-au dus brazii n alai pe-o sprincean de lumin, lng-o lacrim de rai . ** Maica-n saric de ln suie cremenea pe brn, printre stnci cu fierstraie, n opinci de vlvtaie, printre jnepi zbrlii de cuie, pe grozava crruie. i cum plnge i se roag, plng i apele-n znoag. i cum urc tngile, plng cu ea i stncile, plng i brazii plaiului lng poarta raiului, plng i ulii cerului cu maica oierului. -Apelor, cereti mirese, mire cine mi-l culese ? Munilor cu patrafire, cununari jalnic mire Brazilor, nuntai de frunte, snge-i plaiul nunii crunte. Uliilor, nuni slbatici, snge-s munii pduratici. Apa geme i se-ascunde,

piatra plnge, nu rspunde. Brazii nu fonesc rspuns, ulii pier n neptruns. Jalea maicii, neagr ap, n-are rmuri s-o ncap. N-are zariti s-o cuprind cte lumi de foc colind. Pru-i smulge-n vaiete, cremene,-nconvoaie-te, codrule, jelete-te, rupe-te din cretete. -Ftul maicii, verde mlad, cneaz pe-o turm de zpad, voievod pe nou sute de brsane i cornute, faa ta de pecurar lapte dulce din itar ; noaptea cu mirezme-ncete s-a oprit la tine-n plete ; corbul, scuturnd din pene, i-a trecut peste sprncene ; plaiurile ierbilor i-au dat ochii cerbilor i-un luceafr vornicel i-a tras trupul prin inel, ftul maicii, dulce, primvar dulce Plnsul maicii pietre moaie, scoal scorburi i puhoaie, umple vgunile, zglie furtunile. Ar smuci din temelie lumile, s nu mai fie, ar surpa triile, ar seca veciile,,, -Primvar dulce, ftul maicii dulce Cine i-a-nroit cununa vaz-i lacrimile-ntruna. Cine mi te-a rupt din rod vaz-i chipul peste tot. Cui i frnse dimineaa ochii ti s-i frig faa. Cui i-a stins luna din fag, chipul tu s-i plng-n prag, ochii ti s i se-aprind ca luceferii n tind, ca vrful cuitelor,

ca dogoarea plitelor S-l tot frig, s-l tot ard, i pe brae ce-l dezmiard. i-n strfund de blid la cin, i-n culcu de vizuin, sclipitori ca stelele, limpezi ca inelele, aprigi ca prselele Maica-i smulge pr i straie, brazi i paltini se despoaie. Maica geme i se zbate, munii se trasc pe coate i se frnge cremenea crengilor asemenea. i cum geme orice trunchi cade soarele-n genunchi,, ulii-ncep s scapete, apele s chioapete i-n vzduh ai spune c vmile se-ntunec. ** Colo-n margini de cotile, ntr-un fund de fgdu, cine-mi bea de zece zile vijelie de trascu ? Cine-mi bea turbat din oal iad npraznic fr leac i privirile nu-i scoal din venin de basamac ? -D-mi prtin s m scurme, d-mi, hangi, vlvti; banii de pe dou turme sunt cu zimi cu tot ai ti. Fruntea-i arde, grea de cute, sub cciula cu ugui. Pe mucate buze slute sngereaz vorba lui. -Ia-mi, hangi, oi i pung, c somn pleoapele nu-mi au. D-mi rachiu s m strpung, adu-mi trsnete s beau.

Lung hangia l msoar: cine-i baciul venetic ? Din lute, ca s-l doar, baragladinile-i zic. Iar strinul singuratic din ungherul fumuriu i scufund mai slbatic ochii vinei n rachiu. Dar trascul gol nu-i spal cruntul inimii prpd, cnd, aprini pe fund de oal, doi ochi mari de mort l vd. Frni pe dible viscolite, faraonii nu mai tac din arcuuri cu ispite i din strune dulci de drag. Dar nu-l mngie nici struna, nici pe-arcu nu d un ort, cnd, amar ca mtrguna, l privete chip de mort. -N-ai rachiuri tu, hangi, n tot beciul cu grlici, ct stranic ari m rscoace n urzici. i nici voi n-avei furtun, biei cioroi, pe scripci de foc, ct pacoste se-adun sub o cum i-un cojoc Inc-o dat, omu-nfac oala crancen i bea. uiernd sudalm seac, Zvrle punga pe tejghea. i d buzna-apoi s piar stins n noaptea cu nluci, lingnd bezna ca o fiar, pe fierbini poteci de tuci ** La prdalnica muiere o fi dulce noaptea-n spic, cnd alintul curge miere i-mbierea borangic, la prdalnica muiere

cu opai slab i mic. In culcu cu levanic or fi vrji care se-ascund, cnd e snul rndunic, nufr umrul rotund ; n culcu de levnic alb i moale i afund. Dar dulceaa mngierii e prjol din iad trimis, cnd i-n braele muierii frig doi ochi de om ucis, n dulceaa mngierii pn dincolo de vis. i culcuul cu omturi e cuptor din iad adus, cnd i-n braele de-alturi plnge-un chip de om rpus, n culcuul cu omturi plin de epi cu vrfu-n sus -F muiere, f dogoare, patul rug mi l-ai fcut. Vrea-i-a braele izvoare, iezer fiece srut. F muiere, f dogoare, f-te rou-n aternut. F-te iaz i f-te ploaie, s m stingi i s m-neci cu alint de reci uvoaie, cu desft de pcle reci. F muiere, f-te ploaie, stinge-mi pacostea pe veci Snii, braele,-aternutul parc mai cumplit se-ncing. Nici culcuul, nici srutul smoala-n clocote nu-i sting. Snii, braele, -aternutul Se fac flcri cnd l-ating. i, scrnind ocar crud, omul scuip printre dini. Smulge ua, ars de trud, cu smintite mini fierbini i scrnind ocar crud, fuge-n bezn, scos din mini **

-Blid nemernic, blid drcesc, iari n fiertur cei doi ochi de foc lucesc : sclipt de custur. i de-nmoi un dumicat, parc-l moi n snge. Arde-n lingur-ncletat chipul care plnge... Izbind strachina de zid, omul scuip-n tin : -Vijelia ta de blid, duhul tu de cin ! Tindo, i pe pragul tu cei doi ochi se-arat. Cu barosul, pe ilu, i-a trzni o dat. I-a crpa ca pe psti, i-a sufla cenu Legea ta i morii ti, chip ce-mi plngi pe u ! Omul suduie buimac de sudoare leoarc. Cei doi ochi mai mari se fac, mai adnci sunt parc. -Luno, chip de om rpus, cobeo ticloas, tot boceti pe sur, sus, face-te-ai pucioas. i voi stele cu sgei, trfelor spurcate, ochi de om ucis prei, stinge-v-a pe toate Desmat , cu capul gol, omul iar pornete prin amarnicul prjol, prin npraznic clete. Huhurezii din copaci toi n el se mut. Ba dihori, ba vrcolci rup din carnea-i slut. Pumnii lui ar sparge stnci,

trupul lui s-ar trage, sfiindu-se pe brnci, prin adnci brloage. S-ar tr prin vizuini sau pe fund de turi. i-ar scobi sub rdcini, ca sobolii, guri. -Iei, mi ursule, afar, d-mi brlogul mie Cei doi ochi din nou rsar, tot mai mari nvie. -Veverio, d-mi tu leac scorbura-i adnc. Cei doi ochi mai limpezi tac, mai aproape nc. -Du-m, crtio, n lut, lutul s m-ascund. Cei doi ochi mai mult s-ascut, Fr s rspund. erpii fug din blrii, pier din drum bursucii Pretutindeni ochii vii ard mai mari, mai lucii. ** Pe-o sprncean de lumin, verde culme carpatin rotunjete dulce plai lng-o lacrim de rai. Apele, cereti mirese, vl de nunt tot i-ar ese. Brazii, n odjdii stranii, tot mai bat cereti mtanii. Munii tot mai ung cu mir venicia de safir i-n vzduh, ct vezi, ulii tot mai sparg amiezi. -Strung rea, fr mioarce, ce prjol n plai m-ntoarce ? Chip grozav, ce-ntruna plngi, tu m chemi i tu m-alungi. Ochi fierbini, de nesupus, parc-n bice m-ai adus Strunga tace, chipul tace,

cei doi ochi mai mari s-ar face, vrfuri lungi de lncii peste munii Vrncii. Snger opinca spart, Gfitu-i smoal fiart, Zdrene-s bund i cma, Numai geamtul se-ngroa. i cum vntul bate-n dung, tot smintete-o creang ciung, i cum creanga se tot pleac, treangu-i gros i frunza-i seac. -Munilor, zvozi cu lae, chip ucis mi plnge-n brae Munii-n taina lor cereasc nu se-ntorc,s nu priveasc. -Brazilor, frigri haine, chip rpus se-mplnt-n mine Brazii fug n rai grmad, Nu se-ntorc, ca s nu vad. -Uliilor, gheare scoase, cei doi ochi m frig n oase Ulii intra-n soare, sus, s n-aud ce le-a spus. -Creang de deasupra lumii, ia-mi grozavii ochi i du-mi-i Creanga scrie cu ciud, munii nu se-ntorc s-aud. treangul tremur i el, brazii nu privesc defel. Numai ulii, gemenii, trec deasupra cremenii. Numai ulii veacului deasupra copacului. Numai ei cu ciocurile smulg din slav focurile. Cnd se fac ca aurul peste tot coclaurul, cnd se-aprind ca spadele peste toate zadele, cnd ca vlvtile peste toate vile

BALADA UNEI NOPI DE IARN

Crivul D fichiuri, nemernic slug, d bici, ticlos vizitiu; nu tiu telegarii s fug ct criv n mine eu tiu. Ah, sania-ntoarce-o mai iute; ntoarce, buzat faraon. O grea presimire se-ascute, m-mpunge, turbat scorpion. Din ub, urlndu-i sudalma, mugete cumplitul boier. Zpezile-alearg de-a valma i noaptea-i ti de hanger. -Stpne, nu tiu ce te-apas, de ce s pornim ndrt ? Plecarm spre trg, nu spre cas, i-i vifor i ger i omt. -Intoarce, nemernic slug, da bici, vizitiu ticlos. Neliniti se-abat s m sug, cuite m-ajung pnla os. Pun trebilor mele obloane, las dracilor trgul plocon. M-ntorc la conac, mi igane, zorete, buzat faraon, Din ub, tunndu-i cuvntul, mugete cumplitul boier. Vifornia muc pmntul, cea cu msele de fier. -Nu tiu ce te roade, stpne, ntorc spre conac, cum mi-ai spus ; troienele-s tot mai pgne i vntul ne umfl pe sus. -Zorete, nemernic slug, d bici, ticlos vizitiu. Un glas de venin tot mi-ndrug la curte mai iute s fiu. Ard poate conac i hambare i grajduri, buzat faraon ? igane, d bice mai tare, sub coast simt stranic piron

Din ub, zbucnind ca o lav, mugete cumplitul boier. Cad bicele-n noaptea grozav, nmeii au umerii-n cer. -Stpne, nu-i ard nici ptule, nici grajduri, nici uri, nici conac. Doar viforul tot nestul e i drumul e lung ct un veac. -Ascult, nemernic slug, auzi, vizitiu ticlos : de nu-mi arde-n noaptea cu glug conacul de sus pn jos, vreo hait de lupi, dup prad, n curte intrnd fr zvon, mi sfrtec tot, i ciread i turm, buzat faraon. Din ub, scrnind parc lame, mugete cumplitul boier. Slbatici, cu ururi n coame, lucesc armsarii de ger. -Nu-i sfie haita, stpne, nici vite, nici turma de oi. Vreo pot de drum mai rmne i-om fi la conac napoi. -Nu-i hait, nemernic slug, nu-s lupi, ticlos vizitiu ; dar dulce, cu ochi ca o rug, muierea acas mi-o tiu. E fraged cum e omtul i-i alb, buzat faraon, i-i tnr i-nalt logoftul i pare la fa cocon. Din sub, strngndu-i sneaa, mugete, cumplitul boier. Ii joac pe toat mustaa Sprturi de ciudat giuvaer. -Stpne, pricep ce-ai sub coast, ce criv te mn-ndrt : subtire i alb nevast i tnr i-nalt logoft Candela

Icoana tresare n col i candela plpie moale. -Scufund-m-n braele tale, ca iazul albastrele boli. i-s slug la curte, dar i-s mai rob mtsoaselor gene Lumina mea, ninge-m-alene cu marea ta floare de vis. Afar gem zpezile. Zac sub ele pduri i pmnturi. Uitat ntre noapte i vnturi, se leagn tainic iatac. Icoana din colul de rai i candela plpie moale. -Vrei apele iazului ? Ia-le . Vrei fagurii stupului ? Ia-i. Tu nu-mi eti nici rob, nici argat, ci eu m plec, treapt nfrnt. Sunt, dragoste, creanga ta sfnt, culege-mi tot rodul bogat. La geam vntul latr piezi i-i scutur albele lae. Le tremur dragostea-n brae cum tremur ciuta-n frunzi. Icoana suspin zvcnind i candela plpie moale. -Hulubi i sunt tainele goale, dar zborul n mini li-l cuprind. i umerii ti par lstuni ce sus n vzduhul meu joac. i dragostea noastra-i brdac din care m-mbt cu minuni Uitat ntre veac i zpezi, iatacul n noapte se zbate. Pe gurile lor vinovate alintul aprinde amiezi. Icoana troznete durut i candela plpie moale. -Iubite, pcatul pocal e, pe care-l sfinim c-un srut. -Iubito, pcatul e crunt,

dar boabele lui tmioas ; stpnu-i departe de cas i buzele lacome sunt. Pe zid ese umbra covor, pe geam gheaa coase cu acul. Doar ei lumineaz iatacul cu ochii i braele lor. Icoana se crp-n ungher, se stinge i candela moale.

