OSTINATO

de Cristian Juncu

O femeie.

(alb) Prima noapte.

Un apartament. De deasupra se aude zgomotul ritmic, monoton, rar,

al unor paºi. O vreme, femeia ascultã zgomotul. Apoi începe sã
vorbeascã.

(cu avânt) Acum, în chiar momentul ãsta încep. Încep pentru cã, iatã,
pentru prima datã de când m-am mutat aici pãrãsindu-l pe… are rost
sã-i zic pe nume? - n-are!, de ce sã numeºti lucrurile neimportante,
lucrurile fãrã rost, n-are nici un rost, nu? - care va sã zicã o sã-i zic…
Mincinosul!… e cam moale, mai bine Idiotul!… cu I mare, sau
Imbecilul tot cu I mare… sau Pãcãliciul, da, aºa ar fi trebuit sã-i pot
zice, da' nu pot, fin'cã eu sunt de departe aia pãcãlitã, da, da, atâta
amar de vreme, mult prea multã vreme, inadmisibil de multã vreme
m-am minþit cu… ºi nu numai vreme ci ºi, cum sã zic, material,
materialmente, pentru cã, uite, acum trei sãptãmâni ºi patru zile, ºtiu
exact fin'cã exact c-o zi 'nainte luasem chenzina din care mi-am
cumpãrat minunea asta de cremã, acum trei sãptãmâni, deci, ºi patru
zile, am descoperit - acum nu se mai vede, nu pot sã vi-l arãt - da'
era aici, aici: un rid!… mititel, primul dealtfel, mititel dealtfel, dar rid!
Brrrr! (se scuturã îngrozitã) Ce ziceam? Aha! - pentru prima datã de
când… la, la, la, v-am zis, cu Mincinosul, pentru prima datã mi se
întâmplã ceva. MI SE ÎNTÂMPLÃ CEVA! Eram gata sã cred cã toate
s-au oprit, cã toate întâmplãrile sunt pitite undeva, îngrãmãdite într-
o… într-un seif, într-un seif cãruia Dumnezeu i-a pierdut cheia, ia uite
ce poeticã sunt, întâmplãrile mele, vreau sã zic, cã altfel, hã-hã! - nu!,
eu ºi numai eu intrasem, aºa, într-o zonã absolut vidatã! Absolut!
Clopotul de sticlã! Uite, acuma, stau ºi mã gândesc ºi în afarã de ridul
ãla - nimic! Nimic-nimic! (ridicã ochii spre tavan) ªi în sfârºit… Auziþi?
Ce nebunie!… Cu ºapte ore în urmã, acum e (se uitã la ceas) a trecut
de unu, deci mai mult de ºapte ore, de fapt ce conteazã, ce conteazã
la… cantitatea asta de ore câteva minute, deci când am venit de la
servici, în jur de ºase era, am venit direct acasã, tot timpu' vin direct
acasã, asta mi-e pedeapsa, supliciul autoimpus, servici-casã, servici-
casã, e cea mai îngrozitoare penitenþã, da' trebuia, n-aveam cum
altfel, mã rog, aºa am simþit, cã dacã nu fac asta înnebunesc, mã…
sinucid, ºtiu cã pare de necrezut da' chiar eram în stare, oricum, sunt
acum absolut convinsã c-a fost bunã, c-a fost necesarã mortificarea
asta, hopa! - vorbesc la trecut, Doamne, câtã energie mi-a rãmas,
Doamne, cum se poate sã fiu încã atât de… de iluzionabilã, de
proastã de fapt, unde mai încape atâta speranþã în sufleþelul ãsta al
meu atât de greu încercat, of, of, of, of of, offff… ªtiu c-o sã ziceþi cã
deja… sunt într-o ureche, da' nu-i adevãrat! Sunt exaltatã, e drept,
da' nu sunt… nu sunt într-o ureche!, fin'cã, iatã, aud cu ambele
urechi, stereo se-aude! De ºapte ore: poc, poc, poc, poc… Ce
nebunie… Poate chiar mai mult, acum ºapte ore l-am auzit eu, da'
cine ºtie când a-nceput, poate de dimineaþã, poate mai dinainte, cine
ºtie, în graba în care plec de fiecare datã se prea poate sã nu-l fi
auzit… sau sã n-o fi… nu! - îndoiala asta n-are sens, e clar cã e
bãrbat! Clar! Da - asta mi se-ntâmplã: de ºapte ore în apartamentul
de deasupra pãºeºte un bãrbat. Întruna. Poc, poc, poc, poc… De
ºapte ore. De ºapte ore!!! La fel, întruna - poc, poc, poc… Ce
nebunie… Sigur e bãrbat. O femeie nu poate sã calce aºa. (ascultã;
un timp) Ce poftã mi-era de vorbit!… În concluzie nu pot sã dorm. Mã
aflu sfâºiatã între indignarea cã cineva îºi permite sã-ºi batã joc în
felul ãsta de nervii aproapelui sãu, respectiv ai mei, ºi… ºi fascinaþia
pentru rãbdarea lui. Pentru consecvenþa, pentru îndãrãtnicia lui!…
Nu-i… nebunie? ªapte ore! Poc, poc, poc, poc… Nu e? Nu e…
CEVA? Nu e un subiect? Un subiect pentru o scurtã povestire?…

(cu ochii în sus) Ce mã fac? Cum ce te faci? Bate-i în tavan cu coada

mãturii! (un timp) Ce nebunie…
Ritmul paºilor, apoi, brusc, liniºte.

Hopa! Hopaaa!!! Ce se-ntâmplã? Nu se poate! (ascultã) Atâta a fost?

(se uitã la ceas) Opt ore ºi-un pic. (ascultã) Nimic. Se culcã. Aºa
deodatã? Poate s-a descãlþat… (ascultã încordatã) Nimic. (spre
tavan, ºoaptã strigatã) Bocãnilãããã! (un timp; e dezamãgitã) Fâs!…
Ei, cum mai dorm eu acum? Lui îi convine, ºi-a fãcut plimbarea de
searã ºi… (spre tavan) Mãcar ai ajuns la vreo concluzie? (paºii se
reiau; bucurie) Aha! N-a ajuns! Ha-ha-ha! Pãi se poate? Sã mã laºi
aºa?… O fi fãcut pipi! Da' chiar! Normal! Dup'atâtea ore… Ciudat. am
auzit cã bãrbaþii nu pot sã se þinã atât. Nu-i bãrbat?… (ascultã) Ei,
cum sã nu fie bãrbat? (spre tavan) Bravo, bãrbate! Nu te lãsa!

Ritmul paºilor.

Totuºi, de ce nu mã duc sus? Ar fi absolut normal - cioc, cioc, bunã

seara, ei, seara la trei noaptea, da' cum?, noapte bunã?, bunã
noaptea nu existã la noi, suntem cuminþi ºi devreme-acasã, de fapt
nici la englezi nu existã!, corect!, nici la francezi!, ºi la ei înseamnã un
fel de "somn uºor", chiar! - înseamnã cã þine de vârstã, de etapa
istoricã vreau sã zic, înainte vreme nimeni nu-ºi închipuia cã se poate
ura pentru noapte altceva decât somn!, un somn cât mai odihnitor,
iatã, limba e cea mai bunã dovadã cã noaptea e pentru somn! Nu
pentru poc, poc, poc, poc! Sau pentru ascultat poc, poc, poc, poc!
Bravo! Ai ºi argumente filologice, deci eºti perfect îndreptãþitã sã te
duci sus! Dar nu! Nu te duci nicãieri! Nu te duci pentru cã e foarte
posibil s-aparã un mitocan în uºa aia în care tu ai ciocãnit cu atâta
graþie! Un mitocan care sã… "Ce-i, cucoanã, care-i problema? Sunt
în casa mea, ce, n-am voie sã merg?"… la care tu n-o sã ai forþa
unei replici usturãtoare de genul "Da' scoate-þi mãcar pantofii! Sau
mergi pe covor! N-ai covor? Cumpãrã-þi!!!", n-o sã ai forþa, nu, tu o
sã fii atât de dezamãgitã, încât o sã-i întorci spatele, demnã,
civilizatã, în timp ce el "zdrang!" - o sã trânteascã uºa… "zdrang!" -
bãrbãteºte!… Asta în cel mai bun caz! Cã poa' sã iasã altu', alt
mitocan, care sã-ºi întindã, la vederea ta, un zâmbet unsuros pe
figurã, ºi… da! sã te invite la o plimbare! "Vã deranjeazã paºii mei?
Nu vreþi sã facem câþiva împreunã? (mimeazã plimbarea la braþ cu
un bãrbat, respectând ritmul paºilor de deasupra) Ce faci? Te plimbi
cu ãsta? Cu unsurosu'? Ai înnebunit? ("conversaþie") Ce loc plãcut…
Cum l-aþi descoperit? Sigur, aveþi dreptate, cine mai are nevoie de
pomi, lac ºi alte banalitãþi? Când, în fond, în ce constã plimbarea? În
a-þi aºeza, cu lentoare, stângul dupã dreptul, dreptul dupã stângul,
stângul dupã dreptul, dreptul dupã… minunat!... E ca un dans!, ca un
blues, numai cã în loc sã ne-nvârtim pe loc, mergem înainte. Da, ai
dreptate, ne cam învârtim, ha-ha-ha-ha!… Vroiam sã spun cã… nu
ne þinem în braþe!… ("partenerul" îi pune mâna pe umãr; ea i-o dã
jos) Nu… Vã rog… te rog, n-a fost nici o aluzie!… (el "reîncearcã"; ea
mai fermã) Te rog, opreºte-te! (reiau plimbarea, "de braþ" din nou, în
tãcere; un timp; deodatã ea se opreºte) Ce dracu' am? (uluitã) Astea
sunt… fantezii erotice!… Doamne, Dumnezeule! Chiar am
înnebunit?! Cine ºtie ce cretin, ce idiot ce… nu, mincinos e prea mult,
ca sã fii mincinos îþi trebuie totuºi oarece…mitocanu' ãla nu poate sã
fie mincinos, de exemplu, ãla cu "Ce-i, cucoanã…", nu! Dar oare un
mitocan care poate merge aºa, opt ore, nouã ore… un… poate sã fie
un mitocan? Asta e! De-asta am… fantezii! Fin'cã e imposibil! (merge
în ritmul de deasupra) Ãsta e semn de gândire! Ãsta e mers de
intelectual! Care cugetã la… mersul lucrurilor! La soarta omenirii! La
Dumnezeu! La moarte! La cum sã-þi gãseºti un bãrbat care sã nu te
mintã! Care sã nu fie altfel decât þi-ai închipuit cã e! Care sã nu se
poarte ca ºi cum ar fi altfel decât e! Care sã nu te pãcãleascã!!!…
(mediteazã concentrat; apoi, calm, concluziv) Sunt o vacã. Sunt o
gâscã proastã. Am fantezii cu intelectuali… (cald) Nu. Nu-i adevãrat!
Nu! Sigur, am cu… intelectuali pentru cã… pentru cã, de fapt, nu sunt
fantezii… (cugetã) Sunt mai rãu decât o gâscã proastã: sunt bolnavã!
Sunt incapabilã de fantezii! Iatã: ocazia perfectã pentru o masturbare
colosalã!… apoteoticã!, la gândul cã deasupra mea pãºeºte calm
Brad Pitt, ºi-n loc de asta eu mi-l închipui pe Woody Allen! Nu chiar…
Pe… (emoþie) pe William Hurt!… (se întinde, grãbitã; începe sã se
mângâie; un timp; renunþã, se ridicã) Nu-mi vine. Nu-mi vine! ªi simt
cã… îmi vine de fapt!…Da'-l vãd tot pe el… pe mincinosu' dracului!!!
Nu vreau sã-mi vinã tot cu el!!!…
Ritmul paºilor.

