Sunteți pe pagina 1din 7

I.

Conferinţă
II. O inspecţiune
Profesorul: Că-z onorat domnul inşpectore va binevoi doară un momânt să asculke aplicăţiunea
metoaghii intuikive.
Inspectorul se aşează, scoate carnetul şi condeiul şi ascultă.
Profesorul: Mă! prostovane! tu ala ghe colo… Spune-ne tu doară: ce iaşte fiinţă şi ce iaşte
lucru, mă?
Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu mişcă, şi fiinţă pentru că mişcă!
Profesorul: No! dar ornicul meu… prostule! fiinţă-i ori lucru?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: Că'z doar mişcă, mă! auzi-l! (bagă ceasul în urechea elevului).
Elevul (ferindu-se): Da, dar dacă nu-l întoarcem, nu mişcă.
Profesorul (satisfăcut): Bravo! (cătră domnul inspector:) Ş-apoi doar ăsta-i ghintre cei meghiocri…
Bine! (Elevul trece la loc.) Tu, mă! ălălant ghe lângă el… Câke picioare are boul, mă?
Elevul: Patru, dom'le!
Profesorul (vesel): Ei, pe dracu! că-z doar n-o să aibă şapke!… şi ce e boul cu patru picioare? lucru
ori fiinţă? Ha?
Elevul: Fiinţă, dom'le!
Profesorul: Dar masa fiinţă-i?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: No! că-z n-are şi ea patru?
Elevul: Da, dar nu se mişcă, dom'le!
Profesorul (şi mai vesel): Ei! pe dracu! să se mişte… poake doar că cu şpirikismus!
Inspectorul (tuşeşte tare şi caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta?
Profesorul: Anibal Ioanescu.
Inspectorul: Răspunde bine.
Profesorul (cu siguranţă): Că-z ăsta-i ghintre cei bunişori!… No! la gheografie acuma… Mă! tu ghe
colo… Spune-ne tu doară toake ştakele Europei.
Elevul: Franţa, dom'le.
Profesorul: Franţiia, bine!
Elevul: Anglia, dom'le.
Profesorul: Iaşte!
Elevul: Germania, dom'le.
Profesorul: Ghermania.
Elevul (se porneşte repede. – Profesorul dă din cap afirmativ la fiece nume de stat cu satisfacţie şi
cu mândrie): Elveţia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, România, Serbia,
Muntenegru şi Grecia… dom'le!
Profesorul (încruntându-se): Şi apoi mai care, mă?
Elevul: Atâtea, dom'le!
Profesorul (începând să scrâşnească): Dar Şpania, mă?
Elevul (intimidat): Şi… Spania, dom'le!
Profesorul (mai aspru): Dar Şpania, unghe-i Şpania?
Elevul: …?!
Profesorul (magistral): Şpania-i lângă Portocalia, mă boule, şi viţăversa!
Elevul (aiurit): Şi… Spania şi Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce în ce mai sus): Şi mai care?
Elevul (pierdut): Virţăvercea, dom'le!
Profesorul (indignat): Nu Viţăvercea, mă! Dănimarca, mă! Dania, mă! (Şoptind ameninţător printre
dinţi:) Dania tătână-tău! (Energic:) Merji la loc, boule!
Elevul pleacă obidit la loc.
Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a ştiut destul de bine.
Profesorul (încă fierbând de ciudă): Pe dracu! ştiut! Traiane Ghiorghiescule! Vină tu… Spune-ne tu
doară, s-audă şi onorat domnul inspector: dacă sunt în lume apoi câte le veghem doară, cine le-au
făcut pe toate?
Elevul (sigur): Natura, dom'le!
Profesorul (zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu! Natura!… Dar pe Natura aia cine au
făcut-o, mă prostovane?
Elevul: Dumnezeu, dom'le!
Profesorul: Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău şi mumă-tă!… No! acuma… noi,
românii, musai doară să şkim pe cum că: ghe unghe ne trajem noi?… ghe unghe?… spune!
Elevul (energic): De la Traian, dom'le!
Profesorul (făcând cu ochiul inspectorului, care stă în admiraţie): Şi cine era Trăian?
Elevul: El era un om bun!
Profesorul (emoţionat): Bun, drăguţul ghe el! zic zău lui Dumnezău, bun!… şi cu cine s-au bătut el?
Elevul (brav): Cu turcii!
Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa… Mai
târziu doară apoi s-or ghescoperit turcii… (Puternic:) Cu dacii, mă!
Elevul (mai brav): Cu draci!
Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-o bătut!… Dar mai apoi, Ştefan cel Mare şi Michaiu
Bravul cine au fost?
Elevul (mândru): Ei erau oameni buni.
Profesorul (aprobând cu tărie): Buni, mă !… şi s-au bătut…
Elevul (cu multă mândrie naţională): Cu draci!
Profesorul (entuziast): Cu draci! zic zău lui Dumnezeu!… Merji la loc!… Bravo, prostovane! (Către
inspector, care e transportat:) Că-z ăsta doară iaşte un şcoler emininke!
Inspectorul: Are şi mult talent!
Profesorul (cu siguranţă): Ei! pe dracu, talent! că-z talent nu-i doar ghe vreo samă! asta-i lucru
anticvat… Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în aplicăţiune!… No! la muzică
acuma… Spune-ne, Popăscule: ce-i muzica?
Elevul: Muzica este care cântă, dom'le.
Profesorul (nemulţumit): Nu aşa, loază! Nu cuvânta doară ca râtanii… vorbeşte ca şcolerii. Dă-ne
tu numaighecât ghefiniţia chiară şi agkecvată!
Elevul: Muzica este…
Profesorul: Ce?
Elevul: Este când…
Profesorul (foarte nemulţumit şi repetând definiţia): Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile
într-un mod plăcut… (pântre dinţi, aparte, şcolarului:) Ia sama doară să nu ţi le gâghil eu ţie într-
un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieşire.)
Inspectorul (se ridică; copiii fac şi ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulţumit.
Metoda dumitale e admirabilă…
Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoada lui Peştaloţiu!
Inspectorul (urmând): …şi zelul dumitale vrednic de laudă… (Către elevi:) Voi, băieţi, căutaţi a
profita de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi aşteaptă mult patria, România,
pentru viitor!
Profesorul (conducând cu multe reverenţe pe inspector şi încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot
spun boilor, onorat domnule inşpectore?… Apoi dacă-s porci şi n-au ghestulă aplicăţiune!
Citeşte şi III. Ajunul examenelor
Schiţă scrisă de Ion Luca Caragiale
O poveste de Craciun
Postat de în Articole | 0 Comentarii
[O adaptare dupa Charles Dickens.
De pus in scena la serbarea de Craciun din generala
Personaje: Povestitorul, Craciunul Trecut, Craciunul Prezent, Craciunul Viitor, Scrooge, tatal lui
Scrooge, micul Scrooge, mama lui Tim, tatal lui Tim, Tim
Actul I
Povestitorul: Traia odată, î ntr-un orăş el din Anglia, un om tare bogat pe nume Scrooge. El era bancher ş i
toţ i din oraş î i cunoş teau zgârcenia ş i răutatea din suflet.
Este seara de Ajun. Pe străzi, oamenii aleargă după ultimele cumpărături; toţ i sunt veseli î n aş teptarea
Crăciunului, a Naş terii Lui Iisus.
(Corul de elevi se ridică ş i intonează vesel colinda „Astăzi S-a născut Hristos”).
Povestitorul (continuă, î n timp ce interpretul lui Scrooge apare î n scenă): Scrooge, după ce-ş i verifică
seiful cu bani, ca î n fiecare seară, merge la culcare, mulţ umit că a reuş it să mai î nş ele niş te oameni, care au
făcut un î mprumut pentru sărbători. (cu voce misterioasă): La miezul nopţ ii, Scrooge este trezit de o bătaie
a gongului. Lângă patul său apăruse cineva…
(Se aude bătaia gongului ş i noul personaj apare î n scenă):
Crăciunul Trecut: (î l zgiltie pe Scrooge) : Trezeş te-te, Scrooge ş i vino cu mine!
Scrooge: Cine eş ti tu?
Crăciunul Trecut: Eu sunt Îngerul Crăciunului Trecut ş i ne vom î ntoarce î n copilăria ta.
Povestitorul : Şi Îngerul î l poartă î n timp, cu mulţ i ani î n urmă.
(Cei doi se rotesc o dată, apoi stau jos ş i privesc ce se î ntâmplă î n continuare. Apar î n scenă î ncă două
personaje).
Tatăl lui Scrooge: (dur) Ascultă, micule Scrooge ş i î nvaţ ă de la mine. Toţ i oamenii sunt răi ş i vor să te
î nş ele. Tu trebuie să-ţ i aduni o mare avere ş i să n-ai milă de nimeni. Tot timpul te vei î ncrede doar î n
forţ ele tale. Acum, treci la treabă, dacă vrei să câş tigi acei bani pe care ţ i i-am promis!