BALADA CETII FR ICOANE Din Urali spre Soare-Apune, cum veneau ncini cu piei, parc fumega din ei duhnet de slbticiune. Blestemata Miaznoapte se zbrlea pe-obrajii slui, i pe cai mruni i iui foamea stepelor rscoapte. Viclenii rsritene ascueau ca un ti gndul galben i piezi n ochi mici fr sprncene. Toat aria din puste i tot crivul turbat. Numai cium i bubat, numai viscol de lcuste. Bli de moarte sub copite, scri de leuri sub hanger, ciurde-mpiedecate-n fier, robii rii cotropite. Geamtul cetii slabe sub prpd i sub mcel. Evul mormi i el Ca un urs supus pe labe. In biserici i-n altare caii roniau ovz ct cruce-a stat n vz zcea ndri sub picioare;

ct Arhanghel n icoan luminnd pe-un zid btrn prad ghearei de pgn, pentru flcara duman ; ct Precist-n vopsele, ct candel-n ungher, se fcea sprturi de cer, sfrmat argint de stele. Chipul Domnului pe ulii, dus n urlet i ocri, nc surdea iertri, sfiat n vrf de sulii. i cum tot gonea prigoana prin cetate, pe sub boli, crucea nu-i gsea vreun col, vatra nu-i pstra icoana. Temtori de buturug i de gde fr gre prunc, muiere sau unchie nu-ndrzneau s-nchine rug. Numai temniele pline din cetatea fr rugi, fremtau sub chei, sub drugi, ca un zumzet de albine. Jos, n beznele cu gratii, ruga se fcea suspin, iar suspinul fruni de crin, ctre poarta Prea Curatei. In zadar puneau la ue lan i lact robilor plnsul nu avea zvor, ruga nu tia ctue. Dar afar, cetatea nfrnt, fr clopote i sfini, nu tia c-n nopi fierbini robii temnielor cnt. i-au trecut peste cetate -bivoli sforind pe nriani cu snge pe spinri i n coarne cu pcate. Prea ziua sptmn, luna an i anul veac

molimile fr leac duceau foametea de mn. Prin clopotnie-n ruin bufnie i lilieci. Mocneau inimile-n teci, sbii roase de rugin. Tot mai copleii cretinii i stpnii tot mai cruni. Tot mai silnice pe fruni i osndele i spinii. Se gtea de drum lstunul pe-un cer dulce de gustar. Trgovei cu pas amar nu-i zmbeau din mers nici unul. Ulii vechi, medievale, i vedeau urcnd ncet. Un burete de oet gndul mbibat de jale. Era ceas de diminea de smarald i de mrgean. i deodat, ntr-un geam, dimineaa prinde fa. Nimeni nu bg de seama cum, din aur i topaz, raza se fcea obraz, limpezimile maram. Cerul deveni privire i lumina chip duios Maica Domnului Hristos pe tulpina ei subire. In fereastra sclipitoare chipul Precistei blai, rupt din fulgere de rai i din viscole de soare. i cum strlucea Fecioara, nezrit la-nceput, ochii ei din geamul mut luminar ulicioara. Dou tinere drumee i vzur chipul sfnt ; i-ntr-un ipt lung s-au frnt

cu minunea ei pe fee. In metanie amndoupreau creang de cais, legnndu-se ca-n vis de prea mult floare nou. Se-nclinau n rugciune nci, btrni, brbai, femei. Ulia sorbea scntei din fereastra cu minune. De muli ani icoana spart nu lucise pe perei. Ca din somnul altei viei se scula cetatea moart. Deteptai ca din morminte, toi nevolnicii de ieri nviau ngenuncheri strlucirii Maicii Sfinte. Se-mbulzea cetatea toat ca s-nchine fruntea-n praf. Parc fonet de seraf plutea moale peste gloat. Pndele de pe creneluri semn i tulnic de furtuni. Alelei ! Cretini nebuni, treang v-ateapt i mceluri. Cnuturi de smintit hoard peste rugile din drum. Caste flcri fr fum taina nu-nceta s ard. Geamul spintecat de pietre pulbere i licurici. Cetele-n genunchi sub bici nu urnir ctre vetre. Bei de slav i mistere ochii lor privir-n sus. Maica Domnului Iisus sta pe-un zid de giuvaere. Scnteia n zid granitul, ardea piatra de bazalt. Era fruntea-azur nalt, era zmbet infinitul.

Strigt sfnt de adorare. Urlet de pgn blestem. Steaua de la Betleem ziua flfia pe zare. Gloata tot btea metanii cnd n zid bteau berbeci ; sub divinul chip de veci sngerar bolovanii. Murul se surpa cu vaier, spart n chiotul barbar. Ochi smerii ctar iar : Maica fulgera n aer. Peste freamtul mulimii, ntr-un cearcn de safir, Ea lucea ca un potir i zmbea ca heruvimii. Peste haita ticloas, spumegnd uimit-n loc, Ea-ndulcea cerescul foc pe-un obraz de chiparoas.

INTOARCEREA DIN CRUCIAD Trist sun cornul stinsei cruciade, iar noi, betegi i jalnici seniori, ne-mpleticim n platoe schiloade sub vechi armuri, crpite strmb cu sfori ; baroni i prini ce-au fulgerat n spade Ierusalimul altor aurori . . . Cu trupul plin de rni ce se usuc, amar i greu ne cltinm n fier. Ci au murit ? i cti mai pot s-aduc o andr de chivr de cer ? ...pe-o umbr de mroag , o nluc ; ...pe-un ciob de scut, un ciot de cavaler ! -Cnd am plecat demult n Cruciad, - mai tii Bertrand ? - eram numai lumini ; tot burgul sta pe ziduri s ne vad, ne troienea cu roze i cu crini, iar noi, pe armsarii de zpad, treceam printre vasali i palatini.

Cetatea scnteia n mii de fee, ne aternea covor de borangic sub strlucirea zalelor semee . -i mai aduci aminte, Alberic ?cu fruntea-n cer, cu spada-n tineree, ncovoiam vecia ca pe-un spic ! . . . Iar soarele btea medalioane pe scuturi i pe platoe -minuni-. Mulimile vuiau, iar din balcoane madonele cu mini de rugciuni ne surdeau prin lacrimi, ca-n icoane, i ne-aruncau n sulie cununi . . . Acum ne-napoiem : o hd ceat, pe piept cu cte-o urm de blazon ; cu coiful spart, cu faa sfiat, sub zdreana unui rest de gonfalon, strigoi de cruciai ce altdat au strlucit n zale de baron. Acum povara-ntoarcerii ne frnge . . . Pe cai ologi, sub zale care curg, convoiul de fantome parc plnge, scurgndu-se spre vechiul nostru burg, pe cnd nebiruit i plin de snge Ierusalimul scapr-n amurg. O clip numai porile de-aram, -sub care n-a fost dat s biruimse fac de foc i-n urm se destram, topindu-se sub cerul lor sublim . . . i tot mai jalnic cornul trist ne cheam tot mai departe de Ierusalim . . . -Gotfrid, Gotfrid, de ce ne nspimnt o ran-n piept i-un hrb de scut beteag, cnd nc-n noi Ierusalimul cnt i mai purtm prjina unui steag i cnd nobleea-ntreag-i nenfrnt n sngele rmas pe zale chiag ? Iar dac-a fost armura s se sparg, De ce suspini, nevolnic scutier ? Adun-mi trupu-n platoa prea larg, din spada mea d-mi ciotul de mner i f-mi pentru ntoarcere o targ din crengi cereti i verzi de palmier ! Presar-mi-o cu crini i roze toat, de dulcea lor mireazm s mp-mbt ca-n burgul fermecat de altdat,

cnd ne-ngropau sub floare de omt ; i-aa ntins pe targa-nmiresmat purtai-m spre ar ndrt. Azi, sfrtecai sub platoe schiloade, ne cltinm n zdrene prin furtuni, dar mine-n burgul nostru cu arcade madonele cu mini de rugciuni, zmbind n cinstea altor cruciade, ne-or mpleti mai fragede cununi. Iar cei care-au czut pe metereze, n piept cu-acele crunte sfieri, o venicie n-or s sngereze. Cndva uita-vor marile dureri i braele s-or ridica mai treze , sfinite-n mirul rnilor de ieri. Iar mine burgu-ntreg o s se scoale n cntece de calfe i fierari ; sltnd, vor dnui pe nicovale sbii mai lungi i platoe mai tari, n focuri se vor furi noi zale i noi potcoave pentru armsari.

ASA TI-AU FRNT GRUMAZUL, CU ODGON de Ion Tolescu Asa ti-au frnt grumazul, cu odgon, Cu ritual iudaic si mason... Si peste tine sapte tone-au pus, S nu te fure, au spus, ca pe Isus... De-atunci la noi cu fiece mormnt Se'nalt muntii fremtnd, Si creste pruncul legnat la sn Ca frunza'n creanga codrului btrn... Ca freamtul pdurilor adnci Inima ta se'nalt'n noi de-atunci... C'n piepturile noastre bate Lumina mortii tale'ngemnate Cu busuiocul sfnt de la icoane Mireasma jertfei tale, Cpitane! CNTEC DE LEAGN

Nani, nani, copil drag, Ctinel adormi cu mama, Creasc-ti pumnul, trunchi de fag, Pieptul tare ca arama. Nani, nani, drag copil, Vrere-asi mai s-ti dau cuvnt De ttn-tu cum mi-l Cetluir la pmnt. Nani, nani, 'n rpejune Treac-ti anii'n zbor cu stolul, S cresti mare, s-ti pot spune Unde-i st'ngropat pistolul. (Din volumul "Pdurea dela TncbestiCntec martirial", Atelierele Grafice "Marsiega", Madrid, 1977) C TU ESTI CPITANUL ! (Ion I. Mota) Lui Corneliu Zelea Codreanu C eu m duc n Spania departe S duc vlstar din crezurile-ti verzi. C eu m duc -Corneliu, azi la moarte Mhnit nu fii c fratele ti-l pierzi Mhnit nu fii; c tu esti Cpitanul! Sub spicul jertfei mele-ai ogorul! Si de crescur holdele si lanul, Din grul tu eu sunt semntorul Ci doar aprinde undelemnu 'n candeli Din legmntul meu de fier si snge, Cum pzitor, din suflet de Arhanghel, A luminat n pieptul meu un nger O jertf care nu ne mai desparte Si mrturie-o pun lng Iisus! C eu m duc, Corneliu, azi la moarte, Voi cobor cu moartea ta de sus. O, TRUP SVCNIND IN STREANG, STRPUNS DE GLOANTE Cpitanului O trup svcnind n streang, strpuns de gloante Pe care preoti slujba n'au citit. Pe-aici s'au stins mucenicesti sperante Ce n'au ajuns cu ruga la sfrsit... Ci, "tatl nostru care esti n ceruri"... Pdure, tu la capul lor le-ai spus

Cnd ramul tu ti-l sugrumar geruri Cu chiciura zpezilor de sus. Pe-aicea ieri se stinse floarea trii Si astzi trup din trupul trii cresti Cu vesnic speranta primverii, Pdure, tu, din satul Tncbesti Pe-aicea cot la cot legati cu funii Urcara Cristi pe Dealul Cptnii! De acelasi autor:

-"Snziana" (versuri). Editura "Cugetarea", Buc., 1940, 112

pag. -"Din crucea pdurii" (versuri). Editura "Carpatii", Traian Popescu, Madrid, 1955, 126 pag. -"Arhanghelul Mihail" (versuri). Colectia "DACOROMANIA", Madrid, 1959. -"Iconarul" (versuri, cu ilustratii de Petre Sutianu). Editura "Carpatii", Traian Popescu, Madrid, 1962. -"Idealul romnesc n lumina istoriei" (capitol comemorativ la 25 de ani dela asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu). In volumul: "Corneliu Codreanu, o jertf n numele Arhanghelului Mihail", Madrid, 1963. -"La icoan" (versuri, 13 Ianuarie 1937 - 13 Ianuarie 1967). Colectia "DACOROMANIA", Madrid, 1966, 126 pag. Ilustratiile: D. Anastase. -"Elementele fenomenului legionar - Corneliu Codreanu si etica social a Omului Nou Crestin". 1965. -"Dacoromanismo". Ed. "Consejo Superior de Investigaciones Cientificas", Madrid, 1967. -"La Bessarabie et la Bucovine du Nord, terre roumaine". "Le Livre Blanc Roumain". Colectia "DACOROMANIA", Madrid, 1967. -"Pdurea dela Tncbesti - Cntec Martirial" (versuri), Madrid, 1977, 76 pag. -"Din nopti de snziene" (versuri). Madrid, 1978.