Facem aºa: mergem sus, da' nu ciocãnim. Nu. Îi bãgãm un bileþel pe

sub uºã. Ca copiii, da, ca copiii. Cu tot cu cacofonie, da! ªi pe bileþel
stã scris: "Dedesubt doamnã singurã stop." Doamnã? "Dedesubt
femeie singurã stop." "Care nu înþelege stop." Femeie? Femeie!
Foarte bine "femeie", foarte la obiect! Femeie! "Aºtept explicaþii stop."
Explicaþii? Da' ce? Ce-aºtepþi? "Aºtept stop." Corect. ªi? ªi? Cum ºi?
ªi el gãseºte misiva ºi… ºi coboarãããã!… La femeia cea singurã… la
femeia cea aºteptãtoare… I-auzi! (ascultã) Þrrrrrr! Sunã! A venit,
dragul de el! Vai, ce emoþionatã sunt!… Sã-i deschid? Cum sã nu-i
deschid? (joacã) Poftiþi, poftiþi! Iertaþi, vã rog, dezordinea! M-aþi luat
prin surprindere, vreau sã zic cã nu m-aºteptam, chiar aºa, imediat
sã… Luaþi loc aici!… Ce-aþi spus? (ascultã) Zgomotul ãsta? Ah,
picurã robineþii! ªtiþi, femeie singurã… picurã-ntruna, picãtura
chinezeascã, da!, pic, pic, poc, poc… da, sunt niºte picãturi mari,
foarte mari, de fapt nu sunt aºa mari, dar conteazã unde cad,
înþelegeþi, e o problemã de recepþie, de rezonanþã, depinde de
urechea care-aude, de pildã eu cu stânga aud "pic" în timp ce cu
dreapta aud "poc", serios, unii poate n-aud nimic, mai bine sã pun
puþinã muzicã, în felul ãsta n-o sã ne mai sinchisim de… (pune
muzicã; paºii nu se mai aud, acoperiþi fiind de muzicã) În sfârºit: ce
liniºte! Ei, ºi-acum spuneþi, v-ascult! (ascultã, apoi "traduce") Clasica
poveste: l-a pãrãsit ºi acum suferã. (ascultã) ªi n-are somn. (ascultã)
ªi n-are rost. (ascultã) Nimic nu mai are rost. (ascultã) Tentaþia
irepresibilã de a o sfârºi cu tot ºi cu toate. (ascultã) Dar poate mã
plictiseºte… Nu , nu, deloc! Vã rog chiar! E cât se poate de…
interesant! ªi instructiv - vã daþi seama, pentru mine care… Nu,
nimic… Nu, chiar n-am vrut sã spun nimic! (ascultã) Pe mine? (uluitã)
Cicã dac' am resimþit ºi eu tentaþia irepresibilã de a… Eu??? Da' de
ce? (ascultã) Nu, domnule, n-am încercat ºi nici n-o sã încerc! Da'
cum îþi închipui? Pentru ce? Da' chiar n-ai ochi? Nu vezi cum arãt?
Nu vezi ce… simpaticã sunt? Ce corp am! Ce glezne! Ce genunchi!
Ce coapse! Ce fund! Ce sâni!!! Pãi cu faþa aia mototolitã ºi cu oasele
alea care duhnesc a reumatism normal cã-þi vine sã… da' mie?…
mie de ce sã-mi vinã? Când am… toate astea?… Eºti orb???… (se
opreºte epuizatã; îºi ia seama) L-am jignit. Pardon! A fost o… un
accident. Gândul cã pot inspira… cã pot fi bãnuitã de… mã… m-a-
nfuriat! Se-ntâmplã… iertaþi-mã! (ascultã) Iartã-mã! Ba nu: iertaþi-
mã! Aºa! Poate dacã n-aþi fi venit cu banalitatea asta, cu pãrãsitu' ºi
suferitu' ºi… Asta, de fapt, mã scoate din minþi! Adicã… paºii
dumneavoastrã, ritmul lor… constanþa cu care, ore-ntregi, poc, poc,
poc, poc… te fac sã-þi imaginezi ceva… ceva cosmic… ceva… ceva
de genul l-am omorât pe tata ºi m-am culcat cu mama, de-aia mi-am
scos ochii ºi acum nu mai pot decât sã poc-poc-poc… sau l-am visat
pe Dumnezeu, a venit la mine grav ºi mi-a zis: "Fiule, adevãrul e cã
nu exist." "De nici o culoare, Doamne?" "De nici o culoare, fiule."
"Aha!…" - ei, la aºa o veste, e normal sã poc-poc-poc întruna… sau
ce mã fac eu acum cu bomba aia atomicã pe care tocmai am
terminat-o de fabricat în bucãtãrie, ce mã fac, pentru cã, din
nefericire, am greºit la calcule, da, a ieºit prea babanã, ºi n-o sã facã
scrum numai Românica, aºa cum mi-am dorit, nu, o sã radã ºi-un pic
din unguri, ºi-un pic din sârbi ºi-un pic mai mult din bulgari, pãi, ce
vinã au bulgarii, sãracii?… poc, poc, poc, poc… ia mai dã-i încolo de
bulgari!…da, da' diaspora?, de ce sã scape diaspora?, cum sã las
sã-mi scape tocmai diaspora?!… poc, poc, poc, poc… (o clipã) Se
uitã la mine cu gura cãscatã. (îi închide gura "musafirului": þac!) Aºa.
Pãi? E frumos? Poftim? (ascultã; deodatã plictisitã) Nu! Nu-þi dau nici
o cafea! Du-te acasã ºi fã-þi singur! Du-te acasã ºi bocãne cât vrei!
(cu dispreþ) Bocãnilã! Hai, pleacã! Dispari! Nu, nu te conduc! (scurtã
pauzã; furioasã) Sã intre urmãtorul! (funcþionarã agresivã) Luaþi loc!
Numele! Cum Bocãnilã? Bocãnilã tocmai a ieºit! (furioasã) Pe
Bocãnilã tocmai l-am dat afarã!!! (ascultã) Aºa, bravo! Cu totul
altceva! Ionescu! Ionescu ºi mai cum? (ascultã) Ion. Ionescu Ion.
(ascultã) Ionescu B. Ion. (suspicioasã) "B"? De la ce vine "B"? Cu
voce tremurãtoare îmi spune "nu ºtiu", "cum nu ºtii?", insist eu, "nu ºtii
cum îl cheamã te taicã-tu?", "am uitat", ºopteºte el "ºi, oricum, a
murit"… (sare ca arsã) Cum? A murit Bocãnilã? Cicã a murit… (se
repede ºi opreºte muzica: paºii se aud din nou distinct: poc, poc, poc,
poc… Începe sã râdã, din ce mai tare.)
Ritmul paºilor, apoi, brusc, liniºte.

(priveºte în sus, neîncrezãtoare, apoi…) Iar face pipi? (neliniºtitã

brusc) Aºa repede? Doamne, ce-i asta? Alo! Ce-ai de gând? Se
culcã, în sfârºit? (se uitã la ceas) Opt. Corect: a venit dimineaþa, deci
poate sã meargã la culcare, nu? Bocãnilããããã! (ascultã încordatã)
Vai de mine!… Dacã pleacã?!… Dacã pleacã la… (uluitã) Pleacã la
servici?… (se repede la fereastrã - spre public) Poate-a ieºit deja…
(priveºte concentrat spre public) N-am ºi eu un binoclu, ceva…
Camera! (dã la ivealã o camerã video; începe sã filmeze persoanele
din salã - bãrbaþii; eventual ceea ce filmeazã s-ar putea proiecta pe
un ecran în spatele ei; face diverse comentarii - în mare parte
improvizate - despre figurile care-i apar în cadru: tuturor le lipseºte
ceva, nici unul nu corespunde cu imaginea ei idealã; exemple: Ãsta?
Nuuuu! Uite ce ochi apropiaþi are, ºi ce frunte! Frunte de maimuþã!…
Ãsta? - un chelios - ãsta, deh, nu poþi sã zici cã n-are frunte!… -
altul, prezentabil- Tu ce-þi umfli aºa pectoralii? Manechinule!… - altul,
ochelarist - Ia uite-l ºi pe Woody Allen! - o imitã pe ciocãnitoarea
Woody, etc. Se opreºte obositã.) Ce feþe!… Doamne, ce feþe!…
Cum? Cum sã lipeºti ritmul ãla majestuos de feþele astea? Cum?…
(opreºte camera video)

Liniºte.

Zece dimineaþa. Pic de somn. ªaisprezece ore de la ora ora zero.

Ora "H". Când a-nceput mesajul. Asta e: am pierdut probabil anunþul,
anunþul "Atenþie, atenþiune, transmitem un mesaj important pentru
tine!" Adicã pentru mine. Poc, poc, poc, poc… Morse! Morse cu-
ncetinitorul. Între timp m-am învoit de la servici. Mi-am luat fãrã platã.
Am decis sã nu mã miºc de-aici pânã nu-nþeleg. Pânã nu decodofic
"poc-poc"-ul. Ceva important pentru mine! Numai cã… iatã!… Ce
liniºte! În viaþa mea n-am mai auzit o asemenea liniºte! Nici în
creieru' munþilor nu-i aºa o liniºte… absolutã!… Din pãcate, în
creierul meu s-a instalat, compensatoriu, neliniºtea. O absolutã
neliniºte, dacã existã aºa ceva. Neuronii mei, care pulsau deja în
ritmul mesajului, s-au trezit dintr-odatã fãrã… dirijor, ºi-au început sã
pulseze haotic, entropic, brownian! Ca un caiac-canoe lipsit de… cum
îi zice?… cârmaci!… ãla care stã în faþã ºi zbiarã la vâslaºi "Hop!",
Hop!", "Poc!", "Poc!"… Da… Aºa se prezintã creierul meu acum…
Mândrã corabie, un' þi-e cârmanciul?… S-o fi dus la servici. Simt o
imensã dezamãgire. Nu pot concepe ca un asemenea individ sã
aibã… servici… Nu-nþeleg… Nu-mi închipui ce servici poate…
Mister… Mister absolut… Mã simt… pãcãlitã!…

Liniºte.

