Sunteți pe pagina 1din 69

1

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Redactori: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro, Anca Şerban aserban@liternet.ro

Editor format .pdf Acrobat Reader şi coperta: Anca Şerban aserban@liternet.ro

Ilustraţii: © 2004 Gianina Cărbunariu.

Text: © 2004 Gianina Cărbunariu. Toate drepturile rezervate autoarei.

© 2004 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader. Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sînt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.

ISBN: 973-8475-83-X

Editura LiterNet http://Editura.LiterNet.ro office@liternet.ro

Editura LiterNet 2004

2

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Gianina CĂRBUNARIU

STOP THE TEMPO!

Road Theatre

- text dramAcum -

Editura LiterNet 2004

3

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Maria, Paula şi Rolando sunt numele actorilor pentru care am scris acest text. Personajele pe care le interpretează, au fiecare nume, însă nu şi-l cunosc unul altuia. Am păstrat totuşi numele actorilor pentru a diferenţia cele trei voci, poate şi pentru că multe lucruri mi-au fost inspirate chiar de ei, de problemele şi gândurile lor la un moment dat.

Autorul poeziilor care apar în text este poetul Marius Ianuş. Volume: Manifestul anarhist, Ursul din container, publicate la Editura Vinea.

Editura LiterNet 2004

4

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 1

4 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 1 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

5

PAULA:

Căcat.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Dacă stau bine să mă gândesc, de vreo două săptămâni nu mai primisem nici un telefon

PAULA:

Căcat.

MARIA:

Chestia asta cu job-urile mă cam dăduse peste cap. Da, nici mie nu-mi venea să cred, dar aveam trei job-uri. Da. Şi nu mai puteam să dorm noaptea, de oboseală.

PAULA:

Căcat.

ROLANDO:

Mie nu-mi place să folosesc cuvinte mari

rog, ce mai…nu-mi vin…dar atunci chiar eram într-o stare…

eu de fapt nu folosesc niciodată cuvinte mari

cum ar fi…nu ştiu…mă

MARIA:

Trei job-uri. Şi speranţa că o să am o casă numai a mea. O garsonieră rezonabilă. O maşină rezonabilă. Un bărbat rezonabil. Un copil rezonabil. Un căţel rezonabil. Un căcat rezonabil.

ROLANDO:

Fără cuvinte mari… fără să

fără… f…

Editura LiterNet 2004

6

MARIA:

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Am 27 de ani şi trei job-uri. Fostele mele colege de facultate mă invidiau îngrozitor. Singura chestie, care nu mi se întâmpla prea des, era chestia asta cu fututul. Dar ăsta era micul meu secret.

PAULA:

Un căcat, asta era

ROLANDO:

şi nimeni nu mă mai suna să-mi propună vreo chestie într-un club. Probabil, nu eram

destul de bun. Trebuie să mă mai antrenez, mi-am spus. Trebuie să iau discurile alea şi să le frec toată ziua. Şi trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool!

Oboseala. Asta era de fapt

MARIA:

Da, şi dobitocul ăla, ginecologul, că la vârsta mea ar trebui să am o viaţă sexuală mult mai activă. Mai activă? Păi eu nu aveam practic, nici o viaţă sexuală. Pentru că, fir’ar să fie, trebuia să plătesc o groază de note de plată. Inclusiv pe a lui, dobitocu’ naibii… Aşa că viaţa mea sexuală era

PAULA:

Un căcat.

ROLANDO:

Trebuie să fiu cool. Trebuie să fiu cool. Trebuie Să te relaxezi, trebuie să te detaşezi, trebuie să fumezi – Dacă fumezi, bineînţeles că eşti cool, trebuie să te distrezi, trebuie să dansezi, can you hear it, can you hear it, com’on push the tempo, push the tempo, PUSH THE TEMPO! It’s like you are so fucking cool, man! Com’on!

Editura LiterNet 2004

7

PAULA:

Un căcat.

MARIA:

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Până la urmă, mă rog, m-am gândit că n-ar fi nici o problemă dacă aş ieşi cu el. Fără nici o obligaţie. Pentru că aveam senzaţia că e însurat. Sau proaspăt divorţat. Sau dracu’ ştie. Da, pentru că prima oară când am ieşit împreună, mi-a spus ceva în timp ce mă mângâia discret pe mână. Mi-a spus ceva în engleză şi, după aia, mi-a zis solemn „Mă înţelegi, nu?”. Mi-a zis „I AM…” şi nu mai ştiu ce, pentru că eram cam ameţită şi oricum, mă apucasem de engleză cu o lună în urmă, pentru al treilea job. Aşa că i-am răspuns: „ Mai contează?”. Şi de fapt, ce putea fi atât de important încât să conteze.

PAULA:

Un căcat.

ROLANDO:

Şi marele meu amor de trei săptămâni. O puştoaică de 13 ani care arăta de 23. Şi care făcuse o pasiune pentru DJ-i. O pasiune atât de nebună, încât după o săptămână în care nu mai avusesem nici o ofertă, m-a părăsit pentru DJ Fucker sau DJ Big Dick, o chestie de genul ăsta. Care era evident mult mai bine cotat. Şi deci mult mai cool.

MARIA:

Nu ieşeam foarte des din cauză că… mă rog… n-avea sens să-l întreb. De fapt nu mă interesa absolut deloc. Şi nici nu aveam timp.

