Paco: Eu? Sunt Paco Bernal. Francisco Bernal.

Paco: Eu pictez… exista lucruri pe care le pictez…masini, arbori, persoane, cai, girafe,
lei, tigri…totul.
Rosa: Paco a aparut in vietile noastre pe sapte mai 1963.
Rosa: … pentru ca societatea, in acel moment, considera ca daca ai in familia ta o
persoana cu un handicap, indifernt care, era o pedeapsa trimisa de Dumnezeu pentru
pacatele tale. Noi, dupa ce ne-am analizat pacatele credem ca, de fapt, Dumnezue ne-a
facut un cadou, pentru ca ne-a permis sa cunoastem o fiinta extraordinara asa cum este
Paco.
Rosa: Paco a fost intotdeauna inconjurat de femei care au avut incredere si au crezut in el.
Mai intai mama lui, care a gandit intotdeauna ca fiul sau putea face anumite lucruri,
datorita efortului si stradaniei tuturor celor care il inconjurau. Pe atunci nu existau scoli
speciale, nu era absolut nimic.
Rosa: … atunci i-am propus mamei sa mergem sa locuim la Denia, daca aici vom gasi o
casa si un atelier de pictura, atunci sa locuim aici. Si astfel am ajuns la Denia.
Rosa: Si atunci am aflat despre un curs de pictura si arte plastice experimentale in Gata
de Gorgos si, ei bine, am mers acolo si am vorbit cu responsabilul, Ginestar, astazi un
foarte bun prieten al nostru.
Ginestra: Poate ca dintre toti elevii care au trecut prin scoala, si au fost o multime, pentru
ca aceasta scoala functioneaza din 1992, poate cel mai ciudat si mai important caz a fost
acela al lui Paco. Pentru multe intamplari, inclusiv personale. Rosa a venit intr.-o zi la
curs , un curs experimental si atunci Paco a venit cu ea.
Rosa: In acel moment aveam de ales intre a-l insoti pe Paco la atelier si a invata cu el
ceea ce i se preda, pentru ca sa pot sa ii explic lucrurile cu multa rabdare, atfel incat el sa
inteleaga sau sa nu particip la ore si sa merg la cafenea , sa beau cateva cafele si sa
fumez. Am optat pentru prima varianta. Si m-am inscris la curs o data cu el. Adevarul
este ca a fost o experienta minunata.
Rosa: Fratele meu, datorita faptului ca are trei cromozomi sau datorita faptului ca este asa
cum este si a fost iubit de o multime de oameni, are o libertate in momentul in care
picteaza, pe care eu nu o am. Eu nu sunt capabila sa fac lucrurile pe care le face fratele
meu.
Paco: Iubitele. Una si cealalta. Aceasta este iubita. Si acestea de asemenea. Acestea sunt
masinile care merg spre Cuba. Si asta este pestele. Si asta este fata de pe scara. Asta este
iubita. Toate aceste figuri sunt iubitele si asta, de asemenea. Iubitele. Si asta, priveste.
Ginestar: Si cu timpul am vazut cum Paco a inceput sa picteze, de fiecare data mai
frumos, de fiecare data cu tehnisile pe care le invata, de exemplu, o tehnica care a urmat a
fost gravura. Eu cred ca gravura a fost esentiala in acest caz, in procesal de creatie al lui
Paco.
Paco: Acesta ete parintele Manolo, Manolo Escobar. Parintele Manolo. Acestea sunt
iubitele.
Ginestar: Prima procedura, desenul, aplicarea culorii, aplicarea unei multimi de proceduri
tehnice, introducerea gravurii, cu tot ce implica acest lucru, gravura aplicata pe panza, pe
material textil, alta procedura si apoi marirea desenului pentru ca sa incapa pe o panza.
Eu cred ca incepand din acest moment au venit apoi toate celelalte, concursurile, faptul ca
a fost selectionat, ca nu si-a abandonat ideile, ca a fost credincios limbajului sau.
Paco: Trenul care merge la Alicante.
Ginestar: Energia pe care o are Paco, desenele lui Paco, forta lui, nu o au cu siguranta, in
fiecare zi, cea mai mare parte a acelora care de la inceput se pretind artisti.
Rosa… Pentru ca el ca el porneste de la ideea ca cea ce va face este cea mai buna opera
din lume si ca el este cel mai bun pictor din lume. Si intr.-adevar, persoanelor care ii
spun:’ Paco,desenele tale seamana mult cu desenele lui Miro”, Paco le raspunde in fata:’
ce spui.Miro este o porcarie. Nici Miro, nici Picasso, nici Dali,eu pictez mai bine decat
ei”.