(la telefon) Da! Nu ºtiu numele, dar v-am dat adresa, adresa exactã!
(…) Vã rog frumos, e o urgenþã! E… (rapid) … e vorba despre un
apartament, un apartament al mãtuºii mele, o doamnã în vârstã foarte
distinsã ºi… care, ºtiþi cum e cu pensiile, a fost nevoitã sã-l
închirieze… (…) Pãi nu, tocmai cã n-avea telefon când l-a-nchiriat, i-a
pus chiriaºul!, el i-a montat telefon!… Da. ªi trebuie neapãrat sã-i
comunice ceva, ceva foarte important! ªi eu m-am gândit: de ce sã se
punã pe drum, sãrãcuþa, pânã acolo, aºa bolnavã cum e, ºi distinsã,
când poate sã dea un telefon, nu?… (…) Vai de mine, cum sã-mi bat
joc?, vã rog sã mã credeþi! (…) Nu mint!, cum sã… (…) Oh, vã
mulþumesc din suflet! (…) Da, notez. (noteazã) Vã mulþumesc foarte
mult! Aþi fost… Alo!… (închide; e fericitã) Aºaaaa!… Ia sã facem o
verificare! (formeazã; se rãzgândeºte ºi închide) Stai puþin! ªi dacã
rãspunde? Ce-i zic? (o clipã) Nu-i zic nimic! Închid! (formeazã din
nou; se rãzgândeºte ºi închide) Da' de ce sã nu-i zic nimic? Am
paiºpe ani?, dau telefon ºi-nchid? (o clipã) Ei, îi zic mai încolo! Acuma
doar verificãm! Corect! (formeazã) Ce nebunie… Poate nici nu-i
acasã… (aºteaptã) Sunã!… (închide precipitat; apoi, uluitã…) Mi-a
rãspuns… o femeie!… (scurtã pauzã) Nu se poate, am greºit…
(formeazã rar) 8… 9… 8… 9… (îºi dã seama; închide brusc; e
terifiatã) Vai, ce ruºine!… (aruncã "numãrul", scârbitã)
Liniºte.

(Vis: ea însãºi în chip de centralistã telefonicã - vocea

corespunzãtoare) Da… (…) Doamnã, v-am explicat de ce nu pot face
asemenea servicii! Ordonanþa 17926 specificã clar: se oferã
informaþii de tipul celor menþionate la articolul 82 alineatul 13, numai
- atenþie, numai! - în probleme de viaþã ºi de moarte. Numai! Deci…
Dumneavoastrã nu aveþi o asemenea problemã, nu aºa aþi spus?
(…) V-am înþeles, dar vã rog sã consultaþi legea, dragostea nu e
specificatã nicãieri! (…) Bine, dar înþelegeþi-mã ºi pe mine, mã
puneþi sã comit o ilegalitate! (…) Doamnã, vã rog sã nu þipaþi! (…)
Bine, vã rog, nu mai plângeþi, vã citesc din ordonanþã, probleme de
viaþã ºi de moarte, viaþã ºi moarte, atât, dragoste nu! (…) Da? (…)
Pãi adineauri spuneaþi cã… (…) Doamnã, sigur? (…) Aveþi grijã, vã
asumaþi o mare rãspundere: minciuna în cazuri de genul acesta are
repercursiuni foarte grave. De naturã penalã, ca sã nu spun mai mult!
… (…) Bine, v-am înþeles. (…) Bine, cum doriþi. Acum vã rog sã
respectaþi întocmai instrucþiunile: formaþi la telefon "ºase" ºi, în
momentul în care veþi auzi semnalul sonor, aºteptaþi o secundã apoi
spuneþi rãspicat - cu majuscule, atenþie! - spuneþi aºa: "În cazul
meu", numele, prenumele, serie ºi numãr buletin, adresa, numele
pãrinþilor, numele bunicilor, preferinþe culinare, istorice, geografice,
hobby-uri, etc etc, ºtiþi, o simplã fiºã pentru dosarele noastre, avem
foarte multe controale, deci, reiau, "În cazul meu etc e o problemã de
viaþã ºi de moarte punct" E clar? (…) Bun, mai departe, dacã cele
declarate se dovedesc a fi corecte, dupã câteva secunde veþi auzi o
melodie simpaticã ºi apoi vi se va face legãtura. Bine? (…) Bine.
Succes! La revedere!… (pentru sine) S-a-ncins târtiþa-n tine, ai?
(preia un alt apel) Alo! (…) Da, v-ascult…

Liniºte.

(Se aude o melodie simpaticã, apoi o sonerie de telefon. Ea se

trezeºte speriatã; priveºte, nedumeritã, telefonul; rãspunde precipitat.)
Alo! (dezamãgire) Da, mamã. (…) Nu, n-am nimic. (…) Pentru cã n-
am vrut sã mã duc. (…) Îþi dau cuvântul meu cã n-am nimic! (…) De
unde pânã unde? Uite! (inspirã pe nas demonstrativ) Ai auzit? Þi se
pare-nfundat? (…) N-am nimic! (…) Nici febrã… (…) Îþi spun, mamã,
dac' ar fi ceva þi-aº spune. Pe bune. (…) Da' tu ce problemã ai, ce
problemã aºa de urgentã de-a trebuit sã mã suni acolo? (…) La
servici! Nu acolo m-ai sunat? (…) Cum sã zic de-acum, acum normal
cã… (…) Pentru cã, þi-am spus, în general n-am timp acolo. (…) Pãi
atunci zi-mi dacã-i urgent! (…) Da. (…) Da. (ascuiltã; timp îndelungat;
e evident cã se plictiseºte îngrozitor: aºazã telefonul alãturi etc) Da,
te-ascult, cum sã nu te-ascult?… (…) Da. (…) Da, mamã, opreºte-te,
cred c-am înþeles. (…) Nu-mi mai spune c-am înþeles! Vrei pãrerea
mea, nu? (…) Bun: eu zic sã nu! (…) Da, aºa zic eu. (…) Mamã n-o
lua de la capãt! Mi-ai cerut pãrerea ºi þi-am zis-o: nu! (…) Ce sã-þi
explic? (…) N-am ce sã explic la aºa ceva! Mi se pare simplu: nu! Aºa
cred eu! (…) Nu sunt nervoasã… (…) Mamã, nu sunt nervoasã, sunt
foarte calmã, sunt foarte liniºtitã, e o liniºte aici mai ceva ca-n creieru'
munþilor! (…; zâmbeºte; cald) Mi-e bine… (…) Da, eu zic sã nu. (…)
Pãi dacã ºi tata zice sã nu, ce mai vrei? (…) ªi pentru tine cine
conteazã mai mult, tanti Varia sau tata ºi cu mine? (…; resemnatã)
Bine, zi-mi ce-a zis tanti Varia… (ascultã; lung; încep paºii de
deasupra; îºi dã seama treptat; se lumineazã toatã; grãbitã…) Mamã,
bate cineva la uºã! Te sun eu mai târziu! Pa! (închide; ascultã
extaziatã, cu ochii în sus)

(alb) ªi a fost dimineaþã ºi a fost searã. A doua noapte.

Ritmul paºilor.

(intrã în personaj) Ia sã mai încercãm niºte deducþii detectivistice.

Deci: ce ne transmite, în primul ºi-n primul rând, sunetul pe care-l
recepþionãm? (ascultã) Ei? Ce informaþie simplã ascunde acest
"poc-poc"? Ia sã-ncercãm sã-l reproducem. (pãºeºte; e desculþã sau
în ciorapi) Se-aude ceva? Nuuuuu… (se încalþã ºi pãºeºte) Ei? (se
descalþã) Prin urmare individul e-ncãlþat. Ba mai mult, e-ncãlþat cu
pantofi. Nu? Existã papuci capabili de asemenea "poc"-uri? Nu cred.
Buuuun… Acum: de ce-ar sta cineva încãlþat în casã? Atâta amar de
timp? Oricum, are pantofi de calitate dacã rezistã atâta-n ei, asta-i
clar! Care va sã zicã nu e un terchea-berchea. Foarte frumos, da' de
ce stã încãlþat? Când stã omul încãlþat? Când vrea sã iasã. Bun! ªi-
atunci de ce nu iese? (pentru sine) Unde dracu' sã iasã?… (se
scuturã) Treaba lui! Unde are treabã! N-are treabã? Bine, n-are
treabã. O.K. Da' totuºi vrea sã iasã. Sau nu vrea! Da' trebuie! Aha!,
aºteaptã un telefon de la cineva! De la cineva care-i zice: (cu voce
tenebroasã) "Peste zece minute la Universitate." ºi-nchide. ªi el, gata-
ncãlþat, þuºti în taxi ºi… (se enerveazã) ªi ce? ªi-i predã lu' ãla
servieta cea neagrã plinã cu microfilme ºi alte secrete de stat! Uite
unde-a naufragiat sãrmanu' James Bond: pe plaiurile lu' Nicolaescu…
(se încãlzeºte) Aha! Sergiu! Care, iatã, apare la faþa locului, la
Universitate!, da!, apare de dupã Mihai Viteazu' ºi-i pune lu' James
pistolu-n coaste: (imitã vocea lui Nicolaescu) "Ce-i cu tine, Lãscãricã?
Ia deschide servieta, sã vedem ºi noi ce-ascunzi acolo!…" ªi
Lãscãricã deschide, da' servieta e prevãzutã cu o bombã ºi
"Zbang!!!"… sar în aer ºi el ºi Sergiu, ºi Mihai Viteazu' ºi calu' ºi-un
troleibuz de noapte care tocmai trecea pe-acolo… Liniºte… Dar… vai
de mine!… Ce-i asta?… Nu cumva… e posibil?… e posibil sã fi
decedat nemuritorul… legendarul… domnu' Sergiu!… unde sunteþi?
… e posibil???… Nuuuuu! Nu-i posibil! Uite-l cum apare dintre flãcãri,
sprijinit de bravii miliþieni rãsãriþi de nu se ºtie unde… "Te-au nimerit,
comisare?, întreabã unul din ei, tulburat, "Bã, copilu'…", îl liniºteºte
eroul, uºor obosit, "…noroc c-aveam vesta pe mine!…", ho-ho-ho,
muzicã triumfalistã ºi generic final. Aplauze! Bravo, ai dezlegat ºi
enigma asta! (dupã o clipã) Alo!, domnu' Nicolaescu, da' cu fata ce
faceþi? Pãi? Ce-aveþi de gând cu personajul feminin? L-aþi lãsat de
izbeliºte! E frumos? E cavaleresc? Pentru niºte amãrâte de
microfilme? Unde vã e profesionalismul? E un personaj ratat, fata!
Nici mãcar n-a apucat sã descifreze mesajul! (un timp) Prin urmare
asta-mi transmite James cu "morse"-le lui: secrete de stat!… (un
timp) Dar dacã n-are pantofi? Dacã totuºi nu e-ncãlþat? ªi-n loc de
tãlpi are… (râde sinistru) copite?… (îºi pleacã fruntea în palme)
Ritmul paºilor.