"...Insula de mrgean a liricii barbiene reapare la suprafat, cu strania-i plutire grav si cu lumina ei ngndurat. Poemul inedit pe care-l publicm aici, fecundat de inspiratia legionar, e o ngenunchiere de imn, elegie si legend lng moartea de balad a unui camarad. Rennoit, cu vibrant vigoare si sunet tnar si larg, poetul Ion Barbu si ridic, astzi, n proaspta amiaz legionar, verzile lui harfe adnci..." ("FALANGA", 18 Noembrie 1940) TINDA, BISERICEI DIN JUPNESTI (lui Radu Gyr)

Munte-al Muscelului: cetini Pe spartele pietre criesti, Domnescul ru s-l ncetini La locul numit Jupnesti. Anii mei tineri, ostateci Acelor nisipuri si pruni Feciori se ntorc si slbateci, Cu scurte nume de huni. Calul din nou peste cremeni Spre ru copitele trage-si S-nnec trgovetul, asemeni Ei, Clarei, letinei din Arges. Asa cum apele Doamnei Prin Ponturi se-adun cu Padul Ii mn acesti ani: anii toamnei La Stancu Ion, camaradul. Ca el, deslegat in cantare Prin plumbul sutasului beat Ridic spre avare cntare Un suflet golas de biat. Picioare de capr Satana Apas'n platan spre a m pierde. Grea ns, ca zaua si stana, Va trage cmasa mea verde.

PURTTORII TORTEI de Vasile Militaru (dedicat Studentimii Legionare) Spre voi, azi, purttori ai tortei, durutul suflet mi'l ndrept, Cci soart bun pentru tar, doar dela voi am drept s'astept... In codrul Neamului, - n care s'a 'ntins atta putregai Si nsusi vntul primverii n'aduce dect "of" si "vai", - Azi, numai voi urcati spre soare, -biruitor si verde crng,Si-asi vrea, la pieptul plin de doruri, cu mii de brate s v strng! Copii ai lipsei si-ai durerii, nghesuiti prin vechi mansarde,

Al cror foc nu arde'n vatr, dar sufletul ca smirna arde; Flmnzilor, a cror hran adesea'i un ptrar de pine, In voi, -cu spade mari de flcri,- eu vd Arhanghelii de mine, Arhanghelii ce-or pune capt attor suferinti nedrepte Si'ntregului dezmt ce cnt pe-ale nemerniciei trepte... Sus torta sufletelor voastre, copii cu suflete curate, Ca s puteti curma tot jaful, s faceti plnsului dreptate!... S umpleti ocnele, pe viat, cu-acei nemernici si misei Ce'nfometeaz tara toat, ca s se ghiftuiasc ei!... 1937 SUB TRICOLOR de Vasile Militaru Neam Romn ce vii din vifor, Neam ce-ai sngerat din greu, Dar, cu pieptul tu, dusmanii ti-i-ai biruit mereu; Neam viteaz care urcat-ai culmea visului tu sfnt, Dar, desi cu zori pe gene, astzi gemi ca ieri mai frnt, - Smulge-ti sufletul din noaptea ce-a'nceput s te'mpresoare; Urc-te pe culmi, spre soare, Neam cu tara toat flori, Plin numai de comori; Strnge-te sub Tricolorul biruintelor strbune: Pune umr lng umr, suflet lng suflet pune, S te faci nprasnic munte, fr nici o crrue, S nu poat nici o fiar pe-a lui steiuri s se sue, Ci s cad fulgerate, In prpstii fr fund, Toate fiarele spurcate Ce'n htisuri ti-s'ascund!... Nu simti tu vrjmasa hait ce'mprejurul tu se strnge, Dornic de hoit si snge?... Nu-i simti oare rsuflarea?... Coltii lacomi tu nu-i simti, Ascutiti ca niste ace si, ca secera, cu zimti?... Tu privesti cu nepsare cum se lupt ticlosii S-ti alunge Tricolorul cu-ale lor otrepe rosii?... S'ajungi robul unor haite pe-ale tale plaiuri verzi?... S-ti pierzi datinile toate, hora, doinele s-ti pierzi?... De prin sfintele biserici s te lasi cu cnutul scos?... Clopote s nu mai sune la'nvierea lui Hristos?... O, de mii de ori nemernic ar fi neamul ce sub soare, S'ar lsa robit n lantul liftelor cotropitoare, Fr Dumnezeu si Tar, Cnd, sub focul lui de par,

Liftele cu zdrente rosii ar putea oricnd s piar!... Neamul meu, - n miez de noapte, glas adnc, cu dor fierbinte, Se ridic pn'la mine, din strbunele morminte; Sunt Voivozii si pliesii, buciumasii dela munte, Sunt arcasii, scutierii cei cu pletele crunte, Care, n vremuri vechi, putut-au toate liftele s'nfrunte... Oare, tu nu le-auzi glasul?... Geamt lung e glasul lor Si ne strig tuturor: "Strngeti-v laolalt toti, sub sfntul Tricolor!... "Bratul tuturor s-l tin! Bratul tuturor s-l poarte!... "Doar sub el e biruint, - n afara lui, e moarte!..." Eu ascult si m cutremur hohotind, cu ochii uzi... Neamul meu, tu n'auzi glasul marilor strbuni?... N'auzi?... Stai nuc si mi-te clatini?... Nu strbate pn'la tine glasul marilor Musatini "Desclectori de Tar, pstrtori de Neam si datini"?... Neamul meu, - eu plng si scriu: Dac nu esti mort, ci viu, - F din Tricolor trei flcri, iar tu, foc mret sub ele, Suie-ti flcrile sfinte pn dincolo de stele, Ca s nu le mai ajung hoarda liftelor misele!... Dac nu poti face astfel, Neamul meu, - de mii de ori, Mai curnd s vrei sa mori, Dect, rob, s vezi de-asupra-ti crpa steagurilor rosii Si s'auzi cum strnepotii si vor blestema strmosii!... O PRIMVAR NOU... de Vasile Militaru O primavara noua ni-s'a ivit in tara Cu raze mangaioase, cu blande adieri, Sub care Neamul, harnic, cu plugurile-i ara, Cu noi nadejdi in suflet, ca florile de meri... O primavara noua, -incepere de Veac,Intregul Neam sa-si afle durerilor lui leac... Au imbracat caisii odajdii de lumina Si liturghii inalta mireasma lor spre cer... Adanc plecat pe brazde, plugarii toti se'nchina. In rugaciunea muncii, cu bratele de fier... Si'n fundurile slavii, au cine-mi poate spune Ca ciocarlia insasi nu canta'n rugaciune?... Eu sorb adanc in ochii-mi, -din primavara verde,-

Icoana muncii sfinte, -cu oameni si cu boi,Si gandul meu fugarnic alearga si se pierde In adancimea vremii, cu veacuri inapoi... Si vad, ca printr'o ceata, in vremile de-atunci, Cum vietuiau strabunii cei mari, pe-aceste lunci: Calcati mereu de hoarde, mereu cu ele'n lupta,Lasand ades pe brazde plavanii cu-al lor plug,Bajenarind prin codri, mereu cu fata supta, Cand bietele caminuri se mistuiau sub rug, Si cand, intorsi la vetre, cu jalistea pe drum, Nu mai gaseau in sate decat gramezi de scrum... Din jertfa lor, acuma se'nalta pacea sfanta, Sub care graul verde talazueste'n vant, Si plugurile ara, si ciocarlia canta, Si iese-atata paine si aur din pamant... Din sangele lor, brazda ce-o'ntoarce plugul greu Inalta rasuflarea-i spre viul Dumnezeu!... Azi, primavara noua ni-s'a ivit in tara, Cu raze mangaioase, cu blande adieri, Sub care Neamul, harnic, cu plugurile-i ara, Cu noi nadejdi in suflet, ca florile de meri... O primavara noua -incepere de Veac,Intregul Neam sa-si afle durerilor lui leac!... PACEA LUMII de Vasile Militaru E stiut de toat lumea c sub soare si sub stele animalele pdurii - pline de veninul urii se sfsie ntre ele. Cerbul spune, c'ntr'o vreme, nu pot sti prin ce mijloc, reusi precum se spune s le-adune la un loc. Ba dorind, cu gnduri bune, s le mai amestece a adus printre jivine si-unele domestice. Si-adunate astfel, hor, ntr'o tainic poian, cerbul, nobil n simtire si cu lacrima n gean, a luat atunci cuvntul: -Haideti fratilor, fiti nobili, de la leu si pn'la oaie dela lupi pn la miel, s uitm de-acum ncolo

pe vecie de rzboaie, s lsm s se sfsie numai oamenii'ntre ei. Vreti? - le spuse cerbu-atuncea vreau rspunsul tuturor. -Da! Rspunser ferice animalele n cor. Si fcur astfel roat la umbra unui platan; toti semnar pactul pcii pe o foaie de lipan. Dup ce semnar pactul pleac toti spre casa lor, pe sub bolti de fagi si tei: ursul cu vreo patru miei, lupul cu vreo dou oi, un biet sarpe cu'n rtoi, uliul cu'n cintezoi... Ins n'au ajuns departe si din bietele-animale, pn' s'apun soarele, n'a rmas dect blnita, fulgii si oscioarele. Cred c tlcul celor spuse l ghicesc popoarele: Cine face asa pace, sigur o s-i steie capul unde-i stau picioarele. (Inchisoarea Aiud)

UNDE SNT CEI CARE NU MAI SNT? de Nichifor Crainic Intrebat-am vntul, cltorul, Bidiviu pe care-alearg norul Ctre-albastre margini de pmnt: -Unde snt cei care nu mai snt? -Unde snt cei care nu mai snt? Zis-a vntul: Aripile lor M apas nevzute'n zbor.

Intrebat-am luminoasa ciocrlie, Candel ce leagn'n trie Untdelemnul cntecului sfnt: -Unde snt cei care nu mai snt? -Unde snt cei care nu mai snt? Zis-a ciocrlia: S'au ascuns In lumina Celui Neptruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede'n ntuneric Tainele nespuse de cuvnt: -Unde snt cei care nu mai snt? -Unde snt cei care nu mai snt? Zis-a bufnita: Cnd va cdea Marele'ntuneric, vei vedea. (Inchisoarea Aiud) RUGCIUNEA DIN AMURG M rog si pentru viii si pentru mortii mei. Tot una'mi sunt acuma prtasii si dusmanii, Cu ei deopotriv mi-am sfrmat eu anii, Si dragostea si vrajba le-am mprtit cu ei. Pe morti n rugaciunea de sear mi-i culeg. Acestia sunt ei, Doamne, iar eu printre morminte. Au fost n ei avnturi si-au fost si pogorminte. Putin n fiecare, n toti am fost ntreg. De viforele vietii ei sunt acum deserti, Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rmne? Zdrobita rugciune la mila Ta, Stpne, Sunt si eu printre mortii rugandu-m s-i ierti. Si adunndu-mi viii, la mila Ta recurg, Cnd crugul alb al zilei pmntul ncunun: Tu d-le, Doamne, d-le cu toata mna bun Trzia'ntelepciune din tristul meu amurg. (Inchisoarea Aiud) CNTECUL POTIRULUI Cnd holda de seceri tiat fu gata Bunicul si tata Lsara o chit de spice 'n picioare Legnd-o cucernic cu fir de cicoare; Iar spicele'n soare sclipeau mtsos S-nchipuie barba lui Domnu Cristos. Cnd pinea-n cuptor semna cu arama, Bunica si mama Scotnd-o sfielnic cu semnele Crucii, Purtau parc moaste cinstite si lucii Iar pinea, dnd abur cu dulce miros, Prea c e fata lui Domnu Cristos. Si iat potirul la gur te duce, Iisuse Cristoase, Tu jertf pe Cruce,

Hrneste-m carne de sfnt Dumnezeu. Ca bobul n spice si mustu'n ciorchine Esti totul n toate si toate prin Tine, Tu pinea de-apururi a neamului meu. Din curpenul vitei ce'nfsur crama, Bunica si mama Au rupt un ciorchine, spunndu-i povestea: -Copile, grir, broboanele-acestea Sunt lacrimi de mam vrsate prinos La caznele Domnului nostru Cristos! Apoi, cnd culesul de struguri fu gata, Bunicul si tata In joc de clcie jucnd nestemate, Ce lasa ca rana siroaie'nspumate, -Copile, grir, e must sngeros Din inima Domnului nostru Cristos. Si iat potirul la gur te duce, Iisuse Cristoase, Tu jertf pe Cruce, Adap-m, snge de sfnt Dumnezeu. Ca bobul n spice si mustu'n ciorchine Esti totul n toate si toate prin Tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. Podgorii bogate si lanuri mnoase, Iisuse Cristoase, E raiul n care ne-a vrut Dumnezeu. Priveste-Te'n vie si vezi-Te'n grne Si snger'n struguri si frnge-Te'n pne. Ca bobul n spice si mustu'n ciorchine Esti totul n toate si toate prin Tine, Tu, viata de-apururi a neamului meu. (Inchisoarea Aiud)

CREZ de Mihai Vleanu Cred ca pamantul tarii mele E-un dar ceresc, un dar bogat, Cum altora nu le-a fost dat Si ca el trebue-aparat Contra oricui in zile grele! Cred ca trecutul nostru-i mare, Mai sfant decat al tuturor; El da speranta'n viitor Si'n tara asta e dator Sa ni-l cinsteasca fiecare! Cred ca in neamul meu sunt stranse

Puteri si daruri cum nu sunt In niciun alt neam pe pamant: In ele cred ca'n Domnul Sfant Ce pe dusmanii nostri franse. Cred intr'o lege stramoseasca Ce ne-a fost platosa si scut Din vremuri vechi, dela 'nceput, De cand pe lume s'a nascut Suflarea noastra romaneasca. Cred ca in limba noastra sfanta, Asa cum o graiau parintii Pot sa-si arate rodul mintii Sau tot amarul suferintii Si cei ce scriu si cei ce canta. Cred intr'o zi dumnezeiasca In care toti cei ce vre-odat' Poporul nostru l-au tradat, L-au urgisit, l-au impilat, Sau l-au jignit, au sa plateasca! Si cred in ziua ceia 'n care, Legiunea biruind mereu, Va fi intaiul neamul meu Din cate neamuri Dumnezeu, Cu mila lui, ls sub soare!

