Stocurile intr-un sistem de productie STOCURILE reprezinta cantitati de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un stadiu

oarecare de fabricatie) acumulate in depozitele de aprovizionare ale unitatilor economice intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata, in vederea unei utilizari ulterioare. Pe perioada respectiva resursele materiale sunt disponibile, dar nu sunt utilizate, deci sunt neactive, scoase din circuitul economic, sau care prelungesc acest circuit (aspect considerat negativ). Stocul este o rezerva de material destinat sa satisfaca cererea beneficiarilor, acestia identificandu-se, dupa caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricatie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de intretinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de dupa vanzare (piese detasate). Tratarea procesului de stocare ca proces obiectiv necesar se impune, nu numai ca urmare a naturii economice a acestuia, ci si pentru ca realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile, concretizate in afectarea unor importante spatii de depozitare-pastrare, de utilaje pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc. Desi diferite, procesele de stocare au totusi o serie de caracteristici comune, dintre care esentiala este acumularea unor bunuri in scopul satisfacerii cererii viitoare. O problema de teoria stocurilor exista doar atunci cand cantitatea resurselor poate fi controlata si exista cel putin o componenta a costului total care scade pe masura ce cantitatea stocata creste. Evolutia nivelului stocului este interesanta din doua puncte de vedere: a) din punctul de vedere al producatorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece aceasta valoare permite cunoasterea imobilizarii totale a stocului si scopul producatorului va fi reducerea imobilizarii la valoarea sa minima; b) din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind sa fie satisfacut imediat, apreciaza ca trebuie sa evite, in masura posibilitatilor, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptura de stocuri. Aceste doua puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptura de stocuri nu sunt reduse decat daca imobilizarile sunt foarte mari. Este deci necesar sa se stabileasca un echilibru, obiectivul conducerii stocului constand in cautarea acestui echilibru. 1.2. Importanta stocurilor in procesul de productie Procesul de productie propriu-zis este supus in mod aleator unei sume de perturbatii cum ar fi: instabilitatea personalului, prezenta rebuturilor, existenta timpilor morti datorati defectarii utilajelor etc. In felul acesta, productia devine un rezultat aleator al unei combinatii de fenomene care au loc in conformitate cu legile probabilitatii. Nici un proces de productie nu e fiabil daca este supus direct actiunii perturbatoare a parametrilor ce apar in mod aleator. Este deci absolut necesar de a elimina aceste influente directe, adica sa se deconecteze sistemul de la fluctuatiile externe. Elementul care asigura deconectarea si care joaca rolul de tampon, de amortizor al variatiilor il reprezinta stocurile.

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sfera larga de cuprindere, aceasta incluzand atat probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasarii stocurilor in teritoriu, de repartizare a lor pe detinatori, de formare si evidenta a acestora, cat si probleme de receptie, de depozitare si pastrare, de urmarire si control, de redistribuire si mod de utilizare. Cu toate ca stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, in mod obiectiv, sa se recurga la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura ritmicitatea productiei materiale si a consumului. Obiectivitatea formarii de stocuri este justificata de actiunea mai multor factori care le conditioneaza existenta si nivelul de formare, le stabilizeaza functia si scopul constituirii. Intre acestia amintim: contradictia dintre specializarea productiei si caracterul nespecializat al cererii; diferenta spatiala dintre productie si consum; caracterul sezonier al productiei sau al consumului; pentru majoritatea produselor productia este continua, in timp ce consumul este sezonier; la produsele agricole situatia este inversa; periodicitatea productiei si consumului, a transportului; necesitatea conditionarii materialelor inaintea intrarii lor in consum; punerea la adapost fata de dereglarile in procesul de aprovizionare-transport sau fata de factorii de forta majora (stare de necesitate, calamitati naturale, seisme, caracterul deficitar al resurselor); necesitatea executarii unor operatii specifice pentru a inlesni procesul de livrare sau consum al materialelor (receptie, sortare, marcare, ambalare dezambalare, formarea loturilor de livrare, pregatirea materialelor pentru consum s.a.m.d.); necesitatea eficientizarii procesului de transport etc. Tinand seama de aceasta dubla influenta a procesului de stocare, este necesara gasirea de modele si metode in vederea formarii unor stocuri, care prin volum si structura, sa asigure desfasurarea normala a activitatii din economie, dar in conditiile unor stocari minim necesare si a unor cheltuieli cat mai mici. Rolul determinant al stocurilor este evidentiat de faptul ca acestea asigura certitudine, siguranta si garantie in alimentarea continua a productiei si ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionarilor cu cel al productiei, iar stocul reprezinta acel tampon inevitabil care asigura sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale. 1.3. Tipuri de stocuri In cadrul gamei foarte largi de stocuri, se disting cu deosebire: A. din punct de vedere al productiei stocurile pot fi de trei feluri: a) cel de materii prime si materiale destinat consumului unitatilor de productie; este vorba de stocul de productie, stoc in amonte; b) cel de produse finite, destinate livrarii catre beneficiari; este vorba de stocul de desfacere, stoc in aval; c) cel destinat asigurarii functionarii continue a unor masini sau a unor linii de fabricatie; este vorba de stocul interoperational. Ponderea cea mai mare o detine stocul de productie.