PAULA:

Ei, căcat!

Editura LiterNet 2004

8

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Da, trebuia să ies. Trebuia să fiu văzut

al dracului de plictisitor să umbli noapte de noapte prin câte 3 – 4 cluburi din meserie…

la

un moment dat, cred că am avut şi nişte fani… sigur, că până la urmă era

dar pe atunci, credeam că asta face parte

MARIA:

Sigur că n-aveam chef de pierdut timpul prin baruri

normal să fi preferat să… dar, în fine, făcea şi asta parte din

joc… şi oricum, nu adormeam numai cu Xanax, aşa că

ROLANDO:

Aşa că m-am îmbrăcat cu

PAULA:

Căcat.

MARIA:

Pentru că atunci când voiam, puteam să arăt

ROLANDO:

supercool

MARIA:

… ca o doamnă

ROLANDO:

extremely west

Editura LiterNet 2004

9

MARIA:

… sexy şi rafinat totodată

PAULA:

Ca un căcat.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Şi, ca în fiecare noapte, am zis să bifez întâi Space-ul.

MARIA:

Şi m-am dus în Space-ul asta în care nu mai fusesem niciodată. Pentru că acolo îmi dăduse el întâlnire…

PAULA:

O stare de căcat. Pentru că ea plecase cu individul ăla, pentru totdeauna. Am pornit hotărâtă spre primul club care mi-a venit în minte. Spre Space.

Editura LiterNet 2004

10

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 2

10 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 2 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

11

În club.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Şi nu înţelegeam, de ce dracu` m-a chemat acolo. O mulţime de puştani care dansau toţi ca băgaţi în priză… În mod clar, era o ţeapă. Ginecologul ăla îşi bătuse joc de mine. Sau o neînţelegere. Space sau Face? Space sau Face?

ROLANDO:

Şi în mod clar, nu avea să fie decât o noapte exact ca cea din urmă. Şi, băga-mi-aş picioarele, aş fi vrut să mă car din momentul în care am intrat, dar, ca de obicei, m-am aşezat pe un scaun, lângă bar şi am cerut o Cola. Stăteam cool, mimând relaxarea şi-mi sorbeam Cola cu paiul. Mi-era greaţă.

PAULA:

Şi starea de căcat s-a transformat într-o stare de supercăcat, din momentul în care m-am aşezat pe un scaun, lângă bar.

ROLANDO:

Şi toate feţele astea, de necunoscuţi care îmi erau atât de cunoscute.

MARIA:

Şi toţi kinderii ăştia care păreau a se distra al naibii de bine. Şi eu îmi aşteptam ginecologul. Şi stăteam pe un scaun, lângă bar.

PAULA:

O stare de căcat. Şi-mi venea să mor înecată în tot căcatul asta. Şi stăteam lângă bar, proţăpită pe un scaun, lângă bar.

Editura LiterNet 2004

12

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Lângă două ciudate, sinistre şi plictisite…

PAULA:

Lângă doi fraieri plictisiţi, fără sare şi piper…

MARIA:

Lângă doi indivizi care păreau de-ai locului: plictisiţi şi extrem de cool

ROLANDO:

Şi hotărăsc eroic să mă car…

PAULA:

Acum, chiar în momentul, ăsta trebuie să ies…

MARIA:

Gata, am aşteptat destul

(Le sună la toţi trei telefonul.)

TOŢI:

Alo! Da, spune!

ROLANDO:

Căcat.

Editura LiterNet 2004

13

MARIA:

Căcat.

PAULA:

Căcatul căcatului.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Să ţi-l bagi în cur pe Big Dick ăsta al tău cu ofertele lui cu tot.

PAULA:

Băi, deci eu mă simt foarte bine

da,

excelent… şi nu înţeleg de ce trebuia să mă suni…

MARIA:

Dragă, puteai să te alarmezi mai devreme

stau

aici de jumătate de oră

ROLANDO:

Da, sunt în Space. Nu, nu singur, ai să râzi, sunt cu două superpizde pe care o să le fut toată noaptea.

PAULA:

Trebuie să închid acum…da, sunt cu cineva

ţie

ţi se pare devreme? Mă rog, diferenţa de fus orar! Mi se rupe.

MARIA:

Nu, nu mai vin nicăieri pentru că şi eu m-am întâlnit cu nişte prieteni. Aşa că fac ceva pe Face-ul tău!

(Închid toţi telefoanele.)

Editura LiterNet 2004

14

MARIA:

Ce ziceai de chestia aia cu… mă rog

ROLANDO:

Care chestie?

PAULA:

Cu fututul.

ROLANDO:

Rămâne valabilă.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

?

Editura LiterNet 2004

15

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 3

15 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 3 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

16

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Da. Cam aşa a început toată chestia asta. Dintr-o prostie. Aiurea. Total aiurea. Aşa m-am simţit, când am ieşit din Space. Iată-mă cu doua pizde pe care, după cum am promis, va trebui să le fut toată noaptea. Şi, sincer să fiu, îmi cam pierise orice chef.

MARIA:

În ce m-am băgat? Ăsta a fost primul gând, când am ieşit din Space. Am vrut şi eu să fiu dată dracului, o tipă lipsită

de inhibiţii care nu-şi refuză experienţe provocatoare şi m-am trezit cu doi necunoscuţi în maşină. Doi oameni complet necunoscuţi şi extrem de cool.