IN CODRII... de DELIA LUCACIU In codrii adnci In vremi de bejenii Se strng toti haiducii la sfat. Si duc dup ei Cntatul de mierl Si-apusul de soare din sat. Cci totu-i pustiu Cnd ei pleac n munte Nu-i nimeni s chiuie'n zori; Si falnici feciori Cu smirna pe frunte Pornesc vntori. Si verde e codrul Ce'n cetini mbrac Nluci ce se-astern pe crri, Se clatin'naltul Si huie valea De mndre cntri. Tropotul creste, se-aude departe

Cnd trec ca sgeata prin noapte. Iar Luna, nebuna-si opreste cununa Pe culme n soapte. Soptit le e sfatul E tainic vnatul. Si vorba e dulce Dar gndul e tare ca stnca'n genune Ca puiul de vultur, aman, Cci crezu-i lumina, si lupta, si moartea De brav Cpitan Codrean. BLESTEM de DELIA LUCACIU Acolo unde pomii'n floare Isi scutur din rod petale, Unde si ciocrlia'n zbor Isi cnt Doina ei de jale, Unde si Soarele-i mai galben Ca galbenul de jos covor, Acolo unde chiar si cerul E mai albastru ca oriunde, Unde rcoarea'n nopti de tain Pe nesimtite te ptrunde, Acolo - as vrea sa fiu acuma. S'mbratisez Oceanu'n goan Si ca o clip s m mistui "In codrii vechi ca de aram". S-mi amintesc de Primvara De stropi n raze de lumin Ce delicat nveseleste zpada mieilor dinti Si de coroane'n spice grele Purtate'n brate de flci Si de amurgul toamnei mele Ce stinge'naltul n vpi, De Mos Crciun cel ncrcatul De daruri pentru cei cuminti Si de-o colind chiar din satul De unde nu mai sunt printi Pentru c s'au svrsit cu totii Si dusi sunt toti n cimitir Unii purtnd cu greu o cruce Altii-o coroan de martir. Acolo-as vrea s fiu acuma, S'mbratisez cu fiinta-mi toat Tot ce mi-e drag si duce dorul De vatra rece si furat. Si as mai vrea s'mi spun n suflet Blestem de veacuri, blestem greu

Ce doar pentru acei ce fur A fost lsat de Dumnezeu. TRANSILVANIEI de DELIA LUCACIU Transilvanie! Pmnt de soapte de noapte, De strigt slbatic Rsvrtit, Neostoit, In brazde de flori De fete frumoase Si mortii feciori! Transilvanie! Ridic-te! Calc prin viat spre moarte! Ogoaie-ti miresele plnse Si mamele ninse De oase clcate'n copite De hoarde salbatic Rostogolite! Adun-te'n palme De dar si nectar de narcise Ingroap-te'n vise Si'n dangt de clopote Si'n huiet de tropote Transilvanie, Apleac-te! Adun-te'n numr, Cu numr porneste-te Val nval mic Opreste-te Doar la sfrsit Cnd Muntii Carpati La Blgradul din cronici Cu Tara se vor fi unit! Si atuncea ostoaie-te Pe brate'nconvoaie-te Ca s suspini Cu miresele plnse Si mamele ninse Cu tatii btrni In brazde de flori Cu fete frumoase Pe mortii feciori.

NEAMULUI MEU DRAG de DUMITRU PAULESCU Mi neamule drag si frate, Mi haiduc si Ft Frumos, Spune-mi toat suferinta Ce te-a ros pn la os. Cum te-au aruncat n fiare Si te-au pironit pe Cruce, Toate hoardele barbare, Toate stepele calmuce. Ti-au ucis printii, fratii, Jefuindu-ti Tara toat Si ti-au srcit Carpatii De codrii de altdat. Jug si temniti ti-au jurat Si te-au prigonit cu anii, Neam crestin martirizat. Iar cnd te-au legat pgnii Si ti-au pregatit mormntul, Trdtorii si cu spnii Ti-au vndut pe-ascuns pmntul. Dar fii tare, ziua'n care Raru, te vei nlta, Nu-i departe si-ti v'aduce Toat Libertatea ta. CND PORNESTI DELA HOTIN... Cand pornesti dela Hotin, Din Cernauti spre Cosmin, Vezi cum se aprinde Prutul, Cand se lasa asfintitul. Mandre plaiuri musatine, Cu cetati si Bucovine. Manastiri si iconari, Toti arcasi si toti plugari. Strajuind glia strabuna, Si pe soare si pe luna. Din Tetina la Stanesti, Din Dornesti la Ilisesti, Tot te duci pe drum de tara, Fredonand un "Vant de seara". Colinzi dealuri, vai si cranguri,

Cer de stele si Paranguri. Putne, Suceviti, Tismane, Semenicuri, Baragane, Mari Negre si Dunari Albe, Sar balauri sa le soarbe. Pajisti cu mandre cirezi, Primaveri cu Bistriti Verzi. Canti la Tisa si la Bug, Canti prin codrii si la plug, Cu Siretul sub suman, Hai mai frate nazdravan. Ciobanim in pragul lunii, Omida ce roade prunii Lacustele ce ne'nghit lanul, Naparcile ce ne smulg banul. Vrere-as vrea sa-mi fac din jele, La serpar numai otele. Sa ne strangem la "Rascruci", Arcasi, legionari, haiduci, Sa snopim paganii'n loc, Hai, mai neam fara noroc! ZIDUL DE FIER Dar'ar Dumnezeu din Cer, Sa cada zidul de fier. Sa ne'ntoarca iar cocorii, Cand zoresc din ziua zorii. Aducand din pribegii, Lumina si bucurii. Libertate pentru tara, Toti dusmanii ei sa piara. Sa vie in mars cantand, Cerurile rasunand. Sa-i primeasca codrii verzi Si stejarii din livezi, Florile de pe campii, Trilurile de ciocarlii. Gradini si lanuri de grau, Robiei sa-i puna frau. Sa rascoale gloata toata, Azi gemand incatusata. Iar tovarasii netoti, Sa fuga ca niste hoti. Politrucii, securistii, Ceausii si reseristii. Toti vatafii si toti spanii, Cari-au prigonit romanii. Toti rusnacii si hahamii, Ca ne-au jefuit taranii. Sa putrezeasca de vii, Toti cati ne-au ucis copii.

Cei ce ne-au slutit cuvantul, Sapandu-i tarii mormantul, Prefacand scumpele sate, In kolhozuri blestemate, Sa umble pe sub pamant, Fara glas, fara cuvant, Pentru chinul tarii mele, Arsa de dor si de jele. VINE DUNREA PUHOI Vine Dunarea puhoi, Spaland tara de gunoi. De urgia stalinista Si de pleava comunista. Plange unda si-al ei val Toti mortii dela Canal. Vine Dunarea puhoi, Curmand jalea dela noi. Surad iar ogoarele, Si se'ntorc cocoarele. Pe camp viorelele, Primesc randunelele. De pe plai mioarele, Ne-aduc lacramioarele. Vine Nistrul leganat, Ca un Verde Imparat. Catusele sa deslege, Cu brat de fier si de rege. I se'nchina muntii toti, Neamu 'ntreg, sate si Moti. Vine Dunarea puhoi, Fug paganii dela noi. Fug tovarasii cu ei, Tradatori si cu misei. ULTIMUL MEU CNT Ultimul meu cant Crengi rupte de vant. Plai de pe Cosmin, Neam ce moare'n chin. Ultimul meu cant Cante-l campul verde Cand s'asterne seara, Ca'n vis primavara. Sa-l cante in zori

Carduri de cocori. Magurile albe Adune-l cu drag, Sa-l cante ciobanii Din frunza de fag. Ultimul meu cant, Sa tune'n dusmani. Sa'nfloreasca tara Mii si mii de ani. Ultimul meu cant, Cante-mi-l taranii, Cand se'ntorc din lan Tarziu cu plavanii. Sa-l cante padurea, Buciumul la stani, Cand frange toporul Stejarii batrani. Cante-mi-l si Nistrul, In unda-i domoala, Sa se stranga tara Iarasi la rascoala. Ultimul meu cant, Rasuna'n pamant, Fara cer si luna Ucis de furtuna. Ultimul meu cant, Trasneasca'n Kremlin. Sa ne salvam neamul De jug si de chin. NE-AM INGROPAT DORUL SUB CETINI... Sub brazda tacuta din glia strabuna, In freamat de codru sub falnici goruni, Sub cetinii verzi, in rasarit de luna Ne-am ingropat dorul batut de furtuni. Dorul nostru-i cantec, jertfa si credinta, Dor ce sta de veghe acolo la hotar, Fluerul de veacuri, fierul din serpar. Dorul nostru sfant pentru parinti si frati, Dor ce ne-arde'n inimi din zorii tineretii, L'am culcat sub stanci pe culmi de Carpati. Sa rodeasca'n legea noastra de milenii, Departe in Tara de Sarmisegetuzi si denii. Dor soptit in leagan de scumpa noastra mama,

Sa nu-l priceapa sbirii, sa nu-l stie dusmanii Nici viperele rosii, tovarasii, tiranii. Stie-l doar ogorul, lanul si Dumbrava, Cat sange si lacrimi duc Nistrul si Suceava. Cum plange Dobrogea lui Mircea Batranul, Rupta'n jumatate de mujic, paganul. Dorul nostru poarte-l sub aripi cocoare, Legene-l padurea, murmure-l izvoare. Cu cat va trece timpul si vor apune anii, El va tot creste munte, dreptate pentru gloata, Sfarmand jugul robiei ce-apasa Tara toata. Va straluci in stele, in ochi de surioare Si-l vor doini ciobanii in asfintit de soare. Il vor suna din bucium prelung si'ndurerat, Sub streasina padurii cu turma pe'nserat. Il vor sorbi mioare din albii ghiocei Si-l vor visa branduse pe deal langa bordei. Il vor canta din frunza, cand ies la camp taranii Si-l va tot scrie plugul, cum scriu popii cazanii. Sa stie tot pamantul si'n Ceruri sa se stie, Ca ratacim prin lume, de cand nu avem Tara, Ca prin straini ne stingem si ne pierdem urma Flamanzi dupa Dreptate, batuti de soart'amara. RVAS DIN PRIBEGIE Iti trimit, mai Ghita frate Acest ravas de departe. Ca sa stiti ca mai traiesc Si pe-aici ma chinuiesc. Departe de voi si tara, Prin straini painea-i amara. Tot ce'ncerc si tot ce fac, Nimica nu mi-i pe plac. Port in suflet greu alean Si ma usuc an cu an. An cu an si zi cu zi, Tot asa pan'ce-oi muri. Ma tot rog in gandul meu, Doar s'a'ndura Dumnezeu De neamul nostrucrestin, Ce se stinge'n jug si chin. Cine-si pierde Tara lui E copil al nimanui, Ratacind din loc in loc, Suflet fara de noroc.