B. din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi: a) stocuri cu rol de regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare si de iesire ale produselor intre doua stadii succesive ale procesului tehnologic; b) stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din subansamble folosite de serviciul de intretinere , necesare inlocuirii rapide a lor in caz de avarie la instalatiile vitale ale intreprinderii; c) stocuri speculative; sunt mai putin legate de activitatea agentilor economici si se refera in general la produse si materiale rare, a caror valoare nu este fluctuanta. C. Din punct de vedere al modului de depozitare, care tine seama si de unele proprietati fizico-chimice ale elementelor. Asa avem: produse periculoase, voluminoase, fragile etc. D. Din punct de vedere al modului de gestionare avem: a) stocuri cu gestiune normala; b) stocuri cu afectare directa (comandate special pentru o anume comanda); c) stocuri fara gestiune (din magaziile intermediare, cu o supraveghe-re globala); d) stocuri de produse consumabile; E. Din punct de vedere al caracteristicilor formarii si destinatiei lor stocurile pot fi: a) stoc curent; b) stoc de siguranta; c) stoc de pregatire sau de conditionare; d) stoc pentru transport intern; e) stoc de iarna; 2.1. Principalele categorii de stocuri de mrfuri Exist posibilitatea adoptrii unui sistem de clasificare a stocurilor demrfuri n funcie de o serie de criterii, precum locul stocrii, perioada n caresunt identificate stocurile, caracterul si destinaia acestora, de nivelul atins deele n procesul de rennoiere, dar si de alte asemenea criterii. a) Astfel dup participarea stocurilor la procesul de circulaie amrfurilor, acestea pot fi grupate n stocuri active si stocuri pasive. Stocul activ reprezint cantitatea de mrfuri atras, consumat nprocesul de vnzare si care asigur continuitatea desfacerilor. n literatura despecialitate, aceast categorie de stocuri este cunoscut si sub denumirea destocuri curente. Stocul pasiv este reprezentat de cantitatea rmas dup vnzare, fiindde fapt echivalentul stocului de siguran. Desigur, stocul se rennoieste npermanen, natura pasiv fiind formal, reprezentnd doar o stare. b) n funcie de locul stocrii, se disting: stocuri aflate n depozitele ntreprinderii (productoare, cu ridicata, cuamnuntul); stocuri aflate pe drum (n curs de aprovizionare sau sosite sinerecepionate); stocuri sosite fr factur;

 stocuri livrate dar nefacturate; stocuri facturate dar nelivrate; stocuri aflate la teri. O asemenea clasificare scoate n eviden drumul pe care l parcurgmrfurile n procesul distribuiei lor. c) n activitatea de planificare a stocurilor se utilizeaz drept criteriu declasificare perioada n care acestea sunt identificate. n acest sens, stocurilepot fi iniiale si finale, respectiv stocuri la nceputul si la sfrsitul perioadei analizate. Cele dou categorii de stocuri au ns caracter relativ, n condiiilen care acelasi stocuri trec dintr-o categorie la alta. Exemplul cel maiconcludent n reprezint operaiunea de inventariere a stocurilor, cnd stoculinventariat n ultima zi a lunii (trimestrului, semestrului, anului sau oricnd se face inventarierea), denumit stoc final, devine stoc iniial n urmtoarea zi,cnd ncepe de fapt o nou perioad. d) n funcie de caracterul si destinaia stocurilor, acestea pot mbrca urmtoarele forme: stocurile sezoniere, se refer la mrfurile care se constituie n stoc nvederea vnzrii lor ntr-o perioad viitoare, avnd n vedere, pe de o parte,sezonalitatea produciei iar, pe de alta, a consumului anumitor mrfuri. De regul,stocurile sezoniere se constituie n cadrul depozitelor comerului cu ridicata; Aceste stocuri se creeaz n scopul alimentrii continue a consumului sipe perioada de ntrerupere a exploatrii si/sau transportului unor mrfuri, caurmare a condiiilor naturale si de clim. Acumularea n stocurile sezoniere amrfurilor se realizeaz nc din perioada de presezon n cantitile stabilite prin livrri n avans, iar consumul se face treptat, conform ritmului normal alproduciei (fig. nr. 1); la sfrsitul perioadei cnd factorii nu mai acioneaz,iar furnizrii si pot relua producia (importurile) si livrrile n mod curent,ciclul de aprovizionare al beneficiarilor reintr n cadena normal prevzutn graficele de livrare ale contractelor economice, situaie care nu mai justificmeninerea unor asemenea stocuri. Dinamica stocului sezonier