PAULA:

Toată noaptea. O să mi-o trag toată noaptea cu un tip şi o tipă. Şi nici unul dintre ei nu e genul meu… Ce căcat!

ROLANDO:

Şi îmi şi imaginam, ca într-un film porno de maxim căcat, cum o să ne-o tragem în maşină toţi trei.

MARIA:

O aberaţie. O aberaţie maximă. Conducem în tăcere pe Magheru.

MARIA:

Şi mă uit mai bine la el, prin oglinda retrovizoare. Şi, fir’ar să fie, deşi e cu 10 ani mai tânăr, tipul ăsta e stilul lui. E la

fel de cool ca ginecologul meu. Sau doar mi se pare

O să mă fut cu unul care seamănă cu Ginecologul. Minunat!

ROLANDO:

Şi mă uit impasibil pe geam. Dar pot totuşi să trag cu coada ochiului şi să văd că aia din faţă mă spionează prin oglinda retrovizoare.

Editura LiterNet 2004

17

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

PAULA:

Şi nu pot decât să mă uit la adidaşii lui. UK. Clar UK. Aşa are şi ea unii. Că sunt unisex. Ca şi ea de altfel. Cred că ai ei sunt totuşi mai scumpi. Exact la asta mă gândesc. Că ea are adidaşi mai scumpi decât tipul care stă pe banchetă lângă mine, pe bancheta din spate. Şi o să mi-o trag sălbatic cu individul ăsta şi eu mă gândesc la ea. Mai exact la adidaşii ei, originali din UK, unde ea se cărase până la urmă cu gagiul ăla al ei. Pe care îl cunoscuse într-un club şi

de care se amorezase

Fulgerător.

ROLANDO:

Şi aia de lângă mine se holbează la picioarele mele, de parcă ar vrea să vadă ce marcă au adidaşii mei. Ale dracu` pizde, astea sunt genul ăla care bântuie prin cluburi să agaţe tipi cool, aşa că mine. Ha, ha, ha!

MARIA:

Noroc cu muzica asta că nu trebuie să vorbim.

PAULA:

Bine că a pus muzica, ce era să vorbim?

ROLANDO:

Ce muzică băşită! Dar mai bine aşa…

MARIA:

Şi începem. Se dezbracă fără să se uite unul la altul. Se ating practic fără să se uite unul la altul. Şi nu e nici un fun în toată chestia asta! (Celor doi) Credeam c-o să ne distrăm! Ce dracu-i asta?

ROLANDO:

Bagă viteză! Hai să ieşim din Bucureşti!

Editura LiterNet 2004

18

PAULA:

Şi schimbă şi tu muzica aia de căcat!

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

150 la oră. Mirosul transpiraţiei mele amestecat cu mirosul transpiraţiei lor. O panică îngrozitoare. Superexcitaţie în sfârşit!

(Scena de sex între Rolando şi Paula. Paulei i se face rău. Un moment în care stau amândoi năuciţi, privind în faţă. Câteva gesturi - flash din care nu-ţi dai seama dacă fac sex sau se lovesc unul pe celălalt.)

ROLANDO:

Treci în faţă!

PAULA:

Căcat. N-am chef să conduc.

ROLANDO:

Ok, conduc eu. Şi apăs acceleraţia. Deschid geamurile. Întotdeauna mi-am dorit să văd două gagici făcând asta. E al dracu’ de cool. Extrem de cool. Pizda lui Big Dick ar trebui să vadă asta. I s-ar părea mai cool decât orice cool. Şi în momentul ăsta

PAULA:

Şi în momentul ăsta, de un penibil absolut în care mă frec cu o necunoscută care nici măcar nu e genul meu

MARIA:

Şi în momentul ăsta, după ce am sărutat o femeie sau, mai exact, am fost sărutată de o femeie simt cum panica îmi paralizează toate gândurile…

Editura LiterNet 2004

19

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Şi în momentul ăsta încep să plâng ca un bou…

MARIA:

Şi panica se transformă în plâns…

PAULA:

Şi, căcatul căcatului, cred că o să mă buşească plânsul, la dracu’.

(Accidentul. Coregrafie.)

Editura LiterNet 2004

20

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 4

20 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 4 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

21

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Toate economiile mele s-au dus pe apa sâmbetei. Aşa că, adio casă. Pentru că, nefiind în timpul serviciului, mi-au imputat toate cheltuielile de reparaţie ale maşinii. Şi mai aveam şi 150 la oră. Noroc că nici unul din noi nu era alcoolizat. Am ieşit pur şi simplu de pe şosea şi ne-am dat peste cap de vreo două, trei, patru ori. Nici măcar n-a fost mare chestie.

PAULA:

Am fost fericită toată ziua aia. Nu mai aveam stare, aşa de fericită eram. Şi, dintr-o dată, acolo, la spital, mi-am dat seama că necunoscuţii ăştia doi ar putea fi, ar putea însemna ceva. Şi habar n-aveam de ce.

MARIA:

Şi chiar m-am bucurat că m-au dat afară. De fapt, le-am sugerat-o chiar eu. Nu ştiam de ce, dar mă simţeam foarte bine. După mult timp, simţeam o bucurie aşa… habar n-aveam de ce…nu, nu era chestia asta cu fututul… băiatul ăsta nici măcar nu era genul meu. Iar femeile nu erau, sigur, genul meu.