Dar, în fond, în fond ºi la urma urmei, de fapt, de fapt ºi de drept,

totuºi, e… e ruºinos?… e… e blamabil dacã pricina acestei nesfârºite
meditaþii ar fi o femeie? Nici mãcar banal nu e! Dacã s-ar fi oprit
dupã… habar n-am… dupã câteva ore… dupã o zi!… dacã mãcar s-
ar fi schimbat ceva, ritmul… dacã ar fi existat mãcar o urmã de
sublimare, da!, da, atunci ar fi fost banal, hai sã zicem. Dar aºa… (un
timp) De fapt, întrebarea e: ce femeie-i aia?… (un timp) Ba nu! De
fapt, întrebarea e: eºti tu o femeie din pricina cãreia sã umble cineva
aºa? Asta-i întrebarea! (un timp; apoi, cu hotãrâre) Sunt! Sunt!!!

Ritmul paºilor.

(bea dintr-o sticlã cu vin) Aºa!… Aºa mai vii de-acasã!… (bea)
Buuuun!… (eticheta) Vinul lu' Dinescu! Lu'! Licoare-adevãratã!…
(bea; plescãie, mimând o încântare supremã) Mmmmm…. Bun de
tot!… Hai, dinescule, suie-te la cap! Sus, bãiatu'! Sus te vreau! (râde
gros) Ho-ho, funcþioneazã: am început sã spun porcãrii!… (bea) Aºa.
Acum:… Acum plecãm în cãutarea lui Brad Pitt! Lu' Brad Pitt! Corect!
Lu'! Pe locuri!… Fiþi gata!… (mai ia o gurã) Aaaah… Start! (închide
ochii) Aºa… suntem pe malul mãrii, ba nu, sunt pe malul mãrii, da,
plajã, pustiu… nu!, nu la Vama Veche!, acolo sã te duci tu,
mincinosule!, ce cauþi aici?, pleacã!, (parcã goneºte un þânþar)
pleacã!, du-te cu Vama ta cu tot!!! (bea) La Nisa! Da, da, la Nisa sunt!
(o clipã) Cum o fi la Nisa? Cum sã fie? Ca-n filme! Palmieri, nisip…
ce mai e? (furioasã) Ce dracu' mai e? (deschide ochii) Te rog,
dinescule, te rog, aratã-mi Nisa!!! (bea: o înghiþiturã mare; închide
ochii) Aha! Asta e: soarele care apune în mare! Corect! ªi rechini! Nu,
rechinii altã datã, he-he, când o sã-l aduc pe mincinosu', o sã-l invit la
Nisa, ha-ha-ha, nu vrei, iubitule, sã faci o baie?, o baie la Nisa!, uite,
þi-am pregãtit un rechinaº, te-aºteaptã, uite cum dã din aripioarã!, e
un Great White, hai, curaj…(râde: apoi se întunecã; deschide ochii,
obositã) Ce mã fac? Cum sã scap de el? (bea) Trebuie sã am
rãbdare, sã-l mãnânce Great White-u'… (bea; închide ochii, fãrã
speranþã) Unde eºti, dragã? Te-a mâncat? (brusc încântatã)
Hopaaaa! Ia uite cine-a ieºit de dupã palmier! Cine-i bãiatu' ãsta aºa
de handsome? Cine-i flãcãul ãsta? Bravo, dinescule! (bea cu ochii
închiºi) U-uuuu! Nu m-aude. Priveºte marea, visãtor… Cred cã-i dintr-
o reclamã la þigãri, cu cãmaºa aia-nfloratã, deschisã pânã la plex, cu
pectoralii ãia bronzaþi, cu pantalonii ãia de in care fluturã în bãtaia
brizei, ºi care se lipesc de… ah!, ce-i acolo?… de ce se lipesc oare
pantalonii?, ce umflãturã interesantã!… Mister, ce-ai acolo?
Microfilme? Ce secret ascunzi acolo? Ah, s-a-ntors! M-a auzit! Ah,
ah… ahhh, nu mã-nnebuni cu privirea asta albastrã, albastrã ca
marea… (bea, din ce în ce mai transpusã) … ai milã de mine, nu vezi
cã mã ia cu furnicãturi peste tot?, o sã mã termini cu privirea asta!,
ah!, o sã termin înainte sã m-atingi!!, închide ochii ãia!… (rãsuflã
agitat) Se-apropie… Dumnezeule… (bea) Din ce reclamã e ãsta?…
(emoþionatã) Hi!… Ce face? S-a oprit… Aaaaaaa… Nu se poate!…
Vai, da' nu þi-e ruºine!… îºi dã jos pantalonii, pantalonii lui de in…
ascultã, drept cine mã iei?!… lasã, poate i-e cald!… uite cã, totuºi, a
rãmas în slip… Doamne, ce slip!… lasã slipu'!… nu-i frumos sã te
uiþi aºa, la slipu' omului… uite, sãracu', a roºit!… sau e bronzul…
cred cã trebuie sã-i spun ceva, normal, ce stai aºa, ca muta?…
Excuse me, did I see you before? In a commercial maybe?… (o clipã,
apoi, topitã) Aaaaaaaah!… ce voce are!… ºi ce spirit!… "You never
know!… ", aºa mi-a zis, adicã "Nu se ºtie, baby!…" (fericitã, deschide
ochii ºi pupã sticla) Mulþumesc, dinescule!!! D' ãºtia vreau! útia-mi
trebuie mie! Nu… Woody Allen!… (reînchide ochii) Hey, mister, it's
too hot for that… that… that slip, you know what I mean, that little
thing, it's too hot for it, isn't it? (o clipã; dezorientatã) Cine þipã?…
(ascultã) Þipã cineva… "Help! Heeeelp!" (se întunecã) Ce-i asta?
(disperatã) Ce-i asta??? Ce cautã Woody Allen în apã la Nisa?… (îi
dau lacrimile) Ia uite, are ºi labe de scafandru!… (plânge în hohote)

Ritmul paºilor.

(Vis: femeia exerseazã la vioarã - game, exerciþii simple - paºii de

deasupra servindu-i ca metronom. Un timp. Apoi, ritmul devine
discontinuu. Ea observã ºi se opreºte, dezorientatã. Cel de deasupra
încearcã la rândul lui, se pare, exerciþii simple de… step! Încântatã,
femeia intrã în joc: între vioara ei ºi paºii ritmaþi se încheagã un fel de
dialog,muzical,din ce în ce mai complex, din ce în ce mai
spectaculos.Crescendo, climax, stop brusc.

Ritmul paºilor.

Am avut o revelaþie. Mi-a trecut deodatã prin cap cã cel de deasupra

e… mincinosu'. (joacã) "Vai de mine, înseamnã cã… Doamne,
înseamnã cã… nici n-am curajul sã formulez!… înseamnã cã m-am
înºelat!… cã minciuna n-a fost minciunã, cã era o minciunã
minciuna!, da!… înseamnã cã mã iubeºte!, vã daþi seama, a-nchiriat
apartamentul de deasupra ºi, cu o delicateþe de nedescris, cu doar
sunetul paºilor lui, îmi face într-una declaraþii: "nu pot fãrã tine!", "nu
dorm fãrã tine!", "te-aºtept, te-aºtept!", "nu mã gândesc decât la tine!",
"nu fac altceva decât sã mã gândesc la tine!", "la tine, la tine, tu, tu!",
"poc, poc, poc, poc"… " (se opreºte brusc) Aiurea! N-a fost nimic din
reacþia asta. A fost o imensã dezamãgire. Da. Gândul cã cel de
deasupra e el a însemnat o imensã dezamãgire. (se lumineazã) Însã,
dup' aia, o bucurie la fel de… de imensã!… da!… Înseamnã c-am
scãpat! Am scãpat!… (spre tavan) Mulþumescu-þi þie, deasupra-
mergãtorule! Sunt… (încet) liberã…

Ritmul paºilor.

A fost odatã o fatã cãreia i s-a furat somnul. Cineva, nu se ºtie cine,
un hoþ, da, un hoþ i-a furat somnul. La ce i-o fi trebuind?, se întreba
fata, tot mai obositã. Când avea atâtea altele de furat!… Da, era o
fatã bogatã, foarte bogatã!… ªi, din toate comorile ei, hoþul alesese
sã-i fure…somnul… ªi… (închide ochii) …ºi-atât.
Ritmul paºilor.

(Vis: început identic cu al visului anterior - ea exerseazã la vioarã;

ritmul se menþine însã constant; femeia aºteaptã invitaþia la "dialog"
a celui de deasupra, dar aceasta întârzie. Atunci se hotãrãºte sã ia ea
iniþiativa. Nici un rãspuns. Ba da, parcã… da, parcã se aude ceva în
plus! Într-adevãr, alãturi de cel de deasupra a început sã pãºeascã un
altul! ªi apoi încã unul! ªi încã, ºi încã! Pânã când ritmul dispare într-
un amestec inform de paºi, din ce în ce mai asurzitor. Femeia þipã
îngrozitã.)

Liniºte.