A-B = perioada de consum a stocului sezonier A-a = prima lun de consum a stocului sezonier a-b = a doua lun de consum a stocului sezonier b-c = a treia lun de consum a stocului sezonier N1, N2, N3 = nivelul stocului sezonier n diferite perioade I-B = linia consumului din stoc n perioada respectiv O-A = perioada de constituire a stocului sezonier i1, i2, i3, I = etape si nivele de constituire a stocului sezonier stocurile cu destinaie special, se constituie pentru scopurideosebite, ca de exemplu stocurile constituite pentru zonele n care, nanumite perioade, drumurile de acces devin impracticabile; stocurile curente reprezint cea mai obisnuit form de stoc existentn reeaua comercial. Ele sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale,caracteristica lor principal fiind aceea c se rennoiesc continuu, pe msura epuizrilor. Stocul curent reprezint o mrime dinamic ce nregistraz, peparcursul existenei si

miscrii lui, niveluri cantitative diferite n funcie deevoluia procesului de vnzare si de ritmul livrrilor de la furnizori. Nivelurilereprezentative care se stabilesc (avndu-se n vedere derularea uniform,constant n timp a proceselor de stocare si de consum) sunt urmtoarele (fig.nr. 2). Dinamica stocului curent si a stocului de siguran

I1,I2,I3 = nivelul maxim al stocului curent; I1I2, I2I3 = intervalul (n zile) ntre dou livrri succesive. un nivel maxim care se nregistreaz la data cnd se primeste un lotde livrare de la furnizori cu scopul rentregirii stocului curent pn la limitamaxim stabilit; un nivel mediu care se nregistreaz pe parcursul intervalului dintredou livrri consecutive ca urmare a vnzrii unei cantiti din mrfurileaprovizionate si se determin prin calcularea mediei ntre stocul maxim si stocul minim (stocul mediu = stocul maxim + stocul minim);2 un nivel minim care se nregistreaz la ncheierea ciclului dintre douaprovizionri consecutive, moment la care practic are loc o nou intrare demrfuri; stocul de siguran este format din cantitatea de mrfuri necesarprevenirii unor eventualele rupturi de stoc, urmare neritmicitii livrrilor dela furnizori, cresterii neasteptate a cererii de mrfuri, si implicit a vnzrilor. Un asemenea stoc are drept destinaie acoperirea ntr-o anumit proporie acererilor excepionale, ce depsesc pe cele normale ntr-o perioad dat siprevenirea rupturii de stoc1. Din cele de mai sus reiese c stocul de siguran este intangibil, el nutrebuie s fie consumat n mod obisnuit (funcia aceasta revenind stoculuicurent), ci numai n situaia n care stocul curent s-a epuizat si ntrzie sosireade la furnizor a lotului de livrare urmtor, pentru rentregire. Din aceastcauz stocul de siguran trebuie refcut imediat din primele intrri demrfuri, pentru a-si putea prelua funcia de asigurare a cererii de mrfuri nsituaiile destinate lui. stocul n curs de transport, se refer la mrfurile staionate nmijloacele de transport (navale, rutiere, feroviare, etc) pe parcursul perioadeide deplasare a acestora de la sursa de furnizare (productor, exportator) la destinatar (comerciant). stocul pentru transport intern reprezint cantitatea de mrfuriprevzut pentru acumularea cu cadrul depozitelor ntreprinderilor comerciale(cu ridicata si cu amnuntul) cu scopul asigurrii continuitii procesului devnzare, n cazul n care sunt necesare transporturi de la un depozit central lapunctele de vnzare. stocul de condiionare reprezint cantitatea de mrfuri staionat lacomerciant sau neexportat care, dup recepie, pentru stocare sauvnzare/revnzare necesit unele operaiuni:sortare,divizare,asamblare,modificarea unor caracteristici fizice, preambalare, reambalare etc. Gradul de finalizare a procesului de producie, timpul n care sosesc mrfurile de lafurnizori si forma de vnzare practicat la magazine, influeneaz directmrimea acestei categorii de stoc. stocul de recepie depinde de durata recepiei si are o mrimedeterminat de cantitatea mrfurilor ce urmeaz a fi recepionate si a celorcare sunt n proces de recepie. stocul strategic (de conjunctur speculativ) reprezint cantitatea demrfuri stocat n perioade favorabile de pre, n scopul comercializriiacestora, n momente de crestere a preurilor. Scopul formrii acestor stocuri este de obinere a unor profituri conjuncturale favorizate de raportul dintrecerere si ofert (cererea > oferta).