PAULA:

Tipa asta nu era clar genul meu. Iar bărbaţii nu erau, la fel de clar, genul meu.

MARIA:

Şi totuşi nu m-am simţit niciodată aşa…

PAULA:

Şi totuşi aş fi vrut să-i întâlnesc din nou…

MARIA:

Singurul lucru rău…

Editura LiterNet 2004

22

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

PAULA:

Singurul lucru cu adevărat de căcat era că

ROLANDO:

Nu mai aud. Nu aud vocile, zgomotele puternice, dar îmi aud respiraţia. Încontinuu. Un ritm. N-o să mai fiu niciodată DJ. Dar nu, nu e asta, oricum n-aş fi fost vreodată vreun mare DJ. Oricum, n-ar fi fost vreodată ceva de capul meu… N-o să mai aud o groază de porcării de acum înainte…Asta e un avantaj. Nu ştiu de ce, dar era absolut clar că trebuia să ne întâlnim din nou. Pentru că ne unea ceva. Poate că spaima aceea pe care am simţit-o toţi. Cu siguranţă, nimic sexual. Doar panica aceea fără sonor. Şi oricum ele sunt, mai nou, singurii oameni pe care pot să-i văd fără să dau explicaţii. Şi fără să văd mila lor fără sonor. Aşa că

MARIA:

M-am dus în Space. Am luat maşina alor mei.

PAULA:

Merita măcar să încerc să ne vedem din nou. Aşa că

Editura LiterNet 2004

23

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 5

23 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 5 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

24

În club.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

PAULA:

M-am dus în Space. Şi am început să aştept.

MARIA:

Când am ajuns, ea aştepta deja lângă bar. Nu ne-am spus nimic. Îl aşteptam.

PAULA:

Şi tot balamucul ăsta începuse să mă calce pe nervi.

MARIA:

Şi îmi venea să-i strâng de gât pe toţi puştanii ăştia de cauciuc.

PAULA:

Cu muzica lor de căcat, cu DJ-ul lor de căcat, cu ţoalele lor originale, de maxim căcat…

MARIA:

Cu lipsa lor totală de griji, cu rânjetul lor, cu ţopăiala asta cretină

ROLANDO:

Ele mă aşteptau deja. Şi când m-am aşezat pe scaun, am simţit că totul începe să se învârte în jurul meu. O ameţeală scârboasă. Toţi extracoolii ăştia mişcându-se, agitându-se, contorsionându-se, conduşi de ceva, conectaţi la un ritm. Altul decât cel al respiraţiei mele. Era ciudat…

MARIA:

Era ciudat cum stăteam noi acolo, nemişcaţi. Toţi trei. Toţi relaxaţii ăştia…

Editura LiterNet 2004

25

PAULA:

Cu DJ-ul lor de căcat…

ROLANDO:

Toţi conectaţii ăştia…

MARIA:

Cu fun-ul lor tembel…

PAULA:

Cu DJ-ul lor de căcat…

ROLANDO:

Toţi extracoolii ăştia

MARIA:

Toţi relaxaţii ăştia…

PAULA:

Cu DJ-ul lor de căcat

ROLANDO:

Toţi conectaţii ăştia

MARIA:

Cu fun-ul lor tembel…

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Editura LiterNet 2004

26

PAULA:

Cu DJ-ul lor de căcat…

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Toţi extracoolii ăştia, toţi Made in Europe ăştia, toţi băutorii ăştia de apă plată!!!

PAULA:

Încerc să-mi imaginez tot căcatul ăsta fără sonor. Dintr-un soi de solidaritate. Fără sonor.

MARIA:

Am 27 de ani şi o viaţă absolut penibilă cu job-urile mele, cu ai mei care mă călcau zi de zi pe sistem, cu toţi ginecologii şi avocaţii şi businessmenii mei.

PAULA:

Am 25 de ani şi încerc să mă distrez şi nu reuşesc nici măcar să mă prefac că e vreun fun în chestia asta.

ROLANDO:

Am 23 de ani şi viaţa mea e deja futută. Şi nu din cauza accidentului. Ci pentru că nu mai găsesc nimic care să-mi producă un minim de plăcere adevărată. Am 23 de ani şi n-am făcut nimic. Şi nici nu cred că o să fac vreodată. Ceva care să-mi placă.

PAULA:

Am o idee! Şi le fac semn să vină după mine. Cobor pe nişte scări. Caut. Trebuie să fie pe aici. Îl văd şi mă duc chitită spre el. Spre tabloul de comandă. ÎNTIND MÂNA…

(Ţipătul Mariei.)

Editura LiterNet 2004

27

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 6

27 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 6 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

28

În maşină. Maria în faţă.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Mamă, nu-mi venea să cred că scoţi siguranţa. Băi, tu eşti dementă, ce dracu?!

PAULA:

De unde dracu să ştiu că fraierii ăia o sa înceapă să urle şi să se calce-n picioare ca să iasă din club? De unde să ştiu c-o să intre în panică?

ROLANDO (Paulei, îmbrâncind-o.):

Ce dracu a fost în capul ăla al tău?