Micul Scrooge: (cu voce plângăreaţ ă) Dar, tată, mâine e Crăciunul…
Tatăl lui Scrooge: (ş i mai dur) Crăciunul ai zis? Nu e-xis-tă Crăciun pentru tine, m-ai î nţ eles? Crăciunul e
pentru fraierii care cheltuiesc o grămadă de bani pe prostii.
Micul Scrooge: (resemnat) Bine, tată!
(Amândoi ies din scenă ş i intră î n cor. Crăciunul trecut ş i Scrooge (cel din ziua de azi) vin î n faţ ă).
Crăciunul Trecut: Şi astfel ai crescut cu nepăsare sau răutate faţ ă de familia ta, prieteni ş i cunoscuţ i. Pe
rând, i-ai î ndepărtat din viaţ a ta, clădind un zid de gheata î n jurul inimii tale.
Scrooge: (nedumerit) Dar tata mi-a vrut binele, nu-i aş a? El dorea ca să-mi asigur o slujbă bănoasă î n
viitor. A greş it, oare?
Crăciunul Trecut: Eu nu sunt î n măsură să te judec. Am fost trimis să-ţ i reamintesc trecutul.
(Crăciunul trecut pleacă, iar Scrooge rămâne singur î n scenă).
Scrooge: (monolog) Oare am fost cu adevărat fericit vreodată? Când? (o mica pauză) Da, î mi amintesc!
Atunci când trăia mama, ne adunam cu fraţ ii ş i cântam colinde lângă foc. Cum era colinda aceea? (î ş i
aş ează capul î n mâni, părând că se gândeş te).
(Corul se ridică ş i intonează „O, ce veste minunată!”)
Actul II
Povestitorul : Scrooge a mers din nou la culcare, foarte obosit ş i trist. Se gândea că totul a fost doar un vis,
nu putea să fie adevărat ceea ce i s-a î ntâmplat. Dar, la ora 1 fix, gongul a bătut a doua oară…
(Scrooge se trezeste si in fata lui vede un om gigantic stand pe un brad de Craciun).
Scrooge: Presupun ca tu esti unul dintre spiritele alea nesuferite!
(Fantoma incepe sa rada, aparent fara rost)
Craciunul Prezent: Hahahaha! Da (pauza de ras)! Hohohohoho! Hihihihihihi! Hehehehehe! Huhuhuhuhu!
Povestitorul : Şi Îngerul î l poartă î n timp, peste câteva ore.
(Cei doi se rotesc o dată, apoi stau jos ş i privesc ce se î ntâmplă î n continuare. Apar î n scenă î ncă două
personaje).
Mama lui Tim: (frângându-ş i mâinile, neliniş tită) Nu am putut să cumpăr nici măcar un curcan pentru
masa de Crăciun. Totul e aş a de scump! De cadouri pentru copii, ce să mai zic! Dar, cel mai mult mă
î ngrijorează micul Tim. E atât de bolnav, iar medicamentele nu ni le permitem. (mai dură) Şeful tău,
domnul Scrooge, este de vină pentru asta. Putea să-ţ i mărească salariul sau să-ţ i dea măcar o primă de
Crăciun. Ce inimă poate să aibă nesuferitul asta!
Tatăl lui Tim: Lasă, o să vezi că va fi bine! Dumnezeu va avea grijă de noi. Tu pregăteş te masa cum ş tii
mai bine. Chiar dacă nu e bogată, sigur va fi delicioasă.
(Apare micul Tim).
Micul Tim: Mama, aş a-i că ne vei găti curcan? Şi budincă! (se linge pe buze) Hmmmmmm… Ce mult î mi
place!
Mama lui Tim: (î l mângâie pe cap) O să vedem, dragul meu, o să vedem!
Micul Tim: I-am scris o scrisoare Moş ului ş i l-am rugat să le aducă fraţ ilor mei câte o acadea, iar mie,
medicamentele care mă fac bine. La Crăciunul viitor voi fi sănătos ca un taur! Nu-i aş a?
Tatăl lui Tim: Da, dragul meu, aş a va fi!
Micul Tim: (fericit) Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţ i!
(Ies toţ i trei din scenă. Scrooge ş i Crăciunul Prezent vin î n faţ ă).
Scrooge: (trist) Sunt atât de săraci, că n-au nici după ce bea apă!