Joan Castejon: Pe Paco l-am vazut pentru prima data la o expozitie colectiva , cred ca a
fost la Casa de Cultura, aici, la Denia. Nu vazusem nimic din opera lui, stiam doar ca
exista un personaj care picteaza si are particularitatile lui si celelalte lucruri , dar un
avusesem ocazia sa vad inca nimic pana in acel moment. Si intr.-adevar m-a surprins,
adica acesta bogatie a vocatiei, care l-a facut intotdeauna sa creeze o opera, sa nu se
opreasca din lucru, intr.-adevar nu numai ca o terapie, asa cum probabil ar fi la prima
vedere, nu. Si mai ales faptul ca exista multa arta, multa investigatie si multa intuitie in
aceste opere pe care eu le-am vazut.
Rosa: Viata lui paco este foarte interesanta, nu numai datorita abilitatii sale pentru
pictura, sau pentru desen, sau pentru culoare. Este foarte intereanta pentru usurinta sa de
a supravietui intr.-o lume in care i-a fost dat sa se nasca, unde i se nega orice posibilitate,
astfel incat pentru mine aceasta este magia fratelui meu. Atunci, cum s-a putut realiza
aceasta magie? In primal rand datorita parintilor sai. Adica parintii sai, ca niste buni
patiseri, au facut cea mai buna tarta din lume. Astfel, cea mai buna tarta din lume are
nevoie de o umplutura, adica de un efort fizic, este o lupta de zi cu zi, pentru ca, pe
deasupra, fratele meu a avut intotdeauna o problema cu plamanii. Astfel incat parintii mei
erau zi de zi alaturi de el.
Apoi, au umplut aceasta tarta cu diverse lucruri. Si , la randul nostru, sora mea si cu mine,
vedeam efortul parintilor nostri, si fireste, pentru mine a fost foarte usor sa pun aceasta
ghinda in tarta, care poate sa fie partea creativa a fratelui meu , caci fratele meu deja
venea cu anumite cunostinte si era foarte usor sa patrunzi in humea sa. Las la o parte
faptul ca, daca ai putina rabdare, intri in humea sa si este o minune.
Paco: Acesta este” jucand fotbal”.
Rosa: Una dintre imaginile care ma nelinisteau si ma indignau era acea a unei doamne in
varsta si a unei persoane cu handicap, agatata de ea. Era o imagine care nu imi placea de
loc. In acel momnt, ei bine, tatal meu a murit in anul 1992 si eu am decis ca nu va exista
aceasta imagine, nu o sa se intample asta cu fratele meu. Adica, am hotarat sa vorbesc cu
mama mea si sa vin sa locuiesc cu Paco la Denia. Pentru mama mea a fost un moment
destul de dureros, , pentru ca mama era obisnuita de o viata sa fie alaturi de Paco si Paco
este o persoana care se face de neinlocuit.. Cand te obisnuiesti cu el, , cand iti lipseste,
este ceva care te face a iti fiie dor tot timpul.
Paco: Si acestea sunt iubitele. Amandoua.
Rosa: In viata persoanelor cu handicap, este multa munca. Alta caracteristica a lui Paco
este consecventa sa. Eu cred ca alt lucru pe care l-am invatat de la Paco a fost ca totul se
obtine cu munca. Si pentru ca se obtine cu munca, satifactia este mai mare.
Joan Castejon: Pornind de la puritatea care il caracterizeaza pe Paco, sa ajungi la aceleasi
concluzii, pentru mine, la care au ajuns poate autori ca Debofeu, chiar insusi Paul Clee,
cu avantajul ca Paco nu a parasit aceasta puritate, nu s-a despartit de copilul din el si
aceasta o sa il insoteasca intotdeauna.
Rosa: Fratele meu vorbeste prin pictura si arata lumea sa optimista, lumea sa de culori,
lumea sa de vise. In lumea picturii sale nu exista loc pentru tristete, nici o figura din
picturile lui Paco nu este trista , toate surad.
Paco: Acestia sunt elefantii. Si aceasta, pisica. Si acestea, iubitele. Si aceasta si aceasta.
Si aceasta de asemenea” Sa ucizi verbal a ucide.”
Joan Castejon: Primul lucru care m-a emotionat in fata acestei opere este bucuria ,
inclusiv in fata dramei, adica emotia pe care o simti in fata operei lui este de acest tip.
Este ca o reprezentare emotionala a bucuriei fiintei umane. Acest lucru il produce opera
lui Paco. Este o opera proaspata, este o opera evident autentica, adica este o opera care
rezulta dintr-o vocatie imediata este, ca sa zic asa, eu nu pot sa il despart pe Paco de
pictura, pentru ca eu cred ca Paco este opera sa, este pictura sa.