Unde's mandrii nostri munti, Sate cu batrani carunti, Izvoare ce spun povesti Plaiuri scumpe romanesti, Dumbravi cu stejari batrani, Hore mandre de romani? Acea lume de tarani Ce's stapani de mii de ani, Peste glia cea strabuna Cer de stele, soare, luna. Cand traia mama si tata Si ne strangeam toata gloata, La un Pasti sau la Craciun Cu colindul de Ajun, Eram toti veseli, vioi Cu toti fratii langa noi. Bucuria noastra mare, Stralucea ca sfantul soare. Insusi Bunul Dumnezeu, Parca traia'n satul meu. Gradinile roditoare, Infloreau scaldate'n soare Grijite cu drag si zor De crestinescul popor. De pe drumurile straine Ce sa va trimit fratine? Bani si-averi n'am adunat, Doar ceva de imbracat. Nu mi-am ridicat palate, In neagra strainatate. Nici viata n'am avut, Chinul vostru m'a durut. Asa mi-a fost datul sortii, Sa nu-i vad in ceasul mortii, Nici pe mama, nici pe tata, Nici pe frati, nici pe surori. Cum sa mai fi strans comori, Pe pamanturi rosi, pustii, Unde nu cresc bucurii? Pe meleagurile straine, Nu gasesti umbra la nime. Numai pietre, numai spini, Sa tot plangi, sa tot suspini. N'ai nici frati, n'ai nici surori Codri verzi, gradini de flori. Unde-i, mai frate Mihai,

Tara noastra ca un rai, Lanuri bogate, livezi Primaveri si rauri verzi? Frunza toamnei cu rugina, Manastiri cu Bucovina, Ierne grele si nameti Cern fulgi albi pentru poeti. Dormeau vaile'n zapada Si crestea iarba'n livada. Barsanele la izvor Fluerul ciobanilor. Ma rog, Doamne, si ma'nchin Sub streasina de Cosmin, Sa ma'ntorc din pribegii Pe carari de vesnicii. In pacea satului meu Aproape de Dumnezeu. RIDIC-TE LA LUPT, BUCOVIN! Ridica-te la lupta, Tara musatina, Cu Dragos si cu zimbrii, Moldova Tu de Sus. Strangeti toti arcasii, Dulce Bucovina, Taranii credinciosi, taranii lui Isus. Altar stravechi cu candeli, balade din batrani, Ogor slavit in ceruri, gradina ca un rai. Ti-au frant in doua trupul, satanicii pagani Curg lacrimi, curge sange, pe stramosescul plai. Veniti bravi legionari ai Bucovinei scumpe, Sa deschidem cu pieptul, drumul nostru'n veac. Veniti sub steagul tarii si-al Legiunii Sfinte, Veniti feciori viteji de neam de Geto-Dac. Sa piara tradatorii si liftele pagane, Sa piara politrucii si trantorii din sat. Sa nu mai roada Tara viperele jivine, Sa vietuiesti in pace, Tu neam renviat. Din temniti si din surghiun ne'ntoarcem, Sa curatim de lepre pamantul nostru sfant. Pieriti lacuste rosii si voi tovarasi cruzi, Pieriti calmuci salbateci si viermi adusi de vant. Veniti dragi legionari, din Tara cea de fagi, Sa desrobim pe veci a noastre tarini sfinte. Veniti plaiesi din muntii nostri dragi, Sa ne-aparam credinta, altare si morminte.

Juram cu toti pe Cruce, pe steaguri si pe flinte, Sa nu mai calce'n veci acesti rusnaci, iar glia. Vom porni furtuna cu mortii din morminte, Cu arma si cu dintii ne-om apara mosia. Brasilia, 23 August 1985

PROFETIA DIN DOBRINA de Demetrius Leonties Vor nvli, de dincolo de Nistru, Hunii Sub semn de secer si de ciocan. Atunci, vom sta cu fata la dusman Si-om apra pmntul si strbunii! Dar vor veni apoi s ne omoare, Pe rnd, batalioane romnesti... Vom fi ucisi de gloantele frtesti, Iar Neamul va intra n nchisoare... Va fi discursul nostru cel din urm Si cel mai aprig pe acest pmnt, Cnd peste Neam - ca pe-o amorf turm Va pune jugul, bestia de prad... Va fi cuvntul celor din mormnt, Ce-au cutezat s lupte si - s cad! SE VOR LUA SI SCLAVII DUP NOI Vom frnge poftele de'mbogtire Si vom tri ca sfintii de sraci, Iar de-om cdea - ca si strmosii traci, Vom rde... si-om psi n nemurire... Vom pune poftele din noi n jug, Vom trage brazde'n carnea noastra vie Si vom rcni spre cer de bucurie, C ne trosnesc pcatele pe rug!... Cnd vom porni cu flacra spre cer, Din greul lutului nspre lumin, S biruim cu Grzile de Fier..., Se vor lua si sclavii dup noi, Ca trntorii din stup dup regin, S'nving sau s moar ca eroi!... NAINTE, CU TESTAMENTUL CPITANULUI ! Prin marea bntuit de furtuni, Nu stim de vom ajunge la liman,

Cci l-am pierdut n zori pe Cpitan Si au pierit n valuri cei mai buni Dar vom plini un dram din "Testament" Ce ni l-a scris pe foi de vesnicie, Ca s-l predm urmasilor, solie Si s rmie trii, fundament. Ca alte generatii, dup noi, S puie pe el piatr peste piatr Si s zideasc cuibul de eroi, Sub steagul su, prin jertf miruit, n care Neamul s-si gseasc vatr Si marele destin ce i-a dorit (Din volumul "La rscrucea neamului", Munchen, 1974. Tip. "Danubia")

LA CURTILE DORULUI de Lucian Blaga Prin vegherile noastre -site de invremea se cerne, si-o pulbere alb pe tmple s'asaz. Aurorele nc se mai aprind, si-asteptm. Asteptm o singur or s ne'mprtsim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zbovim lng blide lungi zile pierduti si strini. Oaspeti suntem n tinda noii lumini la curtile dorului. Cu cerul vecini. cu toate c mult mai putin o sa par. Asteptm s vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri psind, si fiicele noastre iesind s pun pe fruntile portilor laur. Din cnd n cnd cte-o lacrim'apare si fr durere se'ngroas pe gean. Hrnim cu ea Nu stim ce firav stea.

EVADATUL de Constantin-Aurel Dragodan Adeseori noaptea, cand linistea-i grea, Eu tai cerceveaua cu secera lunii, Cobor pe o sfoara subtire de stea Si sar peste ziduri si fug ca nebunii. Pe campuri pustii, prin parloage amare, Pe unde tipenie de-om nu apare, Prin trestia ploii, prin smarcul cel greu Strabat departarile dorului meu. Tresar speriat d'un hatis ce m'apuca, De-un damb ce ranjeste, cu sange pe bot. De stranii coclauri ma sterg - o naluca, Si rauri umflate ma'nghit si ma scot. Ma'mpiedic, ma prind ragalii de picioare Si ramuri cu gheare m'apuca si ele. Padurile astea sfarsi-se-vor oare? Amarnic ma smulg din prinsorile grele Si-ajung pe meleaguri ce-mi par cunoscute. Cleioasa e glia ce glezna mi-o tine Dar iau in spinare padurile slute Si tarina toata o trag dupa mine. Pe strazile noptii, in targul sarman Naluca-mi pribeaga acum se strecoara, Cu fuga marunta de ciuta usoara, Sa-si stinga oftatul si dorul avan. Stai, umbra! Aceasta e casa batrana. O, cum de cazura'n paragina toate? Ciulinii, ca anii, urcara pe coate Si poarta se tanguie, stramb, in tatana. Maicuta, maicuta! cu maini de zapezi, Jaraticul dorului stinge-mi-l bine! Taticule, tata! nu iesi sa ma vezi? De ce va jucati de-a ascunsea cu mine? Sunt eu, evadatul din temnite crude, Venit sa va strang langa pieptu-mi o clipa. Dar nimeni nu vede si nimeni n'aude. O bufnita numai, ce sare si tipa. Prin camere goale cu usile sparte, Zadarnic tot caut, zadarnic tot strig. Doar bufnita tipa-a pustiu si a moarte, Strangandu-ma, vajnic, cu gheare de frig.

O! cum a pierit veselia de-alt' data Cu zburdalniciile copilaresti. Si sora serafica, grija de tata, Si mama ce coase si spune povesti. Dar unde sunt anii - feericii-mi, sacrii-mi? Gasesc intr'un colt de odaie pustie, In praf, jucarii dintr'o copilarie Si lemnul icoanelor sterse de lacrimi. Ruina a zidului amaraciunii!... Iar Eclesiastul mi-apare in gand Rostindu-si versetele desertaciunii. Si trist, ma trezesc din cosmare, oftand! (Aiud, 1964)

C-tin-Aurel Dragodan - note biografice)

- ALEXANDRU SILISTREANU UITARE Fratelui de cruce Gheorghe Tiponut, ucis n noaptea de 21/22 Septembrie 1939, la Miercurea Ciuc Veacuri s'or asterne peste noi, peste morminte tinere, uitate... acoperite de ierburi, de lacrimi, de snge, din ochi de mam, si sor ce plnge, un fiu sau un frate... Veacuri s'or asterne peste noi peste morminte tinere, cu candele stinse si cruci sfrmate... Sn-Fulger veni-va n zile cu ploi, pe culmile trace,

s frece rugina, s'aprind lumina ce'n candele zace... CAMARADULUI CZUT Lui Iosif Blaga, legionar din Armata National, czut pe Oder n 1945 "Mormntul tu, pierdut printre spini si mtrgun, m'asteapt s-i duc crucea promis..." Florile-s pustii, stele'n miezul noptii, buchetele vii, la parada mortii! Luna sus pe cer, lumnare vie. Tunetele'n jur, glas de liturghie... Lacrimile ierbii, boabele de rou. Lacrimile mamii, drum de viat nou... Gndurile noastre, rtcesc nluce, pe mormntul tnr, s-ti pun o cruce!... (Alexandru Silistreanu - Printre gratii, Vaterstetten, 1976) NOUA LEGIUNE ROMN de Yonne Y'or Motto: - Arhangelii'n cer "Ard departarilor!" -"Deasupra marilor" Crucea de Fier !. Tot ce-a fost sfnt, va fi la fel Pe cap de miel, Coroana de Otel !

La Nrnberg, la masa judectii Am fost gsiti fr de vin, Pe Altarul Romniei, ni se odihnesc mortii Scldati n jerbe de "Lumin"! Glasul Cpitanului rsun si azi, n cetina pdurilor de brazi, n trunchiurile lor verzi, tainic, de ani Slsluiesc suflete de partizani. n venele muntilor Carpati Curge sngele legionarior-brbati Buna inim, a muntilor, bun Bate pentru Legiunea Romn! Muntii Carpati Bunii nostri frati ! De amar de vreme un ochi ros de ghiat Stinge orice vlag, orice strop de viat Morbul putrezirii aciuat pe aici De hoardele rosii d'ostasi bolsevici Infloreste neaos, sub un neam Si "nsemnele Romei", la pubel le-ard ! Ciocoimea rosie s'a ltit pe tar Pervers, viclean, monstruoas fiar Tine Romnia n murdara-i ghiar ! Vremea Mntuirii ntrzie nc ? -Unde-i generatia Romnilor-Stnc ? -n trunchiuri de cetini, n Muntii Carpati, n aroma pur a brazilor'nalti, Rsfirati prin lume, mndrii nostri frati. N'a sosit ea Vremea Mntuirii oare ? -Unde-i generatia jertfei viitoare ? Cnd din munti Arhangheli vor sosi clare Pe raze de lun, pe raze de soare ! Ei vor fi urmasii genei ancestrale, Din marasmul rosu Tara s o scoale ! Din printi de stnc ies Romni de Soare Ne'narmati cu scuturi ne'mbrcati n zale Ci cu forta Crucii, si'n mn c-o Floare Cu parfum celestu, Semnul ce doboar Fiara comunist culcat pe Tar. Sfrtecat de crime, sete de putere Un secol se duce ! Zorii altei ere ....... Criptocomuniste, n fundal s'arat......

E timpul Miscrii, cci vremea e coapta Martirii Luminii ne transmit n soapt Vremea Cpitanului din Astrala Poart : -S iesim din trunchiuri: Verbul Viu ne-o cere ! Tetrada Sacra, Monada-Putere, Ne naste din stnc, din azur, din cnt Din pduri de cetini, arome, pmnt, Din apele repezi, din muntii-printi Din eroii trii, voievozi, regi, printi Nasc copii trii, frumosi si cuminti Fclie din sngele martirilor sfinti. Semnul Mntuirii pe cer va apare Ca o ran 'ntins pe-un obraz de Soare Pe firmamentul boltii n Catedrala Noptii Cmpia Romn Legiuni adun Cnd urca-va luna lnga Carul Mare La poalele verii Cnd s'or coace merii Copilele jertfei, feciorii durerii Pe raze de lun croindu-si crare Se vor strnge iarsi n Noua Miscare ! Glasul Cpitanului din Astral rsun -Binecuvnteaz Doamne Noua Legiune Romn ! Vom vorbi cu ngeri ca odinioara Arhangheli din ceruri n inimi coboar Iubirea Crestina, unica comoar Si Fibra Latin multisecular Ne-a fost scut si fi-va arma ancestral Prin care vom nvinge ateista fiar. Schimbat n cuget si gnd mndra Tar De juma' de secol tinut'n ocar Arunca-va zdreanta'n care o' mbrcar Si'n ie de aur, Zeita Floral Fi-va iar Regina noastr Milenar ! Din stnca, din cetini un glas o sa tune -"Binecuvnteaz Doamne, Cereasc Minune Noua Romnie, Noua Legiune !" 30.11.2000 Yonne Y'or BTRNII LEGIONARI Coboar din istorie, coboar Din vestitele Frtii de Cruce de odinioar