 stocul anticipat se constituie n scopul evitrii penuriei unor mrfurila consumatori pe perioada cnd este prevzut ncetarea livrrii de lafurnizor. stocul de alert (alarm) are rolul de a declansa, atunci cnd s-a ajunsla dimensiunile sale, o nou aprovizionare (lansare de comenzi). Mrimea sadepinde de intervalul de timp care trebuie s treac de la lansarea comenzii sipn la sosirea mrfii. Este deci, un anumit nivel din evoluia stocurilordestinat asigurrii continuitii vnzrilor. Acest nivel ine seama de duratantocmirii si expedierii comenzii ctre furnizor, de timpul necesar prelucrrii,expedierii comenzii de ctre furnizor, de durata transportului de la furnizor lastructura operativ a firmei (magazine, depozite) si pe timpul necesar pentrurecepionarea si condiionarea mrfurilor. Stocul de alarm avertizeaz firmaasupra declansrii operaiunilor de reaprovizionare. Foarte util de urmrit lanivel de produs, pe ansamblul afacerii, el atenioneaz asupra apariieipremiselor declansrii unor dezechilibre n desfsurarea activitii firmei2. e) n funcie de apartenena la patrimoniu, stocurile pot fi: stocuri care fac parte din patrimoniu propriu. Ele se gsesc fie ndepozitele sau spaiile proprii (depozite, magazii, magazine, etc.) fie se afl lateri. stocuri aflate n gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniupropriu. Acestea se refer la stocurile primite spre prelucrare, n custodie saun configuraie si se nregistreaz n conturile extrapatrimoniale. f) n funcie de proveniena lor, stocurile se pot grupa n: stocuri obinute ca urmare a procesului de aprovizionare, cumsunt: materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar,mrfurile, ambalajele etc. stocuri obinute din producie proprie, cum sunt: produsele,semifabricatele, ambalajele etc. g) n funcie de natura fizic a bunurilor si serviciilor se impuneclasificarea stocurilor fie pe categorii, pe grupe sau subgrupe, fie pe claseastfel nct n cadrul unei subdiviziuni s figureze stocuri avnd nsusiri comune. Ca urmare, fiecare unitate trebuie s posede un nomenclator alstocurilor armonizat structurii nomenclatorului oficial de bunuri si servicii, n vederea facilitii anchetelor statistice. Stocurile sunt de naturi diferite. Unele apar pe neasteptate, adic nmod involuntar, pe cnd altele, sunt voite si acceptate, deoarece sunt inerente. Sub aspect financiar, stocurile reprezint alocri de capital, eledevenind depozitarul valorii cedate de celelalte elemente ale structurii, cum ar fi: fora de munc, mijloacele fixe, informaiile, mediu. Valoarea acumulat nu poate fi recuperat dect dup parcurgerea tuturor fazelor ciclului de exploatare, respectiv dup realizare.

Elaborarea bugetului de stat Bugetul de stat se elaboreaza ca proiect de catre puterea executiva, deoarece numai guvernul are initiativa legislativa in domeniul finantelor publice. In cadrul puterii executive, ca regula generala, proiectul de buget se elaboreaza de catre Ministerul Finantelor.