Iar a plecat! Chiar are servici!… Nu-nþeleg… Nu-nþeleg!… (umblã

întruna, în ritmul care, se pare, i-a intrat în sânge) ªtiu cã sunã…
scandalos, dar… mi se pare incredibil cã o… o creaturã ca mine
trãieºte aºa ceva. Nu… (aratã spre tavan) …nu asta, nu!, mã refer la
condiþie, la… Incredibil, mi se pare o risipã! Casã, servici, singurã…
meschinãrii! O sumã de meschinãrii! Sunt… sunt frumoasã! da, de ce
sã… ºtiu cã nu tipul manechinului, cã poþi sã "Cum, madam, cu
picioarele-alea strâmbe? Cu ºuncile alea pe colo? ªi pe colo? ªi pe
colo? ªi…" ªi ce? Tocmai! Tocmai cã frumuseþea nu înseamnã un
tipar! Ci o aproximare a unui tipar! Frumuseþea e ca bunul simþ! ªtii
când e! Simþi când e! ªi simt! Chiar simt! ªi simt cã simte oricine mã
priveºte, simt! De ce sã… Pe urmã sunt inteligentã! Asta e clar! Asta,
cel puþin, nimeni nu pune la îndoialã. Probabil cã nu mai conteazã
atât de mult… Prostii! Oricum, sunt! Sunt sociabilã, sunt spiritualã în
conversaþii, ºtiu sã dezvolt un subiect atât cât se cuvine, atât cât dã
bine, ºtiu sã alunec pe marginea lui cu graþie fãrã sã depãºesc
graniþa superficialitãþii. Când e cazul. Aproape tot timpul e cazul. Mã
rog… Am o culturã generalã absolut stimabilã ºi am ºi priceperea de a
o etala fãrã ostentaþie, cu farmec! ªtiu sã dansez, am… am energie!,
câteodatã debordantã, molipsitoare, câteodatã vãdesc realmente
calitãþi de lider, ºi nu pentru… pentru turme, pentru mase, nu!, pentru
indivizi cu pretenþii, pentru personalitãþi, pentru lideri recunoscuþi ca
atare! Pe urmã, sunt… virtuoasã!… (râde uºor) ce cuvânt… bietul
cuvânt - are deja o conotaþie exclusiv peiorativã, ascultaþi în ce
termeni vorbesc, "conotaþie exclusiv…" ºi cu câtã uºurinþã îi
folosesc, deci… vroiam sã zic cã… am… am o moralã! Doamne, cum
sunã… Bine, am… am norme!… nu… principii!… nu… am… am
credinþa cã existã bine ºi rãu!, da!, ºi cã, dacã nu ºtiu ce e bine,
mãcar ºtiu ce e rãu! Sau mãcar mã preocupã!!! E incredibil, ºi asta e
incredibil: nu reuºesc sã formulez ceva atât de simplu! Cã încerc sã
fac binele ºi cã încerc sã nu fac rãul! Ce lume-i asta?, îþi vine sã
verºi!!! Nu vorbesc de dat pomanã la cerºetori pe stradã, deºi fac ºi
asta, nu!, vorbesc de… de fidelitate, de exemplu! Da, aºa cum se-
aude, cred cã e bine sã fii fidel într-o… relaþie… Doamne, cum
sunã… Sau: cred cã e bine sã nu minþi! ªi cã e rãu sã minþi! Cu toate
nuanþele de rigoare, ºtiu, ºtiu, bolnavul de cancer, dacã e bine sã-i
spui… Important e cã am niºte valori! Niºte valori în care cred! Pe
care încerc sã le respect! În funcþie de care… Nu-i puþin lucru! E
mult! E foarte mult! Am cunoscut destui, ºi destule ºi… am cunoscut
destul ca sã pot sã spun: e foarte mult! (un timp) Aº fi vrut sã pot
adãuga, ºtiu cã asta sunã de-a dreptul ºocant, da' repet, aº fi vrut sã
pot adãuga: sunt virginã. Din pãcate n-o mai am… calitatea asta…
Puteþi sã râdeþi cât vreþi: e o calitate! Virginitatea e o valoare! Îmi
pare rãu c-am pierdut-o, dar, iatã, pierzând-o, n-am pierdut ºi
credinþa cã e o valoare! Gândiþi-vã, n-aº vrea sã par pretenþioasã,
însã, la vârsta mea, argumentele în probleme de genul ãsta n-au cum
sã nu fie livreºti, aºadar amintiþi-vã ce nu reuºeºte Faust, Faust cel
demonizat, sã înglobeze în împãrãþia lui fãrã sfârºit? O cãsuþã! O
cãsuþã ºi grãdiniþa din jurul ei. O cãsuþã în care un moºuleþ ºi-o
bãbuþã îºi aºteaptã împreunã, împãcaþi, sfârºitul. Banalitatea
banalitãþilor! Ei bine, vã spun sigur, bag mâna-n foc cã moºul ºi
bãbuþa erau virgini când s-au cunoscut. Da! Mã rog, ºtiu cã, pe
terenul ãsta, deriziunea se simte la ea acasã, eu însãmi îmi dau
câteodatã frâu liber cinismului, bãºcãliei, dar undeva în mine valorile
astea râmân. Neclãtinate. Ca un soi de substrat morfologic al
sufletului. Al sufletului meu, poate la alþii nu-i aºa, dar la mine e! Sau
familia! Altã banalitate. Alt teren propice deriziunii, miºtoului! Râdeþi,
râdeþi… Chiar dacã nu se-aude, râdeþi înãuntru, ºtiu eu! (un timp)
De-aia m-am simþit de-a dreptul… fericitã!, când am citit o poezie în
care un indi… Sigur, poezia! Altã… deci, un individ care-ntr-o poezie
îºi mãrturisea dragostea pentru nevasta lui. ªi pentru copilul pe care
tocmai i-l nãscuse. O poezie! ªi scrisã acum câþiva ani, nu în secolul
trecut! Vã puteþi închipui un subiect mai prozaic? Zice ºi el, dealtfel,
poetul, individul, zice "Cum dracu' sã spui într-un poem cã-þi iubeºti
fetiþa? La fel, e atât de penibil sã spui cã-þi iubeºti nevasta! Dar",
adaugã, "totuºi, poezia e fãcutã ca sã-þi exprimi sentimentele." Nu?
Totuºi astea sunt sentimentele lui. Banale, prozaice, atât de lesne…
dispreþuibile sau cum s-o zice… dar adevãrate! Ale lui, adevãrate!
Da, ºi pe urmã, fãrã nici o ruºine, închipuiþi-vã: începe sã spunã cât
de tare îºi iubeºte fetiþa ºi nevasta! Incredibil, nu? Hai sã vã spun
sfârºitul, eu plâng de fiecare datã când mi-l recit în minte, ºtiu, sunt o
gâscã proastã, dar plâng, mi se pare la fel de sublim ca finalul lui
"Faust"! Zice-aºa: "Noi, Cri…", Cri e nevasta lui, deci, "Noi, Cri, aº
vrea sã îmbãtrânim împreunã / s-o ajutãm pe Ioana sã trãiascã / ",
Ioana e fetiþa, "ºi sã fim prieteni mereu. Sã nu ne devenim
nesuferiþi / sã nu ne încãpãþânãm în certuri. / Sã ne fim dragi mereu.
/ Apoi, de mânã / sã ajungem în faþa unei porþi uriaºe / cu sculpturi
reci, nu prea expresive: / îngeri de granit, cu aripi sparte. / Sã batem:
Bang! ºi sã intrãm / pe toboganul de sânge - / prin gâtul nãpârcii s-
alunecãm, / prin maþele cârtiþei, / prin rãdãciniþele trandafirului /
pânã în floarea cea galbenã… / Nu þi-aº da drumul la mânã, Cri, nu
þi-aº da drumul / iar dacã poteca se va bifurca / vom împietri acolo, la
rãscruce / ºi vom rãmâne acolo în þara înserãrii, / douã statui
colosale, Mama ºi Tata, / de granit cenuºiu." * Da… (îºi ºterge
lacrimile) O minunãþie. O minunãþie pateticã. Cu "th". Unde eram?
Da, la mine. La "eu". La calitãþile mele. Sunt, iatã, capabilã de
emoþie. Ceea ce iarãºi nu-i puþin lucru. Cine, de exemplu, mai citeºte
poezie în ziua de azi? În afarã de poeþi? Eu! Eu, eu! Nu mai vorbesc
de muzicã! De starea… religioasã pe care mi-o provoacã muzica. Nu
mai vorbesc pentru cã, în domeniul ãsta… mã rog, e ceva aproape
patologic, o veritabilã prostraþie, deºi mi-e complet inaccesibilã,
muzica, sunt… sunt… da' poate cã minþea, de ce nu?, prea l-am
crezut cu totul, o sã mai încerc, sigur o sã mai încerc!… acum am
ºi… (priveºte tavanul) … cel mai perfect metronom!… (râde uºor)
Doamne, poate chiar… Nu! Gata cu muzica! Altfel sunt în stare sã…
Gata! Tãcere! Nu mai spun nimic!… Ce-am vrut de fapt, ºi de drept,
da, ºi de drept, cu toatã… înºiruirea asta de virtuþi care de care mai
contestabile? Lãsând la o parte diagnosticarea psihiatricã ºi tentaþia
psihanalizei, am vrut sã spun cã e… nedrept!… cã e de neînþeles…
cã e o risipã!, da!, e o risipã ca o… o creaturã ca mine sã trãiascã
ceea ce trãiesc. Am senzaþia fizicã a unui amestec scârbos, a unui
ghiveci dezgustãtor în care totul, dar absolut totul, a fost pus la fiert!
E de parcã Dracul a primit aprobarea sã nu mai uzeze de cazane
individuale, ºi-atunci ºi-a aprins focul sub tot cazanul ãsta care-a
devenit lumea. Nu se poate! Nu! Refuz sã fierb în aceeaºi oalã cu…
nici nu ºtiu pe cine sã numesc… cu colegii de servici! De exemplu!
Nu! N-am nimic cu ei, treaba lor, da'… ce cãutãm împreunã? Unde
sunt cei lângã care aº vrea, lângã care s-ar cuveni sã trãiesc? Unde
fierb ei? ªtiþi cum e? Înainte vreme existau, pe de o parte, regi ºi
regine ºi prinþese ºi prinþi ºi, pe de altã parte, restul lumii. Servitorii,
þãranii - ceilalþi Care, în toate poveºtile nu fac altceva decât
figuraþie! Vorbesc de poveºtile adevãrate, autentice, nu de
prelucrãrile, de fãcãturile romantice în care-au început s-aparã tot
felul de Cenuºãrese. ªi chiar ºi-n astea se vãdeºte la final cã
protagonistul cel sãrac era, de fapt, un prinþ! Rãtãcit, din cine ºtie ce
motive, de ai lui. La care se-ntoarce. Asta vreau sã spun: am
certitudinea cã sunt… o prinþesã. ªi cã m-am rãtãcit de ai mei.

Liniºte.

(Voce bãrbat înregistratã: "Întindeþi-vã pe spate ºi ridicaþi încet

picioarele. Strãdiuþi-vã sã obþineþi o miºcare cât mai uniformã.
Leeeeeent sus!, ºi leeeeeeeeent jos! ªi leeeeeeeeeent sus! ªi
leeeeeeeeeeeeeeeeeent jos! Bravo! Acum, în picioare! Urmeazã a
patra serie de genuflexiuni. Atenþie… ºi! Una, douã, trei, patru… etc."
Ea, transpiratã, încearcã sã respecte ritmul indicat de vocea de pe
casetã; e, însã, prea obositã: începe sã fure la numãrãtoare. La un
moment dat se enerveazã: se repe de la casetofon ºi-l opreºte - Du-te
dracu'! Du-te dracu'! Da' pentru ce?!…" Pauzã. Rãsuflã greu. Oare n-
ar trebui… sã mã duc la un doctor?…"
Liniºte.