Ducnd n cugete si-n inimi sfnta comoar A martirajului pentru neam si tar. Btrnii Lumin A cror teribila vin De lupttori crestini anti-bolsevici nspimnt si azi cohortele de atei inamici Cripto-Securisti ce viermuiesc pe aici n mndra Romnie a attor regi Profanat de duhoarea slavofilo-fonilor pribegi Ce o proclamar Cu o cinic ocar n decembrie 47, republic popular, Devenind astfel, despuiat de Gloria Regal Si republic socialist, iar n 90 sub Ilici o banal Republic mafiot cu democratie original. Coboar din istorie, coboar Liceenii vestitelor Frtii de Cruce de odinioar Cti au mai scapat din mcelul comunist Al secerii si ciocanului anti-crist. Aureolati de Flacra Divin A jertfelor fr de vin Btrnii Lumin Legionari Tot mai putini, fizic tot mai rari Inegalabili Oameni Mari Legendari Romnii Planetari Eliade, Cioran, Tutea, Gafencu, Manu .. Legiunea Coloana Vertebral Spiritual ce tine Natiunea. Tezaurul Romniei Patriotice, ce va dinui ct lumea ! Ce e nemuritor n'are cum s moar Coboar din istorie, coboar Btrnii Lumin Flacr Divin Liceeni vestitelor Frtii de Cruce de odinioar Ducnd pe umeri - sfnta comoar Mesajul salvator Mntuitor Pentru neam si tar ! Coboar din istorie, coboar... 10.05.2001 Yonne Y'or Balada Cpitanului Grzii de Fier N-auzita-ti de-un Codrean De-un Codrean, de-un Capitan Arhanghel pe-un cal balan Ce-a dat iama n dusmani Acum ctiva zeci de ani n evreii bogatani Si-n spionii bolsevici

Romniei inamici Aciuati puhoi pe-aici Viespare cazute roi Ca pacostea peste noi Neam de comunisti ciocoi! Vino Capitane iara S-alungi dusmanul din tara S-alungi noua ciocoime Formata din securime Sa faci ordine-n ograda Cum ai mai facut odata! Clopot pe cer n furtuna Inima-ti de aur tuna Si-aprig n tarii rasuna (Trasnete'n soare si luna!) Cnd dusmanii se aduna Peste patria strabuna! Bata inima ta bate Peste catune si sate Clopot de-aur n cetate Vuiet prelungit n noapte Despicnd apele toate Ne vegheaza de departe Cu credinta si dreptate! Prin cmpii, dealuri si munti n cntecele de la nunti n suspinu apelor iuti Murmur sfnt, inima ta Slaveste Romnia Pregatind izbavirea Izbavirea ce-o sa vina Peste patria romna Din Cuvntul ntrupat Cu ani n urma semanat Si-udat cu-n fluviu de snge De-un popor de nca plnge Naucit, orfan, stingher Cu ochii pierduti n eter! II Capitane, capitan Securismul ti-e dusman Si-i cuprind de pandalie La gndul c-o sa renvie Calarind pe cai de fier Garda ostirilor din cer Prin codrii nfloriti de soc Cu parfum de busuioc Si cu sabii mari de foc

Calarind pe cai stelari Mucenicii siderali Spirite Romni Mari Ce-si au locul n balade Tutea, Cioran, Eliade Patrund din sfintele zari n fibra ntregii tari! Baraganul-Baragan Striga dupa Capitan ntreaga Cmpie Verde Speranta'n Garda si-o vede Din Baia-n Teleorman Toti vorbesc de Capitan. Ehei! Vremea-i rotunda si coapta Romnii un semn asteapta Legiunea sta la poarta! nc-un pic si veti vedea Garda si Legiunea n toata splendoarea Sa! Capitanul Stea pe cer Patroneaza acest mister n tara, Garda de Fier! 25 Mai 2001 Yonne YOr

POEZII DE VALERIU GAFENCU Despre Valeriu Gafencu Valeriu Gafencu este unul din tinerii care a murit pentru Hristos, luptnd pentru aprarea credintei ortodoxe si a neamului romnesc de atacurile satanei. Multi l numesc Sfntul nchisorilor. Si multi asteapt cu nerbdare clipa canonizrii lui. S'a nscut n judetul Blti n 1921, si a murit n temnit. Pe cnd era student la Facultatea de Drept din Iasi, conducnd un grup al Frtiilor de Cruce, a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munc silnic. Bolile contactate n regimul dur de detentie al inchisorilor Aiud si Pitesti l-au ntrit si desvrsit duhovniceste. Dumnezeu l-a luat la Sine dup 10 ani de detentie.

A fost un tritor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o si cinstit-o cu dragoste. In inchisoare a compus poezii, care se cntau n celule, adevrate rugciuni nchinate lui Dumnezeu. Astazi, aceste poezii se cnt n Biseric, pe muzica lui Mihai Lungeanu. Imnul Invierii, l-am ascultat n fiecare an n noaptea de Inviere n timpul predicii, la Biserica Sapientei, cntat de printele Constantin Voicescu. De fiecare dat lacrimi ne umezeau ochii si simteam puterea cuvintelor lui cum ptrunde n noi si ne ntreste pe calea tririi fierbinte a credintei si dragostei ntru Hristos. Fie ca noi s ducem mai departe glasul rugciunii sale! "Taina Dragostei", An I, Nr. 2 Triesc flmnd Versuri si muzica de Valeriu Gafencu Triesc flmnd, triesc o bucurie, Frumoas ca un crin din Paradis, Potirul florii e mereu deschis Si plin cu lacrimi si cu ap vie, Potirul florii e o'mprtie. Nu plngeti c eu m duc pe lng voi, Sau c'o s fiu zvrlit ca un gunoi, Cu hotii n acelasi cimitir. Cci crezul pentru care m'am jertfit, Cerea o viat grea, o moarte de martir. Cnd rii m defaim si m'njur Si'n clocot de mnie ura-si vars, Potirul lacrimilor se revars Si-mi primeneste sufletul de zgur, Atunci Iisus de mine mult se'ndur. Frate drag Versuri si muzica de Valeriu Gafencu* Frate drag, din grdin, ti trimit n dar un crin, S-ti mngie lin privirea, Cu vesmntul lui divin. Floare drag, floare dalb, Ct de mult as vrea si eu, mbrcat n hain alb, S m duc la Dumnezeu. Rsdit acolo sus, n grdina minunat, S-mi simt viata'mblsmat, Cu iubirea lui Iisus. Plng nbusit n noapte Si suspin cu glasul stins, D-mi vesmntul alb de nunt, Cu crini minunati ncins.

*)--Compuse n temnitele comuniste, aceste cntece, memorate de camarazii ntru suferint si credint legionar, vd pentru prima oar lumina tiparului. Imnul nvierii* Versuri si muzica de Valeriu Gafencu V cheam Domnul slavei la lumin, V cheam mucenicii'n vesnicii, Fortificati Biserica crestin, Cu pietre vii zidite'n temelii. Refren: Veniti, crestini, luati lumin, Cu sufletul senin, purificat! Veniti, flmnzi, gustati din cin, E nunta fiului de mprat. S creasc'n inimile noastre'nfrnte, Un om nscut din nou, armonios, Pe chipurile voastre s se'mplnte, Pecetea Domnului Iisus Hristos. Refren: ... Un clopot tainic miezul noptii bate Si Iisus coboarpe pmnt, Din piepturile voastre-nsngerate Rsun Imnul nvierii Sfnt. Refren: ... *-Se cnt de Sfintele Pasti, n noaptea nvierii Domnului nostru Iisus Hristos. Colind de Crciun Vesuri si muzica de Valeriu Gafencu La fereastra robilor, Cnt ngerii n cor De cu sear pn'n zori, Au venit colindtori, ngerii nemuritori, ncrcati cu dalbe flori. Refren: Lsati copii s vin S-mi aduc din grdin, Dalbe flori de srbtori, Dalbe, dalbe flori. Cnt robii omnului njugati cu jugul Lui

Pe malul Trotusului. Dar cntarea lor e mut, C-i cu suferint smuls Si cu rugciuni crescut. Refren: ... St un copilas n zare Si priveste cu mirare, O fereastr de'nchisoare. Lngmicul copilas, S'a oprit un ngeras Ce-i sopteste drglas. Refren: ... Azi Crciunul s'a mutat Din palat, la nchisoare Unde-i Domnu'ntemnitat. Si copilul cel din zare A venit la nchisoare S triasc praznic mare.

Horia Stamatu ACATISTUL MOTA - MARIN Noi lacomii pmntului, noi cinii fr tar s scoatem capul din bezn s ne luminm. Noi uittorii minunilor, noi batjocoritorii sngelui dumnezeiesc s ne oprim i s ne minunm. Noi hulitii ngerilor, pismaii neprihnirii, cupe golite s ne adunm glasurile pierdute pe vmile pustiei i s cntm: Slav mortii roditoate Slav mortii nsctoare de viat Srcia celor lipsiti de trup Pentru o mai curat nftisare Pentru o mai grabnic nltare Slav fiilor ti prigoniti Iisuse Slav soldatilor Ti Ion si Vasile Smulsi dintre vietile noastre ntristate De o mai neauzit chemare De urgia dragostei Tale De vitejeasca lor mrturie. Noi crora soarta nu ne-a dat att de fericit moarte Noi trestiile plecate de toate vnturile

Noi trna risipit de trecerei Noi lutul frmntat de diavoli S ne adunm glasurile amutite de mirare si s ne rugm Pentru a vrednici vreodat mostenirea mortilor nostri Pentru a nu-i face s se cutremure In linistea nesfrsit a cerului Pentru a nu le tulbura somnul Pentru a nu goni de la ei Legiunile Atotputernicului Pentru a nu ntuneca vreodat Crucea care i-a cluzit, Tie Ioane ngeresc ntruchipare Tie Vasile nenfricosat nsotitor Vou rzbuntori ai Crucii pngrite Lupttorii neamului s se nchine Legionarii neamului s se nchine Mereu vznd cumplita voastr ntmplare Mereu vznd cumplita mortii ngenunchiare Cnd Bisericile se nruiau Cnd Iisus rtcea schingluit Prin cettile pngrite De ura celor fr de tar Cnd duhul Spaniei se cltina Lunecnd spre apele mortii Si Ioane, cereasc fptur Tu, tu Vasile iubitor al mortii V-ati ntins trupurile voastre preacuviincioase Pentru sprijinirea Crucii zdrobite Pentru a feri obrazul de floare, al lui Cristos. Fii nscuti din unirea cerului cu acest pmnt Turma cluzit de aurul marei stele din Rsrit Neam pstrtor al nepieritoarelor semintii Arbore din care uraganele Au smuls crengi ncrcate de rod. Plngi si bucur-te la ngropciunea Mugurilor ti czuti; N-ai s-i mai vezi niciodat Dar din ei va rsri primvara Nesfrsitelor bucurii. Plaiurile pustiite de lupi i tlhari Vor fi iar verzi i pline de soare Plaiurile btute de viscol i arsite Vor fi iar mngiate de zefiri Mugurii ti se vor deschide arbore milenar Semintiile tale vor nvia neam pstrtor Ca flcrile sub cenue Steaua Rsritului va lumina din nou Cerul nu va mai fi desprtit de pmnt. Legiunile Arhanghelului i legiunile satanei

Se mcinau pe ntristatul pmnt al Spaniei i morti nenumrati umpleau anturile in flcri Tu Ioane Ft Frumos al legiunii i tu Vasile nenfricoat lupttor, Purtati de nevzutul Arhanghel De neuitata fgduint a Bunei Vestiri Treceati peste spicele mortii Ca ntr'un cntec doar de voi auzit. Prin crncena ploaie de otel Aruncat peste trupul Fr de moarte al Mielului Bratele voastre i fceau loc Secernd moartea, Luminnd ntunericul, Strnind prpdul. Bucur-te neam si plngi npraznica moarte A celor plecati din trunchiul tu Biruinta lor e mai tare dect moartea Bucur-te neam care dup veacul din urm Cu mortii ti scumpi nainte Te vei nftisa la judecat Cu legiunile rpuse de vrjrnasi Gata pentru slava odihnei vesnice, Bucur-te neam nsngerat de coltii attor fiare jalea pieirii vitejilor e trectoare Ei ne-au deschis portile vesniciei. Dar bietele noastre puteri In izvoarele Cerului gseau mprosptarea Si cerul si-a oprit zgazurile Sfntul Paraclet v-a rpit: Pe tine Ioane spaima ntunericului Pe tine Vasile fiu al zorilor Pentru odihn i rcoare vesnic Pentru linistea vietii fr sfrsit Pentru rsplata cuminteniei voastre. Bucurati-v mame ale eroilor: Laurii mortii lor Pururi v vor nlta. Bucurati-vii camarazi ai eroilor: Frtia voastr e cu snge legat in vesnicie Bucur-te c te-ai rcorit Cu sngele cavalerilor strini Din el vor creste florlle unei lumini Mai scumpe ca aurul jefuit De piratii ti. Abtuti asupra ta. Bucurati-v morti al Legiunii Arhanghelului Bucurati-v morti dintre ruinele Apocalipsului Bucurati-v anonimi ai Legiunii Strine Lei nenfricosati din El Tercio. Bucurati-v de calda lor tovrsie In lumea palidelor suflete Glasurile voastre lintite pentru vecii vecilor