Rosa: Alta particularitate a lui Paco, care este caracteristica picturii si vietii sale este
faptul ca el nu vinde niciodata nimic. Adica, lumea banului nu il intereseaza. Nu o
cunoaste si nu il intereseaza. Astfel el creaza fara sa se gandeasca daca va vinde sau nu ,
el creaza dupa cum stie. Asta este o alta caracteristica fundamentala si este alta dintre
caracteristicile in care a fost educat de mic fratele meu, faptul ca viata nu consta in
proprietati materiale.
Paco: Masina are radio. Trenurile merg la Campello.
Paco Sarradell: I-am cunoscut la un ziar. Venisera pentru ca se facea o expozitie a lui
Paco, acum. nu imi amintesc unde. Au trecut multi ani, cred ca aproape zece. Urma sa
expuna intr.-un loc si mi-au cerut colaborarea ziarului pentru a promova expozitia si
fireste asa am colaborat, cu multa placere.
Paco Sarradell: Aici, in biroul meu, in toate salile ziarului sunt destule tablouri, multe, a
unor autori deja consacrati, chiar daca sunt picturi originale sau grafica. Pictori de
renume. Picturile plac, lumea se uita la ele, dar exista una la care lumea se uita in mod
special, si toti imi pun intrebari si este un tablou al lui Paco.nimeni nu stie cine a pictat
acet tablou , adica nu stiu cine este nu stiu cum este viata sa, si fara indoiala, lumea
priveste acest tablou , pune intrebari si tabloul le place mult. Este un tablou, daca doresti,
il am aici, langa fotografiile fetelor mele, langa familia mea. Este acest tablou cu masina.
Este un tablou original al lui Paco si atrage mult atentia.
Rosa: Cred ca ei au deja o dificultate in a se integra in societatea aceasta, ca incarcam
lucrurile care noua, ca fiinte umane nu ne fac placere. Atunci, primul lucru pentru mine ar
fi sa ii facem pe ei sa se separe de acesta lume materialista. Ei bine, eu vorbesc despre
persoane cu nu coeficient sau o capacitate intelectuala ca a lui Paco, nu vorbesc despre
cazuri limita, care se gasesc intre normalitate si ceea ce este considerat handicap. Vorbesc
depre persoane cum este Paco, care nu au de a face cu banalul. Atunci, sa ii facem sa
lucreze pentru bani mi se pare absurd. Eu cred ca trebuie sa ii faci sa munceasca pentru ca
sa obtina satisfactii.
Paco Sarradell: Eu admir pictura lui Paco, il admir pe Paco, forta vointei sale, mai ales ca
are o stare delicata de sanatate, dar o admir in mod special pe Rossa, sora sa. Rosa este
una dintre acele persoane care transmite optimism, care te face sa vezi ca viata, ei bine, o
viziune totala a vietii, a consumatorului, al prostiilor materialista care ne-au luat mintile i
asa mai departe. Si entuziasmul pe care il are Rosa fata de fratele sau , aceasta dragoste
pe care o da fratelui si care de altfel ar trebui sa o primesca toate persoanele, caci cineva
poate caci o persoana care se poarta asa intr.-un anumit moment inseamna ca este o
persoana cu o inima mare. Este incredibil, nu gasesc cuvinte, este incredibil. Eu un am
intalnit niciodata o astfel de persoana, si deja am destula experienta.
Rosa: Curaj tuturor persoanelor care luceraza in domeniul artei. Arta este destul de
reconfortanta pentru oamenii cu handicap si pentru persoanele care le dau lectii.
Joan Casteljon: Ceea ce Paco este capabil sa ne transmita , la marginea comentariilor
privind sindromul Down,,etc, este atat de puternic, atat de important, ata de necesar
pentru viata, asa ca simdromul down este o gluma. Este ca si cum ai spune, ei bine, daca
atata lucru este, atunci sunt multumit.
Paco: Acesta sunt eu. Pictand asta si asta si asta si asta. Am un alt tablou sus. Altul aici.
Toate tablourile sunt ale mele de aici pana jos.

Nota
In limba spaniola nu se foloeste termenul de handicapat, ci persoana cu capacitati fizice
sau intelectuale diferite. Am folosit cuvantul din limba romana, fara nici cea mai mica
intentia de a aduce cuiva o jignire.
Mi-ar fi placut foarte mult sa il cunosc pe Paco si opera sa si de asemenea toata admiratia
mea pentru Rosa.
Am tradus novia prin iubita, novia inseamna si mireasa, cum nu am picturile in fata mea,
sper ca am tradus corect cuvantul.
Carta para Paco- bravo, eres un vencedor.