Astea sunt cele douã scrisori pe care le-am primit de la el.

Mincinosul. Atât mi-a scris: de douã ori. În… aproape cinci ani. Una
la-nceput, când umbla dupã mine cu limba scoasã, ºi una la sfârºit,
când am plecat. Dupã ce-am plecat. Aici, între plicurile astea douã,
sunt cinci ani din viaþa mea. (un timp) Prima. (ridicã prima scrisoare;
scoate o foaie) O partiturã. Capriciul nr. ? de Paganini. Iar pe spate
scrie aºa: "În semnele bizare de pe verso…", adicã în note, în
partiturã, e ultra…deci, în semnele de pe verso "…se gãsesc încifrate
multe din cuvintele pe care aº vrea sã þi le spun. Sper cã vei fi
suficient de curioasã pentru a folosi obiectul anexat"… adicã invitaþia
(scoate din plic o invitaþie; citeºte de pe ea) vã aºteptãm… la,la,la…
ora 19… concertul tânãrului violonist… la, la, la… la, la, la…
câºtigãtor recent al Marelui Premiu la… la, la, la… (se întoarce la
scrisoare) mã rog, marele talent… deci, "…suficient de curioasã
pentru a folosi obiectul anexat…", auzi, obiectul anexat!… Punct. "În
locul ºi la data ºi la ora menþionate acolo, cuvintele respective"…, ah,
ce pretenþios… "cuvintele respective vor fi "strigate în gura mare"…
între ghilimele, desigur… cuvintele la, la, la… în gura mare, fiindu-þi,
în acelaºi timp, adresate personal."… Þ, þ, þ, þ, þ… (un timp)
Adevãrul e cã l-a cântat dumnezeieºte… capriciul numãrul… Cu asta
m-a zãpãcit… cu muzica. Totdeauna m-a fascinat… mai ales
vioara… Singurul meu vis repetitiv… ba nu, mai e ãla cu pãsãrile,
oricum, poate cel mai… des repetat vis al meu, de când eram micã,
nu ºtiu, câþiva aniºori… habar n-am de unde, ceva trebuie sã-mi fi
provocat chestia asta, mai ales cã e de-o acuitate incredibilã, simt!,
aproape cã, nu!, chiar mi se pare cã mã trezesc cu buricele degetelor
umflate… da, mã visez cântând. La vioarã… Ei, ºi vã daþi seama,
când a apãrut el cu… (o clipã) dumnezeiesc a cântat atunci… cred cã
niciodatã nu i-a mai ieºit aºa… deh, capriciu!… (râde uºor) îl ºtiþi?
(fredoneazã puþin) … nu prea se-nþelege, sunt… se cântã pe mai
multe corzi deodatã, corzi duble se cheamã… mã pricep!… (rîde
uºor) Mã rog… (reia) Deci asta a fost prima lui scrisoare. (o pune la
loc în plic) Am dat curs… obiectului anexat… (pune ºi invitaþia în plic)
…ºi uite unde-am ajuuuuns… (ofteazã) Doamne, cum îl ascultam…
stãteam ca vaca, ore-ntregi, cu gura cãscatã… game, orice… mai
ales game, la-nceput îi mai plãcea sã mã vadã topitã ºi mai cânta ºi
câte-o piesã întreagã, da' pe urmã… când a vãzut cã mã mulþumesc
cu… (fredoneazã exerciþii simple; monoton) Ore-ntregi… Mi se pãrea
ceva… o minune, ceva supra-firesc!… e ceva în instrumentul ãsta
care mã-nnebuneºte, îmi… îmi astupã simþurile, simþul critic vreau
sã zic, tot!, mã anesteziazã, e ca un drog pentru mine… (un timp)
Poate ºi pentru cã mi-e complet inaccesibil. Complet! Nici mãcar o
coardã liberã n-am reuºit sã… sã nu scârþâie!… el zicea cã n-a mai
pomenit aºa ceva… un antitalent în stare purã, aºa zicea despre
mine… De la mâini e… (îºi priveºte mâinile) au… au o fricã mâinile
mele, în fond îþi trebuie curaj ca sã strângi aºa instrumentul ãla fragil
ºi delicat ºi graþios, sã-l… stãpâneºti cu atâta hotãrâre, e… îþi trebuie
tupeu, nu glumã!… (un timp) E un dar ºi ãsta, darul de a simþi cã þi
se cuvine sã-l atingi, sã-l… sã-l supui… sã-l sub-pui, asta e!, cum sã
te pui pe tine deasupra lui?, cum?… doar dacã ai un dar… un har!…
(rãmâne pe gânduri) ªi Bocãnilã are un har, nu? A simþit cã se poate
pune deasupra mea. Cã i se cuvine. Eu sunt vioara la care Bocãnilã
cântã cu paºii lui. Oare ce cântã? Un… capriciu?… (spre tavan) Sunt
cam… dezacordatã, nu?… (dupã o clipã) Prostii! Sunt un
Stradivarius, aºa sã ºtii!… Cu corzile puþin întinse, e drept… puþin
gata sã plesneascã… Da' ºi tu, Bocãnici, cum ai vrea sã sune când
cânþi cu picioarele?… (râde uºor) Închidem paranteza. Închidem
vioara în cutia ei. Dar ce sã vezi? În cutie apare… a doua scrisoare…
A doua ºi ultima scrisoare a lui Domnu' Mincinosu'… Care, precum se
poate observa, e nedeschisã. Pentru cã Doamna Gâsca Proastã,
Doamna Dezacordata n-a avut curajul s-o deschidã. Da. Ca sã nu-i
plesneascã vreo coardã. (un timp) Vreau! (apucã scrisoarea cu
hotãrâre; se opreºte; lung) Nu pot… (un timp) De ce? De ce? De ce?
De ce? De ce? De ce? De ce?…

(alb) ªi a fost dimineaþã ºi a fost searã. A treia noapte.

Ritmul paºilor.

(intrã în personaj; se leagãnã în ritmul paºilor) Dacã ai putea sã-þi dai

seama când încep lucrurile s-o ia razna!… Sã sesizezi momentul! Sã
te opreºti (se opreºte din miºcare) ºi sã zici: "Hopaaaa! Ce-i asta? Ce-
o fi asta? Nu ºtiu ce e, da' nu e-n regulã! Ia sã vedem! Ia sã
cercetãm! Ia sã nu trecem ca vita, ca ºi cum nu s-a-ntâmplat nimic"…
(pauzã, reia miºcarea) Da' nu poþi. Nu poþi fin'c-ar însemna sã nu te
mai ocupi cu altceva. Fin'cã acum, când te uiþi în urmã, toate par
semne. Semne peste semne… Cititor în semne: iatã o meserie… O
meserie pentru nenea Ilie… Nenea Ilie de la Mãrcuþa… (urlã)
Ajunge!!! (îºi acoperã urechile cu palmele; dupã un timp) Nu s-a oprit,
nu? ªtiu… Dar mãcar nu-l mai aud "poc-poc-poc". Mãcar nu-l mai aud
cu timpanele ºi ciocãnelele ºi nicovalele ºi scãriþele ºi melcii "poc-poc-
poc". Îl aud "bum-bum-bum". (rar) Bum, bum, bum… Îl aud cu þeasta.
ªi, dacã n-ar fi atât de leeeeeent, aº putea sã cred cã nu-i el, nu!, e
inima mea!… bum, bum, bum… Cu þeasta… (încearcã sã-ºi acopere
capul cu palmele) Mi-ar trebui niºte mâini uriaºe, niºte labe, mi-ar
trebui mâinile Evei, da!, am auzit c-avea cinci metri înãlþime Eva, da!,
am citit!, aºa se pare, c-avea cinci metri!, se lupta cu dinozaurii!… (un
timp) …sau mi-ar trebui un cap mai mic…

Ritmul paºilor.