Se vor ntelege n aceasi limb In limba eroilor druirii vietii nesfrsite si slavei. Bucur-te liberatul lui Dumnezeu, Ion Bucur-te desctusatul dintre cele pmntesti, Vasile Bucurati-v eroi ai Arhanghelului Bucurati-v nestimate ale Legiunii Bucur-te Ioane, Cerb al pdurilor ceresti Bucur-te Vasile, Vultur al stelelor Bucurati-v eroi far de moarte; Din trupurile voastre va creste Un pmnt nou al liberttii i al fericirii. Duhurile voastre vor adia Priveghiul o Vat tnr i senin. Bucur-te Ioane ntiul Botez al focului Bucur-te Vasile stan de piatr la hotarele vietii Din trupurile voastre vor crete Mlditele verzi ale legiunii Din duhul vostru se vor mprtsi Cu taina nentinatei vitejii. Bucurati-v cupe ale sufletului romnesc Bucurati-v inimi druite ngerilor Bucurati-v spade ncrucisate Pentru paza tronului ceresc Bucurati-v flcri pierdute pentru todeauna. Plngeti codri prin care pasii lor voinici Au lsat urme in cutarea ursilor Plngeti coline peste care viteji nstrinati Si-au purtat dorurile i aleanurile Plngeti plaiuri pe care florile Se plecau la trecera lor. Plngeti ziduri vechi de Biserici Care le-ati auzit rugciunile Care le-ati alinat tnguirile Bucurati-v martori rstigniti La rscrucea lumilor. Bucurati-v suflete fr prihan Bucurati-v picturi de cer Pierdute odinioar prin lume Amintirea voastr va fi rou cereasc In nceputul unei vesnice dimineti Dimineata asteptrii neamului Dimineata schimbrii la fat Dimineata Bunei Vestiri. Bucurati-v ursitoare Care ati vegheat nastera eroilor Plngeti ursitoare Care stiati dinainte ptimirea martirilor Vegheati ursitoare viata lor suprafireasc Teseti-le ursitoare pnza domneasc Pentru nftisarea din urm Pentru mrturisirea de la sfritul lumii Fiti preaslvili ngeri care i-ati ridicat

ngeri ce peste vmile vzduhului Usurinta sufletelor neprihnite ati purtat Pziti-le odihna soldati ai cerului S nu se afle tristetea Camarazilor rmasi pentru lupt S nu se afle jalea psrilor care nu mai cnt Jalea slbticiunilor ascunse in codri. Cnd luna va goni noaptea De pe coline, din cmpuri, din miristi Fecioarele neamului n van cuta-vor Urmele adormitilor voinici Znele codrilor i znele lacurilor Se vor tngui n noptile prealuminate Si pe trmul cellalt vor nlta palate Pentru primirea fericitilor miri. Pentru nasterea lor n snul vesnicei adormiri Se vor turna peste cripte Ruri de ap vie Si Fetii Frumoi vor nvia Cu sbii de foc n mini Mai tari dect viata, mai tari dect moartea Mai tineri ca tineretea, mai btrni ca vremea Din zori pn noaptea se vor lupta Fr s crute, fr odihn Znele codrilor, znele lacurilor Si vor mprtsi de pe cer Legiunea istovit de moarte Va gsi pe o colin de trandafiri Fluturnd flamura Bunei Vestiri Si-n acea minunat dimineat Neamul osndit va primi schimbarea la fat. Legiunea rcorit de roua harului Va cnta biruinta neamului Va scoate Crucea ascuns de hoti n pmnt Va vedea Arhanghelul Ridicat pe cer Ft Frumos se va arta Psrile vor ncepe s cnte Slbticiunile iar vor roi prin codrii Znele nu se vor mai tngui Fecioarele neamului n-or mai rtci In noptile cu lun pe urmele voinicilor Noi pmntesti rmite, grmezi de oase fr suflet, robi ai pcatelor de moarte, nc odat s ne minunm Noi rmele mnctoare de pmnt Crtitele oarbe i fr Dumnezeu Din neguri s scoatem capul pentru totdeauna s ne luminm. Noi rufctorii, slugile pctoase Noi mutii lui Dumnezeu s ne adunm

glasurile si neobositi s cntm Slava mortilor fr prihan Slava primilor ucii de satan Slava mieilor sfsiati de lupi Slava celor rmai fr trup Slava fiilor Ti prigoniti Iisuse Slava soldatilor Ti: Ion si Vasile Smuli dintre vietile noastre ntristate Pentru o mai curat nftiare Pentru o mai grabnic nltare De o nemaiauzit chemare De potopul dragostei Tale De nteleapta lor nebunie. "Ideea Romneasc", Nr. 1, 1937 de Petru C. BACIU INIMI ZVORTE Cnd usa se deschide usor n miez de noapte Si temnicerul intr furis, ca o jivin, Cu degetul la gur, cercettor n soapte, Rosteste-un numr care-i sortit s nu mai vin... Plecm pe rnd, muteste, din hruba'ntunecat S desftm dezmtul hienelor de prad... La brat cu tortionarul, psind treapt cu treapt, Cu ochelari pusi masc, ca ochii s nu vad. Pndim orice miscare si fosnet de afar, In tmple'nfrigurate zvcnesc fiori de cerc, Iar gemete afunde rzbat parc s moar Si inimi zvorte se strng ca un melc. Impovrat, broboane topesti n rugciune... Paharul neputintei l sorbi pn la fund. Cu bratele deschise cersesti doar o minune Si'nchizi furtuni n suflet si'n piept muribund. (Inchisoarea Aiud) NOI AM PURTAT POVARA Noi am purtat povara unui legmnt pe umeri, Cu aspre nzuinti, aici si mai departe Si cte-au fost n calea noastr, de le numeri, Refuzi s crezi c'au fost si pleci cu ele'n moarte. Am fost o lume ce-am purtat Neamului farul, Ne-am logodit cu moartea si cu vesnicia, Din hrube-adnci noi am stiut iubi altarul, Lui Dumnezeu i-am aprat, aici, mosia. Voi, fratii mei, ce ati czut n lupta crunt

Si risipiti prin gropi adnci si nestiute, V destrmati cu vremea ce se scurge mut Si revrsati lumin, spre zori nebnuite. PERCHEZITIE Cnd zrvie zvorul si usa se deschide, In graba ma intorc cu fata la perete. Din coridor dau buzna hitasi cu mutre hde Ce vor s ma rpun ca'n aprige vendete. Ma'ntorc cum se ordon cu minile pe crestet, Hitasii rscolesc nestios, rstoarn, Duhnesc a butur,au ochiul sters si vested Si scormonesc orice, bocceaua mea srman. Si calc totu'n cale, gamela mi-o arunc, Cu cizmele o spurc, o'mpinge n gunoi, Afurisiti si crnceni, asa cum au porunca, Impovrndu-mi viata ca'n vremea de apoi. Imi rup orisice zdreant, arunc totu-afar, Nici petec de obial nu-mi las ca s am, M umilesc npraznic, anume s m doar, De tot m despoaie, satanic si dusman. Si revrsndu-si ura, tot praful l rscoal, Urmeaz la control vesmntul de pe mine, Sunt dezbrcat de zeghe, apoi la pielea goal, M tin asa, hoteste, la colt, ca pe jivine. Cnd se incheie jocul si temnicerii pleac, Rmas ca dup-un film de groaz si ciudat, Privirea-mi prbusit n praful des se'neac Si'n noaptea grea se las n pieptu-mi dezbrcat. PASTE Plng clopote n inimi departe'n amintiri, Cu funii grele trase, pstrate n iubiri; Usor, pe nesimtite, n suflet nvlesc, Trezind uitate taine si gndul mi-l sfintesc. Sub fulgerele vremii si crncene blesteme M'au prsit si codrii si inima-mi greu geme. Sunt tintirimul tragic, cu morti ce n'au murit, Ce'n cazne lungi si grele cu ei am zbovit. Sub apsarea mortii ce st s ne sugrume, In gropnite comune ascunsi de cer si lume, Rsun'n piepturi stinse cntrile de ieri, Din stihurile sfinte, a Sfintei Invieri!

Ndejdea nenvins supune gndul trist, Ne'mbrbtm la crucea durerilor lui Crist! Te'mbrtisezi cu mortii si ierti toti temnicerii... Si'n suflete se-aseaz lumina Invierii. VOI NU ATI CUNOSCUT FIARA DIN OM... Voi nu ati cunoscut fiara din om cum rnjeste Cand sangele proaspt din ran tsneste! Cum bestia din el, turmentata de ur, Iti sfsie carnea, npraznic te-njur... Voi nu ati cunoscut ce-i foamea, nici frigul cum scurm, Cnd lespedea rece oasele goale-ti sugrum. Nopti, dezbrcati, voi nu ati stat n fund de haznale, Pe morti clrind s te'nalti din fecale... Voi nu stiti ce nseamn durerea ce inima-ti frnge, Cand fratele tu alturi n cazne se stinge Si tremuri, si drdi, te rogi nimnui, Urmezi la morisc asemeni lui. Voi nu ati cunoscut dezndejdea cea mare, Cnd sun zvoare, legat esti n fiare; Clii dau buzna, cu rngi te lovesc Si oasele rupte din tine trosnesc. Te smulg din rug, te calc n cale, Te-arunc'n tinet cu capu'n fecale... Si cazi, te ridici, nvii si iar mori, Pn n zori, de o mie de ori. Voi nu ati cunoscut fiara din om cum rupe prosteste, Nici stigtul mortilor mei rpusi miseleste!

GNDURI DE BINE "Trebuie s continum lupta national, n cadrul noilor conditii a mprejurrilor istoriei; deci nu resemnare, cu capul plecat, nu tnguiri ci reactie constient si de fiecare clip, contra unor mprejurri ostile. Cu picioarele nfipte n pmntul strmosesc si cu minile agtate de toarta cerului mergem cu piepturile mereu

nainte". Corneliu Z. Codreanu "Cuvintele Cpitanului: 'Cine renunt la mormnt, renunt la nviere, pentru c, conditia nvierii st n acoperirea prealabil, nesovitoare, senin a durerilor si apsrii mormntului', - sunt inspirate de-a dreptul din pilda lui Iisus si contin n ele adevrul vesnic, pe care vor trebui s-l realizeze oamenii, azi ca si ieri, ca si n vecii vecilor, ori de cte ori vor voi s se depseasc pe ei si s nceap o viat nou, de mntuire sau mcar de creatie." Victor Puiu Grcineanu "Corneliu Zelea Codreanu era un brbat frumos, nalt, drept, construit armonios, cu prul castaniu ondulat, care i cdea cte odat pe frunte. Avea ochi albastri-verzui, ptrunztori, din care radiau raze puternice si strlucitoare de noblete sufleteasca. Era un om bun, corect, cinstit, uman si plin de dragoste pentru toti din jurul su. Era de o credint si convingere nestrmutat n misiunea pe care o avea de ndeplinit. Corectitudinea lui se mpletea cu virtutea onoarei, pe care o aplica cu o mare severitate nu numai fat de el si de ai lui, dar si fat de dusmani "mai bine s cazi pe drumul onoarei, dect s nvingi prin miselie" - spunea adesea. Era de o nalt si mare judecat, - Suprema judecat cu strategia unui mare conductor de armat pe cmpul de btlie. Dac-l cunosteai mai ndeaproape, ti ddeai seama c stai n fata unui urias, care ntrece dimensiunile unei plmade omenesti. Avea n el un magnetism din orbita cruia nu te puteai elibera. De mergea pe jos, lumea se lua dup el. In tramvai sau pe strad, sopteau unul altuia: "sta e Corneliu Codreanu". Judeca cu o repeziciune uimitoare. Voia s stie tot ce se petrece. Era pe pmnt si parc nu era. Intreaga lui fiint ardea ca o flacr ce mistuia n interior probleme si gnduri greu de descifrat. Naturalul si supranaturalul se oglindeau n ntreaga lui fiint. Era un om si mprat. Flcrile mistice din privirea lui ddeau legionarilor arme sufletesti nebnuite, care se nltau pn la devotament si sacrificiu". Stelian Stnicel "Si si-a realizat omul acesta, cobort din munte, viata lui romneasc, adnc, cu o frumusete si cu o autenticitate care a pus pecete pe veacul lui. Si a izbutit, zugrvind pe scut un Arhanghel, dup ngenuncheri prelungi pe lespezile bisericilor si ale temnitelor, dup jertfe si schingiuiri. A izbutit s strng cu bratele si cu ochii lui, vrerea tnr a Neamului, s-i sape albie adnc si s o lase s curg clocotind, prin veacuri, pn azi". Iordache Nicoar -Asistent UniversitarAi nostri sunt acesti munti de Aron Cotrus Ai nostri sunt acesti munti pietrosi, mnosi, crunti. Cci noi ne-am ctrat pe ei spre Cer. Noi ne-am deschis adncurile de aur si de fier si-am suferit cu ei prin ploi si ger... Noi le-am spintecat uriasele pntece, noi le-am proslvit frumuseti si cntece Si le-am cunoscut sufletul si furtunile

mai bine ca oricine. In haiducia grea ori doinind domol dup ei nimeni nu i-a cunoscut si ndrgit ca noi. Da, acest pmnt daco-roman, Cine ar putea mai mult ca noi sa spue c-al lui e? Cine l-a arat din nceputurile vremurilor nencetat? Cine l-a semnat? Cine i-a fost slug si stpn? Care dintre neamurile vechi si noi au ngropat n snul lui atti eroi? si cu doina de veacuri aicea plnge? Cine l-a aprat mai drz de-al nvlirilor puhoi si l-a adpat attea mii si mii de ani, cu snge si sudori Ca noi? De-ai iesi din mormnt de Aron Cotrus de-ai iesi din mormnt ntre noi si-ai vedea attia moti zdrentrosi pe munti goi si neamu-ti flmnd ca acu, ce-ai zice Horia, tu?!... te-ai jeli, ai doini din fluer ........un nou si lung, si rosu suer, muntii toti s se cutremure, liftele cmpiei s tremure, s le vezi, ngrozite, de pe culmea-ti srac, din ale belsugului cum pleac?!... de-ai tri tu acu, ce-ai face Horia, cu miseii ce vnd norodul flmnd?!... nu ti-ar veni s-i cauti pe toti, de gturi, s-i scoti, din paturi, de la cini, de la prnzuri, si'n mijlocul pietelor celor mai mari, ca pe cei miselnici tlhari, de limb s-i spnzuri?! Lumin din Lumin de Dumitru Leonties Flmnd, L-am chemat pe Dumnezeu, Cu preotii si dasclii din crti, Cu geografii m'am uitat pe hrti,