Elaborarea proiectului de buget incepe inca de la jumatatea anului precedent, pentru ca de atunci autoritatea publica si institutiile sale cunosc deja executia bugetului din penultimul an. Elaborarea proiectului de buget se face concomitent pentru toate verigile organizatorice ale statului. Proiectul de buget guvernamental, inainte de a fi dezbatut in Parlament, se supune analizei comisiilor de specialitate ale Parlamentului care au dreptul de a propune modificari si intocmesc un raport. Dupa dezbaterile din comisii, proiectul se supune discutiei si aprobarii in plenul Parlamentului, impreuna cu raportul comisiilor. In final, Parlamentul aproba proiectul de buget pe fiecare tip de sursa si destinatie de cheltuieli. Prin votarea proiectului de buget rezulta legea bugetului, care aproba cheltuielile si veniturile statului, dar si autorizeaza guvernul sa inceapa executia bugetului. Executia bugetului In ceea ce priveste veniturile intreaga executie bugetara se realizeaza de catre Ministerul Finantelor si de catre administratiile financiare. Pentru a asigura executia partii de cheltuieli s-a organizat sistemul ordonatorilor de credite. Ordonatorul este o persoana care are dreptul de a repartiza creditele bugetare. La nivel central exista ordonatori principali, ordonatori secundari si ordonatori tertiari. Ordonatorii principali sunt ministrii pentru toate cheltuielile care cad in sarcina ministerelor lor si in limita creditelor aprobate. Ordonatorii secundari sunt secretarii de stat sau directorii generali din ministere si sarcina acestora este repartizarea creditelor bugetare pe executantii directi. Ordonatorii tertiari sunt spre exemplu rectorii, inspectorii generali la invatamantul preuniversitar etc. Pentru bugetele locale exista doar ordonatori primari si tertiari. Ordonatorii raspund de executia bugetului de stat in domeniul lor. Executia cheltuielilor presupune urmatoarele tipuri de operatiuni: angajarea cheltuielilor, lichidarea, ordonantarea si plata. Angajarea cheltuielilor inseamna asumarea unei obligatii viitoare de plata in concordanta cu indeplinirea sarcinii ce-i revine ordonatorului. Concret, inseamna asumarea obligatiei de a efectua o plata in viitor pentru marfurile sau serviciile cumparate de institutiile publice. Trebuie sa aiba temei legal si se realizeaza prin semnarea unui contract , acceptarea unei oferte, trimiterea unei comenzi etc. Lichidarea presupune constatarea faptica si pe baza unor documente a realizarii operatiilor angajate in prealabil, precum si stabilirea sumei ce urmeaza a fi platita. Ordonantarea inseamna emiterea unei dispozitii de plata ce trebuie sa poarte viza de control financiar preventiv. Executia de casa a bugetului inseamna incasarea propriu-zisa a veniturilor si efectuarea platilor in si din contul bugetului de stat. Aceasta operatie se realizeaza fie prin intermediul sistemului bancar, fie prin Trezoreria Publica, fie prin ambele. Trezoreria Publica este ca un fel de "banca a Finantelor Publice" si prin ea se realizeaza executia de casa a bugetului dar, are si rolul de a mobiliza si pastra disponibilitatile banesti ale tuturor ordonatorilor de credite, precum si a veniturilor agentilor economici care doresc sa-si pastreze diponibilitatile aici.

Deosebit de important este controlul bugetar care se realizeaza la trei nivele: politic (exercitat de Parlament), administrativ (realizat de catre Guvern prin organisme specializate ale Ministerului Finatelor) si jurisdictional (exercitat de Curtea de Conturi, numita de Parlament) .