Nu, domnu' doctor, nu-ncepeþi cu asta! În primu' rând nu e timp! ªi

nici nu e… doar v-am povestit!, vi se pare o situaþie clasicã?, cum
puteþi veni cu cliºeele astea?, cu reþetele astea?… Nu! Nu vã
povestesc nimic! Sunt absolut convinsã cã n-are nimic de-a face cu
copilãria! De fapt m-aºteptam! Eram sigurã c-o sã-ncepeþi cu
porcãriile astea, (maimuþãreºte) "Când te-ai masturbat prima datã?",
"Când l-ai vãzut pe tac'tu gol?", "Când i-ai surprins pe pãrinþii tãi
fãcând dragoste?", "Nu-þi dai tu seama, da' ai avut un ºoc!, un ºoc
nãprasnic!, de-acolo vine totul!…", rahat! nu vine nimic de-acolo!,
(tare) n-are de-a face cu sexul!!!, nu-nþelegeþi?… Ce-i idioþenia
asta, sã treceþi tot ce þine de cap prin… N-are nimic cu sexul!, ºtiu cã
sunteþi dezamãgit, îmi pare rãu, îmi cer scuze, da' n-are!!! Are cu
capul! La cap chiar nu vã pricepeþi deloc? Deloc-deloc? Am greºit
uºa? Am nimerit la ginecolog? (un timp) Cicã: furia e semnul
vinãvãþiei. Jupiter, te superi… O, Doamne… Bine! Cum ziceþi
dumneavoastrã. (joacã) Da, de fapt mi-aduc aminte, vai!, cum aþi
reuºit sã-mi declanºaþi aceastã uluitoare anamnezã?, aºa e, acum
vãd limpede!, da!, aveam patru aniºori ºi bucle blonde ºi gropiþe-n
obraji, ah, ce copil scump!, iatã, intru pe neaºteptate în dormitorul
pãrinþilor pentru cã de acolo îmi parvin niºte zgomote ciudate, ce se-
ntâmplã?, ce faci, tãticu'?, o baþi pe mãmica?, de ce geme-aºa?, vai,
acum ce-ai cu mine?, tãticu'!!!, nu vreau!, mãmico, de ce mã
dezbracã?, ce faci, mãmico, râzi?, ajutã-mã!, mi-e frig, sunt goalã
puºcã!, mi-e frig, ei, poftim, acum s-a gãsit sã-mi împãtureascã
chiloþei!, mãmico!, vrea sã mã batã!, uite, a pus mâna pe bãþul ãla,
pe bãþul ãla uriaº care i-a crescut între picioare!, ce faci, tãticule?, nu
mã bate!, nu mã… AAAAAAAAH… (oprire bruscã) Acum e-n regulã?
Asta vroiaþi sã auziþi? Acum sunt, în fine, diagnosticabilã? (o clipã)
Sã ºtiþi cã sunt! Pe baza poveºtii ãsteia, da! Dar problema nu e cã mi
s-a-ntâmplat aºa ceva, pentru cã, n-am ce face, îmi pare rãu, nu mi s-
a-ntâmplat! Problema e cã sunt capabilã sã vã povestesc aºa ceva!
Cã mintea mea e capabilã sã imagineze, sã improvizeze aºa ceva!
Aici e problema! (la cap) Pe la ºaiºpe ani eram prietenã cu un tip mai
mare, douã'j'doi avea, prietenã în sensul camaraderiei, nimic erotic
adicã, aveam o relaþie pur spiritualã, eu citeam Kant ºi filosofie
indianã ºi parcurgeam cu graþie criza existenþialã aferentã vârstei, cu
graþie zic acum, da' mi-nchipui cã nu eram uºor de suportat cu stãrile
alea de melancolie nesfârºitã ºi cu meditaþiile care-aveau ca final
obligatoriu constatarea deºertãciunii oricãrui efort, oricãrui demers,
oricãrei dorinþe, pânã-ntr-o zi când tipul, exasperat probabil, ce
credeþi cã-mi zice? - "Dragã, ºtii care-i problema? Eºti nefututã!"
Scurt! Ce credeþi c-am fãcut? I-ai tras o palmã nemernicului!… Nu!
Dimpotrivã: i-am zis "Dacã asta-i problema, nu vrei s-o rezolvi tu?"
Tare, nu-i aºa? La ºaiºpe ani… ªi n-a putut… (râde uºor) …n-a putut
s-o rezolve… N-a putut pentru cã nu era asta problema!, de-aia! Aici
era problema (la cap), încã de-atunci… (un timp) Sã concluzionãm,
din cele povestite, cã sexul, pentru tine, n-are nici o importanþã? Eºti
cumva… frigidã?… (râde din toatã inima) Frigidã?… (râde) Eu
frigidã?… Doctore, când am fãcut prima datã dragoste, când am
terminat, au început sã se-audã aplauze ºi chiuituri ºi "Bravo!" ºi Bis!"
- lãsasem fereastra deschisã ºi se strânsese sub ea o grãmadã de
lume care… (reproduce ovaþiile mulþimii) Eu frigidã… Prin urmare îþi
place sã faci dragoste… Îmi place sã fac dragoste. De când n-ai
mai… Nu! Nu-i asta? Nu-nþelegi cã nu-i asta??? (un timp) Bine, nu-i
asta. Dar atunci de ce crezi dumneata cã te simþi atrasã, cã eºti de-a
dreptul obsedatã, din câte spui, de individul care umblã deasupra ta?
Nu cumva ritmul paºilor lui, acel ritm atât de asemãnãtor celui al
actului sexual… Iar începi cu sexul? Doctore, am impresia cã tu eºti
ãla obsedat! Atâta-þi spun þie paºii ãºtia? Ritmul actului… Nu se
poate! Nu se poate! Sunt altfel, nu-nþelegi? Nu poþi sã-mi spui
aceleaºi cuvinte, nu poþi sã-mi aplici acelaºi tratament pe care l-ai
aplica lui… lui Mariþa care vinde-n piaþã! N-am nimic cu Mariþa, sunt
de acord cã avem amândouã nas, gurã, mâini, sex, da, sex, dar nu
se poate reduce totul la metabolism!!! Avem alte creiere! ªi dacã buba
e la creier, conteazã! Conteazã cã-n creierul meu sunt activaþi de
zece ori mai mulþi neuroni decât în cel al Mariþei! Conteazã! Asta
conteazã! De-aia mã obsedeazã Bocãnilã! Pentru cã mersul lui asta
spune: cã în creierul lui sunt activaþi… foarte mulþi neuroni!…
suficient de mulþi!… suficient pentru… Înþelegi, doctore? Sunt, de
fapt, o femeie normalã! Absolut normalã! Ce-nseamnã normalã? -
înseamnã o femeie care are nevoie de un bãrbat! Asta-nseamnã!
Foarte simplu. Din punctul ãsta de vedere, între mine ºi Mariþa nu e
nici o deosebire. Ba poate chiar sunt mai normalã ca ea! Da! ªtiu,
simt cã nu mã pot împlini decât lângã un bãrbat. Cu care sã fac copii
ºi sã îmbãtrânesc împreunã. Care sã mã þinã de mânã ºi sã nu-mi
dea drumul niciodatã. Da… O femeie normalã… Numai cã femeia
asta normalã are… un defect!, da, poþi sã-i spui ºi-aºa!… un defect
care nu exista, doctore, pe vremea când s-au scris tratatele alea
dupã care ai învãþat tu, femeia asta normalã are… spirit!… are
capacitatea ºi nevoia de a medita la… la Dimnezeu ºi la moarte ºi la
stratul de ozon ºi la petele din soare ºi la efectele globalizãrii ºi la tot,
tot, tot… Ai putea-o numi, dacã þi-ai urma instinctele misogine,
femeia intelectualã. Da… "ªi ce-i, dragã, n-ai de unde-alege?", se
bagã-n vorbã prietenul meu din adolescenþã, apãrut la faþa locului
cu intenþia evidentã de a-l sprijini pe bietul doctor, care, iatã, s-a
ascuns în toaletã pentru a râde nestingherit. "E plin de intelectuali!",
continuã prietenul, în stilul frust care-l caracterizeazã, "…nu mai ai
loc de ei, uitã-te la anunþurile matrimoniale, toate încep cu
"Intelectual prezentabil…", sau "Titrat apetisant…" sau "Posed studii
superioare, faþã umanã ºi casã la curte, solicit similar, exclus la bloc."
"Fii atent!", îi spun prietenului meu, ºi ciocãnesc uºor în uºa de la
toaletã: "Doctore, m-auzi? Iartã-mã cã-þi întrerup manifestãrile
zoofiziologice, dar am o curiozitate: când ai meditat ultima datã la
Dumnezeu ºi la moarte ºi la stratul de ozon?" (ascultã) Îl auziþi cum
râde, intelectualul? (tare) Asta e, doctore, deosebirea dintre Bocãnilã
ºi tine, dintre Bocãnilã ºi ceilalþi, toþi ceilalþi! Râsul ãsta neruºinat!
Râsul ãsta… drãcesc! Ãsta nu e râs normal, nu!, ãsta e râsul
dracului! Râsul care ascunde lipsa de substanþã!, lipsa de spirit! ªi
toþi!, toþi râd aºa! Toþi titraþii ºi superdiplomaþii ãia! Aºa râdea ºi
mincinosu', doctore, la sfârºit mai ales, era vesel nevoie mare, i se
exacerbase simþul umorului, toate erau comice pentru el, eu, cel
puþin, eram cel mai comic lucru din lume, haaaa-ha-ha-ha-ha-ha-ha,
haaaaa-ha-ha-ha-ha-ha-ha, întruna, întruna, nu se mai sãtura… (un
timp, apoi, încet) Tu nu eºti aºa, Bocãnilã… Nu-i aºa cã nu eºti aºa?
Tu eºti ca mine. De-aia te-ai ascuns acolo, ca sã nu le mai auzi râsul.
Ca mine. ªi eu tot de-asta m-am ascuns aici. Ce noroc… îþi dai
seama?… cã ne-am adãpostit în viziuni alãturate… E un miracol! E
un adevãrat miracol!… ªi mi-e atât de fricã sã nu-l stric!… (ºoaptã) Mi-
e atât de fricã sã nu descopãr, de pildã… cã eºti urât… fizic vreau sã
spun… cã… cã metabolismul meu te respinge… Sau, mai rãu… c-o
sã te vrea metabolismul meu, ºi-o sã ne-atingem ºi-o sã vorbim ºi-o
sã facem dragoste, da, ºi-o sã se strângã lumea sub fereastra
noastrã, ºi-o s-avem rãbdare sã ne descoperim unul pe celãlalt, ºi…
ºi-ntr-o zi o sã te-aud râzând, o sã te-aud râzând cu râsul celorlalþi,
ºi-o sã te-ntreb, disperatã, "ce-i cu râsul ãsta?", ºi-o sã-mi spui "cum
ce-i?, e râsul meu!", "cum e râsul tãu?, de ce n-ai râs cu el de la-
nceput?, de ce m-ai lãsat sã cred cã… de ce m-ai minþit???…"

Ritmul paºilor.

(cu ochii în sus; aproape ºoptit) ªtiu ce cauþi tu. Odihnã. Asta cautã
picioarele tale umblând întruna. Dar te înºalã picioarele tale. Da, da,
ascultã-mã pe mine: niciodatã nu vor obosi atât de tare încât sã-þi
vinã sã le spui "Gata!"… "Stop!"… "Popas!"… Niciodatã. În schimb,
dac' ai veni la mine ºi þi-ai culca uºor, cu stângãcie, cu teamã, cu
timiditate, cu delicateþe, þi.ai aºeza capul în poala mea, ca un inorog,
ºi m-ai lãsa sã-þi mângâi fruntea, fruntea ta eminescianã sub care
zumzãie gânduri, gânduri importante… care uite cum se liniºtesc,
cum încep sã pluteascã, în jos, încetiºor, grele încã de importanþa
lor, de-aia cad, dar liiiiiiiiiin, leeeeeeeent, pentru cã furtuna a trecut,
nu mai e nici mãcar o adiere, e noapte ºi liniºte deplinã, doar plutirea
lor tãcutã pânã la scoarþa cea plinã de munþi ºi vãi ºi prãpãstii - cum
le spune? circumvoluþiuni!, da… - scoarþa care le-a nãscut, care le-a
zãmislit ºi la care se-ntorc acum ºi o acoperã, ca un covor de zãpadã
sub care e bine ºi cald… Cald ºi bine… Numai mâna mea poate face
astea, inorogule!… (un timp) Inorogii sunt bãrbaþi care gândesc prea
mult. Atât de mult încât gândurile le deformeazã fruntea, le iese întâi
un cucui mic, pe urmã cucuiul creºte ºi creºte, ca o… ca o erecþie
osoasã!… nu!, ca o… ca nasul lui Pinochio!, da!, creºte pânã ajunge
ditamai cornul. ªi-atunci, de ruºine, bãrbaþii-inorogi fug sã se-ascundã
în pãdure. Sau în apartamente de bloc. Unde nu-i vede nimeni. ªi
umblã acolo, umblã ºi umblã, ºi cornul le creºte întruna, cu cât umblã
cu-atât le creºte, pânã când… pânã când, dacã au noroc, apare o
fecioarã, aºa ca mine, da!, ca mine, care înþelege… ºi care le ºtie
leacul… (îºi priveºte mâinile) ºi care… (întinde palmele deschise spre
tavan; un timp) M-auzi, tu, Bocãnici? M-auzi sau nu m-auzi? (un timp;
coboarã mâinile) Nu m-aude. (un timp) Încã nu m-aude.