Si nu-L gseau nici ei, nici eu. Dar la ntia adunare de "Frtie", Cu bratu'ntins, ca sabia spre cer, L-am presimtit pe undeva'n eter, Si parc l-am trit n carne vie... De-atunci, pasii m'au dus la ntrunire Ca la o srbtoare, s-l privesc, Cum druie lumin si iubire; De stau cu fratii si cu El la Cin, Din duhul Lui s m mprtsesc, S m renasc, lumin din lumin... FT FRUMOS de Mircea Dunreanu Ai aprut ca un izvor de munte Crai nou pe cerul trist al trii mele; Btrni viteji, cu pletele crunte, Flci si fete'n zale si mrgele, Te nsoteau n drumul greu spre stele. Venit-ai Ft-Frumos, n gnduri pure, Dnd sens adnc avnturilor noastre, In vers duios, n freamt de pdure, In rugciuni, sau n tceri sihastre, Sau n mnii de fulgere albastre. In golul ce seca a inimii btaie, Ai revrsat efluvii noi de viat; Ardea credinta nou 'n vlvtaie, Se risipeau genunile de ceat, Se ridica din noapte-o alt dimineat. Chemarilor aprinse de 'nviere, Ai asternut covorul fermecat; Se 'nvluia pmntul n mistere, Altare noi cresteau nalte 'n veac, Se semnau troite 'n lung si 'n lat. Era un cntec tara din poveste, Elanul ei crestea n aprig val, Izvor ce sparge stnca si tsneste, De la Hotin, din Pind, sau din Ardeal, Dinspre Moldova 'n vrfuri de Predeal. Si-apoi deodat visul plin de aur, Urzit de cuibul verzilor zidari, S'a prbusit n snge; un balaur, Cu ochi sireti, cu pnde de tlhari,

A nimicit al Neamului tezaur. S'a stins cantarea 'n negre prevestiri, Blestemul s 'abatea peste hotare Sub pasul crud al grelei prbusiri, Surpate 'n praf sfintitele altare, Si dinspre Nistru val de 'nmormntare. Azi tara voevozilor se zbate, Inctusat 'n temniti moscovite; Catapetesmele'n furtun-s despicate, Mormintele ne sunt batjocorite, O noapte neagr, plin de ispite. De ani se taie'n carnea noastr vie, Nu mai troneaz zeu dect argintul; Cei mari l mprtesc cu lcomie, Iar libertatea si-a spurcat vesmntul, Ialte perfide 'ntunec pmntul. Si totusi nimeni nu ne'ndoaie firea, Credinta noastr'n veci nu se va pierde, Din tat'n fiu va trece mostenirea, O sabie'nfrtit cu psaltirea Ne duce'n timp spre-o nou Cas Verde .

POEZII DE VASILE MILITARU, NICHIFOR CRAINIC SI RADU GYR AURUL SI NTELEPCIUNEA de Vasile Militaru Marele-mprat Lumin si-ntuneric mprat, Megiesi cu'mprtia, cnd a fost si ei s moar, Cu trei zile mai'nainte de, prohod si de sicriu, Fiecare, cu iubire si-a chemat Unicul fiu, S-i dea binecuvntare pentru cea din urm oar. Si-amndoi, cu ochii'n lacrimi si cu grai ntretiat: Fiilor ce-aveau sub soare le-au lsat cte-o comoar: - Fiule, a zis Lumin, eu m sting si plec departe... Tu rmi pe lume singur...Toate'n lume sunt desarte... Mostenire, pentru tine, n'am s las dect o carte... Iat-o!...Toat fericirea vei putea prin ea s sorbi,

Dac ochii ti, citind-o pururea, nu vor fi orbi! Sunt n ea comori de veacuri: vorbe-adnci, vorbe'ntelepte; Fiecare, la tot pasul, doar spre bine s te'ndrepte, Fiindc vorbele'ntelepte, niciodat nu te mint Si-s ca merele de aur, n panere de argint! - Ah, odorul tatii, zise mpratul ntuneric; Azi, cnd mor, cu fericirea, vreau, pe veci, s mi te feric... Iat-ti las, ca mostenire, un fr sfrsit tezaur: n aceast racl neagr, numai galbeni mari de aur... E comoar fermecat Prin iubirea mea de tat... Galbenul cel de pe urm, s-l azvrli mereu n foc Si, mereu, spre-al tu folos, nmiit, au s rsar, grl, galbenii la loc, Pe cnd racla fermecat, cum pmntul alta n'are, S cuprind-a ta comoar, se va face tot mai mare!... Vorbele acestea zise, firul vietii astfel tors, Cei doi mprati plecar, Fiecare plns de-o tar, Dincolo, de unde nimeni, pn azi, nu mai s'a'ntors, Iar n ziua urmtoare, chiar din zorii diminetii, Cei doi fii pornir si ei ca s-si toarc firul vietii: Pe stpnul raclei negre, cu nsetri n pumnul humii, La fost smuls ca o furtun, aurul, n largul lumii: Bolta cerului albastru i-a'nhorito-n mii de sori; I-a pus vrji n toat clipa; sub tot pasul, colb de flori; L-a purtat pe tot pmntul: pe ci largi, pe ci nguste Si i-a dat, n fr seamn pn-atunci olocauste, Tot ce-ar fi putut s guste!... Dar cu anii, mergnd astfel pe crrile ce mint, Cu, pe tmple, tot mai mult promoroac de argint, nsetatul, dintr-o dat, rtcit pe-al vietii drum Se simti mhnit...Pe fire parc se lsa un fum; Nu mai era primvar, nu mai era cer senin; Fericirea de-alt dat ncepu s fie chin: Cntecul i pru urlet; strvuri, florile de crin; Simti frigul tot mai tare: sorii se stingeau ntr'una; Muri cel din urm soare, apoi stelele si luna; ntunericul se'ntinse tot mai negru si, curnd, Noapte grea veni s-i cad si pe suflet, si pe gnd, Cel care viata o sorbise cu'nsetare, Otrvit de-a ei dulceat, s'azvrli, plngnd, n mare! Dar, n clipa'ntunecat, cea mai neagr dintre toate, El simti, din valul mrii cum un brat pe mal l scoate Si'n clipita urmtoare cnd n fire-a fost s-si vin Vzu'n fata lui pe fiul mpratului Lumin: Cu, pe cap un sfert de soare ca un sfnt din Paradis, Zmbitor tinzndu-i cartea, cel ce l-a scpat i-a zis: - Nu e vina ta...E vina celui care, drept tezaur,

Nu ti-a dat o asa carte, ci izvorul su de aur!... Ia-o si citeste, frate: pentru toate-ti va fi leac, Precum leac mi-a fost si mie; si-o fi tuturor, n veac... Ia-o si citeste'ntr'una: azi vei fi mai bun ca ieri; Vei simti cum prinzi n Suflet boarea dulcei primveri, Cu miros din lcrmioare si din florile de meri!... Vei simti, din ntuneric cum pe toat clipa iesi; Cum ti nfloresc n Suflet milioane de ciresi; n a cror fiecare ramur omt de floare, Cnt, o privighetoare! Cartea mea e carte plin De miresme, de lumin, Si mai mult mbttoare dect oricare grdin! Ia-o si citeste, frate...Adevr grieste-mi gura! Si-nchinndu-se, Lumin, surznd, i-a dat Scriptura. ....................................................................... Iar Sufletul-ruin, adevr zic si eu vou: Prin puterea crtii sfinte, s'a trezit la viat nou! N TARA DE PESTE VEAC de Nichifor Crainic n tara lui Lerui-Ler Nu e zbor, nici drum de fier Numai lamur de gnd Numai suflet tremurnd Si vslas un nger. n tara de peste veac Nesfrsire fr leac Vmile vzduhului Sbiile duhului Pururea de straje. Sus pe sparte frunti de zei Sovielnici pasii mei Picuri de'ntrebri momi S rmn sub clci Si genuni de zare. n tara lui Lerui-Ler Nzuiesc un colt de cer De-oi gsi, de noi gsi, Nimenea nu poate sti Singur Lerui-Ler. COLIND CERESC de Radu Gyr Cerul si-a deschis soborul - Lerui, Doamne, Ler au pornit cu plugusorul ngerii prin cer. Merg cu pluguri de oglind

si de giuvaer, toti luceferii colind - Lerui, Doamne, Ler Vntul sufl cu lumin - Lerui, Doamne, Ler n buhai de lun plin legnat n ger. Pentru heruvimi cu glug alba de oier sub feresti colinde'ndrug, - Lerui, Doamne, Ler N-au venit cu gru la poart, ci au rupt din cer stele mari ca s le'mpart, - Lerui, Doamne, Ler Si'n Gustar de roade grele, - Lerui, Doamne, Ler va fi cmpul cer de stele tolnit sub cer... Numai tu astepti n tind, - Lerui, Doamne, Ler suflete fr colind, si fr Prier. Nici un cntec alb nu vine flfind pe cer cu o stea si pentru tine, - Lerui, Doamne, Ler RENASTERE de Radu Gyr (lui N. I. Herescu) Si stiu c voi muri... va fi, pe semne, ntr'un amurg jertfit pe jergai, dintr'un sfrsit de-Octomvre sau de Mai... ...si mi-or nchide sufletu 'ntre lemne... Desi s'o face racla, putrigai, si numai crucea groapa-o sa-mi nsemne, eu totusi stiu: pmntu-o s m 'ndemne, ca s renasc ascuns n proaspt strai!... ...Pe groapa mea, voi fi n primvar, tulpin ncrcat de povar si m voi scutura pe mine nsu-mi... In toamn-oi fi noroi dospit de ploi, iar iarna, prins de cruce, voi fi sloi

ce-o lcrima, topindu-se, tot plnsu-mi... _______________________________ ...Va fi o zi de toamn, vei veni... Si la un colt uitat din cimitir, O cruce strmb va zmbi, Si vei citi: "Aici se odihneste Radu Gyr -"... (Cea din urm spovedanie - Gnd... de Radu Gyr) __________________________________________

CNTECE DE TAR VERDE - VERSURI DE TEODOR ILIUT Indemn la munc Ai plns n de-ajuns blestemnd Acuma din suflet cldeste De visuri biserici cntnd Pe veacul ce viu ne zmbeste. Aprinde-ti privirea cu doruri Si pieptul cu aripi de zri Si sprinten goneste ca nouri Spre-a boltii de-azur deprtri. Cu palma crpat ridic Troite de glorii spre cer Si ceata din zri o despic Cu bratul - greu bulgr de fier. Revars de soare isvorul In ochi ca o tain de-adnci Vrtos ti arunc piciorul Ca vntul pe aschii de stnci. Drum nou Se 'nalt pe zile Pe secoli de jale Din case umile Cu frntele sale Cu brate crpate Mai negre ca norii - Lungi vreascuri uscate Cntnd muncitorii. Si glasul - furtun Din negura minei Cntec de tar verde Tar de cntece, falnic, Chiot pe buze, zburdalnic Sprinten cu zrile schimb-te Zvrle petale de zmbete. Tremur frunzele, vile, Ard n privire vpile, Pre leaturi -cruntele Veacuri de mirt beat sorb muntele. Haidem cu dorul, cu minile, Singuri s strngem luminile Aprigi, n zri cu picioarele Rege n pieptu-ne soarele. Tara de cntece, falnic, Tnr, plin, nvalnic Strns de mijloc cu florile Bat la urechea ta, zorile. Muncitor Legionar S strngem pmnt! Zid gros S cldim n isbelisti de vnt Pentru crezu-ne nou Dar cu aspru ecou Din strfund de pmnt. Pe trepte de munti Pas greu S urcm spre vzduh noi cei multi Si flmnzi si desculti,

Cu umbre de lun Se umfl n noapte Ca-un bucium de lupt. Trosnesc plnse soapte Ca dranita rupt. Clciul striveste A sarpelui dinti, Duh nou nvleste, Se sting suferinti Pe-albastre icoane Se scutur zorii In aspre coloane Psesc muncitorii.

S croim fulgernd Cer de gnd Pe lungi creste de munti. Cu brate de fier Nou veac Muncitor, legionar, S-l urcm pn' la cer Pe-a pieptului vreri, Peste-al vremii hotar, Peste-a noastre poveri Muncitor legionar. Din MUNCITORUL LEGIONAR Anul I, Nr. 2, Seria II, Luni 25 Noembrie 1940