PAULA (Mariei):

Da’ tu de ce-ai ţipat? De ce dracului ai ţipat?

MARIA (Paulei):

Eşti nebună?! Mi-a fost frică!!!

ROLANDO (Superenervat, Paulei.):

Auzi, să ştii că n-ai fost deloc cool la faza asta!

(Amândouă pufnesc în râs. Începe şi Rolando să râdă. Râs isteric. Rolando o sărută violent pe Paula.)

MARIA:

Cam aşa a început totul. În fiecare noapte, aveam cel puţin două cluburi de vizitat.

Editura LiterNet 2004

29

ROLANDO:

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

În sfârşit, găsisem ceva care îmi plăcea. O slujbă pasionantă. Chiar dacă nu era plătită. Dar banii nu erau o problemă. Tata îmi trimitea în continuare strictul necesar. Ca să nu-l deranjez nici pe el, nici pe noua lui pizdă, mai tânără cu doi ani ca mine. Şi, à propos de pizde, bineînţeles că am vizitat şi clubul în care performează DJ Big Fuck sau Big Dick sau cum dracu-l cheamă

MARIA:

Am renunţat şi la al doilea job. Trebuia sa fiu fresh la noul meu job de noapte.

ROLANDO:

Ne-am dat seama că era mult mai mişto să fii acolo, printre ei, aşa că unul din noi rămânea înăuntru să ţipe de efect, în timp ce ceilalţi doi acţionau. Prin rotaţie.

(În timp ce Maria şi Paula enumeră cluburile şi supermarketurile deconectate, Rolando dă « ritmul » acţiunilor.)

ROLANDO:

Stop the tempo! Stop the tempo! Stop the tempo! Stop the tempo! Stop the tempo! Stop the tempo!

(E un crescendo spre STOP-ul final pe care îl strigă toţi trei.)

PAULA:

Spell!

MARIA:

Zvon!

Editura LiterNet 2004

30

PAULA:

Planters!

MARIA:

Fire!

PAULA:

Why Not?

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Trebuie să mai ieşim din Bucureşti! Mai sunt cluburi în ţară!

PAULA:

Normal, să nu fim elitişti.

MARIA:

Week-end-ul îl dedicăm provinciei!

PAULA:

M-am gândit la ceva. N-ar fi mişto să mergem o tură şi prin supermarketuri? Mall!

MARIA:

Carrefour!

PAULA:

Metro!

Editura LiterNet 2004

31

MARIA:

Prisma!

PAULA:

Orhideea!

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Da, da, şi în căsuţa lui McDonald, şi la toate petrecerile fiţoase de care aflăm. Trebuie să le băgăm MCpanica în MCoase!

TOTI: STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP!

Editura LiterNet 2004

32

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 7

32 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 7 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

33

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Paula la volan.

PAULA:

Uneori mă gândesc că toată treaba asta cu deconectatul ne-au băgat-o chiar ei în cap. Pe bune. Păi, peste tot, oriunde te învârţi, vezi şi auzi numai asta: „Conectează-te!”, „Abonează-te!”, „Vino şi tu!”, „Click here! „, „Trimite un sms!”, „Join the big fucking party! „. Şi uite-aşa de dimineaţa până seara, într-una, într-una. Până când unora le sare muştarul şi zic: „Mai duceţi-vă în căcat cu tot conectatul vostru. Ne-am săturat să ne tot conectăm. Ce-ar fi dacă ne-am mai şi deconecta puţin?”. (Celor din spate.): Acum trei ani, m-am angajat într-o firmă de publicitate. Am fost pe rând: creative director, brand manager executive, creative artistic director, assistant brand manager, executive artistic creative WHATEVER… În cele din urmă am rămas copywriter. Eu asta-mi doream. Era perfect, banii mergeau, contractele se înmulţeau şi, acum doua luni, mi-am dat demisia. Pentru că dimineaţa, şeful a intrat în birou şi ne-a

spus că trebuie să „vindem” un nou produs, un laxativ minune, printr-un clip publicitar al cărui script să fie în linii mari,

cam aşa: „Luăm o mamă

care să împartă la micul dejun laxative întregii familii care cântă fericită.”. Nu mai puteam. De trei ani „vindeam”:

mama mai curată, mai uscată, cu senzaţia protecţiei, mama fără riduri, mama fără mătreaţă, mama cu volum, mama care îşi terorizează bărbatul pentru o bucăţică de ciocolată, mama cu sânii mai fermi, mama cu pensiune, mama în rate, cu dobânda zero, fără girant, mama a cărei mâncare dansează în bucătărie, mama care vrea să ajungă mai repede la mal, mama care şi-o trage cu Mister Proper, la la la la la la la! MAMA SE VINDE BINE!

generoasă, voluptoasă, chiar mămoasă, exaltată până la isterie, dar cu un zâmbet blajin,

Editura LiterNet 2004

34

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 8

34 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 8 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

35

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Maria la volan.

MARIA:

mă rog, ai mei mi-au dat de înţeles că nu-şi doresc în casă o ratată, ci o femeie de

maxim succes, din aia care foloseşte Rexona ultra dry de dimineaţă până seara. Care aduce bani în casă. Şi, fir-ar să fie, cu cât aduceam mai mult, cu atâta au început să le crească pretenţiile: maşina de spălat cu bule, cuptor cu microunde, televizor cu ditamai diagonala, cu ecran plat, cu plasmă! Toate ultimul model pe piaţă. Îi iubesc pe ai mei.