1.1 Conceptul de finante Ca urmare a dezvoltarii intregii productii sociale ca si productie/circulatie de marfuri, in vederea constituirii resurselor necesare oricarui tip de activitate se impune formarea unor fonduri (resurse) banesti. In acest context, al productiei si circulatiei marfurilor, in societate se formeaza fie la dispozitia statului, fie la dispozitia agentilor economici - fonduri banesti. Constituirea si apoi utilizarea fondurilor banesti se realizeaza prin fluxuri monetare. Derularea acestora impune, in mod necesar, si instituirea anumitor tipuri de relatii sociale, adica a unor raporturi intre administratorii si beneficiarii unui fond, intre cei ce participa la constituirea lui si utilizatori. Astfel, finantele ar putea fi definite din trei puncte de vedere complementare intelegand prin aceasta: a. constituirea de fonduri sub forma baneasca cu o anumita destinatie; b aporturi sociale de natura economica ce apar intr-o economie in legatura cu constituirea fondurilor banesti; c. finantele sunt nu numai raporturi sociale, ci si fluxuri banesti care se desfasoara in legatura cu crearea fondurilor. Notiunea de finante, sub cele trei aspecte: fonduri/fluxuri/raporturi sociale, este eterogena atat in ceea ce priveste complexitatea nevoilor carora trebuie sa li se faca fata, cat si din punct de vedere al modului de utilizare a fondurilor. Astfel, o parte din ele se constituie in vederea satisfacerii unor nevoi generale ale intregii populatii de pe un teritoriu delimitat (judet, tara, chiar U.E., etc). Alte fonduri au in vedere satisfacerea unor nevoi comune dar, de dimensiuni mult mai restranse, specializate, si care se constituie la nivelul agentilor economici. 1.2 Sistemul financiar La modul general se poate vorbi de un sistem financiar ce consta, pe de o parte, din fonduri care se constituie si se consuma efectiv si integral, iar pe de alta parte, din fonduri ce se constituie cu caracter definitiv si se utilizeaza prin avansari si recuperari neincetate. Sistemul financiar are doua componente majore: finantele publice si finantele private. Finantele publice sunt reprezentate de fondurile care se constituie prin plati obligatorii si se consuma efectiv in intervalul de timp considerat. O caracteristica esentiala a acestora este aceea ca implica un transfer de valoare fara echivalent. Finantele publice se compun din urmatoarele fonduri: -bugetul national public care cuprinde bugetele locale si bugetul administratiei centrale; -asigurarile sociale de stat;

-fonduri extrabugetrare ce se folosesc dupa legile statului. Finantele private cuprind totalitatea societatilor comerciale, bancare, de asigurari, indiferent de proprietarul capitalului. In domeniul finantelor private se constituie capitalul tuturor tipurilor de societati comerciale, regii autonome si companii nationale. Caracteristica esentiala a finantelor private este ca aici fondurile nu se consuma, ci se avanseaza si recupereaza in permanenta in circuit. Finantele private mai cuprind alaturi de fondurile firmei propriu-zise de care am vorbit mai sus, fondurile de credit si fondurile de asigurari. Fondurile de credit se caracterizeaza prin aceea ca se constituie pe baze rambursabile si se utilizeaza tot pe baze rambursabile. Fondurile de asigurari se constituie in mod definitiv dar se folosesc numai in cazul survenirii riscului asigurat. 1.3 Acceptiunea clasica si moderna a conceptului de finante publice In acceptiunea clasica, finantele publice pot fi definite ca stiinta a mijloacelor prin care statul isi procura resursele necesare acoperirii cheltuielilor sale, precum si a redistribuirii intre cetateni a sarcinilor care decurg din modul de procurare al resurselor. Potrivit viziunii traditionale ceea ce prima era cheltuiala publica si dupa deciderea marimii ei urma gasirea resurselor de acoperire. Consecinte ale viziunii traditionale asupra conceptului de finante publice:
o o o

finantele publice erau definite ca o stiinta a acoperirii cheltuielilor publice; finantele publice reprezentau stiinta de repartizare intre cetateni a sarcinilor publice; finantele publice trebuiau sa asigure egalitatea in fata sarcinilor publice.

Dezvoltarea actiunilor sociale publice au pus tot mai insistent problema modificarii sarcinilor si functiilor statului. S-a cerut interventia in organizarea si asigurarea functionarii intregului mecanism social economic. S-a observat ca prin construirea bugetului prin diverse modalitati si utilizarea lui in diverse moduri, statul ar putea manui tehnici traditionale pentru a atinge si alte scopuri in afara de cel al constituirii de fonduri. Corespunzator noilor sarcini ale statului se modifica si continutul si rolul finantelor publice prin disocierea dintre mijloace si scop. Pe masura cresterii si diversificarii rolului statului in viata social economica acesta incepe sa utilizeze vechile mijloace si pentru alte scopuri, astfel incat intr-o viziune moderna finantele publice ar putea fi definite astfel: Finantele publice reprezinta stiinta ce studiaza actiunile statului utilizand tehnici financiare precum: impozitele, taxele, imprumuturi, procedee monetare etc, in scopul satisfacerii si altor obiective dincolo de campul financiar propriu-zis. Consecinte ale viziunii moderne asupra finantelor publice: - pastrandu-se vechile tehnici si vechiul scop al acoperirii cheltuielilor publice se adauga si utilizarea vechilor tehnici ca parghii de atingere a unor scopuri din afara campului financiar, rezultand implicarea statului si in viata sociala;