Crăciunul Prezent: Şi asta din cauza zgârceniei tale. Nu ai vrut să-i măreş ti leafa, ori să-i dai o prima de
sărbători. Acum, priveş te rezultatul!
Scrooge: Dar n-am ş tiut că are un copil bolnav!
Crăciunul Prezent: Cum să ş tii, dacă nu te-a interesat ? Sunt convins că nu cunoş ti nici numele angajaţ ilor
tăi. Aş tepţ i doar să lucreze ca sclavii, uitând că ş i ei sunt oameni.
Scrooge: Ce se va î ntâmpla cu micul Tim?
Crăciunul Prezent: Eu sunt trimis ca să-ţ i arăt doar prezentul.
Scrooge: (monolog) Ce familie unită, î n ciuda necazurilor ş i a greutăţ ilor! Şi păreau recunoscători pentru
puţ inul pe care-l aveau. Oare mai ş tiu vreo colindă? Da, când aş teptam Moş ul…
(Se preface ca adoarme….)
(Corul se ridica si intoneaza Mos Craciun cu plete dalbe)
Actul III
Povestitorul : Adormind cu greu, peste puţ in timp, Scrooge este trezit de o nouă bătaie a gongului. Era ora
2 fix.
(Se aude bătaia gongului ş i un nou personaj apare î n scenă. Se apropie de el, il ia de haina si apoi il trage
dupa el).
Scrooge: Tu esti fantoma Craciunului Viitor?
(Crăciunul Viitor da din cap aprobator, abia vazut).
Povestitorul : Şi spiritul care te baga in sperieti î l poartă î n timp, peste un an de zile.
(Cei doi se rotesc o dată, apoi stau jos ş i privesc ce se î ntâmplă î n continuare. În scenă, 4-5
copii se plimbă dintr-o parte î n alta cu diverse lucruri î n mâini).
Scrooge: Ce tot cară aceş ti copii?
(Tatal si mama lui Tim intra in scena si pe jos apare „Papusa Scrooge”)
Tatal lui Tim: Ai auzit ca a murit un bogatas zgarcit? Se pare ca au furat tot ce avea in casa.
Scrooge: (suparat) De ce fura de la bietul om? Nu au un pic de respect faţ ă de cel care a murit?
Mama lui Tim: El, î n viaţ ă, a fost un om rău la inimă, care s-a bucurat când a putut să î nş ele pe cineva. Nu
i-a păsat ş i nu i-a fost milă de nimeni, nu i-a pasat decât de el. Fiecare dintre aceia care i-au furat lucrurile,
au fost furaţ i, î nş elaţ i sau jigniţ i de către acesta.
(Tatal lui Tim merge sus, iar Scrooge il urmeaza. Intra intr-o camera. Scrooge vede un sicriu)
Scrooge: Dar cine a murit?
Tatal lui Tim: E nedrept! Era prea tanar ca sa moara! Bietul Tim!
(Scrooge este purtat in timp alaturi de Craciunul Viitor. Ajunge intr-un cimitir).
Scrooge: Ce-i asta? Unde m-ai adus?
(Craciunul Viitor inlatura o parte din zapada de pe piatra de mormant. Partea descoperita arata
inscriptia „Ebenezer”)
Scrooge: Ce legatura are asta cu mine? Este doar numele meu mic! Exista multi cu numele de Ebenezer pe
lume!
(Craciunul Viitor mai inlatura o parte din zapada; apare si inscriptia „Scrooge”)
Scrooge: (speriat) Dumnezeule! Asta e numele meu! Eu sunt cel care a murit!
(Crăciunul Viitor inlatura si restul zapezii; apare inscriptia ” d. 25 dec.”)
Povestitorul : Epilog. Dis-de-dimineaţ ă, Scrooge s-a dus la familia lui Tim cu cel mai mare curcan pe care
l-a găsit de cumpărat, cu multe dulciuri ş i cadouri pentru toţ i. Tatălui lui Tim i-a mărit salariul, la fel ş i
celorlalţ i angajaţ i. Şi-a vizitat rudele ş i cunoş tinţ ele. Până la sfârş itul vieţ ii sale (care a fost foarte lungă), el
a ajutat o mulţ ime de oameni. A devenit cel mai bun prieten, cel mai bun stăpân, cel mai iubit om din
î ntregul oraş . Micul Tim a crescut mare, considerându-l pe Scrooge al doilea tată.
(Toti actorii vin in fata).
Povestitorul : Şi, î n î ncheiere, urarea lui Tim pentru voi:
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţ i!

S-ar putea să vă placă și