Şi ştiu că şi ei mă iubesc pe mine. Numai că mi-e groază să mă duc acasă, seara şi să aflu ce rahaturi au mai văzut

în reclame, rahaturi de care nu au nevoie, dar pe care şi le doresc cu patos. Îi iubesc, asta e clar, numai că… numai

că

Mi-am luat trei job-uri, pentru că

uneori îmi vine să… da, chiar îmi vine să-i strâng de gât.

Editura LiterNet 2004

36

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 9

36 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 9 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

37

Rolando la volan.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Singurele chestii care opresc ritmul respiraţiei sunt panica lor şi ceea ce se întâmplă după… mi-e frică să-i spun dragoste. Pentru că s-ar putea foarte bine să nu fie. S-ar putea să fie un fel de demenţă. Dar atâta timp cât n-o s-o numim în nici un fel, mai putem trage nădejde c-o să dureze. Încă un timp. Mie nu-mi place să folosesc cuvinte mari… pur şi simplu nu-mi vin… dar cred că până la urmă, asta e tot ce mi s-a întâmplat mai adevărat până acum.

MARIA:

Ce haios ar fi să mă duc într-o zi la job şi să umblu puţin la tabloul de comandă. Ăştia de la job sunt atât de proşti, încât nici măcar nu şi-ar da seama că sunt eu.

PAULA:

Dacă tot căcatul din creierele unora ar fi conectat la un tablou de comandă, aş scoate toate siguranţele, ca să nu se mai reverse în valuri, în creierele celorlalţi.

ROLANDO:

Dacă România ar fi conectată la un tablou mare de comandă, i-aş da pur şi simplu foc.

(Încep să cânte imnul României. Fără versuri. O improvizaţie care întăreşte prin muzică cele spuse mai sus.)

ROLANDO:

Sunt legat De ţara aceasta, măreaţă Cu gheare de sânge, Cu un spasm de nebun. ca un tigru siberian

Editura LiterNet 2004

38

De-o bucată de gheaţă ca un trist Plângăcios Căpcăun !

PAULA:

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Şi Mama o să inventeze o bombă atomică Pentru mine Mama o să mă legene tandru În submarine Mama o să arunce în aer World Trade Center A doua oară Ca să vad eu, pe viu, subproducţia, să am eu reluarea Mama o să mimeze marea amintirilor colective Cu imaginea mea Mama o să bage versurile mele în manualele Luptătorilor Al Queda Mama o să mă ascundă în munţi Şi va pune maşinile morţii şi femeile La dispoziţia mea Mama o să mi se ascundă în venă Tânără şi halucinogenă Şi va pune maşinile morţii şi femeile la dispoziţia mea

Editura LiterNet 2004

39

MARIA:

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Slugoi graşi, Înfăşaţi în mătase, Tăinuiţi de analele SS Minţi de porc, Lăfăite în case-stadion, Îmbătaţi de succes Toate aceste arătări fără eu- Cum vor vorbi cu Dumnezeu? Cum va vorbi Bombon? Dar Răduleasca? Dar palmier de stat? Dar Agathon? Ce o să zică Nelu la Floreasca, La Bellu sau, pardon, la Pompignon?

ROLANDO:

AJUNGE!-urlu şi mă opresc subit Nu-s nici un Sandokan, Sunt un cumplit Copil al unor fiare Hrănite cu napalm! Sunt ceva care a murit din start, fără nici o discuţie. Sunt ursul din container. Şi filmarea de la revoluţie.

Editura LiterNet 2004

40

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 10

40 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 10 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

41

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

În maşină. Paula conduce, Maria şi Rolando studiază 7 seri, Evenimentul zilei, etc.

MARIA:

Băi, eu a treia oara în Spell nu mai merg.

PAULA:

Atunci o sa mergi a cincea oară în Twice!

ROLANDO (Răsfoind un ziar.):

Băi, dar nimic, nimic?! Ce dracu’, am epuizat Bucureştiul?

PAULA:

Ce mişto ar fi dacă… dar nu, nu suntem destul de tehnologizaţi.

MARIA:

Ce anume?

PAULA:

Dacă am putea să deconectăm toate canalele TV la ore de maximă audienţă!

MARIA (Lui Rolando.):

Ce zici? Îi spargem pe Esca, pe Tucă, pe toţi bazaţii ăştia…

ROLANDO:

Ne-ar trebui cel puţin un an să pregătim lovitura. Dar am putea să ne apucăm de pe acum de pregătiri. Un proiect aşa ambiţios trebuie lucrat punct cu punct.

Editura LiterNet 2004

42

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Dar, dac-o facem, când o s-o facem, pot să le fac şi eu o dedicaţie alor mei?

PAULA:

Bagă!

MARIA:

Să-i tăiem macaroana lu’ Andreea Marin în direct!

PAULA:

Da’ de ce tocmai ei?

MARIA:

Uite-aşa, că de câte ori se uită maică-mea la ea, îmi zice că aş fi făcut bine să fiu ca ea.

ROLANDO:

S-a făcut. Ia stai! Că s-ar putea să ne extindem mai curând decât ne aşteptam. Voi mergeţi la teatru?