- se realizeaza o transformare a vechilor tehnici pentru folosirea lor ca parghii (spre exemplu impozitele se diferentiaza conducand la stimularea sau descurajarea numitor activitati); - dispare egalitatea in fata sarcinilor publice. 1.4 Functiile finantelor publice Finantele publice se manifesta prin indeplinirea a doua functii: functia de repartitie si functia de control. Functia de repartitie presupune constituirea si redistribuirea fondurilor publice. Caracteristic acestei functii este ca prin intermediul ei are loc redistribuirea venitului national. Functia de repartitie se realizeaza, pe de o parte, prin instituirea unei game foarte variate de impozite, taxe, tarife si contributii pe care trebuie sa le plateasca toti cei care realizeaza venituri si cei care in anumite imprejurari apleaza la unele servicii ale statului. Pe de alta parte, aceasta functie se realizeaza prin stabilirea tipurilor de cheltuieli finantate de la bugetul de stat. Functia de control, se refera la controlul atat asupra legalitatii si oportunitatii obtinerii veniturilor, cat si asupra modului de efectuare a cheltuielilor si, mai ales, a eficientei acestora. Functia de control se realizeaza atat concomitent cu functia de repartitie cat si separat, prin intermediul unor institutii specializate ale statului.

Clasificarea veniturilor bugetare Veniturile bugetare se pot clasifica din mai multe puncte de vedere. 1. Dupa modul cum sunt calculate, asezate si incasate, impozitele pot fi: a) Impozite directe, care se percep periodic (lunar, trimestrial, anual), direct si nominal de la persoanele fizice si juridice pe baza venitului constatat sau asupra valorii bunurilor care le apartin, cum sunt, impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile agricole, etc. Avand in vedere criteriile care stau la baza asezarii si incasarii impozitelor directe, acestea se pot clasifica in impozite reale si impozite personale.

-Impozitele reale se aseaza asupra bunurilor care constituie avutia materiala a cetatenilor, ca de exemplu, terenurile, imobilele, constructiile, fara a tine seama de veniturile pe care acestea le produc -Impozitele personale au in vedere, in primul rand, situatia sociala si personala a subiectului impozabil, ele asezandu-se asupra veniturilor sau averii acestuia si chiar indiferent de nivelul lor. Obiectul impunerii il constituie veniturile dobandite sub forma de salarii, castiguri din profesii libere, beneficii din activitati industriale, bancare, din comert, venitul net obtinut din exploatarea pamantului, din arenzi, din chirii, dobanzi pentru sume de bani imprumutate, dividende pentru actiuni si parti sociale, etc. b) Impozitele indirecte, care se incaseaza prin pretul marfurilor (in special marfuri de consum) o data cu vanzarea acestora, fiind numite si impozite pe cheltuieli sau impozite pe consum. In prezent, in Romania se intalnesc din aceasta categorie taxa pe valoarea adaugata, accizele, taxele vamale, etc. 2. Din punctul de vedere al materiei impozabile, impozitele se pot clasifica astfel: impozite pe venit; impozite pe avere; impozite pe cheltuieli. 3. Din punctul de vedere al provenientei lor, se disting urmatoarele categorii de venituri bugetare: venituri bugetare care provin de la companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat si institutiile publice, cum sunt: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, contributiile pentru asigurarile sociale de stat, taxele asupra terenurilor proprietate de stat, impozitul asupra veniturilor din operatiunile cu strainatatea, taxele pentru verificarea aparatelor de masurat si cantarit, impozitul pe veniturile din vanzarea unor bunuri ale statului, varsaminte din profitul net al Bancii Nationale a Romaniei, varsaminte din profitul net al companiilor nationale, regiilor autonome si societatilor comerciale, etc. Incasarea veniturilor bugetare de la companiile nationale, de la regiile autonome, de la societatile comerciale cu capital de stat si de la institutiile publice nu duce la schimbarea formei de proprietate asupra acestor resurse banesti, deoarece ele raman mai departe in proprietatea statului; venituri bugetare care provin de la unitatile si organizatiile cooperatiste, cum sunt: impozitul pe profitul cooperativelor mestesugaresti, al celor de consum si de credit, impozitul pe veniturile asociatiilor agricole, taxa pe valoarea adaugata, diferite taxe, etc. Mobilizarea acestor venituri la bugetul statului atrage dupa sine schimbarea formei de proprietate, mijloacele banesti trecand din proprietatea cooperatista in proprietatea statului; venituri bugetare care se incaseaza de la intreprinderile mixte, private si de la intreprinzatorii particulari, cum sunt: impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugata, taxe, contributii pentru asigurarile sociale, etc. Aceste venituri, o data incasate, devin proprietate publica; venituri bugetare care se incaseaza de la populatie, si anume: impozitul pe veniturile populatiei, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile agricole, impozitele si taxele locale, etc. Populatia poate contribui si voluntar la formarea veniturilor bugetare, pe urmatoarele cai: prin participarea la Loteria Nationala, prin subscrierile la imprumuturile de stat, prin cresterea soldului general al depunerilor la CEC, prin donatii, etc. Incasarea acestor venituri duce la transformarea lor in proprietate publica; venituri care provin din imprumuturi externe. In anumite cazuri, statul poate sa apeleze si la imprumuturile externe, insa ponderea acestor venituri in totalul veniturilor statului nu trebuie sa depaseasca anumite limite; venituri din taxe vamale si alte venituri. Taxele vamale se incaseaza la bugetul de stat de la agentii economici si de la persoanele fizice pentru marfurile importate, in vederea rationalizarii importurilor si in scopul stimularii producerii in tara a unor produse similare. De asemenea, taxele vamale se incaseaza si de la alte persoane juridice si de la persoanele fizice pentru bunurile aduse sau primite din strainatate, precum si pentru bunurile expediate sau duse in strainatate. Exista si taxe vamale de export si de tranzit.

4. Din punctul de vedere al continutului lor economic, veniturile bugetare se pot clasifica in trei categorii: venituri bugetare care au continut fiscal, adica sunt impozite, ca de exemplu impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe veniturile agricole, impozitele si taxele de la societatile mixte, private si de la populatie; venituri bugetare care nu au caracter fiscal, cum sunt spre exemplu: varsamintele din profitul net al Bancii Nationale a Romaniei, varsamintele din profitul net al companiilor nationale, regiilor autonome si societatilor comerciale, contributiile pentru asigurarile sociale de stat, veniturile din operatiuni cu strainatatea, varsamintele la buget de la institutiile publice, restituirile de fonduri din finantarea bugetara a anilor precedenti, incasarea ratelor si dobanzilor la creditele externe acordate de la buget, diverse venituri, etc.; 1. venituri din capital, care cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice, venituri din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat si din mobilizare. Dupa caracterul veniturilor bugetare exista: venituri curente, ordinare (obisnuite, normale, cu caracter regularitate, de permanenta), care formeaza baza veniturilor bugetare, ca de exemplu: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe veniturile agricole, diferite taxe, etc.; venituri extraordinare, care se incaseaza in situatii exceptionale pentru a face fata unor cheltuieli neobisnuite, ca de exemplu lansarea unui imprumut de stat, instituirea unui impozit special, a unei taxe, etc. 6. Din punctul de vedere al apartenentei lor la componentele bugetului public national, veniturile se clasifica in urmatoarele categorii: venituri care se incaseaza la bugetul de stat; venituri care revin bugetelor locale; venituri care alimenteaza bugetele fondurilor speciale; venituri care se cuvin bugetului asigurarilor sociale de stat.

COLEGIUL NATIONAL ,,MIHAIL SADOVEANU PASCANI

ORARUL CLASEI a VII-a B AN SCOLAR 2011-2012

ORA
07.30 08.30 09.30 10.30 11.30 12.30

LUNI
LB. ENGLEZA LB. FRANCEZA MATEMATICA P.M.C(OPTIONAL) LB. ROMANA LB. ROMANA

MARTI
MATEMATICA MATEMATICA CULT. CIVICA ISTORIE ED. FIZICA CHIMIE

MIERCURI
ED. MUZICALA RELIGIE ED. FIZICA DIRIGENTIE FIZICA LB. FRANCEZA

JOI
LB. ENGLEZA BIOLOGIE FIZICA LB. ROMANA CHIMIE ED. PLASTICA

VINERI
MATEMATICA MATEMATICA GEOGRAFIE ED. TEHNOLOGICA LB. ROMANA BIOLOGIE

Diriginte: Prof. JITARU ADELA