Ritmul paºilor.

(cu cea de-a doua scrisoare în mânã; o priveºte concentrat; un timp)

Mai bine… Mai bine dorm puþin… înainte… iau un somnifer ºi…
poate-adorm… (închide ochii) poate-adorm… trebuie sã fiu treazã
când fac asta… trebuie sã fiu deºteaptã… (deschide ochii) Sunt! Da!
Tocmai - nu trebuie s-adorm înainte sã fac asta!, nu!, trebuie sã-mi
curãþ somnul!… (spre tavan, încet) …înþelegi, iubitule?, nu eºti
gelos, nu?, e… e o pãrticicã din… e ultimul rest al trecutului meu, al
trecutului meu pãtat… trebuie sã-l… trebuie sã-mi recapãt
virginitatea… da… pentru tine… ajutã-mã!… (priveºte din nou
scrisoarea; încet-încet, chipul i se lumineazã; o deschide; scoate o
foaie ºi…) Ia uite, ia uite… (… un plic mai mic) Matrioºka: în plicul cel
mare stã plicul cel mic!… Nu, nu! Nu fi curioasã! Vedem întâi ce scrie
aici ºi pe urmã deschidem plicul cel mic. Da? Bineeee… Deci:
(citeºte) "Deci ai plecat." Începe bine. Începe cu un adevãr: am
plecat. (spre tavan) Aºa e, am plecat! (reia lectura) "Câteva zile nu
mi-am revenit: aveam o senzaþie de permanentã stupoare. Nici acum
n-a trecut de tot, dar cred cã pot formula deja câteva impresii. ªtii cum
simt? Ca ºi cum aº fi obþinut un premiu! (se opreºte o clipã, apoi reia,
tot mai încet) Un premiu uriaº, cel mai valoros premiu din cariera
mea, un premiu la care aproape cã nu mai îndrãzneam sã sper. Simt,
adicã, o imensã recunoºtinþã! ªi, prin urmare - ºtii cum se obiºnuieºte
cu asemenea ocazii - vreau sã profit de aceastã ceremonie
caligrafiatã - mã refer la literele pe care le lecturezi avidã în chiar
clipa de faþã - pentru a-þi mulþumi. Îþi mulþumesc pentru toþi anii în
care… (scârba ºi indignarea ºi umilirea o doboarã; mototoleºte
scrisoarea; un timp; apoi îºi revine) Vreau! (reia lectura scrisorii, de
data aceasta în gând; o citeºte pânã la capãt; e uluitã) Ce… ce
urâþenie!… ce… Doamne, e chiar… greþos!… Ce proastã am fost cã
n-am deschis-o mai demult… Când mã gândesc cã mi-era fricã de
cine ºtie ce imprecaþii lacrimogene, de cine ºtie ce chemare disperatã
la care sã-mi fie imposibil sã rezist!… (spre tavan) Ai vãzut? Ai vãzut
ce… ai vãzut cã n-aveai de ce sã te temi? (ridicã al doilea plic) ªi-aici
ce-o mai fi? Verigheta? (pipãie plicul) Nu e verigheta… (spre tavan)
Atât mai e! (plicul) Probabil încã o oroare. Încã o urâþenie. ªtii ce?
Dupã ce-l deschid ºi pe ãsta, vin!… Vin, vin!, pe cuvânt… simt cã…
pot!… ºi cã vreau!… O, Doamne!, repede!… (deschide plicul grãbitã;
se opreºte) Da' de ce-l mai deschid? (se gândeºte; apoi, hotãrâtã)
De-aia! (deschide; scoate o foaie ºi un al treilea plic, mai mic) Ho-ho-
ho… încã unul… (spre tavan) …simte, ha-ha, vrea sã ne-mpiedice,
sã ne-amâne… (spre scrisoare) …nu poþi!, n-o sã poþi, chiar dac' ai
îngrãmãdit o mie de urâþenii una-n-tr-alta!, nu poþi!, degeaba ai
muncit atâta la… ceremonia asta… (spre tavan) …nu poate, iubitule,
sunt atât de… atât de a ta, atât de cu tine, deja… înainte mi s-ar fi
suit sîngele la cap de la… mizeriile alea… aº fi… aº fi turbat!, m-aº fi
învârtit ca un leu în cuºcã: cum sã mã rãzbun?, cum sã mã descarc?,
cum sã… ºi-acum nimic, acum ºtii ce mã frãmântã?, cum sã mã-
mbrac!, da!, ºi dacã sã mã fardez… sau sã nu mai pierd nici o clipã!,
sã vin aºa cum sunt!, acum!… Acum! (aruncã scrisoarea, se ridicã ºi
pleacã spre ieºire; se opreºte; se întoarce; ia scrisoarea; spre tavan)
Un minut, atât mai dureazã… Un minut!, - poþi sã-ncepi sã numeri -
înseamnã, sã zicem, ºaizeci de paºi! Hai - unu, doi… Repede!…
(citeºte) "În toatã muzica pe care o ºtiu nu existã o singurã bucatã
care sã poatã spune cât de dor îmi e de tine. Dupã ce-ai plecat, n-am
fãcut altceva decât sã cânt, de dimineaþã pânã seara. ªi noaptea.
Întruna. Pentru cã doar aºa reuºeam sã te-aduc înapoi. Doar aºa
reuºeam mãcar sã-mi închipui cã, de-acolo de unde eºti, continui sã
m-asculþi. Cum m-ascultai când erai aici. Cu toatã fiinþa. Cu toþi
porii. Toatã. Pe urmã m-am temut cã, dacã-i adevãrat, dacã într-
adevãr m-auzeai de-acolo de unde erai, ai fi putut sã crezi cã doar
atâta aveam sã-þi spun. M-am temut pentru cã înþelesesem: în nici o
înºiruire de sunete nu-ncape dragostea mea. ªi dorul care mi-e de
tine. Aºa cã m-am oprit. Nu mai cânt. Sau poate cã în sfârºit am
început sã cânt cu adevãrat: fãrã sunete. Auzi liniºtea asta pe care þi-
o trimit întruna? Ascult-o puþin. Acum. Opreºte-te acum din citit ºi
ascult-o. Doar un minut. Un minut. Hai, opreºte-te, închide ochii ºi
ascult-o. Acum. ( ea se opreºte; închide ochii ºi ascultã; un minut;
deschide ochii - are lacrimi în ei; reia lectura) Ai auzit-o? Nu mai
plânge. ªi eu am plâns la-nceput, când am auzit-o prima datã, dar pe
urmã am fost tare fericit. ªi-am mulþumit cerului cã existã, totuºi. ceva
în care-ncape dragostea mea. ªi dorul care mi-e de tine. Nu plânge: e
de bine…" (ridicã ochii; nu ºi-i ºterge; încet) Ce e de bine?… (un timp;
se ridicã, face câþiva paºi; se opreºte; priveºte al treilea plic; se
repede la el; îl deschide cu miºcãri febrile; scoate din el o invitaþie,
asemãnãtoare cu prima ºi… atât) Vã invitãm la concertul… (o
întoarce; citeºte) "Sper sã nu fi atât de ridicolã încât sã nu vii. Eu
chiar þin sã rãmânem prieteni. Apropos, m-a întrebat Sterian ce mai
faci ºi, când i-am spus cã ne-am despãrþit, i-au sticlit ochii! Aºa cã l-
am chemat ºi pe el. Te aºtept." (ridicã ochii, uluitã; apoi începe sã
râdã; din ce în ce mai tare, din ce în ce mai nestãpânit)

Ritmul paºilor.

(deschide toate ochiurile aragazului; ce cautã aragazul acolo?… nu

ºtiu; peste ritmul paºilor de deasupra se suprapune fâºâitul gazului; ea
se aºazã ºi aºteaptã)

Ritmul paºilor.

(aceeaºi imagine; aceleaºi sunete) Era cald ºi barca plutea liberã. El

se întinsese pe spate ºi, din cauza soarelui, închisese ochii. Atunci m-
am aplecat deasupra lui ºi umbra mea i-a acoperit faþa. ªi-a putut
deschide ochii. ªi m-a privit cu recunoºtinþã. (un timp) Da… Pe urmã
s-a plictisit. Da' la-nceput exact asta avea-n ochi: recunoºtinþã!… (un
timp) Mie mi s-a-ntâmplat asta?…

Ritmul paºilor.

(aceeaºi imagine, aceleaºi sunete; doar starea ei de spirit s-a

schimbat) Doamne, ce-i cu fericirea asta care mã umple pânã-n
vârful degetelor, pânã-n vârful firelor de pãr, pânã-n celule, pânã-n
mitocondrii, pânã-n atomi… Mã umple o fericire atomicã!… Pe-aici,
prin fontanelã, e gata sã rãsarã o ciupercã fantasticã, o ciupercã al
cãrei suflu leeeeeeeent, dar inexorabil va arrrde, va face scrrrum, va
spulbera toate… toate amãnuntele meschine care ne despart… (cu
ochii în sus) da, care ne despart, Bãrbatule… ãsta e numele tãu, aºa
o sã-þi spun, "Bãrbatule!", n-ai nevoie de nume de la oameni când
Dumnezeu þi-a dat deja unul, aºa o sã-þi spun când suflul va topi
tavanul ãla ridicol care stã-ntre noi, ºi tu ai sã te prãbuºeºti aici, lângã
mine, ºi-apoi ai sã te ridici mirat din grãmada de moloz ºi-ai sã-þi
scuturi praful alb care-þi acoperã pielea, da, pielea, pentru c-ai sã
observi, tot mai mirat, cã hainele þi-au dispãrut, suflul le-a topit ºi pe
ele, eºti gol ºi plin de praf, alb ca o statuie, alb ca un înger, ºi praful
din jur începe sã se rarefieze, începi sã vezi prin el, ia uite, parcã e
cineva acolo, aici, aici, eu sunt, Bãrbatule, eu sunt, la fel de albã ca
tine, la fel de goalã, la fel de înger, hai, vino, Bãrbatule, sunt eu,
Femeia!… (aprinde un chibrit; explozie; fum; întuneric; liniºte; apoi o
vioarã solo; live; o vioarã solo care cântã Capriciul cu pricina al lui
Paganini; dar cine mânuieºte instrumentul nevãzut?; prin fum se
distinge parcã o siluetã care… da!, uite!, cântã la vioarã; e ea?)

* Mircea Cãrtãrescu - "Câteva cuvinte despre Ioana"