MARIA:

Ocazional. Ultima oară am fost cu Ginecologul.

PAULA:

Ha-ha, când eram studentă, dar oricum dacă era să aleg între un film şi…

ROLANDO:

Pe mine m-a cărat odată o gagică, zicea că e «foooooarte interesaaaant», exact aşa zicea, «foooooarte interesaaaaaaaaant». După ce-am ieşit de la spectacol, am dus-o acasă şi n-am mai sunat-o în veci. Băi, era ceva

Editura LiterNet 2004

43

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

acolo, ăia nu vorbeau româneşte în primul rând şi apoi aveai tot timpul senzaţia că mimează orgasmul… Oribil, te luai cu mâinile de cap. Da’ am putea să le facem o vizită.

MARIA:

De ce? Nu văd nici un fun în asta.

ROLANDO:

S-ar putea să facem show pentru alţii, în schimb. Ia fiţi atente ce scrie în Evenimentul de azi! Hai că e mişto, e unu, Theo Herghelegiu, regizor, i-auzi ce-i scrie lu’ ministru Culturii:

„Domnu’ ministru, după umila mea ştiinţă, regimul comunist a căzut. (Sau nu!?)

MARIA:

Ţeapă!

ROLANDO:

Aşadar, nu înţeleg de ce Ministerul Culturii (prin reprezentanţii lui) proferează ameninţări de genul: «Dacă faci public acest memoriu, te-ai lins pe bot de orice finanţare vreodată şi de orice contract cu teatrele de sub jurisdicţia noastră. »”

MARIA:

Te-ai lins pe bot?!!! Ha, ha, ha!!! Nu se poate! Şi Theo ăsta ce-i zice?

ROLANDO:

Păi, îi zice că să-i ia caii de la bicicletă, că meseria oricum nu i-o pot lua.

MARIA:

Păi e un superadevărat Theo ăsta!

Editura LiterNet 2004

44

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

PAULA:

Ne-a convins! În seara asta mergem la teatru.

MARIA (Lui Rolando):

La ce teatru?

ROLANDO:

Păi ce, contează? Habar n-am. (Descoperă un articol în ziar.): Băi, fiţi atente! Uite ce scrie aici: „În ultimul timp, se întâmplă un fenomen dubios în spaţiile publice din Bucureşti. Un grup de oameni certaţi cu legea deconectează aceste instituţii creând panică în rândurile cetăţenilor. Serviciile de pază intenţionează să ia măsuri.”. Băi, ăştia scriu de noi! Scriu de noi aici!

(Bucurie generală.)

ROLANDO:

Genial! În sfârşit, labagişti împuţiţi! În sfârşit ne-au recepţionat.

MARIA:

Păi, şi ce-i aşa genial în asta? O să afle ai mei, o să mă dea din nou afară de la job

PAULA:

Băi, tu eşti proastă? Ăstora chiar le e frică de noi!

MARIA:

Crezi tu asta?

Editura LiterNet 2004

45

PAULA:

Sunt megasigură!

MARIA:

Atunci e ok. Dacă le e frică de noi

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Mamă, mă simt ca în Născuţi Asasini! Aşa mă simt!

Editura LiterNet 2004

46

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 11

46 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 11 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

47

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Din ciclul coşmaruri cu România Cei trei îşi citesc datele din buletine. Ultimele cuvinte sunt: ROUMANIE, ROMÂNIA, ROMÂNIA

ROLANDO:

Ţi se vedeau chiloţii, ROMÂNIA Pentru că tu te-ai pus în spate în troleibuz Unde se văd chiloţii Numai că nu-i aveai, ROMÂNIA Degeaba ţi-ai pus ochelari şi erai superaranjată Nu vezi nimic, ROMÂNIA!

PAULA:

M-am făcut că mă uit la cerul albastru De la Eroilor din geamuri M-am prefăcut că nu mă interesezi, ROMÂNIA, Că nu mă interesează vânătaia ta de pe gleznă

ROLANDO:

Tu nici nu ştii în ce raporturi o să fim, ROMÂNIA

O să-ţi spun să borăşti şi o să borăşti!

MARIA:

La sfârşit o să ştii să ştigi, România

Ai învăţat să faci bani?

Mai poţi să răspunzi, ROMÂNIA? Preşedinţii sunt nişte cretini, ROMÂNIA Guvernul e o adunătură de cretini

Editura LiterNet 2004

48

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

Putem să trăim cu apă şi rădăcini, ROMÂNIA Putem să fugim în munţi, ROMÂNIA Numai că tu nu vrei

PAULA:

ROMÂNIA! Există oameni care înnebunesc pentru banii tăi de jucărie Ce-ai făcut cu mama O să-mi faci şi mie Nici nu pot să mă uit în ochii tăi

ROLANDO:

Însă în sticlele de coca-cola am spermat, Ca să rămân în burta ta, ROMÂNIA Copilul tău etern şi cretin, ROMÂNIA

PAULA:

Sper că eşti satisfăcută, ROMÂNIA

MARIA:

Sper că vrei să faci nani, ROMÂNIA

ROLANDO:

Sper că ţi-ai băgat banii la cec, România

PAULA:

Nu cred că ştii să plângi, România

Editura LiterNet 2004

49

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Nu cred că sunt băiatul tău mic, România

MARIA:

Nu ştii să plângi.

Editura LiterNet 2004

50

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 12

50 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 12 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

51

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

În maşină. Sunt toţi trei isterizaţi. Rolando e lovit la cap.

ROLANDO:

Băga-mi-aş picioarele în teatrul românesc şi-n ideea mea tâmpită! Nu mai calc în viaţa mea într-un teatru!

MARIA:

Nu l-am văzut, la dracu’… nu mi-am dat seama când s-a apropiat!

PAULA:

Da’ ce căcat păzeai?

MARIA:

Nu ştiu, eram prea concentrată… nu ştiu, m-am trezit cu el în spatele nostru.

ROLANDO:

Mi-a tras un pumn în cap, în pizda mă-sii!

PAULA:

Căcat. Căcat. Căcat.

ROLANDO:

Şi ştiu doar că m-am agăţat de el când am căzut, l-am tras de picioare.

MARIA:

Da, şi era un ciocan acolo, nu ştiu ce căuta ciocanul ăla acolo, dar ştiu că i-am dat una cu el în cap.

Editura LiterNet 2004

52

PAULA:

Ce-ai făcut?

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Ce-ai fi vrut să fac? (Scoate un ciocan din geantă.) Uite, l-am luat cu mine, ca să nu găsească poliţia arma crimei. Pentru că e foarte posibil să-l fi omorât.

ROLANDO:

Apoi am scos repede siguranţa şi am fugit… La dracu, nu trebuia să se-ntâmple asta.

MARIA:

Şi eu ce fac acum cu ciocanul ăsta?

PAULA:

Ţi-l bagi în cur, aia faci!

MARIA:

Nu, nu, nu, trebuie neapărat să scap de ciocanul ăsta. Nu pot să mă duc cu el acasă!

PAULA:

Mai dă-l în pula mea de ciocan!

MARIA:

Poate că totuşi n-a păţit nimic! N-am dat aşa de tare! Poate că doar s-a speriat şi a leşinat!

ROLANDO:

Trebuia să avem mai multă grija, asta e!

Editura LiterNet 2004

53

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Dacă ne prind, adio job. Şefu’ mi-a zis ieri că arăt că dracu’. M-a întrebat de ce nu dorm noaptea. Şi-o să-mi reţină din salariu, pentru că am buşit o lucrare de 2000 de para. În fiecare lună o să-mi reţină câte…

PAULA:

Da’ mai taci o dată cu job-ul tău de căcat şi cu banii tăi de căcat şi cu şefu’ tău de căcat!

MARIA:

Eu muncesc. Da, trebuie să muncesc pentru banii ăştia de căcat. Nu ştiu şi nici nu mă interesează cum faceţi voi rost

de bani, dar eu muncesc… şi

mi-e frică! Mi-e foarte frică!

PAULA:

Nu trebuia să te bagi în asta. Aia e. Trebuia să stai acasă şi să te duci la job, să iei Xanax şi să-l aştepţi pe boul ăla al tău de ginecolog, prin cluburi!

MARIA:

Ieşi afară din maşina mea!

PAULA (Dă să iasă.):

Mă cac pe maşina ta!

ROLANDO:

Ce aveţi? Ce dracu aveţi?

PAULA:

Cred că ne-a luat şi pe noi panica.

Editura LiterNet 2004

54

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

ROLANDO:

Ne-ar prinde bine o pauză. Eu zic să ne vedem peste două luni.

PAULA, MARIA:

Două luni?!

Editura LiterNet 2004

55

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

SCENA 13

55 Gianina C ă rbunariu – Stop the Tempo! SCENA 13 Editura LiterNet 2004

Editura LiterNet 2004

56

Fiecare în altă parte.

Gianina Cărbunariu – Stop the Tempo!

MARIA:

Cam aşa s-au petrecut lucrurile, începând cu noaptea aceea în Space. Cât despre ameţitul ăla din teatru care probabil a trecut pe acolo din întâmplare, ei bine, avea capul tare şi a supravieţuit. Acum cred că, într-adevăr, mai mult s-a speriat de ciocanul meu. Pe care până la urmă nu l-am mai distrus. L-am păstrat ca amintire. Pentru că timp de două luni mi-a fost foarte dor de ei.

PAULA:

Aş fi vrut să-i caut, doar aşa, fără să facem mare lucru… poate doar vreun bar pe la periferie… dar mi-am dat seama că nu numai că nu am ştiut niciodată ce fac ei în timpul zilei, dar nu ştiam nici măcar cum îi cheamă. Nimic. Între timp m-a sunat şi fosta să-mi spună că se întoarce în ţară, că are probleme cu adaptarea, bla, bla, bla. M-a pufnit râsul la telefon. Culmea e că o înţeleg perfect.

ROLANDO:

Două luni mi-am ascultat ritmul respiraţiei, până când am înnebunit. A venit tata şi mi-a spus că se poate face totuşi ceva, o operaţie, că o să-mi pună apoi un aparat şi că o să pot auzi ca înainte. Şi asta ar costa cam 20.000 de para. Da, mi-a promis că face el rost de bani. În curând. N-a înţeles nimic când i-am spus că mă simt ok aşa. Şi-a imaginat probabil că vreau să mă răzbun. Oricum, nu mă interesează ce şi-a imaginat.

